Organizarea ȘI Conducerea Contabilității DE Gestiune LA O Întreprindere CU Producție Industrială

PROGRAMUL DE STUDII:

CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE – IFR

LUCRARE DE LICENȚĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC,

Conf. univ .dr. Aristița ROTILĂ

CANDIDAT,

POPA SORIN ION

BACĂU

2016

PROGRAMUL DE STUDII: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE – IFR

ORGANIZAREA ȘI CONDUCEREA CONTABILITĂȚII DE GESTIUNE

LA O ÎNTREPRINDERE CU PRODUCȚIE INDUSTRIALĂ

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC,

Conf. univ .dr. Aristița ROTILĂ

CANDIDAT,

POPA SORIN ION

BACĂU

2016

Cuprins

Introducere

De la apariția contabilității ca știință – anul 1494, la Veneția în Italia, autor Luca Paciol – până în zilele noastre, aceasta a avut o evoluție ascendentă. Și nu multe au fost științele care au putut supaviețui timpului. Aztăzi, contabilitatea rivalizează cu cele mai mari descoperiri ale omenirii, ea stând pe cel mai înalt edificiu al științelor alături de matematică, fizică, chimie, medicină, cibernetică, informatică etc. și nimeni nu-i poate contesta acest loc.

Studierea contabilității ca știință presupune și studierea pe bază de documente a originii și stadiilor de dezvoltare a acesteia, de la primele însemnări contabile și până la contabilitatea actuală. Astfel, studiind trecutul ei, se constată că în toate orânduirile sociale s-a simțit nevoia folosirii contabilității pentru a evidenția, sistematiza, controla, analiza și interpreta fenomene legate de activitatea economică a societății omenești, devenind indispensabilă pentru întreprindere, ca tutelară de patrimoniu.

Prin urmare, contabilitatea are prin natura sa calitatea de a fi o știință fundamentală și aplicativă, teorie și practică, știință și tehnică. Ea posedă în același timp două particularități caracteristice oricărei discipline științifice, de a fi permanentă și universală. Este permanentă în sensul că se bazează pe o serie de legi proprii care au călăuzit-o întotdeauna și care vor rămâne valabile atât timp cât vor exista condițiile care au generat-o, respectiv, producția și schimbul de bunuri. Este universală prin faptul că a apărut și se conduce pe baza acelorași legi și principii peste tot, unde s-ar folosi.

Lucrarea de fața își propune să prezinte unele aspecte teoretice și practice referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune într-o întreprindere cu producție industrială, precum și analiza informațiilor cu privire la costuri, având rolul de a furniza informații ce privesc cheltuielile de producție și producția obținută.

Lucrarea cuprinde patru capitole:

Primul Capitol Contabilitate de gestiune – noțiuni teoretice, evidențiază aspecte teoretice cu privire la organizarea contabilității de gestiune: rolul și obiectivele contabilității de gestiune, definirea și clasificare cheltuielilor și a costurilor, descrierea metodelor de calculație a costurilor, definirea locurilor și purtătorilor de costuri, prezentarea cadrului juridic al contabilității de gestiune.

Capitolul al doilea Descrierea S.C. TEODORA-COM S.R.L. prezintă societatea comercială pe al cărei exemplu am realizat studiul de caz, evidențiind profilul de activitate și caracteristicile firmei, structura organizatorică, organizarea și atribuțiile Serviciului financiar-contabil, tehnologia de producție.

Al treilea capitol Costul de producție la S.C.TEODORA-COM S.R.L. cuprinde un studiu de caz privind contabilitatea de gestiune la o întreprindere cu producție industrială. Pentru început am identificat purtătorii de costuri și locurile de cheltuieli, am descris sistemul conturilor de gestiune, a urmat identificarea și înregistrarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor de producție și a producției obținute. Tot în acest capitol am calculat costurile efective ale produselor finite și am relizat analiza costului unitar la unul din produsele finite.

În al patrulea capitol Program informatic privind calculația costului mediu unitar la S.C. TEODORA-COM S.R.L. am prezentat unele aspecte teoretice cu pivire la sistemele informatice de gestiune, am descris programul informatic existent la S.C. TEODORA-COM S.R.L. și aplicația informatică realizată, prin care se calculează costul mediu unitar al produselor finte.

Capitolul I. Contabilitatea de gestiune – noțiuni teoretice

1.1 Contabilitatea de gestiune – cadru conceptual

1.1.1 Rolul și obiectivele contabilității de gestiune

Informațiile care se obțin prin contabilitatea financiară permit, doar în parte, rezolvarea problemelor curente ale gestiunii unității economice. Aceasta impune organizarea celui de al doilea circuit al contabilității – contabilitatea internă de gestiune, circuit care are libertatea alegerii mijloacelor și procedeelor de informare în funcție de particularitățile gestiunii și cerințele de informare la toate nivelurile ierarhice ale managementului organizației. Contabilitatea de gestiune produce informații în timp util, cu privire la consumuri și rezultate pe sectorul de activitate, pe funcții ale întreprinderii, pe produse, lucrări sau servicii prestate.

Utilizarea informațiilor contabile interne de gestiune în luarea deciziilor care să contribuie la creșterea performanțelor și în stabilirea strategiilor demonstrează importanța contabilității de gestiune.

Dintre informațiile oferite de contabilitatea de gestiune, un rol important îl constituie informația costurilor. Informația costurilor, ca parte a sistemului informațional economic al întreprinderii, cuprinde ansamblul de informații din domeniul costurilor furnizate de contabilitatea custurilor și calculația costurilor. Datorită acestei informații, managerul poate înțelege cauzele costurilor și comportamentul lor în diferite situații și poate lua decizii prin care să diminueze și să orienteze activitățile în concordanță cu interesele firmei.

Urmărirea și controlul costurilor în timpul desfășurării activității, și nu la sfârșitul obținerii produsului fabricat, este foarte importantă pentru luarea deciziilor de cercetare a unor abateri.

Organizarea contabilității interne de gestiune trebuie să ofere o informare permanentă și la obiect în materie de costuri, managerilor. Ea constituie o sursă de bază în asigurarea unui control riguros, a unei analize temeinice, ca suport în luarea deciziilor privind gestiunea curentă a producției.

Contabilitatea de gestiune are rol de a identifica, prelucra, stoca și transmite informații factorilor responsabili în vederea luării deciziilor pentru garantarea utilizării cu maximă eficiență a resurselor întreprinderii.

Îmbunatățirea raportului dintre rezultatele obținute și eforturile depuse reflectate în general prin consumul factorilor de producție, prin urmărirea și analiza condițiilor interne de gestiune, se poate realiza prin urmărirea și realizarea următoarelor obiective :

• cunoașterea multidimensională a costurilor produselor fabricate, ale lucrărilor executate și serviciilor prestate, precum și a diferitelor funcții ale unității patrimoniale;

• stabilirea și explicarea rezultatelor analitice obținute ca obiectiv strategic al contabilității de gestiune sunt în strânsă legătură cu calculul și cunoașterea multicriterială a costurilor. Pentru cunoașterea rezultatelor, operatorul economic compară permanent prețul obținut pe piață cu costul privat al bunurilor fabricate și serviciilor prestate;

• stabilirea previziunilor privind cheltuielile, costurile și veniturile materializate în întocmirea bugetelor pe feluri de activități, urmărirea și controlul executării acestora în vederea cunoașterii rezultatelor și furnizării informațiilor necesare fundamentării deciziilor de optimizare a consumurilor în raport cu rezultatele obținute;

• cunoașterea condițiilor interne de exploatare este obiectivul care are ca punct de plecare previziunea costurilor sau bugetarea;

• furnizarea informațiilor pentru determinarea bazelor de evaluare a unor elemente patrimoniale din contabilitatea financiară, obiectiv ce contribuie la cunoașterea reală a patrimoniului la anumite perioade de gestiune.

1.1.2 Organizarea contabilității de gestiune

Potrivit Ordinului nr. 1.826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune „în funcție de specificul activității desfășurate, contabilitatea de gestiune va asigura, în principal, înregistrarea operațiunilor privind colectarea și repartizarea cheltuielilor pe destinații, respectiv pe activități, secții, faze de fabricație, centre de costuri, centre de profit, dupa caz, precum și calculul costului de achiziție, de producție, de prelucrare al bunurilor intrate, obținute, lucrărilor executate, serviciilor prestate, producției în curs de execuție, imobilizărilor în curs etc., din unitățile de producție, comerciale, prestatoare de servicii, financiare și alte domenii de activitate”;

Potrivit Legii contabilității nr. 82/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, „contabilitatea se organizează și se conduce, de regulă, în compartimente distincte, conduse de catre directorul economic, contabilul-șef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcție”. Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.

Organizarea contabilității de gestiune la nivelul firmei presupune:

organizarea bugetării activității;

organizarea structurală a activităților;

organizarea calculației costurilor și a modului de determinare a rezultatelor;

organizarea costului intern de gestiune;

organizarea fluxului informațional pe orizontală și verticală în vederea deciziilor.

În planul de conturi general s-a rezervat pentru contabilitatea de gestiune: clasa de conturi 9 „Conturi de gestiune”, în care conturile funcționează tot după principiile partidei duble, dar cu circuit închis (corespondențele se stabilesc doar între conturile din aceeași clasa). Modul de utilizare a acestor conturi nu este obligatoriu, unitatea patrimonială putând să introducă noi conturi sintetice și analitice, în funcție de cerințele manageriale la diferite niveluri.

Utilizarea conturilor contabile și simbolizarea acestora se face în așa fel încât sistemul de stocare și accesare a informațiilor obținute să fie flexibil și să ofere posibilitatea elaborării de rapoarte și analize interne, utilizate de manageri în luarea deciziilor.

Lucrările de contabilitate de gestiune și calculație a costului efectiv se desfășoară intr-o anumită succesiune:

ca primă etapă – colectarea cheltuielilor de producție. În acestă etapă are loc colectarea cheltuielilor directe pe purtători de costuri (produse, lucrari, servicii,comenzi) și a cheltuielilor directe pe sectoare și secții de activitate în funție de posibilitățile de identificare și localizarea lor pe destinații. Aceasta operație se realizează cu ajutorul conturilor de calculație prin preluarea cheltuielilor de exploatare din contabilitatea financiara și ordonarea dupa destinație în contabilitatea de gestiune;

apoi se incepe calculația costului efectiv cu decontarea livrărilor reciproce de produse, lucrări și servicii între activitățile auxiliare pentru nevoile de producție;

apoi se trece la calculul costului efectiv al producției auxiliare și repartizarea cheltuielilor aferente producției respective consumată pentru nevoile activității de baza și ale celorlalte sectoare de activitate din cadrul întreprinderii;

o altă etapa o constituie repartizarea cheltuielilor indirecte de producție asupra produselor fabricate în cadrul activității de bază;

apoi repartizarea cheltuielilor generale de administrație asupra produselor fabricate, lucrărilor executate și serviciilor prestate de intreprindere;

altă etapă este repartizarea cheltuielilor de desfacere asupra produselor fabricate;

se determină costul producției în curs de execuție;

ultima etapă o reprezintă stabilirea costului efectiv pe unitatea de produs finit.

1.1.3 Factorii care determină organizarea contabilității de gestiune

Contabilitatea de gestiune, fiind o contabilitate analitică a exploatării, este influențată într-o foarte mare măsură de condițiile concrete existente în întreprinderi. Așadar, factorii care influențează organizarea contabilității de gestiune țin de specificul acesteia:

profilul întreprinderii, are influență asupra rezultatelor (diferite activități, bunuri materiale, prestații de servicii), deci rezultă că sunt total diferiți purtătorii de costuri luând în considerare obiectul de activitate al întreprinderii;

tehnologia și organizarea producției ( tipul de producție):

cu producție simplă, produsul finit se obține prin prelucrarea materiei prime, (după prima operație): întreprinderile producătoare de ciment, ulei, încălțăminte, zahăr etc.;

cu producție complexă, produsul finit se obține prin ansamblarea unor piese sau subansambluri fabricate anterior prin procese tehnologice independente (întreprinderile constructoare de mașini și aparate complexe);

structura organizatorică a activității de producție (exploatare) și administrativă, delimitează zonele sau locurile de cheltuieli, respectiv centrele de responsabilitate;

metodele și tehnicile de management, determină alegerea uneia din metodele de calculație:

de tip clasic (metoda globală, pe faze sau metoda pe comenzi) care necesită două rânduri de calculație – antecalculația sau postcalculația, determinând ulterior eventualele abateri de costuri;

metoda costurilor standard care să asigure accentuarea caracterului previzional și creșterea operativității informațiilor, a controlului costurilor.

Totodată, întreprinderea are posibilitatea de a opta între:

metode de calculație de tipul costului total (full costing), de exemplu: metoda globală, metoda pe faze, metoda pe comenzi, metoda standard-cost, metoda Pert-cost, metoda Georges Perrin, metoda ABC;

metode parțiale (parțial-cost), de exemplu: metoda direct-costing sau metoda costurilor directe.

1.1.4 Principiile organizării contabilității de gestiune

Asigurarea unui conținut cât mai exact al structurii costurilor se realizează ținând seama de următoarele principii:

principiul separării cheltuielilor, delimitarea cheltuielilor care nu participă la obținerea bunurilor, lucrărilor, serviciilor de cele care privesc obținerea obiectelor de calculație;

principiul delimitării cheltuielilor în timp, fiecărei perioade de gestiune i se atribuie numai cheltuielile ocazionate de activitatea din perioada pentru care se face calculația costurilor;

principiul delimitării cheltuielilor în spațiu, presupune delimitarea cheltuielilor efectuate într-o perioadă de gestiune pe activități (secții de bază și auxiliare, aprovizionare, administrație, desfacere etc.,)

principiul delimitării cheltuielilor productive de cele cu caracter neproductiv;

principiul delimitării cheltuielilor aferente producției finite de cheltuielile aferente producției în curs de execuție, presupune calcularea exactă a costului de producție în curs de execuție.

1.1.5 Calculația costurilor și localizarea acestora – noțiuni teoretice

1.1.5.1 Zonele de cheltuieli și funcțiile acestora

Din punct de vedere organizatoric, entitatea economică se împarte în secții ale activității de bază, secții ale activității auxiliare sau ajutătoare, secții neindustriale și compartimente funcționale. Componența organizatorică de bază în care au loc efectiv cheltuielile este locul de muncă, denumit și loc generator de cheltuieli, având caracter tehnologic sau caracter funcțional.

Având în vedere baza lor, locurile de cheltuieli se împart în doua categorii:

locuri operaționale de cheltuieli;

locuri structurale de cheltuieli.

Locurile operaționale de cheltuieli sunt locuri de cheltuieli cu caracter tehnologic și reprezintă spațiile in care au loc activitați de aprovizionare, producție și desfacere a produselor obținute.

Locurile structurale de cheltuieli sunt acele locuri în care se desfășoară activități de administrare și conducere a procesului de producție.

Deoarece programarea, delimitarea și urmărirea cheltuielior pentru fiecare loc de cheltuieli este greu de realizat și costisitor, locurile de muncă se reunesc ținând seama de particularitățile organizării și tehnologiei producției precum și de structurile întreprinderii, în zone sau sectoare de cheltuieli.

În cazul întreprinderilor cu producție industrială zonele de cheltuieli sunt:

centre de producție, constituite din una sau mai multe mașini ori locuri de muncă manuale unde se execută aceeași operațiune de producție;

ateliere de producție, fiecare dintre ele cuprinzând fie mai multe centre de producție fie mai multe locuri de producție care execută operații sau faze de fabricație asemănătoare;

secții de producție, care reunesc fie direct anumite locuri de producție sau de muncă, ori centre de producție, ori ateliere de producție sau întreaga suită a acestor subdiviziuni tehnico-productive ale întreprinderii;

fabrici care reunesc mai multe secții de producție.

În funcție de nivelele la care pot fi constituite sectoarele de cheltuieli se pot împărți în două categorii:

sectoare (zone) de bază sau principale, formate din secțiile de bază și subdiviziunile acestora;

zone (sectoare) auxiliare, formate din secțiile sau activitățile de deservire, ajutătoare și anexe.

o altă zonă de cheltuieli o reprezintă sectorul de desfacere a producției, aceasta ocazionând cheltuielile de desfacere;

sectorul administrativ, reprezintă o altă zonă de cheltuieli, la nivelul acestuia delimitându-se cheltuielile generale de administrație.

Mărimea și numărul zonelor (sectoarelor) și locurilor de cheltuieli sunt variabile în funcție de gradul de informare urmărit și de resursele care pot fi alocate în domeniul evidenței și calculației costurilor producției.

Funcțiile locurilor de cheltuieli:

În contabilitatea de gestiune locurile de cheltuieli îndeplinesc mai multe funcții:

reprezintă criterii de delimitare în spațiu a cheltuielilor de exploatare în general și a celor indirecte de producție în mod special;

constituie baza centrelor de responsabilitate ce se instituie pentru bugetarea și controlul bugetar al costurilor;

asigură posibilitatea comparării cheltuielilor ocazionate și a producției obținute în întreprinderi cu structuri similare.

1.1.5.2 Purtătorii de costuri

Totalitatea produselor, lucrărilor și serviciilor obținute în procesul de producție, care generează cheltuieli de producție și de desfacere și care potrivit principiului economic al ocazionării cheltuielilor trebuie să le suporte se numesc purtători de costuri.

Purtătorii de costuri sunt elemente care fac necesară funcționarea unei întreprinderi, confruntându-se de cele mai multe ori cu rezultatele activităților, respectiv cu obeictul calculației. Cele mai multe unități economice își organizează calculația costurilor în funcție de specificul, caracterisicile tehnologice și modul de organizare a procesului de productie.

Diversitatea și varietatea mare a producției din majoritatea unităților economice impun organizarea calculației costurilor pe purtători de costuri, corespunzător specificului, caracteristicilor tehnologice și modului de organizare a procesului de producție.

Toate acestea duc la existența mai multor categorii de purtători de costuri după cum urmează:

După gradul de finisare a producției, făcând diferența intre producția terminată și cea neterminată purtătorul de cost poate fi produsul finit sau semifabricatul;

Particularitățile tehnologiei de fabricație, respectiv natura producției și etapele în care se realizează produsul, determină următoarele categorii de purtători de costuri:

-într-un proces tehnologic omogen, care se desfășoară intr-o succesiune de faze sau stadii de prelucrare, purtătorul de cost poate fi produsul obținut într-o fază de fabricație;

-când în urma proceselor de fabricație rezultă produse independente, piese, ansamble, subansamble la nivelul unității economice, purtătorul de cost îl constituie chiar aceste produse;

-dacă se realizează o producție de îmbinare, ansamblare, purtătorul de cost îl constituie produsul ansmblat;

-în cazul producției cuplate sau a celei sortodimensionale, din care pot rezulta produse principale, secundare și deșeuri, purtătorul de cost îl constituie produsele cuplate;

c) După conținutul material, ca rezultat al proceselor de fabricație, purtătorul de cost este, de la caz la caz, produsul material, respectiv produsul finit , sau produsul nematerial, respectiv lucrarea sau serviciul;

d) După destinația pe care o capătă rezultatele producției, purtătorii de cost sunt produse destinate livrării, sau produse destinate consumului intern;

Dacă produsele sunt diferențiate din punct de vedere calitativ, purtătorii de cost pot fi detaliați pe clase de calitate;

Obiectul calculației costurilor este rezultatul activității care se desfășoară în diferite etape, faze succesive pe sectoare sau centre de cheltuieli și purtători de cheltuieli. El poate fi reprezentat de: produsul finit, o comandă, o fază de fabricație sau un stadiu de fabricație, o piesă sau un grup de piese, o mașină sau un grup de mașini, o lucrare sau un serviciu.

Robotizarea, diversificarea rapidă a producției, adâncirea specializării entităților economice, particularitățile tehnologice și ale organizării producției și a muncii, lărgesc continuu gama obiectelor calculației costurilor.

În vederea obținerii, prin calculația costurilor, de informații cât mai corecte este necesar ca obiectul calculației să fie exprimat în unități de măsură adecvate. În unele cazuri, obiectul calculației nu este produsul, lucrarea sau serviciul ci unitățile de măsură în care acesta se axprimă, denumite și unități de calculație.

Unitățile de calculație se împart în două mari categorii:

unități fizice su naturale, utilizate de unitățile patrimoniale cu producție omogenă (de exemplu: bucată, caloria, kilogram, kilowatt, litru, metru, pereche etc.;

unități convenționale, folosite atunci când producția nu este omogenă, însă produsele fabricate, lucrările executate, serviciile prestate se leagă între ele prin tehnologie și organizare, având aceleași consumuri de valori (tone de brânzeturi cu anumit procentaj de grăsimi, cifre de echivalență, unități de timp etc.)

Unitățile de calculație convenționale au în general calitatea de unități da calculație intermediare, utilizabile numai în anumite etape ale calculației costurilor producției. La finalul calculației, costul unitar se stabilește în raport cu unitatea de măsură fizică cea mai potrivită. Unitatea de calculație, indiferent de forma de exprimare, constituie elementul de bază al calculației pe purtători de costuri.

1.2 Costul în teoria economică

1.2.1 Costul – noțiuni și clasificare

Toate activitățile economice desfășurate presupun un consum continuu de factori de producție. Consumul factorilor de producție este reprezentat, în expresie bănească, de cheltuieli. Cheltuielile cu factorii de producție consumați și utilizați in procesul de obținere a bunurilor și serviciilor trebuie să se regăsească în prețul/tariful de vânzare a bunurilor sau serviciilor, pentru a putea fi recuperate. Includerea acestor cheltuieli în prețul/tariful de vânzare al bunului sau serviciului se efectuează prin cost. Costul reprezintă, deci, toate cheltuielile efectuate de întreprinzător în vederea constituirii unui bun sau prestării unui serviciu, până în momentul în care ajunge ofertă de piață.

Prin urmare, costul este „expresia bănească a tuturor cheltuielilor (consumurilor) de muncă materializată și de muncă vie efectuate de întreprindere pentru producerea și desfacerea de bunuri materiale, executarea de lucrări și prestarea de servicii”.

Costul se clasifică după următoarele criterii:

În funcție de nivelul la care este analizat consumul factorilor de producție distingem:

costul global sau costul total, reprezintă totalitatea cheltuielilor de producție pentru obținerea întregii cantități fabricate într-o anumită perioada de gestiune;

costul unitar, reprezintă suma cheltuielilor directe și indirecte ce revin pe unitate de produs;

După momentul calculării costurilor de producție întâlnim:

costuri antecalculate sau costuri prestabilite, calculate la începutul perioadei de gestiune. Se determină pe baza unor cheltuieli de producție estimative in funcție de anumite norme de consum a factorilor de producție și de prețul lor;

costuri efective sau costuri postcalculate, evidențiate prin contabilitatea de gestiune a cheltuielilor reale de producție;

După sfera de cuprindere a cheltuielilor costurile sunt:

costul total (full costing), cuprinde toate cheltuielile (directe și indirecte) ocazionate de obținerea produsului;

costul parțial, care se îmaparte la rândul său în:

costul variabil, format din cheltuielile variabile în funcție de volumul de activitate al întreprinderii;

costul direct, format din cheltuieli directe (fixe și variabile) care pot fi regăsite intr-un cost particular;

cost rațional, egal cu costul variabil la care se adaugă cheltuielile de structură considerate eficiente;

După stadiile de fabricație si comercializare întâlnim:

costul de producție, reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate pentru obținerea unui bun material;

costul complet, alcătuit din costul de producție la care se adaugă cheltuielile generale de administrație și cheltuielile de desfacere;

După modul de alocare asupra rezultatului exercițiului prezentăm:

costul produsului, cuprinde toate cheltuielile atașate unui obiect de calculație: valoarea materiilor prime și materialelor consumabile, a forței de muncă consumate etc. ;

costul perioadei, care cuprinde cheltuielile angajate care nu au neapărată legătură directă cu producția, ci apar ca urmare a timpului scurs, fiind luate în calculul rezultatului exercițiului respectiv.

După modul de identificare și repartizare pe purtătorii de costuri distingem:

costuri directe, sunt acele cheltuieli de producție care se pot individualiza în momentul efectuării lor și se pot repartiza pe unități de produs, lucrare sau serviciu efectuat;

costuri indirecte, sunt acele cheltuieli de producție ocazionate de întreaga producție – repartizarea acestora pe unitate de produs se face pe baza calculelor de repartizare;

După comportamentul lor față de volumul producției avem următoarele costuri:

costuri variabile, sunt acele costuri care se modifică sub influența volumului fizic al producției;

costuri fixe, sunt acele costuri care nu-și schimbă mărimea lor sau și-o schimbă în proporții neînsemnate față de modificarea volumului fizic al producției. O creștere a volumului fizic al producției nu influențează totalul costurilor fixe dar se reduce valoarea pe unitate de produs;

După natura lor întâlnim:

costuri cu munca vie, reprezentând cheltuielile cu personalul;

costuri materiale, reprezentând cheltuielile cu materiile prime și materialele consumabile și auxiliare;

După gradul de autonomie a decidentului distingem:

costuri controlabile, sunt acelea asupra cărora centrele de responsabilitate pot lua decizii;

costuri necontrolabile, sunt acelea impuse de către puterea publică prin legislație socială sau fiscală (impozite, taxe și alte vărsăminte);

După caracterul lor evidențiem:

costuri evidente, arată resursele consumate ce se regăsesc în evidența contabilă a unității;

costuri ascunse, costurile efective suportate de unitate și care nu sunt înregistrate în evidența contabila a unității;

costuri de oportunitate, care se exprimă prin absența veniturilor încasate și reprezintă valoarea ocaziei pierdute;

În procesul decizional sunt utilizate și alte structuri privind costurile, rezultate din clasificarea acestora după o varietate de criterii, fiecare având un rol bine definit în procesul de analiză și decizie. Aceste structuri sunt:

costuri relevante și costuri nerelevante;

costuri eficace și costuri ineficace;

costuri determinate și costuri discreționare.

1.2.2 Cheltuielile – concept și clasificare

„Potrivit reglementărilor contabile românești, cheltuielile entității reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:

consumurile de stocuri, serviciile prestate și lucrările executate de care beneficiază entitatea;

cheltuielile cu personalul;

executarea unor obligații legale sau contractuale etc”

Cheltuielile constituie, de asemenea, diminuări ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii activelor sau creșteri ale datoriilor, care se concretizează in reducerea capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari.

Clasificarea cheltuielilor care formeaza costul.

Pentru a putea cunoaște și analiza costul unui produs sau serviciu ca pe o imagine cantitativă și calitativă a activității economice, se impune o sistematizare logică a categoriilor de cheltuieli și costuri după anumite criterii.

În contabilitatea de gestiune clasificarea cheltuielilor de producție se face după următoarele criterii: după posibilitatea încorporărilor in costuri, după natura lor economică, după locul lor de efectuare, după legătura lor cu procesul de producție, după necesitatea asigurării structurii costului pe articole de calculație, după comportamentul lor față de evoluția volumului fizic al producției, după modul de includere in costul producției.

În funcție de posibilitate încorporării lor în costuri se disting:

cheltuieli încorporabile;

cheltuieli neîncorporabile;

cheltuieli supletive.

Cheltuielile încorporabile in costuri sunt acele cheltuieli care se includ in mod normal in costul producției fabricate.

Cheltuielile neîncorporabile în costuri sunt acele cheltuieli excepționale care sunt înregistrate in contabilitatea financiară,dar nu pot afecta costul.

Cheltuielile supletive sau suplimentare nu sunt înregistrate în contabilitatea financiară, dar se includ în costul producției obținute.

După natura lor economică:

Această clasificare are la bază, natura resurselor consumate distingându-se:

cheltuieli cu stocurile ( materii prime și materiale, apă, energie etc );

cheltuieli cu servicii executate de terți;

cheltuieli cu alte impozite, taxe, vărsăminte asimilate;

cheltuieli cu personalul ( remunerațiile, asigurările si protecția socială );

cheltuieli cu amortizările, provizioanelor și ajustările pentru depreciere sau pierderea de valoare privind activitatea de exploatare;

alte cheltuieli de exploatare.

În contabilitate, această clasificare se folosește pentru evidențierea cheltuielilor unității patrimoniale în conturile corespunzătore din clasa 6 „Conturi de cheltuieli”.

În contabilitatea de gestiune, cheltuielile de exploatare apar regrupate pe articole de calculație. Este necesar că totalul cheltuielilor de exploatare înregistrate în contabilitatea financiară, în structurile specifice acesteia, să se regăsească înregistrate în contabilitatea de gestiune, structurate pe articole de calculație.

După locul lor de efectuare

În funcție de locul unde se desfășoară, cheltuielile de exploatare se împart în:

cheltuieli (directe și indirecte) ale activității de bază;

cheltuieli ale activității auxiliare;

cheltuieli ale activității comerciale;

cheltuieli generale de administrație.

După legătura lor cu procesul de producție:

După legătura lor cu procesul de producție se disting:

cheltuieli tehnologice, (sunt dependente de procesul de producție: materii prime și materiale directe, combustibilul, energia, apa salariile personalului direct productiv);

cheltuieli de regie, (nu sunt dependente de procesul de producție, au rolul de a asigura menținerea structurii de producție și funcționale a întreprinderii).

După necesitatea asigurării structurii costului pe articole de calculație

În contabilitatea de gestiune, urmărindu-se determinarea costurilor pe produse, lucrări, servicii și decontarea pe locuri de cheltuieli, cheltuielile de exploatare înregistrate în contabilitatea financiară, apar regrupate pe articole de calculație:

cheltuieli directe de producție, (materii prime și materiale directe, remunerații directe incluzând contribuțiile privind asigurările și protecția socială asupra salariilor directe, alte cheltuieli specifice de fabricație);

cheltuieli indirecte de producție, (cheltuieli cu întreținerea și funcționarea utilajelor – CIFU – și cheltuieli generale ale secției – CGS);

costul de producție, alcătuit din cheltuieli directe de producție și cheltuieli indirecte de producție;

cheltuieli de desfacere, sunt cheltuieli care se fac pentru transformarea bunurilor produse și destinate pieței în lichidități bănești necesare reluării producției;

cheltuieli generale de administrație cuprind plățile pentru remunerarea factorilor de conducere și administrație generală;

costul complet este alcătuit din costul de producție la care se adaugă cheltuielile de desfacere și cheltuieli generale de administrație.

După comportamentul lor față de evoluția volumului fizic al producției:

cheltuieli variabile, (care își modifică valoarea în mod corespunzător în același sens cu modificarea volumului fizic al producției: consumul de materii prime, materiale auxiliare, energie electrică, slarii de bază inclusiv contribuțiile la asigurările și protecția social aferente acestora pentru personalul direct productiv);

cheltuieli fixe sau convențional-constante, (mărimea absolută a acestora rămâne relativ neschimbată sau se modifică nesemnificativ în cazul creșterii sau micșorării volumului de producție).

După modul de includere în costul producției:

cheltuieli directe (se pot identifica pe purtătorii de costuri a căror fabricare le-a ocazionat chir în momentul efectuării lor);

cheltuieli indirecte sau comune (nu se pot identifica și repartiza direct pe fiecare purtător de costuri)

1.3 Metode de calculație a costurilor

Metoda de calculație a costurilor este definită ca fiind „ansamblul de procedee și tehnici de calcul specifice utlizate într-o anumită succesiune pentru afectarea purtătorilor de costuri numai cu cheltuielile de producție ocazionate de obținerea sau de producerea acestora”.

Metodele de calculație a costurilor se grupează în funcție de o serie de criterii după cum urmează:

În funcție de obiectivele urmărite:

metode de calculație care au ca obiectiv stabilirea costului produselor, lucrărilor, sau serviciilor (metoda globală, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda GP;

metode de calculație care urmăresc și alte obiective (metoda standard-cost, metoda T.H.M., metoda PERT – cost, metoda direct-costing)

În funcție de apariția lor în timp distingem două metode si anume:

metode clasice de calculație (metoda globală, metoda pe faze și metoda pe comenzi);

metode moderne de calculație (metoda direct-costing, metoda standard cost, metoda costurilor marginale, metoda PERT-cost, metoda T.H.M., metoda G.P.);

În funcție de obiectul calculației:

metode de calculație pe purtători de costuri (metoda pe comenzi, metoda standard cost, metoda T.H.M., metoda G.P, metoda PERT-cost);

metode de calculație pe sectoare de cheltuieli;

metode de calculație cu caracter mixt (metoda globală, metoda pe faze);

În funcție de sfera cheltuielilor de producție absorbită în determinarea costului de producție:

metode de evidență analitică a cheltuielilor de producție și de calculație a costurilor totale sau integrale:

metode de bază sau fundamentale (metoda globală sau a calculației simple, metoda pe faze, metoda pe comenzi);

metode derivate evoluate (metoda T.H.M., metoda G.P. metoda PERT-cost);

metode de evidență complexă și control operativ (metoda standard cost, metoda ABC, metoda costului-țintă);

metode de evidență analitică a cheltuielilor de producție și de calculație a costurilor parțiale, denumite și metode limitative (metoda direct-costing, metoda costurilor directe și metoda costurilor specifice).

1.4 Cadrul juridic al contabilității de gestiune

Organizarea și conducerea contabilității de gestiune este reglementată atât prin Legea contabilității nr. 82/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cât și prin Ordine ale Ministerului Finanțelor Publice: OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Nr. 963 din 30 decembrie 2014 și OMFP nr. 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 23/12.01.2004.

Conform art.1 pct. (1)și pct. (6) din Legea contabilității numărul 82/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare rezultă obligativitatea societăților comerciale de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității. Deasemeni, potrivit art. 10 pct. (1) al aceleiași legi, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității de gestiune adaptate la specificul activității revine administratorului sau altei persoane juridice care are obligația gestionării unității respective.

OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile anuale consolidate, publicat în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I. Nr. 963 din 30 decembrie 2014 cu modificările și completările ulterioare cuprinde reglementări referioare la:

Costul de achiziție – structura costului de achiziție;

Costul de producție – structura costului de producție;

Evaluarea și înregistrare în contabilitate a bunurilor la data intrării în entitate;

Metode de evaluare și înregistrare a bunurilor la data ieșirii din entitate sau în momentul dării în cosum;

Definirea și clasificarea cheltuielilor;

Prezintă Planul General de Conturi, incusiv Clasa 9, destinată contabilității de gestiune.

OMFP nr. 1826/2003 pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 23/12.01.2004, reglementează normalizarea contabilității de gestiune la nivel național, prin aprobarea de măsuri privind organizarea și conducerea contabilității de gestiune. Procedeele și tehnicile utilizate în contabilitatea de gestiune a fiecărei unități economice se stabilesc în funcție de particularități ale activității desfășurate.

Deasemeni, OMFP 1826/2003 cuprinde:

Prevederi privind calculația costurilor. Organizarea lucrărilr privind calculația costurilor depinde de factori cum ar fi: mărimea și structura organizatorică a unității, modul de organizare a acesteia, tehnologia de fabricație, gradul de integrare a producției;

Prevederi privind principiile calculației costurilor;

Prevederi privind structura costurilor. Costul stocurilor trebuie sa cuprindă toate costurile aferente achiziției, prelucrării, precum și alte costuri suportate pentru a aduce bunurile, lucrările, serviciile în forma și în locul în care se găsesc prezent.

Gruparea cheltuielilor în vederea calculării stocurilor. În vederea calculării costurilor bunurilor, lucrărilor, serviciilor și al costurilor perioadei, cheltuielile înregistrate în contabilitate se grupează în contabilitatea de gestiune după cum urmează: cheltuieli directe, cheltuieli indirecte, cheltuieli de desfacere, cheltuieli generale de administrație.

Elementele ce trebuie incluse și cele ce nu trebuie incluse în costul bunurilor, lucrărilor și serviciilor.

Capitolul II. Descrierea S.C. TEODORA-COM S.R.L

2.1 Prezentarea generală a firmei

S.C. TEODORA-COM S.R.L având forma juridică de societate cu răspundere limitată, are sediul în Bacău, str. Gheorghe Donici, nr. 35 și își desfășoară activitatea conform legilor române în vigoare.

Societatatea și-a inceput activitatea in anul 1996, are un singur asociat și este condusă de un manager și un director de producție. S.C. TEODORA-COM S.R.L este înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău, sub numărul J04-569-1996, și funcționează în baza certificatului de înmatriculare și a statutului adoptat la constituire.

De doua decenii S.C. TEODORA-COM S.R.L. își desfășoară activitatea de producere de mobilier – tapițerie pentru amenajarea spațiilor interioare (canapele, fotolii, colțare pentru living, colțare de bucătărie, tabureți, cuburi, pernuțe fantezie, perne pentru scaune de terase).

Produsele de mobilier ce se execută la S.C. TEODORA-COM S.R.L. Bacău se regăsesc și la alte unități producătoare de mobilier din țară. Societatea nu este producător unic pentru produsele fabricate și își desfășoară activitatea într-un mediu puternic concurențial. Practic, toate tipurile de produse ale S.C. TEODORA-COM S.R.L. Bacău se regăsesc în programul de producție al societăților comerciale concurente.

În general, clienții S.C. TEODORA-COM S.R.L. Bacău au încredere în produsele firmei, respectiv în calitatea și seriozitatea ei. În cazul în care apare o problemă calitativă, din cauza unor vicii ascunse, se deplasează o echipă care face constatarea și remedierea imediată, fapt care dă încredere clienților, aceștia solicitând comenzi și în continuare.

Principalii clienți ai S.C. TEODORA-COM S.R.L. Bacău sunt persoane fizice, persoane juridice (pensiuni, hoteluri, internate și cămine, birouri etc).

În ceea ce privește analiza criteriilor de alegere a furnizorilor a evidențiat următoarele direcții urmărite și îndeplinite :

compararea mai multor oferte și alegerea celei mai avantajoase;

acceptarea cu prioritate a furnizorilor cu care există relații de lungă durată, tradiționale și au dat dovadă de seriozitate în derularea contractelor;

respectarea de către furnizori a termenelor de livrare stabilite prin contracte;

distanțe de transport cât mai mici.

Nu există furnizori unici sau furnizori „strategici” de a căror corectitudine să depindă hotărâtor derularea producției dar, totuși, nerespectarea termenelor de livrarea sau livrări cu calitate slabă pot duce la discontinuități sau nerespectarea unor termene de livrare.

Obiectivele strategice principale, de perspectivă imediată, sunt :

creșterea profitului;

crearea unei imunități la efectele concurenței dure la care este supusă firma, valorificând relațiile tradiționale, consacrate, prestigiul deja câștigat în cei 20 de ani de activitate, amplificând atuurile pe care le deține față de concurență, eliminând sursele de majorare a prețurilor unitare;

retehnologizarea bazată pe înlocuirea utilajelor uzate fizic și moral, asimilarea de tehnologii de vârf, cu efect direct în creșterea calității produselor, diminuarea consumurilor de materii prime, materiale și energie, sporirea productivității muncii și asimilarea unor produse noi care, la acest moment, au un caracter neconvențional, dar care au cerere pe piețele cu nivel ridicat de exigență;

menținerea pe piețele deja deținute și dezvoltarea mai amplă a segmentelor de piață pe care S.C. TEODORA-COM S.R.L. Bacău nu are încă o poziție consolidată.

2.2 Structura organizatorică a S.C.TEODORA-COM S.R.L. Bacău

Structura organizatorică la S.C. TEODORA-COM S.R.L. este de tip piramidal, structurată pe secții, sectoare și ateliere, așa cum se vede în figura 2.1., permițând desfășurarea activității în condiții de eficiență și profitabilitate.

Societatea are un număr de 47 salariați, din care 3 salariați ocupă funcții de conducere: Manager, Director economic și Director de producție și un număr de 44 salariați în funcții de execuție, toți fiind specializați în domeniul în care își desfășoară activitatea.

Figura 2.1 Organigrama S.C. TEODORA-COM S.R.L.

2.3 Organizarea Serviciului financiar- contabil

La S.C. TEODORA-COM S.R.L evidența contabilă se ține de către personal angajat, cu pregătire de specilaitate, în cadrul Serviciului financiar-contabil. Coordonarea activității economice revine Directorului economic.

Organizarea Serviciului financiar- contabil este prezentat in figura 2.2

Figura nr. 2.2 Organizarea Serviciului financiar- contabil

Pe baza documentelor primite, Serviciului financiar-contabil din cadrul întreprinderii S.C.TEODORA-COM S.R.L. Bacău îi revin următoarele atribuții :

-să verifice legalitatea documentelor : dispoziție de livrare – aviz de expediere, facturi, note de recepție și constatare de diferențe, bonuri de consum;

– să analizeze punctajul cantitativ din documente cu fișa de magazie;

– prelucrarea NIR;

– prelucrarea bonurilor de consum;

– înregistrarea materialelor aprovizionate în jurnalul privind decontările cu furnizorii, după care se scoate balanța furnizorilor;

– în baza listelor de intrări materiale rezultate se întocmesc note contabile, în urma punctajului cu actele se verifică concordanța actelor cu listele;

– să prelucreze la calculator balanțe analitice pe fiecare gestiune. Să verifice stocurile din balanță cu stocurile din fișa de magazie, punerea de acord a stocurilor în cazul diferențelor;

– primirea bonurilor de consum și notelor de predare pentru produse finite, obiecte de inventar de mică valoare sau scurtă durată și pentru livrări precum și a dispozițiilor de livrare, aviz de expediere pentru produse livrate;

– prelucrarea bonurilor de consum, bonurilor de predare, verificarea legalității documentelor, evaluarea documentelor;

– atașarea dispozițiilor de livrare, avize de expediție, la facturile emise, întocmirea situației produselor expediate;

– primirea proceselor –verbale pentru achiziționarea de mijloace fixe;

– primirea proceselor-verbale pentru scoaterea din funcțiune a mijloacelor fixe;

– întocmirea situațiilor privind obiecte de inventar date în folosință și a celor scoase din uz;

– înregistrarea obiectelor de inventar date în folosință și a celor scoase din uz;

– colectarea cheltuielilor generale ale societății, repartizarea prin coeficient în funcție de producția globală;

– după colectarea tuturor cheltuielilor se procedează la înregistrarea lor, analiza costurilor;

– analiza furnizorilor cu fișa de descifrare pe fiecare furnizor în parte, întocmirea balanței furnizorilor;

– colectarea tuturor datelor de cumpărări și vânzări pentru întocmirea notei contabile cu TVA și completarea formularului de decont, în vederea depunerii formularului la Direcția Finanțelor;

– întocmirea centralizatorului cu încasări la magazinul propriu;

– întocmirea centralizatorului de stocuri la magazin care se punctează cu fișele de la magazin;

– completarea registrului jurnal;

– completarea registrului de inventariere;

Deasemeni, Serviciul Financiar-contabil întocmește următoarele situații :

recapitulație salarii;

recapitulație CAS;

notele contabile cu obligații salariale;

concedii odihnă, premii, ajutoare etc;

state de plată avansuri și centralizatoare;

note contabile privind salariile;

justificări CEC-uri;

justificări avansuri spre decontare;

justificări alte valori;

justificări cheltuieli de protocol;

registru casă;

extrase cont;

state de plată, salarii și CAS;

încasări prin bancă-casă;

completarea formularelor de bilanț, pe baza balanței de verificare;

completarea formularelor contului de profit și pierdere;

repartizarea profitului pe baza indicatorilor realizați.

Pe baza datelor primite din producție, aprovizionare, se întocmesc următoarele :

situația intrărilor de materiale pe furnizori;

situația ieșirilor de materiale;

situația stocurilor pe gestiuni și conturi;

registrul numerelor de inventar pe grupe, număr inventar;

situația lunară a cheltuielilor;

postcalculul pe secții;

situația facturilor neîncasate pe clienți și zile;

calculul penalităților la facturile neîncasate;

necesarul de aprovizionat;

programe de fabricație;

antecalculație de preț;

programarea reviziilor și reparațiilor;

calculul manoperei, pe comenzi.

2.4 Procesul tehnologic

Punctul de lucru al S.C. TEODORA-COM S.R.L se află în Bacău, strada Gheorghe Donici, și se întinde pe o suprafață de 1.500 mp, pe care sunt amplasate o cladire administrativă, o hală destinată depozitării materiei prime și produselor finite și o hală amenajată și utilată pentru desfășurarea activității de producție conform normelor în vigoare.

Materialele folosite in procesul tehnologic sunt:

cherestea, PFL, PAL, chingi, elastice cauciucate, arcuri elicoidale și sinusoidale, poliuretan, vatelină, stofe și alte materiale nețesute (carton și folie), produse de feronerie (șuruburi, balamale, sisteme extensibile, rotile).

Etapele procesului tehnologic parcurse la S.C. TEODORA-COM S.R.L în vederea obținerii mobilierului tapițat este prezentat conform fig. 2.3.

Atelierul croit masive și panouri scheleți – se croiesc scheleții și se prelucrează mecanic;

Atelierul montaj scheleți – se asamblează scheleții;

Atelierul pregătit scheleți – se aplică balamalele, arcuri sinusoidale, carton sau PFL pe laterale, chingi elastice sau cauciucate;

Atelierul lipit poliuretan – se croiește și se lipește poliuretanul și materialele de umplutură;

Atelierul croire – se croiește stofa după șablon și se coase;

Atelierul îmbrăcare – se îmbracă scheletele cu stofe și materiale de acoperire;

Atelierul ambalare – fotoliile și canapelele se îmbracă în foliie de polietilenă și apoi în carton ondulat;

Compartimentul desfacere – mobilierul este stivuit și pregătit pentru încărcarea în mașini și transportul la clienți.

Fig.2.3. Schema procesului tehnologic pentru mobilier tapițat

Capitolul III. Costul de producție la S.C. TEODORA-COM S.R.L.

3.1 Identificarea purtătorilor de costuri și a zonelor de cheltuieli la S.C.TEODORA-COM S.R.L. BACĂU

S.C. TEODORA-COM S.R.L. are o gamă diversificată de produse respectiv: canapele, fotolii, colțare pentru living, colțare de bucătărie, tabureți, cuburi, pernuțe fantezie, perne pentru scaune de terase.

Ca exemplu de calcul am analizat trei produse din producția lunii februarie 2016.

Așadar, pentru organizarea și conducerea contabilității de gestiune vom considera că în perioada de referință se fabrică următoarele produse:

canapea „Dani”

fotoliu „Cora”

hol „Elegant”

Pentru fiecare dintre aceste produse a fost lansată câte o comandă care se vor executa în cele două secții ale fabricii: secția de prelucrare și secția de asamblare.

Fabricarea acestor trei produse presupune executarea de operații tehnologice în ambele secții. Având în vedere cele prezentate putem identifica în mod clar atât zonele de cheltuieli cât și purtătorii de costuri.

Zonele de cheltuieli:

Secția prelucrare

Secția Asamblare

Purtătorii de costuri:

Comanda 101 pentru produsul canapea „Dani” 14 bucăți;

Comanda 102 pentru produsul fotoliu „Cora” 54 bucăți;

Comanda 103 pentru produsul hol „Elegant” 7 bucăți.

3.2 Sistemul conturilor de gestiune

În planul de conturi general s-a rezervat pentru contabilitatea de gestiune o clasă de conturi anume, respectiv Clasa 9 „Conturi de gestiune”. Ceea ce este specific acestei clase de conturi este faptul că se constituie într-un sistem autonom, în sensul că nu intră în corespondență cu alte conturi din celelalte clase.

În funcție de rolul pe care îl îndeplinesc, conturile de gestiune se împart în trei grupe:

90 „Decontări interne” – asigură independența contabilității de gestiune în raport cu contabilitatea financiară în procesul de reflectare a operațiunilor de colectare a cheltuielilor și a celor privind obținerea producției;

92 „Conturi de calculație” – asigură colectarea cheltuielilor efectuate în cadrul activității de exploatare, grupate în raport cu destinația lor;

93 „Costul producției” – evidențiază producția obținută, finită și în curs de execuție.

Întrucât pentru fiecare produs este lansată câte o singură comandă, în simbolizarea conturilor analitice se va utiliza denumirea produselor și nu numărul comenzii. Așadar, în exemplul considerat, conturile de gestiune se vor dezvolta pe analitice după cum urmează:

Contul 902 „Decontări interne privind producția” va fi dezvoltat pe următoarele analitice:

902/Costul subactivității – pentru evidența costului subactivității;

902/Costul activității – pentru evidența producției obținute, se vor constitui subanalitice pe purtători de costuri:

-902/Costul activității/ canapea „Dani”

-902/Costul activității/ fotoliu „Cora”

-902/Costul activității/ hol „Elegant”

-902/Costul activității/costul perioadei – pentru evidența costurilor perioadei (cheltuieli generale de administrație).

Contul 903 „Decontări interne privind diferențele de preț” se dezvoltă în analitice pe purtători de costuri:

-903/ canapea „Dani” – pentru evidența diferențelor la produsul canapea „Dani”;

-903/ fotoliu „Cora”– pentru evidența diferențelor la produsul fotoliu „Cora”;

-903/ hol „Elegant”– pentru evidența diferențelor la produsul hol „Elegant”.

Contul 921 „Cheltuielile activității de bază” se dezvoltă în analitice atât pe zone de cheltuieli cât și pe purtători de costuri, astfel:

-921/prelucrare/ canapea „Dani” – pentru cheltuielile efectuate cu produsul canapea „Dani” , în secția prelucrare;

-921/prelucrare/ fotoliu „Cora”– pentru cheltuielile efectuate cu produsul fotoliu „Cora”, în secția prelucrare;

-921/ prelucrare/hol „Elegant”– pentru cheltuielile efectuate cu produsul / hol „Elegant”, în secția prelucrare;

-921/asamblare/ canapea „Dani” – pentru cheltuielile efectuate cu produsul canapea „Dani” în secția asamblare;

-921/asamblare/ fotoliu „Cora”– pentru cheltuielile efectuate cu produsul fotoliu „Cora”, în secția asamblare;

-921/asamblare hol „Elegant”– pentru cheltuielile efectuate cu produsul hol „Elegant”, în secția asamblare.

Contul 923 „Cheltuieli indirecte de producție” se va dezvolta pe analitice în funcție de zonele de cheltuieli, astfel:

-923/prelucrare – pentru evidența cheltuielilor indirecte de producție efectuate în secția prelucrare;

-923/asamblare – pentru evidența cheltuielilor indirecte de producție efectuate în secția asamblare.

Pentru conturile sintetice 901 „Decontări interne privind cheltuielile”, 931 „Costul” producției obținute” și contul 933 „Costul producției în curs de execuție”, nu este necesară dezvoltarea pe analitice.

3.3 Calculația costurilor prin metoda pe comenzi

la S.C. TEODORA-COM S.R.L

3.3.1 Descriea metodei pe comenzi

În cadrul S.C. TEODORA-COM S.R.L. Bacău se aplică ca metodă de calculație a costurilor „metoda de calculație a costurilor pe comenzi”.

Metoda de calculație pe comenzi are la bază principiile colectării cheltuielilor de producție pe fiecare comandă în parte. Comanda poate avea ca obiect un produs finit, un semifabricat, o lucrare sau un serviciu care se constituie ca purtător de cost individualizat în antecalculație. Această metodă se aplică în producția de serie mică sau industrială, respectiv în industria construcțiilor de mașini, industria mobilei, în construcții montaj și altele.

Metoda pe comenzi este o metodă a costurilor complete, ce constă în cuprinderea în costul producției a tuturor cheltuielilor directe și indirecte ocazionate de activitatea de exploatare. Aceasta presupune organizarea contabilității și desfășurarea lucrărilor de calculații potrivit etapelor metodelor absorbante.

În funcție de specificul proceselor tehnologice din cadrul întreprinderii, metoda de calculație a costurilor pe comenzi are anumite particularități. În primul rând purtătorul de costuri folosit în planificare este produsul, iar cel utilizat pentru urmărirea și înregistrarea costurilor este comanda. În al doilea rând implică determinarea și evaluarea producției neterminate datorită variației pe care o are de la o perioadă la alta, în etapa de postcalcul.

Metoda presupune existența unei anumite comenzi lansate pentru o cantitate de produse care fac obiectul calculației costurilor efective.

Costul unitar se calculează la terminarea comenzii, prin împărțirea totalului cheltuielilor aferente fiecărei comenzi, în parte la cantitatea de produse finite rezultate din comanda respectivă. Comenzile reprezintă forma de organizare a calculației costurilor direct pe purtători de costuri. După lansarea comenzilor, la fișele de postcalcul se deschid analitice pentru contul 921 „cheltuielile activității de bază”, în care se colectează costurile directe aferente fiecărei comenzi.

La sfârșitul perioadei de calcul (luna calendaristică) sau la terminarea comenzii se repartizează asupra comenzilor, costurile comune și cele de administrație generală (costurile colectate în contul 923 „cheltuieli indirecte de producție”, respectiv 924 „cheltuieli generale de administrație”) prin anumite procedee de repartizare alese în funcție de tehnologiile de producție și posibilitățile de corelare a costurilor comune și generale cu comenzile asupra cărora se repartizează.

Ca exemplu de calcul am considerat producția pentru luna februarie 2016. În această lună

nu s-a înregistrat producție neterminată, comenzile primite la începutul lunii s-au încheiat până la sfârșitul lunii.

3.3.2 Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor și a producției

Așa cum am arătat mai sus, S.C. TEODORA-COM S.R.L. a primit în luna februarie 2016 spre executie trei comenzi pentru realizarea mobilierul specific unei pensiuni după cum urmează:

Comanda 101 pentru produsul canapea „Dani” 14 bucăți;

Comanda 102 pentru produsul fotoliu „Cora” 54 bucăți;

Comanda 103 pentru produsul hol „Elegant” 7 bucăți.

Capacitatea totală a fabricii este de:

56 bucăți canapea „Dani”

228 bucăți fotoliu „Cora”

40 bucăți hol „Elegant”

I. Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor de producție efectuate în cursul lunii

1) Reflectarea în contabilitate a cheltuielilor cu materiile prime;

S-au achiziționat de la furnizori materii prime și materiale în vederea realizării comenzii primite în valoare de 27.965 lei după cum urmează:

secția prelucrare

produsul canapea „Dani” 8.499 lei

produsul fotoliu „Cora” 10.725 lei

produsul hol „Elegant” 6.692 lei

secția asamblare

produsul canapea „Dani” 504 lei

produsul fotoliu „Cora” 1.188 lei

produsul hol „Elegant” 357 lei

Articolul contabil pentru înregistrarea cheltuielilor cu materiile prime în contabilitatea de gestiune:

921„Cheltuielile activității de bază”analitice: = 901 „Decontări interne 27.965 lei

privind cheltuielile”

921/prelucrare/canapea „Dani” 8.499 lei

921/prelucrare/fotoliu „Cora” 10.725 lei

921/prelucrare/ hol „Elegant” 6.692 lei

921/asamblare canapea „Dani” 504 lei

921/asamblare/ fotoliu „Cora” 1.188 lei

921/asamblare/hol „Elegant” 357 lei

Reflectarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor cu materialele consumabile;

În vederea realizării produselor finite s-au folost următoarele materiale consumabile: materiale auxiliare, combustibil, materiale pentru ambalat, alte materiale consumabile, în sumă de 3.363 lei, astfel:

Secția prelucrare 605,30 lei

Secția asamblare 372,70 lei

Administrația generală 403,00 lei

Sectorul desfacere 182,00 lei

Articolul contabil pentru înregistrarea în contabilitatea de gestiune a acestor cheltuieli se prezintă astfel:

% = 901 „Decontări interne privind 3.363 lei

cheltuielile”

923 „Cheltuieli indirecte de producție” analitice: 978 lei

923/prelucrare 605,3 lei

923/asamblare 372,7 lei

924 „Cheltuieli generale de administrație” 203 lei

925 „Cheltuieli de desfacere” 2.182 lei

Reflectarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor de natura obiectelor de inventar;

În luna februarie 2016 s-a achiziționat și s-a dat spre folosință o mașină de înfiletat în valoare de 698,00 lei, utilizată în secția de asamblare și o multifuncțională ce deservește sectorul administrativ, în valoare de 1.008 lei.

Articolul contabil pentru înregistrarea în contabilitate a materialelor de natura obiectelor de inventar se prezintă astfel:

% = 901 „Decontări interne privind 1.706 lei

cheltuielile”

923 „Cheltuieli indirecte de producție” analitic: 698 lei

923/asamblare 924 „Cheltuieli generale ale administrației” 1.008 lei

Reflectarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor privind energia și apa;

În luna februarie 2016 centralizatorul privind cheltuieli cu energia și apa se prezintă astfel:

Tabel nr. 1 Centralizatorul cheltuielilor cu energia și apa

= lei=

Articolul contabil pentru înregistrarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor privind energia și apa se prezintă astfel:

% = 901 „Decontări interne privind 4.973 lei

cheltuielile”

923 „Cheltuieli indirecte de producție”analitice: 4.634 lei

923/prelucrare 3.454,00 lei

923/asamblare 1.180,00 lei

924 „Cheltuieli generale de administrație” 117 lei

925 „Cheltuieli de desfacere” 222 lei

Reflectarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor privind serviciile executate de terți;

În luna februarie 2016 s-au efectuat servicii de deratizare si dezinsecție în secția de prelucrare în valoare de 210 lei și în secția de asamblare in valoare de 215 lei; servicii poștale și taxe de telecomunicații 112 lei; servicii bancare 63 lei,

Articolul contabil pentru înregistrarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor privind serviciile executate de terți se prezintă astfel:

% = 901 „Decontări interne privind 1.167 lei

cheltuielile”

923 „Cheltuieli indirecte de producție” analitic: 425 lei

923/prelucrare 210 lei

923/asamblare 215 lei

924 „Cheltuieli generale de administrație” 175 lei

Reflectarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor cu impozitul pe clădiri datorat bugetului statului, în sumă de 10.945 de lei, din care:

Secția prelucrare 4.610 lei

Secția asamblare 4.520 lei

Sectorul administrativ 735 lei

Sectorul desfacere 1.080 lei

Articolul contabil pentru înregistrarea în contabilitate a cheltuielilor cu impozitul pe clădiri datorat bugetului statului se prezintă astfel:

% = 901 „Decontări interne privind 10.945 lei

cheltuielile”

923 „Cheltuieli indirecte de producție” analitice: 9.130 lei

923/prelucrare 4.610 lei

923/asamblare 4.520 lei

924 „Cheltuieli generale de administrație” 735 lei

925 „Cheltuieli de desfacere” 1.080 lei

Reflectarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor cu personalul;

În urma calculării salariilor pe luna februarie 2016, cheltuielile cu personalul și contribuțiile unității aferente acestora se prezintă astfel:

Tabel nr.2 Centralizator salarii și contribuții privind asigurările și protecția

socială aferente salariilor pentru luna februarie 2016

În calculele din tabel, am considerat:

Pentru CAS (15,978%): contribuția unității la asigurările sociale de stat (15,80%), la care se adaugă contribuția pentru accidente de muncă și boli profesionale (0,178%);

Pentru CASS (6,05%): contribuția la asigurările sociale de sănătate (5,2%), la care se adaugă contribuția la fondul de concedii și îndemnizații (0,85%);

Pentru CFS (0,75%): contribuția la fondul de șomaj (0,50%), la care se adaugă contribuția la fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale (0,25%).

Articolul contabil pentru înregistrarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor cu salariile și a contribuțiilor unității aferente acestora, se prezintă astfel:

7.1) pentru salarii:

% = 901 „,Decontări interne privind 50.750 lei

cheltuielile”

921 “Cheltuielile activității de bază” analitice: 38.850 lei

921/prelucrare/ canapea „Dani” 4.811 lei

921/prelucrare/ fotoliu „Cora” 9.278 lei

921/prelucrare/ hol „Elegant” 4.811 lei

921/asamblare/ canapea „Dani” 5.078 lei

921/asamblare/ fotoliu „Cora” 9.794 lei

921/asamblare/ hol „Elegant” 5.078 lei

„Cheltuieli generale de administrație ” 5.600 lei

„Cheltuieli de desfacere” 6.300 lei

7.2) pentru contribuția unității la bugetul de stat

% = 901 „Decontări interne 11.559,80 lei

privind cheltuielile”

921 „Cheltuielile activității de bază” analitice: 8.849,22 lei

921/prelucrare/ canapea „Dani” 1.095,85 lei

921/prelucrare/ fotoliu „Cora” 2.113,34 lei

921/prelucrare/ hol „Elegant” 1.095,85 lei

921/asamblare/ canapea „Dani” 1.156,65 lei

921/asamblare/ fotoliu „Cora” 2.230,88 lei

921/asamblare/ hol „Elegant” 1.156,65 lei

„Cheltuieli generale de administrație ” 1.275,57 lei

„Cheltuieli de desfacere” 1.435,01 lei

Reflectarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor de exploatare privind amortizarea, în sumă de 5.431 lei, după cum urmează:

Secția prelucrare 2.231 lei

Secția asamblare 2.286 lei

Sectorul administrativ 308 lei

Sector desfacere 606 lei

Articolul contabil pentru înregistrarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor cu amortizarea:

% = 901 „Decontări interne privind 5.431 lei

cheltuielile”

923 „Cheltuieli indirecte de producție” analitice: 4.517 lei

923/prelucrare 2.231 lei

923/asamblare 2.286 lei

924 „Cheltuieli generale de administrație” 308 lei

925 „Cheltuieli de desfacere” 606 lei

II. Reflectarea în contabilitate a producției obținute

În momentul înregistrării în contabilitate a producției obținute costul efectiv de producție nu este cunoscut, evaluarea acesteia se face la costul de producție antecalculat.

Produsele finite obținute în cursul lunii, în secțiile de producție, conform bonurilor de predare – transfer – restituire și centralizatorului acestora, sunt în valoare totală, la preț de înregistrare (cost de producție prestabilit), de 86.070 lei, din care:

Produsul canapea „Dani” 14 buc. * 1.700 lei/buc. = 23.800 lei

Produsul fotoliu „Cora” 54 buc * 750 lei/buc. = 40.500 lei

Produsul hol „Elegant” 7 buc. * 3.110 lei/buc. = 21.770 lei

Pe baza acestor date, se va întocmi următorul articol contabil:

931 „Costul producției obținute” = 902 „Decontări interne privind 86.070 lei

producția obținută” analitice:

902/Costul activității/ canapea „Dani” 23.800 lei

902/Costul activității/ fotoliu „Cora” 40.500 lei

902/Costul activității/ hol „Elegant” 21.770 lei

3.3.3 Calculația costurilor efective de producție

Pe parcursul lunii, cheltuielile de producție au fost înregistrate în diferite conturi de calculație, în funcție de posibilitatea identificării lor pe purtători de costuri și delimitarea pe locuri de ocazionare, iar la sfârșitul lunii calculăm costul efectiv al producți finite.

Pentru determinarea costului efectiv al producției, este necesară parcurgerea următorilor pași:

Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție, inclusiv ale subactivității;

Calculația costului de producție efectiv total și a costului pe unitatea de produs finit.

Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție, inclusiv ale subactivității;

a.1) Calculul și înregistrarea costului subactivității

Comparănd nivelul real al activității (75 buc. ) cu nivelul normal 324 buc.), constatăm că nivelul real este mai mic decât cel normal, astfel, înainte de repartizarea cheltuielilor indirecte de producție trebuie calculat și înregistrat costul subactivității.

Pentru stabilirea nivelului subactivității, am luat în calcul volumul producției la cele trei produse canapea„Dani”, fotoliu „Cora” și hol „Elegant”, iar cheltuielile fixe luate în considerare în vederea stabilirii costului subactivității sunt cheltuielile de exploatare privind amortizarea și impozitul pe clădiri.

Tabel nr.3 Calculul costului subactivității

Calculul costului subactivității se realizează după următoarea formulă:

Costul subactivității = cheltuieli fixe * (1 – nivelul real al activității/nivelul normal al

activității)

Costul subactivității = 13.647 * (1 – 75/324) = 13.647 * 0,7685 = 10.487,72 lei

Articolul contabil pentru înregistrarea în contabilitatea de gestiune a costului subactivității :

902 „Decontări interne privind = 923 „Cheltuieli indirecte de producție” 10.487,72 lei producția obținută” analitic: 923/prelucrare 5.257,31 lei

902/costul subactivității 923/asamblare 5.230,41 lei

a.2) Repartizarea cheltuielilor indirecte de producție asupra celor trei produse

În vederea repartizării cheltuielilor indirecte de producție asupra celor trei produse, vom utiliza drept bază de repartizare manopera directă – salariile la care se adaugă contribuțiile unității aferente acestora.

Tabel nr.4 Situația repartizării cheltuielilor indirecte de producție

Articolul contabil pentru înregistrarea în contabilitatea de gestiune a cheltuielilor indirecte:

921 „Cheltuielile activității de bază” = 923 „Cheltuieli indirecte 9.894,28 lei analitice: de producție” analitice:

921/prelucrare/ canapea „Dani” 1.489,88 lei 923/prelucrar 5.852,99 lei

921/prelucrare/ fotoliu „Cora” 2.873,23 lei 923/asamblare 4.041,29 lei

921/prelucrare/ hol „Elegant 1.489,88 lei

921/asamblare/ canapea „Dani” 1.028,53 lei

921/asamblare/ fotoliu „Cora” 1.984,23 lei

921/asamblare/ hol „Elegant 1.028,53 lei

b) Calculația costului de producție efectiv total și a costului pe unitatea de produs finit.

Din analiticele contului 921 „Cheltuielile activității de bază” pe obiecte de calculație vom cunoaște costurile efective totale ale producției finite obținute, pe baza cărora se determină costul efectiv pe unitatea de produs.

Tabel nr. 5 Determinarea costului de producție efectiv

După cum se vede în Tabelul nr. 5 costurile de producție unitare efective sunt:

Produsul canapea „Dani” – 1.690,21 lei/buc.

Produsul fotoliu „Cora” – 744,20 lei/buc.

Produsul hol „Elegant” – 3.101,27 lei/buc.

Decontarea costurilor totale ale activității de exploatare

a) Decontarea costului efectiv al producției obținute și determinarea și înregistrarea diferențelor de preț.

a.1) Decontarea costului efectiv al producției obținute

902 „Decontări interne privind = 921 „Cheltuielile activității 85.558,50 lei

producția obținută” de bază” analitice:

analitic: Costul activității 921/prelucrare/canapea „Dani” 15.895,73 lei subanalitice: 921/prelucrare/fotoliu „Cora” 24.989,57 lei 902/Cost activ/canapea „Dani” 23.662,91 lei 921/prelucrare/hol „Elegant” 14.088,73 lei

902/Costul activ./ fotoliu „Cora”40.186,68 lei 921/asamblare/canapea „Dani” 7.767,18 lei

902/Costul activ./ hol „Elegant” 21.708,91 lei 921/asamblare/fotoliu „Cora” 15.197,11 lei

921/asamblare/hol „Elegant” 7.620,18 lei

a.2) Determinarea și înregistrarea diferențelor de preț

În acest moment, contul 902 „Decontări interne privind producția obținută”, analiticul „Costul activității” ne permite determinarea diferenței de preț aferente producției finite obținute, întrucât în debitul său, este înregistrat costul efectiv al producției finite, iar în creditul său, este evidențiat costul prestabilit al aceleiași producții, în subanalitice corespunzătoare purtătorilor de costuri.

903 „Decontări interne privind = 902 „Decontărin interne privind 511,50 lei diferențele de preț “ producția obținută” analitic: Costul activității

Subanalitice:

902/Costul activității/canapea „Dani” 137,09 lei

902/Costul activității/fotoliu „Cora” 313,32 lei

902/Costul activității/hol „Elegant” 61,09 lei

Decontarea cheltuielilor generale de administrație și a cheltuielilor de desfacere

În acest moment, are loc repartizarea cheltuielilor generale de administrație și a celor de desfacere asupra costurilor perioadei, astfel:

902 „Decontări interne privind producția = % 21.813,58 lei

obținută “ analitic: 902/Costul activității 924 „Cheltuieli generale

subanalitic: de administrație” 9.988,57 lei

902/Costul activității/Costul perioadei 925 „Cheltuieli de desfacere” 11.825,01 lei

Decontarea totalului cheltuielilor perioadei (interfața „cheltuieli-costuri”)

Închiderea contului 901 „Decontări interne privind celtuielile”, prin debitarea lui, cu totalul cheltuielilor reprezentând:

Costul efectiv de producție al producției obținute (care se regăsește în soldurile conturilor 931 „Costul producției obținute” și 903 „Decontări interne privind diferențele de preț”);

Costul efectiv al producției în curs de execuție și cheltuielile incluse în costul perioadei (soldul contului 902 „Decontări interne privind producția obținută”, analitic “Costul activității”);

Costul subactivității (soldul debitor al contului 902 „Decontări interne privind

producția obținută”, analitic „Costul subactivității”).

Pe baza datelor din conturile menționate mai sus, se întocmește următorul articol contabil:

901 „Decontări interne privind = % 117.859,80 lei

cheltuielile”

931 „Costul producției obținute” 86.070,00 lei

903 „Decontări interne privind

diferențele de preț” 511,50 lei

902 „Decontări interne privind producția

obținută” din care analitice: 32.301,30 lei

902/Costul activității/Costul perioadei 21.813,58 lei

902/Costul subactivității 10.487,72 lei

Situția conturilor

3.4 Analiza informației costurilor: analiza costului unitar

Analiza economico-financiară reprezintă „un ansamblu de concepte, metode, tehnici, procedee și instrumente care asigură tratarea informațiilor interne și externe, în vederea formulării unor aprecieri pertinente referitoare la situația economico-financiară a unui agent economic, identificarea factorilor, cauzelor și condițiilor care au determinat-o, precum și a rezervelor interne de îmbunătățire a acesteia, din punct de vedere al utilizării eficiente a resurselor umane, materiale și financiare”.

Analiza economico-financiară dispune de o metodă proprie care presupune parcurgerea unui ansamblu de patru trepte metodologice:

compararea fenomenelor sau rezultatelor;

diviziunea și descompunerea fenomenelor sau rezultatelor;

măsurarea influenței factorilor asupra fenomenelor sau rezultatelor cercetate;

generalizarea rezultatelor analizei economico-financiare.

În componența costului pe unitatea de produs intră costurile directe (materii prime și materiale directe, salariile directe, contribuția la asigurările și protecția socială aferente salariilor directe) și costuri indirecte (regia de fabricație și alte cheltuieli indirecte).

Gama sortimentală a firmei S.C. TEODORA-COM S.R.L este destul de diversificată, așadar, pentru analiza costului unitar am ales produsul canapea „Dani”, iar analiza costului unitar al celorlalte produse se realizează în mod asemănător.

Dispunem de următoarele informații:

Costul unitar prestabilit al produsului canapea „Dani”este de 1.700 lei/buc, compus din:

Costuri directe prestabilite aferente produsului canapea „,Dani”, în sumă de 919 lei/buc, constituite astfel:

cheltuieli cu materia primă = 644 lei/buc

salariile directe = 223 lei/buc

contribuții privind asigurările și protecția socială aferente salariilor directe = 52 lei/buc

Costuri indirecte prestabilite aferente produsului canapea „Dani”, în sumă de 781 lei/buc

Costul unitar efectiv al produsului canapea „Dani” este de 1.690,21 lei/buc, compus din:

Costuri directe efective aferente produsului canapea „Dani”, în sumă de 915,63, constituite astfel:

cheltuieli cu materia primă = 643,07 lei/buc

salariile directe = 222 lei/buc

contribuții privind asigurările și protecția socială aferente salariilor directe = 50,56 lei/buc

Costuri indirecte efective aferente produsului canapea ,,Dani”, în sumă de 774,58 lei/buc

Pentru realizarea analizei factorială a cheltuielilor cu materiile prime, vom parcurge urătoarele trepte metodologice:

compararea fenomenelor sau rezultatelor (modificarea totală a indicatorului);

descompunerea fenomenelor sau rezultatelor;

măsurarea influenței factorilor asupra fenomenelor sau rezultatelor cercetate;

generalizarea rezultatelor analizei economico-financiare.

Având în vedere faptul că între factori există relația de sumă, în măsurarea influenței facturilor se va aplica procedeul balanțier.

Modelul general de calcul: R = a + b – c

unde: R = indicatorul analizat

a,b,c = factori

Model de calcul: Cu = cd + cind

unde: Cu = costul unitar al produsului canapea „Dani”;

cd = costul direct;

cind = costul indirect.

Conform modelului factorii de influență sunt:

costul direct aferent produsului canapea „Dani”

pe a doua treaptă se regăsesc:

cheltuielile cu materiile prime;

salariile directe;

contribuții privind asigurările și protecția socială aferente salariilor directe;

costul indirect aferent produsului canapea „Dani”

compararea fenomenelor sau rezultatelor (modificarea totală a indicatorului)

a.1) modificarea absolută a indicatorului cost unitar al produsului;

Δ cu = cu1 –cu0

∆ cu = (cd1 + cind1) – (cd0 + cind0)

∆ cu = [(643,07 + 222 + 50,56 ) + 774,58] – [(644 + 223 +52 ) + 781]

∆ cu = 1.690,21 – 1.700 = -9,79 lei

a.2) modificarea relativă a indicatorului cost unitar al produsului;

Δ cu% = Icu – 100=*100 – 100 – 100 = *100

Δ cu% = *100

Δ cu% = * 100 = – 0,576 %

descompunerea fenomenelor sau rezultatelor

∆ cu = ∆ cu(cd) + ∆ cu(cind)

măsurarea influenței factorilor asupra fenomenelor sau rezultatelor cercetate;

c.1) măsurarea influenței factorului cost direct, asupra indicatorului cost unitar al produsului

în mărime absolută

∆ cu(cd) = cd1 – cd0

∆ cu(cd) = 915,63 – 919,00 = -3,37 lei

în mărime relativă

∆ cu/(cd)% = * 100 = *100 = -0,198%

Pe treapta a doua, avem:

influența cheltuielilor cu materia primă

în mărime absolută

∆ cu(cd mp) = mp1 – mp0

∆ cu(cd mp) = 643,07 – 644 = -0,93 lei

în mărime relativă

∆ cu(cd mp)% = * 100 = *100= 0,054%

influența cheltuielilor cu salariile directe

în mărime absolută

∆ cu(cd cs) = cs1 – cs0

∆ cu(cd mp) = 222,00 – 223,00 = -1,00 lei

în mărime relativă

∆ cu/(cd cs)% = * 100 = * 100= -0,059 %

influența contribuției privind asigurările și protecția socială aferente salariilor directe

în mărime absolută

∆ cu(cd aps) = aps1 – aps0

∆ cu(cd aps) = 50,56 – 52,00 = -1,44 lei

în mărime relativă

∆ cu/(cd aps)% = * 100 = * 100= -0,085 %

c.2) măsurarea influenței factorului cost indirect, asupra indicatorului cost unitar al produsului

în mărime absolută

∆ cu(cind) = cind1 – ind0

∆ cu(cind) = 774,58 – 781= -6,42 lei

în mărime relativă

∆ cu/(cind)% = * 100 = * 100= -0,378

generalizarea rezultatelor analizei economico-financiare

în mărime absolută

∆ cu = ∆ cu(cd) + ∆ cu(cind)

-9,79 = (-3,37) + (-6,42)

în mărime relativă

∆ chmp% = ∆ chmp(cs)% + ∆ chmp(p)%

-0,576% = (-0,198%) + (-0,378%)

Indicatorul cost unitar al produsului a scăzut cu 9,79 lei față de costul prevăzut (de la 1.700 lei prevăzut la 1.690,21 efectiv), în mărime absolută, iar în mărime relativa se constată o scădere de 0,576%; evoluție favorabilă ce se datorează influenței factorilor: cost direct (cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli cu salariile directe și contribuții privind asigurările și protecția socială aferente salariilor directe) și costul indirect .

Influența factorului cost direct al produsului este una favorabilă, întrucât determină scăderea indicatorului cu 3,37 lei în mărime absolută, respectiv cu 0,198% în mărime relativă.

De asemeni se înregistrează scădere la:

cheltuielile cu materiile prime de 0,93 lei în mărime absolută (de la 644 lei previzionat la 643,07 lei efectiv), respectiv cu 0,054% în mărime relativă;

cheltuielilor cu salariile directe de 1 lei (de la 223 lei previzionat la 222 efectiv), respectiv cu 0,059% în mărime relativă;

contribuțiilor privind asigurările și protecția socială aferente salariilor directe de 1,44 lei (de la 52 lei previzionat la 50,56 efectiv), respectiv cu 0,085% în mărime relativă.

Influența factorului cost indirect al produsului este, de asemenea, una favorabilă, întrucât determină scăderea indicatorului cost unitar al produsului cu 6,42 lei în marime absolută, respectiv cu 0,378 % în mărime relativă.

Capitolul IV. Programu informatic privind calculația costului mediu unitar la S.C. TEODORA-COM S.R.L.

4.1 Aspecte generale privind sistemele informatice de gestiune

Pentru a întelege rolul sistemelor informatice de gestiune, se impune definirea următorilor termeni: sistem, sistem informațional și sistem informatic.

Sistemul poate fi definit ca o entitate alcătuită din două sau mai multe componente sau subsisteme, care interacționează între ele pentru atingerea unui scop (obiectiv). Orice sistem este caracterizat prin faptul că este legat de mediul ambiant, că are o anumită structură, funcționează după anumite reguli și urmărește un anumit scop. Conform teoriei sistemelor, orice organism economic este un sistem.

În orice întreprindere se disting trei componente:

sistemul de conducere sau de decizie;

sistemul informațional;

sistemul operațional.

Sistemul informațional cuprinde ansamblul informațiilor interne și externe utilizate în cadrul organizației precum și datele care au stat la baza obținerii lor, procedurile și tehnicile de obținere a informațiilor (plecând de la datele primare) și de difuzare a informațiilor, precum și personalul implicat în culegerea, transmiterea, stocarea și prelucrarea datelor.

Sistemul informațional are două componente:

−componenta pentru stocarea (memorarea informațiilor); −componenta pentru prelucrarea informațiilor.

Sistemul informatic este un sistem utilizator-calculator integrat, care furnizează informații pentru a sprijini activitățile de la nivel operațional și activitățile de management într-o organizație, utilizând echipamente hardware și produse software, proceduri manuale, o bază de date și modele matematice pentru analiză, planificare, control și luarea deciziilor. Obiectivul principal urmărit prin introducerea unui sistem informatic îl constituie asigurarea conducerii cu informații reale și în timp util, necesare fundamentării și elaborării operative a deciziilor.

Elaborarea sistemelor informatice impune modelarea sistemului informațional al întreprinderii cu ajutorul unui formalism prin care să poată fi reprezentată cât mai sugestiv și fidel realitatea din cadrul sistemului informațional.

Componeneta centrală a sistemului informatic financiar-contabil integrat este reprezentata de contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune. Aceasta asigură conducerea și controlul proceselor economice care generează informații pentru celelalte componente ale sistemului informatic, pentru conducerea unității economice dar și pentru legăturile informaționale cu exteriorul.

Sistemul informatic financiar-contabil integrat are ca obiective:

– creșterea calității și opertivității informațiilor contabile în vederea reflectării în procesele economic, a fluxurilor de valori materiale și bănești, a rezultatului exercițiului financiar;

– realizarea tuturor prelucrărilor intr-un cadru unitar care să ducă la creșterea gradului de prelucrare a informațiilor din baza de date prin posibilitățile multiple de corelare și sintetizare a datelor, prelucrarea integrată a operațiunilor economice specifice (calculul amortizării, a salariilor, decontarea costului de producție, dimensionarea veniturilor).

4.2 Programul informatic existent în S.C. TEODORA-COM S.R.L

Programul informatic utilizat de firma S.C. TEODORA-COM S.R.L este programul de contabilitate WinMENTOR, care este utilizat atât de către firme cu producție industrială și agricolă, cât și de firme cu profil de construcții, comerț, audit financiar+contabil. etc. WinMENTOR asigură evidența unui număr nelimitat de firme.

Programul generează înregistrări contabile care pot fi vizualizate imediat ce au fost introduse datele din documentele primare în machete.

WinMENTOR dă posibilitatea introducerii planului de conturi specific fiecărei firme prin folosirea conturilor analitice pe un număr nelimitat de nivele. Programul calculează automat coeficientul diferențelor de preț la mărfuri, închide automat conturile de venituri și cele de cheltuieli, conturile de TVA. Înregistrările contabile efectuate automat de program pot fi completate, eventual, cu note contabile diverse (ex.: pentru cheltuieli de constituire, repartizarea profitului, impozit pe dividende).

Programul WinMENTOR este structurat pe module, dintre care enumerăm: stocuri, salarii, furnizori și clienți, mijloace fixe, producție, comercial, parc auto, expert, casă de marcat, parc auto, service auto, liste și rapoarte .

În cele ce urmează, voi evidenția cele mai importante operațuni executate de modulele programului informatic WinMENTOR utilizate in cadrul contabilității la S.C. TEODORA-COM S.R.L.:

1) În ceea ce privește stocurile:

ține evidența multi-gestiune, cantitativ-valorică sau global-valorica, realizează descarcărcarea automată din stoc pe baza metodelor de gestiune cunoscute: FIFO, LIFO, CMP, identificare specifică;

identifică rapid articolele din stoc prin folosirea claselor de încadrare și a atributelor de caracterizare, ține evidența pe serii, termene de garanție și date de expirare, calculul coeficientului de diferențe de preț în cazul evidenței globalvalorice;

ține evidența intrărilor din producția proprie, ieșiri spre consum, cu preluarea automată a consumurilor specifice aferente comenzilor interne lansate în producție și tipărirea de bonuri de consum;

ține evidența vânzărilor de mărfuri a produselor din stoc sau vânzărilor de servicii, cu tipărirea facturilor, avizelor de expediție sau chitanțelor fiscale corespunzătoare, pentru toate tipurile de documente de vânzare se pot urmări termene de plată și majorări de întărziere la plată.

ține evidența comenzilor emise către furnizori și a comenzilor de la clienți, cu tipărire de factură proformă, evidența facturilor nesosite aferente intrărilor pe avize de la furnizori și a facturilor de întocmit;

În legătură cu furnizorii și clienții,:

dă posibilitatea împărțirii în clase de încadrare, în funcție de necesitățile curente de operare, pentru identificarea rapidă a partenerilor; în funcție de macheta în care este utilizat un partener, fie el furnizor sau client, programul identifică tipul contabil potrivit pentru a trata corect cazul propus spre rezolvare;

programul permite acordarea de discounturi automate pentru fiecare articol din stoc sau serviciu vândut în funcție de volumul tranzacțiilor înregistrate în decursul timpului cu un client;

oferă posibilitatea consultării, în orice moment, a fișelor lunare sau anuale de clienți și furnizori în lei sau valută, balanțe de furnizori sau clienti, situația furnizorilor neachitați sau a clienților datornici;

permite legarea plăților și încasărilor de documentele primare care au generat obligația de plată sau încasare; problema plăților și încasărilor în valută este rezolvată prin înregistrarea automată a diferențelor de curs valutar;

evidențiază operațiunile bancare aflate în curs (cambie, cec, bilet la ordin)

tipărește registre de casă și de bancă în lei sau valută; sumele în curs de decontare pot fi tipărite separat pentru încasari sau plăți în curs, cu evidențierea datei reale sau probabile de decontare.

În ceea ce privește salariile:

oferă posibilitatea calculului salariilor angajaților; acest modul are facilități de configurare a contribuțiilor, îndemnizațiilor, sporurilor și reținerilor, ce conferă un grad ridicat de adaptabilitate la cerițele firmei și la modificările de legislație.

permite preluarea realizărilor din producție pentru angajații salarizați în acord, calculând automat indicele de realizare a salariului și oferind date pentru calculul costurilor pe produs realizat;

Referitor la mijloacele fixe:

permite calculul automat al amortizarii mijloacelor fixe aflate în gestiunea societății în regim liniar. Facilități de calcul: posibilitatea modificării duratei de utilizare a mijlocului fix în timpul ciclului de amortizare, posibilitatea reevaluării amortizării mijloacelor fixe și a valorii de inventar, etc.

În legătură cu producția:

oferă posibilitatea asistării utilizatorului în realizarea următoarelor etape:

pregătirea fabricației – incărcarea consumurilor de materiale și de manoperă pe produs;

lansarea în producție – elaborarea comenzilor interne de producție și generarea programului lunar de fabricație;

urmărirea consumurilor de materiale și manoperă, a producției realizate;

transmiterea realizărilor lunare ale angajaților în modulul SALARII în vederea furnizării indicatorilor impliciți de realizare a salariilor în acord;

postcalculul producției lunare realizate conform programului de fabricație

evidența realizării producției – abateri realizate la nivel de comandă internă în ceea ce privește consumurile de materiale și manopera, stadiul realizarii programului de fabricație lunar, situația realizării comenzilor de la clienți etc.

În cadrul modulului comercial:

ofertele, comenzile și contractele la și de la parteneri (furnizori, clienți) pot fi gestionate integral;

generează facturi pentru vânzări/achiziții în leasing;

listele specifice acestui modul acordă avantajul de a obține informații detaliate despre rezultatele activității sale comerciale:

stocuri – necesar de aprovizionat, stocuri critice, în curs de epuizare, fără mișcare, prognoza de stocuri bazată pe perioade comparabile;

urmărirea situației partenerilor – plăți/încasări, furnizori neachitați/clienți datornici; facturi nesosite/facturi de întocmit; liste de intrări/ieșiri pe firmă și pe gestiuni; topul vânzărilor/încasărilor în lei și în valută; topul clienților/furnizorilor; comenzi către furnizori/de la clienți, comenzi în curs; evidența vănzărilor pe perioade specifice, istoricul vânzărilor pe articole și pe parteneri;

În ceea ce privește listele și rapoartele:

căteva dintre listele ce pot fi obținute: o liste contabile: balanța de verificare în lei sau valută, registrul jurnal de înregistrări contabile, fișe analitice de cont, fișe șah de cont, Cartea mare, realizări pe activități în lei sau valută, declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat;

liste de TVA: jurnal de cumpărări, jurnal de vănzări, registrul de încasări din magazin, declarațiile de TVA; o liste pentru casă și bancă: registre de casă și bancă (lei sau valută), liste de plăți și încasări în curs de decontare (cambie, cec, bilet la ordin);

stocuri: liste de intrări de la furnizori sau din producție proprie, liste de consumuri, liste de vânzări, fișe de magazie, balanța stocurilor, raport de gestiune;

liste de furnizori/clienți/avansuri de trezorerie: fișa de furnizor/client, balanța de furnizori/clienți, fișa de avans spre decontare, balanța avansurilor spre decontare, lista furnizori neachitați, clienti datornici, lista încasărilor de la clienți.

4.3 Aplicație informatică privind calcularea costului mediu unitar

Programul Visual Basic, permite crearea unor noi programe, pe baza unor algoritmi, scrise într-un limbaj de programare. Programul realizat permite calcularea costului mediu pe produs în funcție de: suma totală a cheltuielilor directe efectuate pentru un lot de produse, suma totală a cheltuielilor indirecte aferentă aceluiași lot și cantitatea producției respective.

În vederea realizării acestui program, am folosit următoarele:

Caseta Label 1 denumită „Cost direct”, am inserat și caseta text aferentă

Caseta Label 2 denumită „Cost indirect”, am inserat și caseta text aferentă

Caseta Label 3 denumită „Număr de produse”, am inserat și caseta text aferentă

Caseta Command Buton 1 „Calculează”

În urma utilizării butonului Command Buton 1 „Calculează”, costul mediu unitar va fi afișat în Caseta Label 4 denumită „Cost unitar”

Figura nr 4.1 Interfața programului „Calculator cost unitar”

Concomitent cu introducerea elementelor prezentate mai sus am construit și limbajul necesar pentru rularea aplicației și calcularea costuluimediu unitar.

Limbajul necesar realizat:

Private Sub btnCalculeaza_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As

System.EventArgs) Handles btnCalculeaza.Click

'declaratii

Dim Costdirect As Double

Dim Costindirect As Double

Dim Nrproduse As Double

Dim Costunitar As Double

'date de intrare

Costdirect = Convert.ToDouble(txtCostdirect.Text)

Costindirect = Convert.ToDouble(txtCostindirect.Text)

Nrproduse = Convert.ToDouble(txtNrproduse.Text)

'calcul

Costunitar = (Costdirect + Costindirect) / Nrproduse

'date de iesire

lblCostunitar.Text = Convert.ToString(Costunitar)

End Sub

End Class

Prezentarea ieșirilor

Rolul acestului program informatic este de a calcula costul mediu unitar al produselor finite realizate în cadrul S.C. TEODORA-COM S.R.L

Pentru a afișa rezultatul este necesar completarea spațiilor aferente datelor de intrare „Cost direct”, „Cost indirect” și „Număr de produse” cu informațiile pe care le deținem, vom utiliza butonul „Calculează” și astfel programul va calcula și afișa costul mediu unitar.

Concluzii

În lucrarea de față am evidențiat atât în mod teoretic cât și practic, modul de organizare și conducere a contabilității de gestiune într-o întreprindere de producție industrială.

Pentru realizarea studiului de caz am ales întreprinderea S.C. TEODORA-COM S.R.L., întrucât este o firmă de producție industrială ce realizează produse finite, așadar, organizează și conduce atât contabilitatea financiară cât și contabilitatea de gestiune. Printre diversele categorii de produse finite se regăsesc și obiectele de mobilier realizate pe baza comenzilor ferme de la clienți. Studiul de caz a fost realizat pe baza celor trei comenzi primite spre realizare în luna februarie 2016, prin care se solicita realizarea a 14 bucăți canapea „Dani”, 54 bucăți fotolii „Cora” și 7 bucăți hol „Elegant”.

După prezentarea cadrului conceptual al contabilității de gestiune, am început realizarea studiului de caz prin colectarea diverselor cheltuieli de producție (cheltuieli directe de producție, cheltuieli indirecte de producție, cheltuieli generale de administrație și cheltuieli de desfacere), în conturile specifice din Planul general de conturi, mai exact în conturile destinate contabilității de gestiune,clasa 9. După colectarea cheltuielilor în conturile specifice am înregistrat în contabilitatea de gestiune producția obținută, evaluarea și înregistrarea acesteia a fost la cost de producție antecalculat.

O etapă importantă din cadrul organizării și conducerii contabilității de gestiune o constituie calcularea costurilor efective de producție, etapă ce se concretizează în: repartizarea cheltuielilor indirecte de producție asupra celor trei produse – inclusiv ale subactivității și calculația costului de producție efectiv total și a costului pe unitatea de produs finit.

După încheierea acestei etape putem compara costul de producție efectiv cu cel antecalculat. Se evidențiează scăderea costului de producție efectiv față de cel antecalculat; diminuarea costului producției este de 511,50 lei (de la 86.070 lei cost de producție antecalculat la 85.558,50 lei cost de producție efectiv. În urma comparării putem constată o evoluție favorabilă a costului total de producție, întreprinderea fiind considerată performantă.

O ultimă etapă o constituie decontarea costurilor totale ale activității de exploatare, ce se concretizează în: decontarea costului efectiv al producției obținute, determinarea și înregistrarea diferențelor de preț privind producția obținută, prin compararea costului antecalculat cu cel efectiv; decontarea cheltuielilor generale de administrație și a cheltuielilor de desfacere și de asemenea, decontarea totalului cheltuielilor perioadei.

Studiul de caz privind organizarea și conducerea contabilității de gestiune se finalizează prin întocmirea Registrului Cartea mare.

Analiza informației costurilor este o etapă importantă, aceasta se realizează prin compararea costurilor efective cu cele antecalculate. În lucrarea de față am realizat analiza costului de producției unitar al produsului canapea „Dani”.

În ceea ce privește costul mediu unitar al produsului canapea „Dani”, după realizarea analizei, am constat o îmbunătățire a costurilor efectuate pentru realizarea produsului analizat. La nivelul produsului canapea „Dani” se înregistrează o scădere de 9,79 lei/buc., de la 1.700 lei/buc. cost antecalculat la 1.690,21 lei/buc. cost efectiv, o scădere de 0,576% în mărime relativă, deci, rezultă o evoluție favorabilă a costului mediu pe unitatea de produs canapea „Dani”.

În urmă analizei informației costurilor, având în vedere evoluția favorabilă a costului pe unitatea de produs, putem încadra firma S.C. TEODORA-COM S.RL. în categoria întreprinderilor performante, de asemenea, pe baza acestor informații societatea poate lua decizii în ceea ce priveste viitorul acesteia.

În ultimul capitol al prezentei lucrări am realizat un program informatic cu ajutorul programului Visul Basic. Acest program are drept scop calcularea costului mediu unitar, fiind de folos în calculația costurilor.

Bibliografie

Adam R., Pravăț I. C., Sisteme informatice de gestiune, note de curs, Editura Alma Mater, Bacău, 2007;

Budugan D., Georgescu I., Berheci I., Betianu L., Contabilitate de gestiune, Editura CECCAR, București, 2007;

Caraiani C., (coord.), Dumitrana M. (coord.), Contabilitate ce gestiune și control de gestiune, Ediția a II-a, Editura Universitară, București, 2008;

Călin O. (coord.), Contabilitate de gestiune și calculația costurilor, Editura Tribuna Economică, București, 2005;

Călin O., Cârstea Gh., Calculația costurilor, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1980;

Călin O., Cârstea Gh., Contabilitate de gestiune și calculația costurilor, Editura Genicod, București, 2002;

CCECAR, Contabilitate și control de gestiune: suport de curs standard pentru cursurile desfășurate în cadrul Programului Național de Dezvoltare Profesională Continuă, Editura CCECAR, București, 2009;

Cojocaru C., Contabilitatea de gestiune, Editura Moldavia, Bacău, 2002;

Ebleken, K., Possler, L., Ristea, M., Calculația și managementul costurilor, Editura TEORA, București, 2000

Horomnea E., Tabara N., Budugan D., Georgescu I., Betianu L., Bazele contabilității, Editura Sedcom Libris, Iași, 2005;

Niculescu M., Diagnostic economic, Editura Economică, București, 2003;

Nechita E., Bazele tehnologiei informației – Note de curs, Bacău, 2006;

Pătruț V., Rotilă A., Contabilitate și Diagnostic financiar – fundamente teoretice și aplicații practice, Editura Sedcom Libris, Iași, 2010

Radu M., Contabilitate de gestiune, Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2010;

Rotilă A., Contabilitate de gestiune: note de curs, Editura Alma Mater, Bacău, 2015;

Solomon D., Analiză economico-financiară I., Curs Universitar, Editura Alma Mater, Bacău, 2012

Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în 2008, cu modificările și completările ulterioare;

OMFP nr. 1802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile anuale consolidate, publicat În Monitorul Oficial al României, Partea I. Nr. 963/30.12.2014;

OMFP nr. 1826/2003, pentru aprobarea Precizărilor privind unele măsuri referitoare la organizarea și conducerea contabilității de gestiune, publicat in Monitorul Oficial al României, Prtea I. Nr. 23/12.01.2004;

http://www.slideshare.net/startblogic/prezentare-generala-winmentor