Turismul Si Dezvoltarea Durabila

Capitolul I

1 Turismul și dezvoltarea durabilă

Organizarea spațiului cu valoare turistică pe baza componentelor naturale sau antropice trebuie încărcată în procesul de conservare a mediului, contextul dezvoltării durabile și revitalizare a localităților. Urmarea directă a evoluției și dezvoltării socio-economice ce se manifestă și în spațiul rural s-a impus și un anumit ritm de dezvoltare a cererii turistice, ca urmare a nevoii populației de a se refugia în spații nepoluate, pentru recreere și agrement.

”Valorificarea potențialului natural și antropic prin organizarea diferitelor forme de turism presupune amenajarea și organizarea optimă a spațiului pentru a diminua dezechilibrele între spațiul regional, local și spațiul național, dar și pentru a găsi soluții de stimulare a circulației turistice și de asigurare a integrării turismului în economia teritoriului” (Cândea et. al., 2003, p. 37-38). De aceea trebuie avute în vedere direcții de amenajare a spațiului turistic pentru satisfacerea nevoilor turiștilor, dar și pentru a da localnicilor posibilitatea să-și asigure din activitatea turistică surse suplimentare de venit.

Amenajarea turistică, parte integrantă a amenajării teritoriului, reprezintă un proces cu derulare continuă spațio-temporală de proiectare și localizare a noilor dotări și infrastructuri turistice, de redimensionare a celor existente, de redirecționare a fluxului turistic în funcție de cerere și ofertă, de includere în circuitul turistic a unor noi zone sau localități prin rentabilizare economică și îmbunătățirea infrastructurii tehnice.

Astfel, amenajarea turistică se bazează pe cunoașterea aspectelor calitative și cantitative ale unui teritoriu, precum localizarea obiectivelor turistice, perioadele optime de valorificare a resurselor turistice, tipologia factorilor de mediu ambiant, amplasarea infrastructurii și dotărilor turistice existente, capacitatea actuală a infrastructurii de a susține derularea activităților turistice, impactul activităților turistice actuale și de perspectivă asupra economiei și dezvoltării, toate aceste ținând cont de principiile de bază ale amenajării turistice: principiul integrării armonioase a elementelor naturale cu suprafețele construite, principiul flexibilității care să permită integrarea pe viitor a unor noi dotări, principiul rentabilității directe și indirecte, ș.a” (Surd, 2005, p. 325-326).

Integrarea României în Uniunea Europeană prevede ca spațiul rural să intre într-un program complex de dezvoltare prin politici susținute ținând cont de principiile dezvoltării rurale durabile și de principiile directoare ale politicilor Uniunii Europene luându-se în vedere inițierea de acțiuni practice în scopul susținerii dezvoltării pe toate planurile: economic, socio-cultural, ecologic, spațial și temporal.

Conceptul dezvoltării durabile a luat contur în momentul în care problema mediului înconjurător se punea din ce în ce mai stringent, astfel că în 1972 Comunitatea Internațională s-a reunit pentru prima dată în cadrul Conferinței de la Stockholm, unde s-au trasat cele „26 de principii din Declarația de la Stockholm și Planul de Acțiune pentru Mediul Uman cu cele trei componente: programul pentru evaluarea mediului global (Earthwatch), activitățile pentru managementul mediului și măsurile de sprijin pentru aceste acțiuni.”

Principiul 13 al Declarației de la Stockholm arată că „pentru a realiza un management mai rațional al resurselor care să conducă astfel la îmbunătățirea mediului, statele trebuie să adopte o abordare integrată și coordonată a planurilor lor de dezvoltare, pentru a asigura că dezvoltarea lor este compatibilă cu necesitatea de a proteja și îmbunătăți mediul în beneficiul propriei populații.” (Stockholm Conference of Human Environement, 1972).

Noțiunea de dezvoltare durabilă și durabilitate a prins sensuri mai largi odată cu Pătrunderea în sfera preocupărilor a economiștilor, ecologiștilor, sociologilor, arhitecților, organelor locale ale administrației, organismelor internaționale. Dezvoltarea durabilă, luând în considerare atât aspectele economice, cât și cele ecologice, urmărește creșterea economică, eradicarea sărăciei și managementul sănătos al mediului ca fiind obiective comune pentru dezvoltarea societății.

Renovarea satelor prin dezvoltarea infrastructurii și valorificarea patrimoniului cultural, arhitectural și natural, poate duce de asemenea la o dezvoltare durabilă. În acest sens, trebuie făcute lucrări de îmbunătățire a infrastructurii, reabilitarea clădirilor, dar și de conservare a peisajului local.

I.2 Potențialul cadrului natural

Componentele cadrului natural foarte variate și de mare atracție, dar și componentele cadrului etnografic și istoric cu mare încărcătură culturală, pot fi considerate elemente deosebit de favorabile amenajărilor turistice și includerii lor în circuitul turistic național.

Păstorii din Banat, inclusiv cei din bazinul Cernei, au fost, fără îndoială, cei mai vechi drumeți de pe aceste meleaguri. Mânând turmele de oi la munte, ciobanii au practicat în fond ceea ce numim astăzi drumeție. Bătând neîncetat văile și coastele munților până sus, pe golul alpin, în căutare de pășune suculentă, ei au creat o rețea de cărări știute numai de ei și de vânători.

Înainte de construirea șoselei modernizate de-a lungul Cernei, activitatea turistică din bazinul acestui râu se limita în principal la turismul balneoclimateric, la drumeția montană, la pescuitul cu undița în apele curgătoare și la vânătoare. Speoturismul și alpinismul pe versanții Domogledului care era apanajul celor puțini inițiați. Mai concret, balneoterapia și turismul climateric (de odihnă și recreere) se practica în sectorul de vale dintre Șapte Izvoare Calde și Pecinișca. La rândul ei, drumeția era practicată pe Valea Cernei (de la Herculane la Izbucul Cernei și Lunca Cernișoarei), în rezervația naturală Domogled – Valea Cernei, în complexul carstic Hurcu – Vârfu lui Stan, în complexul Geanțurilor, în complexul Ciucevelor și în treapta alpină Godeanu – Vlașcu.

Valorificarea intensă a potențialului turistic din bazinul Cernei a devenit posibilă după construirea șoselei modernizate Băile Herculane – Baia de Aramă în anii 1962-1970. Legătura directă între bazinul Cernei și cel al Motrului, peste barierele de calcar ale Munților Mehedinți, a înlesnit considerabil circulația comercială și turistică permanentă pe ruta Orșova – Băile Herculane – Baia de Aramă – Târgu Jiu.

După terminarea șoselei din lungul Cernei și apariția unor așezări pe traseu (Cerna-Sat) a început să se practice turismul automobilistic și turismul de sfârșit de săptămână, iar după formarea lacurilor de acumulare Valea lui Iovan și Prisaca s-au adăugat sporturile nautice și pescuitul sportiv lacustru.

Construirea ulterioară a drumului modernizat care trece peste înșeuarea de sub Oslea, legând șoseaua asfaltată de pe Valea Cernei, ajunsă pe atunci la barajul Iovanu, de Câmpu lui Neag din Valea Jiului de vest, a făcut posibilă legătura directă între Băile Herculane și Petroșani. O derivație din acest drum pleacă de la Izvoarele Cernei și, trecând peste munți, coboară la lacul de acumulare Valea Mare de pe Motru și de acolo la Cloșani – Apa Neagră, unde face legătura cu șoseaua Baia de Aramă-Târgu Jiu.

În ciuda acestor legături de drumuri și a numeroaselor obiective de vizitat, turismul în bazinul Cernei este redus. Explicația constă în starea proastă și îngustimea drumurilor asfaltate sau nu, dar mai ales lipsa unor dotări turistice moderne (hanuri, moteluri și hoteluri. Această stare de lucruri determină un contrast izbitor între zona Herculane, cu multiple posibilități de cazare, și zona din amonte de stațiune, lipsită de asemenea dotări cu confort la nivel european.

Parcul Național Domogled – Valea Cernei înființat în anul 1990, cu administrație proprie începând cu anul 2003, se află situat în sud-vestul României și se întinde pe suprafața a 3 județe, și anume: Caraș-Severin, Mehedinți și Gorj.

Parcul Național Domogled – Valea Cernei are o suprafață totală de , cuprinsă între latitudinile nordice de 44°° 50'10" și respectiv 45° 16' 50" și longitudinile estice de 22° 23' 50" și respectiv 22° 51' 35". Se află situat în estul județului Caraș – Severin, ocupând o suprafață de 23185 hectare și în vestul județului  Mehedinți ocupând suprafața de 8220 hectare și respectiv în vestul județului Gorj cu o suprafață totală de 29806 hectare.

Geografic vorbind, parcul se întinde peste bazinul râului Cerna, de la izvor până la confluența cu râul Belareca, peste masivul Munților Godeanu și al Munților Cernei pe versantul drept, dar și peste masivele Munților Vâlcanului și Munților Mehedinți pe versantul stâng.

Ca mărime, este al doilea din țară și singurul care cuprinde în teritoriul său un bazin hidrografic, ca o mare unitate ecologică, pentru că, în general, celelalte parcuri sunt suprapuse peste masive muntoase. Muntele Domogled devine rezervație naturală în anul 1932, la propunerea profesorului Alexandru Borza și inițial a avut o suprafață de numai 193 hectare.

Parcul este o arie protejată de interes național, caracterizată de diversitatea tipurilor de peisaje, peșteri termale unicat în România, izvoare minerale, specii endemice de floră și faună.

Din punct de vedere climatic, bazinul Cernei, prin poziția sa geografică, se află expus circulației atmosferice de vest și sud-vest. Aproape în întregime, bazinul este caracterizat de apariția maselor masă de aer umed și cald de origine mediteraneană și oceanică, ceea ce explică valorile mai ridicate ale temperaturii aerului față de restul țării, pe tot parcursul anului, dar mai ales iarna. Excepție de la această regulă fac doar sectoarele montane înalte. Climatul din spațiul bazinului Cernei impune starea de desfășurare a activităților recreative și este prielnic desfășurării activității de turism climateric, recreativ și de sejur. Valorile principalelor elemente climatice respectă același determinism spațial impus de treptele de relief, turiștii putând alege pe parcursul anului să își petreacă timpul liber, într-un climat tonic-stimulent, de munte.

Alături de apele curgătoare și izvoarele minerale, ca resurse hidrografice de bază, în circuitul turistic mai pot fi incluse și lacurile aflate în sectorul superior al bazinului Lacul Valea lui Iovan (Fig. I.1) și Lacul Prisaca (Fig. I.2) și numeroasele peșteri, cum ar fi Peștera Haiducilor (Fig. I.3).

Fig. I.1 Lacul Valea lui Iovan

http://wikimapia.org/119393/ro/Lacul-Valea-lui-Iovan#/photo/909301

Fig. I. 2 Lacul Prisaca

http://www.uvisitromania.com/ro/tourist-attractions/caras-severin/prisaca-lake-id461

Fig. I.3 Grota Haiducilor

http://www.infopensiuni.ro/cazare-baile-herculane/obiective-turistice-baile-herculane/pestera-hotilor-grota-haiducilor_4400

Principalele cursuri ale râurilor și ale afluenților acestora ce formează bazinul hidrografic Cerna sunt, numai prin existența lor, importante atracții turistice, oferind turiștilor numeroase dovezi că ele au sculptat în timp îndelungat relieful (cascade, chei, depresiuni de eroziune, maluri abrupte) și au constituit axe importante de circulație și acces. Izvoarele minerale descoperite constituie factori naturali terapeutici de importanță locală ce sunt promovate.

Potențialul natural atractiv superior, prezent în majoritatea comunelor bazinului Cernei, poate constitui un principal punct de plecare în direcția amenajării turistice a spațiului și dezvoltarea unor noi forme de turism în zonă, cu deosebire turismul rural, ecoturismul și turismul cultural.

I.3 Potențialul turistic antropic

Potențialul turistic antropic se constituie din totalitatea elementelor materiale și spirituale particulare, provenite din adaptarea istorică a omului la condițiile geografice concrete din spațiul analizat. Bazinul Cernei reprezintă o adevărată vatră folclorică, etnografică și culturală. Regiunea cu satele sale răsfirate pe ape și depresiuni intracolinare se remarcă prin monumentele sale istorice, activitățile tradiționale, portul popular, case rustice completate cu peisaje rurale viticole și pomicole, cu livezi frumos îngrijite. Numeroasele descoperiri arheologice confirmă continuitatea locuirii în această vatră din cele mai vechi timpuri.

Pe traseele turistice culturale și religioase pot fi incluse bisericile din zid, lemn sau fortificate, cu vechime de aproximativ două secole.

În patrimoniul cultural al spațiului rural sunt incluse nu mai puțin de 5 monumente bisericești, toate ortodoxe: Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din satul Crușovăț, comuna Cornea, anul 1805, Biserica „Înălțarea Domnului” din comuna Cornea, satul Cuptoare, din anul 1810, Biserica de lemn „Sf. Nicolae”, din comuna Iablanița, satul Globu Craiovei, anul 1836, Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din aceeași comună, satul Iablanița, anul 1837, Biserica ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului”, din satul Mehadica, comuna Mehadica, ridicată în anul 1769.

Tradițiile și valorile culturale din satele bazinului Cernei au fost studiate mult timp de către numeroși oameni de știință din diverse domenii: istorici, sociologi, etnologi, geografi, filologi, și majoritatea au ajuns la concluzia că aceste valori trebuie păstrate și promovate: „Arta populară și folclorul țărănesc trăiesc laolaltă vreme îndelungată, izvorând din aceleași origini” (Stahl, 1968, p. 104).

Portul tradițional se distinge prin elemente care s-au păstrat încă de pe timpul dacilor. Costum femeiesc din zona Banatului de munte, diferit de cel întâlnit în Banatul de câmpie sau de „pustă”, este alcătuit din poale din pânză de in cu motive florale, cusute cu fir mătase, peste care se pune șorțul confecționat din catifea, tot cu motive florale, cusute cu fir mătase și paiete, iar partea din spate a șorțului este confecționat din fâșii lungi de fire de mătase viu și divers colorată, componentă ce poartă numele de opreg. Fetițele, respectiv fetele nemăritate se poartă cu capul descoperit, iar femeile își acoperă capul cu batic, viu colorat în diverse motive. Costum bărbătesc din zona de munte a Banatului, cămașa și pantalonii sunt confecționate din pânză de in, cu motive florale cusute cu fir de mătase viu colorată si albă. Ilicul este confecționat din postav cu motive geometrice negre. Încălțămintea tradițională o reprezintă opincile confecționate din cauciuc, dar cu timpul au apărut în portul popular și pantofii. În prezent costumul popular se poartă în zile de sărbătoare sau la festivaluri și mai rar duminica la biserică.

În ceea ce privește țesăturile tradiționale, mai există gospodării care au încăperi destinate acestui tip de activități, încăperile cu război de țesut. Gospodinele își asamblează războaiele de țesut mai ales iama și țes stofă pânză pentru costumele populare, dar și obiecte pentru amenajarea locuinței cum sunt procovițele și ștergarele. Țesutul a fost dintotdeauna la țară una din îndeletnicirile femeii ce a folosit materii prime precum: lâna, cânepa și inul. Țesăturile, fie ele din pânză sau din stofă se confecționează în casă. În prezent tradiția se mai păstrează încă în satele din bazinul superior și mijlociu, pe Valea Ciumenei și Valea Globului.

O deosebită paradă a portului tradițional se desfășoară în fiecare an în satul Plugova, comuna Mehadia, manifestare ce poartă sugestiv numele: „Port, datină, obiceiuri și tradiție în Banatul montan”. Copii de diferite vârste, îmbrăcați în straie tradiționale bănățene, străbat ulițele satului, acompaniați de muzică populară. În spiritul tradiției, al cântecelor si al portului tradițional, manifestarea este continuată la căminului cultural unde se face o deosebită demonstrație a frumuseții jocului popular din Banat.

Monumentele istorice dețin în interiorul bazinului un număr impresionant de clădiri sau mori, cu datări dintre cele mai vechi, fapt ce stă sa certifice locuirea acestui spațiu încă din cele mai vechi timpuri.

În comuna Mehadia cele mai importante monumente istorice sunt: Piatra de mormânt a cronicarului Nicolae Stoica de Hațeg, ridicată în curtea bisericii în anul 1833, Situl arheologic, punctul Zidina cu așezare din sec. II – IV d.Hr., epoca romană, castru roman din sec. II-IV d.Hr., necropolă din sec. XI – XIII, epoca medievală timpurie, fortificație pe malul râului Belareca din sec. XIV – XV, cetate medievală pe Dealul Grad, sec. XIII-XIV; Situl arheologic punct Ulici, din sec. XIII-XIV cu biserică din sec. XIII-XIV, așezare din sec. XIII-XIV și așezarea pe Valea lea Slatinei din Eneolitic.

Situri arheologice mai sunt întâlnite în comunele Cornea, satul Cuptoare (punct Dealul Sfogea: necropolă din sec. XIII-XIV, așezare din Neolitic, Cultura Sălcuța, mormânt din Neolitic, Cultura Sălcuța), Domașnea , satul Domașnea (punctul Coveiul lui Ioșca: așezare din sec. II – IV d. Hr., epoca romană, fortificație de pământ ridicată în sec. XI – XII), comuna Padeș, satul Padeș (monumentul Proclamației de la Padeș, construite între anii 1921 și 1935) și satul Călugăreni (așezarea din punctul La Morminți, din secolul XVI), comuna Lăpușnicel, satul Lăpușnicel (construcție romană din secolul II-III d.Hr.), comuna Topleț, satul Topleț (apeductul „Podul Turcilor” de pe valea Seracovei, construit de către turci în anul 1739).

Un turism de calitate se poate desfășura doar dacă spațiile cu potențial atractiv ce urmează a fi vizitate dispun de o infrastructură adecvată, reprezentată de o bază de cazare ce poate asigura un minim de confort, o bază pentru asigurarea alimentației turiștilor, bază de agrement ce asigură petrecerea timpului liber a turiștilor și nu în ultimul rând căile de acces spre locurile turistice de vizitat (căi tehnice (alimentare cu apă, energie, canalizare, telecomunicații ș.a.), în strânsă legătură eu asigurarea confortului în bazele de cazare, alimentație și agrement.

I.4 Dezvoltare durabilă și protecția mediului

Spațiul rural al bazinului Cernei ocupă o suprafață mult mai mare în bazin față de spațiuț urban, iar ocupația a locuitorilor celor 69 de sate din bazin este agricultura și exploatarea lemnului. Integrarea României în Uniunea Europeană prevede ca spațiul rural să intre într-un program complex de dezvoltare prin politici susținute ținând cont de principiile dezvoltării rurale durabile și de principiile directoare ale politicilor Uniunii Europene luându-se în vedere inițierea de acțiuni practice în scopul susținerii dezvoltării pe toate planurile: economic, socio-cultural, ecologic, spațial și temporal.

I.4.1. Cadrul general pentru dezvoltare durabilă a spațiului rural

Conceptul dezvoltării durabile a luat contur în momentul în care problema mediului înconjurător se punea din ce în ce mai stringent, astfel că în 1972 Comunitatea Internațională s-a reunit pentru prima dată în cadrul Conferinței de la Stockholm, unde s-au trasat cele „26 de principii din Declarația de la Stockholm și Planul de Acțiune pentru Mediul Uman cu cele trei componente: programul pentru evaluarea mediului globali (Earthwatch), activitățile pentru managementul mediului și măsurile de sprijin pentru aceste acțiuni.” (Stockholm Conference of Human Environement, 1972). Principiul 13 al Declarației de la Stockholm arată că „pentru a realiza un management mai rațional al resurselor care să conducă astfel la iîmbunătățirea mediului, statele trebuie să adopte o abordare integrată și coordonată a planurilor lor de dezvoltare, pentru a asigura că dezvoltarea lor este compatibilă cu necesitatea de a proteja și îmbunătăți mediul în beneficiul propriei populații.” (Stockholm Conference of Human Environement, 1972).

Noțiunea de dezvoltare durabilă și durabilitate a prins sensuri mai largi odată cu Pătrunderea în sfera preocupărilor a economiștilor, ecologiștilor, sociologilor, arhitecților, organelor locale ale administrației, organismelor internaționale. Dezvoltarea durabilă, luând în considerare atât aspectele economice, cât și cele ecologice, urmărește creșterea economică, eradicarea sărăciei și managementul sănătos al mediului ca fiind obiective comune pentru dezvoltarea societății.

Lumea rurală se confruntă cu intense transformări: declinul economic și disparități socio-economice din ce în ce mai evidente, lipsa unui management eficient de exploatare a resurselor, îmbătrânirea populației și migrarea acesteia către centrele urbane, deficiențe ale infrastructurii tehnice și de comunicație, lipsa serviciilor de bază pe fondul unor activități tradițional agricole și multe altele, duc la o creștere a dezechilibrelor dintre mediul rural și cel urban.

„Responsabilitatea pentru implementarea strategiilor de dezvoltare durabilă revine Uniunii Europene și statelor sale membre, implicând toate componentele instituționale la nivel comunitar și național. Este subliniată, de asemenea, importanța unei strânse legături cu societatea civilă, partenerii sociali, comunitățile locale și cetățenii pentru atingerea obiectivelor dezvoltării durabile. în acest scop, sunt identificate patru obiective-cheie:

-protecția mediului prin măsuri care să permită disocierea creșterii economice de impactul negativ asupra mediului;

-echitatea și coeziunea socială, prin respectarea drepturilor fundamentale, diversității culturale, egalității de șanse și prin combaterea discriminării de orice fel;

-prosperitatea economică prin promovarea cunoașterii, inovării, competitivității pentru asigurarea unor standarde de viață ridicate și unor locuri de muncă abundente și bine plătite;

-îndeplinirea responsabilităților internaționale ale UE prin promovarea instituțiilor Bpgmocratice în slujba păcii, securității și libertății și a principiilor și practicilor dezvoltării durabile pretutindeni în lume.” (***, 2008, Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României, pg. 12)

„Pentru ca agricultura sa fie durabilă prin menținerea acestui sector competitiv conservând în același timp și mediul natural, măsurile ce trebuie luate trebuie aplicate la nivelul exploatației agricole. Exploatațiile agricole durabile sunt cele care folosesc tehnici manageriale complexe și performante care să asigure integritatea ecologică fată de mediul natural și fată de consumatori; trebuie să aibă dimensiuni corespunzătoare specializării și cu tehnologiile aplicate; să fie specifice zonei în concordanță cu solul și clima; să păstreze biodiversitatea și frumusețea peisajului: să fie L eficiente din punct de vedere economic și să asigure securitatea alimentară.” (Rădulescu, Carmen, Valentina, loan, Ildiko, 2007, pg.63).

Planul Național de Dezvoltare reprezintă documentul de planificare strategică și programare financiară multianuală care orientează și stimulează dezvoltarea economică și socială a țării în concordanță cu principiile Politicii de Coeziune a Uniunii Europene. Planul stabilește drept obiectiv global reducerea cât mai rapidă a disparităților de dezvoltare socio-economică dintre România și celelalte state membre ale Uniunii Europene și detaliază obiectivele specifice ale procesului pe 6 direcții prioritare care integrează direct și/sau indirect cerințele dezvoltării durabile pe termen scurt și mediu.

Cele mai importante obiective incluse în Planul Național de Dezvoltare și care trebuie aplicate și la nivel local sunt:

-creșterea competitivității și dezvoltării economiei bazate pe cunoaștere ce include îmbunătățirea eficienței energetice și valorificarea resurselor regenerabile de energie în vederea reducerii efectelor schimbărilor climatice cauzate de activitățile umane;

-aducerea la standarde europene a infrastructurii de bază pune accentul pe dezvoltarea durabilă a infrastructurii și mijloacelor de transport prin reducerea impactului asupra mediului, promovarea transportului intermodal, îmbunătățirea siguranței traficului și Protecția elementelor critice de infrastructură;

-prioritatea privind protecția și îmbunătățirea calității mediului prevede îmbunătățirea standardelor de viață pe baza asigurării serviciilor de utilități publice în special în ceea ce privește gestionarea apei și deșeurilor;

-îmbunătățirea sistemelor sectoriale și rogionale ale managementului de mediu; conservarea biodiversității; reconstrucția ecologică; prevenirea riscurilor și intervenția în cazul unor calamități naturale;

-perfecționarea și utilizarea mai eficientă a capitalului uman are în vedere promovarea Incluziunii sociale și întărirea capacității administrative pentru dezvoltarea unei piețe modeme și flexibile, îmbunătățirea relevanței sistemului de educație și formare fesională pentru ocuparea forței de muncă, stimularea culturii antreprenoriale;

– dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol, silvic și piscicol conține prevederi privind utilizarea rațională a fondului funciar, reabilitarea ecologică unor terenuri degradate sau poluate, siguranța alimentară;

-îmbunătățirea performanței administrative și a infrastructurii publice locale, protecția patrimoniului natural și cultural, dezvoltarea rurală integrată,

„Comisia Europeană și statele membre urmăresc ca ajutorul din partea FEADR să fie în concordanță cu activitățile, politicile și prioritățile UE, precum și cu obiectivele Coeziunii Sociale și Economice, și, în special cu cele ale Fondului European de Pescuit Intervenția FEADR se bazează pe cinci principii:

-principiul concentrării se aplică obiectivelor prioritare pentru dezvoltarea rurală în vederea conjugării eforturilor și resurselor;

-principiul programării are la bază un proces de analiză a strategiei propuse și o justificare a priorităților alese în cadrul strategiei, având în vedere liniile directoare ale UE și planul național operativ;

-principiul parteneriatului se bazează pe consultații de închidere între Comisia Europeană, statele membre, autoritățile competente regionale și locale, parteneri economici și sociali, organizații non-guvernamentale și persoane responsabile pentru promovarea egalității între bărbați și femei ;

-parteneriatul va fi implicat în pregătirea și monitorizarea Planului Național de BteStrategie, precum și în pregătirea, implementarea, monitorizarea și evaluarea programelor de dezvoltare rurală ;

-principiul adiționalității subliniază efectul global al sprijinului prin completarea acțiunilor comunitare cu cele naționale ;

-principiul subsidiarității guvernează relațiile dintre Comisia Europeană și statele membre. Conform acestui principiu, statele membre vor fi responsabile pentru Mfoplementarea programelor de dezvoltare rurală la nivel teritorial, conform angajamentelor stabilite.” (2001, Biroul de Presă al Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale).

Îmbunătățirea serviciilor de bază reprezintă unul din obiectivele cheie pe care România le are în vedere pentru reducerea ratei migrației din mediul rural, a menținerii populației tinere, pentru dezvoltarea economiei și a calității vieții. Principalele servicii de bază din spațiul rural românesc sunt cele legate de infrastructura de sănătate, de învățământ, biblioteci, cinematografe, căminele culturale, locuri de petrecere a timpului liber, servicii de transport si comunicare. În acest sens vor fi sprijinite activități de recreere, sportive si culturale, de îngrijire a copiilor, servicii de transport, de telecomunicații (accesul la Internet a tinerilor din mediul rural creând oportunități egale față de cei din mediul urban) și de comerț (aprovizionări complete ale populației cu produse de strictă necesitate alimentare și nealimentare).

Renovarea satelor prin dezvoltarea infrastructurii și valorificarea patrimoniului cultural, arhitectural și natural, poate duce de asemenea la o dezvoltare durabilă. În acest sens, trebuie făcute lucrări de îmbunătățire a infrastructurii, reabilitarea clădirilor, dar și de conservare a peisajului local.

Pentru o bună strategie de dezvoltare rurală trebuie identificate acele elemente care reflectă realitatea din teren, prin dinamică specifică, spațială și temporală. Aceste elemente impun diagnoze repetate pentru evaluarea rezultatelor cu țintă asupra caracteristicilor favorabile și restrictive ce impun măsurile și strategiile de dezvoltare. Analiza SWOT reprezintă una din metodele utilizate pentru identificarea unor modele de dezvoltare locală, ce impune stabilirea punctelor tari (strenght), punctelor slabe (Weakness), a oportunităților (Opportunities) și riscurilor (Threats) ce pot amenința planificările de dezvoltare și organizare teritorială. (Tabel 7)

Pe baza elementelor teritoriale identificate și pe baza unor modele de dezvoltare puternice, cu ajutorul unor instrumente financiare și legislative în conformitate cu cele Europene, se pot evita disfuncționalitățile din spațiul analizat, cu consecințe pozitive asupra ruralului.

Tabel 7. Analiza SWOT – premisă pentru stabilirea liniilor de intervenție prioritare în bazinul Cernei

I.4.2. Gestionarea și conservarea resurselor de mediu

Conservarea resurselor de mediu reprezintă un factor esențial ce condiționează dezvoltarea durabilă. Fără ocrotirea mediului nu se poate vorbi despre o dezvoltare durabilă, iar resursele de mediu sunt esențiale în dezvoltarea economică și re vitalizarea satelor, implicit îmbunătățirea calității vieții.

I.4.2.1. Conservarea biodiversității

Biodiversitatea în cadrul bazinului Cernei este amenințată de presiunea antropică determinată de creșterea mereu crescândă a nevoilor de interes economic mai ales în ceea ce privește exploatarea fondului forestier și utilizarea terenurilor agricole. Acțiunile cu impact negativ riscă să devină ireversibile având în vedere că există o lipsă acută a personalului specializat care verifică respectarea legislației în domeniul protecției naturii coroborată cu reglementările legislative mereu în schimbare și lacunare. Trecerea unei mari suprafețe din fondul forestier de stat în proprietate privată și încredințarea acestora unor agenți economici iresponsabili face ca riscul distrugerii unor habitate naturale să fie din ce în ce mai mare. Structurile de administrare create pentru o parte din ariile protejate încearca cu resurse minime să salveze o parte din suprafețele încredințate în administrare, dar, cu mari eforturi, abia dacă reușesc să protejeze zonele de protecție strictă din interiorul ariilor protejate.

Agenția de Protecție a Mediului Caraș-Severin a identificat câteva aspecte care duc la creșterea presiunii asupra biodiversității printre care cele mai evidente sunt:

– aplicarea legislației privind retrocedarea terenurilor forestiere proprietarilor de drept a dus la apariția unor conflicte socio-economice cu impact semnificativ asupra unor arii protejate (majoritatea ariilor protejate sunt limitrofe unor terenuri proprietate particulară, lipsa unui personal de pază putând duce la apariția unor tentative de fraudă în perimetrele ocrotite);

– sistemul lacunar și evaziv de autorizare/verificare a exploatărilor forestiere;

– aprobarea unor cantități foarte mari de lemn, fără a se ține cont de suprafețele cu funcții de protecție sau a celor situate în arii protejate;

– lipsa unor fonduri pentru compensarea pierderilor impuse prin restrictivități duce la o accentuare a stării conflictuale;

– incapacitatea și toleranța organelor de control care verifică respectarea legislației de mediu;

– inexistența unui personal specializat care să poată gestiona elementele de floră și faună sălbatică de interes conservativ ; I ygnătoarea în imediata vecinătate a ariilor protejate;

– pășunatul în unele arii protejate pe fondul degradării constante a pășunilor limitrofe;

– lipsa fondurilor pentru realizarea unor activități educative și pentru realizarea unui sistem de securizare al ariilor protejate.

„Evaluarea riscurilor cuprinde urmatoarele etape:

identificarea oricăror noi caracteristici genotipice și fenotipice asociate cu organismele modificate genetic, care pot avea efecte adverse asupra diversității biologice într-un mediu potențial receptor, ținându-se, de asemenea, cont de riscurile pentru sănătatea umană;

evaluarea probabilităților apariției acestor efecte defavorabile ținând cont de gradul și tipul de expunere în mediul potențial receptor a organismului modificat genetic;

evaluare a consecințelor care permit apariția acestor efecte;

estimare a riscului general reprezentat de organismele modificate genetic, bazată pe evaluarea probabilității și consecințelor eventualelor efecte adverse identificate;

recomandare care să menționeze dacă riscurile sunt acceptabile sau se pot controla, incluzând, acolo unde este necesar, identificarea strategiilor de control ale acestor riscuri.” (APM, 2007)

În spațiul rural al bazinului sunt prezente numeroase habitate forestiere compacte, inaccesibile, habitate populate de carnivore mari (urs, lup, râs). Aceste specii, de interes prioritar pentru Uniunea Europeană sunt protejate cu ajutorul finanțăriii prin programul Life Natura 2000. La acestea se adaugă siturile de protecție avifaunistică. Ariile protejate susțin menținerea integralității a 14 rezervații de interes comunitar și a unor specii monumente ale naturii: vidra, pisica sălbatică, scorpionul, pinul negru de Banat.

Relieful dispus in trepte, de la cele mai mici altitudini până la cele muntoase, determină existența unor condiții variate de climă, sol și vegetație ce determină implicit existența unor tipuri de habitate diferite.  

Fig. 93. Vipera cu corn. Foto: MarianTudor Fig. 94. Salamandra. Foto: Radu Diaconescu

Dintr-un total de 1100 de specii de plante plante, 66 de specii sunt periclitate, rare, unele endemice: borceag balcanic, barba caprei balcanice, cornuț bănățean, urzica moartă. Relieful dezvoltat pe calcare a favorizat adăpostul a numeroase specii endemice sau specii rare atât balcanice, cât și mediteraneene: inul galben de Banat, ciuboțica cucului bănățean, pojarnița lui Rochel, scaunul  cucului, buruiana vântului, mărul lupului.

Analiza florei din P.N. Domogled-Valea Cernei arată o pondere mare a speciilor eurasiatice, europene, mai ales central-europene, de 46%, Alături de acestea, 10% sunt specii mediteraneene, 4% specii carpatine, 7% specii dacice, 9,5% specii alpine, 3% specii balcano-carpatice, 1,5% specii moesice și 1% specii anatolice. existând elemente eurasiatice, central europene și europene 509 specii (circa 45,9%).

Alături de fauna ocrotită (vipera cu corn, broasca țestoasă) se impune și o bogată faună cinegetică, existând spații speciale constituite ca fonduri de vânătoare unde se poate practica turismul de vânătoare, precum și pescuitul de-a lungul apelor curgătoare.

Fauna piscicolă este destul de bogată reprezentată prin păstrăv, lipan, clean, la care se adaugă fauna piscicolă din cursurile inferioare ale râurilor.

În cadrul proiectului Life Natura 2000 au fost amenajat un centru de vizitare și un punct de informare în stațiunea Băile Herculane, respectiv zona 7 Izvoare, în amonte de stațiune, în apropierea zonei de camping „Porumbu Nou”.

Ambele locații sunt destinate turiștilor și vizitatorilor care sunt doritori de informații, îndrumare în vederea desfășurării activităților turistice în interiorul Parcului național.

Deși subiectul central al proiectelor a vizat direct carnivorele mari (urs, lup, râs) acțiunile de conservare au efecte și asupra celorlalte specii. Principiul implică legătura directă dintre carnivore, speciile de pradă ale acestora și celelalte verigi ale lanțului trofic.

I.4.3. Rețeaua ariilor naturale protejate

În ultima perioadă eforturile privind conservarea cadrului natural și a biodiversității s-au intensificat lucru care a condus la mărirea suprafeței totală a ariilor protejate și înființarea unui parc natural. De asemenea au fost validate suprafețe semnificative de spații propuse ca siteuri Natura 2000 și conturarea unei rețele locale de protecție a carnivorelor mari. în ultima perioadă s-a îmbunătățit managementul ariilor protejate prin implicarea custozilor în administrarea acestora și schimbarea atitudinii comunităților locale în ceea ce privește importanța ce trebuie acordată conservării mediului. Eforturile autorităților locale au dus la echilibrarea fenomenului de conservare și mărirea suprafețelor supuse protecției după anul 2000.

Ariile protejate din bazinul Cernei sunt încadrate în categoria rezervații naturale. Ariile protejate care nu necesită structuri proprii de administrare sunt gestionate în baza unor contracte de custodie. Prin declararea rezervațiilor naturale incluse în Parcul Național Domogled-Valea Cernei ca zone speciale de conservare, convențiile de custodie și-au încheiat aplicabilitatea, aceste zone fiind administrate în mod unitar de către Administrația Parcului Național Domogled-Valea Cernei în baza contractului încheiat între Ministerul Mediului și Gospodăririi Apelor și Regia Națională a Pădurilor.

În cadrul Parcului Național Domogled-Valea Cernei a fost delimitat un număr total de 12 rezervații naturale:

– Rezervația naturală Domogled;

– Rezervația naturală Belareca;

– Rezervația naturală Iauna Craiova;

– Rezervația științifică Domogled;

– Peștera Martel;

– Piatra Cloșanilor;

– Rezervația naturală Peștera Bârzoni;

– Vârful lui Stan

– Valea Țesna;

– Coronini-Bedina;

– Ciucevele Cernei;

– Cheile Corcoaiei.

O mai bună administrare a ariilor protejate și a habitatelor naturale de interes din bazinul Cernei, a fost realizată „printr-o serie de acțiuni:

– identificarea limitelor și a punctelor reper pentru realizarea cadastrului ariilor protejate;

– realizarea unor panouri de semnalare a ariilor protejate (Rezervația Științifică Domogled, Cheile Corcoaiei, Rezervația Naturală Iauna Craiova);

– realizarea de măsurători topometrice asupra unor cascade în vederea întocmirii documentațiilor științifice;

– obținerea avizele favorabile pentru extinderea unor arii protejate;

– efectuarea de studii privind popularea unor specii de plante și animale;

– observații asupra avifaunei în vederea identificării unor zone cu aglomerări mari în timpul pasajului de primăvară;

– realizarea unor materiale pentru popularizarea ariilor protejate și pentru conștientizarea opiniei publice în ceea ce privește comportamentul de vizitare a ariilor protejate.

– implementarea de măsuri pentru asigurarea salubrizării în zone cu trafic turistic ridicat;” (APM, Planul Local de Acțiune pentru Mediu)

I.4.4. Gestionarea deșeurilor

Un paradox edilitar al zonei, care nu poate fi pus pe seama locuitorilor sau turiștilor, dar care are un impact negativ, este prezența deșeurilor pe malurile Cernei, în imediata apropiere sau chiar în albia râului, din punctul în care râul intrã pe teritoriul administrativ al localităților și pânã la ieșire. De ce reprezintã acesta un paradox? Pentru cã oriunde altundeva în localități, pe strãzile principale sau lăturalnice, în orice alt loc public, aceste deșeuri sunt sistematic îndepãrtate. De ce nu și de pe malurile râului?

Acest lucru este cu atât mai grav cu cât poluarea apelor are consecințe negative, ducând la degradarea resurselor naturale și a peisajului în general.

Deșeurile menajere și asimilate sunt produse atât locuitorii spațiului rural, cât și de o parte din agenții economici. Pe teritoriul bazinului se produc în mare parte deșeuri menajere și stradale.

Fig. 95. Deșeuri necontrolate în Băile Herculane Fig. 96. Deșeuri necontrolate în Mehadia

Cele două categorii constituie doar parțial obiectul unor fluxuri separate, ele fiind deseori colectate, transportate și depozitate în amestec.

Deșeurile menajere și stradale se depozitează în containere de mare capacitate amplasate pe platforme, în afara localităților. Un aspect inportant în ceea ce privește curățenia stradală l-ar reprezenta amplasarea unor pubele viu colorate, care să îmbie trecătorul să le folosească.

Alte probleme legate de ecologie sunt: poluarea apei prin deversarea directã a apelor uzate, scurgeri accidentale de produse petroliere, poluarea aerului prin gazele de eșapament și arderea de combustibili pentru obținerea de energie, poluarea sonorã datoratã activitãților de transport, poluarea solurilor produsã prin deșeuri din toatã gama de servicii, arderea repetată în ultimii ani a pădurii de pin negru de pe versanți.

Întreținerea și salubrizarea principalelor spații publice-străzi, piețe agroalimentare, parcuri, intră in mod direct în atribuțiile primăriilor. Starea de întreținere a spațiilor publice din această categorie este bună.

Întreținerea spațiilor publice din cartierele cu blocuri de locuit, care intră și ele tot în atribuțiile primăriilor, prezintă o calitate destul de bună, spațiile de joacă pentru copii sunt curate, relativ noi.

Unele primării au pregatite proiecte prin care va rezolva în mare parte problema deșeurilor. Urmează să fie identificate resurse financiare pentru activitățile de transport și neutralizare a deșeurilor respective. În perioada ce urmează, se va desfășura procedura de achiziții publice pentru stabilirea constructorului care va executa lucrările de investiții.

Realizarea proiectului presupune surse de finanțare 10% proprii, 90% externe. Depozitarea deșeurilor se va realiza în extravilanul localităților după normele în vigoare cu impact minim legal asupra mediului. Spațiul va fi prevăzut cu toate utilitățile în vigoare. Realizarea sa permite o creștere a gradului de curățenie și igienă sanitară a zonei.