Portofoliul Didactic
PORTOFOLIU DIDACTIC
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: ABSOLVENT:
Lect.univ.dr. Savin Petronela Petroșanu Georgiana-Andreea
SPECIALIZAREA: CLR
NIVELUL DE CERTIFICARE II
BACĂU
2016
Curriculum Vitae
CUPRINS
Curriculum vitae
Capitolul 1 Psihopedagogia adolescenților, tinerilor și adulților
Motivația învățării 5
Capitolul 2 Proiectarea și managementul programelor educaționale
Proiect educațional –Tradiții și obiceiuri românești 13
Capitolul 3 Metodologia cercetării educaționale
Aspecte experimentale ale folosirii calculatorului în procesul studierii literaturii în școală 21
Capitolul 4 Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specializării
Subiect titularizare 2014 67
Capitolul 5 Practică pedagogică – în învățământul liceal, postliceal și universitar
Proiect de lecție (finală) 77
Fișa de evaluare a lecției finale 87
Capitolul 6 Managementul organizației școlare
Organizarea activității instituționale 89
Bibliografie 95
Declarație de autenticitate 96
Raport de originalitate – Plagiarism detector 97
Capitolul I
Psihopedagogia adolescenților, tinerilor și adulților
Motivația învățării
STRUCTURA TEMEI:
1. Fundamentare teoretică:
1.1. Delimitări conceptuale
1.2. Stările afective. Formarea sentimentelor
1.3. Formarea motivației în contextul vieții școlare
2. Parte de cercetare:
2.1. Obiectivele cercetării
2.2. Ipotezele cercetării
2.3. Metodologia cercetării
2.4. Centralizarea și prelucrarea datelor
2.5. Interpretarea rezultatelor
2.6. Concluziile cercetării
1. Fundamentare teoretică
1.1. Delimitări conceptuale
Motivația elevilor:
• Definiția motivului (trebuințe, dorințe, tendițe);
• Nivelul de aspirație (influențarea lui de mediul social, succese și insuccese);
• Motivele școlarilor:
a) extinseci: – dorința de afirmare;
– tendințe normative;
– teama;
– ambiția.
b) intrinseci: – curiozitatea;
– aspirația spre competență.
• Definire:
Motivația constituie ansamblul motivelor unei persoane. Motivul este o structură psihică ce provoacă orientarea, inițierea și reglarea acțiunilor în direcția unui scop mai mult sau mai puțin precizat. Motivele constituie cauzele interne ale comportamentului. La baza motivației stau cerințele vitale: trebuințele de hrană, căldură, aer curat etc. În afara acestora, există și impulsuri ereditare, cum stau curiozitatea, tendința de manipulare a obiectelor, de a modifica, a transforma mediul înconjurător.
Dorințele sunt de fapt, trebuințele care sunt conștiente de obiectul lor, acele impulsuri ce se trag din ele sunt tendințele. Trebuințele, dorințele, tendințele sunt foarte influențate de mediu, de experiența socială, diversificându-se foarte mult.
• Nivelul de aspirație:
Astfel, putem vorbi și de aspirație. Aceasta este reprezentată de o dorință ce poate fi realizată și în acest mod devine un progres. Nivelul de aspirație face referire la unele așteptări, scopuri sau pretenții ale unei persoane, în ceea ce privește împlinirea sa viitoare într-o sarcină dată. Nivelul de aspirație nu este același la toată lumea, acesta se modifică de la o persoană la alta: cineva dorește să devină muncitor, altul vrea să fie doctor sau inginer ș.a.m.d. Nivelul de aspirație este în funcție de aptitudinile și de voința fiecăruia. Dar și ambiția socială joacă un rol foarte important. O influență o au și succesele sau insuccesele în școală. Succesele duc la creșterea nivelului de aspirație, în timp ce eșecurile duc la scăderea lui. Școala are menirea să contribuie la ridicarea nivelului aspirațiilor elevilor în direcția unor idealuri superioare.
• Motivele școlarilor:
O grupă de motive sunt cele extinseci când școlarul nu are un interes direct pentru școală, ci urmărește anumite recompense morale:
• Dorința de afiliere, când elevul merge la școală și învață pentru a face plăcere părinților. Uneori, pentru a corespunde cerințelor învățătorului pe care îl stimează. Pe lângă asta, mai intervine și dorința de a fi împreună cu unii copii din cartier.
• Tendințele normative: obișnuința de a se supune regulilor, cerințelor categorice ale părinților și ale societății în genere.
• Teama de consecințele neascultării, ale rămânerii fără diplomă, mai prejos decât ceilalți.
• Ambiția: dorința de a-i întrece pe ceilalți, de a fi în frunte. Aceasta poate avea efecte negative: rivalitatea și chiar ostilitatea din partea unor colegi.
Alte motive sunt intrinseci, atunci când învățătura, dobândirea de cunostiinte îl interesează în mod direct pe școlar:
• Curiozitatea: dorința de a afla cât mai multe, care are la bază un impuls nativ sau menținerea lui trează. Se manifestă în funcție de măiestria profesorilor.
• Aspirația spre competență, dorința dea deveni un bun profesionist. În acest caz, se canalizează spre disciplinele având legătură cu profesia admirată.
Profesorul trebuie să utilizeze toate motivele, dar trebuie să cultive prin toate mijloacele motivația intrinsecă, interesul pentru cultură, pentru cunoaștere, pentru frumos. O asemenea motivație presupune formarea unor trainice sentimente superioare.
1.2. Stările afective. Formarea sentimentelor
• Definire (legătura cu trebuințele, tendințele noastre)
Stările afective:
a) Statice: agreabilul, dispozițiile, emoțiile;
b) Dinamice: sentimentele, pasiunile;
• Sentimentele (dirijează conduita; influențează atitudinile, emoțiile, interesele; puternic influențare de mediul social)
• Dezvoltarea sentimentelor:
• Existența unor obstacole;
• Imitația;
• Transferul afectiv;
• Compoziția sentimentelor și autonomia funcțională;
• Dezvoltarea sentimentelor e un preces asociativ, având loc treptat în acdrul experienței reale.
• Definire:
Stările afective sunt trăiri ce exprimă gradul de concordanță sau neconcordanță dintre un obiect sau o situație și tendințele noastre. Ele sunt indisolubil legate se tendințele, dorințele noastre și oglindesc relațiile lor cu situația prezentă si cu rezultatele conduitei noastre, conduită pe care o reglează în mare măsură. Când un obiect este în concordanță cu tendințele prezente, ne pare plăcut, și invers, contrazicerea impulsurilor îl face neplăcut.
Stările afective sunt statice când, deși duc la unele reacții prompte, nu inițiază o activitate sustinuta. Așa sunt: agreabilul și dezagreabilul care însoțesc toate percepțiilenoastre; dispozițiile, stări destul de durabile, dar difuze; emoțiile – stări afective de scurtă durată, careexprima un specific al relațiilor noastre cu un obiect/situație (frica, bucuria, regretul, simpatia, rușinea, nehotărârea etc.)
Stările emotive dinamice sunt motive principale ale activității noastre, dinamizându-ne luni și ani de zile: sentimentele si pasiunile. Diferența dintre ele este mai mult de intensitate – pasiunile sunt mai puternice, tiranice, acaparatoare.
Sentimentele pot fi inferioare atunci când urmăresc interese personale sau superioare, care conțin aspirații valoroase pe plan social. Este vorba despre sentimente morale, intelectuale și estetice.
• Sentimentele dirijează în mare măsură conduita, fiind principalul factor motivațional.
Ele organizeaza impulsurile, dorintele, influentează mereu atitudinile si interesele noastre, în funcție de situație. Ele sunt surse ale diferitelor emoții care apar în variate situații. Sentimentelesunt puternic influențate de mediul social, de familie si de ambianța școlară. Este o obligatie a profesorilor de a contribui la apariția și dezvoltarea sentimentelor superioare, valoroase din punct de vedere social.
• Dezvoltarea sentimentelor:
*Un prim factor al dezvoltării adecvate a afectivității este przența unor obstacole în calea tendințelor negative ce apar spontan în primii ani. E nevoie de o anumită tensiune, pentru structurarea și complicarea vieți afective.
*Imitația atitudinilor și a emoțiilor are, de asemenea, un rol foarte important. Copilul îi imită cu ușurință pe pe cei din jurul său. Repetarea emotiilor ajută la instalarea unei atitudini perene.
*Transferul activ. Când un obiect A produce o stare de durată, ea se răsfrânge (,,transferă”) și asupra altor obiecte B sau C, dacă acestea se asociază cu obiectul A.
*Compoziția sentimentelor e un procedeu prin care mai multe stări afective produse de un același obiect tind să se combine dând naștere unui sentiment complex. O formă diferită de combinare afectivă este autonomia funcțională, descrisă ca fiind ceea ce era un mijloc în vederea unuoi scop să devină un scop în sine.
*Fenomenele descrise nu clarifică pe deplin fenomenul structurării afective, dar ne atrag atenția că formarea unui sentiment este un proces de durată și este un proces asociativ, având slabă legatura cu dezvoltarea intelectuală. Progresul afectiv se realizează în cursul experienței reale și al contactului cu cei din jur. Desigur că și familia, viața școlară, ambianța, profesorii pot influența evoluția sentimentelor, a motivației.
1.3. Formarea motivației în contextul vieții școlare
a) Formarea sentimentului comuniunii sociale în cadrul activităților pe grupe și în cele din afara clasei și extrașcolare.
b) Recompensa meritată;
c) Exigența ridicată;
d) Expunerile dinamizatoare;
e) Modelul personalității profesorului.
a) Una din sarcinile educative cele mai importante este dezvolatrea la elevi a sentimentului comuniunii sociale, adică a dispoziției spre colaborare, întrajutorare, al solidarității sociale, simțământ esențial într-o societate domacratică. Învățământul nostru, apoape excusiv frontal, nu înlesnește colaborarea. Activitățile didactice pe grupe favorizează colaborarea, solidaritatea, prieteniile.
Apropierea dintre elevi, colegi, mai sunt favorizate și de activitățile din afara clasei și extrașcolare, în care, prin natura lor, sunt necesare diviziunea muncii și colaborarea. Așa sunt serbările școlare, excursiile, întrecerile sportive, dar chiar și unele activități de muncă voluntară.
b) Recompensa meritată este un factor deosebit de stimulator: satisfacția succesului se transferă treptat asupra obiectului de învățământ respectiv, care începe să-l atragă pe copil. După cum insuccesul atrage după sine efectul contrar, adică materia devenind ,,plictisitoare”.
c) Exigența ridicată este foarte importantă; greșesc acei profesori care consideră ca indulgența este binefăcătoare. Mai întâi că fără eforturi serioase elevii nu pregresează intelectual. În al doilea rând, fiindcă un succes obtinut fără efort nu provoacă adevărate satisfacții.
d) Și expunerile profesorilor pot avea un rol in cristaliozarea unor sentimente cum este patriotismul; dra o povestire nu are influenta daca nu este însoțită de un ton si o atitudine care să arate că profesorul este impresionat. De asemenea, contează interesul pe care profesorul îl are pentru materia sa și pe care îl poate transmite elevilor.
e) Cu acestea, am amintit și de factorul esențial al educării sentimentelor superioare: personalitatea profesorului. El trebuie să devină un model admirat și respectat de elevii care îl vor imita cu siguranță.
2. Parte de cercetare
2.1. Obiectivele cercetării
• Analizarea opiniilor elevilor (de gimnaziu) cu privire la motivația învățării.
• Identificarea ponderii factorilor care influențează motivația elevilor.
• Determinarea modalităților de stimulare a motivației în învățare.
• Identificarea percepției asupra rolului familiei și al școlii în dezvoltarea motivațională.
2.2. Ipotezele cercetării
• Implicarea în activități extrașcolare duce la creșterea motivației.
• Conștientizarea nevoilor personale și a obiectivelor învățării duce la creșterea motivației.
• Stilul didactic influențează pozitiv motivația în învățare.
• Existența modelelor umane duce la creșterea motivației în învățare.
• Importanța atitudinii familiei în dezvoltarea motivațională.
2.3. Metodologia cercetării
Subiecții cuprinși în această cercetare sunt elevi de gimnaziu (clasele a V-a – a VIII-a), în număr de 250. Ca instrument de investigare s-a utilizat chestionarul, cuprinzând un număr de 15 întrebări. S-a aplicat un chestionar referitor la factorii care influențează motivația în învățare.
2.4. Centralizarea și prelucrarea datelor
Întrebările prezente în chestionar au fost grupate, în funcție de tematica vizată, în trei itemi relevanți pentru cercetarea de față.
Itemul: Motivele pentru care elevul învață sunt…
Itemul: Ce l-ar ajuta pe elev să fie mai motivat?
Itemul: În ce măsură credeți că succesul în școală crește șansele pentru reușita în viață?
2.5. Interpretarea rezultatelor
În ceea ce privește motivele pentru care elevul este motivat să învețe, dorința de a avea o carieră de succes primează cu 70.62 %. De asemenea, în preferințele elevilor se regăsesc și motive ca: materia să fie utilă pe viitor 51.8%, materia să fie atractivă 40.43%, dorința de a obține note bune 36.72%, motivția de a deveni cel mai bun 33.23%, dar și din dorința de a-și mulțumi părinții 20.17%.
Cu privire la factorii care l-ar determina pe elev să fie mai motivat, aceștia sunt de părere că: lecțiile ar trebui să fie abordate dintr-o manieră practică 54.04%, orele să fie mai atractive 35.05%, dar importantă pentru ei este și atmosfera plăcută din timpul orei 52.94%. În topul factorilor care l-ar determina pe elev să fie mai motivat, se regăsește dorința ca informațiile pe care le acumulează să fie folositoare 70.33%.
De asemenea, în ceea ce privește rolul pe care îl joacă succesul la învățătură pentru creșterea șanselor de reușită în viață, rezultatele indică faptul că elevii recunosc importanța acestuia, obținând un procentaj de 43.89% (în mare măsură), respectiv 41.90% (în foarte mare măsură).
2.6. Concluziile cercetării
• Înțelegerea nevoilor personale și a obiectivelor învățării duce la creșterea motivației.
• Stilul didactic influențează pozitiv motivația în învățare.
• Implicarea în activități extrașcolare duce la creșterea motivației.
• Existența modelelor umane duce la creșterea motivației în învățare.
• Importanța atitudinii familiei în dezvoltarea motivațională.
Capitolul 2
Proiectarea și managementul programelor educaționale
Proiect educațional – Tradiții și obiceiuri românești
Motto:
,,Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
și inima-ți zvâcnește mai rar,
ca și cum nu ți-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.”
(Lucian Blaga, Sufletul satului)
GENEZA ȘI DEFINIREA PROIECTULUI
ORGANIZATOR: Școala Gimnazială, com. Ion Creangă, jud. Neamț
COORDONATOR: Prof. Petroșanu Georgiana – Andreea
BIBLIOTECAR: Chelaru Claudia – Elena
ARGUMENT:
Prezentul proiect educațional a fost întocmit din dorința cadrelor didactice implicate de a valoriza cunoștințele dobândite în urma experiențelor pe care le au din procesul instructiv-educativ, de stimulare a activității de perfecționare, pornind de la valorizarea specificului folcloric al zonei, de atragere a tinerilor în activități culturale, educative și formative, de valorificare a activității de creație și cercetare, de cunoaștere a asimilărilor culturale de această factură a fiecărei părți implicate, de intensificare a colaborării între școli și celelalte instituții cu profil educativ, de a face schimb de experiență cu deschidere spre noi oportunități care privesc actul educațional. Demersul nostru se circumscrie educației interculturale promovate de Comunitatea Europeană, una dintre ,,noile educații'' ce promovează activități în spiritul respectării drepturilor omului, al afirmării valorilor personale și etnice. În acest sens, sunt avute în vedere recunoașterea și respectarea diferențelor culturale, în paralel cu păstrarea identității și apartenența la comunitatea națională, precum și cultivarea respectului față de valorile general-umane, sociale și culturale, recunoscute ca atare de comunicare.
Prin obiectivele propuse, conținutul și activitățile inițiate în proiect, se urmărește popularizarea experienței pozitive a școlii românești în domeniul educației și culturii autohtone.
SCOP:
• Educarea copiilor în vederea formării viitorului cetățean european ce-și va păstra identitatea națională și va promova imaginea țării peste hotare;
• Oferirea unor contexte educaționale care să permită copiilor formarea compe-tențelor și atitudinilor specifice unei educații interculturale.
OBIECTIVE SPECIFICE:
• Formarea și exersarea gesturilor sociale utile și a deprinderilor adaptative la viața cotidiană;
• Stimularea motivației pentru învățare continuă în scopul dezvoltării proprii;
• Dezvoltarea abilităților de informare privind spațiul comunității, a istoricului și a specificului său cultural;
• Observarea de fenomene și procese specifice comunicării și interrelaționării;
• Valorificarea termenilor de specialitate în comunicare;
• Dezvoltarea capacității de a coopera în grup cu scopul realizării unui produs – material sau cultural.
GRUP ȚINTĂ:
Beneficiari direcți:
• Elevii claselor V-VIII
Beneficiari indirecți:
• Cadrele didactice
• Familiile elevilor
• Comunitatea locală
RESURSE:
a) Resurse umane :
– elevii claselor participante la proiect
– profesorii și învățătorii implicați
– părinții
b) Resurse temporale :
– durata proiectului : 1 martie 2015 – 31 martie 2016;
c) Resurse materiale: cărți, albume, colecții, diplome, fotografii, proiecții video, CD-uri audio, bibliografie de specialitate, materiale pregătite pentru cercuri pedagogice, comisii metodice, simpozioane, activități extracurriculare.
LOCUL DE DESFĂȘURARE:
Școala cu clasele I-VIII Ion Creangă
METODE ȘI TEHNCI DE LUCRU:
• Ascultare activă;
• Conversația;
• Expunerea;
• Prezentarea Power Point;
ACTIVITĂȚI PROPUSE:
• Vizionarea de prezentari, filmulețe, clipuri;
• Expoziții;
• Serbări;
• Prezentare creații proprii (desene, fotografii, povești și poezii tematice);
• Parada costumelor tradiționale;
REZULTATE AȘTEPTATE:
• Expoziție cu lucrările și creațiile realizate de elevi;
• Manifestarea spiritului creativ și artistic;
• Atitudine pozitivă privind munca în colectiv;
• Dorința de cunoaștere, de creație, de participare și implicare în activități;
• Exprimare și exteriorizare prin artă;
• Dezvoltarea deprinderilor de recitare, analiză, valorificare a textelor literaturii culte și populare;
DESCRIEREA ACTIVITĂȚII:
I. CONȚINUTURI:
1. Introducere în tradițiile și obiceiurile din comuna Ion Creangă, martie 2015;
2. ,,Tradiții din bătrâni…'', aprilie 2015;
3. ,,Invitație în lumea satului românesc'', iunie 2015;
4. ,,De la lume adunate…'', septembrie 2015;
5. Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou din zonă, decembrie 2015;
6. ,,Valea Siretului: istoric, tradiții, specific'', ianuarie 2016;
7. Concurs de creații populare, februarie 2016;
8. ,,Mărțișor'': origini, evoluție, semnificații, martie 2016;
9. Întâlnirea partenerilor de proiect, martie 2016.
II. CALENDARUL DESFĂȘURĂRII ACTIVITĂȚILOR:
REZULTATE SCONTATE:
Cadrele didactice implicate în proiect își propun insuflarea unor atitudini pozitive copiilor din instituțiile partenere față de obiceiurile și tradițiile populare. La finalul acestor activități, expectanțele profesorilor vizează la nivelul elevilor și al comunității locale asimilări precum: acceptarea diferențelor culturale între diferite etnii sau religii; implicarea a cât mai multor factori educativi în inițierea diferitelor acțiuni în scopul păstrării și trasmiterii tradițiilor și obiceiurilor folclorice; o mai bună cunoaștere a unor aspecte referitoare la cultura și istoria poporului român; manifestarea spiritului de toleranță și al cooperării între toți copiii, indiferent de cultură, etnie sau religie; realizarea unor schimburi de experiență, dezbateri și întâlniri de lucru între partenerii implicați în proiect.
Prin modul în care vom organiza, desfășura și realiza întreaga paletă de activități, vom reuși să inducem elevilor respectul și dorința de conservare a tradițiilor populare, le vom stimula apetitul pentru lectură, coroborate cu satisfacția împlinirilor diverselor activități educative și culturale.
Elevii vor realiza progresul pe care l-au făcut de la o clasă la alta în cei doi ani școlari în ceea ce privește receptarea actului cultural, a obiceiurilor și tradițiilor, lectura și creativitatea. Copiii vor fi stimulați să recepteze și să aprecieze valoarea creațiilor populare autentice prin concursuri de creație literară și plastică (măști, cusături, țesături, desene decorative etc.).
Vom lăsa loc spontaneității și actului liber, valorificând schimbul de idei, de informații între instituțiile afiliate proiectului.
EVALUARE:
Evaluarea se va realiza pe tot parcursul derulării proiectului, pe baza indicaților de performanță.
Evaluare finală se va desfășura prin aplicarea și prelucrarea unor chestionare;
Sondaje privind impactul acțiunilor asupra celor implicați și asupra comunității locale;
Va avea loc monitorizarea continuă a modului de însușire a cunoștințelor și a atitudinilor formate la copii, cu privire la tradițiile și obiceiurile populare.
OBSTACOLE ÎN DERULAREA PROIECTULUI:
• Dezinteresul accentuat al elevilor în conservarea și valorificarea tradițiilor populare;
• Dificultăți în identificarea resurselor materiale și de timp.
COORDONARE – STRATEGII DE ACȚIUNE ȘI DE REȚEA:
Se vor constitui grupe de profesori, învățători și elevi voluntari pentru a proiecta și demara fiecare punct al proiectului. Responsabilitățile vor fi precizate în mod democratic, invitații și colaboratorii aducându-și propria contribuție la reușita conținuturilor propuse: Școala ,,Mihai Eminescu”, Roman – organizare și coordonare de evenimente (colocvii, serbări, expoziții); Clubul Elevilor, Roman – colaborare la serbări prin programe artistice tradiționale; Școala Ion Creangă, loc. Ion Creangă – colaborare prin expoziții de produse la proiect. Accentul pus pe comunicarea între participanți va surmonta obstacolele și dificultățile eventuale.
REZULTATE CANTITATIVE:
• Instituția educativă participantă, beneficiarii direcți implicați, reprezentanți ai comunității locale;
• expoziții, albume de fotografii, proiecții.
REZULTATE CALITATIVE:
• Modificarea atitudinii copiilor față de importanța afirmării lor în plan organizatoric și relațional;
• Mobilizarea elevilor în sensul exprimării opțiunilor în domeniul educativ și cultural;
• Stimularea în rândul tinerei generații a gustului pentru folclor, prin aprecierea și valorificarea obiceiurilor și a tradițiilor populare din zona lor etnografică.
DISEMINARE ȘI MEDIATIZARE:
Pentru a face cunoscute comunității locale și în instituțiilor implicate în proiect activitățile desfășurate, se vor avea în vedere:
a. Prezentarea proiectului în comisiile metodice ale învățătorilor și profesorilor din școlile implicate in proiect;
b. Analize periodice ale etapelor proiectului;
c. Mediatizarea în ziarul local și în revistele școlilor care participă la proiect;
d. Materiale de promovare: expoziții cu fotografii de la activitățile desfășurate în cadrul proiectului, proiecții, postere, afișe informative.
e. Impactul (feed back-ul): chestionare, interviuri, analize comparative. În urma evaluării impactului proiectului, vor fi identificate următoarele aspecte:
– la nivelul instituției, creșterea interesului pentru actul de cultură, pentru promovarea valorilor folclorului autohton;
– la nivelul elevilor, conștientizarea acestora de necesitatea menținerii și aprecierii obiceiurilor și a tradițiilor populare;
– la nivelul cadrelor didactice implicate, dobândirea unor competențe de a realiza obiectivele educației pentru demorație și participare într-un mod eficient la viața culturală a comunității;
– la nivelul comunității locale – sesizarea autorităților locale asupra importanței organizării unor evenimente culturale cu specific popular; conștientizarea părinților despre rolul activ al familiei în manifestarea unor atitudini favorabile dezvoltării personale, prin contactul nemijlocit cu actul cultural.
Capitolul 3
Metodologia cercetării educaționale
Aspecte experimentale ale folosirii calculatorului în procesul studierii literaturii în școală
Motto:
„Adevăratul dascăl – practician,
este acela care devine și dascăl cercetător.
Numai printr-un asemenea salt el poate fi
un creator în domeniul său de activitate.”
IOAN NICOLA
Preliminarii
Învățământul românesc actual se află în plin proces de perfecționare a conținutului, metodelor, formelor și mijloacelor de predare-învățare, care pune în fața școlii dezideratul major al formării cadrelor în concordanță cu dezvoltarea științei și tehnicii celei mai înaintate. Sub aspect strict didactic, metodele moderne, activizante, se impun, tot mai insistent, în școlile de toate gradele, renovând metodologia însușirii diverselor discipline. În acest context, studierea literaturii române în școală n-a putut rămâne la vechile modalități didactice. Natura disciplinei, în primul rând, impunea o restructurare metodică generală, în sensurile utilizării unor metode, forme și mijloace capabile să înlesnească înțelegerea specificității artistice a operelor literare, capabile să pună elevul în contact intim cu universul creațiilor artistice, să-i sensibilizeze, să le incite spiritul de observație, gândirea și imaginația. Și această restructurare de ordin didactic e pe cale de înfăptuire, studierea literaturii în școală beneficiind, astăzi, de o experiență pozitivă, chiar și în cazul special ce ne preocupă aici al folosirii calculatorului în comentariul literar.
Cum am putut constata în considerațiile teoretice consemnate în capitolele anterioare, opera literară este un produs spiritual cu un profil problematizant, procesul receptării ei fiind profund dilematic. Acest fapt impune, aproape de la sine, apelarea la unele metode moderne, la diferite strategii didactice în vederea atingerii unor obiective. Dar cum se poate transpune în practică acest imperativ, pentru a obține rezultatele dorite? Este întrebarea de la care s-a pornit în inițierea organizării unor experimente de ordin didactic privind folosirea metodelor oferite de T.I.C. în studierea literaturii române în gimnaziu.
În cele ce urmează, voi prezenta aspecte din experimentele întreprinse în școală privind studierea literaturii în gimnaziu pe baza utilizării sarcinilor didactice bazate pe T.I.C., sporul de eficiență în plan instructiv-educativ și formativ, față de tehnica didactică tradițională.
3.1. Ipoteza de lucru
Folosirea calculatorului în lecțiile de literatură a devenit, ca și în cazul altor metode moderne (activizante), un aspect care suscită discuții și controverse. Motivele sunt diverse: concepții și comportamente pedagogice inerțiale, sau atitudini înnoitoare cu orice preț de tipul unui avangardism oripilant; insuficienta cunoaștere a specificului logico-didactic al metodei, sau confuzia dintre ceea ce e modern și ceea ce e modă; formalismul, sau obediența excesivă, necondiționată, față de dispoziții și instrucțiuni. Toate acestea au pricinuit și continuă să pricinuiască neîncrederea în virtuțile metodei, care, aplicată incorect, poate duce la efecte neconcludente.
În aceste condiții și având în vedere că unul din obiectivele principale ale studierii literaturii în școală este ca elevii să ajungă la capacitatea de a efectua, singuri, un comentariu literar al operelor studiate, am pornit de la ipoteza că utilizarea Instruirii asistate de Calculator poate contribui într-o măsură evidentă la atingerea obiectivului menționat, numai în anumite condiții și anume în măsura în care iese din câmpul unor preocupări sporadice, întâmplătoare și devine o preocupare cu caracter permanent.
3.2. Scop
Pornind de la ipoteza de mai sus, mi-am propus să organizez un experiment care să urmărească eficiența educativ-formativă a folosirii Instruirii Asistate de Calculator în sistem, cu privire specială asupra formării deprinderilor elevilor de a comenta un text literar, cu aspecte implicate în această operație: spirit de observație, gândire, creativitate, exprimare (vocabular critic). Având în atenție acest obiectiv major, am fost preocupată de formarea la elevi a deprinderilor practice de elaborare a unui tip special de text, compunerea – comentariu, ca etapă ultimă a activității de receptare a literaturii. Astfel, efortului de analiză i se asociază, în final, cel de sinteză, la fel de important pentru dezvoltarea intelectuală a elevilor. Mobilul acestei preocupări l-a constituit ideea că cea mai adecvată modalitate de receptare a literaturii în școală (și, mai ales în gimnaziu) este aceea a comentariului literar, opusă, în anumite privințe, analizei literare, devitalizată prin șablon și convenție didactică. Apreciez comentariul literar drept o modalitate mai suplă de receptare a literaturii, mai liberă de etapele prea rigide ale analizei literare și, prin aceasta, mult mai potrivită procesului de învățământ. Analiza literară impune o abordare cvasi-completă a problemelor pe care le ridică opera; comentariul literar poate detașa și dezbate doar acele aspecte care i se par profesorului semnificative în raport atât cu textul, cât și cu clasa care îl receptează. Inevitabila stereotipie pe care o implică analiza literară, prin mecanica aplicării acelorași etape diferitelor texte din programă, lasă astfel loc varietății, constituind în același timp o invitație la aprofundare.
3.3. Organizarea și desfășurarea experimentului
3.3.1. EȘANTIONUL ȘI CARACTERISTICILE SALE
Principala metodă de investigație a constituit-o experimentul didactic. Acesta a fost organizat în localitatea Ion Creangă, la Școala Gimnazială com. Ion Creangă și la Școala Gimnazială Bălușești, în anii școlari 2012 – 2013 și 2013 – 2014 și a antrenat două clase: a VII-a A (experimentală) de la Școala Gimnazială Ion Creangă și a VII-a B (de control) de la Școala Gimnazială Bălușești, coordonată de domnul profesor Petrică Cimpoeșu.
Clasele la care am realizat cercetarea reprezintă un grup format din perioada preșcolară și bine închegat ulterior, în perioada primară și apoi cea gimnazială. Participanții la cercetarea întreprinsă sunt omogeni ca vârstă, nivel de școlaritate și naționalitate. Nivelul dezvoltării psihice al elevilor este în concordanță cu profilul psihologic al elevului de gimnaziu, descris în literatura de specialitate. Ei provin din familii cu preocupări bine orientate spre școală, spre cunoaștere, majoritatea părinților dezvoltând un parteneriat frumos cu școala.
3.3.2. ETAPELE DESFĂȘURĂRII CERCETĂRII
Primul test susținut a fost cel de evaluare inițială, în consens cu remarca lui D. Ausubel: „Dacă aș vrea să reduc toată psihologia la un singur principiu, eu spun: ceea ce contează cel mai mult în învățare sunt cunoștințele pe care le posedă elevul la plecare. Asigurați-vă de ceea ce știe și instruiți-l în consecință.”
Cercetarea a cuprins trei etape:
Etapa constatativă – desfășurată în prima parte a semestrului I, din anul școlar 2012 – 2013. Această etapă a constat în aplicarea unor teste de evaluare inițială la limba și literatura română. Scopul a fost acela de a stabili punctul de plecare în desfășurarea demersului experimental.
Având un caracter constatativ, testul de evaluare inițială reflectă volumul și calitatea cunoștințelor, deprinderilor și priceperilor elevilor, constituind un punct de pornire în demersul formativ.
Etapa ameliorativă – desfășurată pe perioada întregului an școlar, prin utilizarea sistematică a calculatorului în orele de limbă și literatură română.
Menționez că factorul experimental, calculatorul a fost introdus în predarea mai multor conținuturi la toate clasele la care predau, cu precădere în orele de literatura română prin vizionarea mai multor ecranizări după operele pe care elevii le studiază, prezentări PowerPoint cu diferite conținuturi.
Pe baza rezultatelor obținute am adoptat decizii adecvate de organizare a unor activități diferențiate, atât cu elevii ce dovedesc un randament crescut la învățătură, cât și cu elevii ce manifestă goluri în cunoștințe.
Etapa finală – desfășurată la începutul semestrului întâi, din anul școlar 2013 – 2014, odată cu sfârșitul perioadei de experimentare, prin aplicarea unei probe finale grupului de elevi. S-a urmărit evoluția elevilor pe parcursul anului, atât sub raportul cunoștințelor, deprinderilor formate, cât și al capacităților de aplicare a cunoștințelor însușite și al dezvoltării capacităților cognitive.
Menționez că informațiile culese au fost corelate, prelucrate, interpretate și folosite în organizarea și desfășurarea activității didactice în vederea optimizării ei.
3.3.3. METODOLOGIA DE CERCETARE
Încă de la începutul cercetării mele didactice am fost preocupată să trezesc interesul elevilor pentru cunoaștere, pentru învățătură, să asigur dezvoltarea intelectuală la capacitatea maximă a fiecărui elev, să combat fenomenul rămânerii în urmă la învățătură și să atrag mai mult familia în acțiunea de educare și instruire a elevilor.
Am pornit de la premisa că o bună cunoaștere a elevilor (sub aspect cognitiv, afectiv, volitiv, al potențialului creativ) îmi va arăta care sunt tehnicile de învățare adecvate fiecărui elev.
Metodele de cercetare sunt căile de descoperire a adevărului. Urmând aceste căi, am adunat un material faptic substanțial și semnificativ, prelucrat științific și transpus apoi în generalizări.
Metodele de cercetare pot fi clasificate în două grupuri:
a) metode de colectare a datelor (experimentul psihopedagogic, observația, convorbirea, analiza produselor activității, testul psihopedagogic) – care mi-au reliefat aspecte profunde despre calitățile gândirii, atitudinea lui față de sarcinile de învățare/ evaluare, a preferințelor pentru anumite modalități de lucru, greutățile pe care le întâmpină în rezolvarea unor sarcini, impresiile în legătură cu anumite fapte lingvistice sau din domeniul comunicării.
Principala metodă utilizată, metoda experimentului produce datele, furnizează fapte „provocate” special pentru raționamentul cercetării. IOAN JINGA o consideră metoda cea mai importantă în cercetare. La observare fenomenul pedagogic se desfășoară în condiții normale. Experimentul presupune modificarea condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenului, este o observare provocată. Aplicarea riguroasă a experimentului pedagogic presupune parcurgerea unor etape:
Stabilirea problemei de cercetare și formularea ipotezei de lucru;
Verificarea ipotezei prin introducerea modificării produsă de aceasta;
Prelucrarea materialului faptic (confirmă sau infirmă ipoteza).
Experimentul pedagogic prezintă în opinia lui IOAN JINGA două forme: de laborator și natural.
În experiment intervin două categorii de variabile: variabile independente (schimbările introduse în vederea studierii efectelor produse de acestea) și variabile dependente (rezultatele constatate în urma utilizării variabilelor independente). Dacă într-un experiment variabila independentă este metoda de predare a cadrului didactic utilizată la lecție, variabila dependentă o constituie performanțele școlare ale elevilor.
Utilizând testele cu conținut psihopedagogic am încercat diagnosticarea nivelului de însușire al cunoștințelor de către elevi. Testul este o probă standardizată care asigură o obiectivitate mai mare în procesul de evaluare. Ele sunt instrumente care organizează cunoașterea individualității elevilor, pentru scopurile principale ale acestei cunoașteri (individualizarea învățământului, asistența pedagogică de acordat elevului) dar și un mijloc de colectare a unor informații ample despre fiecare elev. Testarea, ca metodologie derivă din psihologie. Ea reprezintă o probă bine definită, de aici marele avantaj al folosirii testelor: sistemul de raportare valoric este unic.
În vederea măsurării calității cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor elevilor, înainte, pe parcursul și după efectuarea experimentului, am aplicat probe (teste) speciale, elaborate de mine, ținând seama de specificul disciplinei și de obiectivele prevăzute de programa școlară. S-a urmărit atât verificarea cunoștințelor, cât și nivelul de dezvoltare a unor deprinderi (de exprimare în terminologia de specialitate, mai ales).
Rezultatele obținute prin aplicarea acestor probe au fost corelate cu rezultatele obținute prin aplicarea celorlalte metode, precum și cu rezultatele obținute în activitatea practică.
Observația s-a folosit pe tot parcursul experimentului și a urmărit reacția elevilor în cadrul lecțiilor, modul de a se antrena în rezolvarea unor sarcini, interesul de cele discutate.
S-a apelat frecvent și la convorbirea cu elevii și cu profesorii școlii; la studiul documentelor școlare și al produselor activității elevilor (cataloage, caiete de compuneri, portofolii).
Prelucrarea rezultatelor obținute, aplicând aceste metode de cercetare, s-a făcut prin:
b) metode statistico-matematice: tabele analitice, reprezentări grafice, diagrame, histograme.
3.3.4. DESFĂȘURAREA EXPERIMENTULUI
Activitatea experimentală a început la începutul semestrului întâi al anului școlar 2012 – 2013 și s-a încheiat la sfârșitul semestrului întâi, din anul școlar 2013 – 2014.
Pentru cunoașterea cu aproximație a nivelului de pregătire a elevilor celor două clase înaintea începerii experimentului, s-a dat o probă de cunoștințe și deprinderi, aceeași pentru ambele clase. Proba a cuprins întrebări care vizau procese intelectuale precum: spiritul de observație, gândirea, imaginația, implicit creativitatea, capacitatea de exprimare, cu privirea concentrată asupra folosirii terminologiei de specialitate și, în fine, durabilitatea cunoștințelor. Prin consultarea fișelor de cititor, s-a urmărit și măsura în care elevii frecventează biblioteca.
Redau în cele ce urmează, conținutul și punctajul acordat probei (pe întrebări și în ansamblu) și felul în care a fost aplicată.
Probă de cunoștințe și deprinderi
Citiți fragmentele și răspundeți la întrebări.
„Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliți,
Printre cetele păgâne trec rupându-și large uliți;
Risipite se împrăștie a dușmanilor șiraguri,
Și gonind biruitoare tot veneau a țării steaguri,
Ca potop ce prăpădește, ca o mare turburată –
Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.”
„– Noi, frații tăi, potaie!
O să-ți dăm o bătaie
Care s-o pomenești.”
Identificați titlurile operelor din care s-au extras fragmentele și numele autorilor – 5 puncte.
Ce specie literară reprezintă opera din care s-a extras al doilea citat? Dați definiția acestei specii, numiți și alți autori care au scris asemenea opere – 20 puncte
Identificați, în fragmentele citate, figurile de stil studiate și dați definiția lor – 25 puncte
Explicați sensul cuvintelor: durduind, călării, steaguri, ploaie, ținând seama de contextul în care apar – 15 puncte
Caracterizați, succint, personajul care rostește cuvintele din cel de-al doilea fragment – 15 puncte.
Descoperiți personajele colective din primul fragment. Care este trăsătura de caracter predominantă a fiecăruia. – 20 puncte
Maximum de puncte – 100
Proba s-a dat concomitent la ambele clase care urmau să fie antrenate în experiment, elevii având la dispoziție 50 de minute de lucru efectiv. Supravegherea a fost asigurată de profesorii școlii, iar corectarea s-a efectuat de către doi profesori de specialitate, fiecare lucrare fiind citită și notată, independent, de ambii profesori, iar nota finală stabilindu-se prin rotunjire. În cazul în care diferența de notare dintre cei doi corectori a fost mai mare, lucrarea în cauză s-a recitit în comun și notat în consecință, prin consultare reciprocă.
Situația constatată, după corectarea și notarea lucrărilor, o prezint în continuare, sub forma unui tabel statistic (tabelul nr. 1).
După cum lesne se poate constata, nivelul de pregătire al celor două clase s-a arătat a fi foarte apropiat. Diferențele manifestate în cazul parametrilor urmăriți sunt destul de mici, unele înclinând de partea clasei cu statut experimental (rubricile 5,7,8,9,12), altele în favoarea clasei de control (rubricile 4,6,10,11). S-a considerat astfel că baza de pornire a experimentului e suficient de edificatoare pentru eventualitatea producerii și măsurării unor diferențe calitative în pregătirea elevilor celor două clase, ca urmare a modalităților de lucru diferite ce vor fi aplicate.
Tabelul nr. 1. Evidența calității cunoștințelor și deprinderilor elevilor claselor a VII-a, înaintea experimentului
CLASA
NR. ELEVI
BUNE ȘI FOARTE BUNE
MEDIOCRE
SLABE
SPIRIT DE OBSERVAȚIE
GÂNDIRE
IMAGINAȚIE
SENSIBILITATE
CREATIVITATE
EXPRIMARE
CUNOȘTINȚE (DURABILITATE)
FRECVENTAREA CENTRULUI DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE
Pe parcursul experimentului, la clasa de control s-a folosit modalitatea tradițională de predare, recomandată de metodicile mai vechi, lecțiile de literatură fiind organizate în conformitate cu etapele tipice pentru „explication de texte”. În prim-plan s-a aflat activitatea profesorului, care a „predat”, adică a apelat prioritar, la „expunere”, el fiind cel care a rezolvat aproape toate aspectele comentariului literar. În acest caz au fost efectuate și câteva vizite la bibliotecă.
Clasa a fost solicitată să participe la lecții prin întrebări, elevilor li s-a oferit, atunci când au solicitat, explicații suplimentare. În general, s-au susținut lecții bogate în informații, dar nu s-a folosit aparatura audio-vizuală, în nici un fel.
La clasa experimentală, activitatea de comentare a textului literar a fost organizată diferit, îmbinând modalități didactice clasice cu modalități activizante, lăsând loc mai mare participării efective a elevilor la discuții. Pe lângă vizitele la bibliotecă, s-au desfășurat ore și în cabinetul de informatică care au constat în vizionări ale ecranizărilor după operele studiate de ei. Astfel elevii au urmărit filmul „Amintiri din copilărie” după opera cu același nume scrisă de Ion Creangă, ecranizarea nuvelei „Două loturi” după scrierea lui Ion Luca Caragiale, comedia „O scrisoare pierdută” după opera aceluiași scriitor, ecranizarea după romanul „Baltagul” a lui Mihail Sadoveanu și alte prezentări PowerPoint care vizau diferite aspecte. În cadrul procesului didactic al comentării textelor literare au fost aplicate diferite metode, cu precădere cele utilizate de TIC pe care le voi prezenta, succint, în continuare.
Amintiri din copilărie, de Ion Creangă
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
Obiective cognitive
1. Elevii să cunoască modalitatea integrării unui fragment în ansamblul operei.
2. Reactualizând cunoștințele dobândite anterior (fragmentele discutate în clasele a V-a și a VI-a), să fie în stare să adâncească cunoașterea unei opere literare, descoperind noi piste de analiză.
3. Să organizeze sinteza informațiilor dobândite, fiind în măsură să realizeze o compunere-comentariu, o compunere-caracterizare, valorificând fondul discuțiilor purtate în clasă și structurându-și materialul cu ajutorul unui plan organizat în introducere, cuprins și încheiere.
4. Să știe să-și sprijine ideile prin citate semnificative și să stăpânească tehnica integrării acestor citate în compunerea-comentariu.
5. Să folosească cunoștințele lexicale dobândite la situația concretă a unui context și să discearnă valoarea stilistică a unor elemente de vocabular.
Obiective afective
1. Să fie dispuși să recepteze noile informații, să se angajeze decis în soluționare sarcinilor didactice și să participe la dezbaterea în clasă a problematicii operei.
2. Să aibă sentimentul că se află în prezența unei mari opere literare și să trăiască, prin decodificarea ei, sentimentul estetic.
3. Să aibă sentimentul mândriei patriotice generat de conștiința marilor valori spirituale create de-a lungul vremii de către poporul nostru.
STABILIREA PERFORMANȚEI
Nivelul standard al performanței: realizarea comentariului literar pe baza unui plan, valorificând conținutul discuțiilor purtate.
Nivelul minim al performanței standard: reproducerea clară și corectă a conținutului fragmentului discutat și consemnarea a cel puțin două mijloace prin care se exprimă arta literară a scriitorului.
ELABORAREA STRATEGIEI DIDACTICE
Selectarea metodelor didactice: Sistem de receptare dirijată
Profesorul va elabora sistemul de receptare dirijată, va adapta problematica la nivelul clasei de elevi și va comunica din timp acestora sistemul și organizarea lecțiilor
Timp afectat receptării operei: 4 ore
Selectarea materialului didactic: ecranizarea „Amintiri din copilărie”, după opera scriitorului; vocea lui Mihail Sadoveanu citind din Amintiri – înregistrare; imagini: casa din Humulești (exterior, interior), Valea Ozanei, Cetatea Neamțului, Iașul la jumătatea sec. al XIX-lea, portretul scriitorului; monografia Ion Creangă de George Călinescu.
SCENARIUL DIDACTIC
Captarea atenției (5 minute)
Pe fondul vocii lui M. Sadoveanu citind din Amintiri, se proiectează imaginile la retroproiector: Valea Ozanei, Cetatea Neamțului, casa din Humulești (exterior, interior), Iașul în 1850, portretul scriitorului. După terminarea proiecției, profesorul spune: Creangă este unul dintre marii scriitori ai literaturii române. Ca forță creatoare și dimensiune spirituală a operei el poate fi apropiat de Eminescu, Sadoveanu, Arghezi. Despre el s-a scris mult, dar, poate, cele mai adânci cuvinte le-a rostit G. Călinescu:
„Creangă este o expresie monumentală a naturii umane în ipostaza ei istorică ce se numește poporul român sau, mai simplu, este poporul român însuși surprins într-un moment de genială expansiune. Ion Creangă este, de fapt, un anonim”.
Vă propun să ne bucurăm împreună de cea mai importantă dintre operele sale, cu mândria conștiinței că ea aparține artei universale și convingerea că vom desluși, în obișnuitele năzdrăvănii ale lui Nică a lui Ștefan a Petrei Ciubotariul din Humuleștii Neamțului, mărturia deplină a trăsăturilor celui mai autentic profil spiritual al neamului nostru.
Enunțarea obiectivelor (2 minute)
La sfârșitul celor patru ore, veți putea comenta ultimul capitol al scrierii lui Creangă, selectând cele mai semnificative citate, referindu-vă la structura compozițională și la lexicul operei și relevându-i valoarea artistică.
Ora 1
În această oră vom viziona împreună ecranizarea Elisabetei Bostan după cartea omonima a lui Ion Creangă, filmul a primit : Marele Premiu "Osso pardo asturiano" și Premiul special al juriului la Festivalul Internațional al filmului pentru copii și tineret de la Gijon – 1965. În seara de Ajun, Ștefan Ciubotărașu în rolul lui Ion Creangă ( cu care, poare fi ca figură, pur si simplu identificat ) își aduce aminte la bătrânețe de poznele copilăriei sale, în șapte dintre schițele volumului ”Amintiri din copilărie": când copil fiind (admirabil de natural micuțul interpret Ion Bocancea, în rolul Nică a lui Ștefan a Petrei, cădea mereu în buclucuri și făcea pozne după pozne: "La cireșe", "La scăldat", "Calul Bălan", "Pupăza din tei", "Bădița Vasile", "Cu plugușorul" și "Caprele Irinucăi". (43 minute)
Ora 2
Secvență introductivă (15 minute)
Reactualizarea unor cunoștințe dobândite anterior:
Opera și personalitatea scriitorului;
Încadrarea fragmentului în ansamblul operei;
Amintiri – primul roman al copilăriei țărănești din literatura noastră (G. Călinescu). Idei ancoră;
Document social și etnografic;
Document psihologic:
dragostea pentru „peisajul-cuib” (Valentin Streinu), trăsătura dominantă a psihologiei personajului central.
Secvență analitică (35 minute)
Plecând de la cele discutate până acum, să comentăm afirmațiile a doi importanți critici: G. Călinescu considera că, în Amintiri, Creangă înfățișează „copilăria copilului universal”. Încercând să definească specificul personalității lui Creangă și al operei sale, G. Ibrăileanu afirma următoarele: „Creangă este un reprezentant perfect al sufletului românesc între popoare; al sufletului moldovenesc între români; al sufletului țărănesc între moldoveni; al sufletului omului de la munte între țăranii moldoveni”. Care dintre cele două afirmații critice vi se pare mai adevărată? Argumentați-vă punctul de vedere.
Opinia profesorului:
– Observația lui Călinescu este parțial exactă. Amintirile reprezintă „copilăria copilului universal” prin puritatea specifică vârstei, ori prin dispoziția pentru joc, caracteristică copilului de pretutindeni. Aceste trăsături apropie pe Nică de alte personaje-copii. Rădăcinile adânci ale personajului în vatra strămoșească, dragostea și mândria pentru locul natal îl deosebesc însă, prin intensitatea sentimentului, de toate celelalte personaje asemănătoare.
Pentru o mai dreaptă înțelegere a operei lui Creangă, observațiile lui Călinescu trebuie completate cu cea a lui Ibrăileanu, care, prin reducerea succesivă a unor spații tot mai apropiate, ajunge tocmai la zona „peisajului-cuib”.
Ce se poate spune despre prezența acestui sentiment în ultimul capitol al operei, comparativ cu celelalte trei?
– Prezent în toate capitolele operei, acest sentiment este dominant în ultimul capitol, devenind motivul literar pe care acesta se structurează.
– Accentul deosebit pe care acesta îl dobândește aici se justifică și prin vârsta personajului. Ruptura se petrece acum la o vârstă când realitatea satului dobândește pentru Nică o semnificație cu totul nouă. Dacă în primele capitole satul însemna pentru Nică frații, surorile, cireșul văratic al mătușii Mărioara, ori prundul și știoalnele Ozanei, satul înseamnă acum pentru el șezătorile, clăcile, horele ori cântecele lui Mihai scripcarul cu care colinda ulițele satului în liniștea nopților.
Cum se exprimă artistic acest sentiment în ultimul capitol?
De observat, în primul rând, tripla comparație cu care se deschide capitolul și care sugerează rădăcinile adânci ale humuleșteanului.
Ora 3
Evaluare (10 minute)
Secvență analitică – în continuare (40 minute)
Asemenea creatorilor populari, Creangă evită, în opera sa, descrierea, adoptând formule stilistice rezumative, de o concentrație și o concizie maxime. Din perspectiva rezervei manifestată față de descriere, ultimul capitol constituie o excepție.
Scoateți pe fișe, sub formă de citate, descrierile din acest capitol.
Cum vă explicați insistența aici asupra unui procedeu ocolit în alte părți ale operei?
Sentimentul dureros al ruperii de peisajul-cuib determină aici popasul descriptiv. Povestea, care începe și curge o vreme în tonul șăgalnic specific scriitorului, se umbrește treptat, melancolia devine reală. Tristețea, la început mimată, devine, la părăsirea satului, sentiment real, copleșind sufletul personajului. Acesta vibrează adânc, ochiul se agață parcă de fiecare din locurile dragi și iau naștere câteva profiluri descriptive, singulare în operă.
Ultimul capitol al Amintirilor începe deci sub semnul sentimentului de tristețe, născut de părăsirea satului natal. Firesc ar fi ca acest sentiment să crească, treptat în intensitate, pe măsura depărtării personajului de casă.
În ce moment ar trebui să atingă acest sentiment punctul culminant?
Sosirea la Socola, când ruptura de locul natal ar trebui să pară personajului definitivă.
Citiți finalul capitolului și încercați să surprindeți dispoziția sufletească reală a personajului.
Finalul reprimă, aproape total, tristețea inițială, vădind un personaj apt a se desfăta cu grotescul scenei care i se înfățișează privirii.
Citit cu atenție, capitolul evidențiază trecerea personajului prin dispoziții sufletești diferite:
Precizați care sunt aceste dispoziții.
Interpretați, din această perspectivă, scena popasului la Blăgești.
Cum vă explicați modificarea stării sufletești inițiale?
Tristețea sub semnul căreia începe narațiunea se vădește a fi o stare sufletească improprie temperamentului personajului, narațiunea se destinde, treptat, jovialitatea, buna dispoziție și gluma revin sub impulsurile unui temperament pentru care vorba de haz reprezintă o a doua natură.
Evoluția marchează trepte diferite și finalul fragmentului reprimă total mâhnirea inițială, dovedind un personaj dispus a se desfăta cu spectacolul ridicol al lumii.
În trecerea gradată a personajului de la tristețe la bună dispoziție, popasul de la Blăgești ocupă un loc important, reprezentând un moment de tranziție, de coexistență a celor două sentimente. Tristețea este încă prezentă, dar dispoziția pentru glumă apare chiar aici, însă nu prin personajul central, ci prin intermediul unui personaj neutru – moș Luca -, pentru că sufletul lui Nică nu se eliberase încă pe deplin de nostalgia peisajului-cuib.
Tristețe și veselie, mâhnire și glumă se îmbină în cunoscutul episod în care ironia se exercită fără răutate, dar cu ascuțime, asupra oamenilor trăitori în lunca Siretului. (Se citează)
Fraza este organizată simetric, îmbinând regretul nostalgic pentru plaiurile natale, concretizat într-o secvență descriptiv-evocatoare, cu perspectiva ironică, umoristică, prin care autorul privește viața de la câmpie.
Funcția stilistică a enumerației; întreg fragmentul creează impresia unei acumulări.
Enumerația este, de altfel, una dintre figurile de stil frecvent folosite de Ion Creangă în Amintiri.
Scoateți pe fișe, sub formă de citate, enumerațiile din acest fragment.
Ce efect artistic se realizează prin folosirea lor?
Se completează exemplele prezentate de elevi, insistându-se, mai ales, asupra prezenței enumerației în pasajele descriptive ale fragmentului.
Ora 4
Secvență analitică – în continuare (20 minute)
Creangă a fost un mare povestitor și foarte interesant este acordul lexicului cu fiecare dintre dispozițiile sufletești pe care le-am identificat
Tristețea – stare nefirească pentru scriitor – cută termenii nostalgici – evocatori.
Găsiți asemenea termeni în descrierile discutate.
Apreciați forța de sugestie a acestor cuvinte.
Dispoziția spre șotie și glumă își asociază o cu totul altă categorie de termeni.
Identificați asemenea termeni care concentrează ironie, autoironie, umor.
Apreciați puterea lor de sugestie.
Melancolia asociază termenii nostalgici-evocatori precum: locuri „frumoase” sau „drăgălășenie”, munți „uriași”, din ei purced „cu răpejune” pâraiele, ducând „ahturile”omenești să le înece în Dunărea „măreață”. Cuvintele se vor calde, evocatoare, dar limba nu depășește locul comun și lexicul înregistrează, în acest sector al narațiunii, o eclipsă a expresivității.
Redobândirea dispoziției sufletești firești schimbă situația și lexicul înregistrează o adevărată explozie de termeni cu inimitabile valențe în planul expresivității: „cioșmolindu-se”, „chiolhănosul”, „ticăitul”, „lioarba”, „a dârdâi”, „răcătăniile”, „târsoag”, „badanale” etc.
Sintetic, fenomenul poate fi urmărit în folosirea seriei sinonimice a cuvântului „cai”.
Recitiți fragmentul și scoateți seria sinonimică a cuvântului „cai”.
Descifrați intențiile cu care folosește scriitorul fiecare din elementele acestei serii sinonimice.
Seria sinonimică: cai (termen neutru), căișori, telegari, zmei (termeni care transfigurează realitatea în acord cu sentimentul încercat la ruperea de peisajul-cuib), smârțoage, mâți de cei leșinați” (termeni depreciativi, vădind dispoziție pentru pentru caricatural, care caracterizează starea de voioșie și jovialitate).
Acești termeni, plasați în text după regula acordului cu dispoziția sufletească a personajului, sunt o mărturie a plasticității extraordinare a lexicului scriitorului, a artei sale, dar și o dovadă a unui Creangă incapabil a zăbovi în tristețe, depășindu-și stările depresive momentane prin resursele unui temperament pentru care viața este mereu frumoasă și merită a fi trăită.
Optimismul, caracteristică esențială a psihologiei autorului.
Feedback (3 minute): profesorul apreciază activitatea elevilor, pe parcursul celor trei ore de discuții și face eventuale recomandări.
Evaluare (25 minute)
Temă pentru activitatea independentă desfășurată în clasă:
Alcătuiți planul unui comentariu literar al fragmentului discutat, insistând pe firul narativ, conflictul interior și exterior al personajului principal, caracterizarea personajului Nică.
Discutarea unuia din planuri, aprecierea și îmbunătățirea lui, prin contribuția întregii clase la discuții.
Asigurarea retenției și a transferului (două minute)
Tema pentru acasă:
Perfecționați planul realizat, în perspectiva discuțiilor purtate.
Pe baza planului, alcătuiți comentariul scris al fragmentului comentat la clasă.
Încercați să găsiți un titlu expresiv pentru compunerea voastră.
Desfășurarea experimentului
Menționez faptul că, la ambele clase, procesul didactic a fost condus de cei doi profesori implicați în cercetare (Șc. Ion Creangă – clasa a VII-a A – experimentală – prof. Teodora Iordăchioaie , Șc. Bălușești – clasa a VII-a B – control – prof. Petrică Cimpoeșu). Modul de lucru a fost, în mod deliberat, diferit, în sensul că la clasa experimentală, comentarea textelor literare s-a efectuat pe baza sarcinilor didactice oferite de I.A.C. (prezentat mai sus), prin antrenarea elevilor în activitățile de studiu individual și în dezbateri (discuții colective), iar la clasa de control s-a procedat tradițional. Aici, s-a urmat, în general, traseul specific metodei explicației de text:
lectura cu voce tare (lectura model);
localizarea fragmentului în ansamblul operei, integrând textul, prin explicații succinte, în creația scriitorului;
studiul fondului, prin reliefarea ideii principale, completată cu alte idei, secundare, extrase din text;
planul textului – organizarea ideilor într-o ordine logică și scrierea lor pe tablă;
studiul formei, realizat prin analiza lexicului, a figurilor de stil;
concluzii – sinteză a observațiilor anterioare despre scriitor și opera sa, dezvoltarea speciei literare respective în literatură.
Fără a neglija antrenarea elevilor prin exerciții de lectură, de povestire, de conversație, activitatea profesorului la clasa de control, s-a menținut, constant, în prim-plan, el fiind acela care a dispus de majoritatea timpului afectat orei, el fiind acela care a trasat liniile analizei, prin folosirea frecventă a expunerii și a explicațiilor.
La sfârșitul unității de învățare în maniera de lucru menționată, s-a efectuat o primă testare (decembrie 2012). Plecând de la ideea că eficiența instrumentelor bazate pe T.I. ca metodă didactică de studiere a literaturii poate fi pusă în valoare doar prin plusul formativ pe care îl realizează, s-a întocmit un test vizând acest aspect.
În cadrul testului am formulat o sarcină didactică cu obiective diferite:
Obiectivul I a urmărit posibilitățile de comentare a unui text literar;
Obiectivul II a avut ca scop nivelul lexical , prin testarea elementelor de vocabular critic al elevilor;
Obiectivul III a vizat sensibilitatea elevilor față de problematica textului, capacitatea de sesizare a unor nuanțe particulare, deci un aspect de subiectivitate al activității de comentare.
Referitor la obiectivul I:
secvența introductivă, privind informații despre scriitor și operă;
genul și specia;
tema;
caracterizarea personajelor;
portret fizic;
portret moral (dominanta lui interioară);
mijloace de caracterizare;
caracterizarea directă;
caracterizarea prin comportament;
caracterizarea prin limbajul personajului;
caracterizarea de către alte personaje;
mijloace de expunere;
comentarea semnificației titlului operei sau a finalului ei.
Referitor la obiectivul II:
Vocabularul critic al elevilor ar trebui să cuprindă termeni ca: gen, specie, epic, povestire, temă, personaj, subiect, expoziție, intrigă, desfășurarea acțiunii, punct culminant, deznodământ, portret fizic, portret moral, mijloc de expunere, narațiune, dialog, descriere, umor etc.
Conținutul testului
Într-o compunere de două pagini, argumentați că fragmentul „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă aparține genului epic.
În realizarea compunerii veți ține cont de următoarele aspecte:
veți veni cu cel puțin cinci argumente;
vocabularul vostru critic să cuprindă cel puțin 10 cuvinte (structuri lexicale) aparținând acestui limbajului critic;
să vă expuneți propria părere în legătură cu textul studiat.
Timp: 50 de minute
Prezint, în continuare, sub forma unor tabele statistice, rezultatele evaluării testului:
Tabelul nr. 2. Atingerea obiectivului I
CLASA
NUMĂR LUCRĂRI
SECVENȚĂ INTRODUCTIVĂ (autor și operă)
IDENTIFICAREA UNOR TABLOURI DISTINCTE
TEMA
SUBIECTUL, MOMENTELE SUBIECTULUI
CARACTERIZAREA PERSONAJELOR
MIJLOACE DE CARACTERIZARE A PERSONAJELOR
MODALITĂȚI DE EXPUNERE ȘI ORGANIZARE COMPOZIȚIONALĂ
SEMNIFICAȚIA GENERALĂ
Obiectivul II- identificarea, în cuprinsul compunerii, a 10 cuvinte (structuri lexicale) specifice limbajului critic
Tabelul nr. 3. Prezența elementului lexical critic în vocabularul elevilor
Tabelul nr. 4. Aprecieri generale asupra vocabularului critic activ
Obiectivul III: posibilități de nuanțare a elementelor de comentariu (finețea compunerii de apartenență)
Tabelul nr.5. Posibilități de nuanțare a elementelor de comentariu
Tabelul nr. 6. SITUAȚIA SINTETICĂ FINALĂ (în note și procente)
Situațiile statistice prezentate sunt în sine edificatoare. Ele nu au nevoie de comentarii suplimentare amănunțite. Progresul școlar al clasei experimentale apare în mod evident și este pus în lumină de media generală a clasei (7,50), cu 1,61 note mai mari decât media clasei de control (5,89), dar și alte aspecte, precum numărul mai mare de note foarte bune (6 note de 9 și 10), față de numai 2, la clasa de control, de asemenea, de numărul mare de note bune (7 note de 7 și 8 ), față de numai 4, la clasa de control și de numărul foarte mic (1 notă) de note slabe, față de cele 6 note de 4, la clasa de control. Distanța nu este foarte spectaculoasă, având în vedere că această testare vine după doar două luni de aplicare a experimentului dar, față de începutul anului școlar, în care cele două clase se aflau aproximativ la egalitate sub aspectul competențelor instrucționale, se poate vorbi de o distanțare vizibilă a clasei experimentale.
Călin ( file din poveste), de Mihai Eminescu
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
Obiective cognitive
1. a. Obiectiv apropiat: receptarea uneia dintre cele mai caracteristice poezii eminesciene, prin analiza structurilor imagistice, lexicale, fonetice.
b. Obiectiv îndepărtat: formarea deprinderii de analiză a operei literare, prin analiza straturilor ei.
2. Elevii să obțină un orizont mai larg asupra poeziei eminesciene.
3 .Să integreze discuțiilor purtate în clasă idei acumulate prin fișarea unei bibliografii sumare și accesibile.
4. La sfârșitul activității elevii vor putea:
a. Să comenteze poezia referindu-se la viziunea poetului asupra naturii, la cele trei tablouri surprinse în fragmentul din manual, la mijloacele de realizare a portretului fetei de împărat.
b. Să facă aprecieri asupra artei scriitorului comentat.
Obiective afective
1.a. Să trăiască sentimentul de admirație pentru opera lui Eminescu.
b. Să manifeste dorința de a citi și a reveni asupra altor poezii ale marelui poet.
2. Să arate interes pentru soluționarea sarcinilor didactice ale sistemului și participarea la discuții organizate în clasă.
3. Să opereze, la final, pentru una din temele de comentariu propuse de către profesor.
STABILIREA PERFORMANȚEI
Nivel standard al performanței:
a. La sfârșitul orei, toți elevii vor putea motiva utilizarea folclorului românesc ca sursă de inspirație în opera lui Eminescu și vor putea argumenta ideea valorii lirice eminesciene.
b. Vor realiza, prin liberă opțiune, una din temele de comentariu propuse de profesor.
Nivel minim al performanței: elevii vor cunoaște genul și specia literară; vor putea comenta tabloul de natură schițat de poet, vor selecta elementele de fabulos din structura textului; vor putea realiza un comentariu scris de cel puțin două pagini.
ELEBORAREA STRATEGIEI DIDACTICE
Selectarea metodelor didactice: sistem de receptare dirijată a textului; timpul afectat trei ore.
Selectarea materialului didactic: M. Eminescu, Poezii; prezentare PowerPoint cu date bibliografice ale autorului în care sunt surprinse imagini cu figura scriitorului la diferite etape ale vieții, imagini cu interiorul și exteriorul casei de la Ipotești, imagini ale locurilor în care acesta a studiat, fotografia cu mormântul lui M. Eminescu, prim plan cu versurile săpate în piatră; melodia Mai am un singur dor, secvență, înregistrare; prezentare PowerPoint cu textul operei, fiecare tablou fiind ilustrat cu imagini, obiecte în mișcare, creându-se astfel imaginea de real, de vizionare practic a unei ecranizări. Au fost foarte bine sugerate aici personificările, epitetele cromatice, metaforele, elementele de folclor;
SCENARIU DIDACTIC
Ora 1
Captarea atenției elevilor (4 minute
Pe fondul melodiei Mai am un singur dor (înregistrare) voi derula prezentarea PowerPoint cu datele bibliografice ale autorului.
Enunțarea obiectivelor și a temei studiate (1 minut)
Astăzi vom studia la clasă una din creațiile celui mai mare poet român, Mihai Eminescu. Ne propunem ca la sfârșitul activității noastre să aveți un orizont mai larg asupra creației eminesciene, să cunoașteți principalele teme și motive din creația autorului și să puteți comenta din această perspectivă poemul Călin (file din poveste).
Informații oferite de profesor: (5 minute)
Călin (file din poveste) este un poem scris de Mihai Eminescu și apărut la 1 noiembrie 1876 în revista Convorbiri literare. Își are originea într-un basm popular Călin Nebunul pe care Eminescu l-a cules și l-a versificat, fapt care explică titlul operei cu precizarea din paranteză. Eminescu abandonează firul narativ din basmul amintit și creează un poem romantic, alcătuit din opt fragmente, lăsând pe cititor să participe, cu fantezia lui, la umplerea spațiilor dintre acestea.
Lectura fragmentului propus spre studiere în manual, realizată de către profesor (2 minute).
Reluarea lecturii de către elevi. Trebuie menționat faptul că ora se desfășoară în cabinetul de informatică, lectura elevilor fiind realizată de pe monitoarele calculatoarelor unde se derulează prezentarea PowerPoint. (5 minute)
Secvență analitică (30 de minute)
1.Recitiți cu atenție fragmentul reprodus în manual.
Identificați, în structura acestui fragment, trei tablouri distincte.
Partea a VIII-a este alcătuită din trei secvențe:
Cadrul natural
Nunta celor doi tineri
Nunta fluturelui și-a viorelei
Arătați, succint, conținutul fiecărui tablou
Prima parte a fragmentului este o descriere literară în versuri. Găsim toate trăsăturile unui pastel. Imaginea naturii este prezentată prin prisma stării sufletești a eului liric. Martora acestui eveniment foarte important precum nunta este natura care primește un aer de sărbătoare, prin personificare este umanizată și participă la fericirea celor doi tineri. Cadrul natural este alcătuit din elemente specifice creației eminesciene: codrii, pădurea, izvoarele, iarba, elemente terestre, luna-element cosmic.
Partea a doua cuprinde nunta fetei de împărat cu frumosul Călin. Aflăm aici de ce pădurea este așa de „mândră” și „sărbătorească”, pentru că găzduiește cel mai important eveniment din viața omului, nunta. Lângă lacul care personificat „se bate somnoros și lin”, se vede o masă „cu făclii prea luminate”. La aceasta vor lua loc invitații. Participanții la nuntă sunt personaje de basm. Ei sosesc din cele patru colțuri ale lumii, de pretutindeni, și sunt surprinși prin enumerație: împărați, împărătese, feți-frumoși, zmei și Pepelea.
Partea a treia cuprinde nunta gâzelor care se desfășoară tot într-un loc mirific și la care participă întreaga colectivitate, fiecare după priceperea și rostul lor. Furnicile trec „ducând în gură de făină marii saci” pentru prepararea plăcintelor și a colacilor, iar albinele „aduc miere, aduc colb mărunt de aur” din care cariul va face cercei. La nunta gâzelor participă un întreg alai („nunta – întreagă”): nuntașii veseli ( „purici cu potcoave de oțel”), „un bondar rotund în pântec”, care prin comportare și ținută sporește farmecul nunții, neamurile mirelui („fluturi mulți de multe neamuri”) și norodul curios („gândăceii”, „cărăbușii”).
Dați fiecărui tablou titlul care vi se pare cel mai semnificativ.
Ora 2
Evaluare (10 minute)S
Secvență analitică (40 de minute)
Poemul Călin are ca temă motivul zburătorului. Zburătorul este, în concepția poporului nostru, un personaj fantastic, care poate lua diferite înfățișări. El se arată pe înserat tinerelor fete, le determină să se îndrăgostească de el și apoi dispare. Motivul a constituit punctul de plecare pentru multe creații literare cum ar fi: Zburătorul de Ion Heliade Rădulescu, Sburătorul, Crai Nou de Vasile Alecsandri, Luceafărul de Mihai Eminescu, care au, din această cauză, un profund specific național.
Fragmentul reprodus în manual începe cu descrierea cadrului natural în care va avea loc fericitul eveniment.
Care sunt elementele de figurație poetică prin care conturează poetul acest cadru de natură?
Comentați registrul imagistic (imagini vizuale, imagini auditive, imagini olfactive)
A) Vizuale: Dincolo de „codrii de aramă” intrăm în „pădurea de argint”. Aici iarba de omăt este smălțuită cu flori albastre, iar izvoarele zdrumicate sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace,/In cuibar rotind de ape, peste care luna zace”. Totul este în mișcare, fapt sugerat de poet prin folosirea verbelor la gerunziu: „albind”, „licurind”, „rotind”.
B) Auditive: Farmecul peisajului este sporit de armoniile muzicale în care sunt ordonate zgomotele, întreaga pădure devenind o orchestră: „mândra glăsuire a pădurii de argint”. Trunchii bătrâni suspină „printre ramuri cu a glasului lor vrajă”, iar izvoarele suspină și ele molatic, revărsatul lor amplificându-se într-un ropot dulce. Zgomotoasele popoare de muște surprinse de poet în „sărbători murmuitoare” susțin muzicalitatea pădurii de argint.
C) Olfactive și gustative: „Văzduhul tămâiet” este îmbălsămat de „mireasmă și răcoare”. Ropotul izvoarelor e „dulce”, iar florile sunt „de miere pline”.
D) Dinamice sau de mișcare: Este multă mișcare, forfotă în codru: florile „tremur-ude”, izvoarele trec peste pietre cu „harnici unde”, „coboară-n ropot dulce”, apa se rotește în „cuibar”, „tremurând”. Începând cu partea a doua, cele doua nunți pornesc alaiurile spre locul desfășurării lor.
Pe ce figuri de stil se structurează întregul tablou?
Care este figura de stil dominantă în acest tablou?
Ce impresie creează cititorului cadrul de natură eminescian?
Stilul eminescian se caracterizează printr-un imaginar romantic de basm, prin originalitate și muzicalitate, prin simplitate și profunzime, prin specific național, prin marea varietate a mijloacelor de versificație. Pentru a construi imaginea feerică de basm a nunții, în codru, Eminescu apelează la un șir de figuri artistice. Epitetele simple și duble subliniază însușirile neobișnuite ale acestui cadru fabulos: „ropot dulce”, „tăpșanul prăvălatic”, „râuri sclipitoare”, „mâna gingașei mirese”, „poala lung-a albei rochii”, „văzduhul tămâiet”. Comparațiile evidențiază expresiv anumite trăsături și sentimente: „fața-i roșie ca mărul”, „bâzâit ca de albine”, „un bondar rotund în pântec/ Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cântec”. Metaforele dau mai multă forță expresivă universului poetic: „și o stea în frunte poartă”, „în cuibar rotind de ape”, „mii de roiuri de albine / Curg în râuri sclipitoare”, „bulgări fluizi”, „colb de aur”, „sărbători murmuitoare”. Hiperbolele accentuează impresia de forfotă, de agitație specifică nunților: „Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese / Au venit ca să serbeze[…]”, „A popoarelor de muște sărbători murmuitoare”, „mii de fluturi mici albaștri, mii de roiuri de albine”. Repetiția insistă pe detalii semnificative „[…] de departe vezi albind / […] Vezi izvoare zdrumicate […]”, „aduc miere, aduc colb mărunt de aur”. Aliterațiile creează o muzicalitate dulce, armonioasă: „Curg în râuri sclipitoare peste flori de miere pline”, „zmei cu solzii de oțele”. Personificările însuflețesc cadrul de natură: „ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic”, „Pare că și trunchii vecinici poartă suflete sub coajă”, „El tușește, își încheie haina plină de șireturi”. Enumerația conturează ritualul nunților: „Feți-frumoși cu păr de aur, zmei cu solzii de oțele, / Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele”, „Vin țânțarii, lăutarii, gândăceii, cărăbușii”. Inversiunile subliniază însușirile obiectelor: „de făină marii saci”, „mândrul întuneric”.
Comentați efectele artistice obținute de câteva metafore care v-au plăcut în mod deosebit.
Comentați efectul artistic obținut prin folosirea metaforelor în versurile:
„Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace
În cuibar rotind de ape peste care luna zace.”
Ora 3
Secvență analitică (30 de minute)
Observați cel de-al doilea tablou al fragmentului din manual.
Ce înfățișează acest tablou?
Este un tablou romantic, sugerând mitul comuniunii dintre om și natură. Astfel, „Pare-că și trunchii veciniei poartă suflete sub coajă, / Ce suspină printre ramuri cu a glasului lor vrajă”. Masa împărătească este lângă codru, lângă lac și adună împărați și împărătese, veniți „din patru părți a lumii” „Feți-Frumoși cu păr de aur, zmei cu solzii de oțele, / Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele”. Craiul este gătit cu mitră, cu schiptru și șade pe perine de puf. Nunul mare este mândrul soare, iar nună este mândra lună, sugerând o imagine din Miorița,dar mai ales din balada populară Soarele și Luna, ceea ce dă poeziei un profund caracter de specific național.
Comentați portretul fetei de împărat.
Modelul de frumusețe, în concepția poporului român, este mireasa prințesă. Ea are „păr de aur moale”, fața îi este „roșie ca mărul”, „o stea în frunte poartă”. Florile albastre, pe care le are în păr, sugerează imaginea iubitei din poezia Floare albastră a lui Mihail Eminescu. Fata, căreia ,,de noroc i-s umezi ochii” vine în alai, în rochie albă, purtându-și cu gratie trupul frumos. Albul strălucitor al rochiei exprimă puritatea ei asociată cu un mers ușor ,,aproape plutitori, asemenea celui al zânelor pădurii”. Comparația populară, fața-i ,,roșie ca mărul” trădează emoția vie care o stăpânește, înfățișând în același timp tinerețea și frăgezimea chipului. Ochii ca oglinzi mișcătoare ale sufletului, împrumutând ceva din termenul ud al florilor de pădure, dezvăluie fericirea pe care o simte în sufletu-i curat.
Gingășia fabuloasă a fetei, părul strălucitor aproape de pământ, brațele și urmele goale adaugă un plus de frumusețe portretului de uimitoare simplitate și eleganță.
Observați cel de-al treilea tablou al textului.
Ce cuprinde acest tablou?
Care sunt elementele de figurație prin care se conturează tabloul?
Personajele din nunta gâzelor sunt : furnici, albine, greieri, cărăbuși etc. Nuntașii sunt micile gâze și vietăți ale pădurii.
Poetul realizează o atmonsferă de voioșie asemeni nunții populare, nunta gâzelor venind să lumineze bucuria celor doi tineri pentru împlinirea iubirii lor. Poetul descrie in paralel cele două nunți, cea împărătească și cea a gâzelor. La nunta gâzelor pregătirea mesei se face de către fiecare participant, pe când la nunta împărătească masa era deja pregătită iar participanții erau doar personajele din basme și curteni. Gâzele apar personificate, poetul punând în evidență însușirile lor. Este înfățișat apoi alaiul nunții, având în prim-plan greierele, vornic însoțit de nuntașii veseli. Bondarul prin ținuta sa sporește farmecul nuntii. Urmează caleașca trasă de lăcuste în care stă “mirele flutur”. În apropierea mirelui stau lăutarii, iar mulțimea gândacilor și a cărăbușilor reprezintă mulțimea curioasă.
Feedback (3 minute): profesorul apreciază activitatea elevilor, pe parcursul celor trei ore de discuții și face eventuale recomandări
Evaluare (15 minute): Temă pentru activitatea independentă desfășurată în clasă:
În realizarea artistică a tablourilor din fragmentul în discuție, se interferează două planuri: unul așa-zis real și altul fabulos.
Identificați aceste planuri în structura operei. Clasificați, în perspectiva acestor planuri, personajele și arătați elementele artistice caracteristice celor două viziuni.
Asigurarea retenției și a transferului (două minute)
Tema pentru acasă:
Ești unul dintre participanții la nuntă. Redactează un scurt reportaj de la fața locului în care să prezinți atmosfera acestui eveniment.
La sfârșitul unității de învățare, s-a dat o nouă probă, care a urmărit, în mod special, creativitatea, așa cum se manifestă ea în relația dialectică dintre conținutul și forma unui text compus de elevi. Proba a constat în elaborarea unei compuneri libere pe tema „Valuri albe trec în zare, se așează-n lung troian” (titlul reprezentând un vers dintr-o poezie a lui Vasile Alecsandri). Elevii au avut de realizat compunerea acasă. În corectare, pe lângă obiectivele generale pe care orice compunere trebuie să le satisfacă, s-a urmărit, în mod expres, originalitatea în organizarea planului conținutului (aspecte, idei, impresii, sentimente) și în redactare, adică în realizarea planului expresiei, în cazul acestuia din urmă fiind urmărită utilizarea tropilor, cu precădere, epitetul, personificarea, comparația, metafora și hiperbola. Corectarea compunerilor a fost efectuată, pe îndelete și independent, de către doi profesori de limba și literatura română, profesorul experimentator și profesorul coordonator, pe baza unui barem stabilit în comun, în lumina obiectivelor experimentului.
Planul conținutului
Satisfacerea elementelor de conținut 0 – 5 puncte
Organizarea lor 0 – 1,5 puncte
Planul expresiei
Stil și ortografie 0 – 2 puncte
Punerea în pagină 0 – 0,5 puncte
Factorul personal
Caracter excepțional, impresie de originalitate, sensibilitate 0 – 1,5 puncte
Acest barem, prezentat mai sus, punctează, substanțial, originalitatea (creativitatea), manifestată atât în planul conținutului (în modul de organizare a lui), care reflectă, de fapt, viziunea structurantă, cât și în planul expresiei, în felul în care se folosesc procedeele limbajului (de la cele sintactice, până la cele figurative), la care se adaugă forța emoțională a comunicării, conturată de sensibilitatea locutorului, de felul în care trăiește adevărurile relatate. Desigur că e un punctaj cu valoare evaluativă relativă, în care subiectivitatea corectorului își poate face simțită prezența, dar unde putem găsi un sistem de notare strict obiectiv, mai ales a compunerilor libere ale elevilor? Deci baremul prezentat, cu procentajul respectiv, a constituit un instrument de lucru cu valoare relativă, folosit ca atare, în lipsa altuia mai bun.
Voi prezenta în tabelele nr. 7 și nr. 8, rezultatele probei privind frecvența utilizării unor figuri de stil. Din aceste tabele se poate vedea, clar, că între cele două clase este o diferență apreciabilă în ceea ce privește parametrii urmăriți: calitatea conținutului și a expresiei compunerilor, în general vorbind, și elementul de expresivitate, în special.
Tabelul nr. 7. Creativitate și limbaj. Frecvența utilizării unor procedee figurative
CLASA
NR. LUCRĂRI
EPITET
COMPARAȚIE
PERSONIFICARE
METAFORĂ
HIPERBOLĂ
TOTAL
NOTE
Frecvența (Fr.) e egală cu numărul de apariții ale unei figuri în text
Rangul (R) reprezintă numărul de ordine al figurilor, înșirate în ordinea descrescândă a frecvențelor.
Tabelul nr. 8. Creativitate și limbaj. Frecvența utilizării unor procedee figurative
CLASA
NR. LUCRĂRI
EPITET
COMPARAȚIE
PERSONIFICARE
METAFORĂ
HIPERBOLĂ
TOTAL
NOTĂ
Calitatea substanței ideatice a compunerilor este ilustrată de numărul notelor bune și foarte bune. Procentajul acestor note este de 67% la elevii clasei experimentale și numai de 38%, la elevii clasei de control, diferența în favoarea primilor fiind de 29 de procente. Acest procentaj pune, implicit, în lumină situația în planul creativității, așa cum se manifestă ea în interdependența dintre planul conținutului și planul expresiei compunerilor. Numărul procedeelor de limbaj figurativ din lucrările care au primit note bune (de la 7 în sus) este de 390, la clasa experimentală și de 262, la clasa de control, diferența fiind considerabilă și pe deplin semnificativă din perspectiva experimentului.
Rezultatele devin semnificative și atunci când avem în vedere situația compunerilor care au primit note mediocre (5 și 6). Și în acest caz, clasa experimentală a depășit clasa de control, cu o diferență de 10 procente, procentajul notelor mediocre fiind de 22% la prima clasă și de 32%, la a doua clasă.
În ansamblu, rezultatele nu par și, în realitate, nici nu sunt prea spectaculoase, însă interesează sporul, creșterea calitativă înregistrată la clasa experimentală, ca urmare a unui anumit stil de muncă, în comparație cu cealaltă clasă, și această creștere este evidentă. Ea este în măsură să certifice modalitatea didactică experimentală. Eficiența formativă a acestei modalități e poate mai bine ilustrată de utilizarea figurilor limbajului în compunerile elevilor, aspect direct și indirect legat de creativitatea lor. Este neîndoios că un elev care recurge la epitete, personificări, comparații, metafore în exprimare, este îmboldit să o facă, pentru că spiritul său de observație este nuanțat, pentru că afectivitatea lui vibrează în contact cu realitatea, cu imaginea, cu mediul înconjurător, pentru că gândirea îi este într-o permanentă stare de veghe și prelucrează informațiile, le compară, stabilește asociații, disociații, ajunge la generalizări, pe care le exprimă, nuanțat.
O primă constatare care privește figurile limbajului este prezența acestora în număr destul de mare (433), în compunerile elevilor clasei experimentale, fapt ce sugerează o mai mare mobilitate psihică din partea elevilor clasei experimentale, mobilitate exprimată printr-un limbaj mai nuanțat.
O altă constatare, strâns legată de cea de sus, vizează frecvența utilizării diferitelor procedee de stil. Figura de stil cu cea mai mare frecvență (la ambele clase) este epitetul: 193 (clasa experimentală), 156 (clasa de control). Numărul mai mare de epitete întâlnite în caietele elevilor clasei a VII-a A denotă, printre altele, că acești elevi au fost foarte receptivi la nuanțe, în observațiile pe care le fac, că fac dovada unei sensibilități ceva mai accentuate, în contactul cu natura, oamenii, vietățile, ca urmare a sprijinului pe care l-a oferit P.C. –ul în studierea operelor literare prin suplimentarea cu imagini vizuale (motorii sau statice), imagini auditive, impactul vizual spunându-și cuvântul și în această situație. Același lucru pare a-l sublinia și utilizarea personificării de către elevii acestei clase, un număr de 94, față de 74, la clasa a VII-a B. Această figură e în măsură să dezvăluie atribute ale imaginației elevilor, proces psihic, de asemenea, mai bine reprezentat de lucrările elevilor primei clase, explicația constând atât în implicarea lor mai adâncă în comentarea procedeelor stilistice din operele studiate, cât și materialele suport prezentate cu ajutorul calculatorului. Figura cea mai des folosită după epitet este metafora (99, la clasa a VII-a A; 77, la clasa a VII-a B). Și în acest caz, diferența dintre cele două clase este apreciabilă și semnificativă. Mai marea frecvență a folosirii metaforei de către elevii clasei experimentale, comparativ cu elevii clasei de control, indică faptul că gândirea lor e mai bine antrenată în a vedea similitudinile ascunse dintre semele unor cuvinte, în a le raporta unele la altele, în a le substitui și ajunge la formulări proprii, cu funcționalitate expresivă deosebită. Și aici, impactul vizual și-a arătat eficacitatea.
Comparația vine la rând după metaforă, cu un număr de 46, la clasa a VII-a A și 37, la clasa a VII-a B. Diferența dintre cele două clase se păstrează și aici cam în aceiași parametri. Dacă invocăm însă rangul figurilor, ceea ce se poate vedea citind cifrele de la totalul pe orizontală, din tabelele nr. 7 și 8, vizând ordinea descrescândă a frecvențelor, atunci vom observa următoarele: la clasa experimentală: 1. Epitetul; 2. Metafora; 3. Personificarea; 4. Comparația; 5. Hiperbola (cu o singură apariție). Situația e aproape la fel și la clasa de control. Acest lucru ne sugerează faptul că elevii celor două clase manifestă preferință pentru notarea imediată a reacțiilor subiective; că prelucrarea datelor observației și a trăirilor în plan afectiv, prin intervenția imaginației și a gândirii, e un proces mai complicat, în care se antrenează, de obicei mai greu.
În ansamblu, proba de creativitate și limbaj a oferit destule date concrete privind eficiența integrării sarcinilor bazate pe T.I.C. în predarea literaturii române, constituind, în desfășurarea experimentului, un moment de întărire a demersului preconizat.
Două loturi, de Ion Luca Caragiale
OBIECTIVE OPERAȚIONALE
Obiective cognitive
Obiective operaționale:
Să desprindă ideile principale ale textului;
Să stabilească particularitățile compoziționale ale nuvelei;
Să sesizeze particularitățile de limbaj ale personajelor;
Să își adapteze vorbirea la dialog;
Să explice semnificațiile numelui personajului principal;
Să identifice trăsături ale personajului Lefter Popescu;
Să utilizeze un limbaj adecvat situațiilor de comunicare propuse.
Obiective afective
1. Să fie dispuși să recepteze noile informații, să se angajeze decis în soluționare sarcinilor didactice și să participe la dezbaterea în clasă a problematicii operei.
2. Să aibă sentimentul că se află în prezența unei mari opere literare și să trăiască, prin decodificarea ei, sentimentul estetic.
3. Să aibă sentimentul mândriei patriotice generat de conștiința marilor valori spirituale create de-a lungul vremii de către poporul nostru.
STABILIREA PERFORMANȚEI
Nivelul standard al performanței: realizarea comentariului literar pe baza unui plan, valorificând conținutul discuțiilor purtate.
Nivelul minim al performanței standard: reproducerea clară și corectă a conținutului fragmentului discutat și consemnarea a cel puțin două mijloace prin care se exprimă arta literară a scriitorului.
ELABORAREA STRATEGIEI DIDACTICE
Selectarea metodelor didactice: Sistem de receptare dirijată
Profesorul va elabora sistemul de receptare dirijată, va adapta problematica la nivelul clasei de elevi și va comunica din timp acestora sistemul și organizarea lecțiilor
Timp afectat receptării operei: 4 ore
Selectarea materialului didactic: piesa de teatru „Două loturi ”, după opera scriitorului;
SCENARIUL DIDACTIC
Ion Luca Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române, cel mai mare dramaturg român. Despre Caragiale au scris mulți și s-au spus multe lucruri frumoase. Cea mai remarcabilă însă, rămâne aprecierea autorului însuși despre creația sa, despre scrisul însuși: „De cinzeci de ani scriem cu litere latine. Limbi străine, de alte familii decât familia noastră romanică, au ajuns de mult să fie scrise perfect, logic și sistematic, cu literele noastre – limbi slave și limbi germanice, maghiara chiar, atât de deosebită de toate limbile indo-europene!… iar limba noastră, de cinzeci de ani ne tot batem capul și nu reușim s-o scriem cu litere străbune cum se cade… De ce oare? Numai și numai, fiindcă ne-a intrat în cap că o știm scrie, fără a-nvăța s-o scriem… Dormi în pace, alături de nuielușa ta, binefăcătorul meu dascăl!”
Vă propun să ne bucură, împreună de una din creațiile sale, „Două loturi”.
La sfârșitul celor patru ore, veți putea comenta această scriere a lui Caragiale, selectând cele mai semnificative citate, referindu-vă la structura compozițională și la lexicul operei și relevându-i valoarea artistică.
Ora 1
În această oră vom viziona împreună piesa de teatru jucată în regia lui Aurel Miheleș și Gheorghe Naghi având în rolurile principale pe:
Grigore Vasiliu Birlic – Lefter Popescu
Dorina Done – Madame Lefter Popescu
Alexandru Giugaru – Comisarul Turtureanu
Marcel Angelescu – Căpitanul Pandele
Ion Iancovescu – Flașnetarul
Mircea Constantinescu – Bancherul
Margareta Pogonat – Țica
Remus Ionașcu – Turbatul
Radu Beligan – Narator
Ora 2
Ce nuvelă am vizionat ora trecută?
nuvela „Două loturi” de I. L. Caragiale
Care sunt momentele subiectului?
expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul
Ce prezintă expozițiunea?
Ce reprezintă intriga?
– locul, timpul acțiunii, personajele
– momentul important care determină întreaga desfășurare a acțiunii
Cum se numește partea cea mai extinsă, care cuprinde faptele?
Ce reprezintă punctul culminant?
– desfășurarea acțiunii
– partea care cuprinde momentul de maximă intensitate
Ce reprezintă deznodământul?
– sfârșitul acțiunii
Lectura nuvelei pe fragmente
Unde se desfășoară acțiunea nuvelei?
Când se desfășoară evenimentele?
Cine este personajul principal?
Întâmplările au loc la începutul seclului al XX-lea, iar spațiul de desfășurare al evenimentelor este București.
Arătați în câteva rânduri ce moment al acțiunii este relatat la începutul textului și de ce autorul a plasat acest moment acolo.
Autorul plasează intriga la începutul textului, în locul expozițiunii. Dezvăluindu-ne motivul care a stârnit atâta agitație în viața familiei Popescu, și anume rătăcirea celor două bilete câștigătoare de loterie, autorul captează interesul cititorului, făcându-l să simtă alături de eroii săi nerăbdarea și emoția care îi stăpânesc.
Ce ni se prezintă în expoziție?
Lefter Popescu și-a cumpărat două bilete de loterie cu bani împrumutați de la Căpitanul Pandele. Acesta îl anunță pe Lefter că biletele au ieșit câștigătoare, dar el nu le mai găsește
Desfășurarea acțiunii
Lefter răscolește toată casa, dar biletele nu sunt nicăieri. Își amintește că le-a pus în jacheta cenușie, dar soția o vânduse. După ce, înfuriat, sparge toate farfuriile, pleacă în căutarea țigăncilor, care cumpăraseră jacheta. Lefter recuperează jacheta, dar nu și biletele. El lipsise de la serviciu și este somat de șeful său să se prezinte la minister. Trecând din nou pe la „chivuțe”, Lefter este agresat de acestea.
. Punctul culminant
Ducându-se la minister, găsește loturile într-un dosar și, fericit, își depune demisia. Merge să-și încaseze câștigurile, dar este anunțat că numerele biletelor fusese inversate și atunci devine agresiv.
Relația autorului cu cititorul se evidențiază la sfârșitul nuvelei printr-un final deschis. Argumentația acest lucru.
Autorul nu prezintă propriu-zis deznodământul operei. Încearcă pentru început să se transpună în ipostaza unui autor cu prestigiu „cari se respectă și sunt foarte respectați”, înfățișând finalul trist al întâmplării. Cei doi eroi cu mințile zdruncinate de a nu fi putut suporta jocul absurd al hazardului rătăcesc prin viață. Existența lor s-a schimbat pentru totdeauna după șocul suferit. Eroii pot fi cu greu recunoscuți după trecerea anilor. Maica Elefteria, retrasă, la mănăstirea Țigănești, blândă și tăcută, nu răspunde la nici o întrebare, doar un singur obicei poate trăda o obsesie rămasă din existența ei anterioară: culegea de oriunde cioburi de străchini pe care le ascundea „cu scumpătate” în „scunda ei chiliuță”.
Celălalt erou, domnul Popescu, putea fi cu greu recunoscut într-un bătrânel „micuț”, plimbându-se fără țintă pe străzile Bucureștiului și repetând șoptit, cu „glas blajin”, același cuvânt: „Viceversa! … da, viceversa! …”
Autorul, cu ironia-i binecunoscută, refuză statutul unui scriitor de succes și afirmă că nu cunoaște deznodământul acestei întâmplări: „nu știu ce s-a mai întâmplat cu eroul meu și cu madam Popescu.” Autorul lasă astfel toată libertatea cititorului să-și imagineze cum au suportat eroii această întâmplare. Refuzând deznodământul tragic prezentat anterior, autorul oferă cititorului o undă de speranță la gândul că poate eroii au revenit la existența lor anterioară, ori au căpătat mai mult curaj ca să înfrunte viața, ori altceva. Totul devine posibil prin intermediul cititorului, datorită puterii de înțelegere și sensibilității acestuia.
Ora 3
Evaluare (10 minute)
Secvență analitică – în continuare (40 minute)
Caragiale, mânuitor remarcabil al dialogului, nu se dezminte nici în această operă. Fiind o operă epică, nuvela aduce în prim-plan narațiunea, într-o desfășurare rapidă de episoade. Argumentează în 5 – 6 rânduri că naratorul operei literare Două loturi de Ion Luca Caragiale este unul obiectiv.
Narațiunea se desfășoară la persoana a treia singular. Prezența naratorului se face simțită în text de la începutul nuvelei prin întrebările pe care le pune în numele cititorului („Dar ce au pierdut? ce caută?”) sau prin gândurile care îl frământă („Bine, dacă a pierdut biletele, de unde știe d. Lefter de câștig?”). Finalul nuvelei este unul deschis, naratorul face câteva aprecieri ironice în numele său, lăsând cititorului libertatea de a-și imagina deznodământul întâmplării.
Situațiile în care se află personajul principal, dau întregii nuvele o aparență comică. Explică, în 10 – 11 rânduri, aparența comică a nuvelei Două loturi de Ion Luca Caragiale.
Nuvela are o aparență comică ținând cont de comicul de situație (pierderea biletelor, spargerea farfuriilor, conflictul cu țigăncile, revolta chivuțelor împotriva agresorului), de limbaj (felul neașteptat de a vorbi a lui Lefter Popescu, limbajul țigăncilor) sau de comicul de caracter (schimbarea de atitudine a lui lefter față de șeful său, supranumit „turbatul”). Numele proprii reprezintă și în această nuvelă caragialiană o sursă de umor: „Lefter” este tipic pentru omul umil, sortit sărăciei, „Popescu” desemnează anonimul, omul obișnuit printre mulți alții la fel, „strada Emancipării” aduce ipoteza iluzorie a depășirii unei condiții sociale umile, „Mahalaua Farfurigiilor” localizează comunitatea țiganilor care se ocupau cu acest tip de negoț.
În realitate, nuvela ascunde drama profundă a micului funcționar orbit de perspectiva unui câștig neașteptat și netrudit, care să-i transforme existența din temelii.
În creația sa, Caragiale utilizează un limbaj viu și colorat. În ce manieră acesta devine un exemplar mijloc de caracterizare a personajelor?
Limbajul viu și colorat este un mijloc extraordinar de caracterizare a personajelor: prin felul de a vorbi al țigăncilor („haoleu”, „oarba”, „ho”, „hăla”, „belete”, „a da pe cineva tava”, „a ține de cald”), prin expresiile populare („caută pe brânci”, „i se taie încheieturile”, „a canoni”, „un fel de slăbiciune la lingurea”, 2dracul n-a venit să le ia”), jargonul („parol”, „era în negligé”, „pardon”) sau neologismele utilizate („infamii”, „sardonic”, „ipohondrie”, „destituire”, „viceversa”). Totul conferă mai multă forță ți expresivitate personajelor, autenticitate și verosimil dialogului și conflictului.
Deși text epic, autorul nu a neglijat utilizarea unui limbaj figurativ. Selectați din text câteva figuri de stil și observați rolul pe care acestea îl au în realizarea acțiunii
Conținutul nuvelei oglindind drama micului funcționar este realizat cu multă măiestrie artistică de către autor. Simplitatea și naturalețea cu care Caragiale înfățișează întâmplările și personajele se reflectă și în utilizarea echilibrată a mijloacelor artistice.
Epitetele subliniază trăsăturile personajelor și ale acțiunilor: „a râs pesimist”, „vorbind în ticnă”, „pași apăsați”, „a căzut (…) sfărâmat de oboseală”, „cu fața luminată”, „întreabă aiurit”, „răspunde femeia îngrozită”, „strigă crunt”, „rânjind sardonic”.
Comparațiile accentuează dramatismul întâmplărilor: „intră ca o furtună”, „vorbind din ce în ce mai tare, ca și cum d. Lefter ar fi surd”, „te caut ca un nebun de atâtea ceasuri”, „întreabă (…) ca de pe altă lume”, „punând mâna la sânul stâng, ca și cum ar fi simțit un junghi”, „nu vă mai săturați ca vampirii” etc.
Metaforele, rare, surprind într-o notă ironică personajele și situațiile: „turbatul”, „fața luminată de raza adevărului”, „parcă ar arde-o cu un bici de foc”.
Repetițiile subliniază reacțiile și trăirile personajului: „Știu unde sunt! acum știu!”, „Unde sunt farfuriile?… Voi să văz farfuriile! Adu farfuriile!”, „când am chef, sparg; sparg, cocoană (…) sparg, mă-nțelegi, sparg al dracului”, „Viceversa”, „poate că rugămintea să biruie ce n-a putut birui violența”.
Enumerațiile redau expresiv stările sufletești și comportamentul eroilor: „madam Popescu se tulbura, se roșea, se-ngălbenea”, „Și pac! trântește una jos… țăndări! și pe urmă, paf! alta asemenea”, „d. Popescu își scoate batista, își șterge sudoarea frunții și se așază grav pe scaun” etc
Drama lui Lefter Popescu și a soției sale este înfățișată cu o artă desăvârșită în nuvela „Două loturi”. Prezentați trăirile sufletești ale personajului surprinse de scriitorul I. L. Caragiale în opera sa.
Ora 3
Evaluare (5 minute)
Secvență analitică – în continuare (20 minute)
Din ceea ce s-a discutat până acum, puteți deduce care este tema acestei nuvele?
Nuvela înfățișează viața micilor funcționari care visează să depășească umila lor condiție socială prin intermediul unor câștiguri neașteptate. În această lume, comicul se limitează la schițarea unor aparențe în spatele cărora evoluează eroi al căror destin este marcat tragic.
Care sunt protagoniștii acestei opere?
Lefter Popescu (personajul principal), Maria Popescu (soția ), căpitanul Pandele, comisarul Turtureanu, țigăncile.
Ce vă sugerează numele personajului principal, Lefter Popescu?
Numele său sugerează lipsa banilor, sărăcia și umilința. Este numele predestinat unui om care nu se poate bucura de vreun câștig. Tocmai de aceea presupusul câștig la loterie, unicul din viața eroului, când se dovedește a fi o fantasmă, îl distruge pentru totdeauna.
Desprindeți câteva trăsături ale personajului, comentând atitudinea, gesturile, comportamentul și limbajul acestuia.
Lefter Popescu, personajul principal al nuvelei, este un slujbaș mărunt de la minister,un „impiegat” cum îl numește șeful său. Trăiește modest împreună cu soția sa într-o căsuță cu „săliță” și „geamlâc”. Viața lor se scurge liniștit după reguli bine știute, până în ziua când vestea câștigului neașteptat răvășește totul în jur. Perspectiva de a deveni un om bogat peste noapte și rătăcirea biletelor îl marchează profund pe micul funcționar. Evoluția lui începe în momentul aflării veștii. Lefter nu era un jucător pasionat la loterie, ba chiar mai mult, nu credea deloc în norocul său, era pesimist, pentru că nu câștigase nimic toată viața. Urmând sfatul unor colegi, cumpără bilete cu bani împrumutați de la căpitanul Pandele pentru a forța destinul. Pierderea biletelor, îl transformă dintr-un om liniștit și docil într-unul impulsiv și violent. Intră în conflict cu toată lumea, devine suspicios cu toți cunoscuții, inclusiv cu soția lui.
Obsedat de această problemă și agitat, eroul îi surprinde și pe cunoscuții lui prin neliniștea trădată de un comportament schimbat, conflictual.
Descoperind că visul i s-a năruit definitiv prin festa pe care destinul i-a jucat-o, eroul își pierde rațiunea. Comportarea lui seamănă cu aceea a unui om lipsit de discernământ, înnebunit de disperare. Trecând de la uluire la furie, de la deznădejde la violență, Lefter Popescu îl jignește pe bancher și arată prin gesturile sale că și-a pierdut controlul, că nervii săi întinși la maximum atâtea zile au cedat.
Acest om obișnuit, simplu funcționar, orbit de iluzia unei îmbogățiri neașteptate, nu poate rezista perspectivei de a-și vedea visul năruit. Lefter Popescu este victima hazardului, care a hotărât ca el să rămână un mare ghinionist și un om simplu, așa cum a fost toată viața.
Trăsăturile personajului sunt prezentate direct de către autor, de alte personaje sau de personajul însuși, ori se desprind indirect din acțiune.
Precizați modalitățile de caracterizare utilizate în fragmentul următor.
„Cum aude cuvântul viceversa, d. Lefter se face vânăt ca ficatul și se ridică izbucnind cu o volubilitate supremă.
-Viceversa! Nu se poate, domnule! peste poate! Viceversa! Asta-i șarlatanie, mă-nțelegi! Vă-nvăț eu minte pe dv. să umblați d-acu-ncolo cu infamii, și să vă bateți joc de oameni, fiindcă este o exploatare și nu vă mai săturați ca vampirii, pierzând toată sudoarea fiecare om onest […]
Ș-a-nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste ochi și cu pumnii în cap și să tropăie din picioare, făcând așa un tărăboi, încât a trebuit bancherul să ceară ajutorul forței publice ca să scape de d. Lefter…”
Feedback (3 minute): profesorul apreciază activitatea elevilor, pe parcursul celor trei ore de discuții și face eventuale recomandări.
Evaluare (20 minute)
Temă pentru activitatea independentă desfășurată în clasă:
Alcătuiți planul unui comentariu literar al fragmentului discutat, insistând pe firul narativ, conflictul interior și exterior al personajului principal, caracterizarea personajului Lefter Popescu.
Discutarea unuia din planuri, aprecierea și îmbunătățirea lui, prin contribuția întregii clase la discuții.
Asigurarea retenției și a transferului (două minute)
Tema pentru acasă:
Perfecționați planul realizat, în perspectiva discuțiilor purtate.
Pe baza planului, alcătuiți comentariul scris al fragmentului comentat la clasă.
Încercați să găsiți un titlu expresiv pentru compunerea voastră.
La sfârșitul unității de învățare în maniera de lucru menționată la începutul experimentului, s-a efectuat o a doua testare (aprilie 2013). Plecând de la ideea că eficiența instrumentelor bazate pe T.I. ca metodă didactică de studiere a literaturii poate fi pusă în valoare doar prin plusul formativ pe care îl realizează, s-a întocmit un test vizând acest aspect.
În cadrul testului am formulat o sarcină didactică urmărind aceleași obiective ca și la primul test susținut în luna decembrie.
Conținutul testului
Într-o compunere de două pagini, argumentați că opera literară „Două loturi” de Ion Luca Caragiale aparține genului epic, specia nuvelă.
În realizarea compunerii veți ține cont de următoarele aspecte:
veți veni cu cel puțin cinci argumente;
vocabularul vostru critic să cuprindă cel puțin 10 cuvinte (structuri lexicale) aparținând acestui limbajului critic;
să vă expuneți propria părere în legătură cu textul studiat.
Timp: 50 de minute
Voi prezenta în continuare, sub forma unor tabele statistice, rezultatele evaluării testului.
Tabel nr. 7. Atingerea obiectivului I
CLASA
NUMĂR LUCRĂRI
SECVENȚĂ INTRODUCTIVĂ (autor și operă)
IDENTIFICAREA UNOR TABLOURI DISTINCTE
TEMA
SUBIECTUL, MOMENTELE SUBIECTULUI
CARACTERIZAREA PERSONAJELOR
MIJLOACE DE CARACTERIZARE A PERSONAJELOR
MODALITĂȚI DE EXPUNERE ȘI ORGANIZARE COMPOZIȚIONALĂ
SEMNIFICAȚIA GENERALĂ
Obiectivul II- identificarea, în cuprinsul compunerii, a 10 cuvinte (structuri lexicale) specifice limbajului critic
Tabel nr. 8. Prezența elementului lexical critic în vocabularul elevilor
Tabel nr. 9. Aprecieri generale asupra vocabularului critic activ
Obiectivul III: posibilități de nuanțare a elementelor de comentariu (finețea compunerii de apartenență)
Tabelul nr.10. Posibilități de nuanțare a elementelor de comentariu
Tabelul nr. 11. SITUAȚIA SINTETICĂ FINALĂ (în note și procente)
Situațiile statistice prezentate sunt în sine edificatoare. Ele nu au nevoie de comentarii suplimentare amănunțite. Progresul școlar al clasei experimentale apare în mod evident și este pus în lumină de media generală a clasei (8,33), cu 2,23 note mai mari decât media clasei de control (6,10), dar și alte aspecte, precum numărul mai mare de note foarte bune (9 note de 9 și 10), față de numai 3, la clasa de control, de asemenea, de numărul mare de note bune (7 note de 7 și 8), față de numai 4, la clasa de control și nicio notă de patru, față de cele 4 note de 4, la clasa de control. Comparând rezultatele de la testarea din luna decembrie, în care diferența era de 1,61 note mari în favoarea clasei experimentale, la această a doua testare se observă o creștere cu 0,62 note mari, diferența fiind acum de 2,23 note bune și foarte bune. Având în vedere faptul că, la începutul anului școlar, în care cele două clase se aflau aproximativ la egalitate sub aspectul competențelor instrucționale, se poate vorbi de o distanțare vizibilă a clasei experimentale.
3.3.5. REZULTATELE EXPERIMENTULUI
Pe parcursul primei etape a experimentului, cuprinzând ultimul semestru de școlarizare al clasei a VII-a, rezultatele activității elevilor au fost urmărite prin formele curente de verificare și notare (răspunsuri orale la întrebări, în cadrul lecțiilor de comentare, observarea modului de participare a elevilor la discuții, a rezultatelor la testări, lucrări scrise semestriale). Adevărata eficiență a modului de lucru experimentat – utilizarea intermitentă a mijloacelor audio-vizualului, a P.C.-ului în cadrul comentării textului literar – s-a considerat a fi verificabilă după trecerea unei perioade ceva mai îndepărtate de timp. În consecință, s-a dat o probă de verificare la începutul clasei a VIII-a, care a marcat astfel cea de-a doua etapă a experimentului. Procedând în felul acesta, gradul validității rezultatelor devenea mult mai realist, mai ales sub aspectul formativității modalității didactice experimentale.
S-a întocmit un test, cuprinzând sarcini care au urmărit aceleași obiective ca și în cazul probei de evaluare a cunoștințelor și deprinderilor elevilor înainte de începerea activității experimentale (adică spiritul de observație, gândirea, imaginația, sensibilitatea, creativitatea, exprimarea și interesul pentru lectură). Redau în cele ce urmează conținutul testului și punctajul acordat pe întrebări și pe ansamblu.
Probă de cunoștințe și deprinderi
Citiți fragmentele și răspundeți la întrebări:
„Stăi, pașă! Să piară azi unul din noi."
Dar pașa mai tare zorește;
Cu scările-n coapse fugaru-și lovește
Și gâtul i-l bate cu pumnii-amândoi;
Cu ochii de sânge, cu barba vâlvoi
El zboară șoimește.”
„Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace,
În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.”
1. Identificați titlurile operelor din care au fost extrase fragmentele și numele autorilor – 10 puncte
2. Identificați, în fragmentele date, cel puțin un epitet și dați definiția acestuia – 10 puncte
3. Identificați în fragmentul al doilea o metaforă și dați definiția acesteia – 15 puncte
4. Caracterizați, succint, personajul care rostește cuvintele din primul fragment – 20 puncte
5. Ce specie literară reprezintă opera din care s-a extras primul fragment și care este definiția acestei specii? – 20 de puncte
6. Ce alte opere au mai scris autorii celor două texte din care s-au extras fragmentele de mai sus? -15 puncte
Testul a fost administrat la ambele clase (experimentală și de control), elevii având la dispoziție 50 de minute de lucru. Corectare și notarea s-au efectuat în același mod ca și în cazul probei date la începutul experimentului.
Prezint situația mai întâi sub forma unui tabel statistic.
Tabelul nr. 12. Evidența calității cunoștințelor și deprinderilor elevilor claselor a VIII-a (foste a VII-a), la începutul celei de-a doua etape a experimentului (începutul clasei a VIII-a)
CLASA
NR. ELEVI
BUNE ȘI FOARTE BUNE
MEDIOCRE
SLABE
SPIRIT DE OBSERVAȚIE
GÂNDIRE
IMAGINAȚIE
SENSIBILITATE
CREATIVITATE
EXPRIMARE
CUNOȘTINȚE (DURABILITATE)
FRECVENTAREA CENTRULUI DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE
Voi comenta, succint, în continuare, rezultatele acestei probe, urmărind procesele psihice vizate.
În primul rând, e de notat faptul că itemii testului n-au fost dificili, ei solicitând cunoașterea unor aspecte ale operelor literare care se află, permanent, în circuitul discuțiilor în lecțiile de literatură. Cu toate acestea, rezultatele obținute nu au fost cele așteptate. Totuși, pentru ceea ce s-a urmărit în cazul experimentului, aceste rezultate au devenit interesante, deoarece ele au pus, destul de vizibil, în evidență, diferențele, în cazul mai multor parametri avuți în vedere, între cele două clase.
La clasa experimentală, unde s-a manifestat preocuparea ca, prin folosirea mijloacelor informatizate, elevii să fie implicați mai adânc în procesul comentării textelor literare, elevii au obținut un procentaj mediu al notelor bune și foarte bune, evident superior (de 55%), în comparație cu cel al elevilor clasei de control (de 26%) și aceasta – important de reținut -, în condițiile în care testarea a avut loc după o îndelungată vacanță (cea de vară). Faptul e în măsură să indice efectele formative benefice ale utilizării Instruirii asistate de Calculator, în sensul unui spor calitativ al cunoștințelor și deprinderilor și al persistenței acestui spor, aspect ilustrat, de altfel, și de un parametru precum durabilitatea cunoștințelor (rubrica nr. 12), cu un procentaj de 72% pentru clasa experimentală, față de numai 36% pentru clasa de control sau de un altul, frecventarea Centrului de documentare și informare (rubrica nr. 13), cu 66%, la clasa experimentală și 31%, la clasa de control.
Și la punctajul pe întrebări, elevii clasei experimentale i-au întrecut pe cei de la clasa de control, iar în ceea ce privește procesele psihice urmărite în mod special, diferențele dintre cele două clase se înscriu, în medie, în jurul a 14 procente și ele sunt în favoarea elevilor clasei experimentale.
Întrebările probei au fost astfel formulate, încât răspunsurile să pună la contribuție mai multe procese psihice, iar prin coroborarea lor să se stabilească mai bine calitatea priceperilor și cunoștințelor elevilor. Astfel, solicitarea de a observa unele figuri de stil din fragmentele literare citate, menite să testeze spiritul de observație, s-a asociat cu cerința de a da definiția tipurilor respective de figuri de stil, în stare să testeze atât gândirea, cât și persistența în timp a unor cunoștințe acumulate anterior. La fel, în cazul unor întrebări care cereau identificarea, într-un text dat, a trăsăturilor caracteristice ale unui personaj dintr-o operă studiată, urmărind verificarea spiritului de observație, implică și cerința de a organiza trăsăturile personajului într-un text concis, coerent și expresiv, vizând sensibilitatea, creativitatea și capacitatea de exprimare a elevilor, modul concret în care folosesc ei termenii de specialitate în propria exprimare. Așa încât testul a putut oferi rezultate valide, care, în această fază a experimentului, au început să confirme ipoteza cercetării, prin sporul de calitate manifestat în pregătirea elevilor clasei experimentale. Cel mai promițător rezultat s-a manifestat în planul durabilității cunoștințelor, aici diferența procentuală în avantajul clasei experimentale fiind de 36 de procente, fapt semnificativ, având în vedere importanța acestui aspect al procesului instructiv – educativ.
3.3.6.INTERPRETAREA REZULTATELOR
Rezultatele obținute la testul inițial dar și rezultatele înregistrate la testul final, au fost înregistrate în tabele analitice și sintetice. Pe baza acestor rezultate s-a întocmit centralizatorul, histogramele comparative și graficul comparativ al celor două teste.
Observând graficele comparative, după testul final, se constată că rezultatele obținute sunt superioare la testul final.
Rezultatele experimentului la clasa a VII-a A – experimentală
NR. ELEVI
BUNE ȘI FOARTE BUNE
MEDIOCRE
SLABE
SPIRIT DE OBSERVAȚIE
GÂNDIRE
IMAGINAȚIE
SENSIBILITATE
CREATIVITATE
EXPRIMARE
CUNOȘTINȚE (DURABILITATE)
FRECVENTAREA CENTRULUI DE DOCUMENTARE ȘI INFORMARE
Rezultatele experimentului la clasa a VII-a B – control
Temeinicia cunoștințelor, ilustrată de persistența în timp a acestora (rubrica 12) se înscrie, la clasa a VIII-a A, între 38% și 72% (tabelele 1 și 12), înregistrând un spor calitativ de 34 de procente, iar la clasa a VIII-a B, între 31% și 36%, cu un spor de numai 5 procente, faptul confirmând, încă o dată, că ceea ce se învață văzând și făcând rămâne bine imprimat în conștiință. Cel mai bine a fost ilustrat acest adevăr de răspunsurile elevilor privind definirea unor noțiuni de teorie literară a literaturii (epitet, metaforă, baladă), după mult timp de la studierea lor în clasă. Elevii care au înțeles logica acestor noțiuni, prin demers propriu de investigare, au putut defini, cu cuvintele lor, noțiunile vizate în teste, cei care au memorat definiții au dat răspunsuri lacunare, pentru că memoria, cum se știe, poate juca uneori feste.
Utilizarea terminologiei de specialitate, e de asemenea, mult mai bine reprezentată în exprimarea elevilor clasei a VIII-a A, decât în aceea a colegilor de la a VIII-a B, înregistrând în primul caz, o creștere de 28 procente, iar în al doilea caz, o creștere de 16 procente. Explicația trebuie căutată în faptul că elevii clasei experimentale au fost puși, în repetate rânduri, în cadrul studierii operelor literare, să-și expună propriile observații nu numai răspunzând, sumar, la întrebări, ci mai ales, sub forma unor expuneri coerente. Concludente în ceea ce privește diferențele dintre cele două clase în planul exprimării sunt rezultatele la proba de creativitate și limbaj (tabelele nr. 7 și nr. 8). Coroborate, cele două situații înregistrate în tabelele nr. 7 și 8, pe de o parte și tabelul nr. 12 (rubricile 11,12 și 13), pe de altă parte, nu se contrazic, ci pun în lumină, prin probe diferite, date în perioade diferite, aproximativ aceleași diferențe și creșteri în calitatea unor procese, cunoștințe și exprimarea elevilor celor două clase.
Semnificativă este, în fine, situația ilustrată de rubrica nr. 13. Creșterea numărului elevilor care frecventează Centrul de Documentare și Informare este (tabelele nr. 1 și 12) de 11 procente (de la 55% la 66%), în cazul clasei a VIII-a A, în timp ce, la clasa de control s-a înregistrat o scădere de 5 procente (de la 36% la 31%).
Evident, analiza situației statistice poate fi detaliată, în continuare, abordându-se și alte perspective, operația fiind la îndemâna celor interesați de nuanțe, având la dispoziție situațiile sintetizate (procentual) în tabele. Eu consider însă că cele reliefate până acum sunt pe deplin concludente, în ceea ce privește eficiența utilizării resurselor TIC în predarea – învățarea – evaluarea literaturii române în gimnaziu.
Capitolul 4
Didactica domeniului și dezvoltării în didactica specializării
Subiect titularizare 2014
SUBIECTUL I
A.
Competențele reprezintă ansambluri structurare de cunoștințe și deprinderi dobândite prin învățare. Ele permit identificarea și rezolvarea, în contexte diverse, a unor probleme caracteristice unui anumit domeniu.
Competențele generale sunt formulări, în grad mare de generalitate și complexitate, a capacităților și deprinderilor ce urmează a fi formate și dezvoltate la elevi în mai mulți ani de studii (cicluri curriculare). Există patru competențe generale pentru ciclul gimnzial la Limba și literatura română (Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare, Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată, Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse, Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse). Acestea sunt generate de modelul comunicativ-funcțional conform căruia orice act de comunicare comportă două procese: de receptare și de producere.
Competențele specifice derivă din competențele generale și precizează rezultatele așteptate ale învățării pentru fiecare an de studiu.
Conținutul detaliază competențele specifice, precizând explicit ceea ce se va însuși pe parcursul anului.
În cazu nostru, competența generală ( 4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse) pune accentul pe utilizarea corectă a limbii care îi va ajuta pe elevi să scrie corect. Competența specifică (4.1.: redactarea diverselor texte, adaptându-le la situația de comunicare concretă) arată cum redactarea diverselor textelor ajută la o scriere corectă a textului în cauză. Așadar, este clar că această competență se subsumează competenței generale menționată anterior deoarece aceasta este de fapt baza unei scrieri eficiente.
Am ales pentru acestă competență specifică câte un conținut asociat. Astfel, pentru competența (4.1.: redactarea diverselor texte, adaptându-le la situația de comunicare concretă) am hotărât să mă opresc la caracterizarea unui personaj. Conținutul este în strânsă legătură cu competența specifică deoarece aceasta abordează un text epic, vizând mijloacele prin care se poate caracteriza un personaj. Ca text suport, am ales romanul Baltagul, de Mihail Sadoveanu, operă de mare însemnătate a acestui mare prozator român, mai ales prin frumusețea îmbinărilor de cuvinte ce reușesc să dea atmosfera epocii și tradițiile populare românești: botez, nuntă și înmormântare. Criticul Ov. S. Crohmălniceanu situa acest roman în ”zona operelor capitale ale literaturii noastre și, fără nici o îndoială, ale literaturii mondiale.” Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale, vol. I, Editura Minerva, București, 1972.
Consider că textul este adecvat în ilustrarea conținutului ales, deoarece acesta ca specie literară este un roman, și știm că una dintre principalele caracteristici ale acestuia este prezența personajelor.
Activitatea de învățare propusă vrea să dezvolte la elevi capacitatea de comprehensiune și de înțelegere a unui text epic, descoperind elementele definitorii ale unei caracterizări.
Metoda principală a activității va fi reprezentată de metoda cubului, dar va fi secondată de metode precum: conversația, explicația, observația etc.
Metoda principală a activității va fi reprezentată de metoda cubului, dar va fi secondată de metode precum: conversația euristică, explicația, exercițiul etc.
Metoda cubului (cf. engl. Cubing), propusă pentru prima dată de Gregory și Elisabeth Cowan în lucrarea Writing (1980), presupune analiza unui concept, a unei noțiuni sau a unei teme prin proiectarea ei pe cele șase fațete ale unui cub, fiecare dintre ele presupunând o abordare distinctă a subiectului respectiv. Intenția acestei metode este de a evidenția, prin aceste șase fațete ale cubului, cât mai multe tipuri de operații mentale. Ea este utilă în acest cadru deoarece ne oferă posibilitatea de a analiza un text epic din mai multe perspective. Concret, în cele șase fațete ale cubului elevii trebuie să răspundă la următoarele instrucțiuni: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează. Elevii trebuie să răspundă la aceste interogații fie frontal, fie individual, fie pe grupe mici. Metoda evidențiază următoarele avantaje:
– solicită gândirea elevului;
– acoperă neajunsurile învățării individualizate;
– oferă elevilor posibilitatea de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări complexe deoarece presupune abordarea unei teme din mai multe perspective;
– dezvoltă abilități de comunicare;
Limite: – unii elevi muncesc și pentru alții;
– unii elevi pot domina grupul;
– productivitatea unor elevi mai timizi poate scădea atunci când sunt puși în situația de a colabora cu alții;
Clasa va fi organizată pe grupe în timpul activității. Această formă de organizare este benefică în cadrul orelor de limba și literatura română deoarece în didactica modernă se pune accentul pe învățarea prin cooperare căci: lucrând împreună, elevii depind în mod pozitiv unii de alții, fac eforturi comune pentru a rezolva o sarcină, responsabilitatea individuală crește, realizează o interacțiune stimulatoare, își dezvoltă deprinderile și competențele interpersonale. Această lecție este a treia din modulul Baltagul, de Mihail Sadoveanu. (1. Lectura textului suport selectat, 2. Lectura aprofundată a textului suport selectat, 3. Modalități de caracterizare a personajelor.)
Desfășurarea activității:
Profesorul folosește metoda brainstormingului pentru a-și începe lecția. El le va cere elevilor să spună orice cuvânt le vine în minte despre peronajul principal al romanului, Vitoria Lipan. Va nota pe tablă toate cuvintele care au legătură cu personajul.
Profesorul se folosește de lectura orală pentru a-i reintroduce pe elevi în lumea textului.
Apoi, clasa este împărțită în 6 grupe. Profesorul le înmânează un cub care are pe fiecare față unul din următoarele cuvinte: descrie, compară, asociază, analizează, aplică, argumentează. Un reprezentant al fiecărei echipe va rostogoli cubul pentru a afla ce sarcină le este propusă. Profesorul distribuie fișe de lucru pentru fiecare sarcină și niște planșe pentru a rezolva exercițiile.
a. Descrie – Descrie trăsăturile fizice și vestimentația personajului Vitoria Lipan.
b. Compară – Compară atitudinea sa față de copiii săi. Ce observi?
c. Asociază – La ce te face să te gândești replica personajului ”- Îți arăt eu coc, valț și bluză, ardă-te para focului să te ardă! Nici eu, nici bunică-ta, nici bunică-mea n-am știut de acestea, și-n legea noastră trebuie să trăiești și tu.”?
d. Analizează – Analizează monologul interior al lui Gheorghiță cu privire la Vitoria Lipan ”Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare; cunoaște gândurile omului…”
e. Aplică – Dă un alt nume personajului.
f. Argumentează – Exprimă-ți punctul de vedere în legătură cu decizia personajului pentru pedepsirea celor doi ucigași ai lui Nichifor.
După 10 minute, fiecare echipă își va desemna un reprezentant care trebuie să prezinte clasei conținutul sarcinii respective. Elevii adaugă observații, îndrumați de profesor. Se discută concluziile (mijloacele de caracterizare a personajului).
După activitatea propusă profesorul dă tema elevilor: Valorificând citatul următor, alcătuiți o scrisoare prin intermediul căreia să-i prezentați unui coleg absent de la oră portretul Vitoriei Lipan.
„Baltagul este…[…] o epopee […] în care sufletul tenace și aprig de munteancă al Vitoriei Lipan nu pregetă nicio oboseală până nu dă de firul întâmplărilor și măiestria d-lui Mihail Sadoveanu stă într-aceea că a conturat în trăsături omenești, dar fără nicio slăbiciune acest aspru caracter, de o voință aproape sălbatică, aproape neomenească.” (Perspessicius – Opere, vol. IV. Mențiuni critice).
Am ales metoda cubului deoarece ea presupune tratarea unui anumit text pe mai multe dimensiuni. Astfel, am putut să antrenez copiii în activitate, referindu-mă la modurile de caracterizare a personajului, la dezvoltarea imaginației. Așadar, consider că ea este adecvată pentru dezvoltarea acestei competențe, pentru că în timpul folosirii ei, elevii pot dobândi atât componente cognitive propriu-zise (informații noi legate de subiectul abordat), cât și componente metacognitive (capacitatea de a învăța prin această motodă arice alt conținut). Resursele materiale utilizate au fost: cubul cel care face și posibilă aplicarea metodei cu același nume, fișele de lucru, care au asigurat sarcina de lucru echipelor și planșele pe care a lucrat fiecare grupă. Semnalăm aici, mai ales, utilitatea planșelor care ajută la captarea atenției elevilor, dar și la responsabilizarea lor. Ei știu că ceea ce va fi trecut pe planșă va fi analizat de ceilalți colegi și de profesor și în funcție de aceasta vor avea parte de feedback. Ea este, de asemenea, în deplină concordanță cu această competență deoarece vizează exact conținuturile alese pentru a le dezvolta.
Forma de organizare principală a fost pe grupe, însă aceasta a fost îmbinată și cu cea frontală, deoarece profesorul a explicat inițial ceea ce trebuie să facă fiecare. Trebuie recunoscute meritele activității pe grupe deoarece aceasta ajută elevii să își dezvolte personalitatea prin relațiile de socializare cu ceilalți și mai ales ea este în strânsa relație cu competența specifică. De asemenea, ea reușește să ajute și la creșterea stimei de sine, deoarece elevul este mulțumit de rezultatul muncii sale în momentul în care primește un feedback. .În acest caz, grupele au fost constituite din câte 3 elevi.
Considerăm că și timpul a fost suficient derulării activității propuse. Cerințele nu au fost stufoase pentru ca fiecare grupă să aibă timpul necesar să o rezolve cât mai repede. În două minute profesorul a explicat copiilor ce e de făcut, în 8 minute aceștia au colaborat pentru elaborarea răspunsului, iar în 10 minute au fost analizate și formulate concluziile.
B. Rolurile profesorului de limba și literatura română
Atmosfera pe care o creează în clasă profesorul constituie un factor care influențează comportamentul de învățare al elevului. Instaurarea unui climat favorabil de conlucrare fructuoasă între profesor și elevi este o condiție sine-qua-non a lecției moderne.
Așa cum observa Ioan Neacșu „educatorii sunt solicitați astăzi, în mod continuu, să promoveze învățarea eficientă. Și nu orice învățare eficientă, ci una participativă, activă și creativă”.
În condițiile învățării interactive asistăm la o reconsiderare a relației profesor-elev, elevul devine subiect, agent al propriei formări, iar profesorul este ghidul său în acțiunile întreprinse. Redimensionarea rolurilor și ipostazelor cadrului didactic în condițiile învățării interactive și creative este ilustrată de Mușata Bocoș în Instruire interactivă. Repere pentru reflecție și acțiune, 2002, profesorul fiind considerat:
– pedagog care nu impune informațiile științifice, ci construiește dispozitive de învățare, practicând o pedagogie diferențiată și individualizată;
– proiectant, tutore, manager, moderator, organizator și gestionar al conținuturilor, activităților și experiențelor de formare;
– mediator al învățării elevului într-un cadru euristic;
– consilierul elevului care are nevoie de sprijin în învățare;
– partener al elevului într-o relație educațională interactivă;
– coordonator al muncii elevilor;
Modul în care interacționează profesorul de limba și literatura română cu elevii săi are o influență hotărâtoare asupra actului de predare-învățare-evaluare.
Fiecare profesor are un mod propriu de organizare și de coordonare a procesului didactic, putem identifica, potrivit lui Sorin Cristea, trei stiluri pedagogice:
Stilul pedagogic autoritar este specific profesorului care controlează întreaga activitate didactică, elevul fiind pus în situația de a prelua punctul de vedere al acestuia, fără a-și putea exprima părerea. Profesorul caracterizat printr-un astfel de stil păstrează o anumită distanță față de clasă, e singurul care are dreptul de a lăuda sau sancționa, își asumă responsabilitatea pentru întregul demers didactic, hotărând singur ce să se predea și
cum, ce și cât să se învețe, ceea ce duce la compromiterea actului educativ.
Stilul pedagogic democratic este specific profesorului care își propune să valorifice resursele ce-i stau la îndemână, caracterizându-se prin deschidere spre inovație, preocupare pentru dezvoltarea elevului, oferindu-i acestuia independență și libertate în gândire. Este interesat de conexiunea inversă oferită de elevi, se adaptează cerințelor și nevoilor acestora, păstrându-se, astfel, echilibrul dintre subiectul și obiectul educației.
Stilul pedagogic permisiv caracterizează profesorii care manifestă indiferență, pasivitate, dezinteres față de procesul didactic. În astfel de cazuri, conexiunea inversă nu funcționează la parametri normali, rezultatele elevilor sunt scăzute, nu există motivație pentru învățare.
În cadrul orelor de limbă și literatură română, la fel ca la celelalte discipline, pot exista situații conflictuale. Conflictele pot apărea între profesor-elev dar și elev-elev. O situație conflictuală între profesor și elev ar putea fi aceea în care profesorul a adus rezultatele de la lucrarea de ora trecută. Unul dintre elevi, nemulțumit de notă, mototolește lucrarea și o aruncă la coș. Cauzele acestui conflict ar putea fi: pregătirea insuficientă a elevului, tulburări de comportament ale elevului, educația din familie sau stilul managerial al profesorului. Unele dintre soluțiile posibile pentru a rezolva acest conflict sunt: impunerea autorității profesorului prin sancționarea elevului conform regulamentului școlar (scăderea notei la purtare), negocierea conflictului (explicarea și argumentarea notei, argumentarea comportamentului elevului, găsirea unei soluții) sau ignorarea gestului elevului.
SUBIECTUL AL II-LEA
A.
Competența 4.1. redactarea textelor cu destinații diverse (conținut ales –povestirea unor texte narative/filme văzute)
Competența 4.2. utilizarea unui lexic diversificat, recurgând la categoriile semantice studiate și la mijloacele de îmbogățire a vocabularului, pentru exprimarea nuanțată (conținut ales – utilizarea mijloacelor interne de îmbogățire a vocabularului (derivare cu sufixe și prefixe, compunere – prin alăturare, subordonare și abreviere, schimbarea valorii gramaticale).
Am ales cele două conținuturi deoarece sunt în mare legătură.
Probă de evaluare – Mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului
Itemi obiectivi
Alege varianta corespunzătoare răspunsului corect: (10p)
Cuvintele formate prin derivare cu sufixe și prefixe sunt:
untdelemn, C.F.R, câine-lup
înnegrit, frunzuliță, norișor
dinspre, bătrânul, fărădelege
Varianta corectă – b (10p)
altă variantă – (0 p)
Avantajele acestui tip de item (cu alegere multiplă) sunt date mai ales de ușurința în corectarea răspunsurilor. Profesorul reușește astfel ca într-un timp scurt să corecteze un număr mare de lucrări. Un alt avantaj este faptul că acest gen de item are fidelitate ridicată. El reusește să prelucreze rezultatele foarte ușor. În acest caz, este probat dacă elevul știe sau nu mijloacele de îmbogățire a vocabularului, așadar cerința este în concordanță cu competența 4.2. Un dezavantaj ar fi faptul că unii elevi ghicesc întrebarea. Deci, faptul că varianta corectă este încercuită nu garantează ca elevul știe forma corectă.
Unește cuvintele din prima coloană cu mijlocul intern de îmbogățire a vocabularului corespunzător. (20p)
A. B.
desface compunere prin abreviere
C.E.C derivare cu prefix
suferinzi compunere cu cratimă
redactor-șef conversiune
Răspunsuri corecte:
desface – derivare cu prefix
C.E.C – compunere prin abreviere
suferinzi – conversiune
redactor-șef – compunere cu cratimă
Cele 4 variante corecte: 20p
3 variante corecte: 15p
2 variante corecte: 10p
1 variantă corectă: 5p
0 variante corecte: 0p
Un avantaj al acestui item este faptul că, precum itemul anterior, presupune o viteză mare de lucru. Profesorul reușește să cuantifice rezultatele într-un timp scurt. Este vizată, din nou, competența 4.2. mai ales prin verificarea modului în care elevul a înțeles mijloacele interne de îmbogățire a vocabularului. Dezavantajul este că ele testează rezultate doar de la nivelurile cognitive inferioare.
Itemii semiobiectivi – presupun răspunsuri mai elaborate. Ei nu mai verifică informații de la nivelurile cognitive inferioare. (10p)
Completează spațiile punctate:
Cuvintele Valea Oltului, pe la, Delta Dunării s-au format prin……………
Cuvintele un îndrăgostit, un aproape, bătrânul s-au format prin………
Cuvintele înflorit, florar, norișor s-au format prin……….
Răspunsuri: a. compunere prin alăturare fără cratimă
b. conversiune
c. derivare
Toate răspunsurile corecte: 10p
Două răspunsuri corecte: 6,66p
Un răspuns corect: 3,33p
Niciun răspuns corect: 0p
Acest item are avantajul de a-l pune pe elev să verifice prin ce miljloace s-au format cuvintele pentru a găsi răspunsul corect. Așadar, este vorba de respectarea competenței 4.2. Un dezavantaj ar fi faptul că nu verifică și elemente de ordin superior.
Itemii subiectivi sunt cunoscuți și ca itemi cu răspuns deschis (tip eseu). Ei vizează verificarea cunoștințelor de la nivelurile cognitive superioare.
Eseu structurat
Realizează o compunere narativă de 8-10 rânduri cu titlul ,,Filmul preferat” în care să utilizezi 3 cuvinte formate prin derivare, unul prin conversiune și unul prin compunere. Subliniază-le! (30p)
În redactarea lucrării vei ține cont de:
respectarea părților specifice unei compuneri – 5p
utilizarea cuvintelor date – 9p
concordanța dintre titlu și conținut – 5p
respectarea normelor de ortografie și de punctuație – 9p
încadrarea în limita de spațiu propusă – 2p
Filmul preferat
Ultimul film pe care l-am vizionat împreună cu surioara mea a fost ”Albă ca zăpada și cei șapte pitici”, o producție de Walt Disney Pictures. Albă ca zăpada este o prințesă, a cărei mame vitrege îi vrea răul deoarece o invidiază pentru frumusețea sa. Nevoită să fugă de acasă pentru a scăpa cu viață, prințesa nimerește într-o pădurice la căsuța celor 7 pitici. Ajunsă aici, ea se adăpostește în casa acestora și se împrietenește cu ei. Împărăteasa cea rea, aflând că prințesa trăiește, pune la cale diferite planuri de a scăpa de ea, însă piticii o salvează. Când cel mai reușit plan al împărătesei este îndeplinit, un tânăr prinț își face apariția pentru a o salva pe frumoasa prințesă.
Acest item are avantajul de a verifica mult mai multe capacități. E vorba așadar și de cunoașterea mijloacelor interne de îmbogățire a vocabularului (competența 4.4.) dar și de organizarea unor secvențe textuale ( competența 4.3.). Un dezavantaj al acestui item ar fi că profesorul reușește să corecteze un volum mic de informații într-un timp mare, dar și faptul că poate să intervină subiectivitatea.
B. Metode alternative de evaluare
În procesul evaluării, utilizarea metodelor tradiționale este foarte importantă, îndeosebi în evaluarea realizării obiectivelor performative cognitive. Deși importante pentru testarea cunoștințelor și capacităților de bază, metodele tradiționale de evaluare nu mai sunt foarte eficiente. Ca urmare, trebuie folosite metode de evaluare care să facă apel la creativitatea elevului, la gândirea divergentă, generalizări sau lucrul în echipă.
Principalele metode alternative sau complementare de evaluare al căror potențial formativ susține individualizarea actului educațional prin sprijinul elevului sunt:
• observarea sistematică a comportamentului elevilor;
• investigația;
• proiectul;
• portofoliul;
• autoevaluarea.
Pentru a putea rezolva conținutul asociat (utilizarea sinonimelor, a antonimelor și a omonimelor adecvate în contexte date) din cadrul competenței specifice 4.2 (utilizarea unui lexic diversificat, recurgând la categoriile semantice studiate și la mijloacele de îmbogățire a vocabularului, pentru exprimarea nuanțată), ca metoda alternativă de evaluare am ales tehnica 3/2/1.
Tehnica 3/2/1 este o metodă alternativă de evaluare prin care se pot aprecia rezultatele unei secvențe sau a unei întregi activități instructive.
Pentru a verifica cunoștințele dobândite de elevi în timpul orei de limbă română (Categorii semantice: sinonime, antonime, omonime), profesorul i-a evaluat pe elevi folosid tehnica 3/2/1. Aceștia au trebuit să noteze, individual, pe caiete 3 noțiuni pe care le-au învățat în lecția respectivă, 2 idei în privința a ceea ce vor învăța în continuare și 1 capacitate pe care au deprins-o în urma activității de predare-învățare. Această metodă ajută la depistarea precoce și ameliorarea punctelor slabe, dar și a lacunelor din cadrul procesului de învățare.
Capitolul 5
Practică pedagogică – în învățământul liceal, postliceal și universitar
Proiect de lecție
PROFESOR: GEORGIANA PETROȘANU
DATA: 25.03.2016
CLASA: a X-a A
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: COLEGIUL ”GRIGORE ANTIPA”, BACĂU
OBIECTUL: Limba și literatura română
SUBIECTUL LECȚIEI: Pe lângă plopii fără soț… de Mihai Eminescu
TIPUL LECȚIEI: receptarea textului liric
COMPETENȚE GENERALE:
1. Receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare;
2. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată ;
3. Receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse;
4. Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse;
COMPETENȚE SPECIFICE:
Identificarea particularităților și a funcțiilor stilistice ale limbii în receptarea diferitelor tipuri de texte
Receptarea adecvată a sensului / sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de texte orale sau scrise
2.3. Identificarea și analiza elementelor de compoziție și de limbaj în textul poetic
2.4. Folosirea unor modalități diverse de înțelegere și de interpretare a textelor literare studiate
OBIECTIVE:
să identifice elementele de compozitie ale unui text liric (titlu, vers, strofa, secvențe poetice/tablouri);
să recunoasca temele și motivele romantice prezente în poezie;
să identifice în text elementele de prozodie (rimă, ritm, măsură);
să prezinte originalitatea prozodiei eminesciene;
să evidențieze figurile de stil și rolul acestora în comunicarea ideilor poetice;
să interpreteze rolul timpurilor verbale în constituirea sensului poeziei;
STRATEGII DIDACTICE:
a. Metode și procedee: conversația, explicația, descoperirea, ciorchinele;
b. Mijloace: tabla, manualul, fișe de lucru, power-point;
c. Resurse: capacitățile de învățare ale elevilor, cunoștințele lor anterioare;
Forme de organizare a clasei: Activitatea frontală alternativ cu activitatea independentă, munca pe grupe
Material bibliografic:
Vistian Goia, Didactica limbii și a literaturii române pentru gimnaziu și liceu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002
Alina Pamfil, Limba și literatura română în gimnaziu – Structuri didactice deschise, Ed. Paralela 45, 2003
Manual ART, clasa a X-a
Evaluare: observarea sistematică a elevilor, chestionare orală cu aprecieri prin calificative.
Anexa 1
Grupa I, IV: 1.În primele două catrene ale textului, simetrice structural, se fixează opoziția principală a poeziei (eu – tu), accentuată de alternanța afirmativ/negativ. Comentează aceste versuri, punând în evidență paralelismul lor. 2.Găsește o sintagmă adecvată care să surprindă esența versurilor..
Grupa II, V: 1.Secvența a doua (strofele 3-8) surprinde elogiul iubirii ideale și al iubitei. Comentează modalitățile prin care se realizează gradția ascendentă a sentimentului și evidențiază imaginea iubitei. 2.Găsește o sintagmă adecvată care să surprindă esența versurilor.
Grupa III: 1.Strofele 9-10 evidențiază antiteza dintre trecut și prezent, realizată într-o gradație descendentă. Comentează versurile, surprinzând atitudinea eului liric și imaginea iubitei. 2.Găsește o sintagmă adecvată care să surprindă esența versurilor.
Grupa VI: Comentează valoarea imperfectului trebuia din strofa finală.
Identifică relații de opoziție la nivelul întregului text.
Identifică mărci ale lirismului subiectiv
Grupa VII: Realizează o paralelă în care să prezinți asemănarea dintre mesajul transmis de versurile: Și te privesc nepăsător/ C-un rece ochi de mort și finalul din Luceafărul: Ci eu în lumea mea mă simt/ Nemuritor și rece.
Grupa VIII: Explică înțelesul versurilor: Căci azi le semeni tururor/La umblet și la port. De ce înainte iubita era diferită de celelalte femei, iar acum nu mai este?
Capitolul 6
Managementul organizației școlare
Organizarea activității instituționale
Introducere
Lucrarea de față are ca temă organizarea activității instituționale. M-am oprit asupra acestei teme pentru a o investiga deoarece cuprinde acel ochi nevăzut al managerului care se află în toate colțurile școlii și surprinde imaginea acesteia în orice moment al anului.
Documentele ce atestă buna organizare a unei școlii sunt: regulamentul de ordine interioară, organigrama și fișa postului alături de documentele manageriale la nivel de instituție. Toate acestea depind de viziunea managerului și de contextul socio-cultural unde se află amplasată aceasta pentru a aplica o politică de dezvoltare eficientă și pe termen lung.
Rolul temei este de a se observa legătura strânsă între documentele ce trebuie elaborate la fiecare început de an și responsabilitățile pe care trebuie să le îndeplinească membrii instituției așa cum s-a stabilit în documente, pentru a atinge scopul comun al grupului educațional, lucru pe care nu îl poate face o singură persoană (managerul).
I. Partea teoretică
I.1. Delimitări conceptuale
Procesul de obținere și ordonare a resurselor umane și a celorlalte resurse în vederea atingerii finalităților stabilite la nivelul planificării poartă numele de organizare (Managementul organizației școlare, ISJ Bihor, 2013, p. 12)
Structura organizatorică este scheletul întregului organism al unei instituții educaționale, ce implică resursele umane ce pot funcționa depinzând de modul plasării lor și perioada de timp dată în concepția lui Ion Țoca (Management educațional, EDP, R.A. București, 2002, p.43)
Structura organizatorică arată modul de aranjare a personalului în anumite subsisteme organizatorice și a relațiilor manageriale ce se stabilesc între acestea într-o configurație prestabilită, în vederea realizării obiectivelor planificate.
În contextul descentralizării susținut de Ministerul Învățământului, organizația este acea colectivitate de oameni care lucrează împreună pentru a atinge un scop comun, de neatins pentru un singur individ (Managementul organizației școlare, Curs_MOS_descentralizare.pdf., p.11).
Structura organizatorică a instituțiilor educaționale se poate prezenta, în concepția lui Ioan Țoca, (Management educational, EDP, R.A. București, 2002, p. 44) ca o structură de conducere sau funcțională, cuprinzând ansamblul persoanelor și relațiilor manageriale implicate în procesul managerial; respectiv o structură de execuție sau operațională, cuprinzând personalul, compartimentele și relațiile manageriale constituite în vederea realizării directe a obiectelor planificate în procesul educațional.
Tot Ioan Țoca, (Management educațional, EDP, R.A. București, 2002, p. 44) descrie și componentele primare ale structurii organizatorice: postul, funcția, compartimentul, nivelul ierarhic, ponderea ierarhică și relațiile manageriale.
E. Păun surprinde organizația ca un sistem de activități structurate în jurul unor finalități (scopuri, obiective) explicit formate care antrenează un număr mare de indivizi ce dețin statute și roluri bine determinate în cadrul unei structuri bine diferențiate, cu funcții de conducere și coordonare a activităților, lucru deloc ușor.
I.2. În Managementul organizației școlare, ISJ Bihor, sunt descrise următoarele caracteristici: asigură principiile instrumentale necesare prntru realizarea conducerii optime strategice a organizațiilor școlare la nivel de sistem; stimulează apariția unor noi tipuri de legături între compartimente care influențează calitatea deciziilor.
I.3. Tipuri de organizare instituțională (Managementul organizației școlare, ISJ Bihor)
a. organizarea formală cuprinde ansamblul elementelor organizatorice din cadrul instituțiilor școlare stabilite prin Regulamentul intern, organigramă și fișa postului.
b. organizarea informală reflectată de toate elementele și interacțiunile umane cu caracter organizatoric care se manifestă spontan sau natural între angajații instituției, pentru a atinge interesele personale ale instituției. Componentele organizării informale: grupa informală, relațiile informale, rolul informal, liderul informal.
I.4. Ioan Țoca (Management educațional, EDP, R.A. București, 2002, p. 43) numește documentele manageriale:
I.4.1. Documentele manageriale ale nivelului:
1. Conducerii (Mapa directorului, Registrul de procese verbale ale Ședințelor Consiliului de Administrație, Registrul de procese verbale ale ședințelor Consiliului Profesoral, Registrul de Inspecții Școlare, Registrul unic de control, Cartea de Onoare a instituției educaționale);
2. Secretariatului (Dosarul cu ordine, instrucțiuni, regulamente etc.; Recensământul copiilor de la 0-7 ani, cataloagele claselor, registrul de înscriere a copiilor, Registrele matricole și multe altele);
3. Ariilor curriculare, catedrelor sau altor comisii (membrii ariilor, catedrelor și comisiilor, programul managerial pe an școlar și pe semester, planificările semestriale, procesele verbale ale activităților desfășurate, banca de date a materialelor prezentate).
I.4.2. Documentele de formalizare a structurii organizatorice:
1. Regulamentul de ordine interioară;
Unul din cele mai complexe documente de prezentare a structurii organizatorice elaborate la nivelul fiecărei instituții, care descrie mecanismul de funcționare a instituției educaționale prin stabilirea atribuțiilor ce revin comisiilor, compartimentelor, respective sarcinile, competențeleși responsabilitățile diferitelor funcții existente.
El cuprinde următoarele părți:
-caracteristica topologică (denumirea, adresa, tipul unității școlare, precizarea domeniului și a obiectului de activitate, act normative de înființare, statutul juritic);
-structura organizatorică redă în ordine descrescătoare nivelurile ierarhice și subdiviziunile organizatorice din punct de vedere al unor caracteristici statutare, funcționale și organizatorice ale instituției educaționale.
-managementul strategic prezintă organele participante la management;
-managementul tactic exprimă detaliat sarcinile, competențele și responsabilitățile managerilor de ordin superior;
-managementul curent ce prezintă unele component structuraleoperaționale, la nivelul cărora se adoptă decizii;
-decizii finale.
2. Organigrama;
În concepția lui Ioan Țoca, (Management educațional, EDP, R.A. București, 2002, p.52) organigrama este acea reprezentare grafică a structurii organizatorice formale a instituției educaționale și se prezintă ca un instrument cu dublu rol (pasiv – de vizualizare a structurii organizatorice și active – ca arii organizatorice).
Prezentarea organigramei este inedită: piramidală, circular și ordonată de sus în jos, ordonată de la stânga la dreapta.( Vezi anexa 1.)
3. Fișa Postului
Face parte din documentele operaționale ale Regulamentului de Ordine Interioară. Ea se întocmește la început de an școlar. Are următoarele elemente definitorii (Descrierea postului și cerințele postului) (Vezi anexa 2.)
II. Partea aplicativă
O bună organizare a activității instituționale face ca școala să funcționeze optim și să aibă progrese interne și externe. Managerul școlii este cel care își asumă structura organizatorică a personalului în subsisteme organizatorice și observă relațiile de manageriat ce se leagă între ele, urmărind obiectivele planificate la începutul fiecărui an școlar în Consiliul Profesoral, dar și în Consiliul de Administrație. Principiile metodologice ale managerului într-o școală modernă din mediul urban sau mediul rural trebuie să fie flexibilitatea, învățarea activă, individualizarea procesului de dezvoltare profesională.
O organizație care învață în urma unei analize a realității și a contextului în care există, își planifică și proiectează activitatea în mod eficient, eficace și flexibil ține cont de documente, de completarea lor și de arhivarea acestora. Astfel, putem vorbi de learning organization, unde sistemul de referință nu este unul individual care învață în cadrul organizației, ci organizația în ansamblu. Din acest punct de vedere learning organization arată procesele de realizare dirijată și structurată a schimbării organizației, prin redefinirea, redimensionarea și restructurarea valorilor și comportamentelor colective, grupale. (Păun, 1999).
Documentele manageriale principale ale unui director sunt:
Concluzii:
În urma analizei am constatat că bibliografia de specialitate surprinde mai mult caracteristicile managerului în raport cu instituția pe care o conduce, mai puțin pune accent pe documentele care atestă modul de conducere.
Documentele surprind actualitatea din instituție, viața ei la un moment dat, ele sunt tipizate, trebuie completate în condiții dinainte stabilite. Existența lor arată o preocupare a managerului privind fiecare membru al grupului pe care îl conduce.
Bibliografie
1. Ceobanu, Marius, C., Managementul clasei de elevi, în volumul: C. Cucoș (Coord.) Psihopedagogie pentru examenul de definitivare și grade didactice, ediția a II-a, Editura ”Polirom”, Iași, 2008
2. Chelcea, Septimiu, Cercetarea sociologică. Metode și tehnici, Editura ”Destin”, Deva, 1998
3. Coja, Carmen, Managementul timpului școlar, 2010
4. Cosmovici, A., Psihologie generelă, Editura ”Polirom”, Iași, 2005
Cucoș, C., Timp și temporalitate în educație. Elemente pentru un management al timpului școlar, Editura ”Polirom”, Iași, 2002
5. Dumitriu, Constanța, Metodologia cercetării educaționale, Editura ”Alma Mater”, Bacău, 2011
6. Ilie, Vali, Managementul clasei de elevi – Gestionarea situațiilor de criză, Craiova, 2012
7. Iosifescu, Ștefan (2005). Management Educațional, Editura ”Educația 2000+”, (Iosifescu.2005.pdf.)
8. Moise, Ion, Cariera didactică între motivație și performanță, Editura ”Sfântul Ierarh Nicolae”, 2010
9. Păcurari, Otilia, Ștefania (2009). Management instituțional și management de proiect, Editura ”Educația 2000+”, București (Pacurari 2009.pdf)
10. Tirca20011.pdf., Management Educațional, FSE POSTDRU 2007-2013
11. Țoca, Ion (2002). Management Educațional, București, Editura ”Didactică și Pedagogică”, R.A.
12. Programa școlară pentru limba și literatur română clasele a V-a – a VIII-a, București, 2009
13. Wong, H., K. & Wong, R., T., The first day of school, Mountain View, CA: Harry K. Wong Publications, 1998
14. Curs_MOS_descentralizare.pdf., FSE POSTDRU 2007-2013, Academia de Studii Economice, București.
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE
privind elaborarea portofoliului didactic
Subsemnata Petroșanu Georgiana – Andreea, declar pe propria răspundere că:
lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;
nu au fost folosite alte surse decât cele menționate în bibliografie;
nu au fost preluate texte, date sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa preluării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale mele;
lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.
Data, ABSOLVENT,
_______________ ____________________________
Semnătura,
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Portofoliul Didactic (ID: 102266)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.