Antibioticele

Contents

Definiție: Antibioticele sunt substanțe naturale produse de diverse microorganisme, cu efect antimicrobian asupra agenților biologici patogeni pentru om și animale.

Istoricul antibioticelor

La sfârșitul anilor 1800 a început căutarea antibioticelor, cu acceptarea teoriei germanilor despre boli, teorie ce leagă apariția unor boli de existența unor bacterii și virusuri. Oamenii de știință ai vremii au început să dedice timp descoperiri de medicamente pentru a distruge aceste bacterii, vinovate pentru o varietate de boli.

Pasteur a observat în 1878, cum că germenii provoacă bolile infecțioase, observație ce a fost decisivă în cercetare și descoperirea antibioticelor.

În 1885 Victor Babeș a semnalat acțiunea inhibantă a substanțelor elaborate de microorganisme; tot el a sugerat că aceste sustante ar putea fi folosite în scop benefic pentru tratarea bolilor produse de agenții patogeni. Acesta a anticipate cu 50 de ani înainte, descoperirea epocală a lui Fleming, intuind efectele benefice pentru terapeutică antimicrobiană.

Salvasarsanul este considerat primul antibiotic, având un spectru îngust, folosit pentru tratarea sifilisului; boală foarte răspândită în acea vreme. A fost descoperit în 1990 de chimistul și medical german Paul Ehrlich.

O întâmplare petrecută în 1928 avea să schimbe cursul istoriei pentru totdeauna. Bacteriologul Alexander Fleming de origine scoțiană, a descoperit în laboratorul său o lamella acoperită cu mucegai, acesta lăsând-o inițial cu o cultură bacteriană. Analizând cultura la microscop a constatat că bacteriiile dispăruseră, realizând că unele microorganisme au puterea de a secreta substanțe ce pot distruge bacteriiile. Specia de mucegai Penicillinum Notatum a dat numele substanței ce avea să salveze un număr important de vieți ale americanilor și englezilor aflați în cel de-al doilea război mondial.

Deși făcuse o descoperire colosală, Fleming nu a reușit să extragă o substanță pură din mucegai, pentru a-i testa eficiența pe animale și oameni. Zece ani mai târziu Howard Florey, Ernst Chain și Norman Heatley produc medicamentul folosit împotrivă infecțiilor cu Staphiloccocus.

În 1945 A.Fleming, Flore și Chain au primit premiul nobel pentru medicină, datorită cercetărilor făcute pentru descoperirea penicilinei.

În 1947 Waksman descoperă Streptomicină dintr-o bacterie din sol, fiind prima din clasa aminoglicozidelor. În 1948 Laboratorul Merck obține brevetul pentru Streptomicină, dar îl pierde după ce a acordat o licență de producție unei alte societăți, care s-a grăbit să o comercializeze sub denumirea generică.

În 1950 penicilina era produsă la scară industrială de peste 20 de firme americane diferite.

Din 1952 a început să se verifice efectele secundar ale medicamenteleor.

În 1955 Lloyd Conover brevetează Tetraciclina, care devine cel mai prescris antibiotic cu spectru larg din America.

În 1981 SmithKline Becham a brevetat amoxicilina ce a fost pusă pe piață în 1998.

Cercetările au continuat de-a lungul anilor descoperindu-se într-o perioadă scurtă de timp penicilina V, Griseofulvina, Eritromicina, Oleandromicina, iar mai târziu cefalosporinele și Rifampicina.

I. Clasificarea antibioticelor

1. În funcție de structura chimică:

1. AB betalactamice

a) Dibactami

Penami

Peniciline naturale

Peniciline antistafilococice

Aminopeniciline

Carboxipeniciline

Ureidopeniciline

Amidinopeniciline

Penami-Carbapenemi

Penemi-Cefalosporine

Cefeme-Cefalosporine

Carbacefeme

b)Monobactami

c)Tribactami

2. AB Aminogliozide: Streptomicina, Kanamicina, Gentamicina, Spectinomicina, Tobramicina, Amikacina, Netilmicina.

3. AB Macrolide: Eritromicina, Oleandomicina, Spiramicina, Roxitromicina, Diritromicina, Claritromicina, Fluritromicina, Azitromicina, Sinegistine.

4. AB Lincomicina (lincosamide): Lincomicina, Clindamicina.

5. AB Glicopeptidice: Vancomicina, Teicoplanina, Daptomicina.

6. AB cu spectru larg: tetracicline, amfenicoli

7. Grupul rifampicinei

8. AB polipeptidice: polimixine, Bacitracina

2. Din punct de vedere al spectrului antimicrobian

1. AB cu spectru ingust de tip benzilpenicilina active pe coci gram pozitivi, coci gram negativi, bacilli gram pozitivi: peniciline antistafilococice, peniciline antipseudomonas, macrolide de tip Eitromicina, Lincosamide,Vancomicina Clindamicina

2. AB cu spectru ingust de tip streptomicina: active pe coci gram pozitivi, coci gram negativi, bacilli gram negativi: streptomicina, gentamicina, amikacina, polimixine

3. AB cu spectru larg de tip tetracicline active pe coci gram pozitivi si negativi: tetracicline, Cloramfenicol, aminopeniciline, cefalosporine

3. Dupa modul de acțiune

1. AB cu actiune bactericida:

a) absoluta: polimixine

b) degenerative: peniciline,cefalosporine, aminoglicozide

2. AB cu actiune bacteriostatica: sulfamide, tetracicline, cloramfenicol, macrolide, lincosamide

4. Din punct de vedere al gradului de absorbție după administrarea orală

1. AB care se absorb bine pe cale orala si care pot fii administrate pe aceasta cale: penicilina V, aminopenicilinele, penicilinele antisatfilococice, unele cefalosporine, macrolide, antibiotice cu spectru larg (tetreacicline, in special generatia a-II-a si a-III-a, carbapenemi, monobactami, aminoglicozide)

2. AB cu absorbtie orala redusa si inactive pe aceasta cale (nu realizeaza concentratii terapeutice eficiente din punct de vedere terapeutic): peniciline antipseudomonas si peniciline active pe enterobacteriacee, majoritatea ceflosporineloedin generatia a-II-a si a-III-a, carbapenemi, monobactami, aminoglicozide.

II. Indicatiile si doze

Profilaxia si vindecarea bolilor , reprezinta ratiunea practice medicale, in atentia careia trebuie sa stea preventia. Tratamentul antiinfectios cu antibiotice este recomandat numai in bolile care a fost identificat agentul patogen sensibil la acestea.

Cunoasterea sensibilitati la antibiotice a germenului responsabil reprezinta regula de baza a antibioterapiei. Identificarea geremeniolor si determinarea sensibilitatii acestora fata de diferite antibiotice se face cu ajutorul antibiogramei. Aceasta nu este obligatorie in cazul germenilor cunoscuti.

Principale antibiotice folosite in practica mediacala sunt :

I. Penicilinele sensibile la betalactamaza.

Sunt obtinute pe cale naturala sau prin semisinteza. Sunt putin nocive si actioneaza in faza de muliplicare active a germenilor, fiind bine absorbite la nivelul tubulu digestiv si bine tolerate. Activitatea lor cuprinde germeni gram pozitivi, coci gram negative si treponeme; mai putin active aspura germenilor gram negativi.

Benzilpenicilina (penicilina G)

Este ineficienta dupa administrarea orala fiind inactivate de acidul cloridric din stomac. Actioneaza asupra cocilor gram pozitivi , cociolor gram negativi, bacili gram pozitivi si asupra spirochetelor si actinomicetelor.

Penicilina G este indicate in infectii respiratorii, cutanate, venerice, osteoarticulare, biliare si urinare, meningite endocardite, i.m. profund sau i.v. profound. ( 5 ,173 ) .

La adulti 1-2 mil. UI / Zi in infectii moderate

Nou nascuti 60.000 UI/KG/ZI

Sugari infectii usoare si medii 40.000 – 100.000 UI/KG/ZI

Infectii severe 200.000-400.000 UI/KG/ZI in 4-6 prize

Copil mic 40.000-60.000 UI/KG/ZI – infectii medii

400.000-500.000 UI/Kg/ZI 4-6 prize – infectii severe (1/972)

Penicilina V ( fenoximetilpenicilina)

Este o penicilina orala cu spectru de actiune similar penicilinei G, fiind indicate in infectii usoare, faringite, otite si profilactic. Se administreaza pe stomacul gol avand absortie mai buna.

La adulti in doze de 400.000 – 1 mil UI/Kg/zi la 4-6 ore.

Nou nascuti 50.000 UI/Kg/Zi in 2 -3 prize

Sugari si copil pana la 4-6 ani 50.000 – 200.000 UI/Kg/zi in 4 prize.

Copil peste 6 ani 1-10 mil UI/Zi la 4-6 ore.

Profilaxia reumatismului 800.000 UI/ZI in 2 prize (5/173) (1/974)

Procainpenicilina

Este o sare cristalina a benzilpenicilinei care se foloseste in suspensii apoase. Adiministrata i.m. se absoarbe lent de la locul injectie, fiind un preparat cu actiune retard. Spectrul antimicrobian este cel al penicilinei G fiind indicata in prfilaxia infectiilor streptococice si scarlatina: i.m. 600.000 UI/zit imp de 10 zile; uretrita gonococica necomplicata im. 4,8 mil/UI/zi si sifilis recent 1.200.0000 UI/zit timp de 10 zile . (5/174)(1/172)

Benzatinpenicilina

Este o sare a benzilpenicilinei cu dibenziletilendiamina cu carater retard , utilizat ca suspensie apoasa; are spectru identic cu al penicilinei G fiind indicata in infectii usoare pentru profilaxie si tratament .

In faringita streptococica si scarlatina 1,2mil UI

Infectii strptococice la bolnavi cu reumatism poliarticular acut 1,2mil UI / Saptamana

Sifilis 2,4 mil UI i.m. la intervale de 4-5 zile; doua doze pentru profilaxie in sifilisul primar seronegativ; trei doze in sifilisul primar seropizitiv; 5 doze in sifilisul secundar recent si sifilisul tardiv fara afectare nervoasa si cardiaca (5/174)(1/973)

Peniciline rezitente la betalactamaz

Sunt peniciline semisintetice cu actiune eficienta in marea masa a afectiunilor produse de stafilococi. Spectrul antimicrobian este aseamataor cu cel al benzilpenicilinei, cu activitate asupra stafilocilor secretoti de betalacatamaza si actiuni asupra stafilococului auriu avand sinergism de potentare cu amnoglicozidele. Are activitatea antibacteriana redusa asupra cocilor gram pozitivi si negativi, bacilior gram pozitivi si treponemelor (5/174) (1/975)

Oxacilina

Este o penicilina esentiala in tratamentul infectiilor cu stafilococi.

Indicatiile acesteia cuprind afectiuni respiratorii, cutanate, osoase; septicemia si endocardite, in continoare tratamentului parenteral.

Oral si injectabil la adulti, se administreaza in doze de 500 -1000 mg x2-3/zi pana la 6 g pe zi

Sugar si copil mic 50-100mg/kg/zi in 4 prize . (5/174)(1/975) (7/491)

Cloxacilina

Are proprietati si indicatii similare oxacilinei si potenta superioara acesteia . Este indicate in afectiuni stafilococice adminnistrata pe cale orala sau i.m. la adulti in doze de 250-500 mg la 6 ore sau la copii sub 20kg 50 mg/kg/zi (5/175)(1/976)

Nafcilina

Activa fata de pneumococ si enterococ este indicata in infectii medii i.m. 500mg la 4-6 ore sau in infectii severe i.v. 500 mg -1g la 4 ore (5/175) (1/976 )

Peniciline cu spectru larg

Spectrul antimicrbian cuprinde coci gram pozitivi (exceptie stafilococi penicilinazolpozitivi, coci gram negativi si bacilli gram negativi. Se absorb bine dupa administrarea orala nefiind distruse de acidul clorhidrioc din stomac (1/976)

Ampicilina

Este o penicilina semisintetica, rezisetnta la acizii din sucul gastric , care desi are spetrul larg este inactiva aspura stafilococilor secretori de betalactamaza: coci gram pozitivi, coci gram negativi , bacilli gram negativi.

Este antibioticul de electie in infectii cu enterococ, Haemophilus si bacil tific .

Este indicate in afectiuni respiratorii, ale pieli si tesuturilor moi; infectii urogenitale, digestive, biliare; leptospiroze si listerioze.

Se administreaza oral, i.m. si in perfuzie i.v. la adulti, oral 2-4g/zi in 4 prize la 6 ore.

Copii 100-200 mg/kg/zi in 3-4 prize

Nou nascut 50-100 mg/kg/zi in 3-4 prize

Injectabil i.m. sau i.v. in perfuzie, in boli severe la adult 4-12 grame pe zi in 4 prize; copii 200-400mg/kg/zi in 4 prize (5/175)(1/997) (7/67)

Ampicilina+sulbactam

Asocierea dintre Ampicilina+sulbactam largeste spectrul antibacterian asupra germenilor producatori de penicilinaza: coci gram pozitivi si negativi cuprinzand si stafilococi pnicilinazo rezistenti si gonococci ampicillino rezistenti; bacili gram negativi: H.influnenzae, B.catarrhalis, E.coli, Klebsiella pneumoniae, proteus vulgaris si mirabilis , bacteroides fragilis producatori de betalactamaza

Este indicata in infectii respiratorii superioare (sinuzite, otite, infectii urinare si piolenefrite; infectii cutanate, ale tesuturilor moi si infectii gonococice).

Asocierea Ampicilina+sulbactam se face in raport de 2:1 existand comprimate de 375 mg si pulbere pentru solutie injectabila 1g/0,5g 0,5g/0,25g 0,25g/0,125g dar si pulbere pentru suspensie orala 250 mg/5ml.

Adulti si copii cu greutatea mai mare de 30 kg 375-750 mg de 2 ori pe zi

Copii sub 30 kg 25-50mg/kg/zi in 2 prize (1/997)(7/68)

Amoxicilina

Este o penicilina semisintetica cu spectrul antimictobian asemantaor ampicilinei dar cu potenta mai buna. Este inactivata de betalactamaza si active asupra majoritatii bacteriilor anaerobe gram pozitive si negative. Este indicata in bronsita acuta si cronica, pneumopatii acute, infectii ORL, urinare, abdominale ale pieli si tesuturilor moi

Oral la adulti si adolescenti 200-500 mg la 8 ore.

Copii peste 20 kg 6,7 -50 mg /kg la intervale de 8 ore .(1/978)(5/175) (7/64)

Amoxicilina+acid clavulanic

Cuprinde in spectru de actiune bacterii sensibile la amoxicilina la care se adauga bacterii gram negative stavilococul auriu secretr de betalactamaza, fiind rezistenta la bacteriile gram negative scretoare de betalacatamaza de tip 1: citrobacter, enterobacter, serratia, pseudomonas.

Este utilizata in otite medii sinuzite, infectii respiratorii sau ale pieli; infectii genito-urinare ostearticulare si dentare. Asocierea Amoxicilina+acid clavulanic se face in raport de 4:1 sau 2:1 .

Comprimatele orale pentru adulti 375 mg ,625 mg (500+125) 1g (875+125) se administreaza la 8 ore .

Pulberea suspensie sau siropul pentru copii 156,25mg/5ml; 312 mg /5ml se administreaza la 8 ore sau la 12 ore.

Flacoanele injectabile contin 625 mg; 1,2g administrate la 8 ore

II Cefalosporinele

Sunte antibiotice betalactamice cu structura si proprieteati asemanatoare penicilinelor.

Cefalosporinele au aceiasi rezistenta cu peniciline si actioneaza similar cu acestea. Au fost clasifiacate ca agenti de prima, a doua , a treia si a patra generatie avand spectrul bacterian in functie de generatie. Generatia I: coci gram positivi, bacilli gram negativi; Generatia aII-a: coci gram pozitivi, coci gram negativi si bacilli gram negativi; Generatia aIII-a: coci gram pozitivi, coci gram negativi, bacilli gram negativi

Genratia aIV-a: germeni secretori de betalactamaze avand spectrul foarte larg ce cuprinde enterobacteriaceae si bacterii gram poztitive.

Generatia I este indicata in tratamentl infectiilor usoare si medii din sfera ORL, respiratorii urinare, ale pielii si tesuturilor moi.

Generatia aII-a indicata in tratamentul infectiilor ORL, bronhopulmonare si urinare

Geeratia a III-a se utilizeaza in cazuri grave precum infectii nosocomiale cu bacili gram negativi, meningite cu H.influenzae, pneumococi, meningococi; septicemia cu germeni neidentificati.

Generatiea aIV-a tratamentul exclusiv al infectiilor grave cu bacterii gam poztive, si bacilli gram negativi .

Principalele ceflaosporine utilizate in terapeutica sunt :

Generatia I

Celfalexina oral la adult 0,5-1gx3/zi la 8 ore

Copii 50-100mg/kg/zi la 8 ore

Cefalotina i.v. lent sau in perfuzie si i.m. adult 0,5-1g la 4-6 ore; copii 100Mg/kg fractionat in 4 prize la 6 ore

Cefazolina i.m. sau i.v. la adult 500 mg-2g la 6-12 ore ; copii 25-50-100mg/kg/zi .

Generatia aII-a

Cefaclor oral la adulti 750 mg/zi la 8 ore; copii si sugari 20 mg/kg/zi in 2-3 prize

Cefamandol i.m. sau i.v. lent in perfuzie la adulti 500 mg-1g la 4-8 ore; copii 50mg/kg/zi in 3-4 prize

Cefuroxima oral cefuroxima axetil 500mgx2/zi infectii respiratorii; 125mgx2/zi in infectii urinare; i.m. sau i.v. la adulti 750mgx3/zi

Cefoxitina i.m.sau i.v. la adulti 1-2g la 8 ore; copii 20-40mg/kg la 6-8 ore

Generatia aIII-a

Cefotaxima adulti 1-2g / zi la 8-12 ore in infectii ale aparatului urinar 2g/zi; meningite 6g/zi la 8 ore. Sugari si copilul mic 50 -100mg/kg/zi; nou nascut 50mg/kg/zi

Ceftriaxona i.m. sau i.v. 1-2g fractional la 12 ore sau intr-o singura priza; copii 50-75mg/kg.

Cefoperazona adulti 1-2g i.m sau i.v. la 12 ore

Ceftazimina i.m. sau i.v. 1g la 8-12 ore; copii 30mg/kg in 8 ore

Generatia a IV-a

Cefepima i.v. 0,5g; 1g -2g la 12 ore. i.m. 0,5g-1g la 12 ore (1/984) (6/386)

Cefalosporine orale noi

Cefixima este indicate in infectii urinare necomplicate, otita medie, amigdalite, faringite si bronsite. Se administreaza oral 400 mg/zi intr-o priza sau 2 la 12 ore. La copii 8mg/kg/zi.

Ceftibutena este indicata in infectii ale aparatului respirator, otite, infectii urinare, enterita, gastroenterita, produse de bacili gram negativi la copii. Se administreaza o singura data pe zi

Cefetamet indicat in infectii ale aparatului respirator, ORL, si urinare si se administreaza 500mgx2/zi

Cefpodoxima are indicatii si spectru antimicrobian al cifiximei administranud-se 100-200mgx2/zi (1/995)

III Carbapenemi

Sunt antibiotice betalactamice de sinteza cu structura asemanatoare penicilinelor. Spectrul antibacriana cuprinde bactrii gram pozitize si negative, aerobe si anaerobe.

Imipenem

Este repreznetnatnul clasei si se foloseste in terapeutica asociat cu cilastin in raport de 1:1 pentru a evita degradarea antibioticului. Indicat in infectii nosocomiale cu bacterii gram negative rezistente la terapia obisnuita; in infectii in care sunt suspectate bacterii aerobe sau anaerobe si pseudomonas aeruginos. Se adimistreaza i.v. sau I.m. 0,5gx3/zi sau 1g la 4 ore (1/996)(6/389)

IV Monobactami

Sunt antibiotice betalactamice active pe bacili gram negativi inclusiv pseudomonas aeruginosa. Reprezentantul grupei aztreonam este indicat in septicemii, infectii urinare, pelvine, intraabdoaminale, respiratorii si infectii intraspitalicesti cu bacilli gram negativi ce nu raspund la alte tratamente cu antibiotice. (1/997)

V Macrolidele

Sunt antibiotice bacteriostatice sau bactericide in functie de concentratie si au spectru asemanator penicilinei G, cuprinzand coci gram pozitivi, coci gram negativi, bacili gram pozitivi, micoplasme, chlamydii, rickettsii, treponeme, actinomicete.

Eritromicina este un antibiotic natural din prima generatie de macrolide.

Se utilizeaza ca prima alegere in pneumonia cu micoplasme, difterie, tuse convulsiva, pneumonie cu clamydia trachomatis la sugari, forme grave de enterocolita cu camphylobacter jejuni. La adulti se adiministreaza pentru infectii medii 20-25 mg/kg/zi iar in cele complicate 0.5 g x 4/zi. La copii 40-80 mg/kg/24 ore.

Spiramicina este o macrolida naturala din prima genereatie asemanatorae eretorimicinei ce se administreaza la adulti 6-9 mil UI/zi fractionat in 2-3 prize sau i.v. in perfuzie 1.5 mil UI/zi la 8 ore.

Roxitromicina este o macrolida semisintetica din generatia a doua cu propietati asemanatoare eritromicinei fiind indicate in infectii respiratorii ale aparatului urinar si genital, piodermite si alte infectii cutanate. Se adimistreaza in doze de 300 mg x 2/zi si 2.5-5 mg/kg/corp de 2 x/zi la copii.

Claritomicina este o macrolida semisintetica din a doua generatie cu spectru asemanator ertromicinei si aceleasi indicatii dar biodisponibilitate superioara acesteia. Se adimistreaza 250-500 mg la 12 ore adultilor si 15 mg/kg/zi in 2 prize la 12 ore.

Azitorimicina este o macrolida semisintetica din a doua generatie. Se utilizeaza in infecii ORL, ale cailor respiratorii superioare si inferioare; ale pielii si tesuturilor moi, infectii cu transmitere sexuala, infectii gastrice si duodenale cu H.pylori. La adulti se administreaza oral 500 mg/zi ca doza de atac apoi 250 mg/zi 4 zile sau 500 mg/zi timp de 3 zile(5/178) (7/85).

VI LINCOSAMIDE

Din grupa lincosamidelor fac parte lincomicina si clindamicina.

Clindamicina este antibiotic de electie in infectii periculoase cu anaerobi: pulmonare, pelvine, abdominale, septicemii grave cu bacteroides fragilis si de alternativa la bolnavii cu hipersensibilitate la peniciline si cefalosporine. Se administreaza oral 150-300 mg la 6 ore iar in infetii severe 450 mg la 8 ore.

Lincomicina este un antibiotic natural produs de Streptomyces Lincolnesis cu utilizare restransa datorita reactiilor adverse, fiind preferata clindamicina.

Este indicata in infectii stafilococice si peritonita. Se administreaza 500 mg la 6-8 ore, i.m. 600 mg la 12-24 ore si in perfuzie 600 mg la 8-12 ore.

VII AMINOGLICOZIDELE

Sunt antibiotice naturale sau de semisinteza cu actiune bacteriostatica sau bectericida asupra bacteriilor gram negative, coci gram pozitivi si Mycobacterium tuberculosis. Adminstrate oral, actioneaza numai asupra tubului digestiv. Parenteral realizeaza in niveluri sanguine mari uneori peroculoase.

Streptomicina este o aminoglicozida din prima generatie fiind indicata in tratamentul tuberculozei, septicemii, endocardite, meningite, pneumonii si in asociere cu penicilina in infectii genitor-urinare, bruceloza, pesta. Se administraza 1-2 g/zi in 2-4 prize iar la copii 10-50 mg/kg/zi fara a depasii un gram pe zi. (5/176) (1-1006).

Kamamicina este indicata in infectii severe bronhopulmonare, abces pulmonar, endocardita, septicemie; oral pentru pregatirea interventiilor pe colon iar local pentru tratamentrul infectiilor oculare. Se administreaza la adult i.m. 15 mg/kg/zi fractionat la 8-12 ore fara a depasi doza maxima de 1.5 grame/24 ore. La nou nascuti 7.5 mg/kg in 2-4 doze si sugar 5-15 mg/kg/zi fractionat in 2-4 doze. (1/1012).

Neomicina are specturul asemanator streptomicinei si este utilizata pentru pregatirea interventiilor pe colon, coma hepatica. Local in piodermite, impetigo, furuncule, eczeme infectate, arsuri si plagi infectate. Infectii digestive la adult: 1-2 g/zi inaintea operatiilor pe colon 4g/zi; coma hepatica 4-8 g/zi. Sub forma de colir 0.5% pentru tratamentul conjunctivitelor, blefaritei, si ca uncuent sau pulbere pentru tratamentul local al pielii. (1/1013)

Spectinomicina este utilizata in locul penicilinei la pacinentii alergici in tratamentul gonoreei i.m. 2g.

Gentamicina este indicata in infectii severe bronhopulmonare, urinare, meningite, digestive, hepatobiliare, ale oaselor si arsuri infectate. Se administreaza i.m.si i.v. in perfuzie lenta 80mg x 2/zi iar in cazuri grave 80 mg la 8 ore 7-10 zile. In infectii sistemice grave dozele se cresc pana la 6 mg/kg/zi in 3-4 prize 2-3 zile. La bolnavii cu insuficienta renala modul de administrare se adapteaza in functie de clearance-ul creatininei prin marirea intervalului dintre doze sau pastrarea intervalului dar reducerea dozeleor.

Tobramicina este indicata in infectii oculare externe, otita externa, iar inhalator in infectii cu Pseudomonas aeruginosa la pacienti cu fibroza chistica; in infectii oculare se utilizeaza colire 0,3 % 1-2 picaturi x 2-3/zi sau unguent 0.3% 1.5 cm; inhalator 300 mg x 2-4/zi. (7-637)

Amikacina se foloseste ca tratament empiric in infectii intraspitalicesti cu bacilli gram negativi rezistenti la gentamicina. Se administreaza i.m. sau i.v. lent in perfuzie 15 mg/kg/zi fara a depasi 1.5 g/zi.

Netilmicina se foloseste in infectii spitalicesti cu gerneni gram negativi si la bolnavii imunocompromisi local in infectii oculare ca solutie 0.3%. (1-1017)

VIII Glicopeptidele

Au ca reprezentanti vancomicina si teicoplanina

Vancomicina este din ce in ce mai folosita datorita activitatii impotirva multor bacterii rezistente la antibiotice. Actioneaza prin mecanizm bactericid asuprea cocilor si bacililori gram pizitivi dar si asupra microprasmelor anaerobe (ex:specii de clostridium). Este indiata ca antibiotic de rezerva in patologii cauzate de stafilococi rezistenti la meticilina; pneumococi rezistenti la penicilina si cefalosporine. Oral in diaree produsa de Clostridium difficile.

Se administreaza la adult 1-2 g/zi fractionat la 6 sau 12 ore. La bolnavi cu insuficienta renala dozele se adapteaza in functie de valoarea creatininei; la copii. i.v. 25-40 mg/kg/zi; sugari 13-30 mg/kg/zi.

Teicoplanina are spectru antimicrobian, mecanismul de actiune si indicatii similare vancomicinei. Se administreaza i.v. sau i.m. 400 mg la 12 ore ca doza de atac si doza de intretinere 200-400 mg o data pe zi in infectii severe dozele dublanduse. (1-117) (6-390)

IX Tetraciclinele

Sunt antibiotice produse de diferite specii de Streptomyces (tertacicline naturale) sau de sinteza. Au spectru antibacterian larg, ce cuprinde coci gram pozitiv si negate si bacilli gram pozitivi si negativi; spirochete: Treponema Palidium; Leptospira actionand asupra acestora prin mecanism bacteriostatic (1-1020).

Tetraciclina este folosita ca prima alegere in bruceloza, holera, rickettsioze, infectii cu Chlamydia, pneumonii cu Mycoplasma; de alternativa in gonaree, amebioza intestinala, achinomicoza, acnee. Se administreaza la adulti oral 2-4 g/zi la 6 ore. La adolescenti cu acnee vulgara un gram/zi timp de 6 luni. La copii dupa aparitia dentitiei definitive 25-50 mg/kg/zi. Sub forma de colire si unguente oftalmice in concentratii de 0.5-1%.

Rolitetraciclina este un derivat al tetraciclinei cu actiune semiretard indicata in infectii cu germeni sensibili: 150 mg la 12 ore i.m. sau i.v. 75 mg o singura data pe zi.

Minociclina este o tetraciclina semiretard, de sinteza cu spectru asemanator tetraciclinei. Este indicat in infectii stafilococice grave, pneumonii, infectii cu anaerobi si infectii ale SNC; profilaxia infectiilor meningococice si acnee rebela. La adulti 200 mg initial apoi 100 mg la 12 ore. Copii mai mai mari de 8 ani 4 mg/kg initial apoi 2 mg/kg la 12 ore. (1/1025)

Cloramfeniolul este o substanta naturala produsa de Streptomyces venezuelae. Are actiune bacteriostatica asupra germenilor gream negativi si pozitivi, rickettsii, spirochete. Se foloseste ca medicatie de rezerva pentru patologii in care nu exista alta alternativa terapeutica; febra tifoida, abcese cerebrale, septicemii abdominale, meningite, laringotraheite, bruceloza, incectii cu stafilococ penicilonazo-pizitiv. Adulti oral 2-4 g/zi; copii 50-100 mg/zi in 4 prize i.v. la adulti 1-2 g in 3-4 prize . Local se folosesc unguente 1-2%. (1-1025)(5-179)

X Antibiotoce polipeptidice

Polimixima B este un bactericid absolute cu spectru ce cuprinde bacili grami negativi. Este indicata oral in dispepsii si dizenterii colibacilare. Sub forma de aplicatii locale in otita externa, ulcere corneene, infectii oculare. Profilactic si curativ local in infectii chirurgicale, intrarahidiene, in meningite cu Pseudomonas aeruginosa, H.influenzae, E.coli; ca aerosoli in infectii traheobronhice iar sistemic numai in patologii severe cu bacili gram negativi sensibili. Dozarea se face in unitati de 10000 U.I. ce contin un mg de polimixina B. Oral 3-4 mil U.I. zi la copii mai mari de 5 ani si adulti; 1.5-2.25 mil U.I./zi la copii 2-5; 750000-1.5 mil U.I./zi la copii peste 2 ani; 100000-200000 U.I./kg/zi pentru sugari; i.m. si i.v. 15000-25000 u.i./zi. (1/1028)

Colistina are mecanismul de actiune si spectru antibacterian similare polinixinei B dar cu efecte adverse mai reduse. Adiministrata oral este indicat in gastroenterite si pentru pregatirea interventiilor chirurgicale pe colon; topic in instilatii articulare si oftalmice, spalatri vezicale, infectii intraarticulare si pleurale (dupa punctie evacuatorie); i.m. sau i.v se foloseste in infectii grave, endocardite septicemii si infectii urinare. Posologia orala la adulti si copii mai mari de 12 ani indica utilizarea a 1.5-3 mil U.I. la 8 ore. Copii: 1-12 ani un mil U.I. la 8 ore. Sugari 100000 U.I./kg/zi la 8 ore. Local sub forma de pulverizari, instilatii, injectii intraarticulare, intrapleurale, solutii cu un mil. U.I. si 20-25 ml solutie ser fiziologic; i.m. 60000-150000 U.I./kg x 2-3/zi.

Bacitracina este un antibiotic polipeptidic natural produs de Bacillus subtilis. Este un bactericid degenerativ ce se utilizeaza exclusive local avand nefrotoxicitate foarte ridicata actionand pe coci gram pozitivi, coci gram negativi si bacilli gram pozitivi. Este utilizat sub forma de unguente pentru aplicatii locale in eczema infectate, ulcer cutanat infectat, plagi traumatice si chirurgicale infectate.

Reactii adverse si secundare

Reactiile adverse si secundare produse de antibiotice se pot clasifica dupa mecanismul de actiune in reactii adverse toxice alergice si bacteriologice.

Reactiile adverse toxice apar din cauza substantelor active sau a produsilo de reactie, administrate in doze maximale sau mai mari. In aceasta categorie putem mentiona:

-ototoxicitatea: aminoglicozide si vancomicina

-leziuni renale aparute dupa administrarea de aminoglicozide, polimixine, vancomicina, cefalosporine

-icterul produs de eritromicina, rifampicina, sulfamide

-efecte neurotoxice insotite de convulsii la doze mari si foarte mari de benzil penicilina.

Reactiile alergice: sunt favorizate de terenul atopic si aplicarea pe piele si mulcoase, manifestate prin eruptii cutanate, febra, inflamatii ale mucoaselor, euzinofilie si cea mai grea socul anafilactic. Aceasta poate aparea la pacientii sensibili dupa administrarea de penicilina, cefalosporine, clindamicina.

Reactiile adverse bacteriologice apar deoarece flora barteriana normala intestinala este perturbata dupa administrarea de antibiotice producandu-se dezechilibre manifestata prin:

-dismicrobism intestinal ce consta in disturgerea florei saprofite intestinale si selectionarea de germeni rezistenti; se manifesta prin candidoze si enterita stafilococica. Acestea au fost evidentiate dupa administrarea de antibiotice cu spectru larg: tetracicline, amfenicoli.

-colita pseudomembranoasa apare dupa colonizarea intestinului cu Clostidium difficile ce poate aparea dupa administrarea de clindamicina, lincomicina, cefaloscirine si aminopeniciline.

-bacterioza masiva ce apare in cazul tratamentului patologiilor provocate de treponeme initiat cu doze mari de antibiotice ce poate conduce la soc si colaps.

Dupa multitudinea de reactii adverse produse de antibiotice se pot clasifica in:

-ractii adverse produse la nivelul cailor de administrare

-perturari biologice

-reactii produse prin liza agentilor patogeti

-reactii alergice

-reactii adverse produse la nivelul tesuturilor

-efecte teratogene

-efecte la nou nascuti

Reactii adverse produse la nivelul cailor de administrade

Acestra sunt consescutive reactiilor iritative locale. Datorita structurii chimice sau prin realizarea unor concentratii mari prin administrarea per os apar o serie de manifestrari la nevelul tubului digestiv. Printer antibioticele ce produc in mod fregvent efecte iritative digestive numim tetreacicliele, eritromicinele, rifampicina si cloramfenicolul. Clinic se manifesta prin greata, varsaturi, diaree, dureri epigastrice si stomatita (mai des la tetreaciclina) polimixinele produc efecte adverse prin stimularea centrala a cenrului vomei.

Penicilinele, streptomicina, eritromicina, bacitracina produc dureri musculare dupa administrarea i.m.; flebite si tromboflebite se produc dupa treatamentul cu penicilina, eritoromicina si tretraciclina administrate intravenous.

Prin administrarea intrarahidiana streptomicinele, penicilinele produc iritatii ale menintelui, manifestate prin greata, varsaturi, fotofobile, celalee occipitala. In cazul streptomicinelor evolueaza spre forme grave cu tulburari respiratorii si neuropshice excitante insotite de convulsii si delir.

Aplicarea pe tegumente si mucoase produce alergii manifestate prin fotosensibilitate, dermatite exfoliative si soc anafilactic.

Perturbari biologice

Dezichilibru micobian intestinal se realizeasa prin distrugerea unor germeni din tubul digestiv. Prin exacerbarea florei fungice digestive apar candidoze, cel mai des intalnide din afectiunile fungice. Pe plan clinic candidozele evolueaza prin gastrita, enterita, enterocolita, esofagita, stomatita. Dintre antibioticele care produc candidoze se numara tetraciclinele, cloarnfenicolul, penicilinele.

Reactii priduse prin liza agentilor patogeni

Reacti de exacerbare Herxheimer sau socul therapeutic apare destul de rar in tratamentul cu penicilina si cloramfenicol explicate prin bacterioliza cu eliberarea de proteine din paraziti si microbi in circulatia sanguina. Semnele clinice se caracterizeaza prin deteriorearea starii generale cu, cresterea temperatrii corporale obisnuite insotita de frisoane.

Reactii alergice

Apar la majoritatea antibioticeor si sunt dependente de doze si durata administrarii, fiind mai fregvente dupa treatamente indelungate si reptate. Calea de administrare reprezinta un factor imporant ce poate cauza efecte adverse, alaturi de terenul atopic si sensibilitatea incrucisata. Cea mai grava dintre ele este socul anafilactic ce apara in maxim 30 de minute de la administrare si se manifesta progresiv prin stare de rau, anxietate, dispnee, tahicardie, hipotensiune arteriala, trasnisparii reci, cianoza, coma, colaps cardiovascular.

Alte manifestarti alergice

Febra medicamentoasa in tratamentul cu peniciline, streptomicine, tetracicline, kanamicina, polimixine, novobiocina.

Edemul glotei ce poate fi exacerbat spere exitul cu axfixiere. Reactii cutanate intalnite frecvent la administrarea de antibiotice, turbuluiri respiratorii-penicilina; turbulari hepatice si cardiovasculare-peniciline si trtreaciline.

O serie de tulburari la nivel sanguin dupa doze mici: trombocitopenie, anemie, granolocitopenie, eozinofilie (streptomicina, cloranfenicol, neomcina, novobiocina).

Reactii adverse produse la nivelul tesuturilor

Reactii nefrotoxice apar dupa utilizarea antibioticelor cu structura oligozaharidica si poplipeptidica cu o incidenta de 1:3. Acestea se explia prin realizarea de concentratii de 10 pana la 70 de ori mai mari la nivelul nefronului decat la nivel sangvin. Este afectata filtrarea glomerulara si in paralel cu aceasta se produce inhibarea procesului de resorbtie tubulara. Creste premeabilitatea glomerulara pentru proteinele cu P.M. mai mare de 60000 si pentru hematii. Se manifesta prin albuminurie, hematurie, leucociturie.

Uneori semnele clinice nu sunt evidente, ce permite evolutia spre leziuni renale ireversibile si insuficienta renala. Efectele adverse sunt produse cu o frecventa de 1:2 si 1:3 de kanamicina, neomicina, bacitracina, rifampicina.

Efecre hematotoxice

Prin gravitatea lor sunt considerate foarte severe desi apar intr-un numar mic.

La doze mici hematotoxicitatea se produce prin mecanism alergic; in doze mari direct prin medulotoxicitate.

Tulburarile hematice intalnite la administrarea antibioticelor: anemie, anemie plastica (cloramfenicol, streptomicine si peniciline), leucopenie (cloranfemicol, novobiocina), granolocitopenie( cloramfenicol, streptomicina), agranolocitoza (cloramfenicol), trombocitopenie (cloramfenicol si novobiocina).

Efecte neurotoxice afecteaza cel mai des fuctiile acustice si vestibulare ce se careacterizeaza prin vertij in ortostatism. In tulburarile auditive date de medicamente, antibioticele au cea mai mare frecventa (streptomicina, neomicina, kanamicina). Tulbularile vestibulare sunt date de streptomicine, kanamicina, gentamicina; in doze mari poate aparea excitatie nervoasa cu convulsii dupa administrarea de peniciline si polimixine.

Efectele hepatotoxice sunt produsae prin mecanism direct si colestatic provocand citoliza si stenoza. Tulburarile electrolitice apar dupa doze mari de Penicilina G sodica sau potasica.

Efectele teratogene pot aparea dupa tratamentul cu tetracicline in primele 3 luni de sarcina fiind semnalate cazuri de malformatii congenitale scheletice. Reactia Herxheimere cu moartea fetusului apare dupa penicilinoterapia sifilisului matern realizata pana la sfarsitul sarcinii. In terapia cu Cloramfenicol dozele se reduc pe masura ce sarcina inainteaza, deoarece eliminarea renala a fetusului este redusa, Cloramfenicolul realizand concentratii sangvine crescute.

Efectele la nou nascuti apar deoarece procesele de metabolizare sunt incomplete dezvoltae si eliminarea redusa pot produce acumularea dozelor si aparitia efectelor adverse la nou-nascuti. Glucuronoconjugarea, functiile tubulare si glomerulare sunt incomplete dezvoltate si implicit eliminarea renala este redusa. Cloramfenicolul poate sa produca sindrom cenusiu cu evolutie spre deces. Novobiocina realizeaza concentratii mari in laptele matern, cu declansarea hemolizei la sugar si sfarsit letal. Tetraciclinele se pot acumula in oase si dinti, putand inhiba cresterea acestora dupa o perioada mare de administrare.

Animalele sunt tratate in scop preventive sau terapeutic cu antibiotice. Prin consumarea carnii si a altor produse pot aparea reactii adverse de tip allergic, prin sensibilizarea anterioara cu alimente. (2-212)

Asocierea de antibiotice poate avea efect antagonist, cu scaderea randamentului terapeutic al unuia dintre antibiotice. Asocierea substantelor bactericid-degenerative ca penicilinele si cefalosporinele, cu antibiotice bacteriostatice: Tetraciclina, Cloramfenicol, Eritromicina este contraindicata.

(3-374)

Reactiile adverse produse de antibiotice se pot clasifica dupa clasele din care fac parte:

Penicilinele pot produce anumite efecte secundare, nedorite precum:

Reactii alergice cu o frecventza cuprinsa intre 1-10%. Urticaria si eritemul au o incidenta crescuta. Pacientii cu mononucleoza infectioasa tratati cu peniciline le poate aparea rush cutanat, eritem scarlatiform. Reactiile alergice mai rare sunt: sindrom Stiven-Jonson, boala serului, nefrita interstitiala, socul anafilactic.

Reactii adverse toxice: convulsii provocate de leziuni ale SNC si hiponatriemie; hepatita(oxacilina), nefrita(meticilina), hemoragii(carbenicilina), granulocitopenie(meticilina, nafcilina). La administrarea parenterala pot aparea durerea si flebita locala. Reactia Herxheimer apare dupa doze mari de penicilina la pacientii cu sifilis. Se recomanda initierea tratamentului cu doze mici de antibiotic pentru a evita aparitia acestuia. Dupa administraraea orala a penicilinelor apar modificari ale florei intestinale cu favorizarea suprainfectiilor. (1-970)

Reactiile adverse comune cefalosporinelor sunt:

Reactii de hipersensibilizare ce se manifesta prin eruptii cutanate maculo-papulare, febra,urticarie, bronhospasm,soc anafilactic.

Reactiil hematotoxice:neutropenie, trombocitopenie, hemoliza si sangerari. Se mai produc reactii adverse gastrointestinale, nefrotoxicitate, hepatotoxicitatesi reactii adverse locale.(1-984)

Reactiille adverse produse de carbapenemi sunt:

Digestive: greata, voma, diaree

Hepatice: cresterea enzimelor hepatice

Eruptii cutanate si la doze mari de peste 4 grame pe zi si in prezenta insuficientei renale pot aparea convulsii.(1-996)

Monobactami: Digestive: greata, varsaturi, diaree; Hepatice: cresterea transaminazelor;Eruptiii cutanate ce apar sub 1% din pacienti, flebita si dureri la locul de injectare.(1-998)

Macrolide cel mai des dupa utilizarea acestora apar:

Reactii digestive:greata voma diaree; reactii alergice: eruptii cutanate, febra, eozinofilie,aritmii cardiace cu prelungirea intervalului QT cu tahicardie ventriculara(1-1001)

Lincosamidele fiind antibiotice de rezerva pot produce colita pseudomembranoasa, diareee cu mucus si sange, colici abdominale si febra. Fenomenul apare deoarece este favorizata suprainfectia intestinala cu tulpini rezistente la Clostridium difficile.(1-1005)

Aminoglicozidele sunt medicamente cu indice therapeutic mic ce au ca principale reactii advere ototoxicitatea si nefrotoxicitatea. Ototoxicitatea se manifesta prin prin leziuni cohleare si vestibulare care sunt favorizate de tratamentul indelungat cu deoze mari timp indelungat, varsta inaintata si scaderea volumului intravascular.(1-1009)

Glicopeptidele: sunt ototoxice si nefrotoxice numai la doze mari. Nu se administreaza i.m. datorita efectului iritant. La administrarea injectabila rapid sau in solutie concentrata produc ″sindromul omului rosu″.(1-1018)

Antibiotice cu spectru larg-tetraciclinele produc:

La nivel digestive: iritatie gastrica si intestinala, greata, voma, diaree, dureri epigastrice(oxitetraciclina, doxiciclina). Prin favorizarea infectiilor cu Candida apare disbacterioza intestinala: tetraciclinele din prima generatie.

La nivel hepatic: dupa doze mari administrate parenteral apare infiltrarea grasa a ficatului.

La nivel renal:afectarea toxica a rinichiului cu degenerescenta grasa a celulelor tubulare. Diabet insipid nefrogen. Poliurie, polidipsie, glicozurie, acidoza, greturi, varsaturi dupa administrarea de preparate expirate.

La nivelul sistemului osos se acumuleaza si pot produce stagnarea dezvoltarii la copii care este ireversibila dupa tratamente indelungate cu doze mari.

Antibioticele polipeptidice: au potential nefrotoxic mare cu multiple reactii adverse ce sunt reversibile la intreruperea tratamentului. Tuburarile electrolitice sunt puse in evidenta prin hipopotasemie, hipocloremie, hiponatremie. Efectele neurotoxice debuteaza cu vertij, tulburari de vedere, parestezii periorale.(1-1027)

1 Tratat de farmacologie A.N. Cristea 2006

2 Toxicologia medicamentului Eliza gofita Floriana Ionica 2007

3 Farmacologie editia a 5-a revizuita si adaugita V. Stroescu 2010

4 Farmacologie generala editia a 2-a A.N. Cristea 2009

5 Medicina interna pentru cadre medii Corneliu Borundel 2009

6 Farmacologie ilustrata. Richard A. Harvey2012

7 Agenda medicala 2014

8 http://www.universfarmaceutic.ro/istoria

9 http://www.cineainventat.ro/antibioticele

10 http://jurnalul.ro/viata-sanatoasa/starea-de-sanatate/de-la-mucegai-la-antibiotice-289111.html

11https://ro.wikipedia.org/wiki/Antibiotic

II 1 SCOPUL SI OBIECTIVELE CERCETARII

Utilizarea antibioticelor in practica medicala este iportanta atat prin aspectul tratamentului starilor infectioase, cu frecventa in cresterein ultimii ani cat si sub aspectul aparitiei unor fenomene de rezistenta pentru antibioticele frecvent utilizate.

Cercetarile noi au adus tipuri de antibiotice cu eficacitate crescuta dar si cu posibilitatea unor fenomene de sensibilizare sau reactii secundare ceea ce necesita precautii in administrarea acestora.

Profilul patologic ce necesita terapie antibiotica este variat, starile infectioase putandu-se grefa la orice nivel al aparatelor si sistemelor organismului uman: aparat respirator cardiovascular, renal, digestive, endocrine, nervos, in diverse forme de manifestare de la infectii localizate la infectiii sistemice generalizate , de tip septicemic

Patologia infectioasa cu evolutie de regula de tip acut sau subacut poate sa se dezvolte intr-o stare de aparenta sanatate sau sa se greveze pe boli cornice in care infectiile produc acutizari(BPOC, pielonefrite cronice etc.) tratamentul antibiotic fiind necesar in aceste perioade de infectiozitate.

Alegerea antibioticului de utilizat depend de mai multi parametrii, unii care tin de tipul infectiei si localizarea acesteia, altii care sunt legati de farmacocinetica si farmacodinamia antibioticelor.

In practica clinica medicala este foarte important diagnosticul infectiei, germenul implicat, forma acuta sau recurentasau cronica de boala precum si date legate de eficienta antibioticelor asupra germenilor implicate, perioada de actiune, timpul de injumatatire( pentru frecventa administrarii), calea de eliminare si perioada de tratament.

Se are in vedere in terapia antibiotica respectarea normelor de prescriptie( doze, ritm cale de administrare etc.) si urmarirea rezultatelor si a eventualelor reactiisecundare.

Evitarea instalarii unor fenomene de rezistenta la antibiotice implica utilizarea in indicatii stricte ale antibioticelor cele mai eficiente pe o anumita patologie, acest lucru asigurand si o eficacitate terapeutica in timpul cel mai scurt si cu tolerabilitatea cea mai buna.

In contextual unei patologii infectioase diverse si variate si a unui specru antibiotic larg ne-am propus sa cercetam aspectele privind terapia antibiotica la pacientii cu patologie cinica de tip infectios, internati intr-o clinica medicala.

Evaluarea atat a profilului patologic ce necesita tratament antibiotic cat si spectrul antibiotic utilizat sunt importante intr-o ordonare actuala de practica medicala.

Urmarirea raspunsului terapeutic, a reactiilor secundare sau adverse sunt de asemenea de remarcat la un numar de pacienti luati in studiu.

Perioadele de tratament ca si variabilitate a antibioticelor utilizate necesita atentie avand importanta atat terapeutica cat si socioeconomica.

2 MATERIALE SI METODE

Cercetarea a fost efectuata in clinica I medicala a spitalului clinic judetean de urgenta SCJU CRAIOVA in perioada 5 ianuarie 2015 pana la 1 iunie 2016( 18 luni) privind pacientii internati cu patologie infectioasa actuala care au necesitat terapie antibiotica.

Studiul a fost retrospectiv urmarindu-se foile de observatie ale pacientilor. S-au observat datele semnificative atat pentru diagnosticul de boala cronica sau acuta ce a necesitat antibioterapie cat si tratamentul antibiotic administrat.

In ceea ce priveste tratamentul antibiotic au fost remarcate elementele privind substanta chimica mediamentoasa antibiotica, ritm si forma de administrare, perioada de administrare, toleranta, eficacitatea, reactiile adverse si secundare acolo unde au aparut.

In urmarirea eficacitatii s-au avut in vedere date clinice( scaderea febrei), ameliorarea simptomelor in functie de localizare( ameliorarea dispneei, tusei, diminuarea durerilor, disparitia disuriei, polachiuriei cat si elemente paraclinice( scaderea VSH, a testelor de inflamatiesau infetiei: examen bacteriologic, presepsin,urocultura, examen de sputa, hemocultura, exudates faringiene).

Au fost observate si diagnosticele de boala asociata care puteau sa fie influentate de terapia antibiotica administrate.

Datele obtinute au fost analizate si prelucrate statistic, cu reprezentari grafice corespunzatoare.

Rezultatele au fost discutate pentru a se putea trage concluzii legate de studiul efectuat privind ecaluarea terapiei antibiotice in patologia medicala actuala.

Rezultate si discutii

Studiul a fost realizat pe 225 pacienti internati in clinica I medicala a spitalului clinic judetean de urgent craiovain perioada 5 ianuarie 2015 pana la 1 iunie 2016care au necesitat terapie antibiotic in perioada internarii.

Au fost repartizati si observati pacienti in functiede urmatorii parametrii:

-varsta

-sex

-mediul de provenienta

-diagnostic

-tipul de antibiotic

-perioada de terapie antibiotic

-reactii secundare si adverse observate

-date de necessitate pentru “swichul” antibiotic

In cercetarea efectuata s-au constatat urmatoarele rezultate:

Din totalul celor 225 de pacienti au fost de sex feminin un numar de 117 reprezentand 52% iar de sex masculin au fost 108 barbati reprezentand 48% din totalul pacientilor constatandu-se in acest fel o usoara predominenta bolilor cu necesar antibiotic si a administrarii antibioticelor la pacientele de sex feminine( Tabel nr1 Grafic nr1)

TABEL NR1

GRAFIC NR.1

In functie de varsta pacientii au fost grupati pe decade de varsta fiind reprezentati astfel:

-sub 19 ani: 7 pacienti reprezentand 3.11%

-intre 20-29 ani: 9 pacienti reprezentand 4%

-intre 30-39 ani: 13 pacienti reprezentand 5.78%

-intre 40-49 ani: 14 pacienti reprezentand 6.22%

-intre 50-59 ani: 18 pacienti reprezentand 8%

-intre 60-69 ani: 65 pacienti reprezentand 28.44%

-peste 70 ani : 100 de pacienti reprezentand 44.44% (Tabel nr2 Grafic nr2)

S-a observant o crestere a indicatiilor antibioticelor la pacientii peste 60 de ani si in special peste 70 de ani cei cu varste mai mici avand un procent si numar in descrestere.

TABEL NR.2

GRAFIC NR:2

In raport cu varsta si sexul s-a constatat ca pacientii ce au necesitat terapie antibiotica au fost reprezentati astfel:

-sub 19 ani: 7 pacienti din care 5 barbati si 2 femei

-intre 20-29 ani: 9 pacienti dintre care 3 barbati si 6 femei

-intre 30-39 ani: 13 pacienti dintre care 1 barbat si 12 femei

-intre 40-49 ani: 14 pacienti dintre care 9 barbati si 5 femei

-intre 50-59 ani: 18 pacienti dintre care 8 barbati si 10 femei

-intre 60-69 ani: 65 pacienti dintre care 22 de barbati si 42 de femei

-peste 70 ani : 100 de pacienti dintre care 60 barbati si 40 femei

S-a constatat o incidenta crescuta a patologiilor infectiose la femei intre 30-39 ani, 60-69 ani si peste 70 de ani iar la barbate intr 60-69 ani si peste 70 de ani.(Tabel nr3 Grafic nr 3).

TABEL NR3

GRAFIC NR3

Dupa mediu de provenineta au necesitat antibioterapie un numar de 153 pacienti din mediul rural reprezentand 68% din 225 si din mediul urban un numar de 72 pacienti reprezentand 32% din 225.

Pacientii din mediul rural au un grad mai mare de expunere la riscul infectiilor si posibilitati mai mici de tratament ambulator ceea ce a crescut procentul celor din mediul rural tratati antibiotic.(Tabel nr4 grafic nr 4.1 grafic nr4.2)

TABEL NR4

GRAFIC NR4.1

GRAFIC NR4.2

A fost urmarit diagnosticul pacientilor la care s-a administrat antibiotic atat ca diagnostic principal si secundar precum si sub aspectul segmentului afectat pathologic: aparat respirator, cardiac, digestive, urinar, osteoarticular, nutritie si metabolism, hepatic, precum si profilul patologiei acut, cronic si cronic acutizat. Astfel cu:

– afectiuni respiratorii: au primit antibiotic un numar de 118 pacienti reprezentand 53%

-afectiuni urinare: si renale au primit antibiotic un numar de 41 pacienti reprezentand 18 %

-afectiuni digestive: au primit antibiotic un numar de 40 dpacienti reprezentand 17%

-afectiuni osteoarticulare: au primit antibiotic un numar de 20 de pacienti reprezentand 9%

-diabet complicat cu alte infectii: au primit antibiotic un numar de 6 pacienti reprezentand 3% (Tabel nr5 grafic nr5)

TABEL NR 5

GRAFIC NR.5

Reprezentarea detaliata a bolilor a aratat urmatoarele secvente pe grupe de boli si pacienti tratat antibiotic este urmatoarea:

-pneumonii: 30 pacienti reprezentand13.33%

-bronhopneumonii: 18 pacienti reprezentand 8%

-BPOC: 29 pacienti reprezentand 12.89%

-ASTM: 17 pacienti reprezentand 7.56%

-bronsiectazii suprainfectate:8 pacienti reprezentand 3.56%

-fibroza pulmonara complicata cu bronsita acutizata: 2 pacienti reprezentand0.89%

-traheobronsita acuta:6 pacienti reprezentand 2.67%

-neoplasm de esofag complicat cu bronhopneumonie de aspiratie:2 pacienti reprezentand 0.89%

-cardiopatie ischemica complicata cu angina pectoral si bronsita cronica:6 pacienti reprezentand 2.67%

-infectii uriare complicate cu litiaza renala:10 pacienti reprezentand 4.44%

-infectii urinare simple: 10 pacienti reprezentand 4.44%

-litiaza vezicala complicata cu angiocolita si colecistita: 6 pacienti reprezentand 2.67%

-pielonefrita acuta:15 pacienti reprezentand 6.67%

-reumatism articular acut:5 pacienti reprezentand2.22%

-artrita septic a genunchiului:1pacient reprezentant 0.44%

-artrita reactiva: 10 pacienti reprezentand 4.44%

-guta complicata cu litiaza renala si infectie urinara:4 pacienti reprezentand 1.78%

-hepatita complicate cu colecistita: 6 pacienti reprezentand 2.67%

-ulcer cu H.Pilory: 10 pacienti reprezentand 4.44%

-ciroza complicate cu encefalopatie: 10 pacienti reprezentand 4.44%

-diaree cu Ch. Difficile: 12 pacienti reprezentand 5,33%

-pseudochist de pancreas complicat cu colita abdominal si pancreatita acuta: 2 pacienti reprezentand 0.89%

-diabet zaharat de tip II complicat cu pielonefrita: 2 pacienti reprezentand 0.89%

-diabet zaharat de tip II complicat cu erizipel: 2 pacienti reprezentand 0.89%

-diabet zaharat de tip II complicat cu ulcer trofic suprainfectat: 2 pacienti reprezentand 0.89%

(Tabel nr6)

In multe situatii s-a observant ca terapia antibiotica a fost indicata de existent unor complicatii infectioase in evolutia unor boli cronice( diabet zaharat complicat cu ulcer trofic suprainfectat, erizipel sau pielonefrita; hepatita complicate cu colecistita sau pseudochist de pancreas complicat cu pancreatita acuta si colita abdominal).

In functie de caracterul cronic, acut sau cronic acutizat al patologiei au fost in numar de 119 acut reprezentand 53%, cronic acutizat in numar de 68 reprezentand 30% si cronic in numar de 38 reprezentand 17 %. S-a constatat frecventa crescuta a patologiei acute si cronic acutizate in indicatiile de antibioterapie

TABEL NR6

GRAFIC NR.6.1

GRAFIC NR 6.2

GRAFIC NR.6.3

In raport cu tipul de antibiotic administrats-au retinut urmatoarele date:

-certriaxona a fost administrate la 47 pacienti reprezentand 20.9%

-cefoperazona+sulbactam a fost administrata la 60 de pacienti reprezentand 26.7%

-ampicilina a fost administrata la 41 pacienti reprezentand 18.2%

-gentamicina a fost administrata la 13 pacienti reprezentand 5.8%

-clindamicina a fost administrate la 10 pacienti reprezentand 4.4%

-vancomicina a fost administrate la 10 pacienti reprezentand 4.4%

-imipenem a fost administrat la 3 pacienti reprezentand 1.3%

-piperacilina+tazobactam a fost administrate la 5 pacienti reprezentand 2.2%

-amoxicilina+acid clavulanic a fost administrate la 10 pacienti reprezentand 4.4%

-benzilpenicilina a fost administrata la 7 pacienti reprezentand 3.1%

-eritromicina a fost administrata la 4 pacienti reprezentand 1.8%

-benzatinbenzilpenicilina a fost administrata la 5 pacienti reprezentand 2.2%

-claritromicina a fost administrate la 10 pacienti reprezentand 4.4% (Tabel nr7 grafic nr7.1

Grafic nr7.2)

TABEL NR.7

GRAFIC NR.7.1

GRAFIC NR7.2

Se constata o indicatie frecventa a tratamentului cu cefalosporine in special ceftriaxona si cefoperazona si mai putin Beta-lactaminine si oligozaharide si mai rar alte tipuri.

Frecventa mare a tratamentului cu cefalosporine s-a datorat spectrului larg de actiune si disponibilitatea formei spitalicesti si a tolerantei bune a acestor tipuri de antibiotic si a modului de administrare.

Antibioticele au fost in general bine tolerate la un numar mai mic de pacienti aparand fenomene de intoleranta sau alergice ce a necesitat schimbarea antibioticului, fie indisponibilitatea farmaceutica. (Tabel nr.8 grafic nr8.1 grafic nr 8.2)

BE

L CU PACIENTII LANTIBIOTICUTABEL NR8

GRAFIC NR.8.1

GRAFIC NR

In ceea ce privste dozele administrate, aceste au fost in limitele farmacologice existand variatii intre doza minima eficace si doza maxima in functie de stadiul severitatea bolii si raspunsul la tratament.( Tabel nr8 grafic nr 8.1 grafic nr 8.2)

TABEL NR.9

GRAFIC NR.9.1

GRAFIC NR.9.2

In ceea ce priveste perioada de antibioterapie aceasta a fost cuprinsa intre 3 si 14 zile cu armatoarele raportari in functie de tipul antibioticului:

-ceftriaxona: 3zile: 2 pacienti 5zile:15 pacienti 7zile: 23 pacienti 14 zile: 7 pacienti

-cefoperazona+sulbactam: 3zile: 5 pacienti 5zile:15 pacienti 7zile: 30 pacienti 14 zile: 10 pacienti

-ampicilina: 3zile: 3 pacienti 5 zile: 14 pacienti 7zile: 21 pacienti 14 zile: 3 pacienti

-gentamicina: 7 zile: 13 pacienti

-clindamicina: 5 zile: 2 pacienti 7 zile: 5 pacienti 14 zile: 3 pacienti

-vancomicina: 5 zile: 4 pacienti 7 zile: 6 pacienti

-imipenem: 3 zile: 1 pacient 7 zile: 3 pacienti

-piperacilina+tazobactam: 7 zile: 4 pacienti 14 zile: 1: pacient

-amoxicilina+ac. clavulanic: 5 zile: 7 pacienti 7 zile: 3 pacienti

-benzilpenicilina: 3 zile: 1 pacient 5 zile: 2 pacienti 7 zile: 3 pacienti

-eritromicina: 5 zile: 1 pacient 7 zile: 3 pacienti

-benzatinbenzilpenicilina: 5 zile: 3 pacienti 7 zile: 1 pacient 14 zile: 1 pacient

-claritromicina: 7 zile: 10 pacienti(Tabel nr10 grafic nr10.1 grafic nr10.2

Tabel nr.10

GRAFIC NR.10.1

GRAFIC NR.10.2

La indicatiile tratamentului antibiotic s-au constatat un numar de 15 pacienti alergici reprezentand 6 % restul de 210 pacienti din 225 reprezentand 94% nu a manifestat reactii adverse.

In functie de numarul pacientilor si antibioticul administrat s-au constatat urmatoarele reactii adverse la urmatorul numar de pacienti:

-ceftriaxona administrata la 47 pacienti a dat reactii adverse de tip flebita locala si greata la 2 pacienti

-cefoperazona +sulbactam administrat la 60 pacienti a dat ractii adverse de tipul diareei la 4 pacienti si cresterea transaminazelor hepatice la 1 pacient

-ampicilina administrata la un numar de 41 pacienti a dat reactii adverse de tipul diaeei si eruptii cutanate la un numar de 2 pacienti

-gentamicina administrata la un numar de 13 pacienti a determinat reactii adverse de tipul greata si varsaturi la 1 pacinet

-clindamicina administrata la un numar de 10 pacienti a determinat reactii adverse de tipul diareei la 1 pacient

-vancomicina administrata la un numar de 10 pacienti a determinat reactii adverse de tipul flebitei locale la 1 pacient

-amoxicilina+ac. clavulanic administrata la un numar de 10 pacienti a determinat reactii adverse de tipul urticariei la 1 pacient

-benzilpenicilina administrata la un numar de 7 pacienti a determinat reactii adverse de tipul socului anafilactic la 1 pacient

-benzatinbenzilpenicilina administrata la un numar de 5 pacienti a determinat reactii adverse de tipul febrei la 1 pacient

Retinerea reactiilor adverse este importanta atat in functie de tipul de antibiotic cat si in functie de reactiile secundare atat pentru pacient cat si pentru indicatiile terapeutice.(Tabel nr.11 grafic nr.11.1 grafic nr.11.2)

TABEL NR.11

GRAFIC NR.11.1

GRAFIC NR.11.2