Strategia Europa 2020

Lista cu abrevieri

PIB – Produsul Intern Brut

UE – Uniunea Europeană

IMM – Întreprinderi mici și mijlocii

CoR – Consiliul Regiunilor

LRAs – Autoritățile Locale și Regionale

CFM – Cadrul Financiar Multianual

CE – Consiliul European

EuroPCom – Comunitatea Conferința Europeană de Comunicare Publică

CES – Statistica actual de Ocupare a forței de muncă

PE – Parlamentul European

CORLEAP – Conferința autorităților locale și regionale pentru Parteneriatul estic

ARLEM – Adunarea regională și locală Euro-mediteraneene

SEAE – Serviciul European de Acțiuni Externă

SUA – Statele Unite ale Americii

FMI – Fondul Monetar International

OCDE – Organizația pentru Cooperare Economică și Dezvoltare

PDM – Procedură de Dezechilibru Macroeconomic

TIC – Tehnologia Informației si Comunicării

PSC – Pactul de Stabilitate și Creștere

ERA – Spațiul European de Cercetare

SEE – Europa de sud-est

CRC – Consiliul Regional de Cooperare

CEFTA – Acordul Central European de Liber Schimb

SNC – Strategia națională pentru competitivitate

Lista de tabele

1. Tabel 2.1 Rata ocupării forței de munca între vârste 20-64 ani ………………………… pag. 28

2. Tabel 3.1 Viziunea SEE 2020 ………………………………………………………………………. pag. 37

3. Tabelul 4.1 Progresele naționale până in 2013 …………………………………………….. pag. 44

Introducere

Europa 2020 este o strategie pe 10 ani a Uniunii Europene, care a lansat o nouă viziune pentru economia Europei, bazată pe o coordonare extinsă a politicilor economice și fiscal-bugetare, având ca principal scop crearea unor condiții prielnice creșterii economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii. Pentru ca acest lucru să fie posibil, Uniunea Europeană și-a fixat 5 obiective esențiale pe care intenționează să le atingă în următorul deceniu, care acoperă următoarele domenii: ocuparea forței de muncă, educația, cercetarea și inovarea, incluziunea socială și reducerea sărăciei, energia și schimbările climatice.

Se bazează pe lecțiile învățate ca urmare a aplicării strategiei anterioare, recunoscând atât punctele forte ale acesteia (obiectivele de dezvoltare economică, crearea a 18 milioane de locuri de muncă începând din anul 2000 si până în prezent), cât și punctele ei slabe (punere în aplicare deficitară, cu diferențe mari de la o țară la alta în ceea ce privește amploarea reformelor și ritmul adoptării acestora), venind ca un răspuns la criza economică care a lovit Europa

Apariția și implementarea acestei strategii a oferit noi speranțe și drumuri membrilor UE, aflați deja cu probleme serioase atât la nivelul propriei țări cât și în învecinătatea lor din cauza crizei economice care a determinat să le scandă potențialul ocupării locului de muncă, băncile au ajuns să nu mai facă față datoriilor și lipsa de cooperare la nivel internațional. Astfel ca măsură de reechilibrare cât și de a readuce bunăstarea țărilor membre, s-au hotărât ca prin intermediul acestei strategii să formeze legături mai strânse între ei și să se ajute reciproc ca pe viitor sa nu mai fie in astfel de situatii.

De aceea este prioritar ca de această dată să fie implicate atât instituțiile statului și organizațiile internaționale, cât și cetățenii pentru a găsi oportunități potrivite pentru a readuce progresul în țara fiecăruia, astfel s-a pus o mai mare importanță pe modul cum statele demarează planurile și politicile pentru a realiza acele obiective impuse de strategia 2020.

Această lucrare urmărește felul cum a fost implementată Strategia Europa 2020, ce progrese realizează, cât de eficientă a ajuns să fie și cum se străduiește să schimbe europa așa cum și-a propus în propriile obiective și ambiții, deoarece deși multe state membre au îmbrățișat acest nou plan, încă rămân câțiva care sunt șceptici asupra felului cum a fost creată și cât de mult vrea să corecteze situația deplorabilă a europei, din cauza eșecului strategiei anterioare care a lăsăt în paragină întreaga Europă, iar aceast nou plan încearcă să faca ordine și să o readucă la gloria pe care a avut-o înainte sa fie lovită de criza economică.

De aceea în această lucrare cercetăm 3 părți ale Strategiei Europei 2020 care va arăta daca este un real succes inovativ sau un alt eșec, precum a fost strategia anterioară, mai ales că pe ea se bazează viitorul și soarta tuturor țărilor europene, de aceea toată lumea se așteaptă sa aducă multe schimbări bune în regiune.

În prima parte ne axăm atenția asupra părții instituționale ale Strategiei Europa 2020, cât și la modul cum este monitorizată, penru ca membrii să se asigure că merg pe traiectoria potrivită și nu deviază de la obiectivele ei, mai ales că de această dată se lucrează cu mai multă atenție și meticulozitate ca nimeni să nu riște să intre în probleme sau în dificultăți mai mari decât sunt deja. De asemenea mai conține și un aspect al predecesorului strategiei pentru a observa din ce cauză a esuat și ce lecții au învâțat statele membre prin intermediul ei, cât și schimbările pe care le-a adus de-a lungul desfășurării strategiei anterioare.

În partea a doua deja intrăm în lucruri mai serioase cum ar fi progresele pe care le-a înregistrat Strategia Europa 2020, ce provocări\probleme întâmpină cât și ce măsuri abordează pentru a rezolva acele probleme cât mai rapid și eficient posibil, încât să nu se facă resimțită la întreaga comunitate europeană. De asemenea mai observăm cum statele se descurcă prin implementarea și urmărirea obiectivelor strategiei, dacă ea corespunde cu necesitățile fiecăruia, dacă se poate îndeplini obiectivele cât și dacă însăși strategia le crează dificultăți în a ajunge pe linia de progres pe care alte state se îndreaptă deja. Facem referire la acest fapt din cauza discrepanțelor și diferențelor economice, sociale si teritoriale pe care le au statele între ele și de asemenea cum s-ar putea ajuta reciproc pentru ca toată lumea să prospere.

În ultima parte cercetăm motivul pentru care o parte din țările europene s-au decis să-și creeze propriul plan de dezvoltare care să țină totuși cont de modul cum Strategia Europa 2020 și-a propus obiectivele, căci devreme ce statele membre doresc să conlucreze împreună, altele în schimb își propun să-și formeze propriile obiective ținând totuși cont de ceea ce se petrece la ceilalti.

Prin cunoașterea mai bine a acestui plan se poate aduce și noi contribuții ca să devină mai eficientă încât să nu mai întâmpinăm astfel de probleme cum a fost criza economică și multe altele care urmează să vină.

Strategia Europa 2020

Lansat în Martie 2010 de către Comisia Europeană, Strategia Europa urmărește sa atingă o creștere eficientă, sustenabilă favorabilă incluziunii, dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare; o folosință mai nepoluantă și eficientă a resurselor și o ocupare mai mare a forței de muncă combinată cu coeziunea socială și teritorială.

Mai concret, strategia Europa 2020 urmărește să:

Investească 3% din PIB-ul UE în cercetare-dezvoltare (de asemena recunoașterea nevoii de dezvoltare a unui indicator care ar reflecta mai bine intensitatea inovării).

Creșterea ratei angajării a populației între 20-64 ani de la 69% la 75% ( implicare mai mare a femeii, angajatori mai bătrâni și o integrare mai bună a lucrătorilor migratori)

Reducă rata abandonului școlar sub 10% și cel puțin 40% din generația tânără ar trebui să dețină studii superioare.

Reducere numărului europenilor care sunt la riscul de sărăcie sau de a fi excluși, cu 20 milioane.

Reducerea emisiilor de gaze și efectului de seră cu cel puțin 20% față de nivelul anilor ’90, sau cu 30% în cazul in care condițiile sunt potrivite, creșterea valorii energiei regenerabile în consumul final la 20% și se deplasează spre o creștere de 20% a eficienței energetice.

Aceste obiective sunt interconectate și sunt cruciale pentru reușita generală. Pentru a garanta că fiecare stat membru acceptă strategia Europa 2020 la situația sa specifică,

Comisia propune ca aceste obiective ale UE să fie transpuse în obiective și traiectorii naționale. Obiectivele sunt reprezentative pentru cele trei priorități – o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii – dar nu sunt exhaustive; pentru a sprijini realizarea acestora, va fi necesară întreprinderea unei game largi de acțiuni la nivelul național, al UE și internațional.

Instrumentele UE, în special piața unică, ajutoarele financiare și instrumentele de politică externă, vor fi mobilizate pentru eliminarea blocajelor și îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020. Ca prioritate imediată, Comisia identifică măsurile care trebuie luate pentru a defini o strategie credibilă de ieșire din criză, pentru a continua reforma sistemului financiar, pentru a asigura consolidarea bugetară pentru o creștere pe termen lung și pentru a întări coordonarea în cadrul Uniunii economice și monetare.

Pentru a se obține rezultate va fi nevoie de o guvernanță economică mai puternică.

Strategia Europa 2020 se va sprijini pe doi piloni: abordarea tematică, care combină prioritățile și principalele obiective, și întocmirea unor rapoarte de țară, permițând statelor membre să își dezvolte propriile strategii de reîntoarcere la o creștere economică durabilă și la sustenabilitatea finanțelor publice. La nivelul UE se vor adopta orientări integrate care să cuprindă domeniul de aplicare al priorităților și obiectivelor UE. Fiecărui stat membru i se vor adresa recomandări specifice. În cazul unui răspuns necorespunzător, se pot emite avertismente politice. Prezentarea de rapoarte privind îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020 și evaluarea Pactului de stabilitate și creștere se vor efectua simultan, făcându-se însă în continuare distincția între aceste instrumente și menținând integritatea Pactului.

Comisia va monitoriza progresele înregistrate în vederea îndeplinirii obiectivelor; va facilita schimburile politice și va prezenta propunerile necesare orientării acțiunii și promovării inițiativelor emblematice ale UE. Parlamentul European va reprezenta o forță motrică pentru mobilizarea cetățenilor și va juca rolul de co-legislator în ceea ce privește inițiativele-cheie.

Această abordare privind instituirea de parteneriate ar trebui extinsă la comitetele UE,

parlamentele naționale, autoritățile naționale, locale și regionale, partenerii sociali, părțile

interesate și societatea civilă, astfel încât toți cetățenii să participe la îndeplinirea obiectivelor

fixate.

Comisia propune aprobarea de către Consiliul European, în martie abordări generale a

strategiei și obiectivele principale ale UE, și în iunie parametarilor, detalii asupra strategiei,

inclusiv concepțiile integrate și scopurile naționale. De asemenea, Comisia așteaptă cu

interes observațiile și sprijinul Parlamentului European pentru a garanta succesul strategiei

Europa 2020.

1. Implementarea și monitorizarea Agenda Europa 2020.

Agenda Europa 2020 urmarește șapte inițiative la care UE și statele membre își vor concentra energiile și resursele financiare asupra atingerii țintelor:

– „O Uniune a inovării” pentru a îmbunătății condițiile-cadru și accesul la finanțările pentru

cercetare și inovare, astfel încât să se garanteze posibilitatea transformării ideilor

originale în produse și servicii care creează creștere economică și locuri de muncă;

– „Tineretul în mișcare” pentru a consolida performanța sistemelor de educație și pentru a

facilita intrarea tinerilor pe piața muncii;

– „O agendă digitală pentru Europa” pentru a accelera dezvoltarea serviciilor de internet de

mare viteză și pentru a valorifica beneficiile pe care le oferă o piață digitală unică

gospodăriilor și întreprinderilor;

– „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” pentru a permite

decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor, pentru a crește utilizarea surselor regenerabile de energie, pentru a moderniza sectorul transporturilor și a promova eficiența energetică;

– „O politică industrială adaptată erei globalizării” pentru a îmbunătăți mediul de afaceri, în

special pentru IMM-uri, și a sprijini dezvoltarea unei baze industriale solide și durabile în

măsură să facă față concurenței la nivel mondial;

– „O agendă pentru noi competențe și noi locuri de muncă” pentru a moderniza piețele

muncii și a oferi mai multă autonomie cetățenilor, prin dezvoltarea competențelor acestora

pe tot parcursul vieții în vederea creșterii ratei de participare pe piața muncii și a unei mai

bune corelări a cererii și a ofertei în materie de forță de muncă, inclusiv prin mobilitatea

profesională;

– „Platforma europeană de combatere a sărăciei” pentru a garanta coeziunea socială și

teritorială, astfel încât beneficiile creșterii și locurile de muncă să fie distribuite echitabil,

iar persoanelor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială să li se acorde

posibilitatea de a duce o viață demnă și de a juca un rol activ în societate.

Aceste șapte inițiative emblematice vor angaja atât UE, cât și statele membre. Instrumentele UE, în special piața unică, ajutoarele financiare și instrumentele de politică externă, vor fi mobilizate pentru eliminarea blocajelor și îndeplinirea obiectivelor strategiei Europa 2020.

Acestea sunt publicate sub forma unor comunicări, fiecare dintre ele anunțând o serie de propuneri legislative și nelegislative;

De asemenea programele naționale de reformă includ toate acțiunile întreprinse de fiecare stat membru , atât de către nivelurile de guvernare naționale, cât și de cele regionale și locale.

Pentru a atinge obiectivele Strategiei Europa 2020; alaturi cu programele de stabilitate și convergență, dedicate finanțelor publice și politicii fiscale, programele naționale de reformă sunt principalele documente pe care guvernele UE trebuie să le depună în fiecare an în cadrul semestrului european, noul instrument UE pentru coordonarea politicilor economice.

Documentele vor trebui integrate în procedurile bugetare naționale; împreună, acestea acoperă aspectele fiscale, macroeconomice și structurale pe care trebuie să le trateze guvernele naționale din UE în vederea avansării în atingerea obiectivelor Europa 2020.

Până la finalizarea inițiativelor la punerea in aplicare , statele membre au rămas cu datoria de a propune idei pentru programele lor naționale de reformă până în 12 noiembrie 2010.

Prin urmare, prima și cea mai urgentă sarcină de monitorizare a fost în 2010; verificarea modului în care programele naționale de reformă sunt pregătite și, în special, în ce măsură autoritățile regionale au fost implicate în acest proces, după cum a solicitat Comisia, Consiliul, Parlamentul și Comitetul Regiunilor.

Perspectiva instituțională

După ce s-a stabilit Agenda 2020 , cât și modul în care statele membre trebuie să-l urmeze, mai rămăne de observat cum istituțiile Uniunii Europene pot participa la desfășurarea si monitorizare a acestui progres. Prima instituție care este și promotorul demersului 2020 este Consiliul European al cărui rol este de a asigura liniile directoare pentru punerea în aplicare și evaluarea strategiilor.

În timpul consiliului din primăvară se compun rapoarte de progres, iar in iunie pe durata summit-ului se fac demersuri luând în considerare propunerea comisiei ce cuprinde recomandările venite de la fiecare stat membru.

Dupa aceea Consiliul de miniștrii este însușit cu rolul de a monitoriza căile multiple ale agendei , pe baza mandatelor și expertizelor ale formațiunilor relevante ale instituției. După cum a fost specificat și anterior, prin atribuțiile Comisiei se numără și elaborarea de analiză anuală a creșterii, care se dorește a fi o analiză a rapoartelor de progres. emise de statele membre cu privire la punerea în aplicare a reformelor necesare, prezentate Consiliului la Uniunea Europeană. Partea pozitivă despre această metodă este utilizarea indicatorilor de evaluare realizată de către Comisie, care să îi permită să formuleze recomandări pertinente pentru statele membre și, prin urmare, să aibe o reprezentare generală a situației Agendei.

În ceea ce privește Parlamentul European , principala responsabilitate dincolo de rolul tradițional de legislator , este de a face pe cetățeni sa fie informați în privința dezbaterilor din jurul Agendei și de a face conținutul mult mai ușor de înțeles, prin urmare, mai aproape de preocupările europenilor. Se poate lucra împreună cu parlamentele naționale, pentru a-și coordona acțiunile legislative orientate și de a ajuta să atingă un nivel mai bun de sincronizare.

Două organisme importante ale UE, care participă și ele la punerea în aplicare și monitorizare a strategiei și dedică resurse importante pentru ea este : Comitetul Regiunilor, prin Platforma de monitorizare a Strategiei Europa 2020, și Comitetului Economic și Social, datorită coordonării comitetului Europa 2020. Cele două entități îs subordonate de rolul lor tradițional consultativ, în scopul de a stabili punți de legătură între autoritățile regionale, respectiv societatea civilă, precum și progresele înregistrate de eforturi. Numeroase propuneri de parteneriat au provenit de la cele două organisme până în prezent, care au adăugat o componentă de rețea pentru strategie, în timp ce creșterea fluxurilor de comunicare este întotdeauna de o importanță capitală în cazul unor astfel de inițiative europene masive.

Această sinergie instituțională, deși departe de a fi perfectă, beneficiază de sprijinul guvernelor naționale, care produc rapoarte anuale bazate pe realizările din Agenda Europa 2020, sub formă de stabilitate și de convergență, precum și programele naționale de reformă, toate care sunt alimentate ca date în sânul abundentei de proceduri care alcătuiesc semestrul european.

Comitetul Regiunilor privind monitorizarea Strategia Europa 2020

Comitetul Regiunilor a luat naștere in 1994, a urmarit și promovat interesele autorităților locale și regionale în relație cu procesul de luare a deciziilor a Uniunii.

Legislația Uniunii Europene este trimisă să fie aplicată la autoritățile locale și regionale (LRAs), care sunt responsabile pentru implementarea majorității politicilor europene. CoR oferă LRAs posibilitatea de a spune un punct de vedere asupra legislației europene astfel încât aceasta să fie cât mai apropriată de necesitățile cetățenilor.

Instituțiile europene consultă Comitetul Regiunilor în elaborarea textelor legislative, cum ar fi directive , regulamente și altele , în zone care privesc autoritățile locale si regionale. Asta înseamnă că coR este consultat pentru cea mai mare parte a legislației europene.

CoR poate de asemenea să-și implementeze prioritățile în agenda UE prin emiterea inițiativelor proprii , prin elaborarea rapoartelor privind subiectele de interes. De asemenea, ei pot să interogheze consiliului European cât și Parlamentul European dacă nu reușesc să ia în considerare punctele de vedere, iar în cazuri extreme au posibilitatea de a merge la Curtea Europeana de Justiție, daca ei cred ca nu au fost consultați corespunzător.

În structura CoR lucrează în jur de 6 comisii specializate pe diferite ramuri de domenii cum ar fi cetățenie , guvernare, afaceri insituționale și externe\teritoriale, politica de coeziune și multe altele.

Membrii pregătesc avize de proiect și susțin seminarii și conferințe concentrate pe aria lor de competență. Fiecare comisie are in jur de 100 de membrii și este sprijinită de un secretariat.

Fiecare membru lucrează în țara de origine pentru a fi in contact cu necesitățile cetățenilor lor permițându-le să-și exprime nevoile în adunările de la Bruxelles. CoR ridică gradul de conștientizare despre regiunile lor prin organizarea de conferințe, evenimente și seminarii care le permit membrilor să-și promoveze munca lor, să împărtășească cunoștințele și să se angajeze în continuare în politicile UE.

Comitetul regiunilor are 5 priorități în ceea ce priveste realizarea și desfășurarea activităților:

Implicarea în Europa 2020 a autoritățlori locale și regionale, ceea ce înseamnă că vor încerca să creeze locuri de muncă și să refacă economia. Acest lucru se realizează prin implicarea autorităților locale și regionale în structura de guvernare a strategiei 2020 și în ciclul semestrului european. Atfel că monitorizarea pactelor cât și alte aranjamente guvernamentale multi-level a statelor membre devin o prioritate pentru CoR.

Odata cu apariția crizei economice, programele UE sunt foarte importante pentru autoritățile locale și regionale, pentru a putea atinge obiectivele în Strategia Europa 2020 , astfel că CoR a conceput în a emite propuneri pentru noi politici de finanțare și va continua să emită opinii cu privire la legislația de proiect a UE.

Așa cum spune și președintele Valcárcel:“politica de coeziune trebuie să fie semnalizată ca atare, ca fiind un instrument de investiții cheie în timpul negocierilor actuale privind bugetul viitor al UE, deoarece este Planul Marshall al nostru pentru a permite regiunilor să sprijine creșterea și de a crea locuri de muncă în contextul negocierile contractului de parteneriat și noul cod de conduită privind punerea în aplicare a principiului parteneriatului”.

Cât pentru a elibera potențialul de creștere a Europei este necesar sa obțină mai

mult de la Piata Unică prin rezolvarea verigilor lipsa și a blocajelor. Pentru a face

acest lucru, CoR va lucra pentru a se asigura că piesele lipsă din Actul privind piața

unică sunt puse în aplicare.

Cu toate acestea, CoR se va folosi de avizele sale, rezoluții, întâlniri la nivel înalt, rețele și evenimente principale, precum și la deschiderea porților anuale la monitorizarea și influențarea ciclului politicii Europa 2020; propunerea unor modalități inovatoare de a pune în aplicare diferite instrumente și finanțări, suport pentru implementarea cu succes a pieței unice, studierea modului în care cultura poate acționa ca un motor pentru creștere economică și locuri de muncă.

Asigurarea de o „investiție mai bună” a rolului LRAs, astfel că pentru Cadrul financiar multianual (CFM), CoR va continua să pledeze pentru un buget "puternic" european, cum ar fi evitarea reducerilor majore ale politicii de coeziune a UE, sau de a găsi un mod mai eficient și mai transparent de finanțare a politicilor UE care contribuie la o livrare usoară cu efect maxim pe viitor al cheltuielilor UE. Ca să influenteze negocierile în curs, comitetul iși va revizui și perfectiona poziția sa în cadrul procesului legislativ. Odată ce o decizie politică cu privire la CFM 2014-2020 a fost luată, ei vor depune eforturi pentru a ajuta regiunile să utilizeze în mod eficient fondurile UE prin monitorizarea și schimbul de bune practici

Pentru efectuare cât mai bună și eficientă este nevoie de o coordonare economică și bugetară, astfel că CoR va sprijini autoritățile locale și regionale prin raportarea cu privire la provocările lor financiare actuale și apărarea drepturilor lor de către factorii de decizie europeni și naționali.

CoR trebuie să convingă CE și statele membre că Pactul pentru creștere economică și locurile de muncă, împreună cu programele naționale de reformă (inclusiv planurile naționale de locuri de muncă), va avea succes doar în cazul în care punerea sa în aplicare este urmată de tratarea problemelor de guvernanță pe mai multe nivele. Pentru a reuși CoR are o varietate de instrumente și acțiuni pentru a-si realiza prioritățile , cum ar fi dezbateri politice, opiniile, relațiile inter-instituționale, evenimente, comunicate de presă, și rețeaua Europa 2020.

Implicarea cetățenilor și dezbaterea problemei Europei, se refera la faptul că sunt create niște inițiative de comunicare (OPEN DAYS, EuroPCom, etc), cu alți actori-cheie instituționali pentru a depăși decalajul de informații dintre Bruxelles și autoritățile locale și regionale. Aceasta va include evenimente locale în regiunile organizate împreună cu delegațiile naționale, a asociațiilor, parlamentele regionale / ansambluri și CES funcționari CE sau PE din statele membre.

CoR, la rândul său, vor depune eforturi pentru a contribui la agenda drepturilor cetățenilor UE și să promoveze instrumentele democrației participative. De asemenea, împreună cu Parlamentul European se va depune eforturi pentru a mobiliza autoritățile locale și regionale de a face un impuls mare pentru a informa cetățenii cu privire la Europa și alegerile pentru PE din 2014.

Dezvoltarea dimensiunii teritoriale în cadrul relațiilor externe ale UE, în care vorbim despre internaționalizarea rolului ALR deoarece ei au devenit parteneri transnaționali ale căror politici și acțiuni sunt strâns legate între ele de evenimente care au loc în întreaga lume. Globalizarea și interdependența au dat naștere la un nou fel de relații externe pentru autoritățile locale și regionale. În următorii ani, autoritățile locale și regionale va avea de înfruntat o serie de provocări transnaționale, cum ar fi schimbările climatice, care va necesita găsirea de soluții, împreună cu o varietate de parteneri cum ar fi China.

Având în vedere importanța tot mai mare a autorităților locale și regionale, CoR a dezvoltat progresiv capacitatea sa de a contribui la noua dimensiune internațională a UE. CoR sprijină acțiunea autorităților locale și regionale, în special în extindere și în politica din vecinătate a UE, dar și în raport cu China și alți parteneri externi strategici. CoR are un număr de rețele regionale și internaționale stabilite, cum ar fi Autoritățile Locale pentru Parteneriatul Estic (CORLEAP) și Convenția Primarilor Euro-Mediteranean Adunării Regionale și Locale (ARLEM), Conferința și regionale, mișcarea Europeană de masă implică autoritățile locale și regionale în lupta împotriva schimbărilor climaterice în scopul de a proiecta influența pe scena mondială, CoR va trebui să actualizeze strategia sa în ceea ce privește cooperarea cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), cu organizațiile internaționale și regionale importante care au o dimensiune teritorială, și cu actori sub-stat în statele non-UE.

CoR puternic într-o nouă Europă, încât ea va continua să joace un rol cheie în promovarea subsidiarității și o mai bună reglementare. Ca să fie eficient în proiectarea legislatiei UE trebuie să ia în considerare impactul teritorial, o pre-condiție esențială pentru o mai bună reglementare. De asemenea, CoR se va strădui să creeze legături cât mai puternice cu membrii uniunii și să-i mobilizeze pe ei și asociațiile lor pentru prioritățile sale politice.

Nu numai ca va folosi CoR mijloacele sale bine stabilite pentru atingerea obiectivelor sale, cum ar fi dezbateri politice, întâlniri, relații inter-instituționale, relații cu asociații, evenimente, publicații, comunicate de presa, etc, dar se va încerca să folosească noi instrumente și să reformeze procedurile sale de a ajunge la noi categorii de audiențe și de a-și întări rolul său.

Prin aceste priorități CoR se va asigura și strădui ca aceste obiective să fie realizabile și îndeplinite.

Comitetul Regiunilor este un instrument esential pentru desfășurarea și îndeplinirea Strategiei Europa 2020 datorită faptului că supraveghează și monitorizează deșfășurarea activităților care se realizează în decursul anilor care vor urma cât și indeplinirea obiectivelor propuse. Datorită rolului său important, comitetul împreună cu insituțiile europene vor lupta și căuta soluții și metode cât mai eficiente de a îndeplini prioritățile și scopurile spre o Europă cât mai prosperă.

Agenda Lisabona

Agenda Lisabona, de asemenea numită și ca Strategia de la Lisabona, a fost un plan de acțiune și de dezvoltare conceput în 2000, pentru economia Uniunii Europene.

Scopul său a fost de a face UE "cea mai dinamica și competitivă economie din lume bazată pe cunoaștere, capabilă de creștere economică durabilă, cu locuri de muncă mai multe și mai bune și o mai mare coeziune socială", până în 2010. A fost stabilit de Consiliul European de la Lisabona în martie 2000.pe o durata de funcționare de 10 ani, însă cele mai multe dintre obiectivele sale nu au fost atinse.

În cadrul strategiei, o economie mai puternică ar crea locuri de muncă în UE, alături de incluziunile politice, sociale și de mediu, în care ei însiși vor conduce mai departe la o creștere economică.

Ideea este ca țările individuale vor persista mai departe cu reforme, în timp ce organismele Uniunii Europene sunt însărcinate în principal cu coordonarea, comunicare și management-ul.

Prin Strategia de la Lisabona s-a stabilit obiectivul de a obtine o crestere economica de 3% pe an și creșterea ocupării forței de lucru cu 70% pana în 2010. De asemenea, Agenda Lisabona stabilea o serie de obiective specifice în domenii precum inovarea, întreprinderile, liberalizarea diverselor piețe și protecția mediului.

În acest scop, Consiliul European a aprobat utilizarea ,,metoda deschisă de coordonare" (MDC) ca o nouă tehnică de guvernare. Această abordare necesită stabilirea de obiective și progrese, în primul rând prin intermediul Consiliului UE de benchmarking. Fără a cere norme obligatorii, obiectivele comune sunt stabilite pentru întreaga UE, lăsând fiecare țară, libertatea de a decide cum să ajungă la aceste obiective. Schimbul de experiență între țări, compară progresul și elaborează orientări adecvate de urmat.

La jumatatea perioadei de implementare a Strategiei Lisabona, în unele țări europene situația economică și socială părea să se înrăutățească, în loc să se îmbunătățească. Spre exemplu în Germania și în Franța somajul ajunsese la aproximativ 10%, iar creșterea economică europeană se situa sub 2% comparativ cu SUA, ce cunoștea o creștere de peste 3%.
Pe de alta parte, nu trebuie negat faptul că în anumite domenii, în aceeași perioadă, s-au înregistrat anumite progrese, așa cum s-a întamplat cu liberalizarea piețelor de electricitate, de telecomunicații și de servicii finanicare.

În acest caz Consiliul European a trimis o serie de experți să formuleze un raport asupra acestei situații iar concluziile au fost dezamăgitoare datorită faptului că agenda era prea încarcată.

Prin urmare, Strategia de la Lisabona a fost relansată în 2005, ca urmare a evaluării intermediare. Strategia de la Lisabona relansată s-a axat pe creșterea economică și ocuparea forței de muncă pentru a îmbunătăți procesul de stabilire a priorităților.

S-a stabilit o nouă structură a guvernanței, bazată pe o abordare de gen parteneriat între statele membre și instituțiile UE.

Datorită acestei reînoiri a agendei, Europa are parte de o serie de îmbunătățiri și creșteri economice și în cadrul locurilor de muncă , cât și deficitul bugetar al UE s-a redus semnificativ.

În toate statele membre, cu câteva excepții, se poate deschide o afacere într-o săptămână, trecând pe la un singur oficiu și s-au făcut pași importanți în aplicarea agendei Uniunii Europene pentru o mai bună reglementare.

Dar totuși există un mare potențial neutilizat pentru a reduce sarcinile administrative și a îmbunătăți mediul de afaceri, în special pentru IMM-uri. Procesul de deschidere către concurență a industriilor și serviciilor de rețea a fost lent.

Unul dintre elementele importante este revizuirea structurii sale de guvernare care să definească mai clar responsabilitățile la nivel național și comunitar pentru a se potrivi mai bine sarcinilor și competențelor. Comisia trebuie să completeze eforturile depuse de statele membre. În consecință, politica de acțiuni la nivel de Comunitate și Statele membre au fost împărțite în agendele complementare, dar separate.

Pentru a asigura credibilitatea agendei pentru creștere economică și ocuparea forței de muncă , aceste măsuri la nivel comunitar trebuie să se concentreze pe acțiuni cheie, cum ar fi suportul de cunoaștere și inovare în Europa, reforma politicii statului, o mai bună legiferare, piață internă pentru servicii, eliminarea obstacolelor din calea mobilității, migrația economică, la dezvoltarea unei abordări comune a migrației economice, precum și consecințele sociale de restructurare economică

Însă, cu apariția crizei economice în țările europene, Agenda Lisabona începe sa fie ineficientă și incapabilă să rezolve criza care a lovit UE, astfel că obiectivele ajung a fi în impas și cu posibilitate de ne-finalizare.

Criza este rezumată în trei etape majore care au i-au caracterizat evoluția:

Prima dată a fost criza financiară din 2008 în care băncile se confruntă o problemă gravă de lichiditate, căci ei au experimentat dificultăți majore pentru atenuarea datoriei pe termen scurt.

În această fază, îngrijorarea față de solvabilitatea instituțiilor financiare era în creștere, dar un colaps sistemic a fost considerat improbabil.

De asemenea se credea că economia țărilor din europa, spre deosebire de economia Statelor Unite, ar fi în mare măsură imună la turbulențe financiare. S-a crezut acest lucru din cauză că elementele de care se legau erau prea ambitioase, cum era creșterea rapidă a exportului și bunele poziții financiare de antreprenori și pentru întreprinderii. Această percepție s-a schimbat dramatic atunci când o bancă de investiții majoră a căzut în septembrie 2008.

Încrederea s-a prăbușit, luând în jos marile institutii financiare SUA și UE.

După aceea a apărut recesiunea din 2009 care s-a realizat prin căderea avuției funanciare peste nivelul scăzut de îndatorare, raționalizarea creditului, creșterea prețurilor de capital și a datoriei, precum și scăderea cererii la nivel mondial, au venit împreună pentru a face o recesiune severă.

Noile riscuri apărute i-au făcut pe mulți economiști să se teamă din cauză că ar putea să împovărească performanța economică pentru perioada de timp care va veni, Piața forței de muncă din UE a început să expună semne de vulnerabilitate considerabile în a doua jumătate a anului 2008, deteriorându-se în continuare în cursul anului 2009. Ajustarea ocuparii forței de muncă la declinul din activitatea economică este încă departe de a fi completă, În al doilea trimestru al anului 2009 rata șomajului a crescut cu 2,2 puncte procentuale .

Declinul în potențialul de creștere ca urmare a crizei a adăugat în continuare presiune privind finanțele publice, datoriile contingente legate de salvarea financiară și intervențiile în alte domenii, adăugând riscuri suplimentare.

Remedierea pozițiilor fiscale în anii precedenți a fost asociată printre altele cu creșterea activității fiscale bogate în piețele locuințelor și în construcții.

Și în final creșterea tensiunilor in zona euro din 2010 apare atunci când FMI decide să crească cu 30% raportul mediu a PIB în euro, lucru care pare foarte mult pentru anumite state membre, în special pentru Grecia care are de suferit cel mai mult din cauză că economia ei nu face fata acestei creșteri.

Odata cu producerea acestor probleme, Agenda Lisabona a ajuns să devină un esec total neputând sa rezolve problemele majore a UE. Astfel a apărut Strategia Europa 2020 ca un succesor al Agendei Lisabona, capabilă să rezolve problemele, să aducă îmbunătățiri și inovații statelor membre ale UE.

2. Provocări și Blocaje ale Strategiei 2020

Strategia Europa 2020 a fost elaborată de către Comisie, pe fondul crizei economice, financiare și pe baza impactului acesteia asupra economiei europene, în special o contracție economică accentuată și o creștere a ratei șomajului

În ultimul deceniu, în contextul Strategiei de la Lisabona, UE a stabilit în ceea ce privește o serie de indicatori economici, sociali și potențiali pe o traiectorie de creștere mai mică. Poate mai important, l-a expus la slăbiciunile structurale persistente ale economiei europene.

Globalizarea, îmbătrânirirea populației și reducerea resurselor naturale, au inceput sa devina din ce in ce mai presante și în același timp provocările pe termen lung pre-existente.

UE și statele membre trebuie să abordeze problemele de competitivitate și rate de creștere potențial scăzute care au devenit mult mai complicate în contextul crizei datoriilor publice, ca și nevoia de reforme bugetare, reforme structurale și liberalizarea pietei.

În acest sens, Strategia Europa 2020, ar putea contribui la un răspuns mai bun, mai structurată și mai coordonată.

Comparativ cu Strategia de la Lisabona, Strategia UE 2020 este o adaptare de-a lungul liniilor principale de critică a predecesorului său, mai degrabă decât o reformulare radicală.

Pentru a-și atinge obiectivele, Strategia 2020 stabilește trei priorități sau arii de lucru: promovarea cunoașterii și inovării (creștere inteligentă), dezvoltarea unei economii ecologice și eficiente din punct de vedere al resurselor (creștere durabilă) și atingerea unor niveluri ridicate ale ocupării forței de muncă în timp ce îmbunătățesc coeziunea (creșterea favorabilă incluziunii) .

Documentul propune obiective ambițioase, care va necesita investiții semnificative, dar nu are în vedere nici instrumente de finanțare noi, lăsând bugetul UE ca singura sursă de finanțare. În același timp, la nivelul Uniunii Europene, statele membre isi restrâng bugetele și reduc cheltuielile, în scopul de a lupta împotriva crizei.

Unul dintre principalele neajunsuri evidențiate de partenerii internaționali este modul dar și structura strategiei care este extrem de orientat spre interior, acțiune care limitează potențialul de mobilizare și de relevanță într-o lume globalizată

În masură să identifice problemele actuale cu care se confruntă UE în prezent, Strategia Europa 2020 oferă, o serie de soluții. Aceste soluții sunt centrate pe o creștere durabilă și favorabilă incluziunii inteligente. Creșterea inteligentă se referă la dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere; creșterea durabilă se referă la dezvoltarea economiei verzi în timp ce creșterea favorabilă incluziunii se referă la includerea tuturor persoanelor apte de muncă pe piața muncii. Pentru a obține aceste soluții, Europa 2020 a stabilit o serie de obiective care sunt rezumate de Consiliul European astfel :

"Promovarea ocupării forței de muncă; îmbunătățirea condițiilor pentru inovare,

cercetare și dezvoltare; îmbunătățirea nivelului de educație, promovarea incluziunii sociale, în special prin reducerea sărăciei ".

Aceste obiective sunt importante, deoarece sunt concentrate asupra rezultatelor sociale, de mediu și de investiții importante. În practică, acest lucru înseamnă măsurarea progresului în domenii precum sărăcia, emisiile de carbon, sistemul de învățămînt și ocuparea locurilor de muncă, fără să se mai bazeze doar pe indicatorii economici.

De asemenea, trebuie mentionat că integrarea economiei globale și influența altor actori internaționali în dezvoltarea economică și socială a Europei necesită o abordare globală, care nu există în prezent. În scopul de a depăși punctele slabe ale strategiei, este important punerea în aplicare alături de un set de politici internaționale cuprinzătoare și coordonate. În consolidarea desfășurării la nivel internațional a Strategiei, UE ar putea folosi posibilitatea de a face un bilanț de abordări adoptate de alte țări (strategia 2022 a Braziliei; strategia 2020 a Rusiei; Al XII-lea plan cincinal al Chinei ) care sunt mai cuprinzătoare decât Strategia UE 2020 în aplicare. În plus, ei detin obiective mai ambițioase în unele zone.

Drumul european spre o creștere economică durabilă și integrată așa cum reflectă angajamentul european de a lucra împreună pentru a crea un viitor mai bun, este nevoie asigurarea unui sprijin popular și financiar de care sa se bucure strategia. Fără așa ceva, Strategia este puțin probabil să-și îndeplinească obiectivele. Pe de altă parte, UE trebuie să ia măsurile necesare pentru a depăși problemele interne existente.

În acest capitol vom analiza 3 planuri esentiale a Strategiei 2020: planul economic,planul social și planul teritorial, pentru a observa provocarile și obstacolele pe care le întâmpină, ce soluții au pentru rezolvarea obstacolelor de putea atinge obiectivele propuse ca să ajungă la prosperitate.

2.1 Planul Economic

În această perspectivă Strategia Europa 2020 are ca obiective propuse, creșterea inteligentă prin dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaștere și inovare, deci are scopul de a ridica nivelul de investiții publice și private în cercetare si dezvoltare cu 3% din PIB-ul UE; creștere durabilă prin promovarea unei economii competitive și active a resurselor și reducerea emisiilor de carbon, încât si-au propus să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 20% cât și mărirea ponderii energiilor regenerabile în consumul final de energie până la 20% și creșterea cu 20% a eficienței energetice; creștere favorabilă incluziunii face referire în acest subcapitol la promovarea unei economii cu o ocupare mare a forței de muncă care să asigure coeziunea socială și teritorială, astfel scopul este de a crește cu 75% rata ocupării a locurilor de muncă pentru femei și bărbați cu vârste cuprinse între 20-64 ani, inclusiv printr-o participare mai amplă a tinerilor.

Pentru aceasta ei au creat o politică în domeniul concurenței care este strâns legată de obiectivul UE de a crea o piață unică a mărfurilor, serviciilor, capitalului și forței de muncă.

Competențele conferite Comisiei Europene și instituțiilor europene pentru a decide aspecte ale politicii în domeniul concurenței sunt importante pentru politicile europene.

Într-o piață competitivă, firmele se confruntă în mod constant cu provocarea de a fi cel puțin la fel de eficiente ca și concurenții lor, în scopul de a menține sau de a câștiga cotă de piață.
Atunci când concurența este eficientă, consumatorii aleg cele mai ieftine produse la calitatea pe care o doresc. Companiile trebuie să se angajeze într-o luptă constantă pentru a menține costurile mici și de a face cea mai bună utilizare a resurselor disponibile. În caz contrar, ei se confruntă cu riscul de a avea pierderi și de a părăsi piața de afaceri, astfel că politica în domeniul concurenței joacă un rol central în stimularea productivității și inovării, prin îmbunătățirea și restabilirea concurenței pe piață

Avantajele acestei competitivități este că aduce productivitate, inovare, investiții, și prețuri scăzute.

Însă criza economică globală a declanșat o criză a datoriilor severă, care zguduie Uniunea Europeană și poate pune în pericol aplicarea Strategiei Europa 2020, cu toate acestea, este o problemă care intensifică instabilitatea și reprezintă un risc chiar mai grav în anii următori.

În conformitate cu Strategia Europa 2020, criza a distrus mulți ani de progres, atât social cât și economic. În plus, criza euro a adus în prim-plan fragilitatea creșterii și Pactul de Stabilitate ca o bază credibilă pentru uniunea monetară a țărilor din zona euro. Cu presiunile monetare de austeritate fiscală și reformă structurală în toate domeniile, afectează toate țările UE. Prognoza de creștere cât si de recuperare pentru următorii ani rămâne precară, criza sporește unele probleme fundamentale cu privire la viitorul strategiei pe termen lung bazate pe cunoașterea Europei în dezvoltare. În impactul imediat, criza a dus la reduceri ale finanțării private de cercetare și în viitorul apropiat, este probabil, de asemenea, să se reflecte în reduceri în finanțarea publică națională de cercetare și dezvoltare, în special în acele țări care se confruntă cel mai direct cu reducerile fiscale majore. Rezultatul pe termen lung va fi o creștere continuă a decalajului în niveluri de creștere de productivitate între statele membre bogate și sărace , accentuând presiunile fiscale din cadrul statelor membre din zona euro.

Finanțele publice au fost grav afectate, cu deficite de la 7% din PIB, în medie, și nivelul datoriei, la peste 80% din PIB – doi ani de criză șterge douăzeci de ani de consolidare fiscală. Potențialul nostru de creștere s-a înjumătățit în timpul crizei. Multe planuri de investiții, talente și idei riscă să se piardă din cauza incertitudinilor, scădererea cererii și a lipsei de fonduri.

În același timp, însă, resursele disponibile la nivel național, regional și local nu sunt suficiente pentru a sprijini Strategia Europa 2020. Așa cum a fost arătat într-un studiu foarte recent al OCDE, investitiile publice au fost văzute ca o variabilă de ajustare pentru a face față impactului crizei economice. În ceea ce privește statele membre ale UE , Analiza anuală de creștere a Comisiei Europene 2014 solicită celor care au o mai eficientă formă fiscală "să încetinească ritmul de consolidare și să se concentreze mai mult pe îmbunătățirea calității cheltuielilor publice și modernizarea administrației publice la toate nivelurile. Statele cu mai mult spațiu fiscal de manevră vor necesita să stimuleze investițiile și consumul privat, în timp ce investițiile pe termen lung în educație, cercetare și inovare, energie și protecția climei ar trebui să fie protejate de reducerile bugetare".

Prin urmare, au fost stabilite noi inițiative care să reacționeze mai bine la provocările actuale. Comisia introduce un pilon pentru prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, care sunt în general considerate ca fiind principalele cauze ale crizei economice. Mecanismul de alertă a pilonului se bazează pe crearea unei tabele, care are drept scop identificarea statelor membre cu dezechilibre macroeconomice potențial problematice. Tabela monitorizează îndeaproape mai mulți indicatori, care anunță din timp de ambele dezechilibre interne și externe.

În "semestrul european" statele membre își coordonează politicile economice
și se străduiesc să pună în aplicare Stratega Europa 2020. Semestrul european asigură faptul că țările UE informează public despre planurile lor macroeconomice, structurale și politica ocupării forței de muncă, astfel încât acestea să poată învăța unii de la alții și să descopere problemele în avans. Scopul este „de a consolida coordonarea politicilor economice ale statelor membre ", în timp ce acestea sunt încă în curs de pregătire, în scopul de a detecta inconsecvențele și dezechilibre emergente.

Comisia începe semestrul european în fiecare an, atunci când prezintă un raport numit "Analiza anuală de creștere", a Parlamentului European și a Consiliului.

Ca parte a acestui nou set de reguli, un mecanism de supraveghere și de aplicare a fost stabilit pentru a identifica și corecta găurile grave din concurență: aceasta se numește Procedură de Dezechilibru Macroeconomic (PDM). Acesta are ca scop indentificarea neregulilor în economiile statelor membre mai eficient ca in trecut. Acesta monitorizează economiile naționale în detaliu și avertizează instituțiile UE pentru eventualele probleme . PDM foloseste tabele care monitorizeaza schimbarile din 11 indicatori economici, cum ar fi costurile de cote de piață de export a forței de muncă, datoria sectorului privat și preturile de locuinte.

Statele membre au exprimat ca principal motiv de îngrijorare, nevoia pe termen scurt de politici cu scopul de stimulare a creșterii economice și a ocupării forței de muncă.

Observațiile lor suplimentare fac referire la necesitatea unei creșteri :

• bazată pe o competitivitate asigurată prin întărirea pieței unice, prin majorarea

cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, prin promovarea brevetelor și a inovării, prin

flexibilizarea piețelor muncii, prin îmbunătățirea educației și formării în vederea creșterii

competențelor forței de muncă, prin anticiparea lipsei de forță de muncă, prin investirea

în infrastructură (în special TIC) și prin promovarea antreprenoriatului;

• favorabilă IMM-urilor, cu ajutorul simplificării administrative și al unor condiții

normale de acordare a împrumuturilor;

• durabilă, prin poziționarea centrală a obiectivelor privind clima și energia, nu în ultimul

rând ca un factor de inovare prin investiții în energia verde;

• favorabilă incluziunii, în primul rând prin sporirea șanselor de angajare a șomerilor, în

special a tinerilor, prin abordarea provocărilor legate de îmbătrânire și prin manifestarea

unei solidarități active față de grupurile sociale dezavantajate;

• susținută de capacități instituționale consolidate, ceea ce implică, de asemenea,

modernizarea administrației publice.

Unii respondenți au menționat o serie de condiții-cadru ca fiind necesare pentru abordarea cu succes a acestor provocări: reformarea reglementării sectorului financiar; o mai mare integrare economică și fiscală în cadrul UE; o abordare diferențiată a consolidării fiscale; resurse adecvate pentru UE, care să fie investite în sprijinirea creșterii economice; flexibilitatea politicilor care să ia în considerare diferențele regionale; politica de coeziune aplicată la nivelul întregului teritoriu al UE, chiar dacă ar urma să se axeze în continuare pe regiunile rămase în urmă.

Astfel că supravegherea obiectivelor și priorităților va fi efectuată prin intermediul unei abordări cu trei componente. Prima se bazează pe Pactul de Stabilitate și Creștere (PSC) și se referă la supravegherea fiscală. Cea de a doua, care nu este pusă încă în aplicare, va stabili cadrul instituțional de supraveghere macroeconomică. Al treilea se referă la supravegherea reformelor structurale și este susținută de progresele înregistrate în cadrul celor cinci obiective cheie ale strategiei Europa 2020. Adăugate la aceste trei canale este Pactul Euro Plus, care are în vedere supravegherea mai puternică pentru țările membre ale zonei euro și celelalte state semnatare.

Pactul Euro Plus este destinat să asigure o mai bună coordonare a politicilor economice ale statelor membre semnatare, adică țările din zona euro, incluse fiind și Bulgaria, Danemarca, Letonia, Lituania, Polonia și România, cu scopul de a îmbunătăți competitivitatea și atingerea unui grad mai mare de convergență.

Pactul Euro Plus se bazează pe patru principii directoare:

– Urmează modelul de guvernanță care există deja în UE și este compatibil cu

instrumentele existente (Strategia Europa 2020, a orientărilor integrate, PSC, noul

cadru de supraveghere macroeconomică și semestrul european), fiind un

instrument suplimentar , cu ambițioase angajamente față de cele care au fost deja

aprobate; acestea trebuie să fie enumerate în programele de stabilitate și de

convergentă și în programele naționale de reformă

Se dă prioritate acțiunilor concrete în domenii esențiale, poziționate în funcție de

obiectivele comune, pentru a încuraja competitivitatea, pentru a promova ocuparea

forței de muncă, pentru a îmbunătăți viabilitatea finanțelor publice , consolidarea

stabilității financiare
– Anumite angajamente sunt efectuate în fiecare an; se specifică măsurile care urmează să fie puse în aplicare în următoarele douăsprezece luni, urmând exemplul celor mai bune practici și a țărilor celor mai performante. Monitorizarea anuală a acestor angajamente se efectuează de către Comisie;

– Statele semnatare se angajează la finalizarea pieței unice.

Toate măsurile urmăresc scopului final de a crea un mediu favorabil pentru creșterea economică și de creare de locuri de muncă în UE, deoarece aceasta este singura modalitate de a continua finanțarea modului de viață. De la începutul crizei, Comisia a solicitat în mod constant măsuri de stimulare a creșterii, care se afla în centrul strategiei Europa 2020.
Consiliul European a convenit asupra unui Compact pentru creșterea economică și locurilor de muncă, care va fi, printre altele, obținerea unui capital mai consistent în economia europeană printr-o mai mare capacitate de creditare de la Banca Europeană de Investitii, aprofundarea pietei unice europene.

În Europa, ratele de ocupare a forței de muncă la nivel regional au crescut în perioada 2000 – 2008 în majoritatea regiunilor. De atunci se poate observa o scădere considerabilă a ratelor de ocupare a forței de muncă, în special în țările cel mai grav afectate de actuala criză a datoriei publice, cu unele excepții, precum Germania sau Suedia. Distanța a crescut între numeroase regiuni din Europa , față de obiectivul de creștere a ratei de angajare cu 75 % al Strategiei Europa 2020.

În 2011, media ratei șomajului în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani din UE a fost de 21,4 %. Cu toate acestea, diferențele la nivel regional dintre ratele șomajului în rândul tinerilor sunt foarte accentuate. Peste trei sferturi din regiunile UE-27, rata șomajului în rândul tinerilor a fost cel puțin de două ori mai mare decât rata totală a șomajului.

2.2 Plan Social

24,1% din populația UE (peste 119 milioane de oameni), este considerată a fi la risc de sărăcie sau de excluziune socială. Numărul populației expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială este de peste 40%: în Bulgaria (47,1%), România (40,4%) și Letonia (40,1%); aceasta variază între 25% și 35% pentru Lituania, Grecia, Irlanda, Italia, Polonia și Spania, și ea scade sub 20%, pentru 10 state membre (Germania, Franța, Slovenia, Danemarca, Luxemburg, Finlanda, Austria, Olanda, Suedia și Republica Cehă). statele cu cea mai mică cotă. Artiștii de top sunt Republica Cehă (15,3%), Olanda (15,7%) și Suedia (16,1%). Sărăcia și excluziunea socială sunt obstacole majore în atingerea obiectivului Strategiei Europa 2020 de creștere favorabilă incluziunii care este aplicată prin două inițiative emblematice

Având în vedere natura multilaterală de sărăcie, numeroase strategii sunt elaborate pentru a-i sprijini în mod eficient cei cu risc de sărăcie, astfel încât să poată participa pe deplin pe piața forței de muncă și societate

Deci combaterea sărăciei și a excluziunii sociale este în principal responsabilitatea guvernelor naționale, UE poate juca un rol de coordonare prin identificarea celor mai bune practici și promovarea învățării reciproce, stabilirea unor reguli la nivelul UE și de a face fondurile disponibile. Acțiuni-cheie pentru a realiza acest lucru sunt îmbunătățirea accesului la locul de muncă; securitate socială; educație; și servicii esențiale, cum ar fi asistența medicală și locuințe.

Obiectivul european este manifestat în ceea ce privește reducerea numărului de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială pe baza a trei indicatori: 1 riscul de sărăcie relativă exprimată prin comparație cu un prag monetar , 2 lipsuri materiale severe, și 3. cei care trăiesc într-o gospodărie, cu intensitatea de lucru scăzută.

În acest caz, trebuie să subliniem faptul că eficiența guvernului nu este esențială numai pentru combaterea sărăciei și a excluziunii, ci si pentru punerea eficientă în aplicare a investițiilor în inovare și a capitalului uman.

Plecarea timpurie din sistemul învățământ și de formare profesională este un obstacol în calea creșterii economice și a ocupării forței de muncă. Acesta împiedică productivitatea și competitivitatea și este combustibilul sărăciei și a excluziunii sociale. Cu forța de muncă în scădere, Europa trebuie să utilizeze pe deplin din resursele sale umane. Tinerii care părăsesc educația și formarea profesională prematur sunt cu aptitudini insuficiente și se confruntă cu probleme grave, persistente de pe piața forței de muncă (în medie, jumătate din tinerii care abandonează școala timpuriu sunt șomeri).

În domeniul educației reducerea numărului abandonului școlar timpuriu ar trebui să fie considerată esențială, deoarece populația educată inferior se confruntă cu rate mai mici de angajare. Acest fapt are un efect negativ asupra economiei în două moduri. În primul rând, datorită probabilității de muncă mai mică pentru cetățenii inferiori în educație, sunt mai puțin capabili de a participa activ la piața forței de muncă și astfel să contribuie la productivitate. În al doilea rând, este mult mai probabil ca cetățenii care nu sunt integrați în piața forței de muncă vor ajunge să fie dependenti de transferurile sociale.

În domeniul învățământului superior distanța față acest obiectiv diferă mult de la o țară la alta. În România, Republica Cehă și în Slovacia, un efort imens ar trebui făcut pentru a îndeplini criteriile. În aceste țări, rata de absolvire terțiară trebuie să crească cu mai mult de 20% până în 2020, ceea ce înseamnă mai mult decât dublarea numărului de absolvenți de învățământ superior într-un singur deceniu. Acest lucru nu va fi posibil pentru aceste trei țări, fără o deteriorare gravă a sistemului, cum ar fi educația. La fel se confruntă cele două țări mediteraneene, Portugalia și Italia, țară de tranziție Ungaria și Austria.

Proporția de tineri cu studii superioare rămâne scăzută în Italia (21,7%), Slovacia (23,7%), România (21,8%), Malta (22,4%), Republica Cehă (25,6%) și Portugalia (27,2%). Îngrijorator, rata scăzută de realizarea terțiară în Bulgaria (26,9%) a scăzut ușor în 2012. În general, fetele au tendința de a face mai bine: rata abandonului școlar în rândul fetelor este de 24% mai mică decât pentru băieți. Disparitatea este mai mare în Cipru (+58%), Letonia (+57%), Luxemburg (+57%) și Polonia (+55%), în cazul în care rata de abandon școlar pentru băieți este mai mult decât de două ori la fel de mare ca și pentru fete. Femeile sunt, de asemenea, cu 27% mai multe sanse de a fi terminat studiile superioare. Decalajul de gen este cel mai mare în Letonia (85%), Estonia (79%), Slovenia (+68%) și Bulgaria (67%)

Tinerii, cu studii în învățământul secundar inferior sau mai puțin sunt mai des afectate de somaj, sunt mult mai probabil să depindă de prestațiile sociale și au un risc mai mare de excludere socială. Aceasta afecteaza veniturile lor pe durata de viata, bunăstarea și sănătatea.

Ei tind să participe mai puțin la procesele democratice. Abandonul școlar timpuriu are efecte negative pe termen lung asupra dezvoltării sociale și creșterii economice. Inovarea și creșterea se bazează pe o forță de muncă calificată: Reducerea ratei a abandonului școlar timpuriu în Europa cu doar 1 punct procentual ar oferi economiei europene în fiecare an, cu aproape o jumătate de milion de tineri potențiali angajați calificați suplimentari.

Este important ca factorii de decizie europeni să înțeleagă sistemul educațional, mai ales că joacă un rol-cheie în menținerea competitivității europene.

Cu toate acestea, stabilirea de acest tip de societăți bazate pe cunoaștere va avea nevoie de o regândire radicală din partea factorilor de decizie europeni atunci când se ocupă cu probleme de educație.

Mai mult, subiectul crucial al calității educației nu este nici măcar atins, deși este evident: calitatea educației este la fel de importantă ca și cantitatea în competiția globală pentru inovare. Interesant, factorii de decizie din China știu pe deplin valoarea sistemului educațional, cel puțin așa cum se reflectă în obiectivele lor extrem de ambițioase. În numărul total, sistemul de învățământ din China produce deja același număr semnificativ de absolvenți cu studii superioare ca întreaga UE și are scopul de a tripla acest număr în următorul deceniu, în conformitate cu Strategia chineză 2020.

De asemenea, este remarcabil faptul că planurile naționale de dezvoltare din Brazilia, China, Rusia și India vor include mai multe obiective sociale decât Strategia europeană. De exemplu, acestea includ obiective privind speranța de viață, egalitate, drepturile omului și de nutriție. Strategia 2020 discută despre unele dintre aceste probleme, dar include numai trei obiective sociale, comparativ cu mai mult de 30 de obiectivele stabilite de Brazilia. În timp ce Europa are în mod clar un avantaj considerabil asupra acestor aspecte, fără obiective este dificil să se măsoare progresul sau să adopte acțiuni specifice pentru a asigura o mai bună calitate a vieții pentru toți europenii.

Accesul la locuri de muncă este estimat ca fiind cea mai bună cale de ieșire din sărăcie și excluziune socială. În ultimul deceniu s-a văzut persistența unor grupuri care rămân în afara sau la marginea pieței forței de muncă, fiind puși în situații de bariere multiple de intrare (competențe scăzute, responsabilități, vârstă, familii de migranți, de invaliditate și de alți factori discriminatorii, etc).

Cu toate acestea, având un loc de muncă nu este întotdeauna o garanție suficientă împotriva sărăciei și a excluziunii sociale, în special în contextul actual al segmentării pieței forței de muncă înalt.

Pentru persoanele încadrate în muncă, sărăcia se măsoară la nivel de gospodărie și este în cele mai multe cazuri legat de competențe reduse, salarii mici, locuri de muncă precare și intensitatea de lucru scăzută, care depinde în mare măsură de compoziția gospodăriilor și prezența copiilor. Cei cu contracte temporare și locuri de muncă part-time sunt, de asemenea, deosebit de expusi riscului de sărăcie în muncă.

Tabel2.2: rata ocupării forței de munca între vârste 20-64 ani

*sursa EuroStat

Forța de muncă din Europa este în scădere, ca urmare a schimbărilor demografice iar UE trebuie să crească rata ocupării forței de muncă în ansamblu.

Criza economică a lovit pe bărbați mai greu decât femeile – au experimentat o scădere a ocupării forței de muncă de 2,9 puncte procentuale în anul 2011 față de anul 2008.
Rata de ocupare a forței de munca a femeilor a scăzut cu 0,5 puncte procentuale față de aceeași perioadă.

Criza economică a avut un efect pronunțat ca în 2009; rata de ocupare a scăzut cu 1,3 puncte procentuale, ceea ce înseamnă cu până la 69,0%. la nivelul anului 2006, dupa a continuat să scadă în 2010 la 68,6%, apoi a ramas la fel în 2011.

În 2011 Grecia a avut cea mai mică rată de angajare de 59,9% și Suedia, cea mai mare de 80,0%. Austria, Danemarca, Germania, Țările de Jos și Suedia au raportat o rată de ocupare a forței de muncă mai ridicată față de obiectivul UE de 75%, în timp ce Grecia, Ungaria, Italia, Malta, Spania, România, Bulgaria, Irlanda și Polonia, sub 65%. Doar Suedia a ajuns la obiectivul său național de 80%. Germania este cu 0,7 puncte procentuale sub obiectivul său național, în timp ce Ungaria (14,3 puncte procentuale) și Spania (12,4 puncte procentuale) sunt cele mai îndepărtate. În UE în ansamblu cota ocupării forței de muncă ar trebui să crească cu 6,4 puncte procentuale, în scopul de a îndeplini obiectivul.

Reducerea sărăciei va sprijini capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor și o să îmbunătățească șansele copiilor de a face studii superioare.

Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale se concentrează pe mobilizarea statelor membre, a instituțiilor europene și alte părți interesate în jurul obiectivului de reducere a sărăciei într-un context în care bugetele de stat mai mici, va necesita o utilizare optimă a resurselor, precum și dezvoltarea de noi forme de incluziune socială. Mai mult decât atât, acest lucru implică reducerea diferențelor dintre regiunile UE prin încurajarea anumitor tipuri de investiții care să participe la creșterea economică și la ocuparea forței de muncă în regiunile mai puțin favorizate.

Comisia a stabilit următoarele linii de intervenție:

– Luarea de măsuri la nivel de politici în ansamblu, în special pentru a încuraja accesul la

piața forței de muncă, a sistemului de protecție socială și la serviciile de bază (sănătate,

locuințe și educație);

– Supravegherea unei utilizări mai largi și mai eficiente a fondurilor europene cu motivul

de a oferi sprijin pentru incluziunea socială și combaterea discriminării;

– Stimularea inovării sociale;

– Încurajarea parteneriatelor între sectorul public și privat și exploatarea oportunităților

oferite de economia socială în cel mai bun sens;

– Consolidarea coordonării politicilor între statele membre.

Readucerea Europei pe pistele de prosperitate este esențială pentru îmbunătățirea
condițiilor de viață ale tuturor cetățenilor UE, precum și ale celor mai dezavantajați, în special.

În ultimul deceniu, creșterea economică, în general, a îmbunătățit standardele de viață globală și multe guverne au fost în măsură să aloce mai multe resurse pentru intervenția politicii sociale. Cu toate acestea, în pofida efectului de redistribuire clară de protecție socială, inegalitățile au crescut semnificativ astfel încăt sărăcia și excluderea sociala rămâne o problemă majoră pe teritoriul Europei.

O majoritate a statelor membre, formulează lista de reforme pentru a asigura adecvarea pe termen lung și sustenabilitatea sistemelor de protecție socială ca un domeniu prioritar.

Aceasta se referă în special Reformelor Pensiuni și Reformelor pentru a crește impactul de reducere a sărăciei de transferuri sociale. În cele mai multe țări acest lucru presupune punerea în aplicare a politicilor care pot crește eficiența cheltuielilor sociale în toate domeniile, și în special în domeniul îngrijirii sănătății, incluziunea activă, etc. Câteva țări intenționează să consolideze plase de siguranță în cazul în care este necesar; de asemenea ca prioritate au și accesul tuturor la servicii de înaltă calitate cum ar fi săntate și îngrijirea pe termen lung și locuință.

Cât despre incluziunile strategice active statele au urmatoarele măsuri :

Adoptarea sau continuarea de a pune în aplicare strategii integrate de incluziune

activă;

Consolidarea sprijinului pe piața forței de muncă pentru toți, inclusiv pentru cei mai

vulnerabili, și conectarea asistenței sociale la măsuri de activare și de acces la servicii

de sprijin;

Revizuirea și îmbunătățirea acolo unde este nevoie de proiectare, de acoperire, precum

și gradul de adecvare de măsuri de siguranță socială;

Asigurarea finanțării durabile a serviciilor sociale și a calității de intervenție;

Sprijinirea economiei sociale;

În ceea ce priveste situația locurilor de muncă statele membre depun eforturi pentru a crește rata ocupării forței de muncă în general și de a promova locurile de muncă incluzive pentru a contribui la reducerea sărăciei și a excluziunii sociale. Domenii de intervenție, care sunt considerate deosebit de relevante și includ:

 Modernizarea sistemelor de securitate socială, astfel încât să ofere stimulente adecvate pentru a lucra, ca oamenii să nu mai fie dependenți de ajutoarele sociale, dar în același timp, să aibă asigurat sprijinul financiar adecvat.

Creșterea participării categoriilor specifice (de exemplu, femei, persoane cu dizabilități, părinții singuri).

Îmbunătățirea accesului pentru grupurile vulnerabile (necalificați, migranți, etc) pentru serviciile publice de ocupare și formare profesională.

Multe țări evidențiază, de asemenea, rolul educației în prevenirea răspândirii sărăciei

urmașilor. Măsurile includ:

Consolidarea intervenției timpurie în domenii cum ar fi sănătatea și educația.

Sprijinirea de a intra pe piata muncii a părintilor, în special persoane divorțate si cu copii în grijă (care se adresează piedici financiare, de îngrijire a copilului, reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie).

Investiția în disponibilitatea și calitatea de îngrijire a copilului (standarde de calitate,
profesionalizarea personalului, etc).

Asigurarea finanțării și a calității de alte servicii (locuință, de îngrijire a sănătății, etc), care sunt importante pentru familii și copii.

Garantarea unui suport financiar adecvat pentru familiile printr-o combinație de beneficii universale și specifice bine concepute.

Statele membre fac o utilizare extensivă a Fondului Social European pentru a sprijini politicile mobilizate în contextul Strategiei Europa 2020, în special în domeniile participării pe piața muncii, incluziunea activă și reducerea abandonului școlar.

2.3 Planul Teritorial

Regiunile și orașele se confruntă cu diferite combinații de provocări de dezvoltare și potențiale de creștere. Există modele teritoriale destul de diferențiate, care influențează dezvoltarea regiunilor.

Într-o economie aflată în globalizare și state interdependente, competitivitatea depinde de asemenea, de crearea unor legături cu alte teritorii, pentru a asigura utilizarea utilităților care le au în comun într-o manieră coordonată și sustenabilă.

Realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 va necesita o implicare activă în toate

regiunile UE.

Cooperarea împreună cu fluxul tehnologic și de inovație, bunurile, serviciile și capitalul, ajung să fie un aspect tot mai vital al dezvoltării teritoriale și un factor-cheie care stă la baza dezvoltarii pe termen lung pentru creșterea durabilă a performanței a UE .

Europa 2020 , de multe ori se referă la coeziunea teritorială, de exemplu ca urmare a creșterii favorabile incluziunii și în ceea ce privește investițiile în cercetare și dezvoltare și inovare, în educație și în tehnologii eficiente de resurse. În realitate însă, efectele teritoriale a Strategiei Europa 2020 îs departe de a fi concrete. Unele obiective principale, cum ar fi de 3% din PIB investit în cercetare și dezvoltare, ar putea favoriza concentrarea, creșterea și aglomerarea activităților de afaceri, mai ales în regiunile mai dezvoltate, cu un puternic potențial de inovare care ar putea să reusească în exploatarea avantajului lor față de alte regiuni.

Coeziunea teritorială privește asigurarea dezvoltării armonioase a tuturor locurilor și garantarea faptului că cetățenii lor sunt capabili de a profita la maxim de caracteristicile inerente ale acestor teritorii. Ca atare, acesta este un mijloc de a transforma diversitatea într-un avantaj care contribuie la dezvoltarea durabilă a întregii UE.

Coordonare între politicile sectoriale și cele teritoriale este importantă pentru a maximiza sinergiile și pentru a evita posibilele conflicte. În ceea ce privește coeziunea teritorială este importantă pentru a evidenția chestiunile implicate în domeniile de politică mai evidente:

Politica privind transportul care are implicații evidente pentru coeziunea teritorială, prin efectul ei asupra localizării activității economice și asupra modelului de așezări. Acesta joacă un rol deosebit de important în ameliorarea conexiunilor pentru și în regiunile mai puțin dezvoltate.

Politica privind energia, contribuie prin dezvoltarea unei piețe complet integrate de gaze și de energie electrică în cadrul teritoriului respectiv. Mai mult, măsurile de eficiență energetică și politica de energie regenerabilă contribuie la dezvoltarea durabilă în întreaga UE, și pot oferi soluții pe termen lung în regiunile izolate.

Asigurarea accesului la o mai mare viteză a internetului are un rol important pentru competitivitate și coeziune socială.

Primul pilon al politicii agricole comune și sprijinul pe care îl oferă fermierilor, crează un efect important asupra teritoriilor, prin activitățile și veniturile pe care le menține în zonele rurale și prin promovarea gestionării judicioase a terenurilor.

Strategia Europeană de Ocupare a forței de muncă, o parte integrantă a strategiei de la Lisabona, are o contribuție importantă la dezvoltarea capitalului uman printr-o mai bună educație și prin dobândirea de noi competențe în diferite teritorii. În plus, orientările pentru ocuparea forței de muncă includ coeziunea teritorială ca unul din cele trei obiective fundamentale.

Bazinele maritime se confruntă cu cereri concurente de utilizare a mării. Regimurile separate pentru pescuit, acvacultură, conservarea mamiferelor marine, transport, petrol și gaze, minerit, sunt concepute pentru a rezolva conflictele din interiorul sectoarelor, dar nu între sectoare. O politică maritimă integrată este în curs de dezvoltare la nivelul UE, pentru a aborda aceste probleme de coordonare cât și a asigura dezvoltarea durabilă a zonelor marine.

Accesul la cercetare și posibilitatea de a participa la proiecte transnaționale, au un efect tot mai important asupra dezvoltării regionale. Dimensiunea teritorială a politicii privind cercetarea este încorporată în stabilirea Spațiului European de Cercetare (ERA), în care cercetătorii se pot deplasa și socializa într-un mod deschis.

Politica în domeniul concurenței poate afecta distribuția teritorială a activității economice prin asigurarea concentrării ajutorului regional în zonele cele mai dezavantajate ajustând dimensiunile ajutorului în funcție de natura și amploarea problemelor.

Coeziunea teritorială completează mecanismele de solidaritate printr-o abordare calitativă și

garantează faptul că oportunitățile de dezvoltare sunt cel mai bine adaptate la particularitățile unei zone. Regiunile pot necesita sprijin extern pentru a putea să îsi găsească propria cale de dezvoltare durabilă, o atenție specială trebuind acordată regiunilor mai puțin dezvoltate. Interdependențele regionale sunt din ce în ce mai importante, ceea ce reclamă constituirea continuă de rețele, cooperarea și integrarea între diferitele regiuni ale UE la toate nivelurile teritoriale relevante.

Însă Globalizarea din ce în ce mai rapidă și vulnerabilitatea crescândă la șocurile externe au fost resimțite de comunitățile locale și regionale. În anumite cazuri, au fost periclitate chiar prosperitatea, durabilitatea și stabilitatea orașelor și regiunilor. Efectele au fost și mai vizibile în cursul recentei crize financiare și economice. Deoarece efectele pe termen lung ale crizei asupra oportunităților de dezvoltare variază la nivel teritorial, momentul redresării și paleta de răspunsuri politice posibile sunt diferite de la o regiune la alta. Regiunile metropolitane și alte regiuni urbane, punctele de trecere internaționale și globale reprezintă avantaje pentru dezvoltarea întregului teritoriu european, cu condiția ca alte regiuni să beneficieze de dinamismul lor și să fie conectate prin rețele. Resursele locale și caracteristicile teritoriale au o importanță crescândă pentru regiuni, pentru ca acestea să reziste șocurilor externe și să se redreseze în urma acestora. Totuși UE se confrunta cu anumite provocări cum ar fi cea a integrării Europene și interdependența crescândă a regiunilor, extinderea integrării europene este afectată de factori interni, cum ar fi regiunile separate de frontiere administrative, și de diferențe în materie de disciplină și angajament fiscal între statele membre. Schimbările dintr-o parte a Europei pot avea efecte în alte părți ale continentului, din cauza interdependențelor în creștere dintre regiuni. Provocarea reprezentată de diviziunea dintre centru și periferie este încă prezentă, chiar și la scară națională. Coeziunea la granițele externe este crucială, întrucât disparitățile și diferențele dintre sistemele juridice, sociale și politice au consecințe importante, în special asupra migrației și comerțului.

Însă UE se confruntă și cu provocări demografice tot mai mari, diferențiate din punct de vedere teritorial. Îmbătrânirea populației și depopularea vor genera schimbări în multe regiuni, inclusiv în regiuni rurale și periferice, și vor avea un impact puternic asupra coeziunii sociale și teritoriale, furnizării serviciilor publice, pieței forței de muncă și locuințelor. Alte regiuni au populații în creștere și se confruntă cu presiuni diferite, iar anumite regiuni europene se confruntă cu provocări legate de securitatea aprovizionării cu energie, întrucât depind în mare măsură de importurile de combustibili fosili, sau sunt specializate în activități cu consum intensiv de energie. Importurile semnificative din țările terțe vulnerabile la instabilitate economică sau politică sporesc problemele legate de securitatea energetică cât și multe alte provocări, crează dificultăți în realizarea obiectivelor propuse din cauză ca statele se confruntă cu probleme serioase cum au fost menționate mai sus.

Dar totuși s-au formulat cateva soluții pentru rezolvarea problemelor și redresarea pe drumul cel bun, cum ar fi dezvoltarea teritorială policentrică și echilibrată a UE pentru realizarea coeziunii teritoriale. Atunci când cele mai dezvoltate orașe și regiuni din Europa cooperează ca părți ale unui model policentric, ele generează valoare adăugată și acționează ca centre, contribuind la dezvoltarea regiunilor mai extinse din care fac parte. Politicile de dezvoltare urbană are un rol semnificativ în această privință. Se încearcă și Încurajarea dezvoltării integrate în orașe, regiuni rurale și specifice în care transformă orașe în motoare de dezvoltare inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și în locuri atractive pentru locuit, muncă, turism și investiții prin aplicarea unei abordări integrate și pe mai multe niveluri în dezvoltarea urbană și politicile de regenerare.

În acest mod poate fi mai bine utilizat potențialul oferit de patrimoniul natural, peisagistic și cultural valoros, rețelele urbane și piețele forței de muncă divizate de frontiere. În acest sens, se va acorda atenție zonelor de la granițele externe ale UE. Accesul echitabil și ieftin la serviciile de interes general, la informație, la cunoaștere și la mobilitate este esențial pentru coeziunea teritorială. Furnizarea de servicii și reducerea obstacolelor legate de infrastructură pot îmbunătăți competitivitatea și dezvoltarea teritorială durabilă și armonioasă a Uniunii Europene. Printre altele, este important să se asigure accesul la transportul rutier, feroviar, aerian și pe apă, precum și la alte infrastructuri cum ar fi banda largă și rețelele transeuropene de energie.

Toate acestea pot fi realizate daca statele ar decide sa conlucreze în parteneriate și prin colaborări, dar acest lucru este departe de a fi realizat datorită discrepanțelor uriașe dintre statele dezvoltate care au instrumente și mecanisme de dezvoltare bune și statele în curs de dezvoltare care se straduiesc, chiar depun efort semnificativ sa creeze și să se dezvolte în pas cu celelalte state ale UE. Însă mai răman multe de făcut pentru a ajunge la un stadiu înalt de cooperare la nivelul UE, mai ales că încă nu a fost depășită criza economică în totalitate și până ce nu se vor găsi soluții și progrese în a combate acest fapt statele vor continua să fie interdependente și să-și urmărească propriile directive\obiective\țeluri chiar dacă asta ii va determina pe alții s rămână cu mult în urmă în ceea ce priveste politicile de dezvoltare.

3. Strategia Europa de Sud-Est 2020

Inspirată de Strategia Europa 2020, economiile din Europa de Sud-Est a aprobat propria lor

„Viziune 2020 " iar în 2011 Conferința ministerială de Sud-Est a avut loc la sediul OCDE de la Paris pentru construirea unei Viziuni 2020 pentru Europa de Sud-Est . Această viziune a fost consolidată în cursul anului 2012, când miniștrii SEE care se ocupă de economie, s-au întâlnit din nou pentru a adopta 11 regionale și 77 de obiective naționale principale și au elaborat o agendă de cooperare cuprinzătoare. Consiliul Cooperării Regionale a fost mandatat să elaboreze Strategia Europa de Sud-Est 2020, ca un răspuns regional pentru Europa 2020.

Deși dezvoltarea unei strategii regionale SEE 2020 a fost în mare parte inspirată de Strategia Europa 2020, a fost evident că strategia regională urmează să difere considerabil de la cadrul UE în două aspecte principale:

1. Orientarea: din punct de vedere regional, cei trei piloni ai strategiei Europa 2020 (o

creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii), nu se corespunde pe deplin cu,

contextul regional. Principalele modificări au fost punerea unui accent diferit în

cadrul celor trei piloni (împreună cu obiective realiste și credibile), precum și

necesitatea pentru un al patrulea și al cincilea pilon – creștere integrată și de

guvernanță pentru creștere economică – cu privire la adâncirea regionale piața comună

într-un cadru de bună guvernare.

2. Guvernare: Pentru o colaborare cu succes la SEE în 2020, regiunea ar trebui să

dezvolte propria versiune a mecanismelor de guvernare și procese care să existe

inițiative de succes la nivel european. Angajarea unor astfel de mecanisme (de

exemplu, metoda deschisă de coordonare), implică stabilirea obiectivelor de politică

comună și obiectivele de reformă care sunt relevante atât la nivel regional și în

concordanță cu Strategia Europa 2020, domeniile prioritare ale Europei.

Viziunea a cerut punerea în aplicare consecventă a reformelor economice pentru a stimula creșterea economică integrată, inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii susținută de buna guvernare și statul de drept.

Tabel 3.1 : Viziunea SEE 2020

Implementarea SEE 2020 vor fi gestionate de către o structură de guvernare bine finanțată cu responsabilități delegate, inclusiv Consiliul de conducere al SEE 2020, administrațiile naționale, structurile regionale, care servesc în calitate de coordonatori de dimensiuni politice respective, și CRC. Administrațiile naționale reprezentate de către coordonatorii SEE 2020 și diverse ministere și agenții vor prelua conducerea în ghidarea punerii în aplicare a măsurilor de politică convenite în fiecare țară. Structurile regionale vor facilita la participarea directă a ministerelor naționale în procesele de consultare organizate legate de situația statelor.

3.1 Provocări

Europa de Sud-Est a înregistrat un al patrulea an de criză economică, în cursul anului 2012 și perspectivele pentru 2013 nu sunt prea pozitive. Regiunea Balcanilor de Vest rămâne una dintre regiunile cele mai afectate din Europa, cu PIB-ul real care trece înapoi în evidențele negative, în cursul anului 2012, cu rata de creștere preconizată de -0.3% la sfârșitul anului.

Tranziția în regiunea de Sud-Est a fost caracterizată prin declanșarea unor dezechilibre semnificative, macroeconomice și structurale. Lipsa de competitivitate și o încredere în creștere bazată pe consum, au dus la deficite externe pe scară largă, cu creșterea concomitentă a datoriei externe. Nivelurile ridicate de șomaj și inactivitate, pun presiuni semnificative asupra soldurilor fiscale și la toate formele de securitate socială și economică.

Ratele șomajului în Republică Iugoslavă a Macedoniei și Kosovo au fost constant peste 30%. Rata medie a șomajului în rândul tinerilor din regiune, este de două ori mai mare decât rata globală a șomajului. Femeile și bărbații cu educație scăzută sunt de asemenea, la un risc mai mare de a avea dificultăți în a găsi un loc de muncă . Mai mult de 80% din șomeri au fost fără un loc de muncă pentru mai mult de un an. Subocuparea și informarea în piața forței de muncă rămân preocupări importante.

Mai îngrijorător este că măsurile favorabile în reducerea sărăciei din perioada de pre-criză sunt inversate. Clasa de mijloc în curs de dezvoltare mai ales a devenit mai vulnerabilă, cu buffere financiare de uz casnic epuizate și economiile proprii. Tot mai mulți oameni sunt nemulțumiți cu situația economică și socială care este în creștere încât adesea nu își mai pot permite bunuri și servicii de bază.

Există o conștientizare a nevoii de reforme prioritare și măsuri de creștere economică și locuri de muncă.

Cu toate acestea, angajamentul politic de a implementa aceste reforme este adesea prea slab.

Colectarea veniturilor, planificarea și executarea bugetului nu s-au îmbunătățit suficient de-a lungul anilor. Transferurile bugetare rămân bolnav vizate și nu contribuie la îmbunătățirea situației sociale. Pieța forței de muncă rămân în mare măsură nereformate si sistemele de formare profesională nu contribuie la reducerea neconcordantă de aptitudini.

Măsuri pentru atingerea obiectivelor

Principala provocare pentru economiile SEE este să se angajeze în, și să susțină punerea în aplicare de reforme pe termen lung, care vizează creșterea competitivității și promovarea

dezvoltării durabile, favorabile incluziunii și echilibrat.

Pentru a ajuta la rezolvarea problemelor, Consiliul Regional de Cooperare (CRC) a investit eforturi considerabile în timpul ciclului de strategie anterior pentru a ajuta pe participanți să își formuleze o creștere regională și un plan de competitivitate – Europa de Sud-Est 2020.

Au fost introduse diferite inițiative și instituții regionale – fie în succesiune sau în paralel; acestea au fost foarte mult ancorate la actorii din afara, fie că erau organizațiile multilaterale sau ale Uniunii Europene. Multe dintre aceste inițiative și instituții au contribuit la stabilitatea și securitatea regiunii și a sprijinului de cooperare intra-regional.

CRC și participanții săi a stabilit un set de principii-cheie pentru dezvoltarea SEE 2020 și punerea în aplicare, care va ghida de asemenea, activitățile CRC pentru a pune în practică strategiile sale și a programului de lucru în următorii trei ani: (a) relevanța regională – să se realizeze doar acele activități care adăuga în mod clar valoare la eforturile naționale,

(b) sprijin pentru aderarea la UE – consolidarea eforturilor de aderare și contribuirea la alinierea în continuare a guvernanței economice a regiunii cu cea care este folosită în UE, (c) punerea în aplicare descentralizată – divizarea responsabilităților cu alte regiuni și parteneri naționali într-un cadru de cooperare stabilit de comun acord, (d) adoptarea unui angajament în vederea monitorizării progreselor – identificarea în mod clar a obiectivelor și indicatorilor care vor fi măsurate pe tot parcursul procesului, și (e) suport politic – garantarea orientărilor politice și supravegherea orizontala a procesului SEE 2020 care să provină de la cel mai înalt nivel politic și îmbunătățirea situației în jurul pilonilor hotărâte în SEE 2020.

Îmbunătățirea producției și a serviciilor alăturate, ajutarea, apariția și consolidarea lanțurilor de valori regionale vor fi una dintre principalele priorități ale regiunii pe termen mediu și pe termen lung. Mediul de afaceri la nivel mondial și european a fost schimbat radical. Este nevoie de o abordare globală a lanțurilor de valori, de la gestionarea durabilă, înspre accesul la factori de producție și materii prime pentru limitarea impactului negativ de ieșiri și procese utilizate.

Se încearcă dezvoltarea socială prin încercări regionale concertate pentru a îmbunătăți abilitățile și de a atenua diferențele de competențe și nepotriviri, promovarea mobilității forței de muncă orientate, consolidarea instituțiilor de guvernare pe piața forței de muncă și crearea unor rezultate mai bune.

Partenerii implicați în SEE 2020 o să depunde eforturi sa sporească nivelul de cooperare regională în cadrul dezvoltării și de a introduce metode comune; identificarea și analizarea obiectivelor cât și a obstacolelor pentru a evalua mai bine performantele lor. O atenție deosebită trebuie acordată la (a) cheltuielile brute și de afaceri specifice pentru cercetare și dezvoltare; (b) valoarea adăugată a productivității; (c) performanța întreprinderii; (d) măsuri inegalității și sărăciei; (e) educație și învățare pe tot parcursul vieții.

Structurile regionale vor facilita participarea directă a ministerelor naționale relevante, cu un mandat clar, procesele de consultare organizate, intrări structurate și suport continuu garantat, inclusiv sprijin la cel mai înalt nivel politic. În domeniile în care nu există structuri regionale funcționale, CRC a stabilit propriile mecanisme de coordonare pentru a aduna propunerile și procesele de structură.

De asemenea dezvoltarea economiei sociale a câștigat o importanță considerabilă în regiune. Țările au recunoscut potențialul pentru a răspunde nevoilor sociale, inclusiv șomajul, și au inițiat înființarea de cadre juridice, care să permită politici și acțiuni, stimulente și mecanisme de sprijin. CRC a luat legătura cu actorii regionali și naționali importanți pentru a aduce înființarea unei platforme regionale de cooperare transfrontalieră privind dezvoltarea economiei sociale, care ar oferi oportunități pentru consolidarea dialogului, a schimbului de informații, resurse și acțiuni comune.

Pentru a promova cooperarea regională privind politicile de ocupare a forței de muncă și de crearea locurilor de muncă, CRC a înființat un grup de lucru interguvernamental privind ocuparea forței de muncă, care va ajuta la coordonarea acțiunilor în dimensiunea ocupării forței de muncă a SEE 2020.

.

3.3 Planuri de viitor

Țările din Europa de Sud-Est au făcut progrese considerabile în reintegrarea lor în economia europeană și mondială, precum și în consolidarea legăturilor reciproce regionale, așa cum tarifele și cotele pentru schimburile comerciale cu produse industriale, au fost deja eliminate.. Liberalizarea totală a comerțului cu bunuri este de așteptat să fie îndeplinită în 2014, iar apoi accentul va fi pus pe liberalizarea comerțului cu servicii, precum și la facilitarea schimburilor de mărfuri prin eliminarea barierelor non-tarifare și simplificarea procedurilor legate de comerț.

Îmbunătățirea integrării pe piața mondială reprezintă un succes în economie. Uniunea Europeană (UE) este cel mai mare partener comercial al tuturor țărilor din regiune. Alți parteneri importanți sunt Asociația Europeană a Liberului Schimb (AELS), Turcia și Rusia. Părțile CEFTA beneficiază în prezent de reunirea prin acorduri cu domeniul variabil în funcție de acordurile existente bilaterale de liber schimb.

Pentru perioada care vine din 2014 și mai târziu SEE 2020 va continua să promoveze potențialului comercial al eforturilor de cercetare universitare prin intermediul rețelelor de incubator, de sprijin a spiritului antreprenorial și accesului la finanțare în special cu privire la tehnologiile inteligente și curate, chiar dezvoltarea competențelor cheie a antreprenoriatului la toate nivelurile de educație și formare profesională (curriculum, formarea profesorilor, evaluare), inclusiv un cadrul rezultatelor învățării antreprenoriale pentru regiune.

În privința eficientizării resurselor planul lor este să introducă măsuri de îmbunătățire a intensității energetice din PIB (inclusiv: închiderea industriilor mari consumatoare de energie necompetitive; introducerea unor termoficații eficiente a pieței rezidențiale, inclusiv prin Strategia națională de eradicare a energiei sărace, îmbunătățirea eficienței de conversie a energiei prin închiderea / eficientizarea ciclului de aburi centrale termice existente și înlocuirea cazanelor numai la căldură în sistemele de termoficare). Aplicarea unor instrumente care vizează îmbunătățirea afacerilor cu energie (prin facilitarea importului de gaze naturale și îmbunătățirea infrastructurii de tranzit, reducerea barierelor de intrare și creșterea concurenței pe piețele de produse petroliere).

Prin voința de a îmbunătăți concurența se vor strădui să promoveze cooperarea în domeniul politicii de concurență (elaborarea a unei structuri de autorități de concurență și un organism de coordonare, elaborarea liniilor directoare regionale privind transparența ajutorului de stat în curs de dezvoltare cu o metodologie comună de la egal la egal) prin dezvoltarea lanțurilor de valori regionale prin acțiuni sectoriale, inclusiv proiecte-pilot (prin efectuarea unor cercetări regionale a lanțului de valori; crearea unor grupuri de lucru regionale pe sectoarele-cheie; identificarea constrângerilor sectoriale pentru creșterea economică și productivitate, punerea în aplicare a unui proiect-pilot regional pentru a spori competitivitatea în fiecare sector cheie).

SEE 2020 este un plan la fel de ambițios precum Strategia Europa 2020 și în ciuda dificultăților acest plan ajută regiunea sa fie mai prosperă și să astupe găurile deja create de criza financiară. Pe viitor mai rămâne de văzut daca acest plan își va îndeplini în totalitate și pe deplin prioritățile cât și obiectivele în dorința de a face sud-estul europei o regiune la fel de competitivă cum sunt și celelalte regiuni ale europei dar și a lumii.

Agenda Europa 2020 în România

România este a șaptea țară ca mărime în termeni de populație din UE (20.12 milioane) și al doilea ca marime din grupul noilor state membre, după Polonia.

Cu ajutorul a două programe succesive UE/FMI, România a reușit să asigure revenirea

la stabilitatea macroeconomică, să restabilească accesul pe piețele publice și să protejeze

stabilitatea financiară.

România a înregistrat pe parcursul anului 2013 progrese importante în domeniul reformelor structurale, ce contribuie la atingerea criteriilor de convergență reală. Printre aceste reforme, enumerăm procesele de privatizare și măsurile de creștere a performanței întreprinderilor de stat, reforma investițiilor publice, plata arieratelor și îmbunătățirea sistemului de management a fondurilor europene.

În anul 2013, în România, PIB-ul a crescut cu 3,5%, fiind al treilea an de creștere (2,3% în 2011 și 0,6% în 2012), ceea ce consolidează tendința de revenire din criza economică și financiară care a afectat și România. Creșterea din 2013 s-a datorat, în principal, contribuției pozitive a exportului net, în timp ce cererea internă s-a redus ca urmare a scăderii formării brute de capital fix.

Din punct de vedere al ofertei interne, s-a remarcat creșterea valorii adăugate brute din agricultură (23,4%) și din industrie (8,0%), în timp ce construcțiile au înregistrat o majorare de doar 0,4%. Sectorul serviciilor a fost menținut, în termeni reali, la același nivel cu cel din 2012. Ocuparea forței de muncă, bazată pe datele din Conturile Naționale, s-a diminuat ușor cu 0,1% ca rezultat al reducerii ocupării în agricultură cu 1,8% și în construcții cu 0,1%, în timp ce în industrie s-a menținut relativ la același nivel cu 2012, iar în sectorul serviciilor s-a majorat cu 1%, rata somajului s-a majorat de la 7,0% în 2012 la 7,3% iar ocuparea locurilor de muncă pentru grupa de vârstă 20-64 ani a fost de 63,9%, în creștere cu 0,1 puncte procentuale (p.p) față de anul anterior, situându-se la o distanță de 6,1 p.p. față de ținta națională pentru anul 2020. Rata ocupării tinerilor în sistemul educațional (15-24 ani) a atins nivelul de 23,5%, în scădere cu 0,4 p.p. față de anul anterior, cât pentru rata părăsirii timpurie a școlii s-au inregistrat ceva îmbunătățiri scăzând de la 17.4 % din 2012 la 16,9%. în 2013.

La nivel UE, România ocupă locul 26 în general, cu o performanță relativ bună în domeniul creșterii durabile (23), datorită unui nivel relativ acceptabil de producere a energiei din surse regenerabile (9) și intensitatea CO2 (16). În același timp, ea atinge cea mai mică performanță în UE în categoria inteligentă (27).

Tabelul 4.1 : progresele naționale până in 2013.

* Sursa: Eurostat

** Sursa: Institutul Național de Statistică (INS)

România trasează aproape toate economiile europene în majoritatea pilonilor, cu doar câteva rezultate relativ bune pe piața forței de muncă și pilonul ocupării forței de muncă în cazul în care se situează pe locul 20. Piața locurilor de muncă din România este flexibilă (locul al 10-lea în ceea ce privește angajarea și concedierea), cu o relație destul de strânsă între salarii și productivitate (14) și o participare peste medie a femeilor în sectorul privat (12). În ceea ce privește "creșterea inteligentă", performanța României arată că țara încă trebuie să se concentreze pe dezvoltarea unor instituții solide și structuri de piață ca să devină la fel de competitivă cu economiile cele mai avansate. România se claseaza abia pe 26 în pilonul mediu de întreprindere, și 27 în pilonii ordinii de zi și de inovare digitale. În ciuda unei atitudini antreprenoriale pozitive (6), este necesară imbunatatirea pe față a concurenței (25), dezvoltarea de clustere (27), și disponibilitatea de finanțare (19), în scopul de a genera un mediu de afaceri mai favorabil. De asemenea, performanță pe agenda digitală și pilonii inovativi a Europei trebuie consolidată.

România continuă să se confrunte cu provocări cum ar fi cel al competitivității Nivelul general de activitate economică în România rămâne foarte scăzut datorită :

• ocuparării forței de muncă care este la valoare foarte scăzută, adăugând agricultura;
• caracterului de cultură a întreprinderii așa cum este evidențiat de densitatea de afaceri relativ scăzuta în toate regiunile, cu excepția București-Ilfov și asimetriile sale față de activitatea redusă în adăugarea de valoare;

• nivelurilor necompetitive pe plan internațional de productivitate în multe domenii ale industriei;

• fragmentarii, standardizarii excesive și a utilizarii ineficiente a resurselor în C&D romanească și absența unor strategii de dezvoltare a instituțiilor de cercetare intensivă.

Există mari provocări în restaurarea performanțelor sistemului de învățământ, cât și în contextul a unei cereri reduse de muncă, în a face educația atractivă și văzută în a fi mai bine plătită În afară de crearea unei infrastructuri școlare moderne și bine dotate, de asemenea există provocări pentru a extinde accesul la educație timpurie, combaterea abandonului școlar, creșterea relevanței educației și a formării profesionale la nevoile pieței forței de muncă, să deschidă accesul la învățământul superior. Reflectând constrângerile privind finanțele publice, serviciile publice din România sunt foarte limitate în raport cu cele de care beneficiază cetățenii din vechile state membre ale UE.

României ii este dificil să să țină pasul cu celelalte state din cauza infrastructurii slab dezvoltată și veche.

Deși se află pe rute importante care leagă Europa Centrală cu Marea Neagră și Caucaz, infrastructura de transport este relativ subdezvoltată nivelului de mărfuri și volumului de pasageri ce tranzitează teritoriul românesc, iar accesibilitatea rămâne un obstacol major în calea creșterii regionale. Conectivitate prin toate modurile de transport este suboptimală din cauza întârzierilor de investiții, precum și a insuficiențelor administrative în întreținerea și exploatarea infrastructurii

Țara este caracterizată încă prin slaba capacitate administrativă a instituțiilor publice și o predispoziție spre birocrație și reglementarea disproporțională care afectează în mod serios cu privire la competitivitatea mediului de afaceri din România. În ciuda eforturilor de a pune în aplicare un proces de politică solid în România, reformele sunt urgent necesare pentru a îmbunătăți calitatea administrației publice. Diferențele semnificative în capacitatea unității administrației publice locale a împiedicat sprijinul pentru îmbunătățirea administrativă, precum și capacitatea mobilizării resurselor și atragerii investițiilor.

România a luat numeroase măsuri pentru a crea un sistem de justiție solid, independent și bine respectat.

Calitatea precară, lipsa de transparență și predictibilitatea cadrului de reglementare constituie bariere pentru întreprinderi și pentru cetățeni. Gestionarea reglementărilor nu a constituit o prioritate. Se aplică în continuare proceduri greoaie pentru obținerea racordării la rețelele de electricitate, a permiselor de construcție, pentru plata taxelor și impozitelor chiar și în caz de insolvență.

România a realizat progrese limitate în ceea ce privește recomandarea de reducere a sarcinii administrative și de îmbunătățire a calității reglementărilor cât și multe alte provocări care afectează progresul României spre a atinge obiectivele Strategiei 2020 in ciuda progreselor realizate.

Pentru rezolvare acestor probleme, prima dată Guvernul încearcă dezvoltarea sectorului IMM și îmbunătățirea mediului de afaceri ce necesită creșterea semnificativă a soldului net de IMM-uri active economic, dezvoltarea întreprinderilor existente și crearea de noi locuri de muncă până la sfârșitul anului 2020 vizând atingerea următoarelor ținte: creșterea densității IMM-urilor la 35 de IMM-uri/1000 de locuitori, depășirea pragului de 670.000 de IMM-uri active și a pragului de 3,2 mil. angajați în IMM-urile active.

Pentru consolidarea sectorului IMM este esențială îmbunătățirea mediului de afaceri în termeni de reducere a costurilor de conformare și a timpilor de așteptare în parcurgerea unor proceduri, precum și de creștere a calității reglementărilor.

Țara și-a propus abordarea noțiunii de competitivitate atât la nivel național, din perspectiva menținerii/ dezvoltării/ diversificării activităților economice, cât și la nivelul întreprinderilor, urmărind sporirea cotei lor de piață la nivel local/regional și pe terțe piețe. Pornind de la această abordare, Strategia națională pentru competitivitate 2014-2020 (SNC) definește provocările la care trebuie să răspundă România pentru a diminua decalajele de competitivitate până în 2020. Documentul va reflecta preocupările Guvernului României referitoare la revitalizarea, consolidarea și diversificarea bazei industriale din România, prin îmbunătățirea capacității de inovare la nivelul întreprinderilor, utilizarea eficientă a resurselor naturale disponibile și specializarea inteligentă, necesare pentru adaptarea produselor la o economie ecologică.

În perioada de programare 2014-2020, pentru adaptarea sectoarelor industriale și a serviciilor conexe la cerințele economiei ecologice de utilizare eficientă a resurselor, vor fi susținute investițiile pentru dezvoltarea infrastructurii și servicii de gestionare a deșeurilor și investițiile noi de modernizare pentru reducerea consumului și utilizarea mai eficientă a resurselor naturale. Va fi susținută transformarea sectoarelor industriale/serviciilor tradiționale: sănătate/produse farmaceutice; sănătate-turism și eco-turism; textile/pielărie; lemn/mobilier; industrii creative; energie/managementul mediului; industriile primare aferente lanțurilor valorice, care au potențial de creștere a valorii adăugate.

Pe termen scurt, începând cu luna iulie 2014, pentru modernizarea și retehnologizarea întreprinderilor, Guvernul va introduce scutirea impozitului pe profitul reinvestit în vederea creșterii atractivității mediului investițional și a creșterii competitivității și a productivității muncii la nivelul întreprinderilor care achiziționează echipamente de înaltă tehnologie.

De asemenea necesitatea consolidării capacității administrative a fost reflectată în recomandările specifice de țară formulate de către Comisie în mai 2013 și andosată de Consiliul European în iunie 2013. Astfel, creșterea profesionalismului funcționarilor publici, a calității reglementărilor, îmbunătățirea ratei de absorbție a fondurilor europene, consolidarea sistemului achizițiilor publice constituie aspecte care converg către atingerea obiectivului de a avea o administrație publică eficientă.

Pentru a promova o creștere durabilă și crearea de locuri de muncă, România trebuie

să continue punerea în aplicare a programului de asistență financiară UE/FMI, să

îmbunătățească sistemul de colectare a taxelor și impozitelor și să reducă factorii fiscali

disuasivi pentru lucrătorii cu venituri scăzute și medii, să continue reforma sistemului de

pensii și a sectorului sănătății, să sporească capacitatea de inserție profesională și să

îmbunătățească și modernizeze sistemul de educație și formare, să sporească integrarea

grupurilor defavorizate de populație, să amelioreze capacitatea administrativă, să consolideze

mediul de afaceri și gestionarea societăților deținute de stat și să continue reformele în

sectorul energiei și al transporturilor.

Presupuneri pe viitor

Pentru perioada 2014 – 2017 se estimează o îmbunătățire graduală a performantei economice a României. În 2014 produsul intern brut crește cu 2,5% ca urmare a contribuției pozitive atât a cererii interne, cât și a exportului net. Pentru următorii ani, se așteaptă o accelerare treptată a ritmului de creștere a PIB până la 3,3% în 2017. Pentru stimularea investițiilor se prevăd măsuri fiscal bugetare cu efect multiplicator, precum: schema de garanții de stat pentru finanțarea capitalului de lucru al IMM-urilor, amplificarea absorbției fondurilor europene, scutirea profitului reinvestit, reducerea CAS la angajator.

În privința consumului, măsurile preconizate cu efecte semnificative asupra veniturilor disponibile sunt: creșterea salariului minim, care va continua în 2015 și 2016, astfel încât în 2016 să ajungă la 1200 lei, continuarea indexării pensiilor în raport cu inflația și evoluția reală a câștigurilor salariale, acordarea venitului minim de inserție, aplicarea legii salarizării unitare în sensul majorării salariilor categoriilor de salariați tineri cu venituri mai mici, precum și alte măsuri pentru persoanele cu venituri mici și mijlocii.

Consumul privat este așteptat, de asemenea, să înregistreze ritmuri anuale în creștere, de la 2,0 % în 2014 la 3,3% în 2017.

Exportul net își va diminua contribuția la creșterea reală a PIB, comparativ cu 2013 a avut o ușoară contribuție pozitivă în 2014, după care în următorii ani va contribui negativ din cauza unor creșteri ale importurilor de bunuri și servicii superioare celor ale exporturilor.

Creșterea economică pe termen mediu va crea condițiile îmbunătățirii ocupării locurilor de muncă, în special în ceea ce privește numărul salariaților. Astfel, se estimează că populația ocupată se va majora, în medie, cu 0,3% anual, iar numărul salariaților cu 0,7%.. Somajul se va reduce de la 7,3% la 6,7% în 2017.

Pentru perioada 2015 – 2017, tendința de reducere a inflației va continua, manifestându-se atât la nivelul inflației anuale cât și ca medie anuală. Reluarea procesului de reducere a inflației va fi susținută prin menținerea conduitei ferme a politicii monetare a celorlalte componente ale mixului de politici (fiscală, a veniturilor).

De asemenea, reducerea graduală a ritmului de majorare a accizelor, promovarea unei politici salariale prudente și continuarea reformelor structurale vor menține procesul de dezinflație pe o traiectorie sustenabilă. Astfel, rata inflației urmează să scadă până la nivelul de 2,5% în anul 2017 cu o medie anuală de 2,7%. De asemenea, continuarea procesului de dezinflație va contribui la scăderea suplimentară așteptărilor inflaționiste. Un alt mijloc eficient de ancorare a anticipațiilor inflaționiste va fi revenirea tendinței de apreciere în termeni reali a monedei naționale în raport cu euro.

România a realizat progrese substanțiale în direcția reinstaurării stabilității macroeconomice, a consolidării finanțelor publice, a restabilirii accesului pe piața pentru datoria suverană și a protejării stabilității financiare.

S-au înregistrat progrese importante în ceea ce privește finalizarea programului de asistență financiară 2011-2013 UE/FMI și urmărirea consolidării bugetare, precum și a dereglementării prețurilor la energie. S-au înregistrat unele progrese în câteva domenii economice cheie, inclusiv guvernanța bugetară, administrarea taxelor și impozitelor, absorbția fondurilor UE, integrarea transfrontalieră a rețelelor energetice și îmbunătățirea mediului de afaceri. Reforma îngrijirilor de sănătate și reducere a șomajului în rândul tinerilor sunt aspecte în care s-au înregistrat unele progrese.

De asemenea UE recomandă României să atingă și următoarele obiective pentru a asigura o dezvoltare durabilă pe termen scurt și mediu :

Obiectivul creșterii competitivității și dezvoltării economiei bazate pe cunoaștere

include ca una dintre principalele subprioritați, îmbunatațirea eficienței energetice și

valorificarea resurselor regenerabile de energie în vederea reducerii efectelor

schimbarilor climatice;

Aducerea la standarde europene a infrastructurii de bază care să pună accentul pe

dezvoltarea durabilă a infrastructurii și mijloacelor de transport prin reducerea impactului

asupra mediului, promovarea transportului intermodal, îmbunatațirea siguranței traficului

și protecția elementelor critice de infrastructură;

Prioritatea privind protecția și îmbunatațirea calității mediului care prevede

îmbunătățirea standardelor de viață pe baza asigurării serviciilor de utilitați publice, în

special în ceea ce privește gestionarea apei și deseurilor; îmbunătățirea sistemelor

sectoriale și regionale ale managementului de mediu; conservarea biodiversității;

reconstrucția ecologică;

Perfecționarea și utilizarea mai eficientă a capitalului uman are în vedere

promovarea incluziunii sociale și întărirea capacității administrative pentru dezvoltarea

unei piețe a muncii moderne și flexibile, îmbunătățirea relevanței sistemului de educație

și formare profesională pentru ocuparea forței de muncă, stimularea culturii

antreprenoriale;

Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol, silvic

și pișcicol; se va continua cu prevederi privind utilizarea rațională a fondului funciar, reabilitarea ecologică a unor terenuri degradate sau poluate, siguranța alimentară, bunăstarea

animalelor, încurajarea acvaculturii în zonele costiere;

Obiectivul de diminuare a disparităților de dezvoltare între regiuni și în interiorul

acestora are în vedere, printre altele, îmbunatațirea performanței administrative și a

infrastructurii publice locale, protecția patrimoniului natural și cultural, dezvoltarea rurală

integrată, regenerarea zonelor urbane afectate de restructurarea industrială, consolidarea mediului de afaceri și promovarea inovării. Sunt prevazute, de asemenea, acțiuni în domeniul cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale în vederea integrării socio-economice a zonelor de graniță și creșterea accesibilității regiunilor României în cadrul teritoriului UE.

Concluzie

Strategia Europa 2020 este un proiect bine elaborat și pus la punct încât creează oportunități și soluții pentru rezolvarea problemelor statelor membre ca să faciliteze parcursul de atingere a prosperității pe care toate statele îl doresc, dar au întampinat probleme în realizarea acesteia datorită crizei economice.

Până la momentul actual, strategia a oferit multe contribuții, a implementat cu succes obiectivele și prioritățile care au fost create cu scopul de a forma o Europă mai bună pentru toate țările din cadrul ei. Eforturile de implementare au fost de considerabile, dar și sacrificii au fost necesare pentru a fi realizate obiectivele care la momentul actual ofera statelor membre o creștere economică și deschiderea de noi oportunități de colaborare cu vecinii pentru atingerea intereselor și obiectivelor propriii.

Problemele care încă persistă și care momentan nu s-a găsit o rezolvare este lipsa de colaborare între comunități cât și diferențele imense care există între ele. Acest lucru poate rezulta pe viitor la o prăbușire a unor state din punct de vedere economic și cultural din cauza faptului ca nu pot tine pasul cu tarile care au un grad ridicat de dezvoltare economică și tehnologică.

Până la momentul actual Strategia Europa 2020 a indeplinit responsabilitățile și a îndrumat UE spre o creștere ascendenta și continuă, astfel ne putem aștepta ca pe viitor acest lucru să continue chiar în pași mai rapizi decât în trecut. Statele încep să se redreseze și toți fac eforturi considerabile pentru a atinge țelul final în care in perioada 2020 sa fie realizate toate obiectivele propuse în 2010.

Viitorul este încă incert și ar fi prea devreme să decidem dacă Strategia Europa 2020 a fost cu adevarat un succes sau un eșec, însă ceea ce este de admirat este faptul ca se realizează în mod constant progrese iar țările membre cooperează să atingă obiectivele propuse ceea ce creează speranțe că Strategia Europa 2020 este un plan bine realizat și de succes. În ceea ce privește România, putem spune că se fac progrese constante și chiar se fac eforturi mari pentru a ține pasul cu celelalte state membre încât țara a ajuns să fie apreciată că reușeste să facă progrese așa rapide față de celelalte state mai dezvoltate. Însă mai răman multe de făcut deoarece deși se fac progrese și statisticile arată că avem creștere economică, acest lucru încă nu are un efect așa mare in rândul cetațenilor. Această chestiune ar trebui soluționată cât mai rapid și astfel România poate obține progrese și creștere economică mult mai mare.

Bibliografie

1. Annette Bongardt, Francisco Torres, Philippe Pochet, Iain Begg, László Csaba, Karel Lannoo, Luc Soete, Christian EgenhoferȘ Europe 2020 : a promising strategy?, Volume 45, Number 3, May/June 2010

2. Agenda teritorială a Uniunii Europene 2020; Spre o Europă inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, compusă din regiuni diverse, Bruxelles,mai 2011, link http://www.minind.ro/cctc_2014_2020/dse/Agenda_teritoriala_a_UE_2020.pdf , accesat în 25.05.2014

3 Consiliul Cooperării Regionale; South East Europe 2020: Jobs And Prosperitz in a European Perspective, August 2013, link http://www.rcc.int/files/user/docs/SEE%202020%20Strategy%20Document%20%20Draft%201.pdf , accesat în 02.06.2014

4 Consiliul Cooperării Regionale; Regional Cooperation Council Strategy and Work Programme 2014 – 2016, Sarajevo, Aprilie 2013, link http://www.rcc.int/files/user/docs/reports/RCC-Strategy-and-Work-Programme-2014-16-text.pdf , accesat în 02.06.2014

5 Consiliul Cooperării Regionale, Raportul Annual 2012-2013, Sarajevo, 2013, Aprilie link http://www.rcc.int/admin/files/docs/reports/RCC-Annual-Report-2012-2013-rich.pdf , accesat în 02.06.2014

6. Comisia Europeană, Comunicare a Comisiei Europene 2020; O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii; Bruxelles, 03.03.2010, link http://www.mae.ro/sites/default/files/file/Europa2021/Strategia_Europa_2020.pdf, accesat în 12.04.2014

7. Comisia Europeană; Evaluarea Programului național de reformă pentru 2014 și a Programului de convergență pentru 2014 pentru ROMÂNIA, Bruxelles, iunie 2014, link http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2014/swd2014_romania_ro.pdf , accesat în 10.06.2014

8. Comisia Europeană; The social dimension of the Europe 2020 strategy. A report of the Social protection committee, Luxembourg ,martie 2011, link http://www.social protection.org/gimi/gess/RessourcePDF.action;jsessionid=d2194a688bdf6969aa491d4d4cb0d5c53151399cc1f4adb3713992ddcf62477f.e3aTbhuLbNmSe34MchaRah8TbNn0?ressource.ressourceId=24160 , accesat în 17.05.2014

9. Comisia Europeană; Europe 2020 explained: Europe’s growth strategy, Bruxelles, Decembrie 2012, link http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/europe_2020_explained.pdf , accesat în 16.04.2014

10. Clementina Ivan Ungureanu, Monica Marcu, The Liston Strategy, Revista Română de Prognoză Economică,Institutul de Prognoză Economică, România, 2006

11. Comitetul Regiunilor; Seminar of the future of Europe 2020: Background note, Bruxelles ,2013 , link https://portal.cor.europa.eu/europe2020/SiteCollectionDocuments/Background%20note%203%20December%20FIN.pdf accesat în 20.05.2014

12. Comitetul Regiunilor; Al Treilea Raport de Monitorizare al CoR Privind Strategia Europa 2020,Bruxelles, Octombrie 2012, link https://portal.cor.europa.eu/europe2020/SiteCollectionDocuments/3rd%20CoR%20monitoring%20report/cdr1944-2012_10_00_tra_ann_ro.pdf , accesat în 25.05.2014

13. Comitetul Regiunilor; Political Priorities 2012 – 2015, Bruxelles, iulie 2013, link http://cor.europa.eu/en/documentation/brochures/Documents/political-priorities-2012-2015/political-priorities-en.pdf , accesat în 20.05.2014

14. Daniel Gros și Felix Roth; The Europe 2020 Strategy: Can maintain the EU’S competitiviness in the world?, Centrul pentru Studii Politice Europene, Bruxelles, 2012

15. David Natali; The Lisbon Strategy, Europe 2020 and the crisis in between, n° 4, Bruxelles, May 2010

16. Felix Roth și Anna-Elisabeth Thum: The Key Role of Education in the Europe 2020 Strategy, CEPS Working Document No. 338/October 2010

Kenneth A Armstrong; EU social policy and the governance architecture of Europe 2020, Queen Mary University of London, School of Law Legal Studies Research Paper No. 110/2012

17. Guvernul României; Programul Național de Reformă 2014, București, Aprilie 2014, link http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2014/nrp2014_romania_ro.pdf , accesat în 10.06.2014

18. Guvernul României; Programul de covergență 2014-2017, Aprilie 2014, link http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2014/cp2014_romania_ro.pdf , accesat în 10.06.2014

19. Iliyana Savona; Europe 2020 Strategy – towards a smarter, greener and more inclusive EU economy?, Luxembourg, 39/2012, link http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-12-039/EN/KS-SF-12-039-EN.PDF , accesat în 16.04.2014

20. JAVIER PEREIRA; Europe 2020 – The European Strategy for Sustainable Growth, Berlin, Septembrie 2011

21. Kai Böhme, Philippe Doucet, Tomasz Komornicki ,Jacek Zaucha, Dariusz Świątek; How to strengthen the territorial dimension of ‘Europe 2020’ and the EU Cohesion Policy, Warsaw, Septembrie 2011

22. Katrine Ellensgaard Nielsen, Signe RØLMER, Frederik Harhoff, Søren Andersen, Henrik Ballabze; Contribution of Competition Policy to Growth and the EU 2020 Strategy,Bruxelles ,iulie 2013

23. Kenneth A. Armstrong; The Lisbon Agenda and Europe 2020: From the Governance of Coordination to the Coordination of Governance, Universitatea Queen Mary din Londra, Facultatea de Drept Cartea Studii de Cercetări Juridice nr 89, 2011

24. Lucie Coley și Yvonne Galligan, Gendering the path to Europe 2020: A post crisis opportunity?, Universitatea Queens, Belfast , 2009

25. Maria POPESCU; Tratatul de la Lisabona – arhitect al unei noi structuri instituționale europene, Volumul 3, Ediția 1, Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Drept și Administrație Publică, București, iunie 2013

26. P. heuse și H. Zimmer; The Europe 2020 strategy, 2011, link http://www.nbb.be/doc/ts/publications/EconomicReview/2011/ecorevII2011_H2.pdf , accesat în 18.05.2014

27. Severin Fischer, Stefan Gran, Björn Hacker, Anja P. Jakobi, Sebastian Petzold, Toralf Pusch and Philipp Steinberg; Europe 2020 – Proposals for the Post-Lisbon Strategy, Berlin, mai 2010

28. Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României: Orizonturi 2013-2020-2030; Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă, București, 2008, link http://www.insse.ro/cms/files/IDDT%202012/StategiaDD.pdf , accesat în 15.06.2014

29. Turning territorial diversity into strength, Brussels, 6.10.2008, link http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2008:0616:FIN:EN:PDF, accesat în 16.04.2014

30. http://ec.europa.eu/europe2020/index_en.htm

31. http://ec.europa.eu/europe2020/who-does-what/index_en.htm

32. http://www3.weforum.org/docs/CSI/2012/Europe2020_Competitiveness_Report_2012.pdf

33. http://www.toad.cor.europa.eu/AgendaDocuments.aspx?pmi=ha5jDW%2bOWSG8mlVIP%2bdCXSOCK9ZHTAqqdLxAYnYqvwQ%3d&ViewDoc=true

34. http://www.foreurope.eu/fileadmin/documents/pdf/Hubert_Gabrisch_Paper.pdf

35 http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-32-11-798/EN/KS-32-11-798-EN.PDF

36. http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/themes/33_poverty_and_social_inclusion.pdf

37. http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/europe_2020_indicators/ree_scoreboard/data_sub