Aspecte DE Flora Si Vegetatie

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………..……2

Istoricul cercetărilor din zona [NUME_REDACTAT]……………………….……….4

Caracterizarea fizico-geografică, pedologică și climatică a teritoriului cercetat……………………………………………………..……………………….5

Condiții fizico-geografice ale zonei de studiu…………………………….5

Condiții climatice ale zonei cercetate……………………………………….8

Temperatura……………………………………………………….… .9

Precipitațiile……………………………………………..……….……9

Radiația solară………………………………………………..….……10

Nebulozitatea…………………………………………….….……..…11

Vânturile…………………………………………………….….…….11

Solurile………………………………………………..……….………11

Metode de lucru utilizate în studiul florei și vegetației………………………………..13

Metode de lucru folosite în studiul florei………………………………….13

Metode de lucru folosite în studiul vegetației………..…………………..20

Flora vasculară din zona colinară a [NUME_REDACTAT]…………………………24

Conspectul florei din zona cercetată………………………..…………….25

Analiza taxonomică a florei vasculare din zona studiată……………..….50

Analiza formelor biologice din zona studiată………………..…………..53

Analiza fitogeografică a zonei studiate……………………………..…….54

Analiza categoriilor ecologice din zona cercetată………………………..56

Analiza speciilor rare și periclitate din zona cercetată…………………………60

Asociații vegetale din zona cercetată…………………………………….……….63

5.1.Conspectul asociațiilor vegetale din aria identificată………………………..64

5.2.Descrierea principalelor asociații vegetale de pe movilele de la Techirghiol…………………………………………………………………….…………66

Concluzii…………………………………………………………………..…77

Bibliografie…………………………………………………………………..89

CUPRINS

Introducere…………………………………………………………………..……2

Istoricul cercetărilor din zona [NUME_REDACTAT]……………………….……….4

Caracterizarea fizico-geografică, pedologică și climatică a teritoriului cercetat……………………………………………………..……………………….5

Condiții fizico-geografice ale zonei de studiu…………………………….5

Condiții climatice ale zonei cercetate……………………………………….8

Temperatura……………………………………………………….… .9

Precipitațiile……………………………………………..……….……9

Radiația solară………………………………………………..….……10

Nebulozitatea…………………………………………….….……..…11

Vânturile…………………………………………………….….…….11

Solurile………………………………………………..……….………11

Metode de lucru utilizate în studiul florei și vegetației………………………………..13

Metode de lucru folosite în studiul florei………………………………….13

Metode de lucru folosite în studiul vegetației………..…………………..20

Flora vasculară din zona colinară a [NUME_REDACTAT]…………………………24

Conspectul florei din zona cercetată………………………..…………….25

Analiza taxonomică a florei vasculare din zona studiată……………..….50

Analiza formelor biologice din zona studiată………………..…………..53

Analiza fitogeografică a zonei studiate……………………………..…….54

Analiza categoriilor ecologice din zona cercetată………………………..56

Analiza speciilor rare și periclitate din zona cercetată…………………………60

Asociații vegetale din zona cercetată…………………………………….……….63

5.1.Conspectul asociațiilor vegetale din aria identificată………………………..64

5.2.Descrierea principalelor asociații vegetale de pe movilele de la Techirghiol…………………………………………………………………….…………66

Concluzii…………………………………………………………………..…77

Bibliografie…………………………………………………………………..89

INTRODUCERE

[NUME_REDACTAT] este situat pe țărmul [NUME_REDACTAT], între localitățile Techirghiol, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]. El se deosebește fundamental de celelalte lacuri prin aspectele sale fizico-geografice cu toate că geneza este aceeași (liman fluvio-marin).

[NUME_REDACTAT] a apărut ca rezultat al evoluției paleogeografice recente a bazinului [NUME_REDACTAT] și a regiunilor înconjurătoare, dictate de variațiile de ordin eustatic ale nivelului mării asociate cu mișcările epirogenetice locale. În prima fază – faza de vale – când nivelul mării se gasea cu 80 m sub cel actual, s-a produs adâncirea văilor. Ulterior prin ridicarea nivelului, apele mării au invadat văile transformându-le in golfuri – faza de golf. Ca urmare a luptei permanente între uscat și mare, țărmurile au fost supuse procesului de abraziune devenind surse de materiale necesare formării cordoanelor care au inchis și izolat treptat golfurile, transformându-le in lacuri ( faza de lac ).

În urmă cu peste 30 de ani, țărmul lacului era format dintr-o plaja cu lățimi de 1-10 m. În prezent aceasta a dispărut aproape complet, țărmul coborând abrupt spre luciul apei. Începând cu anii 1966-1969, perioada în care irigațiile s-au intensificat și mai apoi darea în folosință a canalului Dunăre – [NUME_REDACTAT], au condus la creșteri importante de la an la an, a nivelului apei din lac. Efectele resimțite ale ecosistemului lacustru se materializează prin tendințe de îndulcire a apei lacului și prin activarea fenomenelor de abraziune și prăbușire a malurilor prin dispariția zonelor de plajă.

Cercetările au fost realizate în zona colinară din sud-vestul lacului Techirghiol, zonă cunoscută sub denumirea de [NUME_REDACTAT]. Datorită populatiilor de bujori care se află aici, zona mai este cunoscuta și sub numele de ”Dealurile bujorilor”.

Modificările survenite din cauze naturale sau ca urmare a activităților umane din zona colinară a lacului Techirghiol trebuiesc atent monitorizate pentru a se putea concepe planuri de conservare ale habitatelor naturale și ale florei specifice.

Acest studiu a fost realizat din dorința noastră de a semnala situația actuală a florei și vegetației din zona colinară din împrejurimile lacului Techirghiol, zonă importantă din punct de vedere floristic dar si turistic. Alt motiv ar fi faptul că datele floristice și fitocenologice din bibliografia de specialitate sunt sumare și vechi, necesitând actualizarea lor.

Principalele obiective ale cercetărilor noastre au fost: inventarierea florei din zona colinelor sud-vestice din împrejurimile lacului Techirghiol, identificarea principalelor tipuri de vegetație și caracterizarea celor foarte bine reprezentate în aria de studiu; s-a urmarit de asemenea evidențierea rarităților floristice, unele cunoscute numai din aceasta zonă, altele reprezentate prin populații locale importante in aria studiată.

Toate acestea nu s-ar fi putut realiza fără sprijinul și îndrumarea atentă a domnului Dr. [NUME_REDACTAT], căruia îi port o stimă deosebită și adâncă recunoștință pentru modul în care mi-a deschis mintea și sufletul spre minunata lume a botanicii și fitosociologiei, dar și spre noțiunile de conservare a habitatelor naturale și a biodiversității.

CAPTOLUL 1.

Istoricul cercetărilor din zona [NUME_REDACTAT]

Studierea complexă a ecosistemului lacustru Techirghiol a început cu mai mult de 40 de ani în urmă. Techirghiolul este cel mai important lac terapeutic al țării, atât prin rezervele de nămol cât și prin calitățile apei sale. Cercetările floristice din zona colinară din jurul lacului Techirghiol sunt însă foarte sumare.

Contribuții la cunoașterea aspectelor floristice datorăm lui I.Prodan (1933, 1934-1936 si 1938), lui Al. Borza (1931) și [NUME_REDACTAT] (1969) , care menționează de pe movilele din vestul lacului Techirghiol 147 de specii de plante și descrie câteva fitocenoze stepice de pe una dintre movile.

Pasionat cercetător și eminent cunoscător al florei și vegetației Dobrogei, I. Prodan nu a trecut cu vederea petecele de vegetație, foarte reduse ca suprafață, dar deosebit de interesante ale movilelor frecvente în stepa din centrul provinciei. În cunoscuta sa lucrare asupra florei și a litoralului I. Prodan (1931) dă o lista a celor mai frecvente plante întâlnite pe movile, menționând 36 de specii.

În același an, Al. Borza releva importanța fitogeofrafică a movilelor dobrogene, păstrează câteva din puținele vestigii ale florei și vegetației de stepă. Ele reprezintă în consecință una dintre sursele de informație ce mai pot fi folosite pentru reconstituirea imaginii stepei de odinioară.

Câteva asemenea movile cu petece de vegetație stepică, destul de bine păstrate se gasesc în preajma localității Techirghiol. Pantele mari și expozițiile variate ale movilelor crează o serie de microstațiuni foarte deosebite prin regimul lor hidrotermic și chiar prin caracterele solurilor, ceea ce desigur se reflectă direct în floră și vegetație. Pe aceste movile au fost găsite 147 specii.

Din păcate o mare parte a suprafețelor de teren din jurul lacului Techirghiol au fost transformate în terenuri agricole, ceea ce a dus la distrugerea habitatelor naturale din această zonă și implicit la pierderi de biodiversitate. Acest lucru trebuie evidențiat deoarece flora acestei zone este bogată în numeroase rarități floristice.

CAPITOLUL 2

Caracterizarea fizico-geografică , pedologică și climatică a tertoriului cercetat

2.1.Condițiile fizico-geografice ale zonei de studiu

Teritoriul cercetat de noi aparține litoralului sudic și este situat între localitățile Techirghiol, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Tuzla (Fig.1)

Fig.1 – Localizarea geografica a lacului Techirghiol (www.wikipedia.com)

Din punct de vedere morfologic cuveta lacului Techirghiol ocupă o zonă depresionară ce a luat naștere printr-o puternică eroziune a calcarelor sarmațiene, intens fragmentate. Câmpul înalt cu aspect de podiș din acest sector al Dobrogei de Sud, în care a fost săpată cuveta lacustră, coboară ca versanții unei văi către depresiunea lacustră. În afară de cele 4 văi principale – Movilița, Techirghiol, Urlichioi și Tuzla – versanții lacului sunt brăzdați de alte mici ravene cu caracter torential, care descarcă în lac atât apele meteoritice cât și pe cele provenite din irigații.

Datorită activității geologice a mării, pe litoral s-au format cordoane litorale care au separat golfurile de restul domeniului marin luând naștere astfel o serie de lacuri. Unul din cele mai importante fiind lacul Techirghiol – liman fluvio-marin. Limanele au luat naștere în urma interacțiunii dintre efectul de eroziune și acumulare al curenților litorali ai [NUME_REDACTAT] și cel exercitat de râurile care se vărsau în ea. Malurile limanelor fluvio-maritime sunt abrupte, de tip faleza sau joase, dezvoltate în depozite loessoide și se continuă spre cordoanele litorale cu plaje. În cazul lacului Techirghiol malurile sunt tăiate în calcare sarmațiene pe alocuri atingând chiar marnele care suporta orizontul calcaros.

Relieful colinar, cu platouri și pante cu diferite expozitii, substratul calcaros arid și influențele mediteraneene ale climei se reflectă în aspectul vegetației stepice, bogată în numeroase elemente pontice, balcanice și mediteraneene.

Câmpurile înalte, cu aspect de podiș, care flancheză [NUME_REDACTAT], coboară ca versanții unei văi către depresiunea lacustră. Ele sunt fragmentate de o serie de văi scurte, cu caracter torențial, care debușază în lac și formează golfuri despărțite de promontorii ce pătrund in lac. Acestea sunt mai evidente pe partea dreapta a lacului ( Foto. 1)

Versanții din imediata apropiere a liniei de țărm au înalțimi din ce în ce mai mari către coada lacului , unde ating cca.60m. În cea mai mare parte ei sunt fixati prin vegetație ierboasa de stepă, dezvoltată pe pătura subțire de sol format direct pe calcare. Pe alocuri, datorită pășunatului intens, în această porțiune versanții sunt degradați, fiind mai expuși apelor de șiroire care antrenează spre lac cantități mari de particule minerale.

În structura acestor ecosisteme colinare se remarcă o flora specifică și variată, deosebită de restul țării, în care pe lângă specii central europene apar numeroase specii endemice, pontice, balcanice, submediteraneene și mediteraneene.

Foto.1 – Aspect cu relieful colinar din zona sud-vestica a lacului [NUME_REDACTAT].2 – Aspectul falezei din zona lacului Techirghiol

2.2 Condițiile climatice ale zonei cercetate

Un factor cu deosebită pondere în cadrul structurii fizico geografice a Dobrogei este factorul climatic. [NUME_REDACTAT] prezintă anumite caractere particulare, care o deosebesc de alte zone climatice din țara noastră, rezultate prin poziție, din aspecte de amănunt ale reliefului, din prezența mării și a deplasării sistemelor barice.

Zona lacului Techirghiol prezintă un climat de tip temperat-continental, cu influențe moderatoare datorate apropierii de mare; putem vorbi în aceasta situație de un climat de tip litoral.

Climatul litoralului este cel mai călduros dar în același timp și cel mai secetos. Pozitia latitudinală medie se reflectă prin cantitatea de radiație solară primită (125-130 kcal/cm²), crescând de la nord la sud, și prin distribuția anotimpuală a acesteia. Suprafața activă, reprezentată prin teritoriul dobrogean, cu pozitia sa altitudinală dominantă față de unitățile din jur și, în special prin prezența în apropierea mării, contribuie în mod esențial la conturarea unor diferențieri topoclimatice în cadrul regiunii respective.

[NUME_REDACTAT], prin volumul său mare de apă, exercită o acțiune de atenuare a amplitudinilor termice, de umezire a aerului, de dezvoltare a unei circulații locale a aerului etc., dar, din cauza circulației generale predominante dinspre vest și nord, influența ei nu se resimte decât pe o fâșie îngusta, de-a lungul litoralului , deci tocmai acolo unde sunt situate lacurile. Unele influențe pontice și submediteraneene se regăsesc în bogăția și varietatea speciilor de plante care se interferează pe fondul general al condițiilor de stepă. Pentru vegetație, astfel de caractere se află într-o strânsă interferență cu prezența solurilor cernoziomice.

2.2.1 [NUME_REDACTAT] medie anuală oscilează în jur de 11 ° C. Amplitudinea termică anuală nu depășește 22°C. În evoluția anuală a temperaturii aerului se produce o întarziere a fazelor de încălzire și răcire. În jumătatea caldă a anului, datorită inerției termice a masei de apă, prezența mării se manifestă prin răcirea aerului în zona litorală. Aici mediile rămân, în special primăvara , cu 1-3 °C mai coborâte decât în interiorul Dobrogei unde domină influența climatului continental. Aceeași inerție termică a masei de apă învecinate menține, toamna, temperaturile aerului în zona litorală mai ridicate cu câteva grade decât în interiorul uscatului (Dobrogea maritimă, 1966).

În timpul verii, temperaturile ridicate asociate cu un nivel scăzut al precipitațiilor, fac ca vegetația să fie săracă, deseori uscată . Datorită influenței apei mării, prin briza de zi, mediile lunii iulie sunt mai reduse, sub 23°C.

În timpul iernii în partea centrală a Dobrogei înghețurile încep cu 1 noiembrie, în timp ce pe litoral ele apar de pe 11 noiembrie, iar ultimile îngheturi se înregistrează până la sfarșitul lunii martie, cel târziu primele zile ale lunii aprilie.

Valorile extreme ale temperaturii au aceeasi tendință, cele din zona litorală fiind însă mai ponderate decât în interiorul regiunii (maximă și minima absolută înregistrată la Constanța în perioada de observații : 38,5°C la 10 august 1947 și, respectiv, -25,0°C la 10 februarie 1929 ).

Chiar dacă aerul cald de deasupra mării menține pozitivă până toamna târziu temperatura aerului, totuși, în medie, pe la jumătatea lunii noiembrie, este posibilă coborârea temperaturii aerului sub 0°C. Menținerea temperaturilor negative timp de câteva zile poate produce îngheț . În timpul iernii însă este caracteristică deseori alternanța perioadelor de îngheț cu cele de dezgheț (Dobrogea maritima, 1966).

2.2.2 [NUME_REDACTAT] în regiunea studiată sunt foarte variabile. În această zonă sunt reduse cantitativ, datorită faptului că masele de aer oceanic care afectează teritoriul țării noastre , deplasându-se de la vest spre est , ajung aici secătuite, iar o alimentare cu aer umed dinspre [NUME_REDACTAT] este împiedicată de circulația generală, dinspre continent a aerului. Pe de altă parte, în anotimpul cald, în condițiile suprafețelor întinse de apa a cărora temperatură este mai scăzută decât temperatura aerului de deasupra , nu numai că nu se formeaza nori de convecție, dar datorită descendenței aerului, se împraștie și norii aduși din zonele învecinate.

Cantitățile lunare maxime de precipițatii se înregistrează în lunile mai-iulie, producând unele creșteri de nivel în lac tocmai în perioada de vară în care și evaporația este foarte puternică . În semestrul cald cad circa 50% din totalul precipitațiilor anuale. Această zonă se caracterizează printr-un grad de ariditate accentuat ca urmare a unei cantitați de precipitații atmosferice foarte mici (circa 350-400 mm/an)

În timpul iernii stratul de zăpadă nu este stabil. Fazele de ger au o durată redusă și nu se produc în toți anii. În luna ianuarie, sunt frecvente zilele cu temperaturi medii pozitive, iar invaziile de aer cald produc dezghețul și topirea zăpezii.

2.2.3. Radiația solară

Baza fenomenelor și proceselor meteorologice o constituție valoarea energiei radiației solare. Durata de strălucirea a soarelui este ridicată și variază în funcție de condițiile fizico-geografice. Iarna, când zilele sunt mai scurte, energia solară este și ea mai redusă, dar crește mai mult în lunile mai-iunie și se menține la valori ridicate până în septembrie.

Durata de strălucire a soarelui este de 2500 ore printr-o medie anuală și este apropiată de cea a costelor mediteraneene.

2.2.4 [NUME_REDACTAT] zona lacului Techighiol, nebulozitatea este mult mai accentuată iarna, vara fiind mai redusă.

2.2.5Vânturile

Unul, dar nu și cel mai neînsemnat factor climatic ce acționează asupra lacului este vântul.

Vânturile au variații mari de intensitate și direcție. Vara își fac deseori prezența vânturile de SE care duc la răcirea temperaturii apei. În ceea ce privește numărul de zile în care viteza vântului depașește 11m/sec (vânt de furtună) este mai mare în aceasta zonă decât în interiorul [NUME_REDACTAT].

Regimul vânturilor ca și circulația generală atmosferică permite de-a lungul litoralului un schimb permanent între aerul uscat al podișului continental și cel umed și sărat dinspre mare, încărcat cu aerosoli, atenuând căldurile toride din timpul lunilor de vară.

Solurile zonei cercetate

În această zonă este dezvoltat pe loessuri, cernoziomul de stepă, moderat erodat. Pe versanții calcaroși, pe nivelele structurale din jurul [NUME_REDACTAT], unde eroziunea a îndepărtat cuvertura de loess, s-a format direct pe calcarele sarmatice un sol rendzic de stepă. Rendzinele ocupa o mare suprafață, fiind legate de prezența la zi a rocilor cu conținut ridicat de calciu. Sărăturile acestuia neutralizează acizii organici formați prin transformarea resturilor vegetale și dau naștere unor compusi insolubili ce constituie humusul calcic specific acestor soluri. Conținutul de CaCO3 este mare chiar la suprafață. În condiții de levigare mai intense neutralizarea este incompletă, reacția devine acidă și solul se podzolește. Situându-se în zone cu relief mai accidentat și având o structură grăunțoasă, sunt supuse usor eroziunii. Formarea solurilor halomorfe (sărături) este strans legată de prezența în subsol a rocilor salinizate, precum și de apropierea lacului.

[NUME_REDACTAT], săpat într-o pătură de loess groasă de cațiva metri prezintă numeroase râpe abrupte. Formele incipiente ale acestor râpe sunt niște mici galerii verticale săpate de popândăi – lărgite ulterior prin apele de șiroire – și care comunică cu alte galerii ce debușază într-o râpă scurtă situată chiar pe malul lacului. Într-o fază mai evoluată, galeriile verticale se largesc până la dimensiunile unor “hornuri”, râpele se retrag și “podul” canalelor subterane care fac legătură între ele se prăbușeste. Apele de șiroire acționează inițial prin evorsiune, creând mici nișe și dând râpei un profil longitudinal în trepte. Ulterior, profilul se modelează, se ajunge la un oarecare echilibru și, în cele din urmă, procesul se stinge, văiuga fiind fixată prin vegetație ierboasă.

Capitolul 3

Metode de lucru utilizate în studiul florei și a vegetației

3.1 Metode de lucru folosite în studiul florei

Pentru inventarierea florei din această zonă am realizat mai multe deplasări pe teren în toate sezoanele de vegetație. Plantele au fost determinate fie la fața locului, fie au fost recoltate și determinate în laborator. Pentru realizarea conspectului floristic, au fost luați în considerare toți taxonii vasculari identificați.

Pentru determinarea și încadrarea sistematică a taxonilor am folosit lucrările botanice de referinta “[NUME_REDACTAT]”(Săvulescu et al., 1952-1970) și “Flora ilustrată a României. Pteridophita și Spermatophita” (Ciocârlan 2000).

Fiecare specie aparține unei forme biologice –bioforma , unei forme ecologice – ecoforma și unei forme fitogeografice –geoelement.

Analiza florei a fost realizată din mai multe puncte de vedere, iar pentru fiecare specie au fost menționate următoarele elemente:

♦ CATEGORIILE DE BIOFORME

♦ CATEGORIILE DE ELEMENTE FITOGEOGRAFICE

♦ CATEGORIILE ECOLOGICE la care aparțin din punct de vedere al: UMIDITĂȚII, TEMPERATURII și REACȚIEI SOLULUI

♦ CATEGORIILE SOZOLOGICE (categoriile de perclitare), conform [NUME_REDACTAT] românești

Pentru o mai bună expresivitate a datelor prezentate, bioformele, elementele floristice și categoriile ecologice la care aparțin speciile identificate sunt redate sub forma unor spectre.

♦ BIOFORMELE

Bioformele (forme biologice) reprezintă categorii de plante aparținând unor unități taxonomice diferite care au dobândit în evoluție o serie de particularități fiziologice, anatomice și morfologice asemănătoare, dictate de condițiile de mediu în care au luat naștere (Fitocenologie , Ivan D,1979).

Categoriie de bioforme sunt cele propuse de Raunkiar (1905) și completate de Braun-Blanquet, care clasifică plantele în mai multe categorii, și anume:

“Ph” –fanerofite –reprezintă gruparea speciilor lemnoase-arbori, arbuști la care mugurii de regenerare sunt situați la înăltimi de peste 30 cm de la sol și sunt protejați de catafile. Fanerofitele se subîmpart în:

“nPh” –nanofanerofite , la care mugurii de regenerare sunt situați între 0,3-2 m înălțime.

“mph” –mezofanerofite , mugurii de regenerare sunt situați la o înălțime de 2-15 m de la sol.

“Ch” –camefite –plante perene, cu tulpini ierboase, spre bază mai mult sau mai puțin lignificate, adesea culcate la pamânt și cu înălțimi mai mici de 0,3 m ; mugurii de regenerare rezistă frigului, protejați de stratul de zăpadă și resturi vegetale.

“H” – hemicriptofite – plante perene ierboase cu muguri regeneratori la baza tulpinilor, semiîngropati în sol ; astfel ei sunt protejati de frigul iernii prin frunzele uscate ale rozetelor bazale, de resturi vegetale sau de stratul de zapadă.

“C”- criptofite – categorii de plante ierboase la care mugurii de regenerare se află sub pamânt sau sub apa. Se împart în :

“G” –geofite-plante ierboase perene cu muguri hibernali dispuși pe tulpini subterane.

“Hh”- hidrohelofite- plante ierboase perene cu muguri hibernali dispuși pe tulpini subacvatice.

“Th”-terofite-plante ierboase care neavând muguri de regenerare nu rezistă frigului iernii supraviețuind prin semințe. Se împart în:

“Th”- terofite anuale – plante ierboase anuale

“TH”- terofite biennale – plante ierboase bianuale

♦ ELEMENTELE FITOGEOGRAFICE

Elementele floristice (fitogeografice) din acest conspect floristic, au fost reunite în categorii mai mari în funcție de proveniența lor geografică, și anume:

“Eua”- elemental euriasiatic, care după localizarea arealului poate fi:

“cont” –continental

“med” –mediteraneean

“As”-element asiatic

“Eur” –european central

“Balc”-balcanic

“Pont”-pontic

“Pan” –panonic

“Med”-apartin spatiului mediteranean si submediteranean

“Atl”-atlantic

“Circ”- circumpolar

“Cosm” –cosmopolit

“Adv” –adventiv

♦ CATEGORIILE ECOLOGICE

Principalele categorii ecologice de plante utilizate pentru caracterizarea ecologică a florei sunt cele stabilite de Ellenberg, 1952, în funcție de afinitatea speciilor pentru cei trei factori ecologici principali: umiditate, temperatură și reacția solului , adaptate la condițiile edafo-climatice ale tarii noastre de catre Csùros St.

○ ADAPTĂRI ALE PLANTELOR LA FACTORUL UMIDITATE

După preferințele față de umiditatea solului Ellenberg distinge pentru plantele de pajiști următoatele șapte categorii ecologice.

U1- specii xerofile ( xerofite) : trăiesc în stațiuni cu soluri foarte uscate

U2- specii xeromezofile (xeromezofite) : trăiesc în stațiuni cu soluri uscate, temporar umede

U3- specii mezofile ( mezofite) : specii iubitoare de umiditate moderată

U4- specii mezohigrofile ( mezohigrofite) : specii de locuri umede ce nu suportă uscăciune

U5- specii higrofile ( higrofite) : specii de locuri foarte umede în care solurile nu se usucă niciodată

U6- specii hidrofile ( hidrofite) : specii acvatice care cresc permanent în apă sau pentru o lungă perioadă a anului

U0 – specii eurihidre : nu au preferințe față de umiditatea solului

○ ADAPTĂRI ALE PLANTELOR LA FACTORUL TEMPERATURĂ

În funcție de sensibilitatea speciilor de plante față de temperatură, Ellenberg a distins șase categorii ecologice de plante:

T1-specii criofile : plante de temperaturi scăzute răspandite în regiunile nordice sau în etajul alpin

T2- specii microterme : specii care suportă temperaturi scăzute, răspandite în etajul montan

T3- specii mezoterme : specii ce preferă temperaturi moderate, răspandite în zonele colinare

T4- specii termofile : specii sensibile la temperaturi scăzute , specii caracteristice zonei mediteraneene și submediteraneene

T5- specii megaterme : specii care nu suportă temperaturi scăzute, specifice zonei tropicale

T0-specii euriterme : specii indiferente față de temperatură

○ ADAPTĂRI ALE PLANTELOR FAȚĂ DE REACȚIA SOLULUI

Din punct de vedere al raportului cu reacția solului există șase categorii ecologice de plante:

Plante excesiv și extrem acidofile (pH < 4)

Plante puternic acidofile ( pH 4 – 5)

Plante moderat acidofile ( pH 5-6)

Plante slab acidofile ( pH 6-7)

Plante neutrofile ( pH 7-7,2)

Plante bazofile sau alcalinofile (pH > 7,2)

Din punct de vedere al valorii indicatoare față de reacția solului Ellenberg notează urmatoarele categorii ecologice de plante:

R1 : specii răspandite în stațiuni cu soluri foarte acide

R2 : specii care cresc pe soluri acide

R3 : specii care cresc pe soluri slab acide

R4 : specii care cresc pe soluri slab acide până la neutre

R5 : specii care cresc pe soluri neutre până la alcaline

R0 : specii indiferente fața de reacția solului ( eurionice)

Diferitele categorii ecologice exprimă variația graduală a principalilor factori ai

biotopului ( umiditate, temperatură și pH ) ca în urmatorul tabel:

Tabel 1 –Principalele categorii ecologice de plante în funcție de umiditate, temperatură și reacția solului.

♦ CATEGORIILE SOZOLOGICE

S-a adaugat, pentru taxonii prezenți în listele rosii românești (Negrean G.,2001, Boscaiu N. & al., 1994 ; [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT]., 1994; Oltean & al., 1994) un simbol care exprimă categoria sozologică (gradul de periclitare) a taxonului respectiv. Aceste simboluri au fost stabilite de Comitetul pentru plantele periclitate (TPC) al [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] (IUCN) și au urmatoarea semnificație:

• Extinct(EX)-dispărut sau neregăsit :cuprinde taxonii stinși dintr-un anumit teritoriu sau pe cei care nu au dispărut dar nu au fost regăsiți timp îndelungat și pe care îi considerăm poate în mod eronat dispăruți.

• Endangered (E) –periclitat : sunt taxoni în pericol de stingere, a căror supraviețuire este puțin probabilă dacă factorii cauzali continuă să acționeze sau taxoni ale căror populații au fost sărăcite până la nivelul critic, prin reducerea drastică sau distrugerea habitatelor naturale.

• Vulnerable (V)- vulnerabil : sunt taxoni considerați posibil să treacă în categoria E în viitorul apropiat, dacă factorii cauzali continuă să actioneze. Aici sunt incluse specii și subspecii cu populații în descreștere din cauza supraexploatării și distrugerii extensive a habitatului sau a altor tulburări de mediu, taxoni cu populații serios sărăcite, a căror existență nu este asigurată și taxoni cu populații încă abundente dar care sunt amenințate de factori potrivnici.

• Rare(R)-rar : taxoni cu populații mici, care în prezent nu sunt amenințați dar care sunt expuși riscurilor, deoarece sunt localizați în habitate sau suprafețe geografice restrânse.

• Indeterminat (I) – nedeterminat : sunt taxoni rari sau periclitați dar despre care nu există suficiente informații pentru a-i repartiza la una din cele trei categorii.

3.2. Metode folosite în studiul vegetației

În evoluția planetei noastre, învelișul format din plante, cunoscut sub denumirea de vegetație a avut și are un rol important. Spre deosebire de floră care se referă la numeroase specii, vegetația este repezentată prin covorul vegetal care acoperă zona respectivă, covor vegetal care este alcătuit din asocierea în cantități și proporții diferite a speciilor consecutive ale florei; unele din ele fiid mai abundente iar altele pierdute prin mulțimea celor abundente.

Dacă studiul florei nu ține cont de aspecte cantitative, de abundența fiecărei specii în parte, în cadrul comunităților de plante acest lucru este foarte important ceea ce face ca indivizii bine reprezentați cantitativ să fie tratați în mod diferențiat față de indivizii unei specii rare slab reprezentate cantitativ.

Vegetația nu este o simplă aglomerare de plante sau de fitoindivizi. Populațiile de plante verzi care conviețuiesc având cerințe apropiate față de factorii de mediu formează fitocenoza.

Fitocenoza reprezintă o comunitate de plante mai mult sau mai puțin omogenă, cu o fizionomie uniformă și care se dezvoltă în condiții de mediu uniforme.

Asociația vegetală este o comunitate de plante cu o compoziție floristică bine determinată, cu condiții de staționare omogene și fizionomie omogenă posedând una sau mai multe specii caracteristice și diferențiate (conform școlii Zurich – Monpellier). Dintre numeroasele metodologii utilizate, în studiul vegetației din zona cercetată , am adoptat principiile elaborate de Braun-Blanquet (1925) și adaptate de Borza (1934), metodologie conform careia unitatea taxonomică de bază în studiul florei și vegetației este asociația vegetală.

Tehnica efectuării releveurilor și a grupării lor în tabele de asociație respectă principiile școlii central – europene , ținând cont de recomandările autorilor Borza, Boșcaiu (1956) și [NUME_REDACTAT] (1979) .

După delimitarea asociațiilor vegetale aparținând diferitelor timpuri de vegetație s-a trecut la studiul structurii și compoziției floristice a fitocenozelor și a asociațiilor de plante .

Ansamblul observațiilor fitosociologice și ecologice realizate în suprafața de probă se numește releveu fitosociologic sau ridicare fitocenotică. Releveul fitocenologic a fost folosit ca o metodă de bază pentru studierea fitocenozelor componente, releveu executat în cazul unor suprafețe de probă, delimitate din porțiunile de fitocenoze mai omogene și reprezintă o înregistrare fidelă a compoziției floristice a unei fitocenoze.

Tehnica efectuării releveurilor și a grupării lor în tabele de asociație respectă principiile metodologice ale școlii central – europene, ținând cont de recomandările autorilor Borya, Boșcaiu (1965 ) și [NUME_REDACTAT] (1979) .

După delimitarea asociațiilor vegetale aparținand diferitelor tipuri de vegetație, s-a trecut la studiul structurii si compoziției floristice a fitocenozelor și a asiciațiilor de plante.

Descrierea asociațiilor vegetale a fiecăreia dintre speciile componente ale fitocenozei, a fost realizată prin intermediul indicelui de abundență-dominanță, conform scării cu cinci trepte a lui Braun-Blanquet , reprezentată astfel:

+ – indivizi foarte rari, cu valoare de acoperire foarte mică;

1 – indivizi rari, cu valoare de acoperire mică, până la 10% ;

2 – indivizi numerosi cu acoperire redusă ( 10-25 %);

3 – exemplare indiferente ca număr, cu acoperire de 25-50%;

4 – exemplare indiferente ca număr , cu acoperire de 50-75%;

5 – exemplare indiferente ca număr, cu acoperire de 75-100%;

Primele trei trepte ale scăderii combinate iau în calcul atât abundența cât și dominanța indivizilor, iar ultimele trei trepte se referă numai la gradul acoperirii proiective a speciilor (dominanța).

Releveurile realizate au fost grupate în fitocenoze asemănătoare ca structură și compoziție floristică, rezultând tabele de asociație. În tabelul de asociație sunt trecute speciile caracteristice și dominante, apoi speciile fidele și speciile însoțitoare.

Numele științific al unităților taxonomice se exprimă în latină și este alcătuit din numele a două sau mai multe plante importante pentru unitatea respectivă, la care se adaugă un sufix propriu pentru fiecare rang de unitate. Gruparea asociațiilor în unități cenotaxonomice de rang superior se face ținând seama de speciile caracteristice dominante sau de întreaga compoziție floristică și de ecologia asociației vegetale respective.

La noi în țară sunt folosite metodele de lucru ale școlii fitosociologice vest-europene (Zurich-Montpellier). Prelucrarea releveurilor în cadrul tabelelor de asociație s-a realizat prin metoda tabelară ([NUME_REDACTAT], 1979)

Conspectul asociațiilor vegetale a fost realizat dupa tratatul “Structura cenotică și caracterizarea ecologica a fitocenozelor din România “ (Popescu, Sanda et al., 2001), în care sunt redate toate comunitățile vegetale mai importante din țara noastră.

Pentru identificarea și delimitarea asociațiilor vegetale din zona colinară a lacului Techirghiol, au fost respectate următoarele etape:

Recunoașterea terenului și stabilirea unor transecte în vederea cercetării complete a zonei

Delimitarea principalelor tipuri de vegetație

Identificarea principalelor asociații vegetale

Realizarea de releveuri în vederea caracterizării calitative și cantitative a fitoceozelor, a stabilirii structurii lor orizontale și verticale.

Studiul vegetației începe printr-o recunoaștere amănunțită a întregului teritoriu (Foto. 3) . Prin recunoaștere se obține o primă informație asupra variabilitații speciilor, a formelor de relief, a solurilor și a condițiilor climatice.

Foto.3 – Variabilitatea formelor de relief din zona lacului Techirghiol

CAPITOLUL 4

Flora vasculară din zona colinară a lacului [NUME_REDACTAT] colinar, cu platouri și pante cu diferite expoziții, substratul calcaros arid și influențele submediteraneene ale climei se reflectă în aspectul vegetației stepice, bogată în numeroase elemente pontice, balcanice, submediteraneene și mediteraneene. Din păcate o mare parte a suprafețelor de teren din jurul lacului Techirghiol au fost transformate în terenuri agricole, ceea ce a dus la distrugerea habitatelor naturale din aceasta zonă și implicit la pierderi de biodiversitate.

Cercetările noastre s-au finalizat cu inventarierea unui număr de 190 taxoni vasculari, dintre care 181 de specii și 9 subspecii. Taxonii identificați sunt prezentați sub forma unui conspect taxonomic.

Menționez că din cei 190 de taxoni vasculari, 130 de taxoni au fost identificați pe teren, restul fiind preluați din literatura de specialitate care sunt citați din zona noastră de lucru.

Pentru fiecare taxon în cadrul conspectului sunt precizate următoarele: forma biologică, apartenența fitogeografică, categoriile ecologice la care aparține specia respectivă, categoria sozologică (în cazul speciilor rare și periclitate), tipul habitatului pe care îl ocupa, apartenența la unitățile de clasificare superioare asociației (alianța, ordin, clasă).

4.1 CONSPECTUL TAXONOMIC AL FLOREI DIN ZONA CERCETATĂ

ÎNCRENGĂTURA SPERMATOPHYTA

SUBÎNCRENGĂTURA MAGNOLIOPHYTINA

Clasa MAGNOLIOPSIDA (DICOTYLEDONATAE)

Ι. Subclasa MAGNOLIIDAE ( POLYCARPICE)

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

Adonis flamea Jacq. ; H , Pont-Med ; rară (R) ,U 2 T 3 R 3 ; Secalietea, Car.[NUME_REDACTAT] vernalis L.; H , Eua (cont), rară (R) , U 2 T 3 R 4; Festucetalia valesiacae, Car. [NUME_REDACTAT] volgensis Steven ex DC; H , Pont-centr , rară (R) ; U 1 T 4 R 5 , Car. Festucetum valesiacae

Ceratocephalus orthoceras DC [syn.Ceratocephalus testiculata (Crantz) Roth] ; Th, Pont-Pan, U 2 T 4 R 4 , Festucion rupicolae

Consolida regalis S. F. Gray ; Th , Eua ; U 2 T 4 R 4 ; Secalietea, Car. [NUME_REDACTAT] arvensis L. ; TH , Eur (Med) ; U 2 T 4 R 4 , Secalietea, Car. Caucalidion. locuri rud.

Ranunculus illyricus L ; H ( G ) , Pont-Med; U 2 T 4 R 4 , Festucion rupicolae

Ranunculus oxyspermus Willd. ; H , Balc-Cauc , vulnerabilă / rară ( V/R) , U 2 T 3 R 3 , Festucetalia valesiacae, [NUME_REDACTAT] minus L.; H , Eua (cont) , U 2 T 4 R 4 , Geranion sanguinei-Qercion pubescentis, Festuco-Brometea, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] tenuifolia L.; H (G) , Pont-Balc , vulnerabilă/rară (V/R) , U 2 T 4 R 4 , Festucetalia valesiacae

[NUME_REDACTAT]

Fam. [NUME_REDACTAT] rhoeas L. ; Th , Eua (Med) , U 3 T 3 R 4 ; Car. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] corniculatum (L.) Rudolph ; Th-TH , Med , U 2 T 4 R 3 , Secalietea locuri rud.

ΙΙ. Subclasa ROSIDAE

[NUME_REDACTAT]

Fam. [NUME_REDACTAT] argentea L. ; H , Eua , U 2 T 4 R 2 , Festuco –Brometea, Corynephoretea, Quercetea , Onopordetalia, Car. [NUME_REDACTAT] taurica Willd ; H , Pont-Balc ; U 2 T 4 R 4 , [NUME_REDACTAT] minor Scop. ssp. minor ; H , Eua , U 2 T 3 R 4 , Festuco-Brometea, Festucetalia valesiacae

[NUME_REDACTAT] (Fabales)

Fam. Papilionaceae (Fabaceae)

Astragalus hamosus L ; Th , Med , rară (R) , U 1 T 4 R 4 ; Festuco-Brometea, Festucetalia valesiacae, locuri rud.

Astragalus monospessulanus L. ; H , Pont-Med , U 1 T 4 R 4 ; Pimpinello-Thymion zygoidi, Festuco-Brometea, Festucion rupicolae

Astragalus onobrychis L. var. linearifolius ; H , Eua (cont) , U 1 T 3 R 4 ; Car. Festucetalia valesiacae

. Astragalus ponticus Pallas ; H , Pont. , rară ( R) , U 1 T 4 R 4; Festucetalia valesiacae

Astragalus spruneri Boiss ; H , Balc. , rară ( R) , U 1 T 4 R 4 ; Festucetalia valesiacae

Astragalus vesicarius L. ssp. pseudoglaucus (Klokov) Ciocarlan ; H , Pont-Balc , vulnerabilă/rară ( V/R) , U 2 T 4 R 4 ; Festucion rupicolae

Medicago falcata L. ; H , Eua-Med; U 2 T 3 R 5 , Car. [NUME_REDACTAT] , [NUME_REDACTAT] minima (L.) Bartal ; Th , Eua ( Med) ; U 1 T 4 R 4 , Festucetalia valesiacae , Festuco-Brometea, Car. [NUME_REDACTAT] orbicularis (L) Bartal ; Th , Eua , U 1 T 4 R 4 , rară ( R) , Festucion rupicolae

Meliotus albus Medicus ; Th – TH , Eua ; U 2 T 3 R 0 , Chenopodietea , Car. [NUME_REDACTAT] campestre Schreb ; Th – TH , Eur , U 3 T 3 R 0 , Arhenatheretea , Festuco-Brometea, Secalietea, Plantaginacea, Car. Festuco- [NUME_REDACTAT] repens L. ssp. repens ; H , Eua , U 3 T 0 R 0 , Molinio- Arrhenatheretea, Beckmannion, Secalietea, [NUME_REDACTAT]

Trigonella monspeliaca L. ; Th , Med , U 1 T 4 R 4 , Festucion vaginatae, et Festucion sulcatae

[NUME_REDACTAT] ( Gruinales)

Fam.[NUME_REDACTAT] cicutarium (L.) L’Herit., ; Th , Cosm , U 2 T 0 R 0 , locuri rud , Corynephoretea, Festuco – Brometea, Chenopodietea, Secalietea, Car.Festuco-Secalietea et. Polygano- [NUME_REDACTAT] pussilum Burm. Fil., ; Th , Eur ( Med) ; U 2 T 3 R 0 , Secalietea, Chenopodietea, Plantaginetea, Festuco-Brometea, Car. Chenopodietea ,locuri rud

Fam. [NUME_REDACTAT] austriacum L. ; H , Eua(cont) , U 1 T 3 R 4 , Festucion rupicolae, Festuco-Brometea, Car. [NUME_REDACTAT] tenuifolium L. ; H , Pont-Med-Euc; U 2 T 4 R 5 , Festucetalia valesiacae, Car. [NUME_REDACTAT] Euphorbiales ( Tricoccales)

Fam.[NUME_REDACTAT] agraria Bieb. ; H , Pont – Med ,U 2 T 4 R 0 , [NUME_REDACTAT] helioscopia L. ; Th , Med , U 3 T 3 R 0 , Secalietea , Car. Polygano- [NUME_REDACTAT] nicaeenis All ssp. dobrogensis (Prodan) Kuzmanov ; H , Pont-Pan-Balc;. rare (R) ; U 1 T 5 R 5 , Festucion rupicolae, Pimpinello-Thymon zygoidi locuri rud.

Euphorbia seguieriana Necker [syn.E. gerardiana Jacq.] ; H , Eua (Med) ;U 1 T 3 R 4 ; [NUME_REDACTAT] vaginatae, Seslerio – [NUME_REDACTAT], Car. [NUME_REDACTAT] Araliales (Umbelliflorales )

Fam. Apiaceae ( Umbelliferae)

Bupleurum rotundifolium L. ; Th , Med ; U 2 T 4 R 4 , Car.[NUME_REDACTAT] maculatum L. ;Th-TH. , Med ; U 3 T 3 R 3 , Chenopodietea, Car.Arction, locuri rud.

Daucus carota L . ssp. carota ; TH-H , Eua ( Med) , U 2 T 3 R 0, Molinio-Arrhenatheretea, Car. Arrhenatherion ;locuri rud.

Eryngium campestre L. ; H , Pont , U 1 T 5 R 4 , Festuco –Brometea, Festucelia valesiacae, Car. Festuco – Brometea , locuri rud

Eryngium planum L. ; H , Eua ( cont) ; U 2 T 3 R 4 ; Elymion gigantei , locuri rud.

Orlaya grandiflora (L.) Hoffm. ; Th , Med-Euc , U 2 T 3 R 4 , Festucion rupicolae, Car. Caucalidion, locuri rud

Seseli tortuosum L ; TH – H , Pont-Med ; U 2 T 4 R 4 ; rare ( R) ; Festucetalia valesiacae, Festucetea vaginatae

ΙΙΙ.Subclasa DILENIIDAE ( PARIETALIGENAE )

[NUME_REDACTAT] (Hypericales)

Fam. [NUME_REDACTAT] perforatum L. ; H , Eua , U 3 T 3 R 0 ; Sedo-Sleranthetea, Origanetalia, [NUME_REDACTAT].[NUME_REDACTAT] ambigua Waldst. [NUME_REDACTAT]. ; H ; Pont-Pan ; U 2 T 4 R 4 , Querco-Fagetea, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] alyssoides L. ; Th-TH , Eur (cont) ; U 1 T 3 R 0; Car.Alysso-Sedion, [NUME_REDACTAT] desertorum Stapf. ;Th , Eua (Cont) ; U 1 T 4 R 4 , Festucion vaginatae

Alyssum hirsutum Bieb. ; Th , Pont ; U 2 T 4 R 4 ; vulnerabilă/rare (V/R) ; Festucion rupicolae, Corynephoretea, car. Senecion fluviatilis

Calepina irregularis ( Asso) Thell. ; Th, Med , U 2 T 4 R 3, Car.
Chenopodietea, locuri rud

Capsella bursa-pastoris( L.) Medicus ; Th , Cosm (Med) ; U 3 T 0

R 0 ; [NUME_REDACTAT] draba (L.) Desv.[ syn. Lepidium draba L.] ;H , Eua ; U 2 T 4 R 4 , Car.Sisymbrion, locuri rud

Descurainia sophia (L.) Webb. Prantl [syn.Sisymbrion sophia L.); Th ; Eua ; U 2 T 4 R 4 ; Car. Sisymbrion-Onopordion, locuri rud

Erophila verna (L.) Chevall. [syn. Draba verna] ; Th ; Eua (Med); U 2 T 3 R 0; Car. Festuco-Brometea et [NUME_REDACTAT] diffusum Ehrh ; Th– H ; Eua (cont ); U 1 T 3 R 4; Festucetalia vaginatae-Festucetalia valesiacae

Erysimum odoratum Ehrh. [ syn.E. pannonicum Crantz] ; H-Th ; Pont ; U 2 T 3 R 4 , Quercetea, Festuco-Brometea, Car. Seslerio-Festucion pallentis

Hesperis tristis L. ; H ; Pont; U 2 T 3 R 3 , Festucion rupicolae

Sisymbrion officinale (L.) Scop. ; Th, Eua (Med) ; U 2 T 3 R 3 , Chenopodietea, Car.Sisymbrion , locuri rud

Sisymbrion orientale L. ; Th- TH ; Eua (Med) ; U 2 T 4 R 4 ; Chenopodio-Scleranthea , Car. Sisymbrion- Hordeion murini , Onopordion.

Syrenia cana (Piller&Mitterp)Neil. ; TH ; Pont-Pan; rară ( R) ; U 1 T 4 R 4 ; Festucion vaginatae;

Thlaspi perfoliatum L.; Th ; Eua ; U 2 T 3 R 4 , Festuco-Brometea, Secalietea, Car.Alysso-Sedion; locuri rud

[NUME_REDACTAT]

Reseda lutea L. ; TH – H , Eua ( Med) U 2 T 3 R 4 ; Festucion rupicolae ; Car. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] maxima L. ; Th ; Eua ( Med) ; U 2 T 2 R 4 ; Caucalidion

ΙV.Subclasa CARYOPHYLLIDAE (CENTROSPERMAE)

[NUME_REDACTAT]

Fam. [NUME_REDACTAT] serpyllifolia L. ; Th, Circ (bor) ; U 2 T 2 R 0, Festuco-Brometea, [NUME_REDACTAT] semidecandrum L. ; Th ; Eur ;U 2 T 3 R 0; Festuco-Brometea, Corynephoretea, Car. [NUME_REDACTAT] leptopetalus Willd. H ; Pont ; rară ( R) ; U 1 T 4 R 4 , Festucetalia valesiacae, [NUME_REDACTAT] pseudarmeria Bieb.; H ; Pont ; rară ( R) ; U 1 T 4 R 5 ; Pimpinello-Thymion zygoidi

Herniaria incana Lam. ; H ( Ch) ; Eua (Med) ; U 2 T 3 R 4 ,Festucion rupicolae

Holosteum umbellatum L. ; Th ; Eua ( Med), ; U 2 T 3 R 0 ; Festuco-Brometea, [NUME_REDACTAT] glomerata ( Bieb.) Degen ; Th ; Pont-pan-balc ; U 4 T 4 R 4 ; Festucetalia valesiacae et Festucetalia vaginatae

Scleranthus annuus L. ; Th ; Eua ; U 2 T 3 R 2 , [NUME_REDACTAT] borystenica (Gruner) Walthers [ syn. S. otites (L.) wibel ] ; H ; Eua (Cont) , rară (R ) ; U 1 T 4 R 4 ; Festucetalia valesiacae , Festucetalia vaginatae

Fam. [NUME_REDACTAT] prostrata (L.) G. Beck [syn. Kochia prostrata (L.) Schard) ; Ch. ; Eua (cont) ; U 1 T 4 R 4, Agropyro-Kochion, [NUME_REDACTAT] arenarius L. ; Th ; Eua (cont) ; U 2 T 4 R 4, Chenopodio- [NUME_REDACTAT] prostrata (L.) Schrader ; Ch ; Eua (cont) ; U 1 T 4 R 4 ; Agropyro-ochion, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] aviculare L. ; Th ; Cosm ; U 2.T 0 R 3 ; Polygonion avicularis locuri rud.

V.Subclasa ASTERIDAE

[NUME_REDACTAT]

Fam.[NUME_REDACTAT] herbacea Waldst et Kit. ; H ; Pont-Pan , U 2 T 5 R 4; Festucion rupicolae (→ Quercetalia)

[NUME_REDACTAT]

Fam.[NUME_REDACTAT] cynanchica L. ; H ; Pont- Med ; U 2 T 3 R 4 ; [NUME_REDACTAT] , Car. [NUME_REDACTAT] pedemontana ( Bellardi) Ehrend [syn. Galium pedemontanum (Bell.) All.] ; Th ; Med ; U 2 T 3 R 4 ; Festucion rupicola (→ Queretea) , [NUME_REDACTAT] humifusum Bieb. [syn.Asperulla humifusa (Bieb.) ] Besser. ; H ; Pont-Balc ; U 2 T 4 R 4 ; Festucetalia debillis

Galium aparine L. ; H ; Eua ; U 3 T 0 R 3 ; Seslerio-Festucion pallentis, Arrhenatheretalia, Teucrion montani ; Car. [NUME_REDACTAT] verum L. ; H ; Eua ; U 2 T 2 R 0 ; Festuco-Brometea , Festuco-Sedetalia, Car. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] inthybus L. ; H –TH ,Eua ; U 2 T 3 R 4 ;Arrhenatheretea , Agrostion , Puccinellio – Salicornietea , Car. Polygonon avicularis

Crepis foetida ssp. rhoeadifolia (Bieb.) Celak ; Th , Eua ; U 2 T 3 R 3 ; Secalietea , [NUME_REDACTAT] acanthium L. ; TH ; Med ; U 2 T 4 R 4 . , Car. Onopordion; locuri rud

Fam.[NUME_REDACTAT] ochroleuca L. ; H, Eua (cont) ; U 2 T 2 R 4 ; Festucetalia valesiacae, Festuco-Brometea, Car. Cirsio-Brachypodion, locuri rud.

Fam. [NUME_REDACTAT] locusta (L.) Betcke ; Th ; Med-Euc ; U 2 T 4 R 4, Festucion rupicolae, Car.Polygono-Chenopodion, locuri rud.

[NUME_REDACTAT] ( Polemiales)

Fam.[NUME_REDACTAT] vulgare L.; TH ; Eua ; U 2 T 3 R 4 ; Sedo-Scleranthetea, Car. Festuco-Brometea, Onopordion , locuri rud.

Lithospermum arvensae L. ; H ; Eua , U 2 T 3 R 4 ; Quercetea, Car. Origanetalia, Alno-Padion, locuri rud.

Myosotis arvensis (L.) ; TH ; Eua ; U 3 T 3 R 0 ; Aperion (…[NUME_REDACTAT]. Aperetalia, Epilobietea, locuri rud.

Myosotis stricta Link ex Roem. et Schult. [syn. M. micrantha Auct. non Pallas] ; Th ; Eua (Med) ; U 1 T 3 R 0 ; Festuco-Brometea, Sedo-Scleranthetea, Corynephoretea, Car. Festuco-Sedtalia, locuri uscate

Nonea pulla (L.) Lam. Et D.C. ; TH-H ; Eua; U 2 T 4 R 3 , Festucion rupicolae, Car. Caucalidion; locuri rud.

Fam. [NUME_REDACTAT] arvensis L. ; H-G , Cosm ; U 0 T 0 R 0 Chenopodio- Cleranthea, Sisymbrion, Festuco-Brometea , Molinio – Arrhenatheretea , Caucalidon, Arction ; locuri rud.

Convolvulus cantabrica L. ; H ; Pont-Med ; rară ( R ) ; U 1 T 3 R 4 ,Festucion rupicolae, Bromo- Festucion pallentis

OrdinulScrophulariales ( Personatae)

Fam. [NUME_REDACTAT] genistifolia (L.) , Mill. ; H ; Eua (cont) ; U 1 T 3 R 5 ; Festuco-Brometea, Quercetea, Festucetalia valesiacae

Verbascum phlamoides L. ; TH ,Eur ; U 2 T 3 R 4 ; Chenopodietea, [NUME_REDACTAT] phoeniaceum L. ; H ; Eua (cont); U 2 T 4 R 4 ; Festucetalia valesiacae (→Quercetea), Festucion vaginatae, locuri rud.

Veronica polita Fries ( V. didyma auct.) ; Th , Eua (Med) ; U 2 T 3 R 4 ; Secalietea, Car. Polygono-Chenopodietalia; locuri rud.

Veronica prostrata L. ; Ch , Eua ; U 2 T 4 R 3 ; Car. Festucetalia valesiacae

Veronica teucrium L. ssp. teucrium ; H –Ch, Eua , U 1 T 4 R 4 ; Festuco-Brometea, Festucetalia valesiacae, Festuco- Sedetalia, Geranion sanguinei, Car. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] arenaria Borkh [ syn.O.laevis L.] ; G ; Pont-Med; U 2 T 4 R 0; Festucion vaginatae, Festucion rupicolae, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].[NUME_REDACTAT] lanceolata L ; H ; Eua , U 0 T 0 R 0 ; Festuco-Brometea, Car. Molinio-Arrhenatheretea; locuri rud.

[NUME_REDACTAT]

Fam. [NUME_REDACTAT] chamaepytis (L) Schreber. ; Th; Med; U 2 T 4 R 5 , Secalietea, Car.Caucalidion ; locuri rud.

Ajuga laxmannii (L.) Bentham; H ; Pont-pan-balc ; U 1 T 5 R 4 ; Festucion rupicolae, Aceri-Quercion, [NUME_REDACTAT] nigra L. ; H (Ch) Med-Euc , U 2 T 3 R 0 ;Chenopodietea , Car.ssp.[NUME_REDACTAT] ; U 3 T 3,5 R o ;Chenopodietea , Car. [NUME_REDACTAT] amplexicaule L. ; Th ; Eua ( Med) ; U 2 T 3 R 0, Chenopodio-Scleranthea, Car. Polygono-Chenopodietalia; locur rud.

Marrubium peregrinum L. H ; Eua ( Med- Est) ; U 2 T 4 R 0 ; Festucion rupicolae; Car.[NUME_REDACTAT] vulgare L. ; H (Ch) ; Eua (Med) ; U 1 T 4 R 4 , Car.Onopordion ; locuri rud.

Salvia aetiopis L. ; H ; Pont –Med ; amenințată/rară ( E/R) ; U 2 T 5 R 0 ; Festucion rupicolae, Car. Sisymbrion ; ( Negrean ,2001)

Salvia austriaca Jacq. ; H ; Pont-Pan ; U 2 T 3 R 4 ; Festucion rupicolae; locuri rud.

Salvia nemorosa L. ; H ; Euc ; U 2 T 4 R 3 ; Festuco-Brometea, Chenopodietea, Car. [NUME_REDACTAT] nutans L. ; H ; Pont-pan ; rară (R ) ; U 1 T 5 R 5 ; Festucion rupicolae, Danthonio-Stipion stenophyllae

Satureja coerulea Janka ;Ch ; Cauc-Balc ; rară ( R) ; U 1 T 4 R 4 ; Pimpinello-Thymion zygoidi

Scutellaria orientalis L. var pinnatifida Rchb. ; Ch , Balc- Cauc ; rară ( R) ; U 2 T 4 R 4 ; Pimpinello-Thymion zygioidi

Sideritis montana L. ; Th ; Eua ; U 2 T 4 R 4 ; Car. [NUME_REDACTAT] atherocalyx C. Koch [syn.S.patula Griseb.] H ; Pont-Med ; U 2 T 4 R 4 ; [NUME_REDACTAT], Festucion rupicolae

Stachys recta L. ( S. nitens Janka ) ; H ; Pont-Med ; U 2 T 4 R 4 ; Festuco-Brometea , Car.Geranion sanguinei

Teucrium chamaedris L ;Ch ; Med-Euc; U 2 T 4 R 4 ; Sedo-Scleranthetea, Erico-Pinion, Quercetea pubescenti-petraea, [NUME_REDACTAT] polium L.; H ( Ch) ; Med ; U 1 T 4 R 4 , Festucion rupicolae

Thymus compactus Friv.[syn. T. glaucus Friv.] ; Ch ; Balc ;U 1 T 4 R 4 ; Festucetalia valesiacae

Thymus pannonicus All. [syn.T. marchallianus] ; Ch ; Eua (Cont) ; U 1 T 3 R 4 , Festuco-Bometea, Festucetalia valesiacae

Thymus zygioides Griseb. ; Ch ; Balc ; rară ( R) ;U 1 T 4 R 4 ; Car. Pimpinello-Thymion zygoidi

Fam. [NUME_REDACTAT] officinalis L ; Th-H ; Cosm ; U 3 T 3 R 4 ,[NUME_REDACTAT].Plantaginetalia-Sisymbrietalia, Agropyro-Rumicion, [NUME_REDACTAT].Asterales (Compositales)

Fam.Asteraceae (Compozitae)

Achillea clypeolata Sibth.et.Sm. ; H ; Balc ; rară ( R) ; U 1 T 4 R 4 ; Syrihgo-Carpinion, [NUME_REDACTAT] collina J. Becker ; H ; Euc ; U 2 T 3 R 3 ; Festuco-Brometea, [NUME_REDACTAT] crithmifolia Waldst. [NUME_REDACTAT] ; H ; Balc-Pan ; U 2 T 4 R 0 ; Danthonio-Brachypodion, Sedo-Sclerantheyea, Quercetalia pubescentis ( →Asplenio-Festucion pallentis) , [NUME_REDACTAT] setacea Waldst. Et kit. ; H ; Eua (cont) ; U 2 T 3 R 5 ; Festucion pseudovinae , Car. Festucetalia valesiacae , [NUME_REDACTAT] thracica Velen [A.millefoliata Grec.] ; H ; Pont-Med ; rară ( R) ;U 1 T 4 R 4 ; Festuco –[NUME_REDACTAT] ruthenica Bieb. ; Th ; Eur (cont) ; U 2 T 4 R 4 , Corynephoretalia, Festucion vaginatae, Car. Sisymbrion, [NUME_REDACTAT] tinctoria Bieb. ; H ; Eua ; U 1 T 3 R 3 ; Festucelia valesiacae

Artemisia annua L . ; Th ; Eua ; U 3 T 4 R 4 ; Chenopodio-Scleranthea, Car. Sisymbrion, locuri rud.

Artemisia austriaca Jacq. ; Ch( H ) ; Eua (cont) ; U 2 T 4 R 4 ; Festucion rupicolae , locuri rud.

Carduus acanthoides L. [syn. C.murfatlari Myar. [NUME_REDACTAT]] ; Th ; Eur (Medit) ; U 2 T 3 R 0; Car. Onopordion , loc.ruderale

Carduus hamulosus Ehrh ; TH ; Pont-pan, U 2 T 4 R 2 ; Festucion rupicolae

Carduus nutans L. ; TH – Th ; Eua (Med) ; U 1 T 0 R 4. , Fstuco-Brometea, Car. Onopordion; locuri rud

Carduus thoermeri Weinm [syn.C.leiophyllus Petrovic] ; Th ; Balc ; U 2 T 4 R 4 ; [NUME_REDACTAT] lanatus L. ; Th, Pont-Med ; U 2 T 4 R 0 ; Festucion rupicolae, Car.[NUME_REDACTAT] bibersteinii D C [ syn.C.michrantos S.G. Gmelin ex. Hayek] ; Th-H ; Eur (cont); Sisymbrion, Sedo-Scleranthetea, Festucetalia valesiacae, Festucion vaginatae

Centaurea diffusa Lam. ; H , Eur(cont) ; U 2 T 4 R 0 ; Onopordetalia , Car. Onopordion , Chenopodio- [NUME_REDACTAT] napulifera Rochel ssp. thirkei (Sch.Bip.)Dostal ; H(G) ; Balc ; rară (R ) ; U 2 T 4 R 4; Festucetalia valesiacae

Centaurea orientalis L. ; H ; Pont ;U 2 T 4 R 4 ; Festucion rupicolae

Centaurea solstitialis L. ; TH-Th , Eua(Med) ; U 2 T 4 R 0. ; Onopordetalia, Car. Sisymbrion; locuri rud

Chamomilla recutita (L.) Rauschert [syn Matricaria chamomilla L. p.p.; Matricaria recutita (L.)] ; Th ; Eua ( Med) ; U 3 T 3 R 0 ; Plantaginetea majoris, Chenopodio-Scleranthea, Aperion, Puccinellio-Salicornietea, locuri rud.

Conyza canadensis (L.) Cronq. ( [NUME_REDACTAT] L. ) ; Th -TH , Adv ; U 2 T 0 R 0, Chennopodietea, Festucion vaginatae, Corynephretea, Car. [NUME_REDACTAT] ritro L. ssp. ruthenicus (Bieb.) Nyman. ; H ; Pont-pan-balc ; rară ( R) ; U 1 T 4 R 4 ; Festucetalia valesiacae, Festucion vaginatae, locuri rud.

Inula germanica L. ; H ; Pont-Pan ; U 1 T 3 R 4 , Festucion rupicolae , [NUME_REDACTAT] oculus-christi L. ; H ; Pont-pan ;U 1 T 3 R 4 ; Festucion rupicolae (..Quercetea)

Jurinea mollis (L.) Reinchenb. ; H ; Pont-balc ; rară ( R) ; U 1 T 4 R 4 ; Festucion rupicolae

Lactuca serriola L. ; Th-TH , ; Eua (Med) ; U 1 T 3 R 0 ; Chenopodietea, Artemisietea, Car. Sisymbrietalia ; locuri rud.

Leontodon hispidus L. ; H ; Eua ; U 2 T 0 R 0 ; Mesobromion, Car.[NUME_REDACTAT] perforata Merat [syn. M.inodora L.] ; Th-TH ; Eua ; U 0 T 3 R 3 ; Sisymbion, Onopordion, locuri rud.

Scorzonera mollis Bieb. ; H ; Pont-Balc ; rară ( R) , U 2 T 4 R 4 ; Festucion rupicolae

Senecio vernalis Waldst. Et. Kit. ; Th-TH ; Eua(Cont) ; U 2 T 4 R 0 ; Chenopodio-Scleranthea, Secalietea , Car.[NUME_REDACTAT] radiata(Waldst. Et. Kit.)Bieb. ; H , Pont-Pan ; rară ( R) ;U 2 T 3 R 4 ; Festucion rupicolae

Sonchus oleraceus L. ; Th , Eua; U 2 T 3 R 4 ; Car. Chenopodietea ; locuri rud.

Tanacetum millefolium (L.)Tzvelv. ; H ; Balc-Cauc ; rară ( R) ; U 1 T 4 R 4 ; Festucion rupicolae

Taraxacum officinale Weber. ; H ;Eua (Med) ( Cosm) ; U 3 T 0 R 0 ; Arrhenotheretalia, Plantaginetea , [NUME_REDACTAT] pratensis L. [syn. T.orientalis (L.) Celak] ; Th -H ; Eua ; U 3 T 2 R 3 ; [NUME_REDACTAT] spinosum L. ; Th, Adv ; U 2 T 4 R 3 , Chenopodietea, [NUME_REDACTAT] annuum L. ; L ; Th , Adv ; U 2 T 4 R 3 ;[NUME_REDACTAT] LILIATAE (MONOCOTYLEDONATAE)

Subclasa LILIIDAE

[NUME_REDACTAT]

Fam.[NUME_REDACTAT] pallasii Goldb. ; G ; Pont-balc ; rară ( R) ; U 1 T 4 R 4 ; Festucetalia valesiacae

Iris pumilla L. ; G ; Pont-Pan ; U 2 T 4 R 4 ; Festucetalia valesiacae; Stipion lossingianae

[NUME_REDACTAT]

Gagea pratensis (Pers.) Dumort; G ; Eur ; U 2 T 3 R 3 ; Quercetalia pubescenti-petraeae, [NUME_REDACTAT] leucophaea (Koch)Schur. ; G ; Pan-Balc. ; rară ( R) ; U 2 T 3 R 4 , [NUME_REDACTAT] comosum (L.) Miller ; G ; Med- Euc ; U 1 T 3 R 0; Festuco-Brometea, Seclietea, locuri rud.

Muscari neglectum Guss. ex Ten. [syn. M. racemosum (L.) Lam.] ; G ; Med-Euc ; U 1 T 4 R 5 ; Festuco-Brometea , Poligono-Chenopodion, Mesobromion,

Ornitogalum pyramidale L. ; G ; Med; U 2 T 4 R 4 ; [NUME_REDACTAT] Poales(Graminales)

[NUME_REDACTAT]

Aegilops cylindrica Host. ; Th ; Eua (cont-Med) ; U 1 T 3 R 0 , Thero-Airion, Onopordion, Chenopodietea, Plantaginacea, Festucetalia valesiacae

Agropiron cristatum L. Gaertner ssp. pectinatum (Bieb)Tzvelv [syn.A. pectiniforme Roemer et Schultes] ; H ; Eua ; U 2 T 4 R 4 ; Agropiro- Kochion, Festucion rupicolae

Bromus hordeaceus L. [syn. B. mollis L. ; B. hordeaceus ssp.hordeaceus ] ; Th ; Eua , U 0 T 3 R 0 ; Festuco-Brometea, Arrhenatherion, Sisymbrion , locuri rud.

Bromus sterilis L. ; Th ; Eua (Med) ; U 2 T 4 R 4 , Chenopodietea, Car. Sisymbrion, Onopordetalia, Arction, locuri rud.

Bromus tectorum L. ; Th , Eua ; U 1 T 3 R 0 ; Thero-Airion, [NUME_REDACTAT] gryllus (L.) Trin. H, Eua (Med) ; U 3 T 4 R 0; Secalietea , Chenopodietea, pajisti uscate

Cyodon dactylon (L.) Pers. ; G(H) Cosm ; U 2 T 3 R 0 ; Festuco-Brometea , Polygonion avicularis

Dichantium ischaemum (L.) Roberty [syn.Antropogon ischaemum L. ; Bothriochloa ischaemum (L.) Keng ] ; H ; Eua (Med) ; U 1 T 5 R 3 ; Car. [NUME_REDACTAT] rupicola Heuffel ; H ; Eua (cont) ; U 1 T 4 R 4 ; eslerio-Festucion pallentis, Festucion rupicolae

Festuca valesiaca Schleicher ; H ; Eua (Cont) U 1 T 4 R 4 ; Festucetalia valesiacae, Quercetea pubescenti pitraeae, Car. Festucetalia valesiuacae

Hordeum murinum L. ; Th ; Eua (Med) U 2 T 4 R 0 ; Chenopodietea, Plantaginetea, Polygonion avicularis, Sisymbrion, locuri rud. ;

Koeleria lobata (Bieb.)Roem. et.Schult [syn. K. degenii Domin]; H ; Pont ; rară ( R) ; U 2 T 4 R 4 , Pimpinello, Thymion zygoidi

Koeleria macrantha (Ledeb.) Schultes [syn.K. gracilis Pers.] ; H ; Circ ; U 2 T 4 R 5 ; Car. [NUME_REDACTAT] ciliata L. ssp.ciliata ; H ; Euc-Balc ; U 1 T 4 R 4 ; Asplenio-Festuion pallentis, Seslerio-Festucion pallentis, Alysso-Sedion, Seslerion rigidae, Festucetalia valesiacae stancarii inierbate

Phleum phleoides (L.) Karsten ;H ; Eua (cont-Med) ; U 2 T 3 R 4 ; Festuco-Brometea , Car.[NUME_REDACTAT] angustifolia L. ( Poa pratensis ssp. angustifolia (L) Gaudin) ; H ; Eua ; U 2 T 3 R 0 ; Car.[NUME_REDACTAT] bulbosa L. ; G-H ; Eua(Cont) ; U 2 T 3 R 4; Sedo-Sclerenthea, Festucetalia valesiacae; locuri rud.

Poa compresa L. ; H ; Eua (cont) ; U 1 T 3 R 0 ; Alysso-Sedion, Sedo-Scleranthetea, Festuco-Brometea, Secalietea , [NUME_REDACTAT] dura (L.) Beauv. ; Th ; Eua (Med) ; U 2 T 3 R 3. ; Polygonion avicularis ; locuri rud

Stipa capillata L. ; H ; Eua (cont) ; U 1 T 5 R 4 ; Festucetalia valesiacae, Festucetalia vaginatae

Stipa lessingiana Trin. [NUME_REDACTAT]. ; H ; Pont -Med ; U 1 T 4 R 4 ; Stipion lessingianae

Stipa ucrainica P.A.Smirn. ; H ; Pont-cauc ; rară ( R) ; U 1 T 4 R 4 ; Festucion rupicolae, Car. Stipo (ucrainicae) –Festucetum valesiacae

Foto.4-Achillea clypeolata Sbith et [NUME_REDACTAT].5-Ajuga chamaepytis (L) [NUME_REDACTAT].6-Adonis flamea Jacq (www.wikipedia.com)

Foto.7-Adonis vernalis L

Foto.8-Paeonia tenuifolia L. (www.wikipedia.com)

Foto.9-Convolvulus cantabrica L.

Foto.10-Satureja coerulea [NUME_REDACTAT].11-Tuniea prolifera L

Foto.12-Inula oculus-christi L

Fot.13-Allium rotundum L.

Foto.14-Sideritis montana L

Foto.15-Tanacetum millefolium ( L) [NUME_REDACTAT].16-Thymus zygioides [NUME_REDACTAT].17-Papaver rhoeas L.

Foto. 18- Carduus acanthoides L

Foto.19- Nigella arvensis L.

4.2 ANALIZA TAXONOMICĂ A FLOREI VASCULARE DIN ZONA STUDIATĂ

Pe baza materialului floristic recoltat , am realizat un inventar al florei din zona cercetată care cuprinde 190 de taxoni vegetali dintre care 181 de specii și 9 subspecii, încadrate în 33 de familii și 22 ordine. Toți acești taxoni aparțin încrengaturii Spermatophyta , subîncrengatura Magnoliophytina (Angiospermae).

Împarțirea pe clase a taxonilor de Angiospermae este urmatorea: 152 de specii și 7 subspecii aparțin clasei Magnoliopsida (Dicotiledonatae) iar 29 de specii și 2 subspecii aparțin clasei Liliopsida (Monocotiledonatae).

Încadrarea sistematică a speciilor din zona lacului Techirghiol s-a facut pe baza datelor existente în lucrarea “ Flora ilustrata a [NUME_REDACTAT] et Spermatophyta “ ( Ciocârlan V. 2000) .

Familiile cele mai bine reprezentate în zona lacului Techirghiol, în funcție de numărul de specii ( Tab. 2 ) sau de procentajul acestora ( Fig. 2) sunt: Asteraceae, Poaceae, Lamiaceae, Papilionaceae, Ranunculaceae, Caryophyllaceae, Apiaceae.

Tabelul nr. 2 – Famillile cele mai bine reprezantate in zona cercetata

În ansamblul lor taxonii din aceste familii reprezintă baza conspectului floristic, reprezentând 62,10 % din totalul taxonilor identificați în zona cercetată.

Repartitia speciilor pe familii este redată în ordine alfabetică în tabelul 3 :

Tabelul nr. 3 – Repartiția pe familii a speciilor din conspectul floristic

4.3. ANALIZA BIOFORMELOR DIN ZONA STUDIATĂ

Bioformele ( formele biologice) reprezintă categorii de plante aparținând la unități taxonomice diferite care au dobândit în decursul evoluției particularități morfo-anatomice și fiziologice asemănătoare, sub influența factorilor ecologici ai biotopului în care cresc și se dezvoltă.

Ponderea categoriilor de bioforme din zona cercetată, a fost exprimată sub forma unui spectru al bioformelor.

Spectrul formelor biologice ( Fig.3) din zona cercetată indică ponderea ridicată a terofitelor ( 39.47%) și a hemicriptofitelor ( 44.73%) , celelalte categorii de bioforme fiind mai slab reprezentate. Din totalul terofitelor , 31,05 % sunt terofite anuale ( Th) , iar 8.42 % terofite bianuale (TH)

Hemicriptofitele ( 44.73%) sunt de asemenea bine reprezentate, fiind în general categoria de forme biologice cu cea mai mare răspandire în zone temperate.

Din categoria plantelor perene, geofitele dețin o pondere de 4.21% , alături de camefite 3.86%. Alte categorii de bioforme precum hidrohelofitele, fanerofitele sau epifitele , sunt destul de slab reprezentate, sau chiar absente în zona cercetată ( Fig.3).

4.4 ANALIZA FITOGEOGRAFICĂ A ZONEI STUDIATE

Elementele floristice (fitogeografice) sunt categorii de plante aparținând la unitati taxonomice diferite , care în decursul speciației s-au format și au ocupat aceeași regiune geografică, din care au migrat apoi constituind arealele actuale .Elementele floristice grupează speciile după proveniența lor geografică. Repartiția procentuală a elementelor floristice identificate în zona studiată este prezentată în tabelul nr. 4.

Tabelul 4 – Ponderea elementelor floristice din zona studiată

După cum se poate observa în spectrul elementelor floristice ( Fig.4) , flora se caracterizează prin predominarea elementelor eurasiatice ( 37.89 %), a celor pontice (25.26 %) și a celor mediteraneene ( 15.26 %) , acestea fiind elemente specifice climei din zona Dobrogei.

Caracterul regional al florei este imprimat de prezența elemetelor balcanice ( 7.36 % ). Speciile circumpolare ( 1.05%), cosmopolite ( 3.15%) și adventive ( 1.05%) prezintă un procentaj mai scăzut fiind rezultatul influențelor antropice pronunțate în această zonă.

4.5. ANALIZA CATEGORIILOR ECOLOGICE DIN ZONA CERCETATĂ

Spectrul ecologic ( Fig.5) exprimă specificul ecologic al ecosistemelor din zona cercetată și este realizat pe seama diverselor categorii de plante, în funcție de comportamentul lor fata de factorii temperatură, umiditate și reacția solului.

Analizând flora din jurul lacului Techirghiol în funcție de factorul umiditate (fig. 6), constatăm predominarea speciilor xero-mezofile (57.89%) și a celor xerofile (30% ); acestea sunt indicatoare ale uscăciunii substratului din aceasta zonă.

Fig. 6 – Spectrul ecologic în funcție de factorul umiditate

Speciile mezofile ( 8.42% ) indică prezența în această zonă a unor suprafețe cu umiditate moderată a solului. Speciile mezo-higrofile și cele higrofile sunt slab reprezentate iar cele hidrofile lipsesc.

Ponderea redusă a speciilor eurihidre (2.63%) arată o adaptare strictă a majoritații speciilor la condițiile specifice acestei zone.

Din punct de vedere al factorului temperatură (fig. 7), cele mai bine reprezentate sunt speciile termofile (51.57%) și mezoterme ( 34.21%) , caracteristice zonelor cu temperaturi anuale ridicate, de peste 11,5°C . Speciile microterme ( 2.10%) și megaterme ( 3.68%) , sunt slab reprezentate în aceasta zonă , unde umiditatea atmosferică este ridicată, iar efectul brizelor mării menține nivelul temperaturii aerului între limitele acceptabile.

Fig. 7 – Spectrul ecologic în funcție de factorul temperatură

Un alt factor important, implicat în răspandirea speciilor de plante, în acestă zonă este pH-ul solului. Față de reacția solului ( Fig. 8) , majoritatea speciilor sunt slab acidofile ( 52.63%) și indică alcalinitatea slabă a solurilor din zona lacului Techirghiol.Speciile neutrofile ( 6.31%) sunt prezente pe cernoziomuri carbonatice și cernoziomuri levigate ale pajiștilor mezotrofe și falezelor litorale.

Ponderea speciilor bazofile( alcalinofile), cu o mare limită de toleranță față de pH-ul solului, este de asemenea destul de mare în zona cercetată ( 25.78%)

Solurile puternic acidofile (2.63%) și moderat acidofile (12.63%) sunt slab reprezentate în zona studiată, precum și speciile extrem acidofile.

Fig. 8 – Spectrul ecologic în funcție de reacția solului

4.6. ANALIZA SPECIILOR RARE ȘI PERICLITATE DIN ZONA CERCETATĂ

În structura biocenozelor din ecosistemele stepice din zona dealurilor bujorilor se remarcă o floră variată, în care pe lângă specii central europene apar numeroase specii de origine sudică – pontice, balcanice, submediteraneene și mediteraneene, incluse în [NUME_REDACTAT] românești [Negrean, 2001 și Oltean et al., 1994] la diferite categorii de periclitare.

Sunt considerate periclitate și speciile din categoria E (endangered) și V ( vulnerable). Acestea împreuna cu speciile rare (R) constituie grupul plantelor de interes deosebit ce trebuiesc protejate prin interzicerea colectării și conservării habitatelor lor. Diferitele categorii de specii rare și periclitate sunt prezentate sub forma unui spectru al categoriilor sozologice.

Din totalul celor 190 de taxoni, am identificat 35 de taxoni rari și periclitați, dintre care 30 de specii și 5 subspecii. Numărul taxonilor rari și periclitați reprezintă 18,40% din totalul speciilor și subspeciilor identificate( Fig.9).

În următorul tabel este redată lista speciilor și subspeciilor de interes deosebit (după Negrean, 2001 și Oltean et al., 1994), identificate în zona stepică din jurul [NUME_REDACTAT] ( Tab.5)

Tabelul 5 – Încadrarea rarităților floristice la categoriile de periclitare, conform [NUME_REDACTAT] românești (după Negrean, 2001 și Oltean et al., 1994)

Capitolul 5

Asociații vegetale din zona cercetată

În urma studiilor efectuate asupra florei și vegetației stepice a movilelor de la Techirghiol, am identificat un număr de 23 de asociatii vegetale, ce aparțin la 5 clase de vegetație, 6 ordine și 10 alianțe.

Majoritatea asociațiilor aparțin clasei Festuco- Brometea, ordinului Festucetalia valesiacae și alianțelor Festucion valesiacae și Stipion lessingianae.

Pe platourile și pe versanții puțin abrupți, pe cernoziomuri sau pe loessuri, se dezvoltă asociațiile: Medicagini minimae- Festucetum valesiacae, Festucetum rupicolae, Stipetum capillatae și Koelerietum macranthae.

Pantele abrupte cu soluri erodate, cu calcare ce ies la suprafață sunt ocupate de asociațiile: Stipo ucranicae- Festucetum valesiacae, Stipetum lessingianae, Saturejetum coeruleae și Thymio pannonici-Chrysopogonetum grylli.

La marginea terenurior agricole și a drumurilor pot fi întâlnite asociații vegetale ruderale, ce aparțin ordinelor Secalietalia, Sisymbrietalia, Plantaginetalia majoris sau Onopordetalia acanthi.

5.1. Conspectul asociațiilor vegetale din aria identificată

FESTUCO-BROMETEA Br.-Bl. & Tx.1943

FESTUCETALIA VALESIACAE Br.-Bl. & Tx. 1943

Festucion valesiacae Klika 1931 ( Syn. Festucion rupicolae Soó 1940 corr. Soó 1964)

Cynodonti-Poëtum angustifoliae Rapaics ex Soó 1957

Agropyretum pectiniformae (Prodan 39) Dihoru 1970

Artemisio austriacae-Pöetum bulbosae I. Pop 1970

Ceratocarpo-Euphorbietum stepposae (nicaeensis) Sanda, Popescu 1998

Cynodonti-Medicaginetum minimae Popescu et Sanda 1975

Medicagini minimae-Festucetum valesiacae Wagner 1941

Botriochloetum ( Andropogonetum) ischaemi (Krist.37) Pop 1977

Festucetum rupicolae Burduja et al., 1956; corr. Burduja et al. 1972-1973

Stipetum capillatae (Hueck 31) Krausch 1961

Stipion lessingianae Soó 1947

Stipetum lessingianae Soó 271947

Stipo ucrainicae-Festucetum valesiacae Dihoru 1970 ( syn. Astragalo ponticae-Stipetum ucrainicae (Dihoru 67, 70) Sanda, Popescu 1999

Saturejetum coeruleae Cristurean et Ionescu- Țeculescu [ syn. Paeonietm tenuifoliae-Saturejetum coeruleae Borza 1931 n.n.

Koelerietum macranthae ( Rav. Et al. 1956) Popescu, Sanda, 1988

Thymio pannonici- Chrysopogonetum grylli Doniță et al., 1922

Artemisio – Kochion Soó 1959

Agropyro cristati- Kochietum prostatae Zólyomi

Pimpinello –Thymion zygoidi Dihoru 1969, 1970

Teucrio polii- Melicetum ciliatae Puscaru V. Et al. 1978

SECALIETEA Br. – Bl. 1931 emend 1951

SECALIETALIA Br. – Bl. 1931 emend J. Et R. Tx. 1960 ex Lohm. 1962

Caucalidion platycarpos Tx. 1950 corr. Soó 1971

Adonieto- flammaeae – Valeriannelletum lasiocarpae ( Morariu 1959) Popescu et al. 1983

CHENOPODIETEA Br. – Bl. 1951 emend. Lohm. J. Tx. [NUME_REDACTAT]. 1961

SISYMBRIETALIA J. Tx. 1961

Sisymbrion officinalis R. Tx. Lohm. et Prsg. 1950

Hordeetum murini Libbert 1932 em. Pass. 1964

Xeranthemetum annui ( Borya 1931 n.n., Prodan 1939) Dihoru 1970

Convolvulo arvensi- Agropyrion repentis Görs 1966

PLANTAGINETEA MAJORIS Tx. et Prsg. 1950

PLANTAGINETALIA MAJORIS Tx. ( 1947) 1950

Polygonion avicularis Br. – Bl.1931 emend. Tx. 1950

Sclerochloo – Polygonetum avicularis

ARTEMISIETEA VULGARIS Lohm. et al. In R. Tx. 1950

ONOPORDETALIA ACANTHII Br. – Bl.& Tx. 1943 emend. Görs. 1966

Onopordion acanthii Br. –Bl. Et al. 1936

Carduetum nutantis Săvulescu 1927, Paucă 1941, Morariu 1943

Onopordetum acanthii Br. – Bl. (1923) 1926

AGROPYRETALIA REPENTIS Oberd. et al. 1967

Convolvulo – Agropyrion Görs 1966

Lepidietum drabae Timar 1950

5.2. DESCRIEREA PRINCIPALELOR ASOCIAȚII VEGETALE DE PE MOVILELE DE LA TECHIRGHIOL

Pe movilele, pe care vegetația a ramas mai mult sau mai puțin intactă, repartiția fitocenozelor, în raport cu microstațiunile, este aproximativ aceeași.

Versantul nordic, nord-estic și nord-vestic este ocupat de o fitocenză dominată de Festuca valesiaca și Stipa capillata ( tab.6 , rel. 1). Pe versantul vestic se întâlnește o fitocenoză ce are drept componenți principali pe Agropyron cristatum și Chrysanthemum millefolium ( tab6 rel. 2). Spre muchia sudică, locul ultimei specii este luat de Artemisia austriaca.Pe versantul nord-estic, este localizată o fitocenoză mezofilă cu Agropyron cristatum ( tab.6 rel.5). Pe versantul sudic al movilei apare o fitocenoză constituită mai ales din Agropyron cristatum, Kochia prostrata, Artemisia austriaca ( tab.6 rel 3.). Există și un releveu de pe partea inferioară a versantului sudic, invadat de Cynodon ( tab.6 rel. 4)

Tabelul 6 -Releveuri din fitocenozele caracteristice movilelor din zona lacului [NUME_REDACTAT] continuare, ne-am oprit asupra a două fitocenoze, cea de pe versantul nordic și cea de pe versantul sudic al movilei.

Fitocenoza de pe versantul nordic se caracterizează prin acoperirea generală ridicată – 90- 95% și desime ridicată a ierburilor. Abundența, frecvența și acoperirea cea mai ridicată revine speciilor Festuca valesiaca (40%) , Stipa capillata (25%) , Echinops ruthenicus, Thymus marschallianus, Salvia nemorosa. Se remarcă deosebita bogăție de specii printre care se întâlnesc plante tipice de stepă, ca Paeonia tenuifolia, Centaurea napulifera, Dianthus leptopetalus, Salvia nutans ș.a. Solul este de tip cernoziomic, dar cu profil scurt.

Fitocenoza de pe versantul sudic al movilei are acoperire generală de până la 70%. Principalele specii sunt Agropyron cristatum ( până la 40%), Artemisia austriaca ( 25%), Kochia prostrata (5 %) iar primavara Poa bulbosa. Printre altele aici au fost găsite Asperulla humifusa, Arenaria serpyllifolia, Adonis flamea, Salvia aethiops.Mult mai frecvent se întâlnesc buruienile. Solul are foarte puțin humus, fiind continuu întinerit prin eroziune. Are unele asemănări cu brunul deschis de stepă.

Ne aflăm, evident, în fața a doua fitocenoze aparținand la comunități de stepă diferite, atât prin condiții staționale cât și prin compoziție floristică, structură și dinamică.

Prima comunitate se apropie de ceea ce E. Pușcaru și col. (1963) au descries ca “ Asociația de Stipa capillata dominantă” , cea de-a doua nu are un echivalent dar se poate asemăna, într-o oarecare masură cu “ Asociația de Festuca valesiaca + Stipa capillata + Agropyron cristatum”, varianta din stepa dobrogeană. Se poate face o paralelizare a comunitaților de la Techirghiol și cu cele două mari tipuri de stepă pe care le menționează T.Săvulescu : Siccipratum altiherbosum și Siccipratum graminosum.

Caracterele fitocenozelor prezentate, legătura lor cu soluri distincte, de o anumită factură, modul de așezare pe movilă, constituiesc indicii care par să ateste existența în stepa naturală din Dobrogea a două tipuri principale de cominitați : una cu Festuca valesiaca , specii de Stipa și participare masivă a dicotiledonatelor, răspandite în teritoriile mai umede și alta cu Agropyron cristatum, Artemisia austriaca, Kochia prostrata mult mai săracă în specii, localizată în părțile cu uscăciune extremă. Evident este vorba numai despre teritoriile acoperite cu loess, deoarece suprafețele pietroase, în special cele cu calcar la suprafață, aveau o vegetație cu totul deosebită , așa cum de altfel a relevant I. Prodan. Dupa cum se știe, el a stabilit o categorie deosebita a stepelor pietroase, relevând caracterul particular al compoziției acestora.

Întinderea celor două comunități pe loess, nu se poate stabili decât ținand seama de corelația mai sus amintită cu solurile . Acolo unde apar soluri de tip cernoziom au fost răspândite stepele bogate în dicotiledonate, solurile brune de stepă au fost acoperite de stepa cu Agropyron.

Desigur datele asupra vegetației movilelor de la Techirghiol nu sunt suficiente pentru a permite reconstrucții, mai precise. Dar studiul comparativ al mai multor movile din Dobrogea, ca și din alte parți ale țării, poate furniza indicații de mare preț în acest sens.

Foto.20- Paeonia tenuifolia L. specie rară în cadrul asociației Paeonio tenuifoliae- Saturejetum coeruleae Borza 1931 n.n.

Foto.21- Centaurea napulifera ssp.thirkei L. specie rară în cadrul asociației Festucetum rupicolae Burduja et al., 1956 corr. Burduja et al. 1972-1973

Foto.22- Festuca valesiaca Schl. în cadrul asociației Festucetum valesiacae Dihoru 1970 (www.mytho-fleurs.com)

Foto.23- [NUME_REDACTAT] capillatae (Hueck 31) Krausch 1961

Foto.24- Salvia austriaca L. si Salvia nemorosa L. specii rare în cadrul asociației Festucetum valesiacae Br.-Bl. & Tx. 1943 (www.mytho-fleurs.com)

Foto.25- Fitocenoze cu Artemisia austriaca Jacq. si Marrubium vulgare L în cadrul asociației Artemisio austriacae-Pöetum bulbosae I. Pop 1970

Foto.26 – Koeleria gracilis Pers. în cadrul asociației Koelerietum macranthae ( Rav. Et al. 1956) Popescu, Sanda, 1988 (www.mytho-fleurs.com)

Foto.27- Pajiști cu Botriochloa ischaemum (L.) Keng în cadrul asociației Botriochloetum ( Andropogonetum) ischaemi (Krist.37) Pop 1977

Foto.28– Agropyron cristatum (L.) ssp. pectinatum Gaert. în cadrul asociației Agropyretum pectiniformae (Prodan 39) Dihoru 1970

Foto. 29- Poa bulbosa L. în cadrul asociației Artemisio austriacae-Pöetum bulbosae I. Pop 1970

Foto.30 – Teucrium pollium L în cadrul asociației Artemisio austriacae-Pöetum bulbosae I.

[NUME_REDACTAT] lucrare, reunește rezultatele cercetărilor noaste floristice desfășurate în perioada 2007-2008 în zona colinară a lacului Techirghiol.

Conspectul florei vasculare, realizat pe baza cercetărilor efectuate pe teren, cuprinde un număr de 190 taxoni, dintre care 181 de specii și 9 subspecii, încadrate în 33 de familii și 22 ordine.

Familiile cele mai bine reprezentate în zona cercetată, din punct de vedere al numărului de specii pe care le prezintă sunt: Asteraceae, Poaceae, Lamiaceae, Papilionaceae, Ranunculaceae, Caryophylaceae, Apiaceae. Aceste familii alcătuiesc fondul de baza al conspectului floristic, reprezentând 66,19 % din totalul taxonilor identificați în zona cercetată.

Spectrul formelor biologice din zona cercetată indică ponderea ridicată a terofitelor și a hemicriptofitelor, celelalte categorii de bioforme fiind mai slab reprezentate. Din totalul terofitelor 31,05 % sunt terofite anuale (Th) iar 8.42 % terofite bianuale (TH).

În ceea ce privește elementele fitogeografice, flora se caracterizează prin predominarea elementelor eurasiatice, a celor pontice și a celor mediteraneene si submediteraneene.Caracterul regional al florei este imprimat de prezența elemetelor balcanice, specii de origine sudică. Speciile circumpolare, cosmopolite și adventive prezintă un procentaj mai scăzut, influențele antropice fiind mai reduse în zona colinelor sud-vestice cercetate în cadrul acestui studiu.

Dintre categoriile ecologice de specii, în funcție de factorul umiditate, constatăm predominarea speciilor xero-mezofile și a celor xerofile; acestea sunt indicatoare ale uscăciunii substratului din aceasta zonă.

Din punct de vedere al factorului temperatură, cele mai bine reprezentate sunt speciile termofile și mezoterme, caracteristice zonelor cu temperaturi anuale ridicate, de peste 11,5°C.

Față de reactia solului, majoritatea speciilor sunt slab acidofile și indică alcalinitatea slabă a solurilor din zona lacului Techirghiol. Speciile neutrofile sunt prezente pe cernoziomuri carbonatice și cernoziomuri levigate ale pajiștilor mezotrofe și falezelor litorale.

Din numărul total al taxonilor inventariați, plantele rare și periclitate reprezintă 18,40%, procentaj ridicat ce scoate în evidență importanța floristică a zonei cercetate. Din totalul rarităților floristice identificate, 15,78% sunt rare, 2,10 % vulnerabile iar 0,52% sunt amenințate cu dispariția.

Studiul vegetației din zona lacului Techirghiol a dus la identificarea a 23 de asociații vegetale ce aparțin la 5 clase de vegetație, 6 ordine și 10 alianțe.

Majoritatea asociațiilor aparțin clasei Festuco- Brometea, ordinului Festucetalia valesiacae și alianțelor Festucion valesiacae și Stipion lessingianae.

Diversitatea floristică din aceasta zonă impune elaborarea unor planuri de conservare a ecosistemelor stepice și odata cu acestea a numărului mare de rarități floristice; aceasta deoarece extinderea terenurilor agricole în defavoarea pajistilor stepice a dus la disparitia sau diminuarea populațiilor unor specii de plante care figurează în listele roșii românești la diferite categorii de periclitare.

BIBLIOGRAFIE

1.Alexandru D., 1966 Dobrogea maritimă,Societatea de [NUME_REDACTAT] și Geografice din R.S.R. ,București , p. 94-95 , 129-136

2. Breier A.,1976 Lacurile de pe litoralul românesc al [NUME_REDACTAT] ; Ed. Academiei R.S.R. .București ; p. 22-56 , 80-124

3.[NUME_REDACTAT]., Boșcaiu N., 1965. Introducere în studiul covorului vegetal, Ed. Acad. RSR, București 338 pp.

3.Ciocarlan V., 2000. Flora ilustrată a României.Pteridofita et.Spermatofita, Ed.Ceres, București, 1139 pp.

4. Iancu M., 1966. Considerații fizico-geografice asupra Dobrogei maritime, în cartea “ Dobrogea maritimă”, Societ. de St.Nat. si Geogr. Din R.S.R., București, p. 125-153

5. [NUME_REDACTAT], Donta N., 1957. Metode practice pentru studiul ecologic și geografic al vegetației, Facult. [NUME_REDACTAT], Univ. București

6.[NUME_REDACTAT], 1979. Fitocenologie și vegetația RSR, Ed. Did. [NUME_REDACTAT]., București. 332 pp

7. [NUME_REDACTAT], 1969. Vegetația stepică a movilelor de la Techirghiol , Comunicare susținută la sesiunea științifică comemorativă “ Un deceniu de la încetarea din viata a botanistului [NUME_REDACTAT]” Cluj

8. Oltean M.et.all., 1994. Studii,sinteze,documentații de ecologie-Lista roșie a plantelor superioare din România; [NUME_REDACTAT], Institutul de Biologie, București

9. [NUME_REDACTAT] , 1966. Flora și vegetația Dobrogei maritime în “Dobrogea maritimă” , Socit. [NUME_REDACTAT].Nat.și Geogr. din R.S.R. , București , p.205-210

10.Sanda V., Popescu A,Doltu M.I. , 1980. Cenotaxonomia și corologia grupărilor vegetale din România, Muz.Bruckenthal, Sibiu, Studii si comunicari, Șt. Nat., Supliment: 11-171

11.Sanda V., Popescu A, Barabaș N, 1998. Cenotaxonomia și caracterizarea grupărilor vegetale din România, Muz. [NUME_REDACTAT]. Nat. Bacău, Studii și comunicari.,Biologie vegetală , 14: 5-366

12.Sanda V., Popescu A., Stancu I. Daniela, 2001. Structura cenotica și caracterizarea ecologică a fitocenozelor din România , 359 pp

13 .[NUME_REDACTAT]., Bavaru A, Klaus F.,1978. Rezervații, monumente și frumuseți ale naturii din judetul Constanța, Constanța, p. 5-15.

14. [NUME_REDACTAT]., 1952-1957. [NUME_REDACTAT] ,Ed.Academiei R.S.R București

15. [NUME_REDACTAT]., (red.), 1952-1970. Flora R.P.R – R.S.R., I – XIII, Ed. Acad. RPR-RSR, București.

16. *** 1983 Studii și comunicări , Supliment, Știinte naturale, Sibiu

17.*** 1966 Dobrogea maritimă, Societ. de Șt. Nat. și Geogr. din RSR, Biblioteca geografului, nr.4 , București

18. *** www.wikipedia.com

19. *** www.mytho-fleurs.com