Sistemul Vamal al Uniunii Europene
Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Specializarea: Economie și Afaceri Internaționale
Lucrare de licență
Sistemul vamal al Uniunii Europene
Coordonator: Absolvent:
Prof.univ.dr. Spiridon Pralea Lucaci Ana-Maria
Iași, 2015
Introducere
Uniunea Europeană are ca obiectiv principal promovarea unui progres economic și social, echilibrat și durabil, în special prin creearea unui spațiu fără frontiere interne, prin întărirea coeziunii sociale și economice și prin stabilirea unei uniuni economice și monetare creând o monedă unică.
Într-un stat membru se consideră ca fiind în liberă circulație, produsele care provin din țări terțe pentru care formalitățile de importare au fost îndeplinite, iar tarifele vamale și taxele cu echivalent exigibile au fost percepute în acest stat membru și care nu au beneficiat de o restituire totală sau parțială a acestor tarife sau taxe.
Prin construirea Pieței Comune, statele membre ale Uniunii Europene au renunțat la politicele comerciale naționale, în favoarea unei politici comunitare. Politica comercială comună s-a concretizat într-un sistem uniform de măsuri cu privire la produsele agricole, adoptarea tarifelor vamale comune, restricțiile cantitative la importuri în relațiile cu unele state, armonizarea legislațiilor vamale și alte măsuri de protecție comercială.
În lucrarea de față îmi propun să prezint principalele aspecte teroetice și practice în ceea ce privește sistemul vamal al Uniunii Europene. În prezenta lucrare se pune accentul pe principalele regimuri vamale care se regăsesc în sistemul vamal al Uniunii Europene dar și pe funcțiile și atribuțiile autorității vamale.
Am considerat că este eficient să începem această lucrare cu explicarea și exemplificarea principalelor componente ale sistemului vamal din Uniunea Europeană.
În acest sens, primul capitol abordează aspectele teoretice în ceea ce privește regimurile vamale din Uniunea Europeană. Începem cu o prezentare generală a ceea ce înseamnă sistemul vamal și continuăm cu o prezentare detaliată a regimurilor vamale definitive și clasificarea acestora și cu regimurile vamale suspensive și clasificarea acestora.
În al doilea capitol am dorit să punem accentul pe funcțiile și atribuțiile autorităților vamale dar și pe ceea ce reprezintă comisionarii în vamă astfel reușind să înțelegem mult mai bine cu ce se ocupă aceste instituții ale statului.
Capitolul al treilea intitulat „Vămuirea mărfurilor”, începe cu o prezentare a operațiunilor de vămuire la imoprt și se încheie cu prezentarea unui studiu de caz. Studiul de caz pune accentul pe vămuirea mărfurilor la import, iar in cazul nostru prezintă comerțul cu ulei de soia brut nerafinat.
Capitolul 1. Regimurile vamale-principalele componente ale sistemului vamal al Uniunii Europene
Sistem vamal, regim vamal, teritoriu vamal-delimitări conceptuale
Încă de la începuturile apariției economiei mondiale s-a demonstrat faptul că progresul economic al unei țări depinde de mobilizarea resurselor proprii, umane, materiale și financiare. Țările nu se pot desprinde de circuitul economic mondial. Participarea la divizunea internațională a muncii și implicit la circuitul economic mondial este de natură să protejeze eforturile proprii ale fiecărui popor și să grăbească progresul economic al tuturor statelor.
Cooperarea economică și tehnico-științifică internațională alcătuiesc fără îndoială, unul dintre cei mai importanți factori ai dezvoltării economice. La extinderea relațiilor economice internaționale contribuie numeroși factori cum ar fi:
îmbunătățirea cadrului juridic menit să faciliteze această cooperare;
formele noi de realizare a tranzacțiilor;
măsurile moderne de asigurare împotriva riscurilor;
informatizarea;
transporturile internaționale;
dezvolatrea și generalizarea asigurărilor de bunuri și de persoane;
modernizarea și informatizarea operațiunilor bancare etc;
producția de bunuri și servicii.
Toți acești factori sunt cuprinși în diverse sisteme care alcătuiesc economiile contemporne ale statelor, între care există relații de interdependență, executate atât în cadrul bilateral cât și multilateral, potrivit unor reguli stabilite pe seama acordului de voință între state.
Participarea economiilor naționale contemporane la divizunea internațională a muncii necesită însă și o protejare a acestora de către stat, deci o instituție de drept public, prin folosirea diverselor mijloce și tehnici. Una din formele care participă ca element de protecție este reprezentată de sistemul vamal.
Sistemul vamal diferă de la un stat la alt stat, în funcție de structura organizatorică, politică și comercială pe care o utilizează. În cadrul general al sistemului economic al statelor participante la schimbul internațional de mărfuri este inclus și sistemul vamal.
Principalele obiective ale acestui sistem la nivel de economie națională sunt:
încurajarea activităților de export prin diverse forme și mijloace;
aplicarea unei părți a politicii fiscale a statului;
întocmirea de statistici în activitatea de comerț exterior;
apărarea intereselor economice ale statului.
Prin prisma obiectivelor putem defini sistemul vamal ca fiind o structură complexă care conține tehnicile utilizate de stat pentru influențarea activității vamale, metodele de conducere și administrative, cadrul instituțional alcătuit din autorități cu atribuții în domeniul vamal, cadrul juridic format din: legi, decrete, hotărâri și alte reglementări cu aplicabilitate în activitatea vamală.
La introducerea sau la scoaterea de pe teritoriul Uniunii Europene a mărfurilor prezentate la birourile vamale, autoritatea vamală stabilește regimul vamal și procedura vamală acoordate mărfurilor respective. În Uniunea Europeană , regimul vamal cuprinde totalitatea normelor care se utilizează în cadrul procesului de vămuire, în funcție de scopul , de destinația mărfurilor sau operțiunii comerciale.
Codul Vamal al Uniunii Europene stabilește și tratamentul vamal care se aplică mărfurilor aflate pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, până când acestea stabilesc liberul în vamă. Astfel se aprobă intrarea bunurilor pe teritoiul vamal comunitar, descărcarea bunurilor în vederea depozitării temporare sau sub regim vamal al tranzitului temporar și depunerea declarației sumare. Codul Vamal hotărăște tratamentul bunurilor în funcție de destinație, determinând încadrarea tarifară și obținerea unui regim vamal definitiv (export sau import) sau suspensiv (tranzitul vamal, depozitul vamal,admiterea temporară – la import sau export, regimul de perfecționare acitvă sau pasivă, transformarea sub control vamal) și admitrea bunurilor în vederea liberei circulații în spațiul comunitar după acordarea ”liberului de vamă”. Codul Vamal al Uniunii Europene tratează exceptările de la plata taxelor vamale, acordate în cadrul diferitelor regimuri prevăzute pentru mărfuri precum și regimurile vamale definitive sau suspensive.
Acel teritoriu în care se aplică o anumită legislație vamală sau un anumit regim vamal se numește teritoriu vamal și de multe ori acest teritoriu se suprapune cu teritoriul național al unui stat, dar există și cazuri în care teritoriul vamal este mai mare sau mai mic decât teritoriul național. Astfel dacă două sau mai multe state acceptă să formeze împreună o zonă de comerț liber sau o uniune vamală, teritoriul vamal însumează teritoriul statelor participante, în acest caz fiind vorba de o extindere a teritoriului vamal. În situația în care statele hotărăsc ca anumite localități, zone, porturi etc., să fie excluse de la folosirea regimului vamal este vorba de o restrângere a teritoriului vamal, iar acesta se realizează prin înființarea pe teritoriul național de antrepozite vamale,zone libere, porturi libere și zone de tranzit.
Cea mai importantă formă de extindere a teritoriului vamal sunt uniunile vamale și sunt de două feluri:
incomplete sau imperfecte când sunt vizate numai o parte din produsele care se schimbă reciproc și cu terții;
complete sau perfecte când sunt vizate acele produse care se schimbă reciproc și cu terții.
O altă formă de extindere a teritoriului vamal este creearea de zone de liber schimb, iar în cazul acestora, țările participante elimină barierele tarifare și netarifare în relațiile comerciale reciproce pentru o parte din produse sau pentru toate acestea și în relațiile cu terții, nu stabilește o politică comercială comună, astfel încât fiecare țară membră păstrându-și independența în materie de politică comercială.
1.2 Regimuri vamale definitive
Din punct de vedere al regimului vamal și al procedurii vamale conexe corespunzătoare Uniunii Europene, operațiunile întreprinse de agenții economici care intră în clasa regimurilor vamale definitive sunt opreațiunile de import și operațiunile de export în și din Uniunea Europeană. Astfel aceste tipuri de operațiuni alcătuiesc cele două regimuri vamale de bază ale relațiilor comerciale internaționale.
De la 1 ianuarie 1993 regimurile vamale definitive se aplică numai schimburilor comerciale dintre Uniunea Europeană și țările terțe. Ca urmare a creării uniunii vamale, spațiul european este un teritoriu vamal unic.
1.2.1 Regimul vamal al exporturilor din Uniunea Europeană
Potrivit Codului Vamal, regimul de export constă în scoaterea definitivă a mărfurilor, de pe teritoriul unei țări și sunt acceptate la export mărfurile produse în țară, precum și cele importate anterior, cu excepția mărfurilor care sunt supuse unor măsuri de prohibiție(interzicere) sau de restricție în cadrul politicii vamale.
Normele Uniunii Europene consideră drept regim vamal de export definitv din Uniunea Europeană, totalitatea mărfurilor trimise în străinătate pe baze contractuale destinate să rămână permanent în afara teritoriului vamal comunitar cu excepția:
mărfurilor trimise temporar în străinătate;
mărfurilor care fac obiectul unei activități de perfecționare pasivă.
Pot fi exportate toate mărfurile care sunt produse în Uniunea Europeană, precum și cele importate anterior cu excepția celor care sunt interzise la exportul din Uniunea Europeană și anume:
mărfurile restricționate în cadrul politicii comerciale comune;
mărfurile prohibite.
În Uniunea Europeană exportul de mărfuri poate fi efectuat de către persoane juridice, cu sediul într-un stat comunitar în al căror obiect de activitate sunt prevăzute aceste operațiuni. La exportul de mărfuri din Uniunea Europeană nu se percep taxe vamale și singura condiție pentru acordarea liberului de vamă este ca mărfurile să părăsească teritoriul vamal al Uniunii Europene în aceeași stare în care se aflau în momentul înregistrării declarației vamale, care se completază doar în scop statistic. Eliminarea taxelor vamale se datorează intereselor comunitare de a stimula exportul de mărfuri. La exportul de mărfuri din Uniunea Europeană nu se aplică TVA (taxa pe valoare adăugată).
Exportatorul este obligat să depună un DAU de export la biroul vamal în raza căruia se află sediul acestuia sau la locul unde mărfurile sunt ambalate sau încărcate pentru a fi exportate. În cazuri temeinic justificate declarația vamală poate fi depusă și la un birou vamal de frontieră din cadrul Uniunii Europene.
Mărfurile destinate exportului controlate și vămuite în interiorul țării se supun controlului vamal la frontieră, unde se verifică numai numărul, seria și integritatea sigiliilor aplicate, pe baza documentului vamal de export.
La exportul din Uniunea Europeană sunt supuse controlului vamal de frontieră următoarele:
mijloacele de transport în care există prezumția că se află și alte bunuri decât cele prevăzute în documente;
mijloacele de transport și coletele care nu îndeplinesc condițiile de sigilare;
mijloacele de transport și coletele destinate exportului, vămuite în interiorul spațiului comunitar, sosite la frontiera acestiua fără sigilii violate, neaplicate corect sau cu sigilii care nu corespund celor menționate în documente.
În momentul în care la birourile vamale de frontieră ale Uniunii Europene nu sunt condiții corespunzătoare de control , mijloacele de transport sunt îndrumate către cel mai apropiat birou vamal unde există condiții de efectuare a controlului.
În vederea efectării controlului vamal ambalarea, dezambalarea, manipularea și transportul mărfurilor se efectuează de către declarantul vamal, pe cheltuiala acestuia sau după caz a reprezentantului acestuia.
Când vămuirea la export se realizează la birourile vamale din interiorul unui stat comunitar, mărfurile se prezintă acestor birouri însoțite de documentele de transport, cu cel mult 24 de ore înaintea expedierii.
În cazul exportului de mărfuri din Uniunea Europeană, este remisă exportatorului pagina 3 din DAU vizată de biroul vamal de plecare. Valoarea TVA (taxa pe valoare adăugată) poate fi dedusă pentru consumul intermediar indus de activitatea firmei, indiferent de orginea produselor.
Regimul vamal al importurilor în Uniunea Europeană
Potrivit Codului Vamal, importul constă în intrarea în țară a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic. La importul mărfurilor, autoritatea vamală execută procedura de vămuire și de încasare a datoriei vamale aferente drepturilor de import, aplicând și măsurile de politică comercială.
Potrivit Regulamentului Vamal, importul mărfurilor se face cu respectarea normelor prevăzute în Codul Vamal, precum și a legii pentru tariful vamal de import care se aplică de autoritatea vamală în condițiile stabilite în prezentul capitol.
Conform Codului Vamal, unele categorii de mărfuri pot beneficia de un tratament tarifar favorabil, în funcție de felul mărfii sau de destinația lor specifică, potrivit reglementărilor vamale sau acordurilor și convențiilor internaționale.
Prin tratament tarifar favorabil se înțelege o exceptare sau o reducere de drepturi vamale, care poate fi aplicată și în cadrul unui contingent tarifar. Prin lege se stabilesc cazurile în care din motive și împrejurări speciale, se acordă scutiri de drepturi la importul de mărfuri.
Beneficiarii importului sau importatorii de mărfuri destinate unei anumite utilizări în cauză în care ulterior declarației vamale, schimbă utilizarea mărfii, sunt obligați să înștiințeze înainte autoritatea vamală, care va aplica regimul tarifar corespunzător noii utilizări.
Conform Regulamentului Vamal, preferințele tarifare stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale se dau la depunerea certificatului de origine a mărfurilor și înscrierea codului stabilit pentru fiecare acord sau convenție în rubrica corespunzătoare din declarația vamală în detaliu.l
Pentru mărfurile care beneficiază de un tratament tarifar favorabil în funcție de destinația lor finală acordat prin legi speciale, regimul vamal de import se admite dacă persoana care importă sau pentru persoana care se importă aceste mărfuri a obținut o autorizație scrisă.
Autorizația se emite pentru a permite autorității vamale să verifice în orice moment existența mărfurilor în locul în care acestea sunt utilizate sau depozitate în scopul declarat.
Termenul de valabilitate a autorizației este cel prevăzut în actul normativ care acordă tratamentul tarifar favorabil, iar în cazul în care nu este fixat un astfel de termen, valabilitatea autorizației este cea care rezultă din calculul amortizărilor în conformitate cu prevederile Legii numarul 15/1994, privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale și necorporale.
Beneficiarul autorizației are următoarele obligații:
să utilizeze mărfurile numai pentru destinația declarată;
să țină o evidență contabilă și operativă care să permită autorității vamale să observe dacă destinația declarată a fost respectată și să păstreze această evidență pentru perioada menționată în autorizație;
să utilizeze mărfurile pentru destinația declarată înainte de expirarea unui termen de un an de la data declarației vamale de import validată de autoritatea vamală. Termenul poate fi prelungit de autoritatea vamală dacă mărfurile nu au fost utilizate datorită unui caz neprevăzut ori de forță majoră sau datorită unei cauze impuse de procesele tehnice de transformare sau de utilizare a mărfurilor.
Potrivit Codului Vamal , în cazul în care nu s-a aplicat un tratament tarifar preferențial, deoarece importatorul nu a prezentat certificatul de origine a mărfurilor, titularul operațiunii are dreptul să ceară restituirea taxelor încasate în plus.
Cererea de restituire este acceptată dacă a fost depusă în termenul de valabilitate a certificatului de origine specificat în acordurile internaționale prin care s-a realizat regimul tarifar preferențial.
Introducerea de bunuri în țară se realizează cu depunerea declarației vamale de import și cu îndeplinirea celorlalte condiții legale privind importul de mărfuri, inclusiv plata taxelor vamale și a altor drepturi de import prevăzute de lege.
Pe baza de reciprocitate se practică reduceri sau exceptări de la plata taxelor vamale sau se acordă regimul de introducere temporară, fără garantarea taxelor vamale. În cazul bunurilor introduse în țară pentru întreținerea și dotarea reprezentanților firmelor comerciale și ale organizațiilor economice străine.
Bunuri scutite de la plata datoriei vamale O.G. nr. 59/2003, în vigoare din 27.11.2003,
scutește de la plata datoriei vamale mai multe categorii de bunuri:
drepturi de export – impozite care se cuvin statului la exportul de bunuri;
bunuri personale – bunuri destinate uzului personal sau pentru necesități gospodărești;
datorie vamală – obligația unei persoane de a plăti drepturile de import sau de export;
drepturi de import – taxele vamale și taxele cu efect echivalent acestora, TVA (taxa pe valoare adăugată), accizele și orice alte sume care se cuvin statului la importul de bunuri.
Regimurile vamale suspensive
Regimurile vamale formează o parte din destinațiile vamale care pot fi date mărfurilor introduse în țară, altele decât regimurile vamale definitive, prin care se creează facilități schimburilor comerciale internaționale.
Sub aceste regimuri sunt puse mărfuri pentru care din diverse motive, nu se efectuează vămuirea definitivă din momentul în care au fost introduse în țară. Este vorba despre mărfurile introduse în țară pentru stimularea exportului atunci când sunt prelucrate ori transformate sau despre mărfurile introduse în țară pentru diverse scopuri dar care rămân proprietatea partenerului extern.
Existența unor astfel de regimuri asigură pe de o parte o supraveghere eficientă din partea autorității vamale asupra mărfurilor, iar pe de altă parte oferă operatorilor economici posibilitatea să execute unele opreațiuni comerciale fără a fi necesar să și blocheze sume importante pentru plata taxelor vamale care s-ar datora dacă astfel de mărfuri ar fi importate definitiv.
Stabilirea regimului vamal de către autoritatea vamală verifică dacă elementele procurate prin documentele prezentate la vămuire, jusitifică acordarea regimului vamal solicitat de titular. Autoritatea vamală poate refuza acordarea unui regim vamal cerut dacă titularul opreațiunii comerciale nu prezintă documente din care să rezulte că sunt îndeplinite normele specifice acestui regim.
Acordarea regimului suspensiv se execută de autoritatea vamală după o verificare atentă a condițiilor în care urmează să se deruleze operațiunea comercială și din motivul acesta pentru operatorii economici este prevăzută obligația, să solicite în scris acordarea unui astfel de regim.
În decizia de acordare a regimului suspensiv, autoritatea vamală trebuie să analizeze dacă poate fi realizată activitatea de supraveghere a mărfurilor respective sau dacă sunt creeate toate condițiile ca să fie excluse posibilitățile de fraudă vamală, prin sustragerea mărfurilor de sub acest regim și introducerea lor în circuitul economic fără achitarea datoriilor față de bugetul statului.
În afara caracterului de suspendare a plății taxelor vamale, regimurile vamale suspensive au și un caracter temporar. În consecință autoritatea vamală fixează un termen în cadrul căruia operațiunea comercială urmează a se realiza, iar regimul acordat se încheie. Autoritatea vamală fixează acest termen ținând cont de tipul necesar realizării operațiunii comerciale și are posibilitatea să prelungească acest termen la cererea justificată a titularului. Pentru a-și exercita atribuția de supraveghere vamală, autoritatea vamală trebuie să fie înștiințată de orice modificări care pot apărea în derularea operațiunii comerciale. Astfel de modificări pot apărea în legătură cu locul de depozitare a mărfurilor plasate sub regim vamal suspensiv condițiile de derulare a operațiunii comerciale, posibilității de respectare a termenului de încheiere a regimului, eventualele pierderi cantitative sau modificări ale calității mărfurilor sunt admise inițial sub regim.
1.3.1 Regimul vamal de tranzit
Regimul vamal de tranzit constă în transportul mărfurilor străine de la un birou vamal al Uniunii Europene la alt birou vamal al uniunii Europene, fără ca acestea să fie supuse măsurilor de politică comercială comună sau plății taxelor.
Regimul vamal de tranzit se consideră încheiat în momentul în care mărfurile și documentele corespunzătoare sunt prezentate la biroul vamal de destinație. Titularul regimului de tranzit este obligat să prezinte biroului vamal de destinație mărfurile în stare intactă, cu măsurile de marcare și sigilare aplicate, în termenul stabilit de autoritatea vamală. În cazul în care tranzitul vamal se efectuează sub acoperirea Convenției Internaționale TIR(Convenția TIR) sau a Convenției Internaționale pentru Admiterea Temporară (Convenția ATA), în locul declarației vamale de tranzit se prezintă la birourile vamale, Carnetul TIR, respectiv Carnetul ATA, care permite tranzitului supravegherea vamală a mijloacelor de transport și a mărfurilor transportate.
Titularii de tranzit sunt transportatorii bunurilor și ei sunt obligați să arate organelor vamale o declarație vamală de tranzit, care poate fi însoțită de facturi sau alte documente, din care să rezulte valoarea bunurilor tranzitate.
În cazul tranzitului, operațiunea de vămuire constă în controlul vamal exterior a mijlocului de transport și în verificarea concordanței documentelor de tranzit vamal cu documente de transport însoțitoare. În caz de suspiciune, organele vamale au obligația să efectueze controlul vamal al bunurilor transportate de tranzit.
În cazul în care transportatorul nu prezintă mărfurile la biroul vamal de destinație, declarația vamală de tranzit constituie un titlu executor pentru plata taxelor vamale și a drepturilor de import.
1.3.2 Regimul vamal de antrepozite
Depozitul vamal se poate efectua atunci când există un decalaj în timp între circulația mărfurilor și comercializarea acestora, iar acest regim vamal se aplică atât la import cât și la export.
În Uniunea Europeană se pot distinge două tipuri de depozite vamale:
privat, în care titularul operațiunii este singurul care poate depozita marfa, la sediul său, dar cu condiția de a respecta prevederile legale;
public în care orice persoană juridică poate depozita marfa ce face obiectul operațiunii de comerț exterior.
Pe perioada în care mărfurile sunt antrepozitate, proprietarul antrepozitului, în calitatea sa de depozitar și gestionar, are următoarele drepturi și obligații:
să supravegheze mărfurile;
să conserve mărfurile;
să se supună controlului vamal;
să îndeplinească condițiile de organizare a depozitului.
În Uniunea Europeană, antrepozitele sunt identificate după litere, astfel, antrepozitul public (de tip A, B si F) este destinat mărfurilor de către orice persoană (este numit și antrepozit real). Antrepozitul vamal public este o formă de antrepozit rigid, puțin întâlnit în Uniunea Europeană.
Antrepozitul vamal public are o dublă supraveghere, a autorității vamale și a administratorului care poate fi Camera de Comerț a statului în cauză sau un port autonom. Antrepozitele publice sunt localizate mai ales în centrele cu trafic comercial intens. Costurile de stocare ale mărfurilor sunt mai ridicate decât costurile de depozitare în antrepozite private, deoarece aceste costuri includ și serviciul administratorului. Pentru firmele care nu au experiență în comerțul internațional, antrepozitul public reprezintă o soluție unică, deoarece administratorul antrepozitului se ocupă la solicitarea agentului economic și cu o serie de probleme administrative.
Antrepoitul privat (de tip C, D, E), este destinat depozitării mărfii de către cel căruia îi aparține depozitul. Aceste antrepozite sunt des întâlnite de către firmele mari, diferențele între ele fiind mai mult de natură juridică, în funcție de procedurile de aplicare a regimului vamal. Autoritățile vamale comunitare împuternicește exploatarea fiecărui tip de antrepozit, aprobarea acordându-se în funcție de reputația firmelor solicitante, de natura mărfurilor, evitându-se astfel avantajarea produselor a căror comercializare ulterioară pe piața comunitară ar putea favoriza apariția unor dezechilibre sectoriale. În ultimii ani restricțiile impuse uneori în cazul antrepozitării s-au atenuat, astfel încât aproape tipurile de produse pot fi stocate în antrepozitele private.
Autoritatea vamală poate cere deținătorului de antrepozit să constituie o garanție care să asigure plata taxelor vamale de import pentru mărfurile nevămuite, aflate în antrepozit. Garanțiile care trebuie depuse reprezintă 10 % din taxele vamale, care trebuie plătite pentru mărfurile de origine terță și 5% din valoarea TVA (taxa pe valoare adăugată) pentru mărfurile comunitare.
Înscrierea în evidența operativă a mărfurilor aflate în antrepozit, ținută în forma stabilită de autoritatea vamală, se face imediat ce mărfurile au fost introduse în depozit. În antrepozitele vamale pot fi depozitate și mărfuri care sunt supuse operațiunilor specifice regimului de perfecționare activă sau de transformare sub control vamal, evidența operativă fiind ținută de deținătorul antrepozitului.
Operațiunile acceptate sunt: ambalarea, marcarea și testarea în vederea pregătirii spre vânzare, care în prealabil trebuie aprobate de autoritatea vamală. Pentru aceste operațiuni mărfurile pot fi scoase temporar din antrepozit și pot fi transferate dintr-un antrepozit în altul. Pentru mărfurile scoase din antrepozitul vamal și vămuite la import se plătesc taxe vamale. La stabilirea valorii în vamă, în vederea calculării taxelor vamale nu se iau în considerare cheltuielile cu antrepozitarea, conservarea și supravegherea mărfii.
Opțiunea operatorului între un antrepozit public și un antrepozit privat este rezultatul unei analize comparative între costurile și restricțiile impuse în cazul fiecărui tip de antrepozit. Avantajele pe care un astfel de regim le oferă, se obțin atât în plan financiar (suspendarea plății taxelor vamale și a taxelor corespunzătoare unei perioade de timp), cât și în plan logistic. Operatorul are o anumită flexibilitate în organizarea activității firmei, putând stabili sau modifica destinația finală a mărfurilor (piața internă, o țară terță, o altă țară membră a Uniunii Europene), în funcție de evoluția mediului economic și de măsurile de politică comercială în vigoare. În funcție de destinație este posibilă alegerea unui anumit regim vamal.
Și în cazul exporturilor din Uniunea Europeană, regimul de antrepozite prezintă anumite avantaje. Din punct de vedere juridic, marfa care urmează a fi exportată și care este plasată în regim de antrepozitare este considerată a fi în afara teritoriului vamal comunitar ( teoretic marfa figurează ca fiind exportată).
1.3.3 Admiterea temporară
Admiterea temporară a mărfurilor în Uniunea Europeană este un regim suspensiv, care se aplică mărfurilor importate în Uniunea Europeană (admitrea temporară propriu-zisă), celor de export din Uniunea Europeană (regim de retur), precum și celor aflate în circuit internațional
( regimul ATA).
Admiterea temporară la import se utilizează pentru mărfurile importate în Uniunea Europeană pentru o durată limitată în vederea folosirii în activități comerciale determinate (participarea la târguri și expoziții, teste etc. ), apoi având un reexport. Ele beneficiază de suspendarea totală sau parțială a taxelor care ar fi impuse în cadrul unui regim vamal definitiv.
Eșantioanele sau monstrele sunt toate produsele sau articolele destinate prospectării comerciale (dar nu difuzării publicitare). Condiția de admitere temporară este ca ele să fie importate într-un singur exemplar, cu excepția produselor consumabile destinate unei demonstrații (produse alimentare, substanțe pentru analize, etc.). Se face de regulă distincție între monstrele de valoare neglijabilă (admise sub simpla declarație verbală) și cele cu valoare (care presupun utilizarea unor metode de identificare și depunerea unei garanții financiare).
Regimul de retur se efectuează asupra mărfurilor care au fost exportate temporar din Uniunea Europeană și sunt reimportate, fiind reintroduse în spațiul comunitar, într-un anumit termen fără a suferi vreo modificare, cu excepția uzurii lor.
Exportul temporar se referă la produsele trimise la exopzițiile și târgurile internaționale sau trimise în afara Uniunii Europene pentru diverse probe și încercări. La import ele sunt scutite de plata taxelor vamale și a altor taxe fiscale și parafiscale. La întoarcerea mărfurilor, autoritatea vamală a Uniunii Europene verifică, dacă acestea nu au făcut obiectul unei prelucrări în străinătate.
În Uniunea Europeană, operațiunile de export temporar se încheie prin:
reimportul mărfurilor trimise temporar sau prin exportul definitiv al acestora;
emiterea din oficiu a unui act constator de către biroul vamal care are operațiunea în evidență, când nu se respectă termenul stabilit;
emiterea din oficiu a unui act constatator de către biroul vamal care are operațiunea în evidență, în cazul în care mărfurile nu sunt înapoiate din considerente de ordin economic.
Exportul mărfurilor poate avea loc imediat după vizita de identificare a acestora sau mai târziu, în cazul mărfurilor care vor părăsi teritoriul vamal printr-un alt punct vamal. Biroul vamal, ce deține pagina de ieșire din Carnetul ATA, va stabili termenul în care se va face reimportul, în funcție de durata folosirii mărfurilor în străinătate,iar acest termen nu poate depăși termenul de un an.
Carnetul ATA este un document vamal internațional ce permite exportul temporar de mărfuri dintr-o țară aderentă la Convenția de la Bruxelle din 1961 și folosirea acestor mărfuri într-o altă țară aderentă, fără plata taxelor vamale. Titularul Carnetului ATA sau un reprezentant al acestuia, va prezenta documentul la biroului vamal competent, după care se va face o verificare a carnetului și a mărfurilor.
Mărfurile și carnetul ATA trebuie prezentate la fiecare punct vamal de intrare și de ieșire din țările vizitate. Titularul Carnetului ATA trebuie să îndeplinească termenul de reimport fixat de autoritatea vamală, iar depășirea acestuia implică plata taxelor vamale și a unei amenzi.
Cu ocazia expozițiilor și a târgurilor, a misiunilor de prospectare, acest regim vamal permite mărfurilor utilizate temporar în străinătate, să fie reimportate fără plata taxelor vamale. Produsele la care se aplică acest tip de regim vamal sunt monstrele și materialele pentru demonstrații.
1.3.4 Perfecționarea activă și pasivă
A. Perfecționare activă
Perfecționarea activă permite realizarea importului temporar de mărfuri de pe terțe piețe (materii prime, materiale, etc.), în scopul transformării, prelucrării, montării sau încorporării în alte produse care urmează a fi reexportate (produse finite), beneficiind de exonerarea de la plata taxelor vamale, a altor taxe sau neaplicarea măsurilor de politică comercială.
Exonerarea se acordă numai în doua cazuri:
Sistemul suspensiv –se aplică în cazul produselor al căror reexport în afara teritoriului vamal este sigur din momentul importului lor. Diversele impozite și măsuri de politică comercială aplicabile în mod normal la import sunt suspendate în acest caz sub rezerva reexportului ulterior a produselor obținute în condițile acestui regim.
Sistemul cu rambursare – este indicat să se realizeze în cazul în care reexportul mărfurilor nu este decât parțial sau este supus unor condiții greu de îndeplinit. Taxele sunt percepute în momentul reexportului produselor finite.
Condițiile de atribuire și utilizare a regimului:
beneficiarul trebuie să execute el însuși sau în nume propriu prelucrările;
pentru utilizarea acestui regim este necesar să se depună o cerere de autorizație la autoritatea vamală competentă;
operațiunea preconizată nu trebuie să lezeze interesele esențiale ale celorlalți producători de pe aceeași piață;
beneficiarul acestui regim trebuie să domicilieze în țara unde este aprobat regimul vamal.
În cazul perfecționării active cu suspendare, mărfurile care intră sub incidența acestui regim beneficiază de suspendarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent a altor taxe percepute la import precum și al mărfurilor de politică comercială aplicate la import și la export.
Intrarea sub incidența acestui regim este reglementată de un document de administrație unic, iar importul produselor de bază se poate realiza în una sau mai multe etape.
Ieșirea de sub acest regim se face fie prin reexportul produselor finite către o țară terță, fie prin plasarea acestora sub un regim vamal suspensiv norml urmat de un export.
Dacă produsele urmează să fie destinate consumului pe piața internă, beneficiarul regimului este obligat să plătească impozitele și taxele de import majorate în unele cazuri cu o sumă compensatorie. În cazul în care reexportul de mărfuri nu este sigur la ieșirea din regimul de perfecționare activă este probabil utilizarea sistemului cu rambursare.
În cazul perfecționării active cu restituire mărfurile trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
să nu facă obiectul contingetărilor cantitative, a plafoanelor sau a contingentelor tarifare;
sa ofere posibilitatea recuperării taxelor vamale percepute în conformitate cu tariful vamal pentru produsele finite subvenționate.
În practică, în toate aceste cazuri nu este posibilă acordarea dreptului de ramburasare a taxelor vamale. Taxele vamale sunt percepute la import și apoi rambursate în momentul reexportului de produse finite realizate pe baza importului respectiv. Mărfurile care intră sub incidența regimului de perfecționare activă cu rambursare beneficiază astfel de un regim de comerț complet liber.
În momentul ieșirii de sub incidența acestui regim prin efectuarea unui import sau prin plasarea sub un alt regim vamal suspensiv, urmat de un export, taxele aferente importului sunt rambursate. Dacă în final mărfurile sunt reorientate pe piața internă nu se percepe nici un fel de penalizare sau taxă compensatorie. De asemenea, nu trebuie îndeplinite nici un fel de formalități speciale în cazul, în care mărfurile supuse regimului de perfecționare activă cu rambursare sunt destinate consumului pe piața internă.
B. Perfecționare pasivă
Regimul vamal de perfecționare pasivă permite exportarea temporară de mărfuri comunitare în afara teritoriului vamal al Comunității în vederea supunerii la operații de perfecționare, inclusiv reparții și importul produselor compensatoare rezultate cu exonerarea totală sau parțială de la plata taxelor de import sau reimport.
Excluderi de la acordarea acestui regim:
mărfurile a căror export dă dreptul la concesionarea restituirilor sau altor sume în cadrul politicii agricole comune;
mărfuri care anterior exportării lor au fost puse în liberă practică fiind scutite total de taxele de import datorită destinației particulare atât timp cât condițiile fixate pentru acordarea scutirii rămân valabile.
mărfurile al căror export dă prilejul unei rambursări sau a unei reduceri de taxe de import.
Pe teritoriul vamal al Uniunii Europene perfecționarea pasivă constă în supunerea la una sau mai multe operațiuni de transformare sau prelucrare a:
mărfurilor puse în liberă practică, din care o parte vor fi reexportate în afara Uniunii Europene. În acest caz, se percep taxele vamale numai dacă produsele compensatorii sunt importate în Uniunea Europeană;
mărfurilor non-comunitare, destinate reexportului sub formă de produse compensatorii, fără a face obiectul încasării taxelor vamale sau al măsurilor de politică comercială.
În regimul de perfecționare pasivă se pot face următoarele operațiuni:
transformarea mărfurilor;
repararea mărfurilor, inclusiv remontarea în forma inițială;
prelucrarea mărfurilor, inclusiv montajul, asamblarea sau adaptarea lor la alte mărfuri;
utilizarea unor mărfuri, care deși nu se regăsesc în produsele compensatoare, permit sau facilitează obținerea acestor produse, chiar dacă ele dispar total sau parțial în timpul folosirii lor.
Acest regim vamal a fost introdus în Comunitatea Europeană în anul 1985. Pentru a putea beneficia de acest regim, producătorul trebuie să obțină o autorizație din partea autorității vamale comunitare, prin care se fixează modalitățile de control al operațiunilor de perfecționare, precum și durata de valabilitate a regimului. În urma perfecționării se obțin, pornind de la produsele originale, așa – numitele „produse compensatorii”, care se împart în trei categorii:
produse principale;
produse secundare (deșeuri, reziduri etc.);
pierderi opționale (prin evaporare,scurgere, topire);
Compensarea poate să fie de două feluri:
prin echivalare – produsul compensator este obținut plecând de la o marfă echivalentă, respectiv cu aceleași caracteristici tehnico – comerciale ca și produsul importat;
prin identitate – produsul compensator este obținut pornind de la produsul importat.
Regulamentul Uniunii Europene prevede posibilitatea atribuirii a două regimuri vamale, alegerea unuia dintre ele fiind la latitudinea producătorului: regimul vamal suspensiv sau regimul de rambursare.
Regimul suspensiv se bazează pe faptul că materiile prime, materialele importate pentru a fi încorporate într-un produs finit tranzitează teritoriul național, ele beneficiază de suspendarea plății taxelor vamale.
Exonerarea de la plata taxelor vamale și a altor taxe este totală, cu excepția cazului în care pro-dusele compensatorii fac obiectul unei licențe de export. Regimul de perfecționare activă cu suspen-dare se acordă pentru o perioadă determinată de timp, care să acopere un ciclu de producție.
Regimul de rambursare presupune ca importatorul să plătească taxele vamale dar, după prelucrare, poate solicita și va primi rambursarea plății în proporția pe care o au materiile în valoarea produslui finit exportat.
Regimul de draw – back este un regim vamal special, instituit cu scop fiscal, iar în cadrul acestui regim se restituie total sau parțial taxele vamale de import percepute cu ocazia introducerii unor mărfuri în circuitul economic al Uniunii Europene, cu condiția ca acestea să fie reexportate în aceeași stare, încorporate în alte mărfuri sau transformate în alte produse. Se acordă la solicitarea scrisă a importatorilor exclusive pentru mărfurile identificabile în produsele ce fac reexportul, cu condiția existenței posibilității de a se efectua controlul vamal în orice moment. Autoritatea vamală europeană poate stabili un orizont temporal în care să se deruleze operațiunea de reexport.
Taxele vamale vor fi restituite titularului regimului de draw – back de către vama care l-a acordat, după ce se va face dovada exportului mărfurilor printr-un birou vamal intern al Uniunii Europene sau de frontieră, prin depunerea unei copii după DAU. Taxele vamale pot fi restituite și în cazul în care exportatorul este altul decât importatorul, cu condiția să se facă dovada că mărfurile de export au constituit în prealabil obiectul regimului de draw – back sau conțin materii prime aflate în acest regim. Dacă cererile de restituire a taxelor sunt depuse după acordarea liberului de vamă la export, organele vamale comunitare nu vor mai accepta restituirea taxelor.
1.3.5 Transformarea sub control vamal
Transformarea sub control vamal oferă prelucrarea sau utilizarea mărfurilor de origine terță pe teritoriul vamal al unui stat fără plata taxelor vamale de import și fără aplicarea măsurilor de politică comercială, pentru a fi supuse unor operațiuni care le transformă felul sau starea inițială. Produsele rezultate, numite produse transformate, se introduc în circuitul economic, cu plata taxelor vamale de import.
Regimul este aplicabil numai dacă mărfurile care sunt supuse la anumite operații determinate, a căror listă figurează în anexa la regulamentul de aplicare a codului comunitar.
Autorizația de transformare sub control vamal este acordată numai:
persoanelor care sunt stabilite în comunitate;
dacă folosirea regimului nu poate avea drept consecință deturnarea efectelor legale în materie de origine și de restricții cantitative aplicabile mărfurilor importate;
dacă sortimentul sau starea mărfurilor din momentul plasării sub regim, nu mai poate fi economic restabilite după transformare;
dacă este posibil să se identifice în produsele transformate mărfurile de import;
în cazul în care sunt îndeplinite condițiile necesare pentru ca regimul să poată să contribuie la favorizarea creării sau menținerii unei activități de transformare a mărfurilor în comunitate fără ca el să aducă atingere intereselor esențiale ale producătorilor comunitari de mărfuri similar (condiții economice).
Acest regim are în vedere reducerea efectelor negative ale unor anomalii tarifare, în momentul în care mărfurile intră sub incidența unor taxe vamale mai ridicate în comparație cu cele aplicabile produselor care rezultă după prelucrarea lor. Astfel în condițiile acestul regim, există posibilitatea de a se importa și de a se prelucra mărfuri de bază, cu suspendarea plății taxelor și impozitelor aferente, produsele finite obținute putând fi vândute pe piață, cu achitarea obligațiilor fiscale proprii acestor grupe de produse. Aplicarea acestui regim este limitată la un număr restrâns de operațiuni și de mărfuri.
Aplicarea acestui regim oferă posibilitatea de a se realiza un export temporar de mărfuri indigene, în scopul prelucrării, montării, transformării, reparării în țări terțe, urmat de un reimport a produselor rezultate din aceste operațiuni cu exonerarea totală sau parțială de la plata impozitelor și taxelor.
Sub incidența acestui regim intră mai ales produsele agricole care fac obiectul unor reglementări pentru politca agricolă. Plasarea sub acest regim a mărfurilor destinate exportului, după prelucrare, oferă operatorului dreptul încasării unor restituirii anticipate aferente produselor prelucrate.
Prin acordarea acestui tip de regim, agentul economic profită de acordarea cu anticipație a subvenției lor din ziua plasării materiilor prime sub acest regim și în consecință se creează posibilitatea achizației acestora la prețul internațional. De asemenea produsele de bază folosite pentru prelucrare, pot fi înlocuite cu produse echivalente, cu condiția obținerii unei autorizații în acest sens.
Încheierea regimului de transformare sub control vamal se face de către titularul autorizației prin declarația vamală în detaliu. La întocmirea acestei declarții se ține seama de cantitatea mărfurilor străine corespunzătoare produselor transformate, prin aplicarea ratei de randament, precum și cantitatea mărfurilor străine rămase în starea inițială care urmează a face obiectul unei alte destinații vamale.
Capitolul 2. Funcțiile și atribuțiile autorităților vamale
Structura organizatorică a autorității vamale
În organizarea statului, vama este o instituție complexă, care pe lângă rolul ei fiscal, îndeplinește și funcția de instrument de protecție a economiei naționale, a societății și a mediului. Procedurile și reglementările, precum și organizarea și funcționarea serviciilor vamale au evoluat sub impactul schimbărilor istorice survenite în România și Europa.
Actuala structură de funcționare și organizare a Direcției Generale a Vămilor a fost adoptată prin hotărârea nr. 764 din 03/07/2003, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 486 din 07/07/2003.
Potrivit acestei reglementări, Direcția Generală a Vămilor se organizează și funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Această instituție aplică strategia și programul Guvernului în domeniul politicii vamale și asigură aplicarea legislației în domeniul vamal, în mod transparent, uniform, specializat și nediscriminatoriu tuturor persoanelor fizice, agenților economci și instituțiilor publice.
Atribuțiile, sarcinile și răspunderile personalului din structura autorității vamale se hotărăsc prin regulmentul vamal de organizare și funcționare aprobat prin ordin al Ministerului Finanțelor Publice, iar atribuțiile, sarcinile și răspunderile individuale ale personalului din structura autorității vamale se stabilesc prin fișa postului.
Activitatea autorității vamale se exercită prin:
Autoritatea Națională a Vămilor;
Direcțiile regionale vamale;
Birourile vamale;
Punctele vamale;
Prin Hotărârea Guvernului nr 23/1993 a fost înființată Direcția de Supraveghere și Control Vamal, cu atribuții în teritoriu, pe lângă Direcțiile Regionale Vamale, cu privire la introducerea sau scoaterea de bunuri din țară de către persoanele fizice sau juridice. Astfel, ea:
controlează bunurile și vehiculele introduse în țară sau care urmează să fie scoase din țară, inclusiv pe cele aflate în tranzit aparținând persoanelor fizice sau persoanelor juridice;
exercită prin mijloace specifice, supravegherea vamală pe teritoriul României;
controlează și urmărește respectarea de către persoanele fizice și juridice a legislației vamale;
constată și sancționează, în condițiile legii, încălcările legislației vamale în vigoare;
verifică, în condițiile permise de lege, clădiri, depozite, terenuri și prevelează monstre pentru identificarea bunurilor;
verifică documente și registre, putând cere oricărui organ abilitat să prezinte actele și documentația pe care le deține cu privire la bunurile introduse sau scoase din țară, inclusiv pe cele cu privire la bunurile aflate în tranzit pe teritoriul României.
Birourile și punctele vamale reprezintă unități operative care nu au personalitate juridică și sunt subordonate Autorității Naționale a Vămilor.
Ele sunt înființate astfel:
birourile vamale de interior prin decizia Autorității Naționale a Vămilor;
birourile vamale de frontieră prin hotărâre guvernamentală.
Principalele atribuții și răspunderi ale acestora sunt stabilite de legiuitor, ele fiind:
controlul mijloacelor de transport care trec frontiera de stat a României;
vămuirea mărfurilor tranzitate, precum și a celor primite sau trimise temporar peste frontieră;
efectuarea controlului vamal și aplicarea taxelor vamale pentru bunurile aparținând peroanelor fizice;
sancționarea abaterilor de la regimul vamal;
vămuirea mărfurilor de export și import în termenele legale și aplicarea Tarifului Vamal de Import al României.
În cadrul structurii organizatorice a statului român, Autoritatea Națională a Vămilor este o instituție complexă care joacă un rol fundamental atât din punct vedere al fiscalității, îndeplinind totodată și funcția de instrument de protecție a economiei naționale cu un efect semnificativ asupra sistemului social și de apărare a națiunii.
Autoritatea Națională a Vămilor este un organism de specialitate al administrației publice centrale, finanțat de la bugetul de stat, cu personalitate juridică, care funcționează și se organizează în subordinea Ministerului Finanțelor Publice, în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Funcționarea și orgaizarea acesteia se aprobă de către Guvern și tot el hotărăște caracterisiticile pe care le are sigla autorității vamale.
Astfel, pentru realizarea obiectului său de activitate Autoritatea Națională a Vămilor exercită în principal, următoarele atribuții:
reține în vederea confiscării, mărfurile care fac obiectul unor abateri de la legislația vamală și pentru care legea prevede o astfel de sancțiune;
urmărește în cooperare cu celelalte organe abilitate ale statului, cazurile de spălare a banilor prin operațiuni vamale;
coordonează și îndrumă activitatea direcțiilor regionale vamale și a birourilor vamale pe linia prevenirii și combaterii traficului ilicit de droguri, arme, expolzivi, obiecte din patrimoniul cultural național;
controleză mijloacele de transport încărcate cu mărfuri de import, export sau aflate în tranzit, precum și bagajele însoțite sau neînsoțite ale călătorilor care trec frontiera de stat a României și verifică legalitatea și regimul vamal al acestora, potrivit reglementărilor vamale în vigoare;
aplică în domeniul vamal măsurile specifice rezultate din programele guvernamentale și din legislația în domeniul vamal;
aplică măsurile cu caracter vamal rezultate din acordurile de liber schimb sau comerț liber încheiate între România, pe de o parte și Uniunea Europeană sau țările aflate în curs de integrare în Uniunea Europeană etc.
Drepturile, îndatoririle și salarizarea personalului vamal sunt cele stabilite de lege pentru funcționarii publici și de statutul personalului vamal. Funcțiile specifice și generale utilizate în Autoritatea Națională a Vămilor, în direcțiile regionale vamale, în punctele și birourile vamale se stabilesc prin lege.
Birourile vamale și direcțiile regionale vamale sunt unități care se află în subordinea Autorității Naționale a Vămilor. Închiderea de birouri vamale existente sau deschiderea unor noi birouri se face prin hotărârea Guvernului.
Atribuțiile autorității vamale
În cadrul politicii vamale a statului, autoritatea vamală îndeplinște, atribuțiile primite prin reglementări vamale pentru executarea controlului vamal al mărfurilor scoase sau introduse în țară. Controlul vamal se desfășoară la birourile și punctele vamale de către personalul autorității vamale, sub îndrumarea și controlul direcțiilor regionale și ale Autorităților Naționale a Vămilor. În condițiile și cazurile prevăzute de regulamentul vamal și de codul vamal, controlul vamal se poate realiza și în alte locuri.
Autoritatea vamală are obligația să realizeze controlul vamal al mărfurilor și mijloacelor de transport, precum și al bunurilor și al valorilor aparținând persoanelor fizice, prezentate la scoaterea sau la introducerea în țară. În cazul în care se refuză prezentarea, autoritatea vamală are obligația să realizeze controlul vamal din proprie inițiativă fără acordul titularului.
Când există indicii serioase de fraudă, se poate realiza, cu aprobarea șefului biroului vamal controlul vamal corporal sumar, respectând normele de igienă și în camere separate de același sex cu persoana controlată.
Se crede că există indicii temeinice de fraudă, în situațiile în care agentul vamal:
deține date că persoana controlată a săvârșit infracțiuni sau convenții vamale;
observă comportamente neobișnuite din partea persoanei controlate;
are informații despre intenția persoanei controlate de a realiza infracțiuni sau convenții vamale;
găsește în timpul controlului indicii cu privire la existența unor mărfuri ascunse sau nedeclarate.
În momentul în care autoritatea vamală deține informații cu privire la persoanele care, la trecerea frontierei de stat, ar transporta droguri sau înlocuitori ai acestora ascunși în corpul lor, pe baza acordului acestora poate să le supună unui examen de investigație medicală. În caz de refuz, agentul vamal solicită parchetului în a cărui rază de competență se află biroul vamal autorizarea pentru examinarea medicală și reținerea acestuia. Rezultatele examinării medicale se prezintă parchetului în scopul aplicării procedurilor penale.
Personalul vamal este însărcinat cu exercițiul autorității publice și are dreptul să conducă la sediul biroului vamal persoanele suspecte de încălcarea reglementărilor vamale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condițiile legii. Echipajele mobile ale autorității vamale, identificabile prin însemne și dotări specifice, au dreptul de a opri mijloacele de transport în vederea verificării respectării reglementărilor vamale, folosind semnele formale specifice. În momentul în care conducătorii mijloacelor de transport refuză să oprească, pot fi utilizate pentru imobilizare și alte modalități prevăzute de lege. În caz de infracțiuni flagrante, personalul vamal are obligația să îl înainteze de îndată procurorului pe făptuitor, împreună cu lucrările efectuate și cu mijloacele de probă.
Personalul vamal autorizat are dreptul ca în vederea realizării controlului vamal în condițiile legii să urce la bordul oricăror nave, inclusiv al celor militare, aflat în porturile fluviale sau maritime. Comandantul sau în lipsa acestuia secundul navei militare sau comerciale este obligat să primească autoritatea vamală, să o însoțească în timpul controlului și să îi creeze posibilitatea de a verifica orice loc de pe navă susceptibil de a ascunde mărfuri sau valori supuse reglementărilor vamale.
Autoritatea vamală poate controla mărfurile supuse reglemetărilor vamale în orice loc s-ar afla pe teritoriul țării. Pe durata controlului și a verificărilor efectuate de personalul vamal cu atribuții în acest domeniu, potrivit legii se pot reține de la persoanele juridice și fizice, documente de orice natură și pe orice fel de suport, care pot facilita îndeplinirea misiunii de control. Reținerea documentelor se face pe baza unui proces verbal.
În acest scop autoritatea vamală poate:
efectua investigații, verificări, supravegheri în cazurile în care sunt semnate situații de încălcare a reglementărilor vamale;
exercită controlul ulterior la sediul agenților economici asupra schimbului de mărfuri dintre România și alte țări, în scopul verificării respectării reglementărilor vamale;
verifică, în condițiile legii, clădiri, terenuri, depozite, mijloace de transport susceptibile de a transporta mărfuri supuse unui regim vamal, precum și orice alte obiective;
desfășurarea activitățile necesare pentru gestionarea riscurilor;
identifica, pe bază de documente, persoanele care se află în raza de activitate a biroului vamal, precum și persoanele care au legătură cu mărfurile;
preleva, în condițiile legii, probe pe care le realizează în laboratoare agreate sau proprii, în vederea identificării și expertizării mărfurilor;
participă, în condițiile legii, la efectuarea livrărilor supravegheate;
culege, prelucra și utiliza informații specifice necesare pentru prevenirea și combatrea încălcării reglementărilor vamale, inclusiv prin gestionarea potrivit legii, a unor baze de date privind schimbul de mărfuri;
exercită controlul ulterior la sediul agenților economici asupra schimbului de mărfuri dintre România și alte țări, în scopul verificării respectării reglementărilor vamale;
coopera direct cu alte instituții centrale române sau cu administrații vamale străine, în condițiile legii și cu respectarea obligațiilor ce decurg din convențiile și înțelegerile la care România ia parte.
Pentru realizarea controlului vamal al mărufurilor și când este cazul instituțiile și orice alte persoane au obligația să pună la dispoziția autorității vamale, fără plată, informațiile și datele pe care le dețin referitoare la acele mărfuri.
Organele poștale sunt obligate să prezinte pentru control, autorității vamale aflate în incinta oficiului poștal coletele și trimiterile poștale internaționale, cu respectarea normelor poștale. În exercitarea atribuțiilor de control, autoritatea vamală nu poate să aducă atingere secretului corespondenței și trimiterilor poștale.
Autoritatea vamală își exercită atribuțiile pe întreg teritoriul vamal al României, în condițiile stabilite de prezentul cod vamal. Organele de poliție și alte autorități publice ce au potrivit legii competențe în domeniul controlului fiscal, al circulației și utilizării mărfurilor pe teritoriul vamal al României sunt obligate să anunțe de îndată ce mai apropiată autoritate vamală când constată încălcări ale reglementărilor vamale și să depună la aceasta mărfurile care au făcut obiectul acelor încălcări, precum și documentele doveditoare.
În scopul prevenirii încălcării reglemetărilor vamale, se instituie o zonă specială de supra-veghere vamală, cuprinsă între limita exterioară a mării teritoriale și frontiera de stat, precum și o fâșie de 30 de kilometri în interiorul frontierei de stat. În zona specială de supraveghere vamală, autoritatea vamală efectuează și alte acțiuni specifice, prin înființarea de posturi de supraveghere vamală, temporare sau permanente, mobile sau fixe. Totodată realizează controale înopinate, identifică și urmărește persoanele suspectate de încălcarea reglementărilor vamale.
Personalul vamal
Personalul vamal cuprinde funcționarii numiți în funcția publică în cadrul sistemului instituțional al autorității vamale.
Condițiile de recrutare, de numire în funcția publică, de promovare și evaluare precum și de încetare a raportului de serviciu se stabilesc prin legislația aplicabilă funcționarilor publici și personalului vamal.
Drepturile personalului vamal sunt evidențiate în O.U. 10 din 18 martie 2004 (actualizată), de la art. 10 la art. 21, astfel:
personalul vamal supus ingirențelor, influenței sau oricărei alte forme de presiune este îndreptățit să ceară șefului său direct și în cazul în care nu este mulțumit de măsurile luate, să solicite șefului ierarhic superior înlăturarea constrângerilor care îi alterează libertatea de apreciere, de execuție, de decizie sau de control;
personalul vamal din cadrul Autorităților Naționale a Vămilor are dreptul ca, în afara serviciului, să își exprime liber ideile, opiniile sau convingerile politice, etice, religioase sau de altă natură. Pentru activitatea depusă, personalul vamal beneficiază, în raport cu funcția exercitată de drepturile de natură salarială ale funcționarilor publici și de sporuri specifice la salariul de bază stabilite prin prezentul statut;
personalul vamal beneficiază de protecția legii și este apărat de orice ingiernță sau amestec în activitatea sa, de natură să îi influențeze libertatea de apreciere, de execuție, de decizie sau de control, cu conscințe grave asupra îndeplinirii îndatoririlor de serviciu.
Îndatoririle personalului vamal sunt evidențiate în O.U. 10 din 18 martie 2010 (actualizată), după cum urmează:
personalul vamal din cadrul Autorității Naționale a Vămilor are obligația să cunoască conținutul tuturor reglementărilor cu caracter intern, concretizate în ordine, instrucțiuni, norme, proceduri și orice alte dispoziții de care depinde îndeplinirea la timp, în mod eficient și în condiții corespunzătoare a îndatoririlor de serviciu;
personalul vamal cu funcții de conducere sau de execuție este răspunzător, potrivit legii pentru măsurile, acțiunile și deciziile luate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, precum și pentru săvârșirea actelor și faptelor incompatibile cu reglementările stabilite prin Legea nr. 188/1999, cu modificările și completările ulterioare și prin prezentul statut;
personalul vamal are îndatorirea să cunoască atribuțiile generale și specifice care îi sunt stabilite prin Regulamentul de organizare și funcționare a Autorității Naționale a Vămilor, prin fișa postului și prin orice alt instrument juridic care modifică sau completează regimul drepturilor și îndatoririlor profesionale și să semnaleze intervențiile operate în structura ori conținutul funcției susceptibile să îi afecteze capacitatea de îndeplinire a sarcinilor de serviciu.
personalul vamal are obligația să cunoască, să respecte și să aplice întocmai reglementările interne cu caracter general și special din domeniul vamal, precum și prevederile incidente în materie vamală din acordurile și convențiile internaționale la care România este parte;
Pentru paguble cauzate în activitatea de control ca urmare a îndeplinirii sau neîndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de control, în măsura în care nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii penale, personalul vamal cu funcții de conducere sau de execuție răspunde potrivit art. 998 din Codul Civil.
Personalul vamal poartă, în timpul serviciului, uniformă, însemne, ecusoane distincte și după caz echipament de protecție, care se atribuie gratuit.
Personalul vamal își exercită atribuțiile în cadrul operațiunilor de control și supraveghere vamală, numai pe baza legitimațiilor de serviciu, în care sunt înscrise competențele conferite prin normele legale. Organele de poliție sunt obligate să acorde, la cerere sprijin autorității vamale în exercitarea atribuțiilor care le revin.
Personalul vamal, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, beneficiază de ocrotirea specială prevăzută de lege pentru ofițerii de poliție.
Personalul vamal care are dreptul de a purta și a face uz de armă, în conformitate cu normele legale privind regimul armelor și al munițiilor se stabilește de conducătorul Autorițătii Naționale a Vămilor, cu aprobarea Ministerului Finanțelor Publice. Condițiile în care personalul vamal are dreptul să dețină și să poarte arme se stabilesc prin hotărârea Guvernului.
Personalul vamal, indiferent de funcția deținută este obligat să păstreze confidențialitatea datelor și a operațiunilor efectuate precum și a oricăror documente, date și informații de interes public.
Personalul vamal este obligat să fie loial instituției, să aibă o atitudine corectă și integră, acționând cu competență și fermitate pentru prevenirea, combaterea și sancționarea încălcării reglementărilor vamale.
Autoritatea Națională a Vămilor realizeză formarea și perfecționarea personalului vamal prin Școala de Finanțe Publice și Vamă, precum și prin programe de formare specializată în administrație publică.
2.4 Comisionarii în vamă
Vămuirea este realizată de organele vamale și anume de personalul de conducere și executiv din unitățile vamale. Organele vamale sunt participanți activi la activitatea de vămuire, cuprinzând salariați încadrați în sistemul instituțional al autorității vamale. În România, funcțiile specifice ale personalului vamal sunt stabilite prin hotărârea guvernamentală, iar condițiile de încadrare, de promovare, de desfacere a contractului individual de muncă, precum și alte norme specifice în executarea acestuia sunt stabilite în statutul personalului vamal.
În conformitate cu prevederile art.62 din Codul Vamal al României adoptat prin Lege nr. 141/1997, operațiunile de prezentare a mărfii, depunerea declarației sumare și a declarației vamale, precum și păstararea și manipularea mărfurilor în depozit pot fi efectuate, cu autorizarea prealabilă a Direcției Generale a Vămilor și de persoanele juridice române care au calitatea de comisionar în vamă. Totodată comisionarii în vamă pot avea în obiectul lor de activitate și operațiuni de expediții și transport internațional de mărfuri supuse vămuirii.
Comisionarul în vamă este persoana juridică română constituită potrivit legii, care îndeplinește în numele și pentru terțe persoane, declararea în detaliu a mărfurilor pentru importul, exportul, tranzitul, depozitarea și alte operațiuni vamale, precum și prezentarea mărfurilor declarate la controlul vamal și achitarea la vamă a drepturilor de import și de export. De asemenea comisionarul în vamă are dreptul de a realiza operațiuni de import sau de export în nume propriu.
Astfel comisionarul în vamă stabilește raporturi juridice directe cu autoritatea vamală pentru ansamblu operațiunilor pe care le efectuează și răspunde de respectarea reglementărilor vamale.
Conform reglementărilor vamale, o persoană juridică care intenționează să desfășoare astfel de activități, poate să își exercite atribuțiile numai după obținerea autorizației de comisionar în vamă emisă de Direcția Generală a Vămilor.
Numărul de societăți autorizate în calitate de comisionar în vamă pentru fiecare birou vamal se stabilește de Direcția Generală a Vămilor, în funcție de volumul activității și de personalul acestuia, iar eliberarea autorizației de comisionar în vamă se face numai dacă solicitantul îndeplinește unrmătoarele condiții:
deține sau are închiriat un spațiu de depozitare de cel puțin 500 de metri pătrați situat în zona de supraveghere a biroului vamal de interior pentru care se solicită autorizarea;
are asigurat spațiul de birou și birotica necesară, situat în zona de supraveghere a biroului vamal de interior sau de frontieră, pentru care solicită autorizarea;
nu are în denumirea societății expresii similare cu cele ale autorității vamale nici în limba română și nici în altă limbă străină;
are incluse în obiectul de activitate operațiunile prevăzute de lege;
este dotat cu echipamente necesare utilizării sistemului informatic vamal, care să fie conectate la acesta;
deține echipamente necesare descărcării, încărcării, manipulării, ambalării, dezambălării și prezăntării mărfurilor în vederea vămuirii, precum și personal specializat pentru efectuarea acestor operațiuni.
Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României stabilește ca pentru eliberarea autorizației de comisionar în vamă se depune la Direcția Generală a Vămilor o cerere care cuprinde următoarele date:
denumirea biroului vamal pe lângă care solicită autorizația de funcționare în calitate de comisionar în vamă;
de perioada pentru care se solicită autorizarea;
numirea persoanei juridice și sediul acestuia;
numărul contului bancar și banca la care acesta este deschis;
codul fiscal;
datele personale ale celor care reprezintă persoana juridică (numele și prenumele, data și locul nașterii, domiciliul);
indicarea adreselor pentru spațiul de lucru și după caz pentru cel de depozit din localitatea în care funcționează biroul vamal pe lângă care își desfășoară activitatea.
Este obligatoriu ca datele din cererea de autorizare să fie susținute prin copii legalizate de pe următoarele acte:
certificatul de înmatriculare emis de Oficiul Registrului Comerțului;
certificatele de cazier judiciar ale persoanelor fizice care angajeză oficial societatea comercială și ale persoanelor care urmează să exercite activități legate de vămuirea mărfurilor;
certificatul de înregistrare fiscală;
statutul societății, contractul de societate sau actul constitutiv al societății și cererea de înscriere de mențiuni, după caz, cu rezoluția corespunzătoare emisă de Oficiul Registrului Comerțului;
dovada din care rezultă că sunt îndeplinite condițiile legale necesare pentru desfă-șurarea activității, dovada avizată de direcția regională vamală interjudețeană în a cărei rază de competență este situat biroul vamal pe lângă care se solicită autorizarea. Acest document se anexează în original la dosarul de autorizare.
Pe baza cererii depuse și a documentelor anexate la acesta, Direcția Generală a Vămilor verifică bonitatea solicitantului.
Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al României prevede că autorizația de comisionar în vamă se acordă în termen de 30 de zile de la data depunerii cererii complete și a actelor prevăzute.
Autorizația de comisionar în vamă se acordă pe o perioadă determinată sau nedetriminată, în funcție de durata autorizării solicitate, care nu poate fi mai mare decât cea de funcționare a societății comerciale. Autorizația este valabilă pentru unul sau mai multe birouri vamale, în funcție de solicitarea societății comerciale și dacă sunt îndeplinite condițiile de autorizare pentru fiecare dintre aceste birouri vamale.
Angajații comisionarului în vamă care întocmesc și semnează declarții vamale trebuie să posede cunoștințe de specialitate în domeniul vamal.
Autorizația de comisionar în vamă se semneză de directorul general al Direcției Generale a Vămilor. Direcția Generală a Vămilor ține un registru special de evidență în care se menționeză denumirea comisionarului în vamă, sediul acestuia și birourile vamale pentru care este autorizat.
Titularul autorizației de comisionar în vamă poate solicita extinderea autorizării inițiale și pe lângă alte birouri vamale decât cele pentru care s-a elibert inițial autorizația. Extinderea autorizației de comisionar în vamă se face pe baza unei cereri adresate Direcției Generale a Vămilor care cuprinde:
denumirea biroului vamal lângă care se solicită extinderea;
precizări referitoare la îndeplinirea condițiilor de funcționare.
Extinderea autorizației de comisionar în vamă se semnează de directorul general al Direcției Generale a Vămilor. În cazul în care Direcția Generală a Vămilor consideră că autorizația de comisionar în vamă sau extinderea autorizației nu poate fi acordată, va comunica aceasta solicitantului indicând și motivele acestei decizii, în 30 de zile de la data înregistrării cererii.
În exercitarea activității, comisionarul în vamă are ca obligații:
să constituie la biroul vamal o garanție care să acopere nivelul drepturilor de import și de export corespunzătoare mărfurilor supuse vămuirii și aflate în depozitele sau în gestiune proprie;
să informeze conducerea biroului vamal pe lângă care funcționeză cu privire la orice încălcare a reglementărilor vamale de care ia cunoștință;
să manipuleze, să dezambaleze mărfurile la cererea autorităților vamale și să le reambaleze fără să provoace deprecierea lor;
să asigure completarea corectă a documentelor vamale cu datele cerute de formu-laristica în vigoare și să efectueze cu exactitate calculul sumelor cuvenite bugetului de stat;
să asigure integritatea mărfurilor depozitate în spații de depozitare proprii;
să plătească la birourile vamale drepturile cuvenite bugetului de stat, prevăzute în normele legale, în cazul în care această plată nu s-a efectut direct de către titularul operațiunii;
să comunice Direcției Generale a vămilor și biroului vamal pe lângă care funcțio-neză schimbarea sediului ori a spațiului de lucru și orice altă modificare în ceea ce privește activitatea de comisionar în vamă;
să prezinte biroului vamal o împuternicire pentru salariații abilitați să îndeplinească formalitățile vamale;
să ofere depozitarea și conservarea, cu titlu gratuit, a bunurilor ridicate în vederea confiscării de către organele de cercetare penală și de către unitățile vamale;
să prezinte autorității vamale, ori de câte ori aceasta solicită, orice informație privind operațiunile derulate;
să păstreze secretul operațiunilor vamale, comerciale și financiare și al datelor și informațiilor obținute, care nu sunt destinate publicității;
să păstreze timp de 5 ani toate documentele referitoare la operațiunile efectuate;
să organizeze și să țină evidența operațiunilor derulate în mod identic cu evidența biroului vamal pe lângă care funcționează, registrele de evidență pe care le utilizează se certifică de șeful biroului vamal pe lângă care funcționează;
să respecte programul de lucru al unității vamale pe lângă care funcționează;
să asigure depunerea declarației vamale la biroul vamal pe lângă care își desfășoară activitatea, prin procedee informatice, în structura utilizată de sistemul informatic integrat al activității vamale;
să elibereze titularilor operațiunilor o factură în care să apară data și felul prestației, precum și prețul achitat.
Din punct de vedere juridic comisionarul în vamă răspunde solidar cu titularul operațiunii de vămuire pentru diferențele în minus constatate la controlul ulterior, precum și pentru penalitățile rezultate din aceste operațiuni.
Autorizația de comisionar în vamă poate fi anulată de către Direcția Generală a Vămilor în următoarele cazuri:
când una dintre condițiile prevăzute de procedura de autorizare nu mai este îndeplinită;
dacă se dovedește că autorizația a fost acordată în urma furnizării unor informații inexacte pe care autoritatea vamală nu a avut posibilitatea să le constate;
dacă comisionarul în vamă nu respectă regulile de funcționare și de securitate impuse de sistemul informatic utilizat în activitatea de vămuire a mărfurilor;
dacă comisionarul în vamă nu își execută atribuțiile pe o perioadă de un an;
când comisionarul în vamă își încetează activitatea;
când se constată săvârșirea repetată a unei abateri de la legislația vamală;
când comisionarul în vamă are debite față de autoritatea vamală și refuză să le achite.
Anularea autorizației de comisionar în vamă își produce efecte din momentul primirii comunicării decizii de anulare de către comisionarul în vamă și se transmite în scris tuturor birourilor vamale.
Direcția Generală a Vămilor poate suspenda motivat autorizația de comisionar în vamă pe o perioadă de până la 6 luni, dacă titularul autorizației nu își îndeplinește obligațiile prevăzute sau săvârșește o abatere de la reglementările vamale.
Suspendarea autorizației de comisionar în vamă își produce efecte din momentul primirii comunicării deciziei de suspendare de către comisionarul în vamă și se transmite în scris tuturor birourilor vamale.
Comisionarii în vamă au posibilitatea de a participa la reuniunile și dezbaterile pe probleme privind activitatea vamală, organizate de autoritatea vamală.
Capitolul 3. Vămuirea mărfurilor
Operațiunile de vămuire a mărfurilor presupun îndeplinirea unor formalități la importul sau exportul lor. Tehnica vămuirii mărfurilor reprezintă un ansamblu de metode, procede, tehnici, mijloace, reglementări interne și internaționale prin care se efectuează verificarea corectitudinii intrărilor sau ieșirilor de mărfuri în sau din țară. Aceste operațiuni de vămuire au în vedere stabilirea drepturilor vamale și încasarea acestora de către autoritățile vamale, întocmirea și verificarea documentelor vamale.
În baza documentelor prezentate de către declarantul mărfurilor, autoritățile vamale verifică mărfurile prin cântărire, sondaj etc. și compară situația reală cu cea înscrisă în documente încadrarea corectă în tariful vamal al mărfurilor precizate în declarația vamală cu scopul dobândirii liberului de vamă. Tehnica vămuirii se poate limita doar la verificarea documentelor sau a mijlocului de transport sau a unităților de încărcătură ( ambalaje colective, individuale, palete, containere etc.).
În contextul vamal, logistica în import-export urmărește asigurarea și realizarea unei căi rapide de deplasare, apelarea și folosirea unor mijloace moderne de manipulare, încărcare-descărcare, verficare non-distructivă, vizează în principal, problematica transporturilor și se ghidează și respectă utilizarea strictă a documentelor solicitate.
Transportul, ca element determinant în această logistică influențează eficiența operațiunilor de import-export prin cost, timp, prin folosirea unor căi și mijloace care să susțină un cost scăzut și dacă se poate, simultan și un timp redus. Deplasarea mărfurilor în caz de import-export presupune fenomenul de tranzitare, ceea ce solicită cunoștințe de ordin tehnic, administrativ și juridic. Trecerea frontierei depinde de alegerea regimului de import-export, de implicațiile logistice ale fiecărui regim și de controlul vamal.
În general, operațiunile de vămuire se efectuează într-un punct vamal, care diferă ca localizare în funcție de tipul de transport utilizat, respectiv:
pentru trimiterile poștale există puncte vamale în cadrul anumitor oficii poștale;
pentru transportul feroviar punctul vamal se poate găsi la intrarea și ieșirea din țară;
pentru transportul naval, punctul vamal se găsește în port;
pentru transportul rutier punctul vamal se găsește în interiorul țării în diverse platforme stabilite de Direcția Generală a Vămilor;
pentru transportul aerian, punctul vamal se găsește în aeroport, de obicei într-o zonă specială.
3.1 Operațiuni prealabile vămurii
Prin operațiuni prealabile vămuirii se înțelege ansamblu operațiunilor efectuate de către transportatorul sau titularul operaținuii comerciale sau reprezentantul acestuia, constând în:
controlul vamal al mijloacelor de transport de mărfuri la birourile vamale de frontieră;
prezentarea la birourile vamale de frontieră a mijloacelor de transport, a documentelor însoțitoare ale acestora, precum și a documentelor privind mărfurile transportate;
examinarea de către declaranții vamali a mărfurilor și prelevarea de eșantioane;
orice alte operațiuni până la depunerea declarației vamale în detaliu;
depunerea declarației sumare aferente intrării mărfurilor în depozitul necesar cu caracter temporar.
Prezentarea mijlocului de transport la biroul vamal de frontieră a documentelor însoțitoare ale acestuia precum și a documentelor privind mărfurile transportate. Transportatorii mărfurilor destinate exportului, importului sau tranzitului ori reprezentanții acestora sunt obligați să prezinte la birourile vamale de frontieră mijloacele de transport împreună cu documentele de însoțire ale acestor.
La transportul mărfurilor pe calea ferată, organele căilor ferate sunt obligate să depună la biroul vamal din stația de frontieră actul de transmitere a garniturii de tren după intrarea acesteia în țară. Actul de transmitere a garniturii de tren cuprinde numărul fiecărui vagon și al scrisorilor de trasură, cantitatea mărfurilor și denumirea acestora în limba română. La ieșirea din țară în acest act se vor menționa,de asemenea numărul documentului vamal și biroul vamal care la emis.
La transportul mărfurilor pe cale rutieră transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal, la intrarea sau ieșirea din țară a autovehiculului, certificatul de înmatriculare al acestuia și documentele însoțitoare ale mărfurilor.
La transportul mărfurilor pe cale maritimă sau fluvială, comandantul, armatorul sau agentul navei care transportă ce urmează să fie descărcate sau transbordate este obligat să prezinte biroului vamal, în termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul original al manifestului încărcăturii și să depună o copie de pe acesta.
În cazul în care nu se efectuează operațiuni de descărcare sau de transbordare a mărfurilor nu este necesară depunerea copiei de pe manifestul încărcăturii.
Penru navele care transportă mărfuri de masă, în lipsa manifestului încărcăturii, comandantul, armatorul sau agentul navei poate prezenta o notificare din care să rezulte datele de identificare a mărfurilor.
După încărcarea navelor cu mărfuri destinate exportului, comandantul, agentul navei sau armatorul este obligat să prezinte biroului vamal, originalul manifestului încărcăturii și să depună o copie după original cu cel puțin 6 ore înainte de plecarea navei.
În manifestul încărcăturii se menționează numărul fiecărui conosament sau al scrisorii de trasura fluviale ori recipisei de bagaje, mărcile și numerele de identificare a coletelor, denumirea, cantitatea și după caz gretutatea brută sau netă a mărfurilor, precum și denumirea furnizorului și a beneficiarului. Comandanții, armatorii sau agentul navelor sunt obligați să înscrie în copia manifestului încărcăturii denumirea mărfurilor în limba română.
Comandantul, armatorul sau gentul navei este obligat să solicite biroului vamal un permis vamal în care se înscriu datele de identificare a mărfurilor care se descarcă, se încarcă sau se transbordează.
Comandantul, armatorul sau agentul navei mai este obligat să depună la biroul vamal din port declarația proviziilor de bord în cel mult 12 ore de la acostarea navei. La convoaiele de nave fără propulsie se poate depune o singură declarație a proviziilor de bord, pentru întregul convoi, cu liste specificative pentru fiecare navă. Navele care staționează sub 12 ore și nu efectuează operațiuni de descărcare, de încărcare sau transbordare de mărfuri, sunt exceptate de la obligația de a depune declarația proviziilor de bord.
Mărfurile sosite la vama de destinație sau la locul stabilit de autoritatea vamală se prezintă autorității vamale de transportator sau de titularul operațiunii comerciale ori de către reprezentantul acestuia. Mărfurile prezentate biroului sau punctului vamal se află sub supraveghere vamală până la stabilirea regimului vamal și intră în depozit necesar cu caracter temporar.
Autoritatea vamală poate cere depozitarului ca să constituie o garanție care să asigure plata drepturilor de import.
Mărfurile aflate în depozit necesar cu caracter temporar pot fi manipulate numai în scopul conservării lor în starea inițială, fără să se modifice caracteristicile sau aspectele tehinice și comerciale.
În cazurile în care conform legii, autoritățile competente hotărăsc distrugerea mărfurilor aflate în depozit necesar cu caracter temporar, această operațiune se va efectua pe cheltuiala titularului operațiunii comerciale sub supravegherea autorității vamale.
Controlul vamal al mijloacelor de transport de mărfuri la trecerea frontierei de stat constă în identificarea acestora pe baza documentelor de însoțire.
La transportul mărfurilor pe calea ferată, autoritatea vamală în prezența organelor căilor ferate verifică:
exteriorul locomotivei;
interiorul și exteriorul vagoanelor descoperite care conțin mărfuri;
exteriorul vagoanelor acoperite care conțin mărfuri, prin verificarea integrității sigiliilor, ferestrelor, acoperișului, pereților și platformei;
existența vagoanelor înscrise în actul de transmitere a garniturii de tren. Când autoritatea vamală constată neconcordanțe privind numărul vagoanelor, organele căilor ferate sunt obligate să modifice, în mod corespunzător, actul de transmitere;
exteriorul și interiorul anexelor tehnice ale locomotivei și cabina mecanicului.
Vagoanle cu sigilii lipsă sau violate, precum și vagoanle care nu pot fi sigilate se supun și controlului vamal de interior, verificându-se și mărfurile aflate în acestea. Organele căilor ferate încheie un act constatator al controlului, care se semnează și de autoritatea vamală. Aceeași procedură se aplică și sacilor poștali și coletelor.
Dacă sigiliile nu sunt cele aplicate la expediere, se verifică existența actelor prin care se atestă aplicarea noilor sigilii. În lipsa unor asemenea acte, autoritatea vamală menționeză această situație pe actul de transmitere a garniturii de tren și efectuează controlul interior al mijlocului de transport și al mărfurilor. Rezultatul acestui control se consemnează într-un proces verbal. Fac excepție de la această regulă vagoanele care nu pot fi sigilate, precum și vagoanele descoperite.
Actele constatatoare și porcesele verbale prevăzute în prezentul articol se încheie potrivit reglementărilor feroviare internaționale.
La transportul mărfurilor pe calea rutieră, autoritatea vamală controleză exteriorul auto-vehiculului, cabina acestuia și după caz agregatul frigorific. La mijloacele de transport rutiere fără încărcătură se efecutează și controlul compartimentului de mărfuri.
Dacă la controlul exterior al autovehiculului se constată sigilii lipsă sau când sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul în care se află mărfurile a fost violat sau prelata este deteriorată, se efecutează control interior al autovehiculului și controlul mărfurilor. Autoritatea vamală consemnează rezultatele controlului într-un proces verbal de constatre, care se semnează și de transportator.
Autoritatea vamală poate dispune efectuarea controlului vamal la unul dintre birourile vamale din interiorul țării, când nu sunt condiții corespunzătoare de control vamal la intrarea în țară a autovehiculelor. În aceste cazuri autovehiculele se tranzitează sub sigiliul vamal sau se dirijează cu însoțitor vamal la cel mai apropiat birou vamal din interiorul țării, pe direcția de destinație a autovehiculului, unde există condiții de control vamal.
Cheltuielile de transport și de manipulare a mărfurilor și cele de deplasare a autorității vamale sunt în sarcina transportatorului.
Controlul vamal la sosirea navei constă în verificarea, prin sondaj, a cabinelor, a sălilor, restaurantelor, cambuzelor și săli mașinilor, pentru a se observa dacă există concordanță între declarația proviziilor de bord și bunurile supuse declarării. Comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să prezinte autorității vamale originalul manifestului încărcăturii.
Când o navă descarcă mărfuri în două sau mai multe proturi românești, autoritățile vamale din aceste porturi fac mențiuni pe exeplarul original al manifestului încărcăturii cu privire la operațiunile efectuate, precum și pe cel al declarației proviziilor de bord. Autoritatea vamală verifică mențiunile făcute în porturile în care nava a acostat anterior și reține o copie de pe manifestul încărcăturii, respectiv de pe declarația proviziilor de bord.
La plecarea navei controlul vamal constă în verificarea concordanței manifestului încărcăturii cu declarațiile vamale sau permisele vamale eliberate, precum și a concordanței declarației proviziilor de bord cu situația bunurilor înscrise în acesta.
Pentru navele sub pavilion străin care intră în șaniere navale sau la iernat, comandanții, armatorii sau agenții navelor sunt obligați să depună la autoritatea vamală declarația proviziilor de bord și copia de pe manifestul încărcăturii. Pe toată această perioadă navele se află sub supraveghere vamală.
La transportul mărfurilor cu aeronave române, controlul vamal în interiorul aeronavelor se efectuează imediat după aterizare, precum și înainte de decolare. La acest control se verifică dacă la bord se află bunuri în afara celor din dotarea aeronavelor, pentru a li se aplica regimul vamal corespunzător destinației lor.
Controlul vamal în interiorul aeronavelor române de pasageri se efectuează, la sosire după debarcarea persoanelor, iar la plecare, înainte de îmbarcarea acestora. Controlul vamal în interiorul aeronavelor străine de mărfuri sau de pasageri se efectuează în caz de indicii temeinice de fraudă sau dacă staționeză pe aeroport mai mult de 6 ore peste ora de decolare prevăzută în orarul de zbor.
Navele pot acosta, iar aeronavele pot ateriza numai în punctele de frontieră unde funcționează autorități vamale.
În caz de forță majoră sau când pe nave sau aeronave sunt perosne grav bolnave, acostarea sau aterizarea este permisă și în alte locuri decât punctele de frontieră unde funcționează autorități vamale. În astfel de situații comandantul navei ori al aeronavei este obligat să anunțe imediat autoritatea vamală cea mai apropiată pentru a asigura supravegherea până la plecare.
Controlul vamal al containerilor transportate cu orice mijloc de transport se efectuează potrivit normelor prevăzute pentru controlul vagoanelor acoperite.
3.2 Completarea, verificarea, acceptarea și înregistrarea declarției vamale
La intrarea sau ieșirea din România, mărfurile destinate a fi plaste sub un regim vamal trebuie să facă obiectul unei declarației vamale, mai întâi una sumară, iar ulterior una în detaliu, corespunzătoare respectivului regim, indiferent dacă ele sunt sau nu supuse impunerii vamale, conform normelor legale în vigoare la momentul efectuării operațiunii comerciale.
Declarația sumară este un document tipizat care este completat ( în concordanță cu documnetele de transport sau comerciale care însoțesc bunurile) și semnat de titularul operațiunii sau reprezentantul acestuia, prin intermediul căruia se declară denumirea și sediul depozitarului, expeditorul bunurilor, destinatarul bunurilor, felul bunurilor, cantitatea bunurilor și valoarea acestora.
Acest document se prezintă autorității vamale, se înregistrează în registrul de evidență al biroului vamal, se vizează și se păstrează în evidențe de către biroul vamal pentru a se putea verifica în orice moment că mărfurile la care se referă au primit o destinație vamală în cadrul termenului legal. Pentru categoriile de mărfuri care au circulat, înainte de prezentarea lor la biroul vamal, sub procedura de tranzit, exemplarul documentului de tranzit destinat biroului vamal de sosire este considerat declarație sumară.
Pentru asigurarea unei supravgheri vamale corespunzătoare a mărfurilor aflate în depozitul necesar temporar, autoritatea vamală poate cere titularului acestui tip de depozit:
ca titularul depozitului să țină o evidență operativă care să permită urmărirea mărfurilor;
sistemul de închidere să permită numai accesul în comun a titularului și al autorității vamale.
Titularul operațiunii comerciale sau reprezentantul este obligat ca într-un termen de 30 de zile de la depunerea declarției sumare, să solicite autorității vamale plasarea mărfurilor sub un regim vamal.
Potrivit legislației vamale, declararea și prezentarea mărfurilor pentru vămuire se fac de către importatori, exportatori sau reprezentanți ai acestora, prin depunerea unei declarații vamale în detaliu, în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data depunerii declarției sumare.
Declarația vamală în detaliu se depune la biroul vamal la care au fost prezentate mărfurile și se semnează de către exportator, importator sau de reprezentantul acestora.
Din punct de vedere juridic având valoarea unei declarații pe propria răspundere a acestuia în ceea ce privește:
exactitatea datelor înscrise în declarația vamală;
plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat;
autenticitatea documentelor anexate la declarația vamală.
Declarația vamală în detaliu, se înregistrează în evidențele biroului vamal după verificarea și acceptarea de către autoritatea vamală potrivit normelor tehnice de completare, utilizare și tipărire.
Data declarației vamale în detaliu acceptată este data înregistrării ei și determină stabilirea și aplicarea regimului vamal. Declarația vamală în detaliu poate fi depusă prin procedee informatice, în condițiile și în cazurile stabilite de Direcția Generală a Vămilor.
În funcție de operațiunea de comerț exterior, întâlnim declarație vamală de import, de export și de tranzit.
Declarația vamală de import se depune la autoritatea vamală împreună cu următoarele documente:
declarația de valoare în vamă;
documentul de transport al mărfurilor sau în lipsa acestuia, alte documente emise de transportator, cuprinzând date referitoare la mărfurile transportate;
factura, în original sau în copie ori un alt document pe baza căruia se declară valoarea în vamă a mărfurilor;
codul fiscal al declarantului vamal;
documentele necesare aplicării unui regim tarifar preferențial sau altor măsuri derogatorii la regimul tarifar de bază;
orice alt document necesar aplicării dispozițiilor prevăzute în normele legale specifice care reglementează importul mărfurilor declarate.
La declarația vamală de export sau de reexport se anexează orice document necesar aplicării corecte a dispozițiilor privind exportul sau reexportul mărfurilor respective. După efectuarea controlului vamal se depune și documentul de transport aferent acestor mărfuri.
Declarația vamală de tranzit se depune la autoritatea vamală, însoțită de documentul de transport.
În cazul transportului pe cale ferată, declarația vamală de tranzit se înlocuiește cu scrisoarea de trasură pe care autoritatea vamală aplică ștampila „marfă sub regim vamal de tranzit”. Docu-mentele anexate la declarația vamală în detaliu se păstrează de autoritatea vamală.
În cazurile în care titularul utilizează aceste documente pentru alte operațiuni, acestea se restitiuie, fiind înlocuite cu o copie certificată de autoritatea vamală.
Autoritatea vamală poate cere ca declarația vamală referitoare la mărfurile prezentate la vămuire să fie însoțită de documentele de transport sau de alte documente referitoare la operațiunile sau regimurile vamale precedente sub care au fost plasate aceste mărfuri.
3.3 Controlul vamal și plata drepturilor vamale aferente
Controlul vamal are drept scop prevenirea încălcării reglementărilor vamale și stricta respectare a condițiilor și termenelor legale, precum și descoperirea fraudelor vamale.
Controlul vamal exercitat de autoritatea vamală prin agenții săi abilitați în cadrul atribuțiilor care le sunt conferite prin reglementările vamale se execută în mod obligatoriu prin verificarea documentelor necesare efectuării vămuirii.
După acceptarea declarației vamale, autoritatea vamală procedează la efectuarea controlului vamal, compus din controlul documentelor și din controlul fizic al mărfurilor declarate.
Controlul documentelor vizează:
concordanța dintre datele înscrise în declarația vamală și cele din documentele anexate acesteia;
corectitudinea completării declarației vamale în detaliu;
existența documentelor anexate la declarația vamală, necesare încadrării mărfii în regimul vamal solicitat;
verificarea formală a documentelor anexate.
Controlul vamal fizic al bunurilor importate sau exportate constă în identificarea acestora pe baza declarației vamale în detaliu, însoțită de documentele depuse împreună cu acesta.
Pentru efectuarea controlului vamal fizic, autoritatea vamală indică mărfurile sau părțile din acestea pe care declarantul este obligat să le prezinte pentru verificare.
Declarantul vamal este obligat ca la cererea autorității vamale să manipuleze, să dezam-baleze și să reambaleze mărfurile fără să provoace degradarea acestora. Cheltuielile ocazionate de aceste operațiuni sunt în sarcina declarantului.
La controlul vamal fizic asistă declarantul vamal și transportatorul, cu excepția transpor-turilor pe cale maritimă sau fluvială când prezența transportatorului este facultativă.
Atunci când declarantul sau transportatorul refuză să asiste la controlul vamal fizic, autoritatea vamală fixează în scris un termen pentru executarea acestei obligații. În cazul în care la expirarea termenului fixat, declarantul nu a dat curs somației, autoritatea vamală procedează din oficiu la controlul vamal fizic al mărfurilor, pe riscul și pe cheltuiala declarantului, recurgând atunci când este cazul, la prestator de servicii sau la experți, în cazurile în care natura mărfurilor impune o verificare de specialitate.
Constatările autorității vamale în cazul controlului vamal fizic din oficiu au aceeași valoare ca și în cazul în care controlul ar fi fost făcut în prezența declarantului.
Când în cadrul operațiunii de control vamal fizic este necesară prelevarea de eșantioane, autoritatea vamală notifică aceasta declarantului.
Prelevarea de eșantioane poate fi făcută direct de autoritatea vamală sau de declarantul vamal ori de o persoană desemnată de acesta, sub controlul autorității vamale.
Cantitățile prelevate nu trebuie să depășească necesarul pentru a permite analiza sau contraanaliza mărfurilor.
Prelevările de eșantioane sunt efectuate conform metodologiilor stabilite de laboratoarele agreate împreună cu Direcția Generală a Vămilor.
Declarantul vamal este obligat să asiste la prelevarea eșantioanelor și să acorde asistența necesară autorității vamale pentru efectuarea operațiunii.
În cazul în care declarantul vamal refuză să asiste la prelevarea eșantioanelor, autoritatea vamală are dreptul să efectueze această operațiune din oficiu.
Mărfurile din care au fost prelevate eșantioane pot fi ridicate din vamă cu acordul autorității vamale, fără a se aștepta rezultatul analizei, cu condiția ca datoria vamală care ar lua naștere să fie plătită sau garantată.
Controlul vamal fizic al mărfurilor se efectuează astfel:
mărfurile ambalate în colete care se află în magazii, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor se controlează prin sondaj pe fiecare partidă de marfă;
mărfurile transportate prin conducte, precum și curentul electric se controlează din punct de vedere al cantității prin citirea contoarelor instalate;
mărfurile de masă se controleză prin observare sau prin sondaj pe mijloacele de transport pe care se află, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor;
mărfurile ambalate în colete se controlează prin sondaj pe mijloacele de transport pe care se află. Când nu sunt condiții de control pe mijlocul de transport, organele vamale pot cere descărcarea mărfurilor.
Controlul vamal fizic al mărfurilor se desfășoară numai pe baza de documente, când nu sunt indicii serioase de fraudă.
Autoritatea vamală poate înfăptui controlul vamal fizic și la locul de încărăcare a mărfurilor de export sau la locul de descărcare a mărfurilor din import, în funcție de personalul vamal disponibil, dacă mărfurile sunt perisabile sau necesită condiții speciale de amblare și de transport ori nu există condiții de control la frontieră și dacă încărcarea sau descărcarea completă a mijloacelor de trasport se face într-un singur loc.
În vederea efectuării controlului vamal fizic la locul de încărcare sau de descărcare, exportatorii ori importatorii au următoarele obligații:
să solicite în scris efectuarea controlului la biroul vamal cel mai apropiat, cu cel puțin două zile înainte de data stabilită pentru încărcarea sau descărcarea mijloacelor de transport;
să pregătească mărfurile și să ia măsurile necesare pentru ca mijloacele de transport să corespundă condițiilor de sigilare vamală;
sa asigure încărcarea sau descărcarea mărfurilor la locul,data și ora care au fost stabilite.
Concomitent cu controlul vamal fizic al mărfurilor se asigură și controlul vamal al interi-orului vagoanelor de cale ferată și al mijloacelor de transport rutiere cu care mărfurile sunt trans-portate. Acest control se efectuează la unitățile vamale sau la locul de încărcare ori de descărcare a mărfurilor.
3.4 Acordarea liberului de vamă
Liberul de vamă est acordat de autoritatea vamală după efectuarea vămuirii, dar poate dispune eliberarea mărfii și după depunerea documentelor de plată. Când regimul vamal prevede plata unor taxe vamale de import ori depunerea unei garnții, liberul de vamă se acordă numai după îndeplinirea acestor obligații, în condițiile și modalitățile prevăzute de lege.
Potrivit legii în vederea acordării liberului de vamă la import sau la export, autoritatea vamală verifică dacă:
cantitatea mărfurilor înscrisă în documentele de transport și în facturi corespunde cu cea din declarația vamală;
felul mărfurilor constatate la controlul vamal corespunde cu cel înscris în declarația vamală;
valabilitatea și numărul licenței, înscrise în declarația vamală, corespunde cu datele din licență, atunci când normele legale prevăd existența unei licențe.
La importul de mărfuri se mai verifică și clasificarea tarifară, taxa vamală, valoarea în vamă și atunci când este cazul, originea mărfurilor,, cuantumul drepturilor de import, felul, numărul și data instrumentului de plată. La exportul de mărfuri autoritatea vamală verifică și clasificarea tarifară a mărfurilor numai în cazul unor condiții sau restricții.
Liberul de vamă se acordă în scris, dacă sunt îndeplinite condițiile și dacă sunt efectuate formalitățile de vămuire și numai după prezentarea documentelor legale care atestă efectuarea plății datoriei vamale. Liberul de vamă se poate acorda și sub formă electronică, pe baza deciziei directorului general al Direcției Generale a Vămilor.
Până la apariția în extrasul de cont al biroului vamal a sumelor încaste, liberul de vamă este revocabil.
Liberul de vamă se poate acorda și ca urmare a aplicării unei proceduri simplificate de vămuire, precum și a unei proceduri informatice de decontare electronică a datoriei vamale, stabilite prin decizii ale Direcției Generale a Vămilor.
Mărfurile pentru care nu s-a acordat liber de vamă rămân sub supraveghere vamală pe cheltuiala exportatorului sau a importatorului sau acestea pot fi păstrate în custodie de transportator sau de declarantul vamal, pe un termen stabilit de autoritatea vamală, pentru clarificarea situației.
Mărfurile destinate exportului pentru care nu s-a acordat liber de vamă pot fi înapoiate în interiorul țării de către transportator, la cererea și pe cheluiala exportatorului.
3.5 Controlul vamal ulterior al operațiunilor
Supravegherea vamală și controlul vamal ulterior cuprind orice acțiune a autorității vamale întreprinsă în vederea asigurării respectării reglementărilor vamale și a altor norme aplicabile mărfurilor și bunurilor aflate sub supraveghere vamală. Această supraveghere vamală și control vamal ulterior se realizează de Autoritatea Națională a Vămilor prin Direcția supraveghere și control vamal și prin serviciile de supraveghere vamală și control vamal din cadrul direcțiilor regionale.
Direcția de supraveghere și control vamal, respectiv serviciile supraveghere vamală și control vamal din cadrul direcțiilor regionale vamale, reprezintă corpul de control specializat în prevenirea, combaterea, constatarea și sancționarea fraudei de orice natură în domeniul vamal, care urmărește modul de aplicare și de respectare a legislației privind importul, exportul, regimurile suspensive, precum și alte regimuri vamale realizate de persoanele fizice și juridice, române sau străine, pe întregul teritoriu al României. Personalul Direcției supraveghere și control vamal are competență de control, potrivit atribuțiilor, pe întregul teritoriu al țării, în baza programului de activitate și în cazurile dispuse de directorul Autorității Naționale a Vămilor sau de directorul general adjunct care coordoneză activitatea direcției. Controlul se va efectua cu prioritate la persoanele fizice și juridice și în funcție de constatări și necesități, se va extinde și la birourile vamale.
Personalul din cadrul servicilor de supraveghere și control vamal din cadrul direcțiilor regionale vamale execută acțiuni de control la agenții economici din zona de competență teritorială, în baza sarcinilor stabilite prin programele de activitate. În cazul misiunilor sau acțiunilor de control, investigații,, supraveghere, cercetare operativă sau însoțire, care nu suferă amânare, personalul serviciilor de supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale din cadrul direcțiilor regionale vamale poate acționa și în afara razei teritoriale de competență, pe baza unei cereri motivate a șefului de serviciu sau a directorului direcției regionale vamale interjudețene, aprobată de conducerea Direcției supraveghere și control vamal.
În exercitarea atribuțiilor legale personalul de specialitate din cadrul Direcției supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale, respectiv din serviciile supraveghere vamală și luptă împotriva fraudelor vamale din cadrul direcțiilor regionale vamale interjudețene, este investit cu exercițiul autorității publice, beneficiind de protecție împotriva legii.
Acțiunile de control asupra mijloacelor de transport, precum și la depozite, locuri de producție sau de comercializare se pot efectua la orice oră din zi sau din noapte, iar la agenții economici de control se va face, de regulă în zilele în care aceștia sunt în activitate, ținându-se sema de prevederile legale în vigoare.
1. Programarea și organizarea activităților
Activitatea de supraveghere vamală și control ulterior se desfășoară pe bază de programe trimestriale aprobate de conducerea Autorității Naționale a Vămilor.
Proiectul programului de activitate se întocmește de Direcția supraveghere și control vamal și luptă împotriva fraudelor vamale până la data de 10 a lunii din trimestru, pe baza sarcinilor primite de la conducerea Ministerului Finanțelor Publice. Se au în vedere, de asemenea propunerilie serviciilor și birourilor din cadrul Direcției supraveghere și control vamal ulterior.
Alte acțiuni ce urmează să fie realizate se înscriu în programul de activitate pe baza sesizării altor organe sau a propunerilor altor direcții din structura centrală sau teritorială a Autorității Naționale a Vămilor. Propunerile pentru proiectul progrmului de activitate făcute de serviciile de supraveghere vamală, însușite de directorul direcției regionale vamale, se înainteză Direcției supraveghere vamală până la data de întâi a ultimei luni din trimestru. După aprobarea programului de activitate întocmit de Direcția de supraveghere vamală, această direcție va transmite, până la data de 25 a ultimei luni din trimestru, programele aprobate pentru fiecare direcție regională vamală.
Evidența acțiunilor de supraveghere vamală și control vamal ulterior se va organiza potrivit regulilor stabilite de Direcția de supraveghere vamală. În situațiile în care în efectuarea controalelor tematice nu se pot respecta duratele stabilite prin program directorul general adjunct al Direcției supraveghere vamaă, respectiv directorul direcției regionale vamale, va anliza condi-țiile concrete și va putea dispune prelungirea duratei acțiunii fără a influența realizarea celorlalte acțiuni prevăzute în programul de activitate. Informarea și documentarea sistematică a întregului aparat al direcției supraveghere vamală asupra reglementărilor vamale și fiscale care apar precum și pregătirea acțiunilor de control se desfășoară la sediul Direcției supraveghere vamală sau al direcțiilor regionale vamale lunar sau ori de câte ori este necesar.
2. Întocmirea actelor de control
Organele de control ale Direcției supraveghere vamală, respectiv al servciilor supraveghere vamală din cadrul direcțiilor regionale vamale, întocmesc de regulă documentele:
procesul verbal de control – constituie titlu de creanță pentru diferențele de drepturi vamale și alte sume cuvenite bugetului de stat. Constatările înscrise în procesul verbal de control trebuie să fie proprii organelor de control, bazate pe date și documente expuse clar și precis, eliminându-se orice elemente și descrieri personale neconcludente, care încarcă nejustificat conținutul procesului verbal de control. Neregulile constatate se vor consemna în procesul verbal în mod obligatoriu, precizându-se în mod concret actele normative încălcate, cu determinarea exactă a influențelor asupra datoriei vamale cuvenite bugetului de stat.
procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor – se încheie în con-formitate cu dispozițiile legale în vigoare, potrivit cărora organele de control ale Direcției supraveghere vamală, respectiv ale serviciilor supraveghere vamală din cadrul direcțiilor regionale vamale, sunt organe constatatoare.
nota unilaterală – se întocmesc în cazul în care în urma controlului nu s-au constatat abateri. În aceste note organele de control vor menționa concret documentele controlate și constatările făcute.
Procesul verbal de ridicare a documentelor/preluare de monstre/prelevare de probe – atunci când este cazul se vor ridica documente, se vod prelua mostre sau se vor preleva probe, în vederea determinării naturii mărfii. Pentru prelevarea probelor și preluarea mostrelor se vor respecta prevederile metodologiilor stabilite.
procesul verbal preliminar – în cazul în care din control a rezultat săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, se încheie un proces verbal preliminar care va fi înaintat organelor de cercetare penală competente, împreună cu mijloacele materiale de probă(corpul delict, buletinul de anliză etc.).
nota de constatare – se întocmesc atunci când în timpul controlului se fac constatări a căror reconstituire ulterioară nu este întotdeauna posibilă sau care nu pot fi dovedite ori în alte situații apreciate de organele de control.
3. Înregistrarea acteor de control și valorificarea constatărilor controlului
Procesul verbal de control și notele de constatare împreună cu anexele și celelalte docu-mente referitoare la controlul efectuat se înregistrează obligatoriu la organul care a dispus controlul.
În cazul în care actul de control se perfectează la sediul persoanei fizice sau juridice controlate se înregistrează și la acesta.
Măsurile care dispun și se iau pe baza actelor de control legal întocmite de organele de control ale Direcției supraveghere vamală și de cele ale serviciiilor supraveghere vamală din cadrul direcțiilor regionale vamale se adresează, în toate cazurile, persoanle fizice sau reperzentatului legal al persoanei juridice controlate ori al biroului vamal de control.
La actele de control încheiate se anexează notele de prezentare, care cuprin următoarele:
problemele care necesită control în continuare, făcându-se propuneri cores-punzătoare;
organele sau persoanle după caz, în afara persoanelor fizice și juridice controlate sau a biroului vamal de control și vămuire, care au contribuit la săvârșirea faptelor constatate;
măsurile ce trebuie luate în continuare de către persoanele fizice și juridice sau de biroul vamal de control controlat, precum și de organul care a dispus controlul.
4 Evidența, urmărirea și raportarea rezultatelor activității de control
Serviciile și birourile din cadrul Direcției supraveghere vamală și respectiv serviciile supraveghere vamală din cadrul direcțiilor regionale vamale vor asigura, ori de câte ori este necesar, urmărirea la persoanele fizice și juridice controlate și la birourile vamale de control și vămuire, a aplicării măsurilor stabilite în timpul controlului, precum și raportarea rezultatelor controlului.
În cazul în care prin actele de control încheiate s-au stabilit obligații de plată în sarcina celor controlați, acestea vor fi virate la bugetul statului conform legislației în vigoare. Dacă obligațiile de plată nu sunt achitate în timpul controlului, acestea vor fi transmise spre urmărire și încasare compartimentelor specializate printr-o ardesă la care se vor anexa copii de pe actele întocmite, ce reprezintă titlu executoriu. Organele de urmărire și încasare vor confirma primirea acestora.
3.6 Studiu de caz – vămuirea mărfurilor import
S.C ROMBAS S.R.L.
După o activitate extrordinară pe piața Ucrainei și a Republicii Moldova, acum acționează și în România. Partenerii comerciali sunt societăți comerciale din zootehnie și industria chimică cu sediul în România și Republica Moldova.
S.C ROMBAS S.R.L VASLUI este o firmă cu capital privat și are următorul obiect principal de activitate:
producerea și comercializarea de șroturi furajere din soia și floarea soarelui;
producerea și comercializarea uleilor rafinate din floarea soarelui și soia utilizate în consumul alimentar sau pentru fabricarea vopselelor;
producerea și comercializarea uleilor brute din floarea soarelui și soia utilizate în furajarea animalelor sau pentru producerea uleilor rafinate;
comercializarea zațurilor rezultate în urma sedimentării uleiurilor vegetale brute;
producerea și comercializarea acizilor grași utilizați în industria săpunurilor;
comercializarea cerealelor și a semințelor oleaginoase.
S.C ROMABS S.R.L oferă la prețuri competitive următoarele produse:
ulei brut din floarea soarelui;
ulei rafinat din floarea soarelui și soia;
acizi grași;
șroturi din floarea soarelui și soia;
semințe de floarea soarelui;
boabe de soia;
grâu;
porumb;
melasă;
ouă de găină calitatea I.
Produsele au parametri de calitate conform standardelor internaționale și certificate fito-sanitare și sanitar-veterinar.
S.C Rombas comercializează și oferă orice cantitate ( de ordinul sutelor de tone) din produsele menționate cu transport asigurat ( auto sau CFR) în timpul cel mai scurt planificat și cu plata la termen în condiții de maximă seriozitate.
Pentru mai multă mobilitate S.C Rombas utilizează mijloacele de transport auto specifice de mare capacitate ( 15-20 tone/mașină).
Societatea Rombas cu sediul în Vaslui str. Călugăreni nr 384 România, încheie un contract de import cu ulei de soia brut nerafinat din Republica Moldova(anexa nr. 1 și anexa nr. 2) de la S.R.L. RUSGARO-PRIM, str. Gării nr.3 (anexa 3).
Obiectul contractului este reprezentat de comerțul cu ulei de soia brut nerafinat importat din Republica Moldova (anexa nr. 4 și anexa nr. 5):
indici de culoare: 50 mg I;
aciditate: 1,1 mg KOH/g;
transparență: specific uleiului de soia;
culoare, miros: specific mirosului de soia;
umiditate: 0,2;
plumb: 0,06.
Cantitatea care se dorește a fi importată este de 23.710 kilograme și să fie ambalate în vrac (anexa nr. 6). Prețul fiind de 695 USD/tonă, iar suma totală fiind de 16.478,45 USD. Datorită înțelegerii dintre Uniunea Europeană și Republica Moldova nu se percep taxe vamale, astfel că taxele vamale sunt 0.
Condiția de livrare este FCA (Free Carrier. Franco transportator loc convenit) presupune că transferul cheltuielilor să se facă de la vânzător la cumpărător în același loc cu transferul riscurilor adică în momentul livrării mărfurilor transportatorului sau tranzitarului desemnat de cumpărător în locul cuvenit de părți. Vânzătorul nu își asumă nici riscurile nici cheltuielile pentru transportul principal. Pentru operațiunea de vămuire la import, șoferul va reprezenta următoarele documente: factura comercială externă care cuprinde: numele și adresa cumpărătorului, data și numărul facturii, denumirea comercială a mărfii, natura și prețul amabalajului, prețul transportului, prima și tipul de asigurare jurisdicția competentă în caz de litigii, valoarea tranzacției precizându-se prețul unitar pe articole și valoarea totală, mijloacele și modalitățile de plată, modul de ambalare și numărul de colete etc.; certificatul de origine sau cetificatul EUR. Acest document este emis de către Camera de Comerț și Industrie din țara exportatoare. În tranzaacțiile internaționale, certificatul de origine confirmă natura, cantitatea, valaorea mărfurilor livrate, ca și locul de fabricare și include o declarație precizând țara de origine a bunurilor respecitve; certificatul de calitate – document eliberat de producătorul mărfurilor exportate, el putând fi atestat de o instituție specializat de control a calității.
Conținutul certificatului trebuie să corespundă întocmai cu prevederile din contract privind calitatea mărfii pentru ca exportul să poată încasa plata de la bancă; documentul de transport – în cazul contractului de față, datorită faptului că marfa este transportată cu ajutorul camionului, documentul de transport ia forma scrisorii de tip trăsură; documentele care atestă calitatea, cantitatea și originea mărfurilor ( în cazul de față nefiind necesare), certficatul fito – sanitar și certificatul sanitar – veterinar; specificația mărfii conține descrierea mărfii exportate, numărul coletelor, felul mărfii, greutatea brută/netă etc.; carnetul TIR – cuprinde descrierea mărfii ( felul mărfii, greutate, nr. Colete), loc de încărcare/descărcare, destinație, număr factură. La fiecare punct de frontieră se rupe de către organele vamale câte o filă din acest carnet care să ateste tranzitul prin acel punct vamal. Penultimul volet rămâne la ultimul punct de vămuire, iar ultima filă din carnet (completată) rămâne la șofer și se va preda companiei de transport căreia îi aparține.
Pentru intrarea în deplină posesie a mărfii importate este necesară efectuarea formalităților vamale de import. Procedura vamală cuprinde următoarele etape:
pregătirea mărfii pentru vămuire, adică prezentarea acesteia la serviciul vamal competent ( în cazul nostru: vama Iași, pentru ca marfa să fie depusă verificării);
întocmirea unei declarații detaliate privind marfa aflată în vamă (declarația vamală de import);
stabilirea regimului vamal la care este supusă marfa, în baza căruia se stabilesc taxele ce urmează a fi plătite și controalele ce vor fi efectuate;
efectuarea controlului ( dacă este cazul) și plata efectivă a taxelor, astfel încât marfa să fie declarată libră de vamă.
Declarația vamală este documentul scris, întocmit de deșinătorul mărfii sau de un reprezentant al acestuia prin care se prezintă elementele necesare vămuirii.
Declarația se întocmește pe formulare tip și cuprinde o descriere detaliată a operațiunii: ăarteneri – exporatator – S.R.L RUSGRO-PRIM și importator – S.C ROMBAS S.R.L; marfa – ulei de soia brut nerafinat; valoare factură- 16.478,45 USD; condiția de livrare- FCA CUPCINI; termen de livrare.
După depunerea declarației vamale și a celorlalte documente, serviciul vamal procedeză la validarea declrației vamale. În acest sens, au loc următoarele activității:
controlul fizic al mărfurilor, verificându-se natura mărfurilor, cantitatea prezentată față de cea declarată;
controlul documentelor, adică confruntarea datelor din declarație cu cele din documentele anexate (mijlocul de transport, valoarea în vamă încadrarea tarifară etc.);
verificarea calculului drepturilor și impozitelor;
datoria vamală.
După control și verificări are loc achitarea drepturilor și taxelor vamale, iar serviciul vamal aplică semnătura și ștampila pe declarția vamală, act ce confirmă validarea acesteia. Din acel moment titularul poate să dispună de mărfurile ce au făcut obiectul declarației vamale, respectiv mărfurile sunt libere de vamă.
Documentele necesare realizarii importului de ulei de soia brut nerafinat au fost:
1. documentul de transport – este documentul care face dovada livrarii marfii (vezi
anexa nr. 7);
declarația vamala – reprezinta actul cu caracter public,prin care o persoana manifesta, în formele si modalitatile prevazute în reglementarile vamale,vointa de a plasa marfurile sub un anumit regim vamal (vezi anexa nr.8, anexa nr.9, anexa nr. 10);
împuternicire de vămuire – reprezintă actul prin carebfirma împuternicește un mandatar pentru a putea efectua importul cu ulei de soia brut nerafinat (anexa nr. 11);
declarația de angajament – este actul prin care autoritatea vamală este informată că marfa importată nu este utilizată în alte scopri decât cele declarate (anexa nr. 12 și anexa nr. 13);
factura – este documentul întocmit de exportator prin care se arata conditiile în care are loc vânzarea de bunuri si servicii; ea cuprinde in detaliu tipul de cereale comercializate si conditiile de comercializare aferente acestora (vezi anexa nr.14);
Concluzii
Uniunea Europeană își propune să realizeze un progres economic și social, lucru care a dus la crearea Pieței Comune. Aceasta a fost o soluție bună pentru statele membre ale Uniunii Europene, deoarece le dă libertatea de a importa sau exporta bunuri în sau din alte state membre fără a plăti taxe.
Astfel încât la extinderea relațiilor internaționale contribuie numeroși factori cum ar fi: informatizarea, producția de bunuri și servicii transporturile internaționale, măsurile moderne de asigurare împotriva riscurilor, iar între toți acești factori există o relație de interdependență, desfășurate atât în cadru bilateral cât și multilateral.
Datorită structurii organizatorice, politice și comerciale pe care un stat le practică, sistemul vamal diferă de la un stat la altul. Datorită acestui lucru, sistemul vamal este văzut ca o structură complexă care este alcătuit din metode de conducere , administrative și tehnici utilizate de stat pentru influențarea activității vamale.
Uniunea Europeană stabilește procedura și regimul vamal atribuite mărfurilor prezentate la birourile vamale, atât la introducerea cât și la scoaterea lor de pe teritoriul Uniunii Europene.
Datorită regimului vamal și al procedurii vamale țările pot practica un regim vamal definitiv care poate fi import sau export sau pot apela la un regim vamal suspensiv, iar acest tip de regim poate fi de mai multe feluri: tranzit vamal, depozitul vamal, admiterea temporară la import sau export, regimul de perfecționare activă sau pasiv și transformarea sub control vamal.
Regimurile vamale definitive se utilizează doar în cadrul schimburilor comerciale dintre Uniunea Europeană și țările terțe. Astfel că regimul vamal de export presupune scoaterea definitvă a mărfurilor de pe teritoriul unei țări, iar regimul vamal de import presupune intrarea în țară a mărfurilor străine și introducerea acestora în circuitul economic.
Regimurile vamale suspensive se aplică mărfurilor care din diverse motive nu se efectuează vămuirea definitivă din momentul în care au fost introduse în țară. Putem spune că regimul vamal de tranzit presupune transportul mărfurilor străine de la un birou vamal al Uniunii Europene la alt birou, fără ca acestea să fie supuse măsurilor de politică comercială comună sau plata taxelor.
În momentul în care există un decalaj în timp sau circulația mărfurilor și comercializarea acestora se aplică depozitul vamal. În continuare amintim de admiterea temporară care se aplică mărfurilor importate în Uniunea Europeană (admiterea temporară propriu zisă) și mărfurile exportate (regimul de retur).
Perfecționarea activă permite realizarea importului temporar de mărfuri de pe terțe piețe, în scopul prelucrării, montării, transformării sau încorporării în alte produse care urmează a fi reexportate (produse finite).
Despre perfecționarea pasivă putem spune că face posibilă exportarea temporară de mărfuri comunitare în afara teritoriului vamal al Comunității în vederea operațiilor de perfecționare.
Iar în cele din urmă transformarea sub control vamal oferă prelucrarea sau utilizarea mărfurilor de origine terță pe teritoriul vamal de import și fără aplicarea măsurilor de politică comercială, pentru a fi supuse unor operțiuni care le transformă felul sau starea inițială.
Pentru a verifica ce fel de regim vamal a fost aplicat statul are nevoie de o instituție care să verifice, iar această instituție este vama, care pe lângă rolul ei fiscal, îndeplinește și funcția de instrument de protecție a economiei naționale, a societății și a mediului.
Toate atribuțiile, răspunderile și sarcinile personalului din structura autorității vamale se hotărăsc prin regulmentul vamal de organizare și funcționare aprobat prin ordin al Ministerului Finanțelor Publice, iar atribuțiile, răspunderile și sarcinile individuale ale personalului din structura autorității vamale se stabilesc prin fișa postului.
Drepturile, îndatoririle și salarizarea personalului vamal sunt cele stabilite de lege pentru funcționarii publici și de statutul personalului vamal. Funcțiile specifice și generale utilizate în Autoritatea Națională a Vămilor, în direcțiile regionale vamale, în punctele și birourile vamale se stabilesc prin lege.
Autoritățile vamale efectuează operațiuni de vămuire și au în vedere stabilirea drepturilor vamale și încasarea acestora de către autoritățile vamale, întocmirea și verificarea documentelor vamale. Vămuirea mărfurilor reprezintă un ansamblu de metode, procede, tehnici, mijloace, reglementări interne și internaționale prin care se efectuează verificarea corectitudinii intrărilor sau ieșirilor de mărfuri în sau din țară.
Tehnica vămuirii se poate limita doar la verificarea documentelor sau a mijlocului de transport sau a unităților de încărcătură ( ambalaje colective, individuale, palete, containere etc.).
Bibliografie
Bădescu GH, Dragnea E.: ”Valoarea în vamaă a mărfurilor de import”, editura: Lumina Lex, București, 2004.
Băjan D.: ”Reglementări vamale”, editura: Tribuna Economică, București, 2003.
Belu M., Joldeș C., Marinaș L.: ”Sistemul vamal”, editura: Economică, București, 2003.
Botez O., Militar M.: ”Politica comercială a României în perioada de pre și postaderare la Uniunea Europeană”, editura: Fundației România de Mâine, București 2009.
Botez O., Militar M.: ”Politica comercială externă a României”, editura: Fundației României de Mâine, București 2005.
Caraiani Gh.:”Transporturi și vamă”, editura: Wolters Kluwer, București, 2009.
Caraiani Gh., Diaconu G.:”Tariful vamal integrat – reglementări și mod de utilizare”, editura: Lumina Lex, București, 2002.
Caraiani Gh.:”Regimuri suspensive în legislația vamală comunitră și cea românească”, editura: Lumina Lex, București, 2002.
Cerchez O.:”Politica vamală – componenta politicii comerciale externe a României”, editura: Expert, București, 2003.
Cipagea C., Unguru Manuela, cojanu V., Alonca S.:”Adaptarea politicilor României la cerințele UE cu privire la taxele vamale și politica comercială”, editura: Institutul European din România, București 2003.
Codul vamal actualizat 2010, editura: C. H. Beck, București, 2010.
Diaconu G.:”Tehi’nici vamale de facilitare a comerțului internațional”, editura: Economică, București, 2003.
Dobrescu A.:”Derularea tranzacțiilor comerciale intra și extracomunitare după aderarea României la Uniunea Europeană”, editura: Niculescu, București 2008.
Dragnea E.:”Reglementări vamale”, editura: Tribuna Economică, București, 2003.
Popa I.:”Tranzacții de comerț exterior”, editura:Economică, București, 2003.
Șerban R.:”Protejarea importurilor în perioada negocierilor de aderare la UE”, editura: Eficient, București, 2004.
Suceavă I., Coman F.:”Drept vamal”, editura: Sitrch, Craiova, 2007.
Anexe
Anexa nr. 1
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistemul Vamal al Uniunii Europene (ID: 104033)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.