. Tehnologia Culturii Nautului cu Privire Speciala Asupra Epocii Si Desimii de Semanat

BIBLIOGRAFIE

Aaronson S., 1970- [NUME_REDACTAT] Ecology, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], London.

Avarvarei I., Davidescu V. și colab., 1997 –Agrochimie. [NUME_REDACTAT], Craiova.

Bauer W. D., 1981-Infection of legumes by Rhizobia. Ann. Rev. [NUME_REDACTAT], vol. 32.

Berbecel O., 1970-Agrometeorologie. [NUME_REDACTAT], București.

Boldor O., Trifu M., Raianu P., 1981- Fiziologia plantelor. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, Bucutrești.

[NUME_REDACTAT]. și colab., 1971-Fitotehnie. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

[NUME_REDACTAT]., 1974 – Fitotehnie. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

[NUME_REDACTAT]., Bîrnaure V., 1989 – Fitotehnie. [NUME_REDACTAT], București.

Bonciarelli F., 1989 – Fondamenti di [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], Bologna, Italia.

Bonciarelli F., Bonciarelli U., 1992 – [NUME_REDACTAT]. Edagricole – [NUME_REDACTAT], Italia.

Băcăuanu V., 1969 – [NUME_REDACTAT]. Studiu geomorfologic. [NUME_REDACTAT].

Celestina R., Massimo F., 1997 – Relazioni tra parte aerea, parte ipogea, transpirazione e assorbimento radicole del cece (Cicer arietinum L.) Revista di Agraria nr. 1.

Chetrone M.S., 1997 – Cercetări privind efectul unor parametri tehnologici și reacția solului asupra însușirilor biologice și productivității lupinului alb „dulce” (Lupinus albus L.). Teză de doctorat, U.A.M.V. Iași- Facultatea de Agricultură.

[NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Boldor O., Petrea V., Popovici N., [NUME_REDACTAT], 1965 – Punerea în evidență a bacteriilor din nodozități. Lucrări practice din fiziologia plantelor, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

Davidescu D., 1974 – Metode de analize chimice și fizice folosite în agricultură. [NUME_REDACTAT].

Davidescu D., 1974 – Chimizarea agriculturii. Fosforul în agricultură. [NUME_REDACTAT].

Davidescu D., 1976 – Chimizarea agriculturii. Azotul în agricultură. [NUME_REDACTAT].

Davidescu D., [NUME_REDACTAT], 1979 – Chimizarea agriculturii. Potasiul în agricultură. [NUME_REDACTAT].

Dencescu S., Miclea E., Alexe B., 1982 – [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], București.

Ionescu D. și colab., 1967 – Cultura leguminoaselor pentru boabe. [NUME_REDACTAT], București.

Jităreanu G., 1994 – Tehnică experimentală. Curs litografiat. U.A.M.V. Iași.

Luttge U., Klughe M., Bauer G., 1992 – Botanique – Traite' fondamental. [NUME_REDACTAT] and Doc, Londres, New – York, Paris.

[NUME_REDACTAT] J.M., 1982 – Leguminosas de Grana. [NUME_REDACTAT] S.A., Spania.

Merlescu M., Teșcu C., 1982 – [NUME_REDACTAT]. Curs litografiat. I.A. Iași.

Milică C.I. și colab., 1977 – Fiziologie vegetală. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

Milică C.I. și colab., 1982 – Fiziologie vegetală. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

Miroșnicenko I.I., Pavlova A.M., 1953 – Nut. [NUME_REDACTAT] Leningrad.

Muntean L., Borcean I., Axinte M., [NUME_REDACTAT]. V., 1995 – Fitotehnie, [NUME_REDACTAT] și Pedagogică, București.

Papadakis J., 1966 – Climates of the world and their agricultural potentialities. [NUME_REDACTAT], Argentina.

[NUME_REDACTAT]., 1997 – Contribuții la stabilirea tehnologiei de cultură a bobului ([NUME_REDACTAT] L. var. major, harz.) în condițiile din [NUME_REDACTAT]. Teză de doctorat, U.A.M.V. Iași.

Săulescu N.A., Săulescu N.N., 1967 – Câmpul de experiență. [NUME_REDACTAT]-Silvică, București.

Smirnova N.A., Iakonnikova M., 1960 – Himiceskii sostav bobovîh cultur. [NUME_REDACTAT] Kulturî.

Ștefan V., Răuță C., 1969 – Controlul și dirijarea nutriției plantelor. Centrul de documentare agricolă, București.

[NUME_REDACTAT]-Doina, 1998 – Fiziologie vegetală. Editura „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași.

Țârdea C., 1985 – Agrochimie. Caiet de lucrări practice. Litografiat I.A. Iași.

Zamfirescu N., Velican V. și colab., 1958 – Fitotehnie. [NUME_REDACTAT] de Stat, București.

Zamfirescu N. și colab., 1964 – Fitotehnie. [NUME_REDACTAT], București.

Zamfirescu N., 1977 – Bazele biologice ale producției vegetale. [NUME_REDACTAT], București.

Zanoschi V., Toma C., 1985 – Morfologia plantelor cultivate. [NUME_REDACTAT], București.

Zanoschi V., Toma M., 1994 – Curs de botanică. Curs litografiat. U.A.M.V. Iași.

[NUME_REDACTAT]

Partea I

Capitolul 1. Condițiile naturale social-economice și tehnologice de realizare a

producției.

1.1. Date despre zona în care se află teritoriul unității.

1.1.1. Prezentarea unității.

1.1.2. Situația geografică și social – economică.

1.1.3. Geomorfologia și hidrologia zonei.

1.1.4. Princioalele caracteristici ale climei.

1.1.4.1. Regimul termic.

1.1.4.2. Regimul pluviometric.

1.1.4.3. Alte elemente climatice : lumina, nebulozitatea, umiditatea

relativă, vânturile, etc.

1.1.5. Caracterizarea solului.

1.1.6. Flora cultivată și spontană din zonă.

1.1.7. Concluzii asupra cadrului natural.

1.2. Cerințele năutului față de factorii ecologici.

1.2.1. Cerințele față de temperatură.

1.2.2. Cerințele față de umiditate.

1.2.3. Cerințele față de lumină.

1.2.4. Cerințele față de sol.

1.3. Tehnologia de cultivare a năutului.

1.3.1. Rotația, amplasarea culturii.

1.3.2. Fertilizarea.

1.3.3. Lucrările solului.

1.3.4. Soiuri și hibrizi : caracterizarea celor din zonă și experiența.

1.3.5. Sămânța și semănatul (tratamente, epoca, desimea, distanța, adâncimea

semănatului).

1.3.6. Lucrării de îngrijire (combaterea buruienilor, bolilor, dăunătorilor,

irigarea, alte culturi).

1.3.7. Evaluarea producției și recoltarea.

Partea a II-a

Capitolul 2. Experimentări privind : influența epocii și desimii de semănat asupra

producției și calității la năut.

2.1. Stadiul actual al cercetărilor referitoare la temă (din literatura străină și

autohtonă.

2.2. Scopul, obectivele și metodica experimentărilor.

2.2.1. Scopul și obectivele.

2.2.2. Metodica experimentărilor.

2.3. Valorificarea rezultatelor prin calculul statistic, analiza varianței și

regresii.

2.4. Sinteza rezultateler de producție și discuții (tabele, grafice, etc.).

2.5. Sintesa rezultatelor pricind analizele fizice și chimice.

2.6. Analiza eficienței economice.

2.7. [NUME_REDACTAT]

46 pagini

=== Lucrare de diploma ===

PARTEA I-A

CONDIȚIILE NATURALE SOCIAL-ECONOMICE

ȘI TEHNOLOGICE DE REALIZARE A

PRODUCȚIEI ÎN FERMA EZĂRENI A

STAȚIUNII DIDACTICE IAȘI

1.1. DATE DESPRE ZONA ÎN CARE SE AFLĂ TERITORIUL

UNITĂȚII

1.1.1.PREZEZENTAREA UNITĂȚII

[NUME_REDACTAT] a Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Iași este o unitate cu funcționalitate multiplă, care asigură baza materială și tehnică pentru integrarea cercetărilor agricole cu producția. Funcționând pe principiul gestiunii economice interne, unitatea este organizată pe sectoare de producție și servire.

[NUME_REDACTAT] face parte integrată din structura [NUME_REDACTAT] Iași, este organizată pe ferme, în corelație cu profiturile și specializările din cadrul Universității.

Ferma nr. 1 Ezăreni, subordonată Facultății de Agricultură reprezintă baza materială pentru procesul de învățământ, instruirea practică a studenților, organizarea câmpurilor didactice și activității experimentale în cadrul contractelor de cercetare științifică.

Amplasarea câmpurilor didactice și a experiențelor este de competența conducerii Facultății de Agricultură și a cadrelor acesteia.

Suprafața destinată acestei activități este de 7ha.

În cadrul activității manageriale, la nivelul [NUME_REDACTAT] se stabilesc două tipuri de legături: de autoritate și funcționalitate.

Centrele de decizie și linia ierarhică de autoritate principală, la nivelul Universității sunt:

[NUME_REDACTAT]-Rector-Director executiv-șeful de fermă.

Rectorul este managerul principal al Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Iași.

Directorul executiv este managerul general al [NUME_REDACTAT].[NUME_REDACTAT] de Agricultură elaborează decizii în interesul facultății care dobândesc caracter imperariv după ce sunt aprobate de către Rector și se transmit pe linia principală de autoritate directorului executiv.

În activitatea curentă, decanul are legături funcționale cu directorul executiv al [NUME_REDACTAT] și cu șeful de fermă, urmărind permanent în ce măsură ferma asigură condițiile normale pentru activitățile didactice, practice și de cercetare științifică.

1.1.2. SITUAȚIA GEOGRAFICĂ ȘI SOCIAL-ECONOMICĂ

[NUME_REDACTAT] aparține [NUME_REDACTAT] a U.S.A.M.V. Iași și se află situată la 7,5 km S-E de orașul Iași, fiind așezată în extermitarea sud-vestică a unității geografice denumită “[NUME_REDACTAT]” sau mai precis “[NUME_REDACTAT] inferioare și a Bahluiului”.Din punct de vedere al așezării geografice, ferma Ezăreni se încadrează între coordonatele 47º05’-47º10’latitudine nordică și 27º28’-27º33’longitudine estic\.

Structural, această unitate este amplasată în întregime pe o unitate de platformă veche, numită “[NUME_REDACTAT]”care nu este altceva decât o prelungire a [NUME_REDACTAT] pe teritoriul țării noastre.

1.1.3. GEOMORFOLOGIA ȘI HIDROLOGIA ZONEI

Atât ca stuctură cât și ca pedografie, relieful zonei este strâns legat de alcătuirea geologică. Prospecțiunile geofizice, studiile despre calitate, indică prezența în această zonă a unui fundament precambian, puternic cutat și metamorfozat. Eroziunea diferențiată a scos în evidență cele două aspecte care se înscriu în categorii de relief specifice zonei, ele fiind alcătuite din straturi înclinate pe direcția S, S-E Platforma este alcătuită din două etaje structurale principale distincte atât prin conformație, cât și prin geneză:

-un etaj inferior, precambian, constituit din roci cristaline cutate.

-un etaj superior, de cuvertură, care cuprinde depozite sedimentare necutate.

Etajul superior, denumit și fundament, a suferit în mod succesiv, în decursul erelor geologice, în mod special în Sarmațian prin depunerea de sedimente și prin retragerea [NUME_REDACTAT], devenind pe rând, regiune de teren uscat sau fund de mare. Relieful actual al teritoriului fermei Ezăreni se integrează în aspectul geomorfologic general al [NUME_REDACTAT]. Relieful structural este reprezentat de suprafețele interfluviale de eroziune, cu fragmentare deluroasă și colinară, ce constitue relieful din cadrul fermei.

Aceste suprafețe s-au format pe un complex argilo-marmos, puternic fracmentat de rețeaua hidrograficț. Relieful de acumulare întâlnit de-a lungul văilor, cuprinde: vai halogene de origine aluvialã inundabilă, reprezentate de albia pârâului Cornești și terase ce apar în partea estică a teritoriului. Cea mai mare parte din suprafața fermei cuprinde platouri largi, cu altitudini medii de 100-300 m și pante de 2-4%. Altitudinea cea mai mare este de 170 m ([NUME_REDACTAT]) iar cea mai mică înălțime (60m), aparține văii pârâului Ezãreni.

Rețeaua hidrografică este reprezentată prin câteva forme depresionare, care constituie trasee de concentrare a scurgerilor de suprafață în urma ploilor mari sau la topirea zăpezii.

Pârâul este cel mai important curs de apă cu debit nepermanent, fiind afluient al pârâului Nicolina. Datorită regimului hidrologic torențial, este regularizat prin două bazine de acumulare.

Apele de suprafață provin din ploi și zăpezi, iar pe terenurile cu pantă mai mare de 8% curg cu viteză spre căile apropiate, antrenând mari cantități de pământ din stratul fertil de la suprafață. [NUME_REDACTAT] are o lungime de aproximativ 3 km și o adâncime de 0,5-3 m, fiind folosit pentru piscicultură și ca sursă de irigații. Apele freatice se găsesc la adâncimi variate în strânsă legătură cu condițiile de relief și litologie. Astfel, pe văile înguste apar la 1-1,5 m, pe versanți la 3-10 m, iar pe interfluvii la adâncimi mai mari de 10 m. La circa 10-20 m deasupra văilor, apare o linie de izvoare dintr-un strat freatic ce stă pe depozite de argilă saliferă. Apele sunt în general alcaline și dure, contribuind la declanșarea alunecărilor de teren.

1.1.4. PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE CLIMEI

Zona geografică a Iașului se caracterizează printr-un climat temperat continental cu particularități determinare sub influiența climatului stepei rusești. [NUME_REDACTAT] face parte din regiunea climatică Dfdx (după clasificarea lui Koppen) sau II Dps (după [NUME_REDACTAT]), caracterizară prin climă boreală, cu ierni geroase și friguroase și cu veri călduroase, cu temperatura celei mai reci luni, sub -33ºC și temperatura celei mai calde luni 25-27ºC.

Indicele de ariditate de Marton, are valori între 26-30ºC, corespunzător condițiilor climatice din silvostepă, care se datorează influienței anticiclonului azoric.

1.1.4.1. Regimul termic

Temperatura medie multianuală este de 10,6ºC, minima de –8,1ºC înregistrându-se în luna ianuarie, iar maxima de 28,4ºC înregistrându-se în luna iulie. Temperatura maximă absolută a fost de 40,2ºC (27 iulie 1909), iar minima absolută a fost de–30,6ºC (ianuarie 1997).

Amplitudinea temperaturilor atinge valori mari de 70ºC determinate de valorile maxime absolute (40ºC) din luna iulie și minima absolută (-30ºC) în luna ianuarie. Primul îngheț se produce obișnuit în jurul datei de 15-20 octombrie iar ultimul la 10-20 mai, depășirea temperaturilor de 0ºC are loc în preajma datei de 25-28 februarie, iar coborârea temperaturilor sub această valoare de la 1-5 decembrie.

Temperaturile de peste 5ºC încep de la 15-20 martie și durează până aproape de 5-10 noiembrie, iar cele ce depășesc 10ºC se înregistrează între 25-31 martie și 15-20 octombrie, năutul încadrându-se perfect în această perioadă optimă pentru creștere și dezvoltare (tabelul nr.2).

Suma gradelor de temperatură activă este de peste 3000ºC, zilele de vară cu maximum de 25ºC sunt în număr de 90-95,iar cele cu temperaturi ce depășesc 30ºC sunt în medie de 30 pe an.

In perioada 1999-2000, când s-au efectuat expriențele, atât temperaturile minime și maxime lunare ca și temperaturile medii anuale s-au menținut cu mici excepții în jirul celor normale cu un plus pentru lunile aprilie și iunie în anul 1999 și pentru toate lunile de vegetație a năutului în anul 2000(tabelele 3și 4).

Tabelul 1

Factorii care caracterizează regimul termic la Iași (media pe 50 de ani)

Tabelul 2

Temperatura medie a aerului la Iași în perioada 1985-2000(ºC)

Tabelul 3

Temperatura aerului în perioada 1999-2000 la Iași (ºC)

Tabelul 4

Temperaturi medii, maxime și minime la Iași în anii 1999-2000

1.1.4.2.Regimul pluviometric

Precipitațiile medii anuale în ecosistemul agricol Iași sunt de 259 mm (media multianuală la [NUME_REDACTAT] Iași), lunile cele mai ploioase fiind: mai, iunie, iulie și august. Precipitații reduse cantitativ cad în lunile:ianuarie, februarie, martie, noiembrie și decembrie (tabelul 5).

Repartizarea precipitațiilor este neuniformă și se diferențiază în funcție de anotimp:

-primăvara 20-27%

-vara 31-42%

-toamna 17-29%

-iarna 13-22%

Apare caracteistic pentru regiunea Iași, repartiția neuniformă a precipitațiilor. Atât pe decade, luni cât și pe anotimpuri, cu consecințe nefavorabile asupra creșterii și fructificării plantelor agricole în general și a năutului în special.

Există cazuri în care cantitatea totală anuală de precipitații este excedentară, dar datorită repartizării neuniforme a ploilor, anul poate fi considerat secetos. Un fenomen periculos care se întâlnește este grindina.

Aceasta poate cădea vara și provoacă pagube foarte mari prin micșorarea plantelor, expunerea acestora la atacul de boli și dăunători.

Precipitațiile cu importanță deosebită pentru cultura năutului cad sub formă de ploi. In anii 1999-2000 acestea, în linii mari, nu s-au abătut de la media multianuală. Anul 1999 iese în evidență prin faptul că lunile mai și iunie au fost mai bogate în ploi iar lunile aprilie și august mai sărace. Anul 2000 se caracterizează printr-un deficit de apă în toate lunile de vară (tabelul 6).

Umiditatea relativă a aerului înregistrează în zona Iași, pe durata celor doi ani de cercetare, a oscilat în jurul valorilor de 70-80% variind în limite destul de mari în timpul anului (tabelul 7)

Tabelul 5

Regimul precipitațiilor la Iași în perioada 1985-2000

1.1.4.3.Alte elemente climatice: lumina, nebulozitatea, umiditatea relativă, vânturile

[NUME_REDACTAT], numărul zilelor cu cer senin este de 106 anual, frecvența cea mai mare înregistrându-se în luna august (14,6) și septembrie (14,3). Numărul mediu de zile cu cer noros este de 115, iar cele cu cer parțial acoperit de 144.

Durata de strălucire a soarelui este de aproximativ 2000-2150 are pe an, ceea ce reprezintă 44,8% din strălucirea teoretic posibilă.

Lunile cu cea mai lungă durată de strălucire a soarelui sunt: iulie, august și iunie, la care aceasta este de 294-274 ore. Durata cea mai redusă de strălucire a soarelui se în registrează în anotimpul de iarnă, în lunile noiembrie, decembrie și ianuarie (tabelul 8).

Nebulozitatea se caracterizează printr-un coeficient de insolație global de 5,6 ore pe zi strălucire a soarelui în cursul anului agricol și de 8,6 ore pe zi în peroada de vegetație. Nebulozitatea are valoare medie de 6 ore pe zi, cu amplitudine medie anuală de 3,5 ore. Valorile minime ale nebulozității se înregistrează în lunile iunie, iulie și august iar cele maxime în lunile decembrie, ianuarie și februarie.

Tabelul 6

Precipitațiile înregistrate pe decade la Iași în anii 1999-2000(mm)

Tabelul 7

Umezeala relativă a aerului la Iași în anii 1999-2000(%)

Tabelul 8

Durata de strălucire a soarelui la Iași (ore)

Evapotranspirația potențială medie anuală, determină pentru peroada de vegetație a culturilor agricole, este de 648,7 mm, cu valori maxime în luna august (115,7mm) și minime în luna octombrie (65,6 mm).

Indicele de ariditate are valoarea de 26,4, aceasta corespund condițiilor climatice de silvostepă.

Regimul eolian

In timpul iernii¸dinamica atmosferica se caracterizeaza prin ponderenta vânturilor de la N-V și N ce bat cu o viteză medie de 2,8 m/s. Vara vânturile au dispoziție S și S-E și o viteza de 2,1 m/s.

Vânturile cu o viteză de peste 2,5 m/s au o frecvență medie de 78,0% activând puternic evaporare apei din sol. In general, frecvența maximă a vânturilor coincide cu peroada cea mai ploioasă a anului. Aceste vânturi de origine continentală atrag după ele ierni friguroase, mai ales în lunile ianuarie și februarie.

Calmul atmosferic reprezintă un procent de 26,6% înregistrându-se mai ales în luna iulie. Primăvara cunoaște cea mai sporită frecvență a vânturilor, care bat în toate direcțiile, ceea ce diminuează procesul de calm.Toamna,când în estul țării începe să se simtă influența anticiclonului siberian, se înregistrează o evidentă scădere a frecvenței vânturilor dinspre nord- vest.

Viteza medie a vânturilor nu este uniformă.Un număr de peste 50 zile pe an prezintă vânt a cărui viteză depășește 16 m/s și 5 zile cu vânt a cărui viteză are cel puțin 22 m/s.Cea mai mare viteza a fost atinsa în 1966,de 40 m/s.

Iarna,deși frecvența vânturilor este mai mică,se manifestă destul de activ,Crivățul care bate în E Europei,producând frig și viscole puternice.

In cursul anului,direcțiile predominante ale vântului se mențin în general,aceleași și numai frecvența lor oscilează puțin(tabelul nr.9).

Tabelul 9

Frecvența și viteza vânturilor la [NUME_REDACTAT] Iași

1.1.5.CARACTERIZAREA SOLULUI

Pe teritoriul fermei Ezăreni, sub acțiunea complexă a factorilor pedologici, s-au format următoarele tipuri de sol: cernoziomul cambric tipic, cernoziomul cambric, solul aluvial molic și lăcoviștele salinizate.

Cernoziomul cambric tipic, lutos, format pe depozite loessoide și luturi cu următoarea secvență morfologică Am-A/B-Bv- Cca este mijlociu aprovizionat cu humus (3,12g%) în azot total și slab aprovizionat în fosfor mobil (18,4mg%). Reacția este slab acidă către neutră (pH=6,6-6,9).

S-a format pe platouri și versanți slab înclinați, reprezentând tipul de sol cu arealul cel mai mare de răspândire în cadrul fermei.

Cernoziomul cambic este lutos, moderat erodat, cu secvența morfologică Am-A/C-Cca. Solul are o reacție neutră-slab alcalină (ph =7,2-8,4). Conținutul în humus este mijlociu (2,78 g%), media în azot total este de 0,189%, foarte slab aprovizionat în potasu mobil (11,7mg %). Ocupă versanți cu pante mici (3-5%), caracterizați prin climat mai arid decât împrejurimile.

Solul aluvial molic este slab salinizat, luto-argilos, format pe depozite aluviale. Morfologia este de tipul Am-Cca. Solul este mediu aprovizionat în humus și azot total, bine aprovizionat în fosfor și potasu mobil iar reacția este slab alcalină cu ph-ul cuprins între 8,1-8,3. S-a format pe albiile majore ale pâraelor. Lăcoviștele salinizate sunt luto-argiloase, formate pe argile. Seceta morfologică este de tipul Amx-Agox-Gr. Solul are un conținut de 232 mg% săruri solubile și o reacție slab alcalină (ph-8,3). Se găsește pe văile pâraelor cu apă freatică la mică adâncime.

Pe terenul fermei Ezăreni eroziunea se manifestă în ritmuri intensități diferite. Este prezentă eroziunea de suprafață, care pe platouri și versanți cu pante până la 4-5% se desfășoară lent până la moderat, cu pierderi anuale de sol în limite admisibile.

Pe versanți cu pante mai mari există condiții potențiale de manifestare a fenomenului cu o intensitate moderată până la puternică.

Experiența s-a amplasat pe un cernoziom cambic format pe loess, cu textură luto-argiloasă și fertilitate mijlocie spre bună, cu un conținut moderat în humus, relativ ridicat în azot total, mediu aprovizionat în fosfor mobil, bine aprovizionat în potasu solubil și cu reacție slab acidă spre neutră (tabelul 10) .

Tabelul 10

Caracteristicile agronomice ale solului

1.1.6.FLORA CULTIVATĂ ȘI SPONTANĂ DIN ZONĂ

Situația în zona de contact dintre limita nordică a bazinului păduros din [NUME_REDACTAT] cu [NUME_REDACTAT] și a Bahluiului, ferma Ezăreni se încadrează din punct de vedere geobotanic în formațiunea floristică de silvostepă.

Acest fapt explică prezența unor elemente specifice stepei și silvostepei caracterizate printr-o vegetație ierboasă, xeromezofilă și xerofilă, completată de prezența unor păduri de stejar.

Vegetația din văi se grupează în asociații de Lolium perene, Poua pratensis, Agropyrum pectiniforme, Lotus corniculatus, Trifolium repens.

Pe versanți cu pantă redusă și regim mai favorabil de apă se întâlnesc asociații de Festuca pseudonima, însoțită de Festuca valesiaca, însoțită de alte specii xerofite și mezoferofite reprezentate prin: Stipa capillata, Koeleria macrontha, Stipa juanis, Stipa lesingiana, Medicago falcata, Agropyron pectiniforme, Medicago lupulina.

Vegetația redusă este reprezentată de speciile Cordus acanthoides, Cordus mutans, Erynginuu plannum.

In culturile agricole, buruienile cu ponderea cea mai mare sunt: Solanum nigrum, Stelaria glauca, Cirsium arvense, Chenopodium album, Amaranthus retri-flexus, Siriapis arvensis, Convolvulus arvensis. Vegetația sub formele sale, în special cea arborescentă constituie un factor care micșorează în mod considerabil efectul eroziunii.

Pădurile ocupă o suprafață redusă. Componența acestora este următoarea: stejar (Quercus robus), carpen (Carpenus betulus), tei (Tilia colorata), ulm (Ulmus carpestris), plop (Plopulus alba), salcie (Salix alba).

Arbuști cei mai răspândiți în zonă sunt reprezentați de măceș (Rosa canina), porumbar (Prunus spinosa), corn (Cornus mas), alun (Corilus avelana), păducel (Crategus monogina).

Incetinirea sau accelerarea ritmului unor procese de eroziune poate fi cauzată de nenumărate acțiuni ale omului: astfel, defrișările masive au atras declanșarea proceselor de pantă, în timp ce împăduririle au contribuit la stabilirea lor.

1.1.7. CONCLUZIILE ASUPRA CADRULUI NATURAL

Clima cea mai potrivită pentru năut este cea caldă, cu soare mult și umiditate puțină până la potrivită.

In regiunea Iașului, de unde face parte ferma Ezăreni, condițiile de temperatură satisfac cerințele năutului, planta putând crește și să se dezvolte normal.

Temperaturile peste 5ºC încep în jurul datei de 15-20 martie iar cele de peste 10ºC se înregistrează la 1 aprilie până la 15 octombrie, perioadă în care năutul își parcurge toate fazele de vegetație în condiții prielnice ([NUME_REDACTAT]., 1998, Munteanu L., 1995).

Pericolul apariției ultimului îngheț dispare începând cu data de 10 mai, iar plantele de năut rezistă până la -6ºC nu sunt compromise de eventualele temperaturi scăzute care survin în primele faze de vegeteție ale plantelor.

Temperarurile din perioada mai-august sunt în jurul valori de 20ºC, ceea ce face ca năutul să nu fie afectat în toate procesele de creștere și dezvoltare.

Năutul are cerințe moderate față de umiditate, fiind considerată o plantă rezistentă la secetă (Bocerealli F., 1989, Zamfirescu N., 1964). Față de umiditate este mai pretențios în timpul germinării. In restul vegetației suportă bine seceta, întrucât posedă însușirea de a-și reduce creșterea și de a o relua după prima ploaie ([NUME_REDACTAT], 1961, [NUME_REDACTAT].,1979).

Precipitațiile medii anuale în ecosistemul agricol Iași sunt de 529 mm, lunile cele mai ploioase fiind mai, iunie, iulie și august, iar cele sărace în precipitații februarie, martie și noiembrie.

Apare caracteristic pentru ferma Ezăreni repartiția neuniformă a precipitațiilor atât pe decade, cât și pe luni.

Datorită particularităților morfo-biologice, năutul s-a adaptat foarte bine în aceste condiții de umiditate care sunt suficiente pentru o bună creștere și dezvoltare a plantei, obținîndu-se producții valoroase de biomasă.

Umiditatea relativă a aerului cu valori de 70-80% nu favorizează apariția bolilor (Ascochya), iar fructificarea nu are de sufert.

Lumina, la rândul ei, are o influență puternică asupra năutului fiind considerat de zi lungă ([NUME_REDACTAT]., 1979). Cele peste 2000 ore pe an de strălucire a soarelui întâlnite la ferma Ezăreni sunt suficiente pentru ca năutul să aibă o fotosinteză optimă pentru obținerea unor producții valoroase.

Lunile cu cea mai lungă durată de strălucire a soarelui sunt cele de vară (294 ore) când nebulozitatea este minimă.

Cele mai bune soluri pentru năut sunt cele nisipo- lutoase, nisipo-calcaroase, calde și bogate în substanțe nutritive (de tipul cernoziomurilor) (Boncearelli F., 1989, [NUME_REDACTAT]., 1989, [NUME_REDACTAT], 1961).

Cernoziomul cambic, cu un conținut în humus de 3,6%, pH=6,3; N total=0,17; P2O5 mg/100=15; K2O mg/100 = 20 și 33-36% argilă, ce se află în majoritate în fermă, corespunde, în mare măsură, cu cerințele năutului.

Considerăm că din punct de vedere climatic, condițiile de la Ezăreni corespund cerințelor speciei Cicer arietinum L., cunoscându-se că arealul hidrotehnic cel mai propice culturii năutului este delimitat de elementile climatului moderat secetos 3000ºC și 250 mm precipitații și moderat umed 2000ºC și 450 mm precipitații, valori înregistrate în peroada de vegetație.

1.2.CERINTELE NAUTULUI FATA DE FACTORII ECOLOGICI

Năutul (Cicer arietinum L.) crește și se dezvoltă bine în condițiile unui climat călduros și semiuscat, fiind o plantă microtermă. In toate țările din sudul Mediteranei și în alte zone cu aceiași climă (exemplu: California, S.U.A.), năutul se cultivă pe suprafețe mari. [NUME_REDACTAT] Mică până în Iran, cultivarea năutului este frecventă iar în nordul Indiei planta ocupă peste 60% din suprafețele cultivate cu leguminoase pentru boabe (Koinov G., 1968).

1.2.1.CERINTELE FATA DE TEMPERATURA

Năutul este o plantă pretențioasă la temperatură mai ales în faza înfloritului și perioada de coacere a boabelor, când necesită temperaturi de peste 20ºC. Cu privire la temperaturile scăzute, năutul este considerat sensibil și din cauza aceasta, nu se poate cultiva în zonele răcoroase (Maiseu V.G., 1974).

La începutul vegetației, cerințele năutului față de căldură sunt reduse. Semințele încolțesc la cel puțin 3-4ºC, însă la această temperatură germinarea și răsărirea are loc cu foarte mare întârziere. Temperaturile de 3-4ºC nu permit o răsărire mai devreme de 3-4 săptămâni. Dacă însă temperatura de germinare este de 6-8ºC, năutul răsare în 9-10 zile (Munteanu L., 1995). Năutul germinează repede la o temperatură de cca. 10ºC, chiar dacă temperatura optimă care se adoptă la probele de germinație este de 20ºC (Bouciarelli F., 1989).

Pe măsură ce înaintează în vegetație, cerințele năutului față de temperatură cresc, cerințele tipice pentru o plantă termofilă.

Plantele în primele faze de vegetație rezistă relativ bine la înghețurile târzii de primăvară. Se semnalează cazuri când, după răsărire, năutul rezistă la 6ºC și chiar la temperaturi mai joase.

Rezistența la temperaturile de primăvară este influențată de numeroși factori, dintre care soiul cultivat are un rol însemnat.

În urma cercetărilor efectuate s-a arătat că năutul poate suporta temperaturi de -8ºC. Unele specii de năut suportă temperaturi de -12,9ºC fără strat de zăpadă și de -29ºC când cultura este acoperită cu zăpadă (Papadakis J., 1996).

Năutul pretinde o cantitate de căldură de aproximativ 2000ºC, repartizată la o perioadă de vegetație de aproximativ 120 zile. Pentru o bună fructificare cere însă căldură mai mare, temperatura medie trebuie să se mențină în jurul a 20ºC.

Rezistă la frig mai puțin decât bobul chiar dacă în bazinul [NUME_REDACTAT] năutul se seamănă la sfârșitul iernii și se culege în iulie-august, în timp ce numai țările în care iarna este foarte blândă (India, Egipt, Mexic) epoca de semănat este toamna.

Năutul este o plantă destul de rustică adaptată la clima caldă- aridă (uscată), totuși din anumite motive (printre care și temperatura înaltă sau umiditatea ridicată), un număr destul de mare de flori avortează (Bouciarelli F., 1987).

Sepoate conchide că năutul este o plantă care cere în perioada de vegetație până la 20-21ºC (Ionescu D., 1967), suportă bine căldurile mari, arșițele, particularitate care-l face să se comporte bine mai ales în zonele sudice ale țării noastre.

1.2.2. CERINȚELE FAȚĂ DE UMIDITATE

Năutul are cerințe moderate față de umiditate, el se numără printre leguminoasele pentru boabe cele mai rezistente la secetă. Năutul cere mai puțină umiditate decât mazărea, fasolea sau lintea. Această însușire se manifestă chiar din primele faze de viață. Astfel, pentru germinațe sămânța are nevoie de 75% apă din greutatea sa, deci mai puțină decât celelalte leguminoase (Axinte M., 1986, [NUME_REDACTAT]., 1998).

Umezeala excesivă în perioada de semănat-răsărire duce la scăderea producției prin faptul că boabele nu germinează în totalitate și, de asemenea, unele plăntuțe mor datorită excesului de umiditate. Experențele efectuate prin însămânțatul urmat de mulcire au scos în evidență că au murit unele plante datorită umezeli excesive, dar producția de semințe de 3,38 t/ha a fost foarte bună datorită creșterii numărului de păstăi pe plantă, a semințelor în păstaie și a MMB (Ray S.K.,1995).

Inundarea timp de 10 zile la 21 de zile de la însămânțat, la înflorire sau la jumătatea perioadei de maturare a păstăilor a dus, în orice stadiu, la scăderea producției de semințe. Inundarea făcută în perioada înfloririi a influențat puternic supravețuirea și refacerea plantei. Rata mortalității a crescut de la 13%, când inundarea s-a făcut la 6 zile înainte de înflorire, la 65% când inundarea s-a făcut la o zi după înflorire, ajungând la 100% când inundarea a avut loc la 7 zile după înflorire (Cowie A. L. și colab., 1996).

Se poate spune că excesul de umiditate influențează negativ planta; efectul nefavorabil se manifestă cu putere mai ales în perioada fructificării, când sensibilitatea plantei este simțitor sporită. Fenomenul căderii florilor și fructelor în primele faze de formare este frecvent în condițiile unui surplus de umiditate. De asemenea, în astfel de condiții, plantele devin sensibile la atacul diferitelor boli criptogamice, în special al Antracnozei (Ascochya sp.)

Umiditatea atmosferică minimă de 21% până la 41% a dus la cea mai bună fructificare, mai ales când umiditatea solului și aerisirea lui a fost bună iar temperaturile favorabile (Papadakis V., 1966).

Unii autori consideră năutul printre plantele rezistente la secetă, afirmând că planta este singura leguminoasă pentru boabe care poate suporta seceta din regiunile situate la limita „stepei” (Iakușkiu I. V., 1951).

Cu toate că este considerată o plantă rezistentă la secetă, năutul suferă datorită lipsei umidității. Deficitul de apă scade acumularea materiei uscate, norma de creștere a culturii și norma creșterii relative. Producția pe unitatea de suprafață scade odată cu deficitul de apă, dar crește odată cu mărirea densității plantelor până la 90 plante /m² (Ghassemi-Golezani K. și colab., 1998)

Rezistența destul de mare la secetă, dar și sensibilitatea la umiditate, face ca năutul să se cultive cu rezultate destul de bune în zonele cu deficit de umiditate, iar în cadrul tehnologiei de cultivare, aplicarea udărilor prin irigare să se efectueze în condiții cu totul excepționale ([NUME_REDACTAT]., 1998).

1.2.3. CERINTELEĂ DE LUMINĂ

Lumina este un factor climatic care prin intensitatea sa și prin durata de iluminare are o influență puternică asupra creșterii și dezvoltării năutului (Cicer arietnum L.) prin activitatea fotonică. Pe măsură ce fluxul luminos crește procesul fotosintezei devine tot mai activ până la un anumit nivel, dincolo de care, orcât ar crește intensitatea radiației, fotosinteza nu mai progresează (Burniside, 1997).

Năutul este o plantă de zi lungă, puține forme reacționând pozitiv la ziua mai mică de 12 ore. Plantele de năut tinere, în condițiile de zi scurtă (9 ore) cresc foarte slab, înălțimea lor este de 2-3 ori mai mică decât la plantele crescute la zi naturală (Miroșnicenko I., 1954).

Plantele de năut de 45 de zile supuse la o perioadă de întuneric de 18-66 ore își scad activitatea reducțională a acetilenei cu 42% după 18 ore și cu 77% după 66 ore. De asemenea, în nodozități se produc modificări, scăzând cu 11-28% leghemoglobina și cu 6-10% carbohidrații totali solubili, toate aceste modificări ducând în final la scăderea fixării azotului la întuneric (Swarcy K., 1998).

În agricultura mondială, năutul ocupă suprafețe diferite cu privire la durata de iluminare. În zonele cu climat Mediteranean, peroada cu zile scurte este mică, de la semănat la răsărire, după care acesta crește treptat până la maturitatea boabelor.

[NUME_REDACTAT] și Pakistan durata zilei este mică numai în luna martie, pentru că în Etiopia durata zilei nu diferă pe tot parcursul anului ([NUME_REDACTAT], Padusi K., 1954).

Numeroase cercetări cu privire la intensitatea luminoasă au ajuns la concluzia că reducerea acesteia cu 15% față de normal în perioada înfloritului plantelor reduce cu 42% formarea păstăilor iar MMB (g) scade. Se poate spune că zilele cu timp noros în peroada de înflorire provoacă reducerea producției de boabe și calitatea acestora din cauza intensității lumini care este mică și din cauza umidității atmosferice care crește.

Zilele însorite, cu insolație puternică mai ales în fazele de formare a frunzelor, au efect pozitiv asupra mărimii și calității producției deoarece tipu și intensitatea de iluminare se caracterizează asupra aspectului morfologic al plantei care, în final, are influență asupra numărului butașilor florali, numărului plantelor și păstăilor legate. Legătura duratei zilei cu fazele dezvoltării plantei, a fost observată demult, în dependența de latitudinea localității, care influențează mersul reacției fotoperiodice, ducând la modificarea aspectului morfologic al plantei, cu influența directă asupra recoltei și durata vegetației.

La cultivarea unui soi nou într-un nou areal, este necesar să se cunoască durata fotoperioadei din zona de origine a soiului, iar în noua zonă condițiile să fie cât mai apropiate de cele ale locului de origine.

In condițiile țării noastre, năutul se poate cultiva cu rezultate bune mai ales în părțile nordice ale țării, acolo unde intensitatea luminoasă și gradul de strălucire a soarelui fac ca planta să crească și să se dezvolte foarte bine.

Durata de strălucire a soarelui în țara noastră este cuprinsă între 1600 ore și 2482 ore (tabelul 11).

Tabelul 11

Durata anuală de strălucire a soarelui (ore) în România

1.2.4.CERINTELE FAȚĂ DE SOL

Dintre plantele leguminoase pentru boabe, năutul este o plantă puțin pretențioasă la sol, cultivându-se pe diferite tipuri de sol, de la mijlocii până până la grele, cu condiția ca apa să nu stagneze. Cele mai bune soluri pentru năut sunt nisipo-lutoase, calde și bogate în substanțe nutritive. Cernoziomurile sunt solurile cele mai indicate pentru această plantă ([NUME_REDACTAT]., 1977).

Năutul (Cicer arietinum L.) dă rezultate bune pe soluri fertile, soluri lutoase cu drenaj intern bun. Un drenaj bun este necesar deoarece și perioadele scurte, cu exces de apă reduc creșterea, rădăcinile cresc superficial, iar tulpinile putrezesc în procent destul de mare (Opinger E.S., Hardman L.L.,1990).

Năutul se ferește de solurile foarte fertile, unde leagă rău, dar mai ales de cele argiloase și cu structură rea. Terenurile cele mai bune sunt mijlocii sau ușoare, numai să fie adânci pentru că își poate manifesta din plin caracteristica sa și anume rezistența la secetă (Bonciarelli F., 1989).

Solurile foarte puțin potrivite sunt cele argiloase, grele, reci și slab aerate cu totul nepotrivite fiind solurile excesiv de umede.

Năutul folosește mai bine solurile nisipoase și cele ușor salinizate decât alte leguminoase, dar este o plantă sensibilă la reacția solului în sensul că nu se dezvoltă normal pe soluri cu aciditate sau alcalinitate pronunțată. Pe astfel de soluri, cultura năutului reușește numai după ce se aplică amendamente.

Tipul de sol influențează caracteristicile morfologice și biologice ale plantelor. Solurile uscate și ușoare fac ca plantele să înflorească și să fructifice mai devreme iar solurile grele și umede fac ca plantele să înflorescă și să fructifice tardiv (Verma K.S.,Hajare I.N., 1998).

Năutul crește și se dezvoltă la un pH al solului destul de larg (pH=6-9). Reacția solului cea mai prielnică năutului s-a dovedit cea neutră sau ușor alcalină cu valorile pH-ului de 7-8. La un pH mai mare sau mai mic, plantele suferă, ele sunt mai mici și mult mai sensibile la boli criptogamice, în special fuzarioză.

Știind că năutul este mai tolerant la solurile saline și alcaline decât celelalte leguminoase pentru boabe, s-a încercat, prin experiențe, efectul acestor săruri asupra plantei. Înălțimea plantei, producția și continutul în azot scad odată cu creșterea salinității. Nodozitățle s-au redus odată cu creșterea salinității, iar la maturitate nu s-au găsit nodozități la plante supuse la salinitate ridicată (6 Ds/m). Procentul de proteină brută crește odată cu creșterea salinității, până la o anumită concentrație a solului mai ales dacă semințele de năut au fost inoculate cu diferite tipuri de Rhizobium (Niazi B.H., [NUME_REDACTAT], 1995).

Creșterea fotosintezei plantelor de năut este afectată, în primul rând, de concentrațiile mari de clorură de sodiu (NaCl), în timp ce activitatea nitrogenului este afectată de 50 mM NaCl pentru ca la o 100 mM să se înbibe toate procesele din plante. Acumularea de proteine, aminoacizi și carbohidrați este corelată cu conținutul de sare din frunze.

Lipsa unor elemente nutritive în sol influențează creșterea și dezvoltarea plantelor, exteriorizându-se asupra aspectului general al plantelor. Astfel insuficiența fosforului în sol provoacă întârziere foarte mare în creșterea și dezvoltarea plantelor tinere, frunzele capătă o culoare palidă, îngălbenindu-se cu tentă roșie, insuficiența azotului și potasiului determină îngălbenirea frunzelor etc. (Avarvarei I. și colab.,1997).

Efectul zincului, mai ales pe solurile cu mult nisip este deosebit de important în mărirea producției, prin o mai bună creștere și dezvoltare a plantei (Singh M., [NUME_REDACTAT]., 1996).

Insuficiența borului din sol stânjenește desfășurarea normală a proceselor biologice și mai ales fiziologice din plantele de năut, producția fiind diminuată, iar manganul, prin lipsa sa în sol provoacă cloroza și necrozarea țesuturilor la frunze (Avarvarei I. și colab. 1997).

Solurile de la noi din țară, acolo unde este zonată cultura năutului, sunt destul de favorabile pentru ca planta să nu fie afectată din punct de vedere al producției, cernoziomurile deținând cea mai mare suprafață.

1.3. TEHNOLOGIA DE CULTIVARE A NĂUTULUI

1.3.1. ROTAȚIA, AMPLASAREA CULTURII

Năutul se repartizează în sole, în mod obișnuit, în sola leguminoaselor pentru boabe. El poate urma după oricare din plantele de cultură, cu excepția leguminoaselor, însă cel mai des vine în rotație după ceriale și prășitoare.

Năutul se poate cultiva cu succes după plante, cum ar fi: porumbul, bumbacul, sfecla pentru zahăr, inul pentru ulei, bostănoase, etc. În țara noastră, la [NUME_REDACTAT] Mărculești, năutul s-a cultivat mai mulți ani cu rezultate foarte bune după floarea soarelui. Porumbul și floarea soarelui sunt folosite atât ca premergătoare atât prin faptul că au unele caracteristici agrofitotehnice valoroase (lasă terenul curat de buruieni), dar și prin faptul că aceste plante se cultivă pe suprafețe mari (în cazul țării noastre aproximativ 3 milioane hectare).

Plantele foarte bune premergătoare și bune premergătoare pentru năut eliberează terenul mai devreme, îl lasă curat de buruieni, destul de afânat, fertil și cu umiditate suficientă astfel încât să se poată efectua toate verigile tehnologice din cultura năutului în bune condiții.

În cadrul unei exploatări agricole, năutul poate să participe cu succes în crearea unui asolament.Atât el cât și celelalte culturi agricole permit gruparea plantelor într-o rotație de 3 ani sau într-o rotație lungă de 6 ani (Guș P. și colab., 1998).

[NUME_REDACTAT] P., Jităreanu G. și colab. (1998), cele mai folosite rotații în care năutul participă ca leguminoasă sunt următoarele:

rotație de 3 ani:

1. leguminoase pentru boabe (soia + năut + mazăre);

2. cereale păioase (grâu de toamnă sau orz de toamnă);

3. porumb pentru boabe ;

2.rotație de 6 ani :

1.leguminoase pentru boabe (soia +năut + mazăre);

2. cereale de toamnă (grâu);

3. porumb boabe + floarea soarelui + sfeclă pentru zahăr;

4. cereale de toamnă (orz);

5. porumb pentru boabe;

6. porumb pentru boabe.

Tabelul 12

Structura culturilor în cadrul unei exploatări agricole

cu suprafața de 900 ha. (Guș P., 1998)

După năut pot da rezultate foarte bune cerealele. Referindu-se la condițiile țării noastre, este de preferat să semănăm grâul de toamnă, dat fiindcă năutul părăsește terenul timpuriu, îl lasă curat de buruieni și cu o însemnată cantitate de azot. Rolul ameliorator al năutului este dat și de faptul că solul este îmbogățit în calciu și materie organică (Onisie T., 1999).

În comparație cu celelalte leguminoase pentru boabe năutul (Cicer arietinum L) este depășit, dar și depășește câteva plante din această grupă ca valoare agrofitotehnică, din acest punct de vedere, undeva la mijloc ([NUME_REDACTAT]., 1964, Onisie T., 1992) (tab.13).

Tabelul 13

Producția grâului de toamnă (%) după leguminoase pentru boabe

În țara noastră în asolamente raționale, din stepă mai ales, se preconizează folosirea tot mai largă a leguminoaselor anuale pentru boabe și mai ales a culturii de mazăre. Dat fiind că mazărea este atacată de gărgăriță și sensibilă la cădere, credem că năutul ar putea să înlocuiască cu succes această plantă, având în vedere și alte însușiri bune ale acestei leguminoase, mai ales rezistența sa la secetă, care depășesc pe cea a mazărei.

Năutul nu se recomandă să se cultive în monocultură. Ceretările efectuate la noi, precum și în alte țări, au evidențiat clar efectul pronunțat negativ asupra producției la năutul cultivat în monocultură în anii mai puțini favorabili, ajungându-se la producții foarte mici.

Scăderea evidențiată a producției de năut cultivat în monocultură este determinată de îmburuenarea terenului, înmulțirea bolilor și dăunătorilor, acumulatea în sol a unei flore bacteriene rizosferice care, prin produsele ei vitale dăunează creșterii și fructificării în bune condiții a rădăcinilor năutului cu repercursiuni în creșterea și dezvoltarea plantelor.

Sub raportul cantității și calității producției cât și raportul economic, față de monocultură năutul realizează cele mai bune recolte într-o rotație de 6 ani când este premergătoare pentru o cereală de toamnă și are ca premergătoare o prășitoare, dacă se respectă în totalitate asolamentul din cadrul unei exploatații agricole iar în general când se cultivă după grâu, orz sau ovăz.

1.3.2. FERTILIZAREA

În cultura năutului se pot folosi îngrășăminte minerale cu rezultate bune. Ca și în cazul celorlalte leguminoase pentru boabe, îngrășămintele azotate nu se întrebuințează decât în cazuri exceptionale și în cantități mici. În schimb, este indicat să utilizăm îngrășăminte fosforice și potasice.

Îngrășămintele azotate în doze moderate pot fi de folos, mai ales că în unele cazuri, în condițiile țării noastre și nu numai, năutul nu formează nodozități, bacteriile fixatoare de azot neavând condiții corespunzătoare de dezvoltare, iar ca urmare, plantele se nutresc cu azotul pe care îl absorb din sol (Bîlteanu gh., 1998).

O recoltă de năut de 1000 kg/ha boabe plus 2000 kg/ha frunze și tulpini folosite 52,8 kg azot, 18,1 kg fosfor și 74,6 kg potasiu ([NUME_REDACTAT]., 1974).

La o producție planificată de 2500-2700 kg/ha boabe, năutul consumă pentru 100 kg semințe: 4,22 kg azot, 2,73 kg fosfor și 2,73 kg potasiu (Tomboli B. D.,1996).

Azotul are o deosebită importanță pentru creșterea și dezvoltarea plantelor. Ionii de azot sunt constituenți principali ai materiei organice fiind implicați în procese enzimatice, fotosinteza, respirație, transpirație, sinteză, circulația apei, rezistență la condițiile nefavorabile, creștere și dezvoltare, asimilerea relizându-se prin schimb ionic în urma unor procese de oxido-reducere.

Fosforul participă la edificarea acizilor nucleici, formează esteri fosforici cu gruparea OH (glucide, alcooli, acizi organici) cu rol în acumularea și eliberarea energiei necesare proceselor vitale. Fosforul are o deosebită importanță pentru formarea bacteriilor fixatoare de azot stimulând asimilarea azotului. Fosforul influențează pozitiv procesul de înflorire-fructificare, compoziția chimică a boabelor și micșorează perioada de vegetație a plantei.

Potasiul, calciu și magneziul participă la reacții specifice legate de formarea enzimelor și activarea lor; reglează presiunea osmotică a celulei, transpirația, circulația glucidelor, translocația și ia parte la sinteza unor compuși organici (clorofilă, glucide, proteine). Potasiul are un rol deosebit și în mărirea rezistenței la secetă a năutului (Davidescu D.,1921).

Îngrășămintele minerale au un rol important asupra elementelor de producție la năut, influențând pe o scară destul de largă numărul de păstăi pe plantă și MMB ([NUME_REDACTAT] și colaboratorii, 1990).

Tabelul 14.

Efectul fertilizării cu azot și fosfor asupra elementelor de producție la năut la S.C.A. Teleorman ([NUME_REDACTAT] și colab. , 1990)

Producția de boabe este destul de diferită în cazul folosirii diferitelor doze de îngrășăminte minerale. Sporurile de producție pot depăși cu 700-800 kg/ha culturile nefertilizate la năut (tabelul 15).

Importanța îngrășămintelor pentru cultura năutului crește în momentul în care se aplică atăt azot căt și fosfor, efectul acestor substanțe date în preună fiind în cazul fertilizării cu un singur element chimic.

Tabelul 15

Evoluția producției de năut în funcție de fertilizare

la S.C.A. Teleorman([NUME_REDACTAT], 1990)

Pe lângă mărimea producției de boabe, îngrășămintele au un rol deosebitși în mărirea cantității acestora. Producția de proteină brută este influențată mai mult de îngrășămintele pe bază de azot în comparație cu celelalte, fosfor mai ales (tabelul 16).

Fertilizarea minerală cu N și P produce modificări asupra conținutului de N, P, K al borului de năut. Astfel prin fertilizarea cu N (0-20 kg/ha s. a.) se produce o creștere de la 3,91% la 4,40% azot în boabe, indici care se reduc pe agrofondurile cu fosfor ([NUME_REDACTAT] și colab., 1991) (tabelul 17).

Pe plan mondial cu privire la fertilizarea năutului au un domeniu mult mai larg, cuprinzând bacterizarea, fertilizarea cu îngrășăminte minerale și fertilizarea cu gunoi de grajd.

Bacterizarea are o importanță mai mare atunci când cultura de năut este fertilizată cu fosfor. Profitul net fiind mai mare când s-a fertilizat cu 600 kg/ha P2O5 și s-au inoculat semințele cu Rhizobium (Chandra R., 1995).

Bacterizarea semințelor și administrarea de 0,75 kg/ha P2O5 și 20-50 kg/ha N au adus sporuri de producție la cultura năutului de peste 15-25% față de variantele nefertilizate, cu un plus la varianta fertilizată cu 75 kg/ha P2O5 ( Mane S.S., Takankhar V. G ,1998).

Tabelul 16

Producția deproteină obținută la cultura de năut

ca urmare a fertilizării (Negrilă maria 1990)

DL 5% = 68; DL 1% = 76; DL 0,1% = 92.

Tabelul 17

Conținutul de N, P, K (%) al boabelor de năut în funcție

de fertilizarea cu azot și fosfor

Producții de 4,06 t/ha s-au obținut prin tratarea cu [NUME_REDACTAT]-Be-12, 4,01 t/ha prin tratarea cu Rhizobium SG-8-87 și 3,84 t/ha prin tratarea cu Rhizobium SC-3-87 pe un agrofond de 40 kg P2O5. Pe același agrofond de 40 kg P2O5 la ha s-au obținut producții de 3,18 t/ha prin fertilizarea cu 30 kg N/ha fără bacterizare (Pawar K. B., Bendre N. G., 1997).

Deși năutul își procură singur majoritatea azotului necesar creșterii și dezvoltării prin aplicarea unor doze de 50 kg N/ha, producția crește cu 17% iar la o doză de 100 kg/ha sporul de producție poate crește cu 43% (Mekenzie B. A., Hill G. D., 1995).

Fertilizarea combinată a îngrășămintelor pe bază de azot și fosfor duce la producții ridicate mai ales cu dozele de 40 kg/ha N + 80 kg/ha P (Paikaray R. K., 1992).

Fertilizarea cu zinc, mai ales pe terenurile molisoluri cu mai mult nisip este benefică (Singh M., 1996). efectul fertilizării cu zinc și sulf este semnificativ asupra conținutului în proteină,îmbunătățind calitatea năutului (Paniedziales M.,1997).

Ca și celălalte leguminoase pentru boabe îngrășămintele organice sunt folosite bine dacă se aplică plantelor premergătoare în doză de 10-20 t/ha. Efectul rezidual al gunoiului de grajd este mare că se conservă mai bine umiditatea, producția crește iar procentul de proteine în boabe este superior față de variantele la care planta premergătoare nu a fost fertilizată organic (Joins R.C., 1995).

Aplicarea îngrășămintelor pe bază de azot se face la epoci care corespund cu cerințele plantei, de regulă primăvara, la pregătirea patului germinativ sau în perioada de vegetație. Dacă planta premergătoare a fost prășitoare sau altă plantă îngrășată cu gunoi de grajd sau îngrășăminte azotate, folosirea azotului la năut înainte de semănat poate deveni chiar dăunătoare ([NUME_REDACTAT]., 1998).

Îngrășămintele pe bază de fosfor și potasiu se încorporează în sol odată cu arătura de bază sau primăvara la pregătirea patului germinativ sub formă de îngrășăminte complexe, când poate stimula destul de bine înrădăcinarea și creșterea plantei.

Pe solurile acide sau pe cele alcaline se aplică amendamente calcaroase respectiv amendamente pe bază de gips în doză de 4-6 t/ha toamna sub arătura de bază pentru corectarea reacției solului.

1.3.3. LUCRARILE SOLULUI

Lucrările solului reprezintă o verigă principală a tehnologiei de cultivare la năut, ele influențează și modifică factorii fizici, chimici și biologici, crează condiții optime pentru încorporarea semințelor și germinarea acestora cât și pentru creșterea ulterioară a plantelor.

Efectuarea lucrărilor solului în bune condiții contribue la menținerea și sporirea fertilității solului: asigură valorificarea solurilor afectate de exces de umiditate, salinizare, secetă și eroziune; combat buruienile; intensifică activitatea microorganismelor și favorizează procesul de oxidare, factori care au o importanță deosebită asupra producției de bobe la năut dar și a calității acestora (Guș P., 1998; Onisie T., 1999).

Arătura este lucrarea de bază a solului. Cele mai mari producții de năut se obțin atunci când arătura de toamnă se face mai devreme, iar până la venirea iernii se lucrează cu grapa cu discuri pentru menținerea și nivelarea terenului (Onisie T., 1992; [NUME_REDACTAT]., 1998).

Prin executarea de calitate a arăturii de bază, diferențiată ca adâncime și epocă de execuție, trebuie să urmărim să obținem următoarele efecte obligatorii în cazul culturilor leguminoaselor pentru boabe în general și a culturii de năut în special:

-să se îngroape în adâncime stratul de sol care și-a perdut structura și să se scoată la suprafață altul structurat;

-să se îngroape în sol toate resturile vegetale;

să se distrugă complet buruienile;

-să se solubilizeze toate elementele nutritive care intră în procesul de absorție al plantelor de năut;

-să se uniformizeze în stratul de sol arat materia organică;

-să se creeze un mediu prielnic înmulțirii bacteriilor sinbiotice care fixează azotul atmosferic în nodozitățile de pe rădăcini;

-să se creeze condiții optime pentru germinare, respectiv în sol să existe oxigenul necesar oxidării și mobilizării substanțelor de rezervă (Onisie T., 1999; Avarvarei I., 1997).

Adâncimea la care se efectuiază arătura este deosebit de importantăîn obținerea unor

culturi valoroase, cât mai eficiente economic. Primul factor care determină adâncimea arăturii este tipul și structura solului pe care se cultivă năutul, iar al doilea factor îl reprezintă planta după care urmează a se cultiva.

În general, experențele efectuate în diferite zone dovedesc că pe solurile mijlocii spre grele, arătura să fie de 25-28cm, în funcție de umiditatea solului și de resturile vegetale care trebuie încorporate în sol.

În toate cazurile, adâncimea pentru năut trebuie să fie de peste 20-22 cm, atât după cereale cât și după alte culturi. Arătura la 27 cm adâncime a adus un spor de 200 kg boabe/ha față de aratul la 20 cm (Iakușkin I.V., 1951).

Arătura de vară se execută după recoltarea plantelor premergătoare timpurii (cereale păioase, rapiță, borceag etc.), dar nu mai târziu de 15 august în zonele din sudul țării, respectiv 30 august în zonele din nord (Guș P.,1998; Onisie T., 1999).

Arătura de toamnă se practică, de regulă după culturi care se recoltează toamna sau pe terenurile care s-au eliberat vara și din diferite motive nu au fost arate și poate să înceapă efectuarea în luna septembrie și să se termine în luna noiembrie.

Arăturile în special cele de vară, favorizează aerohidric care stimulează activitatea microorganismelor și ca urmare în sol crește cantitatea de nitrați, conținutul de fosfor și potasiu mobil din sol iar plantele de năut întâlnesc condiții mult mai bune de creștere și dezvoltare (Lăzureanu A., 1994).

În eventualitatea în care nu se poate ara toamna adânc, urmează a se ara primăvara pe cât posibil mai târziu, la 15 cm adâncime. Arătura se grăpează imediat și apoi se seamănă năutul.

După efectuarea arăturii, pănă la venirea iernii se lucrează cu grapa discuri pentru distrugerea buruienilor, pentru mărunțire și nivelare. Acest sistem de lucrare se impune din cauză că primăvara arătura denivelată se zvântă neuniform, motiv pentru care nu se poate trece repede la pregătirea patului germinativ. Lăsarea arăturii negrăpate peste iarnă atrage după sine o întârziere a semănatului cu mai multe zile, fapt ce se răsfrânge negativ asupra producției. Într-o arătură negrăpată de toamnă se obține și un răsărit mai puți uniform. Lucrarea arăturii din toamnă comparativ cu lucrarea numai în primăvară, aduce sporuri de recoltă care merită toată atenția atât la năut cât și la celelalte leguminoase pentru boabe care se pretează la semănat primăvara devreme; sporurile la năut fiind de 400-700 kg boabe la ha (tabelul 18).

Tabelul 18

Influența modului de întreținere a arăturii

Primăvara, pe solurile de tipul cernoziomurilor, dacă arătura a fost nivelată din toamnă, se face o lucrare cu grapa cu discuri sau cu colți reglabili în funcție de gradul de îmburuienare. Dacă solul este mai greu, se efectuează două lucrări cu grapa cu discuri, iar dacă arătura nu a fost nivelată din toamnă, indiferent de natura solului, se face mai întâi grăparea și apoi lucrarea cu grapa cu discuri ușoară.

Lucrările de pregătire a patului germinativ se efectuează în ziua sau preziua semănatului. Indiferent de agregatul folosit, patul germinativ nu se va pregăti la adâncimi mai mari de 6-7 cm, ținându-se seama de faptul că năutul nu se însămânțează la adâncimi mai mari de 5-6 cm.

În condițiile țării noastre, se recomandă ca patul germinativ să fie neted, dar sunt și cazuri (Etiopia) când producțiile sunt mai mari pe un pat germinativ brăzdat (Abebe M., Duffera M., 1994).

1.3.4. SOIURI ȘI HIBRIZI: CARACTERIZAREA CELOR DIN ZONĂ ȘI EXPERENȚA

Soiurile și plantațiile de năut, cultivate în România, se deosebesc după însușirile morfologice, biologice și agricole. Se iau în considerare pentru recunoaștera soiurilor mai ales înălțimea tufei, forma ei, culoarea florilor, culoarea și mărimea boabelor.

În țara noastră, în urma ameliorării năutului s-a creat de către I.C.C.P.T. Fundulea soiul Cicero-l. Acesta face parte din ecotipul transcaucazian, varietatea transcaucazico-lutescens și prezintă următoarele caractere:

-tulpina erectă, înaltă de 40-50 cm, ramificată de la mijloc, înălțimea inerției primei păstăi 15-20 cm; lungimea păstăii 1,8-2,2 cm; lățimea păstăii 0,9-1,2 cm; semințe rotunjite; MMB între 230-270 g; perioada de vegetație 90-110 zile; producția peste 1200-1600 kg/ha ([NUME_REDACTAT], 1976).

Sporadic, prin grădini se cultivă populații locale, cum sunt: năutul alb-galben de Iași, năutul cafeniu, năutul cu bobul roșcat, năutul galben de Lovrin; unele dintre populațiile locale sunt foarte valoroase, așa cum s-a dovedit a fi galben de Lovrin (Pavel I.,1995).

În țările din Europa se cultivă pentru hrana oamenilor soiuri de năut cu MMB mai mare: în Grecia , soiul M-105 HH cu 430-460 g ([NUME_REDACTAT], 1954); în Spania soiul Espansa cu MMB 470 g ([NUME_REDACTAT] J.M., 1961); în Italia soiuri cu MMB de 400-500 g (Bonciarelli F., 1987).

În momentul actual, panorama varietală a năutului nu este foarte bogată, astfel încât în mare parte a cazurilor sunt cultivate populații locale, aceasta pentru că înbunătățirea genetică a acestei plante a fost întreprinsă de puțin timp.

Principalul obectiv al amelioratorilor este acela de a crea soiuri rezistente la boli, frig, de modificare a habitatului plantei de la tipul normal de plantă semiplecat spre un tip înalt, erect cu înflorire concentrată și cu primele păstăi bine distanțate de pământ astfel încât să fie posibilă recoltarea mecanizată.

1.3.5. SAMANTA ȘI SEMĂNARUL (tratamente, epoca, desimea, distanța, adâncimea de semănat)

Sămânța este unul din factorii principali de producție la năut, de calitatea căreia depinde obținerea unor producții mari de recoltă. Sămânța destinată semănatului trebuie să aibă o puritate biologică de minimum 98%, puritatea fizică minimum 97%, germinația minimă 80%, umiditatea maximă 14%, MMB cât mai mare posibil (MMB: 200-250 g) și să provină din culturi certificate. Soiul cultivat să facă parte din grupa celor recomandate pentru zona respectivă, să corespundă scopului urmărit, să ajungă la maturitate în timp util și să se bucure de însușiri de producție și rezistență la boli.

Folosirea semințelor cu MMB cât mai mare duce la o răsărire bai bună a plantelor de năut și un coeficient de înflorire mai ridicat (Rase R. S., Khare D., 1996) (tabelul nr. 19).

Tabelul 19

Efectul mărimii seminței asupra germinării semințelor de năut (Rase R. S., Khare D)

Prevenirea și combaterea atacului de agenți patogeni existenți pe sămânță sau în sol poate fi făcută prin tratarea seminței cu diferite preparate chimice specifice (Aprou 35 SD, Bavistin, Fundazol, Metoben, Tiramet 60 PTS etc.).

Tratamente cu fugicide (Bavistin) nu afectează germinarea semințelor. Prin drajarea semințelor cu fungicide și îngrășăminte, mai ales pe bază de fosfor, se obțin producții valoroase (Joseph B., 1995).

Tratarea semințelor se relizează cu cca. 10-12 zile înainte de semănat, folosind în acest scop mașina de tratat semințe (MTS) (Neagu T., 1995).

Epoca de semănat a năutului este, în cele mai bune cazuri, primăvara timpuriu. Tinând seama că năutul, pentru a germina necesită multă apă (75% din greutatea seminței), că temperatura minimă de germinare este de 3-4°C și că plantele rezistă la înghețurile de primăvară la -6°C, semănatul este recomandabil să se facă primăvara foarte timpuriu.

O însămânțare timpurie este necesară mai ales în regiunile de stepă ale țării, unde primăvara este de regulă secetoasă și solul se usucă repeda din cauza vânturilor puternice.

Epoca optimă de semănat are o influență deosebită asupra germinației seminței ([NUME_REDACTAT], 1958) (tabelul 20).

Tabelul 20

Germinarea semințelor de năut (%) în funcție de epoca

de semănat ([NUME_REDACTAT], 1958)

Experiențele cu epoci diferite de însămânțare s-au efectuat la [NUME_REDACTAT] Domnească de către A.Ionescu, I. Costachi și Gh. Tușa care au scos în evidență importanța semănatului în epoca optimă arătând că întârzierea lui scade producția simțitor (tabelul 21).

Tabelul 21

Influența epoci de semănat asupra producției de năut

([NUME_REDACTAT]., 1956)

Epoca optimă de semănat la năut diferă foarte mult în funcție de zona de cultură a plantei (tabelul 22).

India este țara care cultuvă peste 7 milioane ha cu năut și experiențele au demonstrat că producția poate să scadă cu peste 300 kg/ha dacă se seamănă pe dată de 7 octombrie și nu pe 29 septembrie (Tiwari K. P., 1996). Tot în India dar în alte condițiide climă și sol, năutul semănat la 1 noiembrie a realizat producții de 2760 kg/ha depășind producțiile la varantele care s-au semănat pe 10-20 octombrie și 10-20 noiembrie (Saini S. S., 1997).

În regiunea mediteraneană năutul semănat iarna (februarie) este superor celui semănat primăvara, producția fiind mai mare cu peste 690 kg/ha (Singh, K. B., 1997).

Desimea de semănat este un factor foarte valoros în cadrul tehnologiei de cultivare la năut, iar în codițiile țării noastre este recomandabil să folosim 40-50 boabe germinabile la m² (Velican V., 1972; Munteanu L., 1995; [NUME_REDACTAT]., 1998) (tabelul 23).

Tabelur 22

Epoca de semănat la năut în funcție de zonele de cultură

Tabelul 23

Influența desimi și distanța de semănat la năut (Al. Ionescu, 1956)

Desimea de semănat este dependentă de numeroși factori, printre care și soiul cultivat. Sunt soiuricare dau cele mai bune rezultate la desimi de 45 pl./m² altele la desimi de 55 pl./m² desimile de peste 60 pl./m² nefiind recomandate în nici un caz (Singh R.C., Kumar R.,1993).

Semănatul la diferite epoci necesită anumite desimi de semănat, [NUME_REDACTAT] lui Traian producția cea mai mare s-a obținut în epoca I, când s-au semănat 65 b. g./m² iar în epoca II când s-au semănat 50 b.g./m².

[NUME_REDACTAT] experimentală Mărculești, unde clima este mai aridă, în epoca I (28.III) s-a obținut producția cea mai mare la desimea de 50 b. g/m² și în epoca II (9.IV), la desimea de 35 b. g./m².

Pentru aceste desimi se recomandă o acantitate de sămânță de 80-120 kg/ha, cantitate care mai este influențată și de MMB, P și G seminței utilizată la semănat ([NUME_REDACTAT]., 1998).

Distanța dintre rânduri trebue aleasă în așa fel încât să fie posibilă executarea cu ușurință a lucrărilor de îngrijire. Distanța între rânduri de 50 cm face posibilă prașila manuală, însă îngreunează mecanizarea acestei lucrări. În țara noastră, semănatul la 50 cm între rănduri a dat producții mai mari cu 2-3% decât semănatul la 40 cm între rânduri, cu 3-9% decât semănatul la 60/15 cm între rânduri, cu 5-6% decât semănatul la 30 cm între rânduri și cu 17-18% mai mare decât semănatul la 15 cm între rânduri ([NUME_REDACTAT]., 1956).

Distanța între rânduri este influențată de epoca de semănat și desimea aleasă pentru cultivare (tabelul 24).

Tabelul 24

Rolul epocii, desimii și distanței de semănat asupra producției

de năut în zona Mărculești ([NUME_REDACTAT]., 1956)

Întrucât năutul necesită prășitul în timpul vegetației, semănatul se face fie la rânduri simple, la distanța de 50 cm fie în benzi, cu distanța între benzi de 60 cm-70cm și 15 cm sau 45 cm între rânduri, fie în rânduri simple la benzi de 60-70 cm.

Alegerea uneia sau alteia dintre distanțe este dictată de posibilitățile de realizare a lucrărilor de îngrijire atât mecanice cât și manuale ([NUME_REDACTAT]., 1974).

Adâncimea de semănat este de 5-6 cm în cele mai multe cazuri. Se seamănă mai adânc cu 1-2 cm pe solurile ușoare și nu prea reavene dând se folosesc soiuri cu bob mai mare și semănatul se efectuiază spre sfârșitul epocii de semănat. Se micșorează adâncimea de semănat cu 1-2 cm pe solurile ceva mai grele și suficient de umede, când folosim soiuri cu bob mic și când semănatul se efectuează la începutul epocii de semănat ([NUME_REDACTAT], 1954; Munteanu L., 1995).

Îngroparea semințelor la adâncimea cuvenită este una din condițiile principale de care depinde obținerea unui semănat bine încheiat. Boabele îngropate superficial nu germinează din lipsă de umiditate, sau germinează cu întârziere. Nu trebuie să se piardă din vedere că năutul are nevoie pentru germinație să găsească un strat de sol bine umezit și că putera de străbatere a colțului este relativ mică, ceea ce ne impune să nu exagerăm adâncimea chiar dacă boabele sunt mai mari (Paduși K., 1954; [NUME_REDACTAT]., 1998).

Semănatul în teren cât mai bine pregătit, nivelat încă din toamnă, crează condiții pentru respectarea unei adâncimi optime de îngropare a semințelor. Semănatul se poate face cu semănăturile universale pentru cereale sau semănătorile de precizie (Neagu T., 1995).

1.3.6. LUCRARI DE ÎNGRIJIRE (combaterea buruienilor, bolilor, dăunătorilor, irigarea, alte lucrări)

Principalele lucrări de îngrijire la năut sunt: tăvălugitul după semănat, grăpatul înainte de răsărit, grăpatul după răsăritul plantelor, combaterea buruienilor, combaterea bolilor, combaterea dăunătorilor și irigarea.

Năutul este cultivat mai mult în stepa și silvostepa din S și S-E țării, zone cu frecvente vânturi uscate de primăvară. În aceste zone adeseori suntem nevoiți să însămânțăm în soluri insuficient de reavene. De aceea, tăvălugitul este prima lucrare indicată după semănat, dacă solul este insuficient de umed. Tăvălugitul ajută la încolțirea semințelor, determinând o răsărire uniformă și se execută, de regulă cu tăvălugul inelar.

Dacă solul formează crustă înainte de răsărirea plantelor datorită ploilor este necesar să se efectueze o lucrare cu grapa cu colți reglabili sau grama stelată ([NUME_REDACTAT]. ).

Năutul este o plantă care luptă puțin cu buruienile, mai ales în primele faze de vegetație, de aceea poate fi necesară grăparea culturi după răsărire până ce plantele au 7-8 cm cu sapa rotativă (când semănatul s-a făcut la o distanță între rânduri mai mare de 45 cm). Lucrare cu sapa rotativă sau cu alte grape începe mai târziu în timpul zilei, când plantele nu sunt destul de turgescente și pe lângă rolul de combatere a buruienilor în curs de răsărire sau abia răsărite are și acela de afânare superficială a solului care ușurează pătrunderea aerului și căldurii până la rădăcinile plantelor de năut favorizând formarea nodozităților (Oplinger E. S.; Hardman L.L., 1990).

Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire în tehnologia de cultivare a năutului. Competiția dintre plantele de cultură și buruieni produce pagube mai mari atunci când plantele și buruienile sunt într-o fază timpurie (Oplinger E. S., 1990; Bonciarelli F., 1992).

Pagubele produse de buruieni culturii năutului sunt de la caz la caz și uneori pot depăși 60-70% (Paradkar N. R., 1997)(tabelul 25).

Combaterea buruienilor se face atât prin lucrări de îngrijire mecanice și manuale, cât și pe cale chimică, un rol deosebit în stabilirea metodei de combatere fiind dat de disranța între rânduri la care s-a semănat năutul.

În cazul când năutul este semănat în rânduri apropiate, înlăturarea buruienilor se face prin 1-2 pliviri, operație care este destul de costisitoare și care este mai puțin eficientă economic față de erbicidare. Plivitul de două ori la 15 și 30 zile după semănat dă un bun control al buruienilor mai ales Cynodon dactylon și Cypersus rotundus, favorizând creșterea și dezvoltarea plantelor (Seshare A., Prasao P. V., 1996).

Tabelul nr.25

Pierderi cauzate de unele specii de buruieni la

cultura năutului (%)

Dacă năutul este semănat la distanțe mari între rânduri, lucrarea de bază în combaterea buruienilor este prășitul.

Prășitul este lucrarea de întreținere de o deosebită importanță deoarece contribue în măsură mult mai mare decât grăparea sau lucrarea cu sapa rotativă la acțiunea de afânare a solului și de distrugere a buruienilor.

Influența favorabilă a prășitului este dată de faptul că odată cu distrugerea buruienilor se produce și afânarea care intensifică aerația, sporind mult numărul și activitatea microorganismelor cu influență pozitivă în procesul de nitrificare ([NUME_REDACTAT] J. M., Velican V., 1972).

Lucrarea trebuir repetată de 2-3, în așa fel încât cultura să rămână tot timpul curată de buruieni, iar dolul să se mențină afânat la suprafață. Ultima prașilă trebue să aibă loc înainte de înflorire (Zamfirescu N., 1965).

Lucrarea de întreținere la năut se realizează cu cultivatorul, care trebuie să fie dotat cu apărători montate lateral pe organele active pentru a proteja plantele și a spori viteza de lucru. Adâncimea de lucru crește de la 5-6 cm, la prima prașilă, până la ultima prașilă.

Combaterea mecanică a buruienilor nu reușește să asigure pe toată perioada de vegetație o cultură de năut liberă de buruieni, în special după înflorit până la încheierea ciclului de vegetație.

Pentru combaterea chimică a buruienilor se pot folosi erbicide pe bază de prometrin, trifluralin și metalachlor (Guș P., 1998; Onisie T., 1999) (tabelul 26)

Cu toate că în culturile de năut numărul bolilor și dăunătorilor este, în general mai redus, se impun controale la intervale scurte de timp pentru a urmări starea de vegetație a plantelor și aplicarea la momentul optim a tratamentelor preventive și curative (Filipescu C.,1993; [NUME_REDACTAT],1994).

În anii favorabili extinderii bolilor se înregistrează pierderi mari de producție provocate de : antracnoză (Mycosphaerella rabie), făinare (Erysiphe sp.), putrezirea plăntuțelor (Puthiium sp.), rugină (Uromyces ciceri-arietinii), ofilirea fuzariană (Fusarium oxysporium f. sp. ciceri) și Macrophonina phaseolina (Rădulescu E., 1996; [NUME_REDACTAT]., 1980).

Efectul infestării cu diferiți agenți patogeni este remarcat prin scăderea capacității de absorbție a apei, a conținutului și calității uleiului, iar intr-o măsură mai mică, a proteinei și cenușei (Sarantinos J., Hung J.V., 1996).

Ca măsuri de prevenire și combatere se recomandă tratarea seminței cu unul din produsele Bavistin, Bavistin FL, Fundazal sau Metaben și prin aplicarea tratamentelor în vegetație cu unul din produsele :Bayleton 55 PU, Dithane 75 WG, Bavistin FL sau Tiovit 80% (tabelul 27).

după recoltare, arătura adâncă, un asolament corespunzător și cultivarea de soiuri rezistente.

Deoarece frunzele, tulpinile și păstăile sunt acoperite cu perișori deși, care secretă acid malic și oxalic, năutul nu este afectat prea tare de afide sau alte insecte.

Dâunătorii care produc pagube culturii năutului acționează în diferite faze de vegetație, afectând semințele în curs de germinație sau plantele în curs de răsărire, frunzele, florile, păstăile sau semințele în curs de formare.

Gradul de atac al dăunătorilor este influențat de condițiile pedoclimatice, de tehnologia de cultivare, dar și de compoziția chimică a plantelor. Astfel, plantele care au o aciditate mare vor fi atacate de un număr mai mic de larve în comparație cu plantele care au o aciditate scăzută, caz întâlnit în atacul năutului de Heliothis armigera (Patnaik H. P., Senapoti B., 1995).

Tabelul nr. 26

Combaterea buruienilor din cultura năutului cu ajutorul erbicidelor

Pe lângă metodele metodele chimice de combatere a agenților patogeni, o importanță deosebită o are folosirea unei semințe sănătoase, adunarea și distrugerea resturilor de plante atacate

Tabelul 27

Combaterea bolilor la năut (Șandru I., 1996)

Principali dăunători la năut sunt omida capsulelor de bumbac (Chloridea obsolieta), musca năutului (Liromyza cicerina) care atacă specia în timpul peroadei de vegetație și viermele sârmă (Agriotis sp.) care poate cauza probleme devreme atacând semințele care germinează (Filipescu C., Georgescu T., 1993).

Pe lângă metodele preventive de combatere a dăunătorilor, se folosesc și metode chimice care cuprind fie tratamente la sămânță, fie tratamente în perioada de vegetație (tabelul 28).

Tabelul 28

Combatere dăunătorilor la năut (Sandru I., 1996)

[NUME_REDACTAT] reacționează pozitiv la îmbunătățirea regimului de umiditate din sol prin irigare, dând producții mari, bogate în proteine și grăsimi, fapt ce contribue la obținerea de importante venituri la hectarul cultivat.

Regimul de irigare aplicat la năut trebue să fie strâns legat de necesitățile variabile de apă ale plantelor, de precipitațiile căzute și de perioadele critice din timpul vegetației.

În general, numărul de udări la năut este mic și au în vedere menținerea permanentă a plafonului pentru apă la 50% din intervalul umidității active pe adâncimea solului de 50-80 cm. Cerințele maxime față de apă încep în faza apariției primelor flori și se mențin la un nivel ridicat în toată perioada de înflorire, formare a păstăilor și umplere a boabelor.

Prin aplicarea a două udări, una la înflorire și una la formarea păstăilor, crește lungimea păstăilor, producția de boabe și conținutul acestora în proteine.

Irigarea are un efect benefic asupra creșterii și dezvoltării plantelor când se aplică udări la înflorire și formarea semințelor, iar cultura a fost fertilizată cu îngrășămunte pe bază de azot și fosfor, îngrășăminte care în aceste condiții sunt folosite mult mai bine de către năut (Sabale R. N., 1990).

În foarte multe țări năutul se cultivă fără irigații. România este o țară în care năutul, de regulă, nu se irigă decât în condiții cu totul speciale ([NUME_REDACTAT]., 1998).

[NUME_REDACTAT], Mexic, Franța, culturii năutului i se aplică 2-4 udări, în unele zone din India se fac irigații cu 1-2 udări, năut irigat întâlnindu-se și în Egipt, Portugalia, Afganistan și Iran (Paduși K., 1954).

Pe terenurile irigate trebuie să se țină cont că apa în cantități mari poate provoca la năut atacul de Fuzarioză, o îngălbenire și uscare a plantelor și chiar cădere a plantelor, fenomene ce afectează în final producția atât cantitativ, cât și calitativ (Agathokli I., 1954).

La irigarea prin aspersiune la noi în țară se va folosi instalația autodeplasabilă I.A.I.—30 care poate fi mutată de trei ori pe zi, iar la irigarea prin brazdă se va folosi echipamentul EUBA-150 (Savu P., 1993).

Pentru a nu perturba procesul de fecundare la irigarea prin aspersiune, este mai bine ca udările să fie aplicate înainte și după înflorit și nu în perioada înfloritului

.

1.3.7. EVALUAREA PRODUCTIEI SI RECOLTAREA

Evaluarea producției, mai ales în fermele cu concentrări mari de suprafețe, reprezintă o acțiune importantă atât din punct de vedere economic, cât și practic.

Evaluarea producției oferă posibilitatea efectuării unor calcule preliminare asupra rezultatelor productive ale culturii năutului și se execută în preajma recoltării.

Potrivit metodologiei, evaluarea în câmp a producției biologice la năut trebuie efectuată în faza când majoritatea păstăilor au ajuns la maturitate ([NUME_REDACTAT]., 1974).

Obligatoriu, trebuie luate 5 probe pe parcele în suprafața de până la 50 ha și 10 probe pe parcele mai mari de 50 ha. Mărimea unei parcele este de 1m². La fiecare probă plantele se recoltează, se desfac păstăile, se cântăresc boabele, se află producția medie la m² și apoi producția medie probabilă la ha care se corectează prin aducerea umidității la 14% (Papacostea C., Moscalu T., 1969).

Pe plan mondial se practică o altă metodă de evaluare a producției la năut, care constă în următoarele operațiuni:

-se numără păstăile de pe plantele unei probe care reprezintă 30 cm de pe un rănd. În medie se fac un număr de 5-10 astfel de probe la un ha;

-se determină numărul mediu de păstăi la m²;

-se determină numărul mediu de boabe la o păstae la m²;

-se determină greutatea la 1000 boabe (MMB);

-se stabilește numărul de boabe la ha.

Producția la ha = (nr. boabe la ha x MMB)/100.

Producției medii evaluate la ha i se aplică corecția de umiditate față de standard (Dencescu S., Miclea E., Butică A., 1982).Indiferent de metoda ce se folosește pentru o evaluare cât mai exactă este necesar să se țină cont de gradul de uniformitate a culturi, de fixarea cu multă obectivitate a locului de unde se ia proba pe diagonala parcelei și de efectuarea cu conștiinciozitate a tuturor operațiunilor.

[NUME_REDACTAT] constituie una din lucrările importante ale culturii năutului. Stabilirea epocii de recoltare la năut nu este dificil de relizat pentru că plantele au coacere relativ uniformă, păstăile nu crapă și nu există pericol de scuturare. Timpul călduros și uscat scurtează peroada de maturizare, nivelând diferențele dintre păstăi, apropiindu-le ca grad de maturare.

Recoltarea prea timpurie poate duce la deprecierea calității producției ca urmare a procentului ridicat de umiditate al boabelor. Recoltarea întârziată sau prelungită, la rândul ei, duce, în general, la perderi de producție prin scuturarea fructelor. Recoltarea întârziată face ca boabele să se întărească prea mult și din această cauză ferb mai greu ([NUME_REDACTAT], 1954).

Cel mai potrivit moment de recoltare a năutului este când majoritatea păstăilor s-au îngălbenit, iar boabele au devenit tari, căpătând culoarea specifică soiului (Zamfirescu N., 1965).

Recoltarea năutului se poate efectua fie în două faze, fie direct din lan cu combina.Recoltarea mecanizată este ușurată de însușirile ce caracterizează năutul și de pozția erectă a tulpinii, dificultățile cunoscute la celelalte leguminoase pentru boabe fiind mici. Pentru ca recoltarea mecanizată să se efectueze fără perderi de recoltă este indicat să folosim în cultură soiuri cu inserția păstăilor ceva mai înaltă.

Recoltarea mecanizată direct din lan este lucrarea cel mai des utilizată, iar pe terenurile îmburuenate, nivelate mai puțin sau când coacerea este mai puțin uniformă, recoltarea se face în două faze.

În cazul recoltării în două faze, plantele se taie cu vindrovărul, cu coase sau seceri și se lasă 2-3 zile întinse pe câmp pentru a se usca. După uscare se efectuează treieratul pe loc cu combina de cereale, adaptate pentru acest scop, care ridică și treieră din brazdă năutul.

Pe suprafețe mici se practică recoltatul năutului manual prin smulgere. Plantele smulse se așează în poloage afânate care se lasă 2-3 zile pentru uscare apoi se treieră. Pentru reducerea umidității boabelor se lopătează de mai multe ori pe zi sau se usucă în instalații speciale.

PARTEA A II-A

EXPERIMENTĂRII PRIVIND: INFLUENȚA EPOCII ȘI DESIMII DE SEMĂNAT ASUPRA PRODUCȚIEI ȘI CALITĂȚII NĂUTULUI

2.1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR REFERITOARE LA TEMĂ(DIN LITERATURA STRĂINĂ ȘI AUTOHTONĂ)

Cercetările efectuate la [NUME_REDACTAT] Krasnodor (C.S.I) dovedesc, că năutul poate fi o premergătoare mai bună pentru grâul de toamnă decât alte leguminoase cum sunt fasolea și borceagul. (Zamfirescu N., 1958). De exemplu, într-un sol îngrășat grâul de toamnă a dat producții cu aproximativ 10% mai mari decât după borceag. (Mirosnicenco I., 1953).

Pe plan mondial cercetările cu privire la fertilizarea năulului au un domeniu mult mai larg, cuprinzând bacterizarea, fertilizarea cu îngrășăminte minerale și fertilizarea cu gunoi de grajd.

Efectul inoculării cu rhizobium asupra simbiozei, producției și calității semințelor este destul de mare. Folosirea de Rhizobium J.G.R.S-60 a dus la creșterea numărului de nodozități, produdția de boabe a crescut cu 26%, iar conținutul în proteine a crescut cu 1,3 % față de varianta nebacterizată. (Gupta S.C., Namdeo S.L., 1997).

Bacterizarea are o importanță mai mare atunci când cultura de năut este fertilizată cu fosfor. Profitul net fiind mai mare când s-a ferilizat cu 60 kg /ha P2O 5 și s-au inoculat semințele cu Rhizobium. (Chaundra R., 1995).

Fertilizarea efectuată în Ucraina pe un sol cernoziom, cu 300 kg/ha fosfor a realizat un spor de producție de 750 kg/ha (Bugao S., 1963).

Cercetările cu epoci diferite de însămânțare s-au efectuat și la [NUME_REDACTAT] Domnească de către A. Ionescu, I. Costachi și Gh. Tușa care au scos în evidență importanța semănatului în epoca optimă arătând că întârzierea lui scade producția semințelor.

[NUME_REDACTAT] experimentală Mărculești, unde clima este mai aridă, în epoca I(28.III) s-a obținut producția cea mai mare la desimea de 50 b.g./m² și în epoca II(9.IV), la desimea de 35 b.g./m².

Miroșnicenka I.(1953) a arătat că mărind densitatea seminței de la 50 la 90 b.g./m², producția cea mai mare s-a obținut la varianta 50 b.g./m².

Pentru aceste desimi se recomandă o cantitate de sămânță de 80-120 kg/ha, cantitate care mai este influențată și de MMB, puritatea și germinația seminței utilizată la semănat ([NUME_REDACTAT]., 1998).

2.2. SCOPUL, OBIECTIVELE ȘI METODICA EXPERIMENTĂRILOR

2.2.1. Scopul și obectivele

Cercetările efectuate la năut se referă la unele aspecte tehnologice cu privire la fertilizarea și semănatul plantei.

Năutul se cultivă cu precădere în zonele din S țării. Pe aceste terenuri s-a încercat aplicarea unei tehnologii de cultivare, la năut asemănătoare celorlalte leguminoase, puține fiind experențele care să stabilească optimul tehnologic necesar și dezvoltării plantelor.

[NUME_REDACTAT], deși condițiile climatice și de sol sunt diferite, tehnologia de cultivare a năutului care se aplică este cea existentă în S țării.

Prin experențele pe care le efectuăm, se încearcă stabilirea tehnologii optime pentru năut în condițiile pedoclimatice ale [NUME_REDACTAT], zonă din care face parte și Iașul.

Se încearcă stabilirea epocii optime de semănat a năutului, știut fiind faptul că această verigă tehnologică are importanță majoră în obținerea unor plante valoroase din punct de vedere al producției de boabe la ha.

Nu mai puțin importantă pentru năut este și desimea de semănat. Noi încercăm să găsim desimea optimă de boabe germinabile la m² pentru a avea un număr suficient de plante recoltabile /m² care să permită culturii de năut să fie cât mai eficientă.

Stabilirea unui spațiu de nutriție de nutriție optim pentru obținerea unei cantități cât mai mari de biomasă este o problemă deosebit de importantă pentru toate plantele de cultură în general, și pentru năut în special. De aceea, pe lângă desimea de semănat, am luat în studiu și distanța între rânduri.

Rolul acestor trei parametri de bază ai semănatului se studiază atât separat, cât și în corelație între ei.

Se știe că leguminoasele, datorită simbiozei cu bacteriile genului Rhizobium se fertilizează cu doze mai mici de azot. Năutul făcând parte din aceiași categorie de plante, ne-am gândit să stabilim dozele optime de fertilizare cu azot, fosfor și potasiu, precum și influența bacterizării semințelor cu Rhizobium și au o serie de îngrășăminte foliare.

Toți acești factori cercetați îi folosim și în scopul stabilirii unor însușiri morfo-biologice, a unor elemente de productivitate și a unor procese fiziologice la această cultură relativ nouă pentru [NUME_REDACTAT] și a Bahluiului ([NUME_REDACTAT]).

Având în vedere gradul mare de adaptabilitate a acestei plante, rezistența mare la căldură și compoziția chimică destul de valoroasă, credem că năutul este o plantă de viitor în țara noastră iar stabilirea unei tehnologii optime de cultivare pe zone de cultură este un lucru deosebit de util.

Cunoașterea a cât mai multe verigi tehnologice în cadrul tehnologiei de cultivare a năutului este principalul scop pentru care noi realizăm aceste cercetări.

2.2.2. Metodica esperimentărilor (variante, repetiții, mod de așezare, planul experimentării, îngrijirea, recoltarea, aducerea la umiditatea de referință, metode de așezare)

După însămânțare, la 1-2 săptămâni s-au făcut observații fenologice în care s-a urmărit:

-data răsăritului considerată când 25% din plante au ieșit la suprafața solului și rândurile erau vizibile;

-desimea plantelor s-a stabilit prin numărarea plantelor de doi metri de rând în trei puncte aleatorii ale fiecărei parcele la aceiași distanță de margine, la toate variantele;

-data înfloritului s-a considerat ziua când 75% din plante a început deschiderea florilor bazale;

-data fructificării s-a considerat ziua când 75% erau formate păstăile bazale;

-data maturității plantelor s-a considerat fenofaza în care culoarea păstăilor de pe ramificații a de ve nit galben-brună, iar srmințele s-au întărit.

Înaintea observațiilor pe fiecare parcelă, s-a vizitat întreaga experiență pentru a aprecierea eventualelor diferențe vizibile între variante, aprecierile referindu-se la plantele din interiorul parcelei, pentru evitarea variațiilor produse prin influența marginilor sau vecinilor.

În perioada de vegetație după înflorire, formare a păstăilor și la maturitate de pe suprafața de 2,25m² din fiecare parcelă s-au luat probe de plante întregi și s-au efectuat diferite măsurători și determinări morfologice.

După cântărirea producției, pe parcelă s-au retinut probe (500 g din fiecare parcelă) la care s-a determinat:

-uniditatea semințelor cu umidometrul T 1 și

-masa a 1000 de boabe pe două probe a 500 semințe.

Examinarea nodozităților s-a efectuat la începutul înfloririi, după tăierea plantelor de la suprafața solului și spălarea rădăcinilor deasupra sitei cu ochiuri de 1 mm. S-au examinat nodozitățile la cinci plante pentru variantele în care s-a bacterizat cu nitragin și cu îngrășăminte foliare.

Producția de biomasă aeriană pentru fiecare organ al plantei, s-a dererminat prin cântărire la balanțe electromecanice.

Pentru fiecare variantă fertilizată s-au format probe medii de semințe pentru analize chimice.

Experiențele de la ferma [NUME_REDACTAT] au fost așezate în parcele subdivizate cu două repetiții (exteriența privind epoca de semănat și desimea de semănat).

În jurul experiențelor s-a lăsat un spațiu de protrecție lat de 3 m, între repetiții un spațiu de 2 m, iar între parcele cărări de 0,5 m:

-planta premergătoare:-în toți anii porumb;

-fertilizarea:-64 kg/ha fosfor s.a. și 40 kg/ha potasiu s.a. (numai la experiența privind epoca de semănat și desimea de semănat);

-lucrările solului:-arătura la 25 cm (PP-44-30M + GS-1,2M), nivelată și menținută curată de buruieni până la venirea ierni; în primăvară, după zvântarea solului, s-a licrat cu GD-4,2 în agregat cu 6GCR-1,6, iar patul germinativ s-a pregătit cu cultivatorul.

-însămânțarea: cu semănătoarea HASSIA (Germania), care asigură obținerea unor desimi de semănat dorite prin reglaje; adâncimea de încorporare a seminței a fost de 4-5 cm;

-lucrările de îngrijire: 3 prașile manuale și o erbicidare în perioada de vegetație cu erbicidul Pivot (0,5 l/ha);

-recoltarea: manuală, prin smulgere, iar treieratul cu batoza pentru câmpuri experimentale TIXON;

-păstrarea semințelor: s-a făcut în saci de pânză și în pungi de hârtie după ce sămânța s-a condiționat și s-a adus la umiditatea de 145.

La experiențe în vase de vegetație s-a utilizat un cernoziom cambic cu: pH = 7,3; argilă = 32,5; humus = 3,73; Ntotal =0,20; P2O5 mg/100 = 16; K2O mg/100 = 19; rapotr carbon/azot = 13; salinitatea = 0,13 g/100. În fiecare vas s-au însămânțat 6 semințe la adâncimea de 4 cm, iar după apariția primei perechi de frunze imparipenat compuse, au 2 plante/vas. Experiența s-a urmărit în spațu protejat la temperatura existentă în atmosferă și umiditatea menținută între 50% și 70% din capacitatea totală pentru apă.

2.3. VALORIFICAREA REZULTATELOR PRIN CALCULUL STATISTIC, ANALIZA VARIANȚEI ȘI REGRESII

Tabelul 29

Analiza varianței, % de proteină pe anul 2000

Tabelul 30

Analiza varianței, proteina kg/ha pe anul 2000

Tabelul 31

Analiza varianței, proteina kg/ha pe anul 2000E x DE

DL 5% : 14,0 kg/ha; DL 1% : 19,6 kg/ha; DL 0,1 : 27,7 kg/ha.

Tabelul 32

Analiza varianței, producția kg/ha pe anul 2000

Tabelul 33

Analiza varianței, % de ulei pe anul 2000

2.4. SINTEZA REZULTATELOR DE PRODUCȚIE ȘI DISCUȚII (tabele, grafice, etc.)

Tabelul 34

Influența epocii de semănat asupra producției de semănat

la năut

Epoca optimă de semănat este atunci când în sol, pe adâncimea de îngropat a seminței, se realizează minim o temperatură de 4°C, iar timpul este în cotinuă încălzire.

În anul 1999 producția de năut a fost cuprinsă între 1373,2 kg/ha când semănatul s-a realizat în epoca I (imediat ce se poate intra în câmp) și 2015 kg/ha în cazul năutului semănat în epoca II (temperatura solului de 4°C).

Diferențele între producțiile obținute la năutul semănat în cele trei epoci au fost de maxim 46%.

În anul 2000 năutul a avut producții cuprinse între 1256,6 kg/ha când s-a semănat în epoca I și 1771,2 kg/ha în cazul năutului semănat în epoca II.

Semănatul în epocile II și III a influențat obținerea unor producții care au depășit martorul cu peste 514,6 kg/ha (EII), respectiv 264,7 kg/ha (EIII).

Cele mai bune rezultate la cultura năutului, s-au obținut în cazul semănatului în epoca II (9-14 aprilie, la temperatura solului de 4°C) cu producții de 2015,0 kg/ha și 1711,2 kg/ha, urmare de semănatul în epoca III (20 aprilie, la temperatura solului de 8°C), cu o producție de 1980 kg/ha, apoi epoca I ( 30 III- 4 aprilie).

ANUL 1999-2000

Fig. 1. Influența epocii de semănat asupra producției de semănat la năut

Tabelul 35

Influența desimii de semănat asupra producției de semințe la năut

Desimea de semănat reprezintă unul din factorii esențiali în realizarea unor producții mari cantitativ și calitativ la cultura năutului.

În anii 1999 și 2000 însămânțatul la desimea de 60 b. g./m² a dus la realizarea unor producții de 2195 kg/ha și 1700 kg/ha, depășind martorul (45 b.g./m²) cu 517 kg/ha și 372,1 kg/ha.

Cele mai scăzute rezultate s-au obținut în cazul însămânțării năutului la desimea de 30 b.g./m², când producțiile de 1495,5 kg/ha și 931,9 kg/ha au fost mai mici cu 11% și 17% față de martor.

Rezultatele cele mai bune s-au întâlnit la variantele semănate la desimile de 60 b.g./m² și 45 b.g./m², care au avut producții de 2195,6 kg/ha și 1678,4, ce a depășit varianta semănată la 30 b.g./m² ( 1495,5 kg/ha) cu 700,1 kg/ha( 60 b.g./m²), respectiv 182,kg/ha (45 b.g./m²) s-au obținut în anul 1999 și 1700 kg/ha, ce a depășit vatianta semănată la 30 b.g./m² cu 768,1 kg/ha (60 b.g./m), respectiv 372,1 kg/ha (45 b.g./ha s-au obținut în an

ANUL 1999-2000

Fig. 2 . Influența desimii de semănat asupra producției de semințe la năut

Tabelul 36

Influența epocii de semănat x desimea de semănat asupra producției

de semințe la năut în anii 1999 și 2000

Prin combinarea celor doi factori importanți ai tehnologiei de cultivare la năut, epoca de semănat x desimea de semănat, se realizează o creștere a producției odată cu mărirea desimii de semănat la 45 b.g./m² sau 60 b.g./m² și semănatul de regulă în epocile II și III (după ce temperatura solului a ajuns la 4°C).

În anul 1999 varianta semănată în epoca II la desimea de 60 b.g./m² a realizat cele mai bune rezultate cu o producție de 2688,2 kg/ha care adepășit martorul cu 1590,5 kg/ha.

Sporuri de producție de peste 1500 kg/ha față de martor (EI x 45 b.g./m²) respectiv 60 b.g./m².

Rezultatele cele mai scăzute le-a obținut năutul semănat în epoca I (imediat ce se poate intra în câmp) la desimile de 45b.g./m² și 30 b.g./m² cu producții de 1097,7 kg/ha, respectiv1221,4 kg/ha.

În anul 2000 varianta semănată în epoca II la desimea de 60 b.g./m² a realizat o producție de 2157,3 kg/ha care a depășit martorul cu 1461,3 kg/ha.

S-a realizat sporuri de producți de peste 1000 kg/ha față de martor (EIII x 30 b.g./m²) respectiv 60 b.g./m².

Cele mai scăzute producții l-ea obținut năutul semănat în epoca III la desimea de 30 b.g./m² cu o producție de 696 kg/ha și năutul semănat în epoca I la desimea de 30 b.g./m² cu o producție de 880 kg/ha.

ANUL 1999-2000

Fig. 3. Influența epocii de semănat x desimea de semănat asupra producției de

semințe la năut

2.5. SINTEZA REZULTATELOR PRIVIND ANALIZELE FIZICE ȘI CHIMICE

Tabelul nr.37

Influența interacțiunii epocă de semănat x desimea de semănat

asupra % de proteină la năut

Prin interacțiunea celor doi factori epocă de semănat x desimea de semănat ai tehnologiei de cultivare a năutului, odată cu micșorarea desimi de semănat la 30 b.g./m² se realizează o creștere a procentului de proteină în toate cele trei epoci.În anul 1999 varianta semănată în epoca III la desimea de 30 b.g./m² a realizat cel mai mare procent de 24,4% proteină. În epocile I și II la desimea de 30 b.g./m² s-a realizat 22,8% și 23,8% proteină.

Cel mai mic procent de proteină s-a realizat la desimea de 60 b.g./m² din epoca I, respectiv 23,3% (60 b.g/m²) în epoca II și 23,8% (60 b.g./m²) în epoca III.În anul 2000 procentul cel mai ridicat în proteină de 24,9%, a realizat varianta semănată la desimea de 30 b.g./m² din epoca III, iar cel mai mic procent s-a realizat în epoca I la desimea de 45 b.g./m².

ANUL 1999-2000

Fig. 4. Influența interactiunii epocă de semănat x desimea de semănatasupra % de proteină la năut

Tabelul nr.38

Influența interacțiunii epocă de semănat x desimea de semănat

asupra % de ulei la năut

Interactiunea celor doi factori ai tehnologiei de cultivare la năut, epoca de semănat x desimea de semănat, se realizează o creștere a procentului de ulei odată cu mărirea desimii de semănat la 45 b.g./m² sau 60 b.g./m² și semănatul de regulă în epocile I și III.

În anul 1999 varianta semănată în epoca I la desimea de 60 b.g./m² a realizat cel mai mare procent de ulei de 5,9%. În epoca III la desimea de 30 b.g./m² s-a realizat cel mai mic procent de ulei de 4,8%.În anul 2000 variantele semănate în epoca I la desimea de 45 b.g./m² și 60 b.g./m² a realizat un procent de 5,8%.Comparând rezultatele obținute în anii experimentării (1999-2000) cu privire la procentul de ulei, în anul 2000 procentul a fost mai scăzut cu 0,1%.

ANUL 1999-2000

Fig.5. Influența interacțiunii epocă de semănat x desimea de semănat

asupra % ulei la năut

Tabelul nr.39

Influența epocă de semănat x desimea de semănat asupra

producției de proteină la ha

Prin combinarea celor doi factori importanți ai tehnologiei de cultivare la năut, epoca de semănat x desimea de semănat, se realizează o creștere a producției de proteină odată cu mărimea desimii de semănat la 60 b.g./m².

În anul 1999 varanta semănată în epoca II la desimea de 60 b.g./m² a realizat cele mai bune rezultate cu o producți de proteină, de 626,3 kg/ha.

Rezultatele cele mai scăzute le-a obținut năutul semănat în epoca III la desimea de 30 b.g./m² (363 kg/ha) și năutul semănat în epoca II la desimea de 45 b.g./m² (374 kg/ha).

În anul 2000 varianta semănată în epoca II la desimea de 60 b.g./m² a realizat o producție de 513,4 kg/ha proteină, o producție mai scăzută comparativ cu anul 1999.

Cele mai scăzute rezultate le-a obținut năutul semănat în epoca III la desimea de 30 b.g./m² cu o producție de 173,3 kg/ha proteină și năutul semănat în epoca I la desimea de 30 b.g./m² cu o producție de 204,1kg/ha proteină.

ANUL 1999-2000

Fig.6. Influența epocii de semănat x desimea de semănat asupra producției

de proteină la ha

2.6. ANALIZA EFICIENȚEI ECONOMICE

Tabelul nr.40

Influența epocii de semănat asupra unor indicatori

economici la năut

Epoca însămânțării nu a modificat cheltuielile totale la ha, acestea manținându-se indiferent de data semănatului la 1699000 lei/ha în anul 2000. În medie pe anii 1999-2000 cheltuielile totale au fost de 2082000 lei la toate variantele experimentale.

Producțiile diferite obținute odată cu semănatul mai timpuriu (EI) sau odată cu întârzierea semănatului (EIII) față de epoca II (4-5°C în sol) au determinat modificarea celorlanți indicatori economici rezultați din calcul.

ANUL 1999-2000

Fig. 7. Influența epocii de semănat asupra unor indicatori economici la năut

Tabelul nr.41

Influența desimii de semănat asupra unor indicatori

economici la năut

Desimea de semănat a diferențiat cheltuielile totale la unitatea de suprafață. Acestea au crescut odată cu mărimea desimii de semănat de la 30 b.g./m² (1.964.000 lei/ha) la 60 b.g./m² (2.200.000 lei/ha).

Venitul total s-a majorat odată cu mărirea desimii de semănat fiind de 2.437.000 lei/ha (30 b.g./m²), 3.860.000 lei/ha (45 b.g/m²) și 3.992.000.lei/ha (60 b.g./m²), iar costul de producțe s-a micșorat fiind de 1.781.000. lei/ha (30 b.g./m²), 1.434.000.lei/ha (45 b.g/m²) 1.175.000. lei/ha (60 b.g/m²).

Cu o rată a profitului de 85% năutul semănat la desimea de 60 b.g./m² s-a dovedit economic.

ANUL 1999-2000

Fig. 8. Influența desimii de semănat asupra unor indicatori economici la năut

2.7. CONCLUZII

Din rezutatele obținute privind influența epocii de semănat x desimea de semănat asupra producției la năut în condițiile fermei Ezăreni, în perioada 1999-2000 se pot desprinde următoarele concluzii:

Cele mai bune rezultate ale producției de semințe în anul 1999 s-au obținut când năutul s-a semănat în epoca a II-a ( 2015 Kg/ha).

2. În anul 2000 producția de semințe a fost cea mai mare ( 1711 Kg/ha) când semănatul s-a făcut în epoca a II-a ( 14. IV).

3. În medie pe anii 1999-2000 se observă că producța de semințe de 1863 kg/ha obținută când năutul s-a semănat în epoca a II- a (9. IV – 14. IV) a fost cea mai valoroasă, a depășit cu 548 kg/ha producția obținută când însămânțatul s-a realizat în epoca I (30. III- 04. IV) și cu 378 kg/ha producția obținută când însămânțatul s-a realizat în epoca a III- a (20 – 24. IV).

4. Rezultatele cele mai bune în anul 1999 s-a obținut când năutul a fost semănat la desimea 60 b.g./m² cu o producțe de 2196 kg/ha.

5. În anul 2000 cea mai bună producție a fost de 1700 kg/ha când năutul s-a semănat la desimea de 60 b.g./m².

6. În anii 1999 – 2000 media cea mai bună a fost obținută la desimea de 60 b.g./m² cu o producție de 1948 kg/ha.

7. Prin combinarea celor doi factori ai tehnologiei de cultivare la năut, epoca de semănat x desimea de semănat, se realizează o creștere a producției de semințe odată cu mărimea desimi de semănat.

În anul 1999 varianta semănată în epoca a II-a la desimea de 60 b.g./m² a realizat cele mai bune rezultate cu o producție de 2688,2 kg/ha care a depășit martorul cu 1590,5 kg/ha.

8. În anul 2000 varianta semănată la desimea de 60 b.g./m², în epoca a II-a, a realizat o producție de semințe de 2157,3 kg/ha depășind martorul cu 1461,3 kg/ha.

9. Interacțiunea celor doi factori studiați prezintă diferențieri mici în ceea ce privește procentul de proteină din semințe.

În anul 1999 varianta semănată în epoca a III-a la desimea de 30 b.g./m² a realizat un procent de 24,4 % proteină.

10. Rezultatele cele mai bune s-a obținut în anu 2000 cu un procent de 24,9% proteină, la varianta semănată la desimea de 30 b.g./m² din epoca a III-a.

11. În ceea ce privește producția de proteină la ha a fost de 626,3 kg/ha în anul 1999 la varianta semănată în epoca a II-a, la desimea de 60 b.g./m², cu rezultate mai bune față de anul 2000.

12. Anul 2000 varianta semănată în epoca a II-a la desimea de 60 b.g./m² a realizat o producțe de 513,4 kg/ha proteină.

13. Din punct de vedere al coținutului de ulei din semințe s-a obținut în anul 1999 la varianta semănată în epoca I la desimea de 60 b.g./m² cu un procent de 5,9%.

14. În anul 2000 variantele semănate la 45 b.g./m² din epoa I, au obținut un procent de ulei de 5,8%.

15. Rata profitului pe anul 1999 a fost de 108%, la varianta semănată la desimea de 60 b.g./m².

16. Pe anul 2000 rata profitului de 62%, mult mai mică față de anul 1999, s-a realizat la năutul semănat la desimea de 60 b.g./m².

17. În medie pe anii 1999-2000 s-a observat că năutul semănat la desimea de 60 b.g./m², s-a dovedit cel mai economic cu o rată a profitului de 85%.

18. În anul 1999 când năutul a fost semănat pe 09. IV în epoca a II-a, rata profitului a fost de 101%.

19.Năutul semănat pe 14.IV.2000 în epoca a II-a, a avut o rată a profitului de 73%, odată cu întârzierea semănatului rata profitului a fost mai mică.

20. Media celor doi ani 1999-2000 a avut o rată a profitului de 87%, la năutul semănat în epocile 09.IV și 14.IV.