Politici Contabile Privind Imobilizările Corporale

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE

GESTIUNE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. Eugeniu ȚURLEA

Absolventă:

Ștefania Cristina DRĂGOI

București

2014

ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE

GESTIUNE

POLITICI CONTABILE PRIVIND IMOBILIZĂRILE CORPORALE

Coordonator științific:

Prof. univ. dr. Eugeniu ȚURLEA

Absolventă:

Ștefania Cristina DRĂGOI

București

2014

Introducere

Contabilitatea prezintă diferențe semnificative de la o economie națională la alta, fie că avem în vedere modul în care aceasta este normalizată, fie modul în care este aplicată. Fiecare sistem contabil național este în mare parte efectul particularităților juridice, economice, sociale și culturale.

Am ales și tratat cu mult interes această temă deoarece o consider fundamentală și utilă pentru teoria și practica contabilă.

Având în vedere importanța armonizării contabile internaționale spre care se tinde, obiectivul demersului nostru științific se va concretiza în studierea problematicii activelor imobilizate corporale din punctul de vedere al referențialelor internaționale, analizând deopotrivă modul în care prevederile acestora se aplică la nivel național, în România.

În vederea realizării acestui obiectiv vom studia reglementările legale în vigoare la nivel național și internațional referitor la tratamentul contabil aplicat activelor imobilizate corporale, pentru a ajunge la capacitatea de a genera o imagine de ansamblu asupra nivelului de aplicare al prevederilor internaționale la nivel național.

Criteriile avute în vedere pentru realizarea acestei cercetări sunt următoarele: definirea și recunoașterea, clasificarea, durata de viață, evaluarea inițială, cheltuielile ulterioare, evaluarea ulterioară, amortizarea, deprecierea, casarea și cedarea.

În cele din urmă, am decis să avem în vedere asemănările și deosebirile în ceea ce privește politicile contabile referitoare la activele imobilizate corporale, întrucât studiul de caz ce ne-am propus să-l realizăm, se va baza pe analiza unor exemple ilustrative privind recunoașterea, evaluarea și prezentarea informațiilor referitoare la imobilizările corporale.

De asemenea, am realizat o analiză a politicilor contabile privind imobilizările corporale ale Alumil Rom Industry S.A. București.

Capitolul 1. Activele imobilizate corporale în contextul referențialelor internaționale de contabilitate

Particularizând definiția dată de Cadrul IASC pentru întocmirea și prezentarea situațiilor financiare prin prisma IAS 16 Imobilizări corporale, IAS 17 Leasing, IAS 38 Active necorporale, IAS 40 Investiții imobiliare, activele imobilizate reprezintă resursele controlate de întreprindere care îndeplinesc următoarele condiții:

– Au o durată de utilizare mai mare de un an;

– Sunt utilizate în activitatea de exploatare a întreprinderii, date cu chirie (inclusiv leasing) terților spre a fi folosite de către aceștia precum și investițiile financiare pe termen lung (plasamentele financiare în capitalul altor societăți, inclusiv creanțele legate de aceste plasamente);

– Sunt achiziționate sau fabricate spre a fi utilizate în activitatea întreprinderii (inclusiv pentru creșterea valorii capitalului) și nu destinate comercializării.

După forma pe care o îmbracă și destinația pe care o capătă, activele imobilizate se împart în:

Imobilizări necorporale sau intangibile;

Imobilizări corporale;

Imobilizări financiare.

IAS 16 trebuie aplicat în contabilitatea imobilizărilor corporale, exceptând cazul în care un alt standard prevede sau permite o abordare contabilă diferită. Standardul trebuie aplicat de către toate întreprinderile pentru imobilizările corporale folosite în producția de bunuri și servicii sau pentru administrație.

Standardul IAS 16 nu este aplicabil în cazul:

Pădurilor, resurselor naturale neregenerabile, prospecțiunilor și extracțiilor de minereu, de petrol și gaze naturale și concesiunilor miniere, care nu sunt imobilizări corporale în spiritul Standardului;

Activelor biologice aferente activelor agricole pentru care se aplică IAS 41.

Definirea imobilizărilor corporale

Conform IAS 16, o imobilizare corporală este un activ tangibil deținut pentru a fi utilizat în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terților sau pentru scopuri administrative și de la care se așteaptă să fie utilizat pe parcursul a mai mult de o perioadă.

Un element de imobilizări corporale este recunoscut în activ atunci când este probabil ca întreprinderea să beneficieze de avantajele economice viitoare asociate acestuia și costul lui, valoarea sa justă, poate să fie evaluat(ă) în mod fiabil.

IAS 16 prevede și posibilitatea tratării ca imobilizări corporale distincte a unor componente.

Așa cum prevede IAS 16, raționamentul profesional trebuie utilizat în luarea deciziei referitoare la necesitatea înregistrării imobilizărilor corporale în categorii separate sau într-o singură categorie comună. Acolo unde un activ poate fi asimilat cu un întreg, dar componentele lui pot avea durate de viață diferite, costuri separate vor fi alocate acestor componente și vor fi aplicate rate de amortizare diferite. Acest tratament recunoaște realitatea economică a modului de consum al multor active.

Conform IAS 16, pentru organizarea contabilității curente, inclusiv prezentarea în situațiile financiare, imobilizările corporale sunt clasificate pe clase.

În IAS 16, cu titlu de recomandare sunt delimitate următoarele clase: terenuri, terenuri și clădiri, mașini și echipamente, nave, aeronave, automobile, mobilier, instalații, piese de schimb și asamblare și echipamente de birotică.

Evaluarea inițială

O imobilizare corporală trebuie recunoscută inițial la costul său. Ulterior acestui moment necesitatea evaluării contabile intervine și în următoarele momente la inventariere, la închiderea exercițiului și la data ieșirii din patrimoniu.

Evaluarea inițială se întemeiază pe costul istoric calculat pe baza documentelor justificative, cost care poartă denumirea de valoare contabilă de intrare.

În mod concret valoarea contabilă de intrare se identifică cu:

-valoarea de aport stabilită în urma evaluării pentru bunurile reprezentând aport la capitalul social;

-valoarea justă pentru bunurile obținute cu titlu gratuit;

-costul de achiziție pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

-costul de producție pentru bunurile produse în unitate.

Prin valoare justă se înțelege suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de bunăvoie între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții, cu prețul determinat obiectiv.

Conform IAS 16, costul de achiziție este alcătuit din următoarele elemente:

Prețul de cumpărare

+taxe vamale și alte taxe nedeductibile

+toate cheltuielile directe necesare punerii bunului în stare de utilizare sau intrări în gestiune a bunului formate din cheltuieli de amenajare a amplasamentului, cheltuieli de transport și manipulare inițiale, cheltuieli de montaj, onorariile cuvenite arhitecților și inginerilor, costuri de demontare și montare a activului, respectiv costurile de restaurare a amplasamentului în măsura în care costul este recunoscut ca provizion conform IAS 37 Provizioane, active și datorii contingente

+costurile îndatorării, ca tratament contabil alternativ sau opțional, aferente împrumuturilor de finanțare a achiziției conform IAS 23 Costurile îndatorării

-reducerile comerciale primite.

În ceea ce privește costul de producție, acesta se bazează pe următoarea formulă:

Costul de achiziție al materiilor prime și materialelor consumate, delimitate în mod direct pe obiectul de investiție

+costurile de prelucrare directe

+costurile indirecte de producție, imputate în mod rațional

+costurile îndatorării în cazul opțiunii pentru tratamentul alternativ al acestora

+rebuturile și alte căderi tehnice în cadrul limitelor normale admise

+alte costuri delimitate în mod direct.

Cheltuielile administrative și alte cheltuieli generale nu intră în structura costului activului, cu excepția situației în care astfel de cheltuieli pot fi direct legate de achiziția și punerea în funcțiune a bunului.

Schimburile de active

O imobilizare corporală poate fi achiziționată prin schimb total sau parțial cu o altă imobilizare corporală de aceeași natură sau cu un alt activ. Costul unui astfel de activ este evaluat la valoarea justă a activului primit în schimb, care este echivalent cu valoarea justă a activului schimbat, ajustată cu valoarea lichidităților și echivalentelor de lichidități transferate.

Cheltuieli ulterioare

Ulterior intrării activului imobilizat, se efectuează în legătură cu acesta o serie de cheltuieli care se împart în două categorii:

-cheltuieli privind modernizarea investiției inițiale;

-cheltuieli cu reparațiile și întreținerile privind activele imobilizate.

Cheltuielile cu modernizarea sunt recunoscute ca o componentă care mărește valoarea contabilă inițială. Pentru ca acestea să fie recunoscute trebuie să contribuie efectiv la creșterea performanțelor activului imobilizat, concretizat în modificarea unei imobilizări corporale care să contribuie la extinderea duratei sale utile de viață, modernizarea componentelor imobilizării corporale care să contribuie la îmbunătățirea calității producției, adoptarea unor procese care să contribuie la reducerea substanțială a costurilor de producție.

Prin urmare, aceste cheltuieli trebuie să fie adăugate la valoarea contabilă netă a activului numai în cazul în care îmbunătățește performanțele respectivului activ în plus față de parametrii de funcționare stabiliți inițial, rezultând astfel beneficii economice viitoare suplimentare față de cele evaluate inițial.

Cheltuielile cu reparațiile și întreținerile nu se adaugă la valoarea contabilă inițială. Ele sunt tratate în categoria costurilor perioadei, fiind atribuite direct rezultatului exercițiului financiar.

Evaluarea ulterioară

Pentru evaluarea ulterioară recunoașterii inițiale se pot folosi tratamente de bază (modelul bazat pe cost) și tratamente alternative (modelul de reevaluare) în funcție de tipul imobilizării.

Tratamentul de bază prezintă valoarea contabilă ulterioară la care o imobilizare corporală apare în bilanț egală cu:

Valoare contabilă inițială

-amortizarea cumulată pe durata folosirii

-pierderi cumulate din depreciere

= valoare netă contabilă

Prin aplicarea tratamentului de bază, activul este înregistrat la cost din care se scade orice amortizare cumulată. Însă este necesară deducerea eventualelor provizioane pentru deprecieri pentru a reduce valoarea unui activ la valoarea recuperabilă.

Pot să apară situații în care după recunoașterea inițială, valoarea contabilă a unui activ să nu fie recuperată din punct de vedere economic din activitatea viitoare. În acest caz, IAS 16 și IAS 36 Deprecierea activelor cer ca reducerea valorii contabile înregistrate până la valoarea recuperabilă să fie înregistrată imediat ca o cheltuială în contul de profit și pierdere.

În aceste condiții, pierderea din depreciere = valoarea contabilă – valoarea recuperabilă unde:

Valoarea recuperabilă a unui activ este valoarea cea mai mare dintre prețul net de vânzare și valoarea sa de utilizare.

Valoarea de utilizare este valoarea actualizată a fluxurilor de numerar ce se estimează a se obține în urma utilizării activului respectiv și din vânzarea lui la sfârșitul perioadei lui de viață utile.

Prețul net de vânzare reprezintă un preț estimat al bunurilor la care se așteaptă să fie vândute, preț din care se deduc eventualele cheltuieli cu vânzarea.

Tratamentul alternativ se bazează pe valoarea reevaluată care substituie valoarea contabilă inițială. Se precizează că valoarea reevaluată este o valoare justă bazată pe prețul de piață.

Valoarea justă a terenurilor și construcțiilor este determinată de experți calificați. Valoarea justă a instalațiilor de producție este valoarea lor de piață determinată prin estimare. Reevaluarea trebuie să se aplice la ansamblul bunurilor din aceeași categorie, în mod simultan. Atunci când valoarea contabilă a unui activ crește, ca urmare a unei reevaluări, creșterea are ca efect și majorarea capitalurilor proprii, în speță a rezervelor din reevaluare. Atunci când valoarea contabilă a unui activ se diminuează, ca urmare a unei reevaluări, această reevaluare trebuie contabilizată la cheltuieli.

Pentru contabilizarea reevaluărilor imobilizărilor corporale se folosește unul din următoarele două procedee:

Procedeul 1: reevaluarea simultană a valorilor brute și a amortizărilor cumulate.

Procedeul 2: reevaluarea numai a valorii nete contabile, stabilită prin deducerea amortizărilor din costul imobilizărilor.

Potrivit IAS 16, pentru imobilizările corporale care înregistrează evoluții nesemnificative ale valorii lor juste, este suficientă o reevaluare la intervale de 3-5 ani. Dacă evoluțiile valorii juste sunt importante atunci se recomandă o reevaluare anuală.

În cazul în care un element al imobilizărilor corporale este reevaluat, atunci întreaga clasă din care face parte acel element trebuie reevaluată.

Amortizarea imobilizărilor corporale

IAS 16 definește amortizarea ca fiind alocarea sistematică a valorii amortizate de-a lungul duratei de viață utile. Amortizarea reprezintă procesul de alocare rațională și sistematică a costului unei imobilizări de-a lungul duratei sale utile de viață pentru a realiza conectarea cheltuielilor la venituri.

Din perspectiva acestei definiții două concepte sunt importante:

-alocarea rațională: cheltuiala cu amortizarea este relativă beneficiilor economice așteptate a se obține din utilizarea activului;

-alocarea sistematică: calculul cheltuielii cu amortizarea se bazează pe o formulă care se decide în momentul achiziției și care nu poate fi modificată ulterior decât excepțional.

Durata amortizării reprezintă durata în ani sau în unități de producție folosită pentru alocarea în timp a valorii amortizabile.

Conform IAS 16, durata utilă de viață reprezintă perioada pe parcursul căreia se estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării, respectiv numărul unităților produse ce se estimează că vor fi obținute de întreprindere prin folosirea activului respectiv.

O asemenea durată este mai mică decât durata de viață fizică și se estimează, conform IAS 16, în raport de următoarele criterii:

-uzura fizică condiționată la rândul său de condițiile în care se folosește activul respectiv, numărul de schimburi, regimul de reparații capitale etc.

-uzura morală determinată de perfecționările și modernizările intervenite în exploatarea imobilizărilor corporale.

-prevederile legale cu privire la durata de viață.

Reexaminarea duratei de utilitate

În cursul utilizării unui activ poate să devină evident că estimarea duratei sale de utilitate este neadecvată. De exemplu, durata de utilitate poate să fie prelungită ca urmare a cheltuielilor ulterioare privind activul, care ameliorează starea acestuia dincolo de nivelul de performanță definit inițial. Dimpotrivă, unele schimbări tehnologice sau evoluții ale pieței produselor corespondente pot să conducă la reducerea duratei de utilitate a activului. În astfel de situații, durata de utilitate și implicit cota de amortizare sunt ajustate pentru exercițiul în curs și exercițiile următoare.

Politica de reparații și de mentenanță pe care o practică întreprinderea poate să afecteze, de asemenea, durata de utilitate a unui activ. O atare politică poate genera o extindere a duratei de utilitate a activului sau o creștere a valorii reziduale. Aceasta nu înseamnă că adoptarea unei asemenea politici suprimă necesitatea înregistrării de cheltuieli privind amortizările.

Reexaminarea modului (metodei) de amortizare

Metoda de amortizare aplicată imobilizărilor corporale trebuie să fie reexaminată periodic, și în cazul unei modificări semnificative a ritmului așteptat de avantaje economice ce decurg din aceste active, metoda trebuie să fie modificată pentru a reflecta schimbările de ritm. Atunci când o astfel de schimbare a modului de amortizare este necesară, aceasta trebuie contabilizată ca o schimbare de estimare contabilă, iar cheltuielile privind amortizările exercițiului și exercițiilor viitoare trebuie să fie ajustate.

Valoarea amortizabilă este egală după caz cu diferența dintre valoarea contabilă inițială și valoarea reziduală (tratament de bază), respectiv cu diferența dintre valoarea reevaluată și valoarea reziduală (tratamentul alternativ).

Valoarea reziduală este valoarea netă pe care societatea se așteaptă să o primească pentru un activ la sfârșitul duratei utile de viață a acestuia după scăderea costurilor de vânzare.

Valoarea amortizabilă a unui element de imobilizări corporale trebuie alocată în mod sistematic pe parcursul duratei de viață utile a activului. Această alocare este reflectată prin metoda de amortizare care arată modul în care sunt consumate de către entitate beneficiile economice generate de activ.

Amortizarea economică sau contabilă este determinată în urma estimărilor și calculelor rezultate din deciziile conducerii întreprinderii. Ea afectează elementele de imobilizări ale activului bilanțier, în timp ce cheltuiala corespondentă afectează contul de profit și pierdere. Ea nu se confundă cu amortizarea fiscală, care se determină în urma aplicării legii amortizării și a normelor metodologice adiacente ei. Amortizarea fiscală nu afectează performanța întreprinderii, ci doar masa impozabilă, implicit calculul impozitului pe profit.

Pe măsură ce avantajele economice ale unui activ sunt consumate de către întreprindere, valoarea contabilă a activului se reduce pentru a reflecta consumul său, de regulă prin înregistrarea unei cheltuieli cu amortizarea. Avantajele economice relative la o imobilizare corporală sunt consumate de întreprindere în principal prin utilizarea activului. Cu toate acestea, există și alți factori, cum sunt uzura morală și uzura fizică apărute chiar și când activul nu este utilizat, care participă la diminuarea avantajelor economice pe care acest activ le-ar fi putut aduce întreprinderii. Valoarea reziduală a unei imobilizări corporale trebuie să fie considerată nulă, cu excepția situațiilor în care:

*un terț s-a angajat să răscumpere activul, la sfârșitul duratei sale de utilitate;

*există o piață activă pentru această imobilizare, și:

-valoarea reziduală poate să fie determinată prin referire la această piață;

-dacă este probabil ca o astfel de piață să existe la sfârșitul duratei de utilitate a activului.

Dacă ritmul de consumare de către întreprindere a avantajelor economice ale activului nu poate fi determinat în mod fiabil, trebuie să fie aplicată metoda liniară.

IAS 16 enumeră ca metode permise metoda liniară, metoda degresivă și metoda unităților de producție.

Amortizarea liniară constă în calcularea și alocarea uniformă a valorii contabile de intrare a activelor amortizabile pe toată durata normală de funcționare exprimată în ani.

Amortizarea degresivă constă în multiplicarea ratei anuale liniare cu unul din coeficienții: 1,5 dacă durata normală de utilizare este 2-5 ani; 2,0 dacă durata normală de utilizare este între 5-10 ani și 2,5 dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani. Rata multiplicată se aplică la valoarea rămasă de amortizat. Aplicarea se face până în anul de funcționare în care amortizarea anuală rezultată este egală sau mai mică cu/decât amortizarea anuală determinată prin raportul între valoarea rămasă de recuperat și numărul de ani de funcționare rămași.

Regimul de amortizare degresiv se aplică în două variante: fără influența uzurii morale (AD1) și cu influența uzurii morale (AD2).

Amortizarea în funcție de unitățile produse se utilizează în cadrul clădirilor și construcțiilor speciale ale minelor, salinelor cu extracție în soluție prin sonde, carierelor exploatărilor la zi – pentru substanțe minerale solide, a căror durată de folosire este limitată de durata rezervelor și care nu pot primi alte utilizări decât epuizarea rezervelor, precum și a investițiilor pentru decopertare.

Evaluarea la ieșire

O imobilizare corporală trebuie să fie eliminată din bilanț cu ocazia cesiunii sau când activul nu mai poate fi utilizat și când întreprinderea nu mai așteaptă avantaje economice viitoare în urma ieșirii lui.

Profiturile sau pierderile ce provin din scoaterea din funcțiune sau din cesiunea unei imobilizări corporale trebuie să fie determinate ca diferență între veniturile nete din vânzarea activelor și valoarea contabilă a activului. Aceste elemente fac obiectul structurilor contului de profit și pierdere al exercițiului în care a avut loc ieșirea imobilizărilor corporale în cauză.

Operațiile privind ieșirea imobilizărilor corporale se individualizează sub forma scoaterii din funcțiune, prin vânzare la licitație sau cesionare și datorită unor evenimente extraordinare.

Ieșiri prin casare

Ieșirea prin casare intervine în cazul în care utilizarea imobilizării nu se mai justifică din punct de vedere tehnic și economic. Exploatarea bunului nu mai este producătoare de profit, respectiv veniturile realizate sunt mai mici decât cheltuielile privind funcționarea, întreținerea și reparația.

Ieșirea prin vânzare

Ieșirile sub formă de vânzare generează două categorii de operații:

-operații privind scoaterea din gestiune prin diminuarea amortizării și creșterea cheltuielilor pentru valoarea rămasă de amortizat sau netă contabilă;

-operații privind cesionarea sau vânzarea activelor imobilizate.

Capitolul 2. Activele imobilizate corporale în contextul referențialelor naționale de contabilitate

Definirea imobilizărilor corporale

Imobilizările corporale reprezintă investițiile materiale ale întreprinderii și, prin urmare, ele sunt relevante în prezentarea poziției financiare a acesteia.

În normele românești, în locul noțiunii de imobilizare corporală se utilizează frecvent cea de mijloc fix. Cele două noțiuni nu se suprapun deoarece noțiunea de mijloc fix implică o valoare minimă legală pe care activul în cauză trebuie să o aibă. Așa se face că unele elemente care satisfac definiția imobilizărilor corporale sunt afectate stocurilor (obiectele de inventar) deoarece nu îndeplinesc condiția de valoare.

Se obișnuiește să se considere elementele precum piesele de schimb, mijloacele de întreținere drept stocuri și să fie contabilizate la cheltuieli cu ocazia utilizării lor. Și totuși, potrivit IAS 16, piesele de schimb principale vor fi considerate imobilizări corporale și contabilizate ca atare, în situația în care durata de utilizare depășește un an.

În țara noastră, schimbul de active este interzis, în primul rând din motive fiscale. Au existat, totuși, cazuri în care astfel de schimburi au avut loc, dar ele au fost contabilizate ca o vânzare a activului cedat urmată de o achiziție a activului primit.

Conform OMFP 3055 din 2009, imobilizările corporale reprezintă active care:

a) sunt deținute de o entitate pentru a fi utilizate în producția de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite în scopuri administrative; și

b) sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Imobilizările corporale cuprind: terenuri și construcții; instalații tehnice și mașini; alte instalații, utilaje și mobilier; avansuri acordate furnizorilor de imobilizări corporale și imobilizări corporale în curs de execuție.

Terenurile și clădirile sunt active separabile și sunt contabilizate separat, chiar atunci când sunt achiziționate împreună. O creștere a valorii terenului pe care se află o clădire nu afectează determinarea valorii amortizabile a clădirii.

Contabilitatea terenurilor se ține pe două categorii: terenuri și amenajări de terenuri. În contabilitatea analitică, terenurile pot fi evidențiate pe următoarele grupe: terenuri agricole, terenuri silvice, terenuri fără construcții, terenuri cu zăcăminte, terenuri cu construcții și altele.

În cadrul imobilizărilor corporale sunt evidențiate în mod distinct imobilizările corporale în curs de execuție. Sunt reflectate, de asemenea, distinct în contabilitate, acele imobilizări corporale cumpărate, pentru care s-au transferat riscurile și beneficiile aferente, dar care sunt în curs de aprovizionare (grupa 22 "Imobilizări corporale în curs de aprovizionare" din Planul de conturi general).

Evaluarea inițială a imobilizărilor corporale

OMFP 3055 din 2009 precizează că o imobilizare corporală recunoscută ca activ trebuie evaluată inițial la costul său determinat potrivit regulilor de evaluare din prezentele reglementări, în funcție de modalitatea de intrare în entitate.

Exemple de costuri care se efectuează în legătură cu construcția unei imobilizări corporale, direct atribuibile acesteia, sunt:

a) costurile reprezentând salariile angajaților, contribuțiile legale și alte cheltuieli legate de acestea, care rezultă direct din construcția imobilizării corporale;

b) cheltuieli materiale;

c) costurile de amenajare a amplasamentului;

d) costurile inițiale de livrare și manipulare;

e) costurile de instalare și asamblare;

f) cheltuieli de proiectare și pentru obținerea autorizațiilor;

g) costurile de testare a funcționării corecte a activului, după deducerea încasărilor nete provenite din vânzarea elementelor produse în timpul aducerii activului la amplasamentul și condiția de funcționare (cum ar fi eșantioanele produse la testarea echipamentului);

h) onorariile profesionale plătite avocaților și experților etc.

În cazul în care o clădire este demolată pentru a fi construită o alta, cheltuielile cu demolarea sunt recunoscute după natura lor, fără a fi considerate costuri de amenajare a amplasamentului. Același tratament contabil se aplică și cheltuielilor reprezentând valoarea neamortizată a clădirii demolate.

În costul unei imobilizări corporale sunt incluse și costurile estimate inițial cu demontarea și mutarea acesteia la scoaterea din funcțiune, precum și cu restaurarea amplasamentului pe care este poziționată imobilizarea, atunci când aceste sume pot fi estimate credibil și entitatea are o obligație legată de demontare, mutare a imobilizării corporale și de refacere a amplasamentului.

Costurile estimate cu demontarea și mutarea imobilizării corporale, precum și cele cu restaurarea amplasamentului se recunosc în valoarea acesteia, în corespondență cu un cont de provizioane (contul 1513 "Provizioane pentru dezafectare imobilizări corporale și alte acțiuni similare legate de acestea").

Cheltuieli ulterioare

Cheltuielile ulterioare aferente unei imobilizări corporale trebuie recunoscute, de regulă, drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate.

Cheltuielile efectuate în legătură cu imobilizările corporale utilizate în baza unui contract de închiriere, locație de gestiune sau alte contracte similare se evidențiază în contabilitatea entității care le-a efectuat, la imobilizări corporale sau drept cheltuieli în perioada în care au fost efectuate, în funcție de beneficiile economice aferente, similar cheltuielilor efectuate în legătură cu imobilizările corporale proprii.

Costul reparațiilor efectuate la imobilizările corporale, în scopul asigurării utilizării continue a acestora, trebuie recunoscut ca o cheltuială în perioada în care este efectuată.

Sunt recunoscute ca o componentă a activului, sub forma cheltuielilor ulterioare, investițiile efectuate la imobilizările corporale. Acestea trebuie să aibă ca efect îmbunătățirea parametrilor tehnici inițiali ai acestora și să conducă la obținerea de beneficii economice viitoare, suplimentare față de cele estimate inițial.

Obținerea de beneficii se poate realiza fie direct prin creșterea veniturilor, fie indirect prin reducerea cheltuielilor de întreținere și funcționare.

Imobilizările corporale în curs de execuție reprezintă investițiile neterminate efectuate în regie proprie. Acestea se evaluează la costul de producție sau costul de achiziție, după caz.

Imobilizările corporale în curs de execuție se trec în categoria imobilizărilor finalizate după recepția, darea în folosință sau punerea în funcțiune a acestora, după caz.

Costul unei imobilizări corporale construite în regie proprie este determinat folosind aceleași principii ca și pentru un activ achiziționat. Astfel, dacă entitatea produce active similare, în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacții normale, atunci costul activului este de obicei același cu costul de construire a acelui activ destinat vânzării. Prin urmare, orice profituri interne sunt eliminate din calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale, precum și pierderile care au apărut în cursul construcției în regie proprie a activului nu sunt incluse în costul activului.

Evaluarea la data bilanțului

O imobilizare corporală trebuie prezentată în bilanț la valoarea de intrare, mai puțin ajustările cumulate de valoare.

Amortizarea

Amortizarea se stabilește prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a imobilizărilor.

Amortizarea imobilizărilor corporale se calculează începând cu luna următoare punerii în funcțiune și până la recuperarea integrală a valorii lor de intrare. La stabilirea amortizării imobilizărilor corporale sunt avute în vedere duratele de utilizare economică și condițiile de utilizare a acestora.

În cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, în funcție de politica contabilă adoptată, entitatea înregistrează în contabilitate o cheltuială cu amortizarea sau o cheltuială corespunzătoare ajustării pentru deprecierea constatată.

O modificare semnificativă a condițiilor de utilizare sau învechirea unei imobilizări corporale poate justifica revizuirea duratei de amortizare. De asemenea, în cazul în care imobilizările corporale sunt trecute în conservare, folosirea lor fiind întreruptă pe o perioadă îndelungată, poate fi justificată revizuirea duratei de amortizare.

În cazuri excepționale, durata de amortizare stabilită inițial se poate modifica, această reestimare conducând la o nouă cheltuială cu amortizarea pe perioada rămasă de utilizare.

Amortizarea imobilizărilor corporale concesionate, închiriate sau în locație de gestiune se calculează și se înregistrează în contabilitate de către entitatea care le are în proprietate.

Se supun, de asemenea, amortizării investițiile efectuate la imobilizările corporale luate cu chirie, pe durata contractului de închiriere.

La expirarea contractului de închiriere, valoarea investițiilor efectuate și a amortizării corespunzătoare se cedează proprietarului imobilizării. În funcție de clauzele cuprinse în contractul de închiriere, transferul poate reprezenta o vânzare de active sau o altă modalitate de cedare. Înregistrarea în contabilitate a operațiunilor se efectuează conform prezentelor reglementări.

Entitățile amortizează imobilizările corporale utilizând unul din următoarele regimuri de amortizare:

a) amortizarea liniară realizată prin includerea uniformă în cheltuielile de exploatare a unor sume fixe, stabilite proporțional cu numărul de ani ai duratei de utilizare economică a acestora;

b) amortizarea degresivă constă în multiplicarea cotelor de amortizare liniară cu un anumit coeficient, caz în care poate fi avută în vedere legislația în vigoare;

c) amortizarea accelerată constă în includerea, în primul an de funcționare, în cheltuielile de exploatare a unei amortizări de până la 50% din valoarea de intrare a imobilizării. Amortizările anuale pentru exercițiile financiare următoare sunt calculate la valoarea rămasă de amortizat, după regimul liniar, prin raportare la numărul de ani de utilizare rămași. Deoarece amortizarea calculată trebuie să fie corelată cu modul de utilizare a activului și, întrucât în cazuri rare o imobilizare corporală se consumă în primul an în procent de până la 50%, rezultă că metoda de amortizare accelerată este mai puțin utilizată în scopuri contabile;

d) amortizare calculată pe unitate de produs sau serviciu, atunci când natura imobilizării justifică utilizarea unei asemenea metode de amortizare.

Metoda de amortizare folosită trebuie să reflecte modul în care beneficiile economice viitoare ale unui activ se așteaptă să fie consumate de entitate.

Metoda de amortizare se aplică de o manieră consecventă pentru toate activele de aceeași natură și având condiții de utilizare identice, în funcție de politica contabilă adoptată.

Metoda de amortizare se poate modifica doar atunci când aceasta este determinată de o eroare în estimarea modului de consumare a beneficiilor aferente respectivei imobilizări corporale.

Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale se înregistrează în contabilitate ca o cheltuială.

Terenurile nu se amortizează.

Investițiile efectuate pentru amenajarea lacurilor, bălților, iazurilor, terenurilor și pentru alte lucrări similare se recuperează pe calea amortizării, prin includerea în cheltuielile de exploatare într-o perioadă determinată de administratori sau persoanele care au obligația gestionării entității, pe baza duratelor de viață utilă ale acestora.

Cedarea și casarea

O imobilizare corporală trebuie scoasă din evidență la cedare sau casare, atunci când niciun beneficiu economic viitor nu mai este așteptat din utilizarea sa ulterioară.

Dacă o entitate recunoaște în valoarea contabilă a unei imobilizări corporale costul unei înlocuiri parțiale (înlocuirea unei componente), atunci ea scoate din evidență valoarea contabilă a părții înlocuite, cu amortizarea aferentă, dacă dispune de informațiile necesare.

În cazul scoaterii din evidență a unei imobilizări corporale, sunt evidențiate distinct veniturile din vânzare, cheltuielile reprezentând valoarea neamortizată a imobilizării și alte cheltuieli legate de cedarea acesteia.

În scopul prezentării în contul de profit și pierdere, câștigurile sau pierderile obținute în urma casării sau cedării unei imobilizări corporale trebuie determinate ca diferență între veniturile generate de scoaterea din evidență și valoarea sa neamortizată, inclusiv cheltuielile ocazionate de aceasta și trebuie prezentate ca valoare netă, ca venituri sau cheltuieli, după caz, în contul de profit și pierdere, la elementul "Alte venituri din exploatare", respectiv "Alte cheltuieli de exploatare", după caz.

Compensații de la terți

În cazul distrugerii totale sau parțiale a unor imobilizări corporale, creanțele sau sumele compensatorii încasate de la terți, legate de acestea, precum și achiziționarea sau construcția ulterioară de active noi sunt operațiuni economice distincte și trebuie înregistrate ca atare pe baza documentelor justificative.

Astfel, deprecierea activelor se evidențiază la momentul constatării acesteia, iar dreptul de a încasa compensațiile se evidențiază pe seama veniturilor conform contabilității de angajamente, în momentul stabilirii acestuia.

Exemple de asemenea compensații pot fi înregistrate în următoarele situații:

a) sume plătite/de plătit de către companiile de asigurare pentru deprecierea sau pierderea unor imobilizări corporale cauzată, de exemplu, de dezastre naturale sau furt;

b) sume acordate de guvern, în schimbul unor imobilizări corporale, de exemplu, terenuri care au fost expropriate.

Reevaluarea imobilizărilor corporale

Entitățile pot proceda la reevaluarea imobilizărilor corporale existente la sfârșitul exercițiului financiar, astfel încât acestea să fie prezentate în contabilitate la valoarea justă, cu reflectarea rezultatelor acestei reevaluări în situațiile financiare întocmite pentru acel exercițiu.

Amortizarea calculată pentru imobilizările corporale astfel reevaluate se înregistrează în contabilitate începând cu exercițiul financiar următor celui pentru care s-a efectuat reevaluarea.

Evaluările efectuate cu ocazia reorganizărilor de întreprinderi (fuziuni, divizări) nu constituie reevaluare în sensul prezentelor reglementări contabile, aceste evaluări efectuându-se în scopul stabilirii raportului de schimb, pentru toate elementele de bilanț.

Fac excepție situațiile în care data situațiilor financiare care stau la baza reorganizării coincide cu data situațiilor financiare anuale.

Dacă o imobilizare corporală complet amortizată mai poate fi folosită, cu ocazia reevaluării acesteia i se stabilește o nouă valoare și o nouă durată de utilizare economică, corespunzătoare perioadei estimate a se folosi în continuare.

În cazul efectuării reevaluării imobilizărilor corporale, acest lucru trebuie prezentat în notele explicative, împreună cu elementele supuse reevaluării, metoda prin care s-au calculat valorile prezentate, precum și elementul afectat din contul de profit și pierdere.

Reevaluarea imobilizărilor corporale se face la valoarea justă de la data bilanțului. Valoarea justă se determină pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de profesioniști calificați în evaluare, membri ai unui organism profesional în domeniu, recunoscut național și internațional.

La reevaluarea unei imobilizări corporale, amortizarea cumulată la data reevaluării este tratată în unul din următoarele moduri:

a) recalculată proporțional cu schimbarea valorii contabile brute a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată.

Această metodă este folosită, deseori, în cazul în care activul este reevaluat prin aplicarea unui indice; sau

b) eliminată din valoarea contabilă brută a activului și valoarea netă, determinată în urma corectării cu ajustările de valoare, este recalculată la valoarea reevaluată a activului.

Această metodă este folosită, deseori, pentru clădirile care sunt reevaluate la valoarea lor de piață.

În cazul în care, ulterior recunoașterii inițiale ca activ, valoarea unui activ imobilizat este determinată pe baza reevaluării activului respectiv, valoarea rezultată din reevaluare va fi atribuită activului, în locul costului de achiziție/costului de producție sau al oricărei alte valori atribuite înainte acelui activ. În astfel de cazuri, regulile privind amortizarea se vor aplica activului având în vedere valoarea acestuia, determinată în urma reevaluării.

Elementele dintr-o grupă de imobilizări corporale se reevaluează simultan pentru a se evita reevaluarea selectivă și raportarea în situațiile financiare anuale a unor valori care sunt o combinație de costuri și valori calculate la date diferite.

Dacă un activ imobilizat este reevaluat, toate celelalte active din grupa din care face parte trebuie reevaluate. O grupă de imobilizări corporale cuprinde active de aceeași natură și utilizări similare, aflate în exploatarea unei entități. Exemple de grupe de imobilizări corporale sunt: terenuri; clădiri; mașini și echipamente; nave; aeronave etc.

Reevaluările trebuie făcute cu suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanțial de cea care ar fi determinată folosind valoarea justă de la data bilanțului.

Valoarea justă a imobilizărilor corporale este determinată, în general, plecând de la valoarea lor de piață.

Dacă un activ dintr-o grupă de active nu poate fi reevaluat, de exemplu, din cauză că nu există o piață activă pentru acel activ, activul trebuie prezentat în bilanț la cost, minus ajustările cumulate de valoare.

O piață activă este o piață unde sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

a) elementele comercializate sunt omogene;

b) pot fi găsiți în permanență cumpărători și vânzători interesați; și

c) prețurile sunt cunoscute de cei interesați.

Dacă valoarea justă a unei imobilizări corporale nu mai poate fi determinată, valoarea activului prezentată în bilanț trebuie să fie valoarea sa reevaluată la data ultimei reevaluări, din care se scad ajustările cumulate de valoare.

În cazul în care se efectuează reevaluarea imobilizărilor corporale, diferența dintre valoarea rezultată în urma reevaluării și valoarea la cost istoric trebuie prezentată la rezerva din reevaluare, ca un subelement distinct în "Capital și rezerve" (contul 105 "Rezerve din reevaluare"). Tratamentul în scop fiscal al rezervei din reevaluare trebuie prezentat în notele explicative.

Indiferent dacă valoarea rezervei a fost modificată sau nu în cursul exercițiului financiar, entitățile trebuie să prezinte în notele explicative următoarele informații:

a) valoarea rezervei din reevaluare la începutul exercițiului financiar;

b) diferențele din reevaluare transferate la rezerva din reevaluare în cursul exercițiului financiar;

c) sumele capitalizate sau transferate într-un alt mod din rezerva din reevaluare în cursul exercițiului financiar, prezentându-se natura oricărui astfel de transfer, cu respectarea legislației în vigoare;

d) valoarea rezervei din reevaluare la sfârșitul exercițiului financiar.

Surplusul din reevaluare inclus în rezerva din reevaluare este capitalizat prin transferul direct în rezerve (contul 1065 "Rezerve reprezentând surplusul realizat din rezerve din reevaluare"), atunci când acest surplus reprezintă un câștig realizat.

În sensul prezentelor reglementări câștigul se consideră realizat la scoaterea din evidență a activului pentru care s-a constituit rezerva din reevaluare. Cu toate acestea, o parte din câștig poate fi realizat pe măsură ce activul este folosit de entitate. În acest caz, valoarea rezervei transferate este diferența dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza costului inițial al activului.

Dacă rezultatul reevaluării este o creștere față de valoarea contabilă netă, atunci aceasta se tratează astfel:

– ca o creștere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital și rezerve", dacă nu a existat o descreștere anterioară recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ; sau

– ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreșterea recunoscută anterior la acel activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreștere a valorii contabile nete, aceasta se tratează ca o cheltuială cu întreaga valoare a deprecierii, atunci când în rezerva din reevaluare nu este înregistrată o sumă referitoare la acel activ (surplus din reevaluare) sau ca o scădere a rezervei din reevaluare prezentată în cadrul elementului "Capital și rezerve", cu minimul dintre valoarea acelei rezerve și valoarea descreșterii, iar eventuala diferență rămasă neacoperită se înregistrează ca o cheltuială.

Rezerva din reevaluare trebuie redusă în măsura în care sumele transferate la aceasta nu mai sunt necesare pentru aplicarea metodei de evaluare utilizate și pentru obținerea scopului său.

Sumele reprezentând diferențe de natura veniturilor și cheltuielilor rezultate la reevaluare trebuie prezentate separat în contul de profit și pierdere.

Nicio parte din rezerva din reevaluare nu poate fi distribuită, direct sau indirect, cu excepția cazului în care activul reevaluat a fost valorificat, situație în care surplusul din reevaluare reprezintă câștig efectiv realizat.

Ajustările de valoare se calculează în fiecare exercițiu financiar pe baza valorii atribuite imobilizării la încheierea acelui exercițiu financiar.

În cazul în care se efectuează reevaluarea, în notele explicative trebuie prezentate, separat pentru fiecare element din bilanț de natura imobilizărilor corporale reevaluate, următoarele informații:

a) valoarea la cost istoric a imobilizărilor reevaluate și suma ajustărilor cumulate de valoare; sau

b) valoarea la data bilanțului a diferenței dintre valoarea rezultată din reevaluare și cea reprezentând costul istoric și, atunci când este cazul, valoarea cumulată a ajustărilor suplimentare de valoare.

Capitolul 3. Exemple ilustrative privind recunoașterea, evaluarea și prezentarea informațiilor referitoare la imobilizările corporale

Evaluarea la data intrării în entitate

Societatea achiziționează o linie de producție de la un furnizor. Factura nr. 4547 din 12.05.2014 cuprinde următoarele informații:

Preț de cumpărare 40.000 lei

+ cheltuieli de transport facturate de furnizor 4.000 lei

TVA deductibilă 24% 10.560 lei

Total factură: 54.560 lei

-avans acordat 25% 10.000 lei

-TVA aferent avansului 2.400 lei

=Valoare netă de plată 42.160 lei

Înregistrarea avansului acordat:

% = 404 Furnizori de 12.400 lei

10.000 lei 232 Avansuri acodate pentru imobilizări

imobilizări corporale

2.400 lei 4426 TVA deductibilă

Plata avansului

12.400 lei 404 Furnizori de imobilizări = 5121 Conturi la bănci în lei 12.400 lei

Recepția utilajului intrat în cadrul entității

% = 404 Furnizori de 54.560 lei

44.000 lei 2131 Echipamente imobilizări

tehnologice

10.560 lei 4426 TVA deductibilă

În anul 2014, societatea achiziționează un utilaj dintr-un stat din Uniunea Europeană. Cheltuielile legate de achiziție sunt: prețul de cumpărare 20.000 euro; cheltuielile de transport 1.900 euro; onorariile inginerilor care montează linia tehnologică 3.000 lei.

Cursul valutar la data achiziției 4,4512 lei/euro.

Costul de achiziție se determină astfel:

Preț de cumpărare 20.000 € * 4,4512=89.024 lei

+cheltuieli de transport 1.900 € * 4,4512=8.457,28 lei

+onorariile inginerilor care montează linia tehnologică 3.000 lei

= Cost de achiziție 100.481,28 lei

100.481,28 lei 2131 Echipamente = 404 Furnizori de 100.481,28 lei

tehnologice imobilizări

24.115,5 lei 4426 TVA deductibilă = 4427 TVA colectată 24.115,5 lei

La data de 15.05.2014, societatea a importat un echipament în valoare de 80.000 lei, taxe vamale 5.000 lei. Perioada de instalare și montare a durat 2 luni, iar pentru a aduce echipamentul în condițiile de funcționare s-au efectuat costuri cu manopera muncitorilor și inginerilor în valoare de 8.000 lei și consumuri de materiale de 1.000 lei. Testarea echipamentului a generat costuri de 1.200 lei. Încasările nete provenite din vânzarea produselor obținute la testarea echipamentului sunt de 900 lei. În primele 3 luni, entitatea a generat o pierdere inițială din exploatare de 11.000 lei.

Preț de cumpărare 80.000 lei

+ taxe vamale 5.000 lei

+ costuri de instalare 9.000 lei

+ costurile de testare a noului echipament mai puțin încasările nete provenite din vânzarea produselor obținute (1.200 lei – 900 lei) 300 lei

= cost 94.300 lei

Înregistrarea achiziției

85.000 lei 2131 Echipamente = %

tehnologice 404 Furnizori de imobilizări 80.000 lei

446 Alte impozite, taxe și 5.000 lei

vărsăminte asimilate

Consum de materiale și manoperă ingineri și muncitori și recunoașterea costurilor în valoarea activului

1.000 lei 6028 Cheltuieli cu alte materiale = 3028 Alte materiale 1.000 lei

8.000 lei 641 Cheltuieli cu salariile = 421 Personal-salarii datorate 8.000 lei

9.000 lei 231 Imobilizări corporale = 722 Venituri din producția 9.000 lei

în curs de execuție de imobilizări corporale

9.000 lei 2131 Echipamente = 231 Imobilizări corporale 9.000 lei

tehnologice în curs de execuție

Societatea achiziționează o clădire și terenul pe care este situată la prețul unic de 200.000 lei, durata de viață utilă estimată 50 ani. Prețul estimat al activelor, dacă ar fi fost achiziționate separat, este de 35.000 lei pentru teren și 180.000 lei pentru clădire.

Repartizarea prețului unic plătit de 200.000 lei între teren și clădire:

Tabel 1 – Repartizarea prețului unic plătit între teren și clădire

Înregistrarea achiziției:

% = 404 Furnizori de imobilizări 200.000 lei

32.560 lei 2111 Teren

167.440 lei 212 Construcții

Societatea a achiziționat un utilaj, preț de cumpărare 4.500 lei, TVA 24%. Utilajul este recepționat pe data de 20.05.2014, însă este pus în funcțiune după o lună. Cheltuielile cu punerea în funcțiune au fost de 300 lei, TVA 24% (s-a apelat la o firmă specializată).

Recepția utilajului pe data de 20.05.2014

% = 404 Furnizori de imobilizări 5.580 lei

4.500 lei 231 Imobilizări corporale în curs de execuție

1.080 lei 4426 TVA deductibilă

Înregistrarea cheltuielilor cu punerea în funcțiune ca parte a costului utilajului:

% = 404 Furnizori de imobilizări 372 lei

300 lei 231 Imobilizări corporale

în curs de execuție

72 lei 4426 TVA deductibilă

Punerea în funcțiune a utilajului:

4.800 lei 2131 Echipamente tehnologice = 231 Imobilizări 4.800 lei

corporale în curs de execuție

Entitatea achiziționează un utilaj al cărui preț de achiziție este de 18.000 lei. Contractul încheiat cu furnizorul prevede posibilitatea fie a plății integrale la livrare a sumei de 18.000 lei, fie a unei plăți la livrare de 7.500 lei urmată de o plată ulterioară, peste un an de 12.500 lei.

Plata integrală

18.000 lei 2131 Echipamente tehnologice = 404 Furnizori de imobilizări 18.000 lei

Plata în rate

Cost de achiziție = echivalentul în numerar al prețului (în acest caz prețul este dat de plata imediată) = 18.000 lei

Cheltuială totală cu dobânzile = Totalul plăților ulterioare – Echivalentul în numerar al prețului la data achiziției (costul de achiziție)

2.000 lei = (7.500 lei + 12.500 lei) – 18.000 lei

% = 404 Furnizori de imobilizări 20.000 lei

18.000 lei 2131 Echipamente tehnologice

2.000 lei 471 Cheltuieli înregistrate în avans

Achitarea la livrare a primei rate

7.500 lei 404 Furnizori de imobilizări = 5121 Conturi la bănci în lei 7.500 lei

Recunoașterea cheltuielilor cu dobânzile pe parcursul derulării creditului (1 an) la sfârșitul fiecărei luni:

Cheltuieli cu dobânzile = 2.000 lei/12 luni = 166,66 lei

166,66 lei 666 Cheltuieli cu dobânzile = 471 Cheltuieli înregistrate în avans 166,66 lei

Achitarea după un an a ultimei plăți de 12.500 lei

12.500 lei 404 Furnizori de imobilizări = 5121 Conturi la bănci în lei 12.500 lei

Societatea își construiește un depozit în condițiile următoare:

Cheltuieli înregistrate în contabilitatea financiară:

+ materii prime 230.000 lei

+ salarii 90.000 lei

+ amortizări 120.000 lei

+dobânzi la credite de refinanțare a investiției 50.000 lei

=Total 490.000 lei

Costul de producție calculat în contabilitatea de gestiune se prezintă astfel:

+ cheltuieli cu materiile prime 230.000 lei

+ salarii directe 90.000 lei

= Total costuri directe 320.000 lei

+ cheltuieli indirecte repartizate 110.000 lei

+ dobânzi capitalizate 50.000 lei

= Total cost de producție 480.000 lei

+ cheltuieli generale de administrație 10.000 lei

Înregistrarea cheltuielilor efectuate:

230.000 lei 601 Cheltuieli = 301 Materii prime 230.000 lei

cu materiile prime

90.000 lei 641 Cheltuieli = 421 Personal-salarii datorate 90.000 lei

cu salariile personalului

120.000 lei 681 Cheltuieli de exploatare = 281 Amortizări privind 120.000 lei

privind provizioanele și ajustările imobilizările corporale

pentru depreciere

50.000 lei 666 Cheltuieli privind dobânzile = 1682 Dobânzi aferente 50.000 lei

creditelor bancare pe termen lung

Recepția și punerea în funcțiune a depozitului la cost de producție:

490.000 lei 212 Construcții = 722 Venituri din producția 490.000 lei

de imobilizări corporale

Societatea a început în anul 2013 construcția unei clădiri destinată desfășurării activității administrative. Pe parcursul anului 2013, s-au înregistrat următoarele cheltuieli: cheltuieli cu materiile prime 500.000 lei, servicii primite de la terți privind construcția 25.000 lei, salariile muncitorilor de pe șantier 230.000 lei, salariile personalului administrativ 77.000 lei, salariile managerilor 123.000 lei, amortizarea utilajelor utilizate la construcție 14.000 lei. La sfârșitul anului 2013, clădirea nu era finalizată. În anul următor, a continuat construcția, înregistrându-se: cheltuieli cu materiile prime 98.000 lei, salariile muncitorilor de pe șantier 36.000 lei, amortizarea utilajelor folosite la construcție 4.000 lei. La sfârșitul lunii mai, clădirea a fost dată în folosință.

Înregistrarea cheltuielilor aferente anului 2013:

500.000 lei 601 Cheltuieli = 301 Materii prime 500.000 lei

cu materii prime

25.000 lei 628 Alte cheltuieli = 401 Furnizori 25.000 lei

cu serviciile executate de terți

430.000 lei 641 Cheltuieli = 421 Personal-salarii datorate 430.000 lei

cu salariile personalului

14.000 lei 681 Cheltuieli = 281 Amortizări privind 14.000 lei

de exploatare privind imobilizările corporale

provizioanele și ajustările

pentru depreciere

Recunoașterea clădirii în curs de execuție la cost de producție la sfârșitul anului 2013:

Cheltuieli cu materialele 500.000 lei

+ servicii primite de la terți privind construcția 25.000 lei

+ amortizarea utilajelor utilizate la construcție 14.000 lei

+ salariile muncitorilor de pe șantier 230.000 lei

= cost de producție aferent anului 2013 769.000 lei

769.000 lei 231 Imobilizări corporale = 722 Venituri din producția 769.000 lei

în curs de execuție de imobilizări corporale

Înregistrarea cheltuielilor aferente anului 2014:

98.000 lei 601 Cheltuieli cu materiile prime = 301 Materii prime 98.000 lei

36.000 lei 641 Cheltuieli cu salariile personalului = 421 Personal-salarii datorate 36.000 lei

4.000 lei 681 Cheltuieli = 281 Amortizări privind 4.000 lei

de exploatare privind imobilizările corporale

provizioanele și ajustările

pentru depreciere

Recunoașterea imobilizării în curs de execuție la costul de producție aferent anului 2014:

Cheltuieli cu materiale 98.000 lei

+ salariile muncitorilor de pe șantier 36.000 lei

+ amortizarea utilajelor utilizate la construcție 4.000 lei

= cost de producție aferent anului 2014 138.000 lei

138.000 lei 231 Imobilizări corporale = 722 Venituri din producția 138.000 lei

în curs de execuție de imobilizări corporale

Recepția clădirii administrative în luna mai 2014, la cost de producție (769.000 lei + 138.000 lei = 907.000 lei)

907.000 lei 212 Construcții = 231 Imobilizări corporale 907.000 lei

în curs de execuție

Societatea a efectuat următoarele împrumuturi pentru finanțarea construcției unei clădiri pe care o execută în regie prorpie: împrumut pe termen lung de la BCR 550.000 lei cu o rată a dobânzii de 10%, împrumut pe termen lung de la BRD 650.000 lei cu o rată a dobânzii de 7%.

Determinarea ratei de capitalizare pe baza mediei ponderate:

(550.000 lei * 10% + 650.000 lei * 7%) / (550.000 lei + 650.000 lei) = 8,375%

Calculul dobânzii efectiv plătite până la sfârșitul anului:

550.000 lei * 10% * 6/12 = 27.500 lei

650.000 lei * 7% * 6/12 = 22.750 lei

Total 50.250 lei

50.250 lei 2311 Imobilizări corporale în curs = 1682 Dobânzi aferente creditelor 50.250 lei

de execuție bancare pe termen lung

Entitatea primește sub formă de donație un teren a cărui valoare este de 185.000 lei.

185.000 lei 2111 Terenuri = 4753 Donații pentru investiții 185.000 lei

La sfârșitul anului 2013, cu ocazia inventarierii, s-a descoperit că un strung în valoare de 2.500 lei nu era înregistrat în contabilitate.

2.500 lei 2131 Echipamente tehnologice = 4754 Plusuri de inventar 2.500 lei

de natura imobilizărilor

Conform OMFP 1898, această înregistrare are următoarea formă:

2.500 lei 2131 Echipamente tehnologice = 1065 Rezerve reprezentând 2.500 lei

surplusul realizat din rezerve din reevaluare

La începutul anului 2013 societatea a achiziționat o instalație de producție la un cost de achiziție de 300.000 lei, managerii estimează că durata de utilitate va fi de 5 ani și că la finalul acestei perioade cheltuielile angajate cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului vor fi de 20.000 lei. Metoda de amortizare aleasă este cea liniară. Se estimează că rata dobânzii pe piață va evolua astfel: 2013-10%, 2014-12%, 2015-12%, 2016-13%, 2017-16%.

La sfârșitul exercițiului 2013, valoarea recuperabilă a instalației este de 240.000 lei.

La sfârșitul exercițiului 2014, cheltuielile cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului sunt reestimate la 25.000 lei, iar ratele dobânzii pe piață sunt reestimate astfel: 2015-14%, 2016-15%, 2017-18%. Valoarea recuperabilă este estimată de 187.000 lei.

La sfârșitul exercițiului 2015 cheltuielile cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului sunt reestimate la 15.000 lei. Valoarea recuperabilă este estimată la 5.000 lei. La sfârșitul exercițiului 2016, cheltuielile cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului sunt reestimate la 10.000 lei, iar durata de utilitate a instalației este reestimată la 6 ani. Ratele dobânzii pe piață au fost estimate astfel: 2017-17%, 2018-20%.

La finalul exercițiului 2017, cheltuielile cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului sunt reestimate la 13.000 lei.

Înregistrările aferente anului 2013:

1.01.2013. Achiziția instalației:

300.000 lei 2131 = 404 300.000 lei

Echipamente tehnologice Furnizori de imobilizări

1.01.2013. Includerea valorii actualizate a cheltuielilor estimate cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului în valoarea de intrare a instalației (constituim provizionul pentru dezafectare):

Valoarea actualizată a cheltuielilor estimate cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului = 20.000/(1+0,1) * (1+0,12) * (1+0,12) * (1+0,13) * (1+0,16) = 11.058 lei

11.058 lei 2131 = 1513 11.058 lei

Echipamente tehnologice Provizioane pentru dezafectarea

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

31.12.2013

Valoarea actualizată a cheltuielilor estimate cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului = 20.000/(1+0,12) * (1+0,12) * (1+0,13) * (1+0,16) = 12.164 lei

Înregistrarea modificării valorii actualizate a cheltuielilor estimate este determinată de trecerea timpului = 12.164 – 11.058 sau 11.058 * 0,1 (rata dobânzii din exercițiul care tocmai s-a încheiat) = 1.106 lei.

1.106 lei 666 = 1513 1.106 lei

Cheltuieli privind dobânzile Provizioane pentru dezafectarea

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

31.12.2013: Înregistrarea amortizării:

Valoarea amortizabilă = 300.000 lei + 11.058 lei = 311.058 lei

Amortizarea anuală = 311.058 lei / 5 = 62.212 lei

62.212 lei 6811 = 2813 62.212 lei

Cheltuieli de exploatare privind Amortizarea instalațiilor, mijloacelor

amortizarea imobilizărilor de transport, animalelor și plantațiilor

Efectuarea testului de depreciere:

Valoarea recuperabilă = 240.000 lei

Valoarea contabilă = 311.058 lei – 62.212 lei = 248.846 lei

Valoarea recuperabilă < Valoarea contabilă => o depreciere de 8.846 lei

8.846 lei 6813 = 2913 8.846 lei

Cheltuieli de exploatare privind Ajustări pentru deprecierea instalațiilor

ajustările pentru deprecierea mijloacelor de transport, animalelor și

imobilizărilor plantațiilor

Înregistrările aferente anului 2014:

31.12.2014:

Valoarea actualizată a cheltuielilor estimate cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului = 25.000/(1+0,14) * (1+0,15) * (1+0,18) = 16.161 lei

Modificarea valorii actualizate a cheluielilor estimate cu dezafectarea (modificarea valorii provizionului) este determintă de:

Trecerea timpului = 12.164 * 0,12 (rata dobânzii din exercițiul care tocmai s-a încheiat fără reestimări) = 1.460 lei.

Reestimarea cheltuielilor cu dezafectarea instalației și a ratelor de actualizare (ratele dobânzii de pe piață) = 16.161 lei – 12.164 lei – 1.460 lei = 2.537 lei

1.460 lei 666 = 1513 1.460 lei

Cheltuieli privind dobânzile Provizioane pentru dezafectarea

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

lei 2131 = 1513 2.537 lei

Echipamente tehnologice Provizioane pentru dezafectarea

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

31.12.2014. Înregistrarea amortizării:

Valoarea amortizabilă = 240.000 lei + 2.537 lei = 242.537 lei

Durata de utilizare rămasă = 4 ani

Amortizarea anuală = 242.537 lei / 4 ani = 60.634 lei

60.634 lei 6811 = 2813 60.634 lei

Cheltuieli de exploatare privind Amortizarea instalațiilor, mijloacelor

amortizarea imobilizărilor de transport, animalelor și plantațiilor

Efectuarea testului de depreciere:

Valoarea recuperabilă = 187.000 lei

Valoarea contabilă = 242.537 lei – 60.634 lei = 181.903 lei

Activul nu mai este depreciat și trebuie să anulăm ajustarea pentru depreciere. Prin anularea ajustării pentru depreciere nu trebuie să se ajungă la o valoare mai mare decât valoarea contabilă pe care ar fi avut-o activul dacă nu era depreciat anterior.

Valoarea contabilă fără deprecierea anterioară = 251.383 lei (ce am amortizat) – 62.846 (amortizarea) = 188.537 lei

Amortizarea anuală = 251.383 lei / 4 = 62.846 lei

248.846 lei + 2.537 lei = 251.383 (am majorat valoarea imobilizării)

Anularea ajustării pentru depreciere se va realiza pentru suma de 187.000 lei – 181.903 lei = 5.097 lei.

5.097 lei 2913 = 7813 5.097 lei

Ajustări pentru deprecierea instalațiilor, Venituri din ajustări pentru

mijloacelor de transport, animalelor deprecierea imobilizărilor

și plantațiilor

Înregistrările aferente anului 2015:

31.12.2015

Valoarea actualizată a cheltuielilor estimate cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului = 15.000/ (1+0,15) * (1+0,18) =11.054 lei

Modificarea valorii actualizate a cheluielilor estimate cu dezafectarea (modificarea valorii provizionului) este determintă de:

Trecerea timpului = 16.161 * 0,14 (rata dobânzii din exercițiul care tocmai s-a încheiat fără reestimări) = 2.262 lei.

Reestimarea cheltuielilor cu dezafectarea instalației și a ratelor de actualizarea (ratele dobânzii de pe piață) = 11.054 lei – 16.161lei – 2.262 lei = -7.369 lei

2.262 lei 666 = 1513 2.262 lei

Cheltuieli privind dobânzile Provizioane pentru dezafectarea

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

7.369 lei 1513 = 2131 7.369 lei

Provizioane pentru dezafectarea Echipamente tehnologice

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

31.12.2015. Înregistrarea amortizării:

Valoarea amortizabilă = 187.000 lei – 7.369 lei = 179.631 lei

Durata de utilizare rămasă = 3 ani

Amortizarea anuală =179.631 lei / 3 ani = 59.877 lei

59.877 lei 6811 = 2813 59.877 lei

Cheltuieli de exploatare privind Amortizarea instalațiilor, mijloacelor

amortizarea imobilizărilor de transport, animalelor și plantațiilor

Efectuarea testului de depreciere:

Valoarea recuperabilă = 5.000 lei

Valoarea contabilă = 179.631lei – 59.877 lei = 119.754 lei

Valoarea recuperabilă < Valoarea contabilă => o depreciere de 114.754 lei

114.754 lei 6813 = 2913 114.754 lei

Cheltuieli de exploatare privind Ajustări pentru deprecierea instalațiilor

ajustările pentru deprecierea mijloacelor de transpor, animalelor și

imobilizărilor plantațiilor

Înregistrările aferente anului 2016:

31.12.2016:

Valoarea actualizată a cheltuielilor estimate cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului = 10.000/(1+0,17) * (1+0,2) = 7.123 lei

Înregistrarea modificărilor determinate de:

Trecerea timpului = 11.054 lei * 0,15 = 1.658 lei

1.658 lei 666 = 1513 1.658 lei

Cheltuieli privind dobânzile Provizioane pentru dezafectarea

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

Reestimarea cheltuielilor cu dezafectarea instalației la momentul la care va avea loc dezafectarea acesteia și a ratelor dobânzii = 7.123 lei – 11.054 lei – 1.658 lei = -5.589 lei

5.000 lei 1513 = 2131 5.000 lei

Provizioane pentru dezafectarea Echipamente tehnologice

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

Remarcă: Pentru diferența de 589 lei folosim contul de profit și pierdere:

589 lei 1513 = 7812 589 lei

Provizioane pentru dezafectarea Venituri din provizioane

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

Înregistrările aferente anului 2017:

31.12.2017:

Valoarea actualizată a cheltuielilor estimate cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului = 13.000 lei /(1+ 0,2) = 10.833 lei.

Înregistrarea modificărilor determinate de:

Trecerea timpului = 7.123 lei * 0,17 = 1.211 lei

1.211 lei 666 = 1513 1.211 lei

Cheltuieli privind dobânzile Provizioane pentru dezafectarea

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

Reestimarea cheltuielilor cu dezafectarea = 10.833 lei – 7.123 lei – 1.211 lei = 2.499 lei

2.499 lei 2131 = 1513 2.499 lei

Echipamente tehnologice Provizioane pentru dezafectarea

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

Înregistrările aferente anului 2018:

31.12.2018:

Valoarea actualizată a cheltuielilor estimate cu dezafectarea instalației și refacerea amplasamentului = 13.000 lei

Înregistrarea modificării valorii provizionului determinată de trecerea timpului = 10.833 lei * 0,2 = 2.167 sau 13.000 lei – 10.833 lei = 2.167 lei.

2.167 lei 666 = 1513 2.167 lei

Cheltuieli privind dobânzile Provizioane pentru dezafectarea

imobilizărilor corporale și alte acțiuni

legate de acestea

Cheltuieli ulterioare

În cursul lunii mai 2014, societatea a procedat la repararea unei instalații. Factura primită de la societatea care a prestat serviciul de reparații are o valoare de 32.000 lei.

Presupunem că reparația a vizat o simplă întreținere a instalației, fără a mări performanțele acesteia în raport cu estimările inițiale. În acest caz, cheltuielile cu reparațiile sunt înscrise în cheltuielile exercițiului 2014.

32.000 lei 611 Cheltuieli cu întreținerea și reparațiile = 401 Furnizori 32.000 lei

Presupunem că, prin reparație, s-au modernizat anumite componente ale instalației, ceea ce are ca efect creșterea calității produselor fabricate. În acest caz, cheltuielile cu reparațiile trebuie adăugate la valoarea contabilă a instalației.

32.000 lei 2131 Echipamente tehnologice = 404 Furnizori de imobilizări 32.000 lei

Evaluarea imobilizărilor corporale cu ocazia inventarierii

Valoarea inițială a clădirii achiziționată la 01.01.2009 65.000 lei

Durata de viață utilă 10 ani

Valoarea de inventar la 31.12.2011 40.000 lei

Clădirea este considerată depreciată și durata de viață rămasă la 31.12.2011 5 ani

Valoare de inventar la 31.12.2013 28.000 lei

În baza datelor de mai sus tratamentul contabil se prezintă astfel:

Amortizare anuală = 6.500 lei

Amortizare cumulată = 6.500 lei * 3 ani = 19.500 lei la data de 31.12.2011

Valoarea contabilă netă la 31.12.2011 înainte de recunoașterea deprecierii:

65.000 lei – 19.500 lei = 45.500 lei

Valoarea de inventar la 31.12.2011: 40.000 lei

Pierdere de valoare = 45.500 lei – 40.000 lei = 5.500 lei

Anularea amortizării cumulate

19.500 lei 281 Amortizări privind = 212 Construcții 19.500 lei

imobilizările corporale

Recunoașterea deprecierii

5.500 lei 681 Cheltuieli de exploatare = 212 Construcții 5.500 lei

privind provizioanele și ajustările

pentru depreciere

Amortizarea cumulată în anii 2012 și 2013:

(40.000 / 5 ani) * 2 ani = 16.000 lei

Valoarea netă contabilă la 31.12.2013: 40.000 – 16.000 = 24.000 lei

Valoarea netă contabilă la 31.12.2013 în condițiile în care clădirea nu ar fi fost depreciată (valoare normativă): 45.500 – [(45.500/5) * 2] = 27.300 lei

Valoarea de inventar în anul 2013 este de 28.000 lei

Creșterea de valoare înregistrată în anul 2013 este de 27.300 – 24.000 = 3.300 lei

3.300 lei 212 Construcții = 781 Venituri din ajustări privind 3.300 lei

activitatea de exploatare

Conform OMFP 3055/2009, recunoașterea deprecierii se realizează pe calea ajustărilor pentru depreciere, astfel cele două înregistrări au următoarea formă:

5.500 lei 681 Cheltuieli de exploatare = 291 Ajustări pentru deprecierea 5.500 lei

privind provizioanele și ajustările imobilizărilor corporale

pentru depreciere

5.500 lei 291 Ajustări pentru deprecierea = 781 Venituri din ajustări 5.500 lei

imobilizărilor corporale pentru deprecierea imobilizărilor corporale

Reevaluarea imobilizărilor corporale

Entitatea deține un teren. În urma unei prime reevaluări a terenului, s-a înregistrat o diferență pozitivă egală cu 7.000 lei, în urma celei de-a doua reevaluări s-a înregistrat o diferență negativă egală cu 9.000 lei, în urma celei de-a treia reevaluări s-a înregistrat o diferență pozitivă egală cu 8.000 lei.

Prima reevaluare:

Conform IAS 16, diferența pozitivă din reevaluare se înregistrează în creditul contului 105 dacă anterior nu s-a înregistrat un minus de valoare. În acest caz, diferența pozitivă de 7.000 lei se va înregistra:

7.000 lei 2111 Terenuri = 105 Rezerve din reevaluare 7.000 lei

A doua reevaluare:

Conform IAS 16, diferența negativă din reevaluare înregistrată ulterior constatării unui plus de valoare se va înregistra în debitul contului 105 cu minimul dintre soldul său și valoarea descreșterii – min(7.000; 9.000) = 7.000 lei, eventuala diferență rămasă neacoperită (9.000-7.000 = 2.000) se va înregistra ca o cheltuială:

% = 2111 Terenuri 9.000 lei

7.000 lei 105 Rezerve din reevaluare

2.000 lei 681 Cheltuieli de exploatare privind provizioanele și ajustările pentru depreciere

A treia reevaluare:

Conform IAS 16, o diferență pozitivă din reevaluare înregistrată în urma unui minus de valoare trecut pe cheltuieli se va înregistra sub forma unui venit care să compenseze acea cheltuială, în cazul de față 2.000 lei, iar diferența 8.000 – 2.000 se va înregistra în creditul contului 105.

8.000 lei 2111 Terenuri = %

781 Venituri din provizioane 2.000 lei

și ajustări pentru depreciere

105 Rezerve din reevaluare 6.000 lei

Societatea achiziționează un utilaj la 31.12.2010, valoarea fiind de 70.000 lei, amortizat liniar în 5 ani. La sfârșitul anului 2013, activul se reevaluează, valoarea justă stabilită fiind de 34.000 lei. La reevaluarea utilajului amortizarea cumulată în valoare de 42.000 lei (70.000 lei / 5 ani * 3 ani de utilizare), la data reevaluării poate fi tratată într-unul din următoarele moduri:

Recalculată proporțional cu schimbarea în valoarea contabilă brută a activului, astfel încât valoarea contabilă a activului, după reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată:

Calculul coeficientului de reevaluare = 34.000 lei / 28.000 lei = 1,2

Amortizarea cumulată recalculată = 42.000 lei * 1,2 = 50.400 lei

Valoarea brută reevaluată = 70.000 lei * 1,2 = 84.000 lei

14.000 lei 2131 Echipamente tehnologice = %

281 Amortizări privind 8.400 lei

imobilizările corporale

105 Rezerve din reevaluare 5.600 lei

Eliminată din valoarea contabilă brută a activului și valoarea netă recalculată la valoarea reevaluată a activului.

Anularea amortizării cumulate:

42.000 lei 281 Amortizări privind = 2131 Echipamente 42.000 lei

imobilizările corporale tehnologice

Înregistrarea diferenței din reevaluare:

5.600 lei 2131 Echpamente = 105 Rezerve din reevaluare 5.600 lei

tehnologice

Conform ghidului OMFP 3055/MF, această înregistrare are următoarea formă:

14.000 lei 2131 Echipamente = 105 Rezerve din reevaluare 14.000 lei

tehnologice

8.400 lei 105 Rezerve din reevaluare = 281 Amortizări privind 8.400 lei

imobilizările corporale

Entitatea achiziționează un utilaj la data de 31.12.2008, valoarea fiind de 150.000 lei, iar durata de viață utilă 15 ani, amortizat liniar. La sfârșitul anului 2011, activul se reevaluează, valoarea justă fiind de 135.000 lei. După 2 ani de la prima reevaluare se efectuează cea de-a doua reevaluare, valoarea justă fiind de 90.000 lei. Rezerva din reevaluare se transferă la rezultatul reportat pe măsura amortizării activului.

Achiziție utilaj la 31.12.2008:

150.000 lei 2131 Echipamente = 404 Furnizori 150.000 lei

tehnologice de imobilizări

Prima reevaluare la sfârșitul anului 2011:

Valoare justă 135.000 lei

Valoarea netă contabilă = 150.000 lei – (150.000 lei/15) * 3 ani = 120.000 lei

Diferență favorabilă din reevaluare 15.000 lei

Anularea amortizării cumulate:

30.000 lei 281 Amortizări privind = 2131 Echipamente 30.000 lei

imobilizările corporale tehnologice

Înregistrarea diferenței din reevaluare:

15.000 lei 2131 Echipamente = 105 Rezerve din reevaluare 15.000 lei

tehnologice

În anii 2012 și 2013, se transferă la rezultatul reportat diferența de amortizare dintre valoarea amortizării calculate pe baza valorii reevaluate și valoarea amortizării calculate pe baza valorii contabile (135.000 / 12 – 10.000 = 1.250 lei). Înregistrarea efectuată în cei doi ani, este de forma:

1.250 lei 105 Rezerve din reevaluare = 117 Rezultat reportat 1.250 lei

În contabilitatea din România, transferul rezervelor din reevaluare se efectuează către rezerve:

1.250 lei 105 Rezerve din reevaluare = 1065 Rezerve reprezentând 1.250 lei

surplusul realizat din rezerve

din reevaluare

A doua reevaluare, la sfârșitul anului 2013:

Valoarea justă 90.000 lei

Valoarea netă contabilă = 135.000 lei – (135.000 lei/12) * 2 = 112.500 lei

Diferență nefavorabilă din reevaluare 22.500 lei

Anularea amortizării cumulate:

22.500 lei 281 Amortizări privind = 2131 Echipamente 22.500 lei

imobilizările corporale tehnologice

Înregistrarea diferenței din reevaluare:

Soldul contului 105 Rezerve din reevaluare este de 15.000 lei – 1.250 lei * 2 = 12.500 lei

% = 2131 Echipamente tehnologice 22.500 lei

12.500 lei 105 Rezerve din reevaluare

10.000 lei 681 Cheltuieli de exploatare privind amortizările și ajustările pentru depreciere

Societatea are la data de 31.12.2013 un mijloc de transport, achiziționat la un cost de 47.800 lei, amortizat complet. Administratorul hotărăște ca acesta ar mai putea fi folosit încă 2 ani și apoi îl va casa. Pentru active asemănătoare, prețul pe piață este de 2.400 lei.

47.800 lei 281 Amortizări privind = 2131 Echipamente 47.800 lei

imobilizările corporale tehnologice

2.400 lei 2131 Echipamente = 105 Rezerve din 2.400 lei

tehnologice reevaluare

Ieșirea prin casare

Societatea scoate din funcțiune un utilaj la valoarea contabilă brută 50.000 lei, amortizarea înregistrată 38.000 lei, cheltuieli ocazionate de casare 8.000 lei (materiale consumabile 3.000 lei, salarii 5.000 lei), piese de schimb recuperate 7.000 lei.

Colectarea cheltuielilor efectuate cu dezmembrarea utilajului:

3.000 lei 602 Cheltuieli materiale = 302 Materiale consumabile 3.000 lei

consumabile

5.000 lei 641 Cheltuieli cu salariile = 421 Personal-salarii datorate 5.000 lei

personalului

Înregistrarea pieselor de schimb recuperate:

7.000 lei 302 Materiale consumabile = 7588 Alte venituri 7.000 lei

din exploatare

Scoaterea din gestiune a utilajului:

% = 2131 Echipamente tehnologice 50.000 lei

42.000 lei 281 Amortizări

privind imobilizările corporale

8.000 lei 6583 Cheltuieli privind activele cedate

și alte operații de capital

Ieșirea prin vânzare

Societatea vinde la prețul de 140.000 lei un utilaj achiziționat la costul de 120.000 lei, amortizarea cumulată până la data vânzării 50.000 lei.

Scăderea din evidență a activului:

% = 2131 Echipamente 120.000 lei

50.000 lei 281 Amortizări privind tehnologice

imobilizările corporale

70.000 lei 6583 Cheltuieli privind

activele cedate și alte operații de capital

Înregistrarea vânzării:

140.000 lei 461 Debitori diverși = 7583 Venituri privind activele 140.000 lei

cedate și alte operații de capital

Ieșirea prin donație

Entitatea donează un mijloc de transport unei societăți; costul activului a fost 95.700 lei, amortizare cumulată până la data cedării 72.000 lei.

% = 2131 Echipamente tehnologice 95.700 lei

72.000 lei 281 Amortizări privind

imobilizările corporale

23.700 lei 6582 Donații acordate

Amortizarea imobilizărilor corporale

Societatea achiziționează pe data de 20 martie 2014 un utilaj cu valoarea contabilă de intrare 21.000 lei. El se amortizează degresiv în 5 ani.

Cota liniară anuală = 100/5 = 20%

Cota degresivă anuală = 20% * 1,5

Prorata amortizării în anul 2014 = 9 luni / 12 luni

Tabloul de amortizare se prezintă astfel:

Tabel 2 – Tablou de amortizare

Anul 2015:

Amortizarea degresivă este mai mare, deci se continuă cu amortizatea degresivă.

Anul 2016:

Amortizarea degresivă este mai mică decât cea liniară, deci în anul 2016 se va trece la amortizarea liniară egală cu 1.627,5 lei. Numărul de ani în care se realizează amortizarea degresivă este 2, iar cea liniară restul de 5 – 2 = 3 ani.

Societatea achiziționează un sistem de aerisire la costul de 400.000 lei. Conform cărții tehnice, acesta este garantat pentru 150.000 de rotații. Numărul de rotații în primele luni de funcționare este: luna 1 – 1.300 rotații; luna 2 – 1.400 rotații; luna 3 – 2.200 rotații; luna 4 – 2.300 rotații; luna 5 – 2.900 rotații.

Număr de rotații = 1.300 + 1.400 + 2.200 + 2.300 + 2.900 = 10.100 rotații

Număr total de rotații conform cărții tehnice 150.000 rotații

Uzura sistemului de aerisire: 10.100 / 150.000 0,0673

Valoarea amortizabilă 400.000 lei

Amortizarea cumulată = 0,0673 * 400.000 lei 26.920 lei

Înregistrarea amortizării:

26.920 lei 681 Cheltuieli de exploatare = 281 Amortizări privind 26.920 lei

privind amortizările imobilizările corporale

Capitolul 4. Analiza politicilor contabile privind imobilizările corporale ale Alumil Rom Industry S.A. București

S.C. Alumil Rom Industry S.A., cu sediul social în București, Calea Rahovei nr. 268A sector 5, este societate pe acțiuni și funcționează în conformitate cu prevederile Legii 31/1991 a societăților comerciale republicată cu modificările ulterioare. Societatea este o firmă românească cu o rețea națională de distribuție prin depozitele din Alba-Iulia, Bacău, Baia-Mare, Bistrița, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Craiova, Constanța, Focșani, Galați, Iași, Pitești, Ploiești, Râmnicu-Vâlcea, Sibiu, Slatina, Suceava, Târgu-Jiu, Târgu-Mureș, Timișoara. Acțiunile societății sunt cotate la Bursa de Valori București începând din luna mai 2007.

Capitalul social al societății este integral privat.

Alumil Rom Industry S.A. este o filială a companiei Alumil Aluminium Industry S.A., care este un grup industrial de nivel european implicat în industria de extrudare a aluminiului.

Alumil Rom Industry S.A. produce și comercializează o gamă variată de sisteme de profile din aluminiu accesorii aferente acestor sisteme, mașini-unelte și scule specializate utilizate în tâmplăria din aluminiu, uși de interior și panouri ornamentale din aluminiu.

Principalul furnizor al Alumil Rom Industry S.A. este Alumil Aluminium Industry S.A. Grecia atât pentru profile procesate cât și pentru cele neprocesate. Avantajele competitive ale companiei constau în oferirea de produse cu o calitate, design și funcționalitate de cel mai înalt nivel, precum și în faptul ca are acces la prețuri de achiziție avantajoase datorită relației cu compania mama din Grecia.

Obiectivele principale ale Alumil Rom Industry S.A. sunt de a se menține lider de piață în domeniul producției și comercializării profilelor de aluminiu din România și de a se concentra atât pe oferirea de produse inovatoare, certificate internațional, cât și din punct de vedere comercial pe îmbunătățirea și extinderea rețelei comerciale. Creșterea cotei de piață și îmbunătățirea profitabilității sunt obiectivele anilor următori. Pe lângă profilele de aluminiu, compania oferă o gamă largă de produse din domeniu cum ar fi panouri ornamentale de exterior, plăci de policarbonat, sisteme de protecție solară, paneluri ornamentale și accesorii.

Pentru atingerea obiectivelor în următorii ani, Alumil Rom Industry S.A. se va concentra pe creșterea calității serviciilor oferite clienților, o promptitudine sporită în onorarea comenzilor și diminuarea timpilor de livrare. Aceste elemente strategice au constituit o prioritate în ultimii ani, urmând ca prin îmbunătățirea proceselor existente în anii următori să obținem noi rezultate în aceste direcții.

Situațiile financiare individuale ale societății au fost întocmite în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului Finanțelor Publice nr.1286/2012, pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, aplicabile societăților comerciale ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată, cu modificările și clarificările ulterioare. Aceste prevederi corespund cerințelor Standardelor Internaționale de Raportare Financiară (IFRS-uri), adoptate de către Uniunea Europeană (UE), cu excepția IAS 21 Efectele modificării cursurilor de schimb valutar, în privința monedei funcționale. În scopul întocmirii acestor situații financiare în conformitate cu cerințele legislative din România, moneda funcțională a societății este considerată a fi RON („leu românesc”).

Pentru toate perioadele de până la și inclusiv anul încheiat la 31 decembrie 2011, societatea a pregătit situațiile financiare în conformitate cu principiile contabile general acceptate locale (OMFP 3055/2009, cu modificările ulterioare ). Situațiile financiare pentru anul încheiat la 31 decembrie 2012 sunt primele situații financiare individuale pe care societatea le întocmește în conformitate cu IFRS.

Adoptarea pentru prima dată a Standardelor Internaționale de Raportare Financiară:

Cheltuielile apărute după punerea în funcțiune a imobilizărilor corporale, cum ar fi reparații și întreținere, sunt în mod normal înregistrate în situația rezultatului global în perioada în care apar. În situații în care poate fi clar demonstrat că respectiva cheltuială a generat creșterea beneficiilor economice viitoare ce se așteaptă a fi obținute prin utilizarea activului peste standardele de performanță estimate inițial, cheltuiala se capitalizează ca un cost adițional al imobilizării corporale.

Amortizarea se calculează pe baza metodei liniare, utilizându-se duratele de viață economică estimate de management și considerate reprezentative din punctul de vedere al utilizării de către societate a beneficiilor economice generate de active. Costurile ulterioare de îmbunătățire sunt capitalizate și amortizate pe perioada de viață rămasă a activului. Nu se calculează amortizare pentru terenuri.

Duratele de viață estimate sunt după cum urmează:

Categorie Durata de viață (ani)

Clădiri și construcții speciale 20 – 60

Echipamente și mașini 5 – 15

Autovehicule 4 – 6

Mobilă 3 – 15

Duratele de viață estimate și metoda de amortizare sunt revizuite periodic pentru a se asigura că acestea sunt în concordanță cu evoluția estimată a beneficiilor economice generate de imobilizările corporale.

Managementul societății evaluează anual dacă există indicii ale deprecierii valorii nete a activelor. În cazul în care există indicii, societatea estimează valoarea recuperabilă a activului și, dacă este cazul, înregistrează cheltuieli cu deprecierea pentru diferența dintre valoarea recuperabilă și valoarea contabilă netă.

Imobilizările corporale sunt eliminate din bilanț în momentul ieșirii activului din patrimoniu sau atunci când nu se mai așteaptă beneficii din utilizarea activului. Pierderile sau câștigurile din casarea/vânzarea activelor imobilizate sunt recunoscute în situația rezultatului global.

Costurile îndatorării care sunt atribuibile direct achiziției, construcției sau producției unui activ care implică în mod necesar o perioadă substanțială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sale prestabilite sau în vederea vânzării sunt capitalizate ca parte din costul acelui activ. Toate celelalte costuri ale îndatorării sunt trecute pe cheltuieli în perioada în care intervin. Costurile îndatorării reprezintă dobânzile și alte costuri suportate de o entitate pentru împrumutarea de fonduri.

Acestea sunt informațiile referitoare la politicile contabile privind imobilizările corporale adoptate de către societate la 31 decembrie 2012.

Concluzii și recomandări

Subiectul lucrării de față este reprezentat de studiul procesului de armonizare a contabilității românești cu standardele internaționale de contabilitate, pe de o parte, din perspectiva problematicii aspectelor contabile referitoare la activele imobilizate corporale și, pe de altă parte din aceea a stabilirii unor concluzii care vizează procesul de implementare.

În urma cercetării științifice întreprinse, am avut ocazia de a sesiza anumite asemănări și anumite deosebiri existente, la nivel teoretic, între prevederile referențialelor contabile internaționale și cele naționale referitor la problematica tratamentului contabil al activelor imobilizate corporale, în funcție criteriile avute în vedere.

În cele din urmă, pe baza constatărilor la care am ajuns în urma realizării prezentului studiu, propunem:

Revederea reglementărilor contabile în vigoare, analizând aspectele ce nu sunt încă în concordanță cu prevederile referențialelor internaționale și corectarea acestora;

Considerăm că problema fundamentală a armonizării și a convergenței contabile este legată și de nota de credibilitate acordată contabilității. Actualmente în România aceasta este destul de scăzută din cauza puternicei conectări/deconectări a contabilității la fiscalitate. În acest sens propunem ca valoarea impunerilor fiscale să nu mai fie atât de dependentă de datele contabile, în vederea încurajării fidelității redării informațiilor financiar-contabile și a descurajării creativității contabile;

În vederea atingerii dezideratului convergenței și al armonizării propunem realizarea unor schimburi internaționale de informații prin intermediul unor profesioniști în raportare din țările cu sisteme contabile reprezentative.

Subliniem însă faptul că deși situațiile financiare pot fi asemănătoare de la o țară la alta, există totuși diferențe la nivelul acestora, ale căror cauze trebuie cercetate în diversitatea de circumstanțe economice, sociale, politice și juridice și în situația concretă din diferite țări cu privire în principal la necesitățile informaționale ale diverșilor utilizatori. Armonizarea permite grupurilor multinaționale să aplice principii contabile comune la nivelul tuturor filialelor, comunicare internă, precum și calitatea raportării către conducere. În același timp, aplicarea reglementărilor internaționale poate facilita procesele de achiziții și vânzări prin asigurarea unui nivel mai mare de încredere, relevanță și consecvență a interpretării contabile.

Bibliografie

Dumitru C., Lepădatu G. & Samara S. (2009), Contabilitate – probleme rezolvate, aplicații, studii de caz, Ed. a 2-a rev., Editura Universitară, București.

Duțescu A. (2011), Ghid practic de aplicare a Standardelor Internaționale de Contabilitate, Editura Economică, București.

Feleagă N. & Feleagă L. (2007), Contabilitate financiară. O abordare europeană și internațională Vol II, Editura Economică, București.

Feleagă N. & Malciu L. (2002), Politici și opțiuni contabile, Editura Economică, București.

Feleagă N. (2008), Tratat de contabilitate financiară, vol. I-II, Editura Economică, București.

Feleagă N. & Malciu L. (2010),  Recunoaștere, evaluare și estimare în contabilitatea internațională, CECCAR – Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România,  București.

Gârbină M. & Bunea Ș. (2007), Sinteze, studii de caz și teste grilă privind aplicarea IAS (revizuite) – IFRS, Ed. a 3-a rev., Editura CECCAR, București.

Jianu I. (2007), Evaluarea, prezentarea și analiza performanței întreprinderii – O abordare din perspectiva standardelor internaționale de raportare financiară, Editura CECCAR, București.

Jianu I., Pitulice I., Popa A. & Nichita M. (2011), Studii practice privind contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Contaplus, București.

Marin T. (2003), Imobilizări corporale: ghid pentru înțelegerea și aplicarea IAS 16, CECCAR, București.

Ristea M. & col. (2009), Contabilitatea amortizării și deprecierii activelor, Editura Tribuna Economică, București.

Ristea M. & Dumitru C. (2009) „Tratamente contabile și internaționale privind imobilizările corporale. Ghid de aplicare IAS 16 „Imobilizări corporale”, Gestiunea și contabilitatea firmei.

Ristea M. & Dumitru C. (2011), Politici și tratamente contabile privind activele imobilizate, Editura Tribuna Economică, București.

Ristea M. (2009), Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Universitară, București.

Ristea M., Dumitru C., Ioanăș C. & Irimescu A. (2009), Contabilitatea societăților comerciale Vol I, Editura Universitară, București.

*** Legea contabilității nr. 82/1991 cu modificările și completările ulterioare.

*** OMFP 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu Directivele Europene.

*** www.alumil.ro/new/index.php

*** www.bvb.ro

*** www.ceccar.ro

Listă de tabele:

Tabel 1 – Repartizarea prețului unic plătit între teren și clădire 24

Tabel 2 – Tablou de amortizare 43

DOCUMENTE SPECIFICE IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

Unitatea ……………………..

Număr pagină ………..

REGISTRUL NUMERELOR DE INVENTAR

UNITATEA ………………

Obiectivul pentru investiții ……………………………
Obiectivul supus recepției ……………………………..
Concluzia …………………………………………….

PROCES-VERBAL DE RECEPȚIE
(Cod 14-2-5)

I. DATE GENERALE

1. Comisia de recepție convocată la data de …………………………. și-a desfășurat activitatea în intervalul: ………………………………

II. CONSTATĂRI

În urma examinării documentației prezentate și a cercetării pe teren a lucrărilor executate s-au constatat:

1. Documentația tehnico-economică a fost prezentată comisiei de recepție cu următoarele excepții: …………………………………………………

Comisia constată că lista documentației prevăzute mai sus nu împiedică/împiedică efectuarea recepției.

2. Recepția punerii în funcțiune a fost efectuată la data de ……, iar până la recepția obiectivului de la data punerii în funcțiune au trecut ……. luni.

3. Valoarea lucrărilor supuse recepției conform documentelor de decontare este de …………………. lei.

4. La data recepției, nivelul atins de indicatorii tehnico-economici aprobați se prezintă astfel: …………………………………………..

5. Următorii factori au influențat nefavorabil realizarea indicatorilor care n-au atins nivelul aprobat: ……………………………………………

6. La data recepției se constată următoarele disponibilități de capacități ale utilajelor tehnologice și de spații construite care pot conduce la îmbunătățirea indicatorilor tehnico-economici: …………………………..

7. S-a constatat că sunt/nu sunt luate măsurile pentru menținerea nivelului aprobat al indicatorilor tehnico-economici în ceea ce privește:

a. asigurarea cu materii prime, materiale, combustibil, energie, apă etc. (se vor arăta cele ce nu sunt asigurate);

b. lucrări conexe, utilități, deserviri etc.;

c. forța de muncă;

d. ………………………………………………………………..

III. CONCLUZII

1. Pe baza constatărilor și concluziilor consemnate mai sus, comisia de recepție hotărăște în unanimitate/cu majoritatea de păreri:

SE ADMITE RECEPȚIA OBIECTIVULUI DE INVESTIȚII ȘI SE ACORDĂ CALIFICATIVUL

…………………………………………………………………..

2. Comisia de recepție stabilește că, pentru menținerea nivelului aprobat al indicatorilor tehnico-economici aprobați și pentru o cât mai bună exploatare a capacităților ce se recepționează, mai sunt necesare următoarele măsuri:

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

3. Prezentul proces-verbal, care conține ……….. file și ………….. anexe numerotate cu un total de ……….. file, care fac parte integrantă din cuprinsul acestuia, a fost încheiat azi ………………… în trei exemplare originale.

UNITATEA ………………

Obiectivul pentru investiții …………………..
Obiectivul supus recepției …………………….
Concluzia ……………………………………

PROCES-VERBAL DE RECEPȚIE PROVIZORIE
(Cod 14-2-5/a)

I. DATE GENERALE

1. Comisia numită de ………………………………………………. prin ……………………………………………… pentru recepționarea obiectivului de investiții intitulat …………………………… și situat în ………………………… a fost convocată la data de ……………… pentru a proceda la recepția provizorie a lucrărilor de construcții-montaj aferente.

Obiectul (obiectele)/părți de obiect …………………………………. pentru care proiectantul general este …………………………………… antreprenor general este ………………………………………………. și beneficiar de investiții este ………………………………………..

2. Comisia și-a desfășurat activitatea în intervalul ………………….

3. Valoarea situației de plată a lucrărilor de construcții-montaj supuse recepției provizorii este de ……………………………, conform anexei.

4. Lucrările de construcții-montaj supuse acestei recepții au fost în prealabil preluate de beneficiar de la antreprenor pe baza procesului-verbal de predare-primire din …………………….

5. Valoarea mijloacelor fixe ce se recepționează este de ……………… lei.

II. CONSTATĂRI

A. Cu privire la documentația tehnico-economică necesară la recepția provizorie a lucrărilor de construcții-montaj …………………………….

Comisia consideră că actele prezentate sunt/nu sunt suficiente pentru aprecierea calității lucrărilor și a dispus ………………………………

B. Cu privire la îndeplinirea condițiilor pentru prezentare la recepție.

1. Executarea lucrărilor de construcții și instalații cuprinse în devizul general:

a. lucrările sunt terminate;

b. următoarele lucrări, conform anexei, nu sunt terminate.

2. Efectuarea prealabilă a probelor mecanice și a rodajului mecanic la instalațiile și utilajele tehnologice.

3. Unitățile care condiționează folosirea sau exploatarea obiectului sunt/nu sunt integral asigurate ……………………………………………….

4. Terminarea lucrărilor aferente spațiilor cu altă destinație inclusă în construcția obiectului supus recepției (în cazul blocurilor de locuințe)

……………………………………………………………….

Concluzie: Pe baza constatărilor de la cap. B pct. 1 – 4, comisia constată că sunt/nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca obiectul să fie supus recepției. Totodată, comisia hotărăște că lucrările arătate în anexă, ca neexecutate – să fie terminate până la ………………………………….

C. Calitatea lucrărilor realizate.

1. Respectarea prevederilor proiectului (inclusiv completările și modificările aduse).

În urma examinării lucrărilor executate și a semnalărilor făcute de proiectant, comisia a reținut în anexă următoarele nerealizări ale proiectului – dintre care cele în dreptul cărora au fost prevăzute termene urmează să fie remediate:

………………………………………………………………….

Concluzie: Comisia consideră că abaterile de la proiect care sunt consemnate fără fixarea unui termen pentru refacerea lucrărilor, potrivit proiectului, nu influențează comportarea, exploatarea, aspectul și integritatea obiectului.

Lucrările pentru care s-a făcut mențiune în acest sens urmează să fie puse de acord cu prevederile proiectului în termenele specificate.

2. Calitatea soluțiilor constructive și detaliile de execuție folosite în proiect.

În urma examinării lucrărilor și a observațiilor prezentate de executant, au fost reținute în anexă următoarele deficiențe de proiectare care influențează executarea, exploatarea sau funcționarea obiectului, dintre care unele urmează să fie remediate în termenele fixate în dreptul fiecăruia:

…………………………………………………………………..

Concluzie: Comisia atrage atenția proiectantului ce poartă răspunderea pentru consecințele acestei deficiențe și în același timp hotărăște remedierea în contul proiectantului a deficiențelor pentru care a stabilit termen în acest sens.

3. Calitatea execuției lucrărilor.

Din dispozițiile de șantier, buletinele de încercare a betoanelor și îmbinărilor metalice, procesele-verbale de lucrări ascunse, certificatele de calitate pentru prefabricate și materiale folosite, din constatările scrise ale organelor care au controlat pe parcurs calitatea lucrărilor, precum și din constatările făcute de comisia de recepție la fața locului, rezultă următoarele:

3.1. La structura de rezistență

…………………………………………………………………..

3.2. La restul lucrărilor de construcții

…………………………………………………………………..

3.3. La lucrările de instalații

…………………………………………………………………..

3.4. La lucrările de montaj al instalațiilor și utilajelor tehnologice cuprinse în obiect

…………………………………………………………………..

4. Deficiențe ale lucrărilor realizate care se datoresc beneficiarului de investiții

…………………………………………………………………..

5. Alte constatări:

…………………………………………………………………..

…………………………………………………………………..

III. CONCLUZII GENERALE

1. Pe baza constatărilor și concluziilor consemnate mai sus, comisia de recepție cu majoritate/în unanimitate de păreri hotărăște: Admiterea (respingerea) recepției provizorii a lucrărilor de construcții-montaj aferente obiectelor (obiectului)

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………..

care au fost terminate la data de …………………. și care fac parte din obiectivul

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

2. Perioada de garanție a lucrărilor recepționate aferente fiecărui obiect este de ………… luni (se completează numai în cazul admiterii recepției).

3. Comisia de recepție apreciază că pentru o cât mai bună utilizare a obiectelor/obiectului recepționate mai sunt necesare următoarele măsuri:

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

4. Prezentul proces-verbal, conținând ……….. file și ………… anexe numerotate cu un total de ……………….. file, care fac parte integrantă din cuprinsul lui, a fost încheiat azi …………….. în trei exemplare originale.

ÎNCHEIERE DE LUARE ÎN PRIMIRE

Subsemnații ……………………………………………………….. pe baza calității și a împuternicirilor menționate în dreptul fiecăruia și ca urmare a prezentului proces-verbal de admitere a recepției provizorii, am procedat azi …………… la predarea, respectiv luarea în primire a obiectului

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

PROCES-VERBAL nr. …
privind executarea completărilor și remedierilor prevăzute în anexă la
procesul-verbal de recepție provizorie a obiectului ……………

UNITATEA ………………………………….

Obiectivul pentru investiții ……………
Obiectivul supus recepției ……………..
Concluzia …………………………….

PROCES-VERBAL DE PUNERE ÎN FUNCȚIUNE
(Cod 14-2-5/b)

I. DATE GENERALE

1. Comisia de recepție convocată la data de ……………….. și-a desfășurat activitatea în intervalul: ………………………………….

II. CONSTATĂRI

În urma examinării documentației prezentate, a rezultatelor probelor tehnologice și a cercetării pe teren a lucrărilor executate s-a constatat:

1. Documentația tehnico-economică prevăzută în Regulamentul de efectuare a obiectivelor de investiții a fost/nu a fost prezentată integral comisiei de recepție, lipsind:

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

2. În perioada …………………. au fost efectuate probele tehnologice ale utilajelor și instalațiilor aferente capacității pentru exploatarea normală a instalațiilor și utilajelor tehnologice și asigurarea calității produselor, conform documentației tehnico-economice și indicatorilor tehnico-economici aprobați.

3. La data recepției, nivelul atins de indicatorii tehnico-economici aprobați este următorul: ………………………………………………

4. Costul lucrărilor și al cheltuielilor pentru efectuarea probelor tehnologice, așa cum rezultă din documentele prezentate, este de ………. lei.

5. Valoarea produselor rezultate în urma probelor tehnologice, care se pot valorifica, este de ……………….. lei.

6. Valoarea de înregistrare a mijloacelor fixe ce se pun în funcțiune (sau se dau în folosință) este la data recepției de ……………….. lei.

7. Alte constatări.

III. CONCLUZII

1. Pe baza constatărilor și concluziilor consemnate mai sus, comisia de recepție în unanimitate/cu majoritate de păreri hotărăște:

ADMITEREA RECEPȚIEI PUNERII ÎN FUNCȚIUNE A CAPACITĂȚII:

…………………………………………………………………..

2. Comisia de recepție stabilește că, pentru o cât mai bună exploatare a capacității puse în funcțiune, mai sunt necesare următoarele măsuri:

……………………………………………………………………………………………………………………………………….

…………………………………………………………………..

3. Prezentul proces-verbal, care conține ………….. file și ……….. anexe, numerotate cu un total de ………….. file, care fac parte integrantă din cuprinsul acestuia, a fost încheiat azi …………….. în trei exemplare originale.