Politica de Mediu

Colegiul Agricol “Danil Popovici Barcianu” din Sibiu

Lucrare pentru certificarea competențelor

profesionale

Sibiu 2016

Îndrumător: Stanciu Lavinia

Elev: Bratu Marina – Paula

Argument

În demersul dezbaterii fenomenului de poluare am pus în evidență rolul acesteia cât și cauzele. Am ales aeceastă temă de studiu pentru lucrarea mea, deoarece mi se pare o temă interesantă de abordat, dat fiind faptul că în prezent este un factor important pentru univers, atât la nivel terestru cât și la nivel cosmic.

Prin mediu înconjurător sau mediu ambiant fenomenele de poluare naturale și artificiale de la exteriorul Terrei, care condiționează viața în general și pe cea a omului în special este în cadrul Uniunii Europene este cel mai important ansamblu ce cuprinde o serie de elemente care, în complexitatea relațiilor lor, constituie cadrul, mijlocul și condițiile de viață ale omului, cele care sunt ori cele care nu sunt resimțite.

Bineînțeles că situația mediului înconjurător, ne afectează în mod direct viața și sănătatea noastră.

Această temă “Poluarea, fenomen negativ contemporan global și local”, ar trebui să fie o deviză pentru întreaga populație a globului. Este nevoie de mai multă grijă și de mai multă implicare din partea fiecărui cetățean pentru a trăi într-un mediu curat, pentru a respira aer curat, pentru a bea apă curată și pentru a putea folosi condițiile de viață pe care ni le oferă natura. Însă, se pare că oamenii tratează cu neglijență acest aspect important al vieții lor, ceea ce duce la agravarea procesului de poluare și distrugere a mediului și implicit la distrugerea sănătății fiecăruia dintre noi și a celor din jur.

Fenomenul de poluare

Mediul și factorii de mediu sunt afectați în cea mai mare măsură de poluare, aptă să afecteze și să degradeze echilibrul ecologic.

Mult timp, toate viețuitoarele de pe Pământ au conviețuit într- un echilibru ecologic ce a constituit condiția principală a existentei și prelungirii vieții. Omul a intervenit asupra ecosistemului existent, transformându-l potrivit nevoilor și intereselor sale. Paralel cu crearea mediului artificial, ca rezultat al agresiunii activităților umane, calitatea mediului natural s-a degredat treptat.

Echilibrul ecologic actual este afectat de o serie de cauze, aflându-se la polul opus poluării. Reprezentând echilibrul care trebuie să se mențină în cadrul biodiversivității, echilibrul ecologic este dereglat atât de fenomene naturale (cutremure, inundații, erupții vulcanice, alunecări de teren, tornade), cât și prin activități umane.

Cuvântul “poluare” provine din latinescul”poluorae”care înseamnă a murdări, a pângări, a profana. Acest cuvant desemnează acțiunea prin care omul își degradează mediul său de viață.Această caracteristică a omului este o lege naturală generală, după care populația produce deșeuri care, neeliminate din mediul lor le fac imposibilă activitatea și chiar viața lor.

Legea mediului nu definește termenul de poluare, dar îl definește pe cel de poluant și stabilește cauzele poluării prin enumerarea poluanților.

Legea nr.137/1995 republicată în 2000, în anexa nr.1,definește poularea mediului în sensul că aceasta reprezintă distrugerea caracteristicilor fizico-chimice și structurale ale componențelor naturale ale mediului, reducerea diversității și productivității biologice a ecosistemelor, afectarea echilibrului ecologic și a calității vieții cauzate de poluarea apei, aerului,solului, gospodărirea și valorificarea deficitară a resurselor, amenajarea necorespunzătoare a teritoriului, etc.

Poluarea se produce datorită depășirii limitelor administrabile de acumulare a substanțelor toxice. Prin urmare, poluarea este procesul de alterare a mediilor biotice și abiotice, a mediului natural și a mediului artificial, prin activități umane sau ca rezultat al fenomenelor naturale. Poluarea reprezină în aclași timp și o abuzare a dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos, lucru pentru care poluatorul trebuie sa plăteasca.

1.1 Cauzele poluării

Studiile efectuate la nivel mondial, dar și la nivel continental și regional au identificat numeroase probleme majore ale mediului care afectează toate componentele sale. Sursele de poluare s-au înmultit odată cu dezvoltarea și modernizarea vieții sociale și economice determinând și sporirea și diversificarea formelor de poluare a tuturor componentelor mediului.

După natura poluantului care o produce, poluarea poate fi: poluare naturală și poluare artificială. De asemenea , poluarea se poate clasifica și în : poluare fizică, chimică, biologică, estetică, electromagnetică.

Principalele cauze care au efecte negative asupra mediului prin poluare sunt:

Efectele negative asupra mediului produse de aplicarea cuceririlor revoluției tehnico-științifice, datorită faptului că: știința fie n-a putut să prevadă la un moment dat eventualele efecte negative, fie deși a prevăzut aceste consecințe negative nu a putut stabili cu exactitate gravitatea lor, ori acestea nu păreau iminente sau grave.

Criterii de economie greșit înțelese, neînsoțite de investiții necesare prevenirii poluării-conceperea și realizarea de producții bazate pe interesul obținerii de profituri mari cu ignorarea cerințelor legale referitoare la protecția mediului.

Explozia demografică – creșterea populației globului, reprezintă un alt factor ce influențează direct, imediat și pe termen lung mediului prin degradarea unor sisteme ecologice implicate în producția agricolă, prim creșterea cerințelor de hrană, de locuințe, de locuri de muncă, de mijloace în transport, de surse de energie etc.

Utilizarea de instalații, tehnolologii, utilaje, materiale periculoase pentru mediu.

Radioactivitatea , produsă ca urmare a experimentelor nucleare sau a accidentelor la centralele atomoelectrice, dar și cea produsă de soare, diferite substanțe (radioactivitate naturală).

Despăduririle masive. Pădurile reprezintă surse de materii prime regenerabile, dar și surse de servicii prin funcțiile multiple și complexe pe care le îndeplinesc (funcții sociale, de protecție a solului, a apei, funcții de conservare a biodiversității etc.). Ele sunt amenințate cu degradarea, cu defrișarea, cât și cu poluarea.

Cauzele diverse și ponderea specifică și diferită a surselor de poluare face ca gradul de poluare și de nocivitate să varieze nu doar da la un continent la altul, de la o țarș la alta, dar și în interiorul unei țări, de la o zonă la alta, de la un obiectiv industrial la altul. De aceea se impune combaterea ei cu toate mijloacele și metodele tehnice, social – politice, juridice, ea fiind nu numai o sarcină a fiecărui stat dar și a tuturor națiunilor.

Pornind de la faptul că, poluarea mediului este consecința situației economice a unei țări sau regiuni, este necesar ca măsurile de prevenire și de protecție a mediului să reprezinte un factor al oricărui proces economic fiecărui popor.

1.2 Fenomenul de poluare la nivel local și global

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană,calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismelor vii si mediul in care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provin din activitați umane.

Există doua categorii de poluanți:

1. Poluanți biodegradabili: substanțe cum ar fi cele din apa menajeră, care se descompun repid prin unele procese naturale. Acesti poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se descompună.

2. Poluanții nedegradabili, substanțe care nu se descompun, sau se descompun foarte lent, in mediul natural. Odată ce apare contaminarea este dificil sau chear imposibil să se îndepărteze acești poluanți din mediu. Compuși nedegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretanol,dioxina,bifenilii policloruranți si materialele radioactive pot sa ajungă la nivele periculoase de acumulare si pot sa urce in lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu: moleculele compușilor toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește mic care se hrănește cu aceste plante ce acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește mai mare sau alte animale carnivore care se hranesc cu pești mici pot sa acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest produs se numește ,,bioacumulare”.

Clasificarea poluării:

a). Poluarea naturală:reprezintă o impurificare a mediului sub influența factorilor naturali, având ca resurse:

-vulcanii,care elimină particule solide,gaze și vapori purtate de curenți pănă la mari depărtări de la locul emiterii.

-cutremurele produc perturbări atmosferice și mari cantitați de impuritați de impuritați provenite din sol sau deplasate la mari distanțe odată cu aerul.

b). Poluarea artificială: a apărut sub influența factorului antropic.

Poluarea artificială poate fi:

-fizică de zgomot (poluarea sonoră), produse de substanțe radioactive,

-chimică, produsă de compuși gazoși din industrie, produsă de ionii unor metale grele,detergenți,

-biologică rezultă din infectarea mediului cu agenți patogeni și proveniți din fermentații.

2. Poluarea atmosferică

După cum se știe, aerul formează învelișul. El este un element indispensambil vieții, cantitatea consumată de organismul uman fiind foarte mare. Într-o singură respirație pătrund in procesul nostru 0,5 litri de aer, ceea ce reprezintă 8 litri pe minut. În 24 de ore cantitatea de aer utilizată de om atinge 14-15. În lipsa aerului omul nu poate supraviețui decât câteva minute, în timp ce fără apă poate rezista câteva zile, iar fără alimente chear câteva săptămâni. Între organism și aer există un permanent schimb de gaze la nivel pulmonar, suprafața de contact fiind foarte mare.

Aceste câteva date sunt suficiente pentru a demonstra importanța deosebită a aerului pentru sănătate. Compoziția normală a aerului atmosferic este un amestec de gaze. În copoziția sa normală intă: azotul 78-79 ℅, oxigenul 20-21℅, dioxid de carbon 0,3-0,4℅ ozonul si alte gaze 0,01℅, vapori de apă, pulberi, bacterii, ciuperci. Din toate aceste elemente numai o parte este importantă in procesul respirației.Prin acest schimb de gaze aerul întreține viața asigurând arderii desfășurarii proceselor fiziologice din organismul uman. Aerul poate acționa în sens patologic asupra omului atunci cănd este poluant. Poluarea aerului constă din modificarea compoziției sale normale. În mod deosebit prin pătrunderea în atmosferă a unor elemente străine și cu efecte nocive sau nedorite. O serie de impurități sub forma de pulberi si gaze iau naștere și se răspândesc în atmosferă, de pe căile de transport, din sol și din vegetație. Sfărâmarea și agitarea particulelor de pe căile de transport au constituit o importantă sursă de impurificare în trecut, când structura acestora era friabilă. Astăzi datorită structurilor din piatră, beton și asfalt cantitațile de particule sunt mai mici, dar nu pot fi neglijate cu totul. Solul se poate fărâmița, particulele rezultate putând fi ridicate în atmosferă prin acțiunea vânturilor puternice din zone aride si în perioada de secetă. Erodarea unui strat de sol de câțiva centimetri grosime, pe intinderi de mii de kilometri. Vegetația eliberată periodic, polen si sporcare se răspâdesc nu numai in atmosfera zonelor rurale, ci și în orașe constituind cauza unor alergii si a unor micoze respiratorii si cutanate. Contaminarea cu microorganism în aerul exterior, chiar in cele mai concentrate aglomerații umane , nu se pune problema contaminării aerului cu microorganisme patogene. Însă acestea pot să reprezinte cauza unor numeroase boli în interiorul încaperilor agglomerate.

Sursele de poluare a aerului pot fi clasificate in surse natural și artificiale. Principalele surse naturale reprezentate de diversele procese care se petrec in natura sunt:

-polul care sunt sub influența diferențelor de temperatură, a ploilor si a curenților de aer, suferă fenomene de eroziune si măcinare si eliberarea de particule foarte fine;

-plantele si animalele, care pot elimina in aer diverse elemente: polen, pene și fulgi.

-gazele si vaporii naturali, eliminați din sol direct in aerul atmosferic si care se gasesc cu precădere in anumite zone caracteristici din punct de vedere geologic;

-erupțile vulcanice, care aruncă in aer in anumite momente, mari cantități de gaze, vapori de apă si particule solide;

-praful cosmic, rezultat din distrugerea meteoriților în straturile superioare ale atmosferei.

Sursele artificiale sunt reprezentate de diversele activități ale omului din care rezulta o serie de elemente solide, lichide sau gazoase ce pot ajunge in atmosferă. Ele constituie de fapt, principalele surse de poluare si sunt fixe si mobile. Sursele fixe produc o poluare limitată de cele mai multe ori in jurul locului de eliminare in atmosfera a poluanților.

Aici putem încadra două grupuri mari și anume:

-procesele de combustie, cele mai diverse, de la incalzirea locuințelor si pâna la combustibilul utilizat pentru producerea de energie in scopuri industriale, care au drept urmare producerea unor serii de poluanți,dintre care cei mai cunoscuti sunt: pulberile, oxizii de sulf, oxizii de azot,oxizii de carbon. Cantitatea acestor poluanți depinde de calitatea combustibilului folosit si de felul arderii. Cu cât combustibilul este mai inferior sau cu cât conține mai multe impuritați, cu atât produce mai multe impuritați, cu atât produce mai mulți poluanți si intr-o cantitate mai mare.

De asemenea cu cât arderea este mai bună sau mai completă cu oxigen suficient. Cu atât cantitatea de poluanți este mai mică. Lipsa de oxigen duce la apariția unor produși incompleți de ardere, care reprezintă tot atâția poluanți(CO H2S).

-procesele industriale sunt alte surse fixe de poluare a aerului, diverși poluanți eliminați de întreprinderile industriale fiind reprezentați de unele materii prime, produse intermediare sau produse finite. Cele mai importante unitati industriale recunoscute ca surse de poluare a aerului sunt cele chimice, siderurgice, metalurgice,(mai ales neferoase) de materiale de construcții (fabricile de ciment) energetice. Poluanții cei mai raspandiți sunt oxizii de fier, mangan, crom, nichel, zinc, plumb, cupru, flor, siliciu. Sursele mobile produc o poluare diseminată pe o suprafață uneori foarte mare. Aici putem încadra practic, toate mijloacele de transport si anume:

– transporturi feroviare a cărei poluare devine din ce in ce mai redusă ca urmare a trecerii de la locomotivele cu carbunii la cele diesel sau electrice;

-transportul naval si aerian limitat însă la nivelul porturilor sau aeroporturilor;

-transportul rutier,in prezent cu cea mai mare pondere datorită autovehiculelor dintre care cele cu motoare cu doi timpi, prezintă un grad mai mare de poluare.

Poluanții eliminați sunt: oxid de carbon, hidrocarburi, oxizi de azot.

Poluarea apei, mediului și sănătății

Apa joacă un rol primordial in activitatea social-economică a unei țări. Solul este un amestec de materie din plante, minerale și animale care se formează într-un proces foarte lung poate dura mii de ani. Dacă s-ar amintii dintre multiplele funcții ale apei, numai cea de producție sau pe cea de factor de decizie a amplasării obiectivelor social-economice, in raport cu utilizarea si valorificarea resurselor, ar fi de ajuns pentru a arăta că apa este indispensabilă pentru încăperea și dezvoltarea oricarei activitați. De unde vine acest primordial al apei? El apare clar din analiza blianțului între resursele si necesarul de apă,bilanțul care arată că pentru multe țari ale lumii, necesarul de apă necesarul de apă al folosințelor, la nivelul economiei întrgii țari, depașește cu mult stocul disponibil al resurselor. Din studiile de prognoza, efectuate de institutul de cercetari si proiectări pentru gospodărirea apelor din București, asupra necesarului de apă în economia R.S.România rezultă că volumul total al acestuia va depăși volumul disponibil de apă al resurselor țarii noastre astfel: de aproximativ 4ori la nivelul anului 1980, de aproximativ 15 ori la nivelul anului 200. Aceste estimări sunt făcute pentru condițile regimului natural de scurgere al apelor din rețeaua hidrografică interioară, exclusiv stocul de apă al Dunării.

Apa a carei existență se limitează la canale si rezervoare, oricât de mari ar fi ele, râuri, fluvii,lacuri ,mari, nu vin in contact cu corpul omului decât la dorința acestuia și numai accidental în alte imprejurări. Nevoia de apă este de asemenea limitată.

Pe planeta noastra exista peste 1,3 miliarde de km3 de apa dar mai mult de 98℅ din acestia sunt inutilizabil din cauza salinitatii lor ; cele aproape 2 procente ramase si care reprezinta, in valori absolute cantitati uriase sunt imobilizate in cea mai mare parte in calotele polare lasind Terrei spre folosinta numai aproximativ 500.000KM3 de ape dulci.

Epurarea apelor menajere in medilu rural este o problema noua la noi in tara ca, de astfel in multe partiale lumi. Ea a aparut ca urmare a introducerii pe o scara larga a apei potabile, lucru care a constituit in mod logic, o sursa de poluare dupa principiul simplu ca nu exista ape uzate decat acolo unde apa este pusa din abudenta la indemana locuitorilor . Generalizarea eforturilor comunale dea constitui retele de scurgere si statii de epurare este de abia la inceput in tipm ce sursa aceasta de poluare ameninta din ce in ce mai mult si mai grav apele freatice si starea de igiena in asamblul ceea ce inseamna mai intai sanatatea oamenilor, dar de asemenea si conditiile de crestere a animalelor.

Poluarea prin produse utilizate in agricultura , ingrasamintele chimice .

In principal ingrasamintele chimice au drept sarcina sa aduca culturilor , sub multiple forme si stari, 3elemente esentiale si anume fosforul, azotul si potasiu .

Aplicarea acestor ingrasaminte facute incorect mecanic si uneori abuziv provoaca grave fenomene de poluare a apelor subterane si de suprafata .

In general acest tip de poluare se poate caracteriza prin cateva trasaturi esentiale:

In primul rand prin o crestere a salinitatii apelor naturale care se exercita de preferinta printre ionii de SO4+ si Cl+ ai ingrasamintelor nefixate in sol si neutilizate de plante si de asemenea printr-un exces de nitrat in cazul ingrasamintelor nitrice. Un exces de ingrasaminte potasice poate deregla echilibrul carbonic al apelor dar riscul unor astfel de poluari este minim ca si efectele sale.

Un hectar de pamant cultivat furnizeaza apelor care il traverseaza aproximativ 400 kg de materii solubile pe an din care cel putin un kg de azot ; acest kg reprezinta numa 1℅ din rezerva azotata a solului , dar in ultimi ani pe masura ce sa dezvoltat folosirea folosirea ingrasamintelor azotoase apele s-au imbogatit substantial in nitrati.

Natura a servit deci inca o data ca model pentru crearea unor instalatii eficiente de readucere a apelor uzate poluate cat mai aproape de calitatea initiala.

Apele bolnave- poluarii acute apar in masa informatiilor cotidiene ca fapte diverse cu caracter stihinic . Naufragii de petroliere gigantice sau otraviri masive ale apelor fac parte din categoria accidentelor evitabile numai prin prudenta suplimentara. Dupa secole de evacuare fara restrictii a rezidurilor in emisari impulsul, actual releva obligativitatea unei atitudini prudente, cu atat mai mult in secolele trecute poluantii au fost au fost incorporabil mai putin nocivi ( cantitativ si calitativ) decat cei de azi. Autoerupere trebuie sa fie considerata, numai ca o rezerva a mijloacelor de protectie a calitatii apelor, dar in nici un caz ca solutie curenta de inlaturare a poluantilor .

Poluarea apelor de suprafata si a paturilor freatice de mica adancime obliga la cautarea de rezerve in adancul pamantului.

Poluarea apei este o problemă serioasă pentru ecologia Pământului și ar trebui să fie rezolvată, atât pe scară largă – la nivelul statului și întreprinderilor, cât și la nivelul fiecărei ființe umane.

Managementul de mediu și organizația

Politica de mediu

Este parte componentă a politicii generale a organizației.Cerințele unei politici adecvate de mediu pot fi formulate astfel:

– să reflecte situația reală a organizației, privind impactul activităților desfășurate asupra mediului;

– să asigure cadrul adecvat pentru stabilirea obiectivelor referitoare la protecția mediului și evaluarea gradului de realizare a acestora;

– să fie documentată, aplicată și comunicată angajaților;

– să conțină angajamentul conducerii pentru respectarea sistemului de management de mediu.

Politica de mediu a fiecărui stat apelează la instrumente: – economice (taxe, penalități, facilități fiscale, permise de poluare etc.); – juridice (legi, norme, regulamente); – tehnologie (stimularea cercetării științifice pentru economia de energie, materii prime și carburanți, promovarea tehnologiilor nepoluante, protecția sistemelor biologice etc.).

Complexitatea și schimbările de mediu

Măsura schimbărilor din mediu se extinde de la un mediu relativ stabil la unul relativ dinamic iar complexitatea se determină prin gradul de omogenitate. Acesta se extinde de la unul relativ simplu (puține elemente, mică segmentare), la unul relativ complex. Aceste două elemente – schimbările de mediu și complexitatea acestuia interacționează și determină nivelul de nesiguranță (incertitudine, de risc) al organizației.

Implementarea sistemului comunitar de management de mediu si de audit presupune parcurgerea urmatoarelor etape:

1.adoptarea unei politici de mediu, corelată cu sisteme de management de mediu și cu politica generală organizației;

2.analiza de mediu a amplasamentelor în scopul evaluării impactului de mediu, luând în considerare:

– gestionarea resurselor materiale și energetice;

– acțiuni pentru reducerea, reciclarea, reutilizarea, transportul, eliminarea deșeurilor;

– identificarea de noi procedee de producție și modificarea celor existente în scopul reducerii impactului lor negativ asupra mediului;

– conrolul ecologic al produselor pe toată durata ciclului de viață;

– prevenirea riscului accidentelor de mediu și proceduri pentru situații de urgență;

3.implementarea unui sistem de management de mediu care să permită realizarea programului stabilit, ținând cont de cerințele prevăzute de reglementarea UE. Aceste cerințe sunt structurate pe baza ciclului PEVA (Planifică-Execută-Acționează);

4.efectuarea de audituri interne de mediu în scopul evaluării sistemului de management implementat și corectarea programului de management de mediu pe baza concluziilor auditorilor de mediu;

5.elaborarea unei declarații de mediu specifice pentru fiecare organizație, care să cuprindă:

– descrierea activităților organizației;

– evaluarea tutror problemelor de mediu aferente;

– emisiile de poluanți, deșeuri, consumuri de materii prime, energie, apă, nivel de zgomot, etc;

– prezentarea politicii, programului și sitemului de management implementat.

6.verificarea cel puțin la trei ani a conformității cu cerințele sistemului comunitar de management de mediu și de audit, de către un expert de mediu independent care validează/ invalidează declarația de mediu.

4.2 Influența mediului asupra structurii organizatorice a firmei industriale

Criteriile de diferențiere și de integrare care sunt luate în seamă în structurarea unei firme industriale sunt multiple și variate. Structurile trebuie să răspundă realității complexe și care se modifică fără încetare. Industria se confruntă astăzi cu două mari probleme:

Eterogenitatea

Diversitatea de mediu și de strategie implică luarea în considerare a unui număr mare de criterii: competență tehnică, produse, clientelă etc. De altfel, o structură nu poate fi simetrică sau omogenă, căci aceste criterii nu au aceeași importanță pentru toate componentele sale.

Internaționalizarea

Evoluția structurilor societăților internaționale din America de Sud și din Europa a făcut obiectul a numeroase studii care au evidențiat existența a trei mari familii de structuri:

Structurile de tip mamă/fiică (firmelor mici și mijlocii);

Structurile în care activitatea din străinătate este încredințată unei diviziuni internaționale;

Structurile globale.

5. Sistemul de management de mediu și standardele ISO – 14000

Sistemul de management de mediu (EMS) este definit ca parte a sistemului de management general care include structura organizatorică, activitățile de planificare, responsabilitățile, practicile, procedurile și resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analiza și menținerea politicii de mediu (conform ISO 14001 și SR EN ISO 14001-97).

Monitoringul de mediu

Reprezintă un ansamblu de operații pentru supravegherea, evaluarea, prognoza calității factorilor de mediu și de avertizare în cazul schimbării acestora. Reprezintă un instrument al activității manageriale în domeniul mediului, care trebuie să asigure pe plan local și național un flux informațional privind calitatea aerului, apei, sursele de poluare, evoluția lor în timp și spațiu.

Auditul de mediu (ecoexpertiza) constă într- o evaluare sistematică, periodică, obiectivă a modului de funcționare a unei întreprinderi (secție, intalație) din punctul de vedere al respectării normelor ecologice legale.

Auditul de mediu este un instrument de management intern, contribuind la protecția mediului, dar nerealizând efectiv această protecție. Are în vedere existența autorizației de mediu, a normelor de protecție a muncii, modul de intervenție în caz de accidente, controlul calității produselor, informarea cumpărătorilor asupra eventualului risc al utilizării produsului etc.

Auditul urmărește: – funcționarea instalației sub aspectul protecției mediului; – respectarea legislației de mediu; – atitudinea salariaților, implicarea lor și responsabilitățile ierarhice în problematica mediului; – stabilirea punctelor de neasigurare a protecției mediului.

Din punct de vedere legislativ (L 215/2001 – Legea Administrației Publice Locale) și științific (cibernetica), județele, orașele și comunele pot constitui tipuri particulare de sisteme complexe deschise cu autoorganizare care dispun de o serie de elemente speciice, cum ar fi:

Resursele solului și subsolului;

Condițiile hidrologice și climatice;

Gradul de poluare;

Societățile de producție și prestări servicii;

Populația;

Forța de muncă;

Infrastructura;

Zonele de agrement și turism;

Zonele de locuit, agricole și piscicole;

Echiparea edilitară;

Salubritatea;

Igiena urbană.

Elementele sistemului de management de mediu sunt definite de standardul ISO 14001.

În contextul preocupărilor tot mai intense de reducere a efectelor negative ale proceselor și produselor asupra mediului ambiant s- a pus problema alaborării de standarde internaționale care să furnizeze organizațiilor recomandări cu privire la implementarea sistemului de management de mediu. Scopurile principale ale standardelor internaționale referitoare la managementul de mediu vizează:

– armonizarea standardelor existente la cerințele dezvoltării durabile;

– elaborarea unor instrumente care să asigure organizațiilor repere pentru îmbunătățirea performanțelor lor de mediu și evaluarea progreselor înregistrate.

Standardele referitoare la sistemele de management de mediu din seria ISO 14000 au fost astfel concepute încât să poată fi aplicate de orice organizație, indiferent de zona geografică sau de mediu socio – cultural în care îșiu desfășoară activitatea. Ele asigură instrumentele necesare pentru evaluarea conformității sistemului de management de mediu cu referențiarul ales, analiza preliminară și evaluarea de mediu a activității organizației.

O grupă importantă de standarde din seria ISO 14000 este destinată pentru ținerea sub control a impactului produselor și serviciilor asupra mediului.

Aceste standarde se referă în principal la: – marcarea ecologică pentru a demonstra caracterisiticile ecologice ale produselor și serviciilor; – analiza ciclului de viață a produselor, pentru a evidentia impactul asupra mediului, din momentul concepției proiectării, continuând cu aprovizionarea cu materii prime și energie, etapele producției, distribuției, utilizării și postutilizării,etapă în care trebuie să se asigure reutilizarea/ reintegrarea în natură.

Standardele internaționale din seria ISO 14000 au fost adoptate și în țările membre ale Uniunii Europene. România a recunoscut aceste standarde și a elaborat standarde identice. De exemplu SR EN ISO 14001-96 referitor la managementul de mediu, SR EN ISO 14010-97 referitor la sistemul de management de mediu etc.

Implementarea unui sistem de mediu oferă organizațiilor următoarele avantaje:

– reducerea costurilor prin reducerea consumurilor materiale și de energie, reciclarea unor materiale, ambalajelor;

– desfășurarea activităților conform reglementărilor legale;

– îmbunătățirea relațiilor cu autoritățile, cu comunitatea socio – economică;

– accesul pe alte piețe;

– satisfacerea cerințelor consumatorilor ș.a.

6. O nouă metodă privind aplicarea în proiectare a principiului dezvoltării durabile și a producției eco – eficiente

Dezvoltarea durabilă și a producției eco – eficiente este una dintre cele mai complexe probleme cu răspundere social – economică pentru autorități, investitori și proiectanții obiectivelor de investiții, în condițiile în care integrarea obiectivelor economice, sociale și de mediu pare a fi imposibil de realizat. Neintegrarea acestor obiective este consecința faptului că problemele de mediu, prevederea conjucturilor și evaluarea soluțiilor sunt tratate izolat în procesul elaborării prescripțiilor referitoare la mediu și utilizate în proiectare (standarde, norme, acte normative).

Impactul omului asupra mediului:

Exploatarea puternică a resurselor materiale și energetice ale solului și subsolului;

Modificarea radicală a peisajului geografic prin lucrări de mari proporții: lacuri de acumulare, bazine, extracții la zi etc.;

Schimbarea structurii ecosistemelor peste limitele de refacere a lor;

Distrugerea unor numeroase specii de plante și animale;

Schimnbarea compoziției atmosferei, apelor și solului;

Alterarea fondului genetic natural al viețuitoarelor, în sensul scăderii capacității de adaptare, refacere și reproducere.

Având în vedere faptul că sistemul care este necesar a fi supus analizei trebuie să corespundă cel mai bine scopului analizei prin: nivelul de detaliu urmărit, disponibilitatea datelor și a restricțiilor tehnice și financiare, posibilitatea de a elucida unele aspect legate de dezvoltarea sistemului, precum și de modul cum este direcționată și reglementată această dezvoltare de către edilii acestor sisteme, cred că județul poate fi considerat sistemul care răspunde cel mai bine scopului analizei permițând totodată și identificarea elementelor specific și realizarea unei sinteze de ansamblu.

Conform teoriei sistemelor, fiecare element al județului este legat într- un fel sau altul de toate celelalte elemente, iar numărul relațiilor complexe de natură economică, socială și de mediu dintre elemente sunt cu mult mai mari decât numărul elementelor componente.

Dispunând de autoorganizare, județul are capacitatea de a interacționa în mod activ cu mediul nu numai prin preluări de la acesta, ci și exercitând la rândul lui o influență asupra mediului, modificându- l într- o directive care să asigure o funcționalitate optimă.

Stabilirea unui sistem de planificare a dezvoltării durabile la nivelul județului

Evaluarea tuturor resurselor existente din punct de vedere al cantității și calității; clasificarea resurselor în următoarele categorii: regenerabile, greu regenerabile, neregenerabile;

Inventarierea tuturor societăților comerciale și evaluarea consumului total de resurse de către acestea din județ;

Stabilirea orizontului de timp în care cele trei categorii de resurse sunt disponibile în ritmul consumului actual (se vor avea în vedere și consumurile neproductive, precum și ale populației);

Analiza tehnologiilor fiecărei societăți comerciale prin prisma consumurilor specifice de resurse/produs (serviciu) care se realizează prin utlizarea celor mai performante tehnologii existente;

Clasificarea societăților comerciale, în funcție de consumurile specifice realizate în următoarele categorii:

Eficiente – la care consumurile sunt la nivelul celor realizate prin utilizarea celor mai performante tehnologii;

Ineficiente – la care consumurile specifice sunt mai mari față de cele realizate prin utilizarea celor mai performante tehnologii;

Păguboase – la care consumurile specifice sunt mult mai mari față de cele realizate prin utilizarea celor mai performante tehnologii și a resurselor disponibile;

Analiza posibilităților de modernizare sau retehnologizare a societăților comerciale ineficiente și păguboase, prin prisma perspectivelor oferite de piață;

Evaluarea impactului social pe care l- ar degenera stoparea activității societăților comerciale ineficiente și păguboase și care nu au șanse pe piață, chiar și prin modernizare sau retehnologizare, precum și a societăților comerciale eficiente, dar mari consumatoare de resurse sărace regenerabile, greu regenerabile și neregenerabile din județ (în situațiile când importul nu este posibil sau nu sunt disponibile în alte județe);

Implementarea unor programe de dezvoltare la nivelul județului în vederea valorificării resurselor disponibile din județ și atragerii investitorilor pentru a absorbi forța de muncă disponibilizată, realizând astfel crearea unui echilibru social – economic la nivelul județului;

Conceptul de dezvoltare durabilă a omenirii

În anul 1987 s- a publicat Raportul Comisiei Mondiale pentru Mediu și Dezvoltare (“raportul Brundtland”), în care s- a promovat conceptul de dezvoltare durabilă(“sustainable development”), reprezentând dezvoltarea care asigură satisfacerea nevoilor prezentului, fără a compromite capacitatea de a satisface necesitățile generațiilor viitoare.

În cadrul preocupărilor internaționale de asigurare a dezvoltării durabile, anul 1992 a reprezentat un moment istoric, prin Conferința a adoptat următoarele documente ce definesc principiile relațiilor dintre state, posibilitățile de aplicare a lor, măsuri de protejare a ecosistemelor, reducerea emisiilor, protejarea pădurilor:

Declarația de la Rio;

Agenda 21;

Convenția privind schimbările climatice;

Convenția privind diversitatea biologică;

Declarația de principii asupra conservării și exploatării pădurilor.

Elaborarea unui sistem de indicatori de mediu și ecologici, specifici județului, utilizabili în faza de proiectare a obiectivului de investiții care să permită evaluarea impactului obiectivelor de investiții asupra mediului prin consumurile de resurse și a gradului de poluare

Acest lucru se impune ca urmare a faptului că legislația în vigoare privind protecția mediului (Legea nr. 137/1995) impune ca în faza de proiectare și exploatare a obiectivului de investiții, mediul să fie abordat doar ca restricție (numai ecologic) prin respectarea unui nivel maxim al concentrațiilor deșeurilor și noxelor înainte de evacuarea lor în mediu, aspectul conservării fiind complet neglijat. Această etapă impune parcurgerea a două secvențe:

Elaborarea unui bilanț a resurselor existene angajate și disponibile. Resursele disponibile din bilanț vor dimensiona volumul producției obiectivelor de investiții noi (în cazul în care nu sunt importante sau aduse alte din alte județe);

Evaluarea gradului de poluare a mediului aferent județului, în funcție de care se va stabili nivelul maxim admis al concentrației deșeurilor, noxelor, reziduurilor, înainte ca acestea să fie evacuate în mediu.

Aplicarea în practică a metodologiei impune completarea cadrului legislativ privind:

Gestionarea conservării mediului să fie atribuită exclusiv autorităților administrației publice județene;

Obligativitatea investitorilor de a elabora studiu de impact – ca parte componentă a studiului de fezabilitate – din care să rezulte următoarele:

Consumurile de resurse ale obiectivului de investiții se înscriu în limitele consumului de resurse disponibile la nivelul județului unde se va amplasa obiectivul (pentru acele resurse care provin din județ);

Concentrația noxelor, deșeurilor și a reziduurilor se înscrie în limitele specifice fiecărui județ.

7. Inovare și durabilitate

O abordare practică a dezvoltării durabile presupune utilizarea resurselor regenerabile, în special dacă ele sunt sărace, în ritmuri mai mici sau egale cu viteza naturală de regenerare, iar utilizarea resurselor neregenerabile trebuie optimizată prin intermediul tehnologiilor.

În cadrul Uniunii Europene preocupările pentru promovarea dezvoltării durabile au devenit prioritare. Dintre multiplele acțiuni întreprinse se evidențiază reglementarea UE nr. 1836/ 1993, referitoare la participarea voluntară a întreprinedrilor din sectorul industrial la un sistem comunitar de mediu și audit (European Environmental Management and Auditing Scheme – EMAS).

Elementele unei inovări durabile:

eficiența tehnologică și energetică, standardizarea produselor și siguranța alimentelor;

legislația UE și națională în domeniul mediului, strategiile și politicile referitoare la dezvoltare durabilă, bunăstarea animalelor și siguranța alimentelor;

dorința de dezvoltare a producătorilor prin creșterea cotei de piață, explorarea unor piețe noi, răspunsul la feedback-ul consumatorilor și reducerea costurilor angajaților;

preocupările societății legate de mediu, ambalaje, deșeurile generate și probleme de sănătate.

Reglementările legislative

În prezent, în țările membre UE, deci și în România, există două niveluri de reglementări legislative referitoare la lanțul de aprovizionare cu alimente: cel european și cel românesc. La nivelul Uniunii Europene există numeroase reglementări legislative, de exemplu Regulamentul nr. 1151 din 12.11.2012 asupra calității schemelor pentru produse agricole și alimente.

Referitor la dezvoltarea durabilă, există programul Comisiei Europene „Către o dezvoltare durabilă”, care stabilește abordarea europeană a contribuției pe care o poate face inovarea pentru dezvoltarea durabilă (EC, 1993) și alte acte normative, de exemplu Strategia pentru dezvoltare durabilă și diferite comunicări nepublicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (Official Journal of the European Union), de exemplu Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 24 iulie 2009 – Integrarea dezvoltării durabile în politicile UE: 2009 de revizuire a Strategiei Uniunii Europene pentru dezvoltare durabilă (Communication from the Commission to the European Parliament, the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions of 24 July 2009 – Mainstreaming sustainable development into EU policies: 2009 Review of the European Union Strategy for Sustainable Development).

La nivelul Uniunii Europene, gestionarea deșeurilor este tot mai problematică din cauza spațiului limitat de evacuare a acestora. Deșeurile alimentare reprezintă o parte a materialelor biodegradabile din depozitele de deșeuri care contribuie la emisiile de metan. Directiva 1999/31/CE poate acționa, prin orientarea către o reducere a cantității de deșeuri municipale biodegradabile care trebuie depozitate, ca un stimul pentru promovarea altor modalități de eliminare a deșeurilor alimentare. Măsurile propuse de această directivă au fost completate prin Regulamentul CE nr. 1774/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 octombrie 2002 de stabilire a normelor sanitare privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman (Regulation EC no 1774/2002 of the European Parliament and of the Council of 3 October 2002 laying down health rules concerning animal by-products not intended for human consumption).

Cel mai recent act normativ din România referitor la deșeurile alimentare este Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor (Monitorul Oficial, Partea I nr. 837 din 25.11.2011) care reglementează atribuțiile Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale privind gestionarea atât a deșeurilor provenite din agricultură și din industria alimentară, cât și a deșeurilor provenite și din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul, compatibile cu cele provenite din unitățile de prelucrare a produselor alimentare.

Tehnologiile „curate”

Aceste tehnologii pot fi mai costisitoare decât tehnologiile convenționale, pot scădea pe termen scurt capacitatea concurențială a unei firme și pot influența politica de mediu, prin scăderea limitelor de poluare legal admise.

Pe lângă aceste dezavantaje, tehnologiile „curate” prezintă avantaje certe, prin reducerea poluării, creșterea siguranței în exploatare a instalațiilor, economii de materii prime, energie, combustibil, etc.

Piața de desfacere

Presiunea pieței de desfacere afectează semnificativ direcția de dezvoltare tehnologică a lanțului de aprovizionare cu alimente. În primul rând, corporațiile de vânzare cu amănuntul sau en-gros domină întregul lanț de aprovizionare cu alimente și în România, la fel ca în majoritatea statelor UE și pot influența semnificativ producătorii de alimente. Producătorii autohtoni de alimente trebuie să concureze din greu pentru locul pe rafturile lanțurilor de hipermarket-uri, supermarket-uri și magazine de proximitate. La rândul lor, acestea stimulează producătorii de alimente să inoveze în realizarea unor produse noi pentru a oferi consumatorilor o gamă mai largă de produse.

Societatea

Inovarea poate fi influențată și de probleme sociale multiple precum:

– sănătate și nutriție, consumatorii fiind tot mai mult preocupați de reducerea conținutului de sare, zahăr și grăsimi al alimentelor;

– calitatea vieții, în afara scopului satisfacerii funcției nutritive;

– grija pentru protecția și conservarea mediului;

– bunăstarea animalelor.

Obiectivele dezvoltării durabile:

fie o tehnologie nouă creată din faza de proiectare pentru a fi nepoluantă;

fie o tehnologie perfecționată în scopul izolării și reutilizării tuturor produselor secundare/deșeuri cu impact negativ asupra mediului;

fabricarea de noi produse, susținută de dezvoltarea economico – socială contemporană are loc cu formare de noi produse secundare;

9. Anexe

ANEXA nr. 1

CERERE DE RESTITUIRE

a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru

autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până

la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele

judecătorești

Catre ……………………….

(organul fiscal competent/ Administrația Fondului pentru Mediu)

Subsemnatul/Subscrisa, ……………………………………………………, cu domiciliul/sediul în

localitatea …………………, str. …………………. nr. ………, bl. ….., sc. ……., ap ……., județul/sectorul

………….., avand C.N.P./C.U.I. …………………………., în temeiul prevederilor art. 117 alin. (1) lit. f) din

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicata, cu modificările și

completările ulterioare, solicit/solicităm restituirea sumei de ……………, achitată cu titlu de taxă pe

poluare pentru autovehicule/taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule*), prin

Chitanța/Ordinul de plată pentru Trezoreria Statului nr. ……/………., în cuantum de ……… lei, în cazul

înmatriculării autoturismului/autovehiculului marca ……………., tipul/varianta ……………………….,

fabricat în anul ………, având numărul de înmatriculare ………………, numărul de identificare ……..,

seria cărții de identitate ……………., a dobânzilor calculate până la data plății integrale **),

cheltuielilor de judecată, precum și a altor sume stabilite potrivit Hotărârii judecătorești nr. …../……

emise de ……………………, executorie, anexată în copie legalizată la prezenta.

Totodată, solicit/solicităm restituirea sumei rezultate din actualizarea cu indicele prețurilor de

consum a taxei pe poluare pentru autovehicule/taxei pentru emisiile poluante provenite de la

autovehicule, cheltuielilor de judecată, precum și a altor sume stabilite potrivit Hotărârii judecătorești.

Menționez/Menționăm că am luat cunoștință că din sumele de restituit vor fi compensate de

către organul fiscal competent cu eventualele obligații fiscale datorate și neachitate la data restituirii.

Solicit/Solicităm ca restituirea efectivă a sumelor cuvenite în continuare să se efectueze***):

( ) în contul bancar nr. ………., cod IBAN…………………………….. deschis la …………………….;

( ) în numerar, la ghișeul unitatii Trezoreriei Statului, în baza notei privind restituirea unor

sume.

Contribuabilul/Reprezentantul legal al contribuabilului,

…………………..

(numele si prenumele)

Semnatura …………..

L.S.

…………..

Data ………

*) Va fi indicată taxa pentru care se solicită restituirea potrivit hotărârii judecătorești.

**) Se va solicita restituirea numai în masura în care prin hot ărârile judecătorești s-a dispus aceasta

***)Contribuabilul persoană fizică va indica modalitatea agreată pentru restituire, iar contribuabilul

persoană juridică va indica în mod obligatoriu contul bancar în care dorește restituirea.

MINISTERUL MEDIULUI ȘI MINISTERUL FINANȚELOR

SCHIMBĂRILOR CLIMATICE PUBLICE

Nr. / Nr. /ORDIN

privind procedura de efectuare a plăților sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și pentru modificarea Anexei nr. 4 la Ordinul comun nr. 490/407/2013 al ministrului mediului și schimbărilor climatice și al viceprim – ministrului, ministrul finanțelor publice pentru aprobarea Procedurii de restituire a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule

În conformitate cu prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În temeiul dispozițiilor art. XV alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014

pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal – bugetare,

Având în vedere dispozițiile art. 13 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 48/2013 privind

organizarea și funcționarea Ministerului Mediului și Schimbărilor Climatice și pentru modificarea unor acte normative în domeniul mediului și schimbărilor climatice, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 10 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, cu modificările și completările ulterioare, ministrul mediului și schimbărilor climatice și ministrul finanțelor publice, emit prezentul

ORDIN:

Art. 1 – (1) Prin prezentul ordin se aprobă Procedura de efectuare a plăților sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută în anexa nr. 1.

(2) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe

poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora, potrivit prevederilor art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2014 pentru modificarea și completarea unor acte normative și alte măsuri fiscal – bugetare, denumită în continuare ordonanță de urgență.

(3) Cererile de restituire a sumelor prevăzuțe la alin. (2), depuse de contribuabili, se

soluționează conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului tranșelor anuale aprobate la restituire al cărui formular este prevăzut în anexa nr. 7.

(4) Cererile de restituire a sumelor prevăzuțe la alin. (2) se depun de către contribuabili la

autoritatea obligată prin hotărâre judecătorească să efectueze restituirea, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală prin organele fiscale competente sau Administrația Fondului pentru Mediu, după caz.

Art. 2 (1)Taxa pe poluare pentru autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de la

autovehicule, cheltuielile de judecată precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești se

actualizează cu indicele prețurilor de consum comunicat de Institutul Național de Statistică (I.N.S.) după următoarea formulă de calcul:

A = (suma de actualizat x IPC)/100 unde:

A – suma totală de plată, ca urmare a actualizării; sume de actualizat – suma corespunzătoare unei tranșe, conform graficului, la valoarea titlului executoriu;

IPC – indicele prețurilor de consum, astfel cum a fost calculat de I.N.S. pentru luna corespunzatoare perioadei de restituire, comparativ cu luna în care a fost emisă decizia de restituire prin care s-a stabilit graficul de plăți.

(2) Dobânda stabilită de instanțele judecătorești se calculează până la data plății integrale,

respectiv până la data plății fiecărei tranșe.

Art. 3 Sumele prevăzute la art. 1 alin. (2), inclusiv diferențele rezultate ca urmare a

actualizării acestora la data efectuării plății, se suportă din sumele încasate, cu titlu de timbru, din

bugetul Fondului pentru mediu.

Art. 4 Se aprobă modelul și conținutul următoarelor formulare:

a) Cerere de restituire a sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect

restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la 3 autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, prevăzută în anexa nr. 2;

b) Înștiințare de restituire a unor sume stabilite prin hotărâri judecătorești, prevăzută în anexa

nr. 3;

c) Referat privind restituirea sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri judecătorești, prevăzut în anexa nr. 4;

d) Decizie de soluționare a cererii privind restituirea sumelor reprezentând taxa pe poluare

pentru autovehicule/taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și orice alte sume stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri judecătorești, prevăzută în anexa nr. 5;

e) Proces – verbal privind actualizarea sumelor stabilite de instanțele judecătorești cu indicele

prețurilor de consum, precum și calculul dobânzilor cuvenite contribuabililor, prevăzut în anexa nr. 6;

f) Graficul tranșelor anuale aprobate la restituire în baza hotărârilor judecătorești, prevăzut în

anexa nr. 7;

g) Borderou privind programarea plății sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, prevăzut în

anexa nr. 8;

h) Decizia privind compensarea obligațiilor fiscale, prevăzută în anexa nr. 9;

i) Notă privind restituirea unor sume, prevăzută în anexa nr. 10;

j) Evidența cererilor de restituire și a sumelor aprobate la restituire reprezentând diferențe de

sume plătite/valoarea reziduală a timbrului, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri judecătorești executorii, prevăzut în anexa nr. 11.

Art. 5 Administrația Fondului pentru Mediu, în coordonarea Ministerului Mediului și

Schimbărilor Climatice, și Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin, în mod corespunzător, în funcție de instituția publică obligată la plată în baza dispozitivului hotărârii judecătorești executorii.

Art.6 Procedura prevăzută de prezentul ordin se aplică de instituțiile publice implicate, cu

respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea

datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date, cu modificările și completările

ulterioare.

Art.7 Anexa nr. 4 la Ordinul comun nr. 490/407/2013 pentru aprobarea Procedurii de restituire

a sumelor prevăzute la art. 7, 9 și 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind

timbrul de mediu pentru autovehicule, precum și a sumelor stabilite de instanțele de judecată prin

hotărâri definitive și irevocabile, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 175 din

29.03.2013, se modifică și se înlocuiește cu anexa nr. 11 la prezentul ordin.

Art.8 Anexele nr. 1 – 11 fac parte integrantă din prezentul ordin

Art. 9 Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Ministrul mediului și schimbărilor

climatice,

Attila Korodi