Bolile Marului

CUPRINS

=== partea III ===

și distruși prin ardere, operație urmată imediat de tratamente chimice. Dacă atacul este foarte avansat, când uscarea a depășit 50 % din coroană pomul va fi scos. Toamna se va face un nou control sever, în vederea depistării și înlăturării lăstarilor atacați.

Se recomandă ca în cursul perioadei de vegetație, tăierea lăstarilor atacați să se facă pe vreme uscată iar foarfecă să fie dezinfectată cu hipoclorit de sodiu l %.

Tratamentele chimice se încep înainte de înflorit, folosind produsele cuprice: Champion 50 WP, Funguran 50 OH, Kocide, etc. în timpul înfloritului se fac 2-3 tratamente la inteval de 5-7 zile cu Aliette 80 WP-0,3 % sau cu Kasumin 2 WP-0,15 %.

Ultimul tratament, recomandat toamna înainte de căderea frunzelor, se va face cu produse cuprice (Champion 50 WP).

5.3 Caracteristicile câtorva fungicide de largă utilizare:

ALIETTE 80WP-[NUME_REDACTAT]. Substanța activă este Phosetil de aluminiu. Fungicid sistemic complet. Penetrația este rapidă, persistența îndelungată în plantă, protejează mediul, iar toxicitatea este extrem de redusă. Efectul direct se manifestă când este aplicat preventiv, oprește infecția inhibând germinarea sporilor și evită pătrunderea agentului patogen în planta, în cazul tratamentului curativ, blochează dezvoltarea miceliului și sporulației.

Prin acțiune sistemică completă, sunt protejate punctele noi de creștere, ca și sistemul radicular a cânii sănătate este capitală pentru dezvoltarea plantelor. Trebuie aplicat preventiv pentru a asigura o protejare a plantei din interior. Nu este toxic pentru albine și nici pentru insectele folositoare. Nu este compatibil cu: cuprul, îngrășăminte care conțin ioni de amoniu, cu concentrate uleioase, substanțe pe bază de sulf.

Bayleton-Bayer. Substanța activă este Triadimefon, Sistemic. Aplicat preventiv nu se mai produc infecții; dacă a avut loc un început de infecție fără a se provoca daune importante, substanța activă produce inhibarea dezvoltării ciupercii – deci efect curativ; chiar în cazul în care ciuperca a început să dăuneze plantei, Bayletonul are capacitatea de a opri evoluția daunei, ceea ce se definește ca efect de eradicare a patogenului și în acest caz este necesară creșterea dozei.

Bavistin 50 WP-BASF-Germania. Substanța activă este Carbendazim, Sistemic. Este absorbit de plantă și translocat ascendent, fapt pentru care se găsește deasupra locului de pătrundere și fiind absorbit de plante, nu este spălat de ploaie.

Folicur;Raxtt-Bayer. Substanța activă este Tebuconazole, Sistemic. Inhibitor al biosintezei sterolilor (calea metabolică în asigurarea componentelor importante pentru membrana celulară a fungicidelor), dar acumulează suplimentar și alți steroli în comparație cu alte fungicide din clasa azolelor, ca de exemplu Bayleton. Tebuconazole este preluat de plante și ulterior se răspândește acropetal în țesuturile acesteia (în direcția vârfului frunzelor). Repartiția uniforma în întreaga plantă contribuie la mărirea perioadei eficacității sale în plante.

Karathan-Rohm & [NUME_REDACTAT]. Substanța activă este Dinocap. Este un fungicid fără sulf. Combate făinarea. Făinarea se dezvoltă de la temperaturi de 6-7 °C și umiditate redusă a aerului (25-30 % ). In aceste condiții combaterea se poate realiza cu Karathan la începutul perioadei de vegetație, înlocuind sulful, care nu este eficace la temperaturi joase, iar la temperaturi de peste 32 °C, sulful provoacă arsuri grave. Deci, la temperaturi joase de 4 °C, Karathanul este eficace, iar sulful încă inactiv. Are și un bun efect acaricid la adulți și ouă. Nu este toxic pentru albine. Nu se amestecă cu zeama bordeleză și alte pesticide cu reacție alcalină. Formele comerciale sunt: FN-57 (25 % Karathne) §i LC (48 % Karathne). Nu este toxic pentru albine, deci stropirea la înflorire și pătarea petalelor nu are importanță.

Punch 40 CE. (Flusilazol). Este superior fungicidelor triazolice existente. Acționează prin "împiedicarea producerii Ergosterolului care formează o parte importantă a membranei celulare la ciuperci. Combate ciuperci din clasele Ascomycetes, Basidiomicetes, Deuterorniceles. Este fotostabil, cu acțiune preventivă și curativă, este preluat rapid de frunze, pătrunde în planta în decurs de o oră de la aplicare și ploile intervenite după 3 ore nu conturbă efectul. Dacă se aplică la 10-20 °C și umiditate mai mare, îi sporește eficacitatea. Frunzele tinere preiau mult mai repede substanța. Pătrunderea este mai rapidă pe partea superioară a frunzei, dar mișcarea translaminară asigură protecția ambelor fețe ale frunzei. Intrat în frunză migrează progresiv prin sistemul foliar către punctele de creștere, asigurând combaterea bolii în toată frunza, spre deosebire de alte fungicide sistemice, care migrează rapid în frunze lăsând foliajul neprotejat.

Score 250 EC. Substanța activă este Clorofenoxitriazol, Sistemic. Cu acțiune preventivă și curativă. Netoxic pentru albine, din care acuză tratamentele se pot efectua și în timpul înfloritului plantelor. Substanța activă se distribuie uniform în părțile verzi ale plantei, astfel că, atunci când se tratează curativ, durata de acțiune garantată este de cel puțin 96 de ore (4 zile) de la începerea perioadei de infecție.

Sisthane 12,5 EC. Substanța activă este Myclobutanil. Sistemic, cu aspectul larg de acțiune, cu efect preventiv curativ și eradicativ. Este translocat în plantă acropetal în curentul de transpirație și într-o anumită măsură bazipetal. Ca mecanism de acțiune, inhibă sinteza ergosterolului. Nu dăunează albinelor, insectelor folositoare. Combate simultan rapănul și făinarea la măr și păr. Aparține generației a treia de fungicide triazolice.

Sumilex 50 WP. Substanța activă este Procymidone. Acțiune de contact și specific combaterii putregaiului cenușiu (Botrytis cinerea). Inhibă dezvoltarea miceliului și germinarea conidiilor. Acțiunea penetrantă, deși moderată, ii ajută în stabilitatea față de spălarea de către ploaie. Este compatibil cu majoritatea pesticidelor, cu excepția celor alcaline.

Topas 100 EC. Substanța activă este Penconazol. Are acțiune sistemică. Se absoarbe repede de componentele verzi ale plantelor, în 2-3 de ore de la aplicare, și astfel nu este supus spălării de către ploaie. Durata de persistență este de 7-21 de zile. Combate făinările la multe specii de plante.

Nu este toxic pentru albine, insecte utile. Este miscibil și compatibil cu toate pesticidele.

Zeama sulfocalcicâ. (Polîsulfura de calciu). Este un amestec de polisulfură de calciu, tiosulfat de calciu, sulfat de calciu și sulfit de calciu.

5.4 Complexul măsurilor de protecția pomilor semințoși (măr, păr, gutui) împotriva bolilor.

Pierderile cantitative dar și calitative înregistrează la pomii semințoși în livezi (clasice, intensive cât și supraintensive) și în depozite sunt încă foarte mari (20-40 %), ceea ce impune măsuri energice și raționale de combatere a paraziților în toate zonele pomicole ale țării.

Se impune crearea unor condiții optime de vegetație a puieților în pepiniere, cât și a pomilor din plantații prin satisfacerea condițiilor ecologice caracteristice fiecărei specii (a soiurilor în cadrul speciilor), eliminarea surselor de infecție din pepiniere sau livezi și prin combaterea chimică, tratamentele fiind aplicate la "avertizare" în funcție de biologia agentului patogen, urmărindu-se astfel micșorarea numărului de stropiri concomitent cu sporirea eficacității acestora ("lupta integrată").

În pepiniere, mozaicul mărului, mozaicul inelar al pârului, cancerul, arsura bacteriană, pătarea alba a frunzelor de pâr, cât și pătarea brună a frunzelor de gutui (Fabrea maculata) produc pagube mari.

În livezi și în depozitele de fructe, cele mai frecvente și dăunătoare boli sunt: rapănul la meri și peri, monilioza cât și făinarea.

În pepiniere, în vederea obținerii unui material "liber" de viroze, se va acorda o atenție sporită atât plantelor mamă cât și marcotelor, printr-o selecție biologică și fitosanitară riguroasă efectuată în pepiniere, eventual în colecții dar și în marcotiere. Materialul selecționat trebuie etichetat și urmărit timp de 3 ani sub raportul autenticității solului, cât și al sănătății, înființându-se plantații mame "libere de virusuri" în Stațiuni sau Instituții de Cercetare.

Tratamentele cu substanțe chimice se aplică la avertizare ori de câte ori este nevoie, în funcție de frecvența, intensitatea și condițiile de infecție și evoluție ale agenților patogeni, la fel ca și în livezile tinere pe rod.

Masuri fizico-mecanice:

În perioada repausului vegetativ (noiembrie-martie), se strâng fructele mumifiate, cuiburile de omizi, etc. Ramurile uscate vor fi tăiate și arse.

Tratamente chimice;

În perioada de repaus vegetativ se aplică 2 tratamente, la interval de o lună, cu următoarele produse: Zeamă sulfocalcică 20 % sau Plisulfură de Ba 6 %.

Al doilea tratament, de iarnă, se poate face la măr, păr, gutui cu aceleași substanțe, dar pentru combaterea miceiliilor de rezistență care produc făinarea la măr, rapănul la meri și peri, cât și a moniliozei la măr, păr, gutui este indicat tratamentul cu Zeamă sulfocalcică de 28-30 °Be în concentrație de 20 % Polisulfură de Ba 6 %.

Pentru ca tratamentul să fie eficace, temperatura trebuie să depășească 2-3 °C. stropirile trebuie sa se execute pe timp liniștit, fără ploaie, burniță sau lapoviță.

La pornirea vegetației, tratamentele variază în funcție de condițiile climatice, specie și soi. Când 10-15 % din mugurii florali sunt dezmuguriți, pomii se vor stropi cu unul din produsele: polisulfură de Ba- l %, sulf muiabil 0,7 % (pentru combaterea făinării și rapănului la măr) și zeamă bordeleză 0,5 % la păr și gutui.

În perioada dezvoltării inflorescențelor până la scuturarea petalelor (înălțarea inflorescențelor, răsfirarea, înfoierea și începutul înfloritului), vor fi aplicate 2-3 tratamente (la avertizare), pentru prevenirea infecțiilor cu ascospori de Venturia inaequalis, Venturia pirina, sau cu conidii de Podsphaera leucotricha, Monilinia fructigena.

Stropirile la măr vor fi efectuate cu următoarele produse simple sau în amestec: zeamă sulfocalcică de 28-30 ° Be în concentrație de 2 %, polisulfură de Ba l %, zeamă bordeleză 0,5 % + sulf muiabil 0,5 %, Metoben 70 PU-0,1 %, Captadin 50-0,25 % + Fademorf 20 CE 0,1 %.

Pentru păr se vor executa tratamente cu zeamă bordeleză 0,5 % sau oxiclorură de Cu 25-0,3 %.

În perioada dezvoltării fructelor (0,5-5 cm în diametru), aproximativ timp de 3 luni (15 mai – 15 august) vor fi aplicate stropiri la avertizare împotriva rapănului, făinării, moniliozei, cancerului negru al ramurilor, petelor albe la păr, cât și a dăunătorilor (păduchi de frunze, păianjeni tertranychizi, viermele merelor, păduchi din San Josè).

În acest interval se vor aplica tratamente la avertizare în funcție de evoluția unor agenți patogeni sau dăunători, cât și de condițiile climatice.

Se vor folosi următoarele substanțe simple sau în amestec: Captadin 50-0,25 % + Fademorf 0,1 %, Policarbacin 0,2 % + Fademorf 0,1 %, Metoben 0,1 %, Zeamă sulfocalcică de 28-30 °Be 2 %, Polisulfură de Ba l %, Captadin 50PU-0,3 %, Captadin 50Pu-0,25 % + Sulf muiabil 0,4 %.

Când este necesar să se combată și făinarea la meri se folosesc singure sau în amestec, produsele: Fademorf 0,1 %, Zeamă sulfocalcică 28-30 ° Be 2 %, Polisulfură de Ba l %, Sulf muiabil 0,4 %, Metoben 0,1 %, Policarbocin 0,3 % + Fademorf 0,1 %, Captadin 50PU-0,25 % + Fademorf 0,1%. În perioada maturării fructelor, înainte de recoltat (fructe peste 5 cm în diametru, care se colorează de la 15 august până în septembrie) se vor aplica tratamente cu Captadin 50 PU 0,3 % sau cu produsul: Tiuram 75PU căruia i se adaugă Carbetox 37-0,5 % pentru combaterea păduchelui din [NUME_REDACTAT].

Aceste tratamente se fac de 2-3 ori pe săptămâna înainte de recoltarea fructelor, pentru prevenirea pierderilor din depozite.

CAPITOLUL VI

MATERIAL ȘI METODE:

6.1 Materiale:

6.1.1 Materialele folosite pentru întocmirea raportului de activitate pe anul 1999, privind

acțiunile de protecția plantelor.

Material biologic;

S-a colectat material biologic pentru analize de laborator cât și pentru vitrine de laborator, precum și boabe de grâu afectate de ploșnița cerealelor, lăstarii de păr, gutui și măr afectați de Venturia inequalis, Erwinia amylovora, Podosphaera leucotricha frunze, fructe atacate de diferite boli și dăunători, la diferite specii: mar, păr, prun, sâmburi de prun pentru determinarea atacului de Eurytoma schreineri, plante de legume afectate de boli și dăunători precum și altele.

Aparatură:

În inventarul stației figurează următoarele aparate:

= Termogarf- 5/1160-Nr. inventar 6546 l buc.

= Binocular-20/554354-Nr. inventar 3531 l buc.

= Microscop – 33228 – Nr. inventar 5557 l buc.

= Termohigrograf-411/100 l buc.

= Higrometru l buc.

= Lampă microscopică l buc.

= Pluviometru 2 buc.

= Termometru ordinar l buc.

= Higrograf l buc.

= Lupă 2 buc.

= Higrometru cu fir de păr 2 buc.

= Termometru l buc.

=Heliograf l buc.

6.1.2 Acțiunile de protecția plantelor la [NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] SA

În categoria de folosință a [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] SA, pe lângă suprafața de teren arabil, fâneața, pășune și teren neagricol este inclusă și o suprafață de 1093 ha de livadă, ceea ce impune existența unui program de protecția plantelor împotriva bolilor și dăunătorilor.

Suprafața totală de 1093 ha livadă, în cadrul societății este împărțită diferit pe ferme, care sunt situate în zone pedoclimatice diferite. Diferențele pedoclimatice duc la manifestări diferite ale bolilor zonele respective, în tabelul următor este redată situația fondului funciar și numărul de pomi, pe ferme, în funcție de categoria de folosință și cultura pomicolă:

Tabel 14.

Anul 1999

Soiuri de măr în cultură: Jonathan, Golden, Wagener, Idared, Starkrimson., [NUME_REDACTAT], Pomus.

Soiuri de păr în cultură: Cure. Contesa de Paris, Williams.

Soiurile de gutui în cultură: [NUME_REDACTAT], Bereczki.

Soiurile de măr: [NUME_REDACTAT] și Pomus sunt soiuri noi în cultură.

La culturile pomicole de semințoase (măr, păr, gutui) în cadrul [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] SA, toate tratamentele chimice de combaterea bolilor pe suprafețe mai mari, sunt efectuate terestru cu mașini de stropit și prăfuit, tip MPSP 3×300, mașini ce aparțin unității, nefiind nevoie a se apela la terți. Pe suprafețe mai restrânse se folosesc pompe de stropit purtate și cu acțiune manuală.

Cantitatea de apă folosită la Ha pentru realizarea soluției de stropit este cuprinsă între 1000-2000 l, în funcție de vârsta pomilor.

Bolile existente și pentru care s-au efectuat tratamente chimice în livezile S.C. [NUME_REDACTAT] în anii 1997, 1998, 1999 sunt următoarele: Rapănul (Endostigme inaequalis, Endostigme pirina), Făinarea (Podosphaera leucotricha), Monilioza (Monilia laxa) și cea mai păgubitoare boală, Focul bacterian(Erwinia amylovora).

Pentru combaterea acestor boli s-au folosit produse chimice în special din grupa fungicidelor anorganice (pe bază de Cu, S) și din grupa fungicidelor organice de sinteză și mai ales cele cu acțiune sistemică și spectru larg de acțiune.

În tabelele următoare este prezentată situația suprafețelor tratate împotriva bolilor pe anii 1997, 1998, 1999, cât și gama de produse chimice folosite. Valorile suprafețelor, cât și cantitățile de fungicide sunt trecute cumulat de la începutul anului. Fungicidele trecute în paranteză combat și rapănul făinarea.

=== partea II ===

CAPITOLUL III

TEHNOLOGIA DE CULTURĂ A MĂRULUI

3.1 Considerații generale

Înființarea plantațiilor pomicole necesită cheltuieli de investiții mari, urmărindu-se obținerea unor produse sporite de fructe, de calitate în condițiile promovării tehnologice de cultură și ale unei eficiențe economice maxime.

La baza înființării plantațiilor pomicole, stau proiectele de execuție, elaborate de unități de cercetare – proiectare. Pentru întocmirea proiectelor de înființare sunt necesare studii complexe asupra terenurilor, destinate plantațiilor pomicole și anume topografice, hidrologice, pedologice, agrochimice, climatice.

Problemele care trebuiesc rezolvate prin aceste proiecte sunt următoarele;

= stabilirea tipului de cultură și a tipului de plantații pomicole;

= alegerea terenului pentru amplasarea plantațiilor în areale favorabile culturii pomicole;

= organizarea terenului în unități de exploatare, urmărindu-se folosirea rațională a pământului și asigurarea condițiilor optime de mecanizare a lucrărilor;

= pregătirea terenului în vederea plantării pomilor;

= alegerea soiurilor și amplasarea lor pe teren;

= stabilirea distanțelor de plantare;

= plantarea pomilor.

3.1.1 Pregătirea terenului în vederea plantării pomilor

Amenajarea terenului cuprinde lucrări de asigurare a mecanizării, de conservare și ameliorare a solului, de reducerea cheltuielilor de producție și de creștere a productivității muncii și anume:

= defrișarea terenului de vegetație lemnoasă spontană sau cultivată (pomi bătrâni), sau de alte obstacole, care ar împiedica plantarea.

= nivelarea terenului permite mecanizarea și irigarea livezilor și crearea de condiții uniforme pentru pomi, prin eliminarea excesului de umiditate și prin combaterea eroziunii. Nivelarea se va face prin deplasări cât mai reduse de teren și fără a se ajunge la straturile sărace din profunzime.

= parcelarea: terenurile se împart în parcele prin trasarea drumurilor, a zonelor de întoarcere de la capătul rândurilor și a canalelor de evacuare sau de aducțiune a apei. Forma cea mai corespunzătoare a parcelelor este cea dreptunghiulară sau de paralelogram.

Suprafața parcelelor variază în funcție de relieful terenului. Pentru livezile intensive și superintensive pe terenurile orizontale sau cu pantă uniformă până la 6 %, mărimea parcelelor este de 3,5 ha. Când terenul este frământat, suprafața parcelelor poate fi redusă până la 1,5 – 3 ha.

= stabilirea rețelei de drumuri. rețeaua de drumuri să asigure accesul în livadă pe tot timpul anului, iar traseul lor să valorifice cât mai bine relieful terenului pentru a realiza economii de terasamente și a combate eroziunea solului. Pentru plantații intensive și superintensive se amenajează drumuri principale cu lățimea totală de 5-6 m și panta, maxim 8-10 %. Pentru întoarcerea agregatelor se prevăd zone de întoarcere, late de 6-8 m la capetele rândurilor.

= desfundatul terenului se realizează la adâncimea de 60-70 cm. Se creează condiții favorabile aerisirii și afânării, pentru creșterea rădăcinilor Pe terenurile cu pante ce depășesc 8-10 %, desfundatul se face în benzi, în lungul curbelor de nivel păstrându-se fâșii nedesfundate, late de 2-2,5 m, distanțate la 20-30 cm între ele. Desfundatul terenului se realizează în lunile mai-august, pentru terenurile libere și în lunile iulie-septembrie, pentru terenurile ocupate cu diverse culturi.

= îngrășarea terenului se realizează înainte de desfundat; la fiecare ha se încorporează 40-60 t gunoi de grajd, 600-800 kg superfosfat si 200-250 kg sare potasică, printr-o arătură de 25-30 cm.

= pichetatul terenului este operațiunea prin care se stabilește locul pomilor în livadă, astfel încât fiecare pom să beneficieze de spațiu egal, hrană și dezvoltare.

3.1.2 Epoca de plantare

Timpul cel mai potrivit pentru plantarea pomilor este toamna, în perioada care începe imediat după căderea frunzelor și se termină cu cel puțin două săptămâni înainte de înghețarea terenului.

Pomii mai pot fi plantați și primăvara timpuriu, imediat după zvântarea terenului în "mustul zăpezii", astfel încât până la pornirea în vegetație, lucrarea să se termine.

Plantarea propriu-zisă a pomilor

Cea mai folosită metodă de plantare a pomilor este cea în gropi.

Executarea gropilor pentru plantarea pomilor

Gropile se efectuează în mod diferit, funcție de tipul de livadă și de lucrările anterioare de pregătire. Se folosesc gropi de 40/40cm, în care rădăcinile pomilor au suficient spațiu. La săparea gropilor se mențin bine fixați de capetele rândurilor, ceea ce va permite așezarea din nou a sârmelor folosite la pichetaj pentru a regăsi centrul în momentul plantatului propriu-zis. Săpatul gropilor se face mecanizat cu burghiul, sau se poate face manual.

3.1.3 Tehnica de plantare:

Plantarea propriu-zisă cuprinde următoarele faze succesive:

= așezarea pomilor în groapă;

= umplerea gropii cu 1/3 pământ, urmată de tasarea terenului;

= fertilizarea cu gunoi de grajd (mraniță);

= completarea gropii cu pământ și executarea mușuroiului.

Înainte de plantare, rădăcinile pomilor se fasonează, dacă această lucrare nu a fost făcută în momentul stratificării pomilor. Urmează mocirlirea, care constă în introducerea rădăcinilor pomului într-un amestec de pământ galben, balega proaspătă de bovine și apa, indiferent dacă au fost fasonați în toamnă sau în primăvară.

În momentul plantării, pomul trebuie așezat cu 4-5 cm mai sus. Pomii altoiți pe port-altoi stativi pot fi plantați cu 3-4 cm mai adânc cu condiția ca altoiul să nu ajungă în contact cu solul. Pe porțiunea de tulpină formată din port-altoi care este introdusă în sol se vor forma rădăcini adventive, care vor spori sistemul radicular al pomului.

După așezarea rădăcinilor în poziție normală, se trage pământ peste ele, iar pentru a realiza un tact strâns cu ele se calcă pământul bine. Dacă nu s-a făcut îngrășarea în perioada de pregătire a terenului, pământul cu care se face plantarea va fi amestecat cu 8-10 kg mraniță.

Când plantatul se face într-o perioadă secetoasă, după umplerea gropii, se udă cu 2-3 găleți de apă. După plantare, în jurul pomului se face un mușuroi înalt de 30-40 cm, cu scopul de a apăra rădăcinile pomului de îngheț. Imediat după plantare, plantațiile intensive și superintensive trebuie împrejmuite cu un gard din plasă de sârmă.

Dacă plantarea pomilor nu s-a făcut toamna, ea trebuie făcută primăvara foarte devreme. Pomii (se mai învelesc cu materiale de protecție contra iepurilor și în loc de mușuroi se face o copcă în care se| udă abundent, iar după înfiltrarea apei în jurul pomului se așează un strat de gunoi, paie sau alte materiale organice, care împiedică încălzirea solului și evaporarea apei.

3.2 Cerințe față de factorii pedoclimatici

Ca toate plantele, mărul necesită pentru viața sa prezența simultană a tuturor factorilor de vegetație: lumină, căldură, hrană, apă și aer. Acești factori acționează nu izolat unul față de altul, ci numai împreună, iar efectele lor se manifestă interdependent și într-o anumită proporție.

Cerințele mărului față de factorii de vegetație variază foarte mult în raport cu soiul și port-altoiul, vârsta pomilor, faza de vegetație sau repaus, prezența sau absența rodului.

3.2.1 Cerințele față de căldură și rezistența la ger:

Mărul crește și fructifică bine în regiunea cu temperatura medie anuala de 8-11°C. Pragul biologic pentru pornirea în vegetație a mugurilor florali, este de 8°C, însă deschiderea în masă a florilor începe numai după temperatura medie a aerului depășește 11°C. S-a constatat că polenul mărului nu germinează sub 5°C; la 10°C se observă o oarecare germinare, însă optimul termic pentru germinarea polenului pentru această specie este de 21-27 °C.

Cerințele față de căldură diferă mult și de la un soi la altul. Acest lucru prezintă importantă deosebită la stabilirea sortimentelor, pentru bazinele pomicole. De exemplu, soiurile de vară, au cerințe față de căldură, necesitând în perioada de la înflorit până la coacerea fructelor, o temperatură medie zilnică de 12°C.

Deoarece au perioada scurtă de creștere și coacere a fructelor (70-90 zile), aceste soiuri pot fi cultivate până la zona submontană. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] si mutațiile acestuia ([NUME_REDACTAT] și Richard) dau rezultatele cele mai bune în regiunile și în anii cu primăveri și veri relativ calde, deoarece ele necesită temperaturi medii zilnice de peste 15 °C în perioada deschiderii florilor, pe o perioadă de cel puțin 3-7 zile. În caz contrar, florile lor fecundează satisfăcător. [NUME_REDACTAT] Delicious și Starkrimson se resimt ceva mai puțin decât precedentele în verile relativ răcoroase.

Temperatura nocturnă joacă un anumit rol în fecundarea florilor. Nopțile prea calde (peste C) favorizează căderea florilor. Mărul, având o rezistență bună la ger (pana la -34 °C), în condițiile noastre se comporta foarte bine în timpul iernii, degenerarea mugurilor florali constatându-se foarte rar.

Florile mărului, în subfaza de boboc (colorarea petalelor), rezistă la -27 °C până la-3,8 °C, iar când sunt complet deschise pot fi distruse la -1,6 °C pana la -2,2 °C. Imediat după fecundare, fructele pot fi distruse chiar la -1,1 C. În urma mai multor ani de observații s-a ajuns la concluzia că florile merilor Jonathan și [NUME_REDACTAT] sunt mai rezistente la temperaturile scăzute, putând rezista la temperaturi de până la -5°C în subfaza de boboc.

3.2.2. Cerințele față de apă și rezistența la secetă

Mărul se numără între speciile cu cerințe mari față de umiditate, necesitând regiuni de cultura cu peste 650-700 mm anual în cazul soiurilor de iarnă și cu cel puțin 550 mm pentru soiurile de vară și de toamnă. După diverși autori, s-a determinat coeficientul de transpirație care poate varia de la 170 la 300 (kg apa, pentru 1 kg substanță sintetizată), în funcție de soi si de alți factori. De exemplu, soiul Jonathan transpiră puțin, ceea ce explică cerințele sale moderate față de apă. Dimpotrivă soiul [NUME_REDACTAT] are un coeficient de transpirație mare, necesitând o bună aprovizionare cu apă în toată perioada de vegetație, adeseori chiar irigații.

Soiurile de măr de vară și de toamnă precum și unele soiuri de iarna (Jonathan, [NUME_REDACTAT], Wagener premiat, etc.) sunt rezistente la secetă. Alte soiuri, ca Renet de Canada, fiind adaptate la un regim de umiditate ridicată, suportă greu seceta, iar soiul Parmen auriu, pe timp de secetă prelungită își scutură fructele.

Umiditatea atmosferică cea mai favorabilă este de 70-80 % , în perioada de repaus a pomilor 0 % în timpul înfloritului și 65-70 % în restul perioadei de vegetație.

Umiditatea din sol trebuie să corespundă cu aproximativ 70 % din capacitatea de câmp.

3.2.3 Cerințele față de lumină și expoziția terenului

Mărul este o specie care, în general, are cerințe moderate față de lumină și expoziția terenului. Totuși, când se plantează la distanțe mai mici decât cele normale, când este cultivat în expoziții nefavorabile sau când coroanele sunt prea dese se obțin fructe mai slab colorate, inferioare calitativ. Cele mai mari cerințe față de lumină și expoziția terenului le au soiurile de măr cu fructe roșii.

3.2.4 Cerințele față de sol

În funcție de port-altoiul folosit și de soiurile cultivate, mărul crește și fructifică bine pe diferite tipuri de sol, însă recoltele cele mai mari și mai susținute se obțin când este plantat în soiuri structurate și fertile luto-argiloase și luto-nisipoase. Diverse cercetări arată că rădăcinile noi de măr se formează la un conținut al solului în oxigen de peste 12 % , iar pentru activitatea normală a rădăcinilor existente este necesar un conținut de 5-10 % oxigen în sol; între 1-3 % oxigen în sol, rădăcinile rămân în viață, dar activitatea lor este considerabil stingherită.

Soiurile lipsite de structură, slab aerate cu exces de umiditate permanent sau pe perioade mai lungi, precum și cele relativ reci sunt necorespunzătoare pentru cultura mărului ducând la o vegetație nesatisfăcătoare a pomilor și chiar la asfixierea rădăcinilor. Mărul, în plină vegetație suporta stagnarea apei în sol, maximum 4-5 zile, iar în cursul repausului, până la 10-14 zile.

Port-altoii M9, M104, M106 și M111 necesită soiuri foarte fertile, în timp ce M26 se comportă destul de bine și în soiuri mediocre, dar bine aerate și drenate. M16 se pretează de asemenea la diverse soiuri și suportă destui de bine seceta. Pentru M17 convin soiuri lutoase sau luto-argiloase; nu reușește în soluri ușoare și uscate. În cazul mărului, pânza de apă freatică trebuie să se afle sub 2,5 m și în nici o situație, pentru port-altoii vegetativi cu înrădăcinare superficială, cum sunt: M9, M4 si M7 să nu se ridice peste 1,2-1,5 m față de suprafața solului în perioadele ploioase.

Unele soiuri, ca Renet de Canada, preferă soluri mai grele care conservă mai bine umiditatea în tot cursul anului; ele suporta greu seceta. Alte soiuri, dimpotrivă tolerează greu solurile mai umede pe care formează cloroza ([NUME_REDACTAT] și mutațiile lui).

Mărul necesită soiuri cu reacție ușor acidă către neutră (pH cuprins între 6,2-7,2), bine vizionate cu elemente fertilizante, de tipul microelementelor și macroelementelor.

Diverse studii arată ca este foarte sensibil la carență de magneziu în sol (care are drept urmare o cădere prematură a frunzelor la mijlocul verii) soiul [NUME_REDACTAT], în timp ce simptomele care indică insuficiența magneziului în sol sunt mai rare la soiul [NUME_REDACTAT]. La un conținut de peste 15 %, calciu activ în sol, mărul se îmbolnăvește de cloroză.

3.3 Particularități tehnologice la cultura mărului

Tipuri de plantații:

În tehnologia modernă aplicată în țara noastră, plantațiile noi de măr se vor înființa în sistem intensiv cu desime mare (833-1250 pomi/ha); superintensiv cu desime mare (1250-2500 pomi/ha) și în sistem superintensiv cu desime foarte mare (peste 2500 pomi/ha).

Plantarea pomilor:

Atât în livezile intensive, cât și în cele superintensive se plantează verigi, de preferință cu ramuri anticipate.

Distanțe de plantare:

Mărul altoit pe port-altoiul M9, M27: 3,5-4 m între rânduri și 1-1,5 m între pomi și rând.

Mărul altoit pe port-altoiul M28, M7: 4-4,5 m între rânduri și 3-3,25 m între pomi pe rând.

Mărul altoit pe port-altoiul franc: 4-4,5 m între rânduri și 2,5-3,5 m între pomi pe rând.

Dirijarea formării coroanelor:

În livezile intensive de măr, pomii sunt conduși în majoritatea cazurilor cu coroane aplatizate: palmetă etajată, palmetă neetajată, drapel, Marchand, triplă încrucișare Delbard, schelet arcuit. Mai rar se folosesc coroane globuloase: fus-tufă, vas aplatizat.

Lucrări de formare:

La aceeași formă de coroană tipurile standard, trebuie formate cu un număr mai redus de șarpante, asigurând fiecăreia, spațiu suficient pentru ramificare.

La soiurile tip Spur, pentru o coroană cu volum egal, numărul de șarpante poate fi dublu față de tipurile standard.

La soiurile de vigoare mică și intrare pe rod timpurie (toate soiurile tip Spur și cele standard, puțin viguroase ca: [NUME_REDACTAT], Jonathan, etc. ) arcuirea ramurilor nu este necesară acestea se supraîncarcă cu rod în mod natural.

În cazul soiurilor standard cu vigoare mare ([NUME_REDACTAT]), se vor evita total tăierile sau vor fi reduse la minimum posibil, în schimb este necesară arcuirea unora dintre ramurile anuale, care nu sunt necesare la formarea scheletului.

Lucrări de întreținere a coroanelor:

În perioada de rodire maximă, mărul are nevoie de tăieri de întreținere a coroanelor și fructificare.

La soiurile de tip standard este necesară tăierea sistematică de înnoire, atât a semischeletului, cât și a ramurilor de rod, acestea efectuându-se în perioada de repaus a pomilor. Ramurile de semischelet sunt scurtate imediat ce ajung la 3-4 ani.

Intensitatea tăierilor de scurtare depinde de încărcătura de rod și de vigoarea de creștere, astfel:

= când lăstarii de prelungire au vigoare mare și încărcătura cu muguri de rod este redusă, scurtările ramurilor de semischelet se fac la circa 1/3 maximum ½ din lungimea ramurii de semischelet;

= dacă lăstarii de prelungire indică vigoare redusă, iar încărcătura cu muguri de rod este exagerat de mare, ramurile de semischelet se scurtează mai sever la 2/3 din lungimea lor, iar unele dintre ele socotite supranumeroase sunt eliminate prin suprimare de la inel.

În privința ramurilor de rod care se găsesc pe ramurile de semischelet sunt necesare intervenții specifice, în funcție de tipul de ramură și anume: în anii cu încărcătură excesivă de muguri de rod, țepușele, smicelele și nuielușele trebuiesc tăiate la 8-15 cm; mlădițele cu 2-3 muguri de rod se răresc. Vetrele de rod trebuie simplificate, eliminând porțiunile cu coturi sau gâturi și păstrând ramuri de rod.

La soiurile de tip Spur, reînnoirea ramurilor de rod nu se bazează pe ramurile de semischelet, sunt inexistente, asigurarea de lemn nou, care va purta timp îndelungat ramuri fructifere se va face reducția și înlocuirea ramurii de schelet.

În afară de lucrările de întreținere a coroanelor, mărul necesită și o serie de intervenții în perioada de vegetație. Aceste intervenții sunt: "tăieri în verde și palisat" și se efectuează în cursul lunii iulie. Prin aceste intervenții se elimină lăstarii de prisos.

Întreținerea și lucrările solului

În livezile intensive și superintensive tinere și pe rod, asigurate cu suficientă umiditate din precipitații naturale sau prin irigare, cel mai indicat sistem de întreținere a solului este înierbarea intervalelor dintre rânduri, combinată cu afânarea repetată cu erbicidarea pe rânduri sub coroane.

Lucrările aplicate solului sunt în strânsa legătură cu sistemul de întreținere folosit și anume:

= porțiunile înierbate se cosesc de 5-6 ori pe an;

= porțiunile cu ogor lucrat se ară toamna la 15-18 cm adâncime, iar în cursul perioadei de vegetație se aplică 4-5 cultivații;

= porțiunile erbicidate în lungul rândurilor se mobilizează manual sau mecanic în perioada de repaus, apoi se aplică erbicide.

Institutul de cercetare și de producție pentru pomicultură recomandă următoarele erbicide:

Caragard – se aplică primăvara devreme în mustul zăpezii în cantitatea de 8-10 kg la ha.

Simaziu – se aplică în cantitate de 8-10 kg la ha, aplicat toamna, după mobilizarea solului, sau primăvara foarte devreme. Pe solurile nisipoase nu se folosesc erbicide sistemic, ci erbicide de contact.

Gramoxone – se aplică în doze de 3-41 la ha, când buruienile au 15-20 cm înălțime.

Îngrășarea livezilor de măr:

Rezultate bune la merii tineri s-au obținut aplicând anual doze de: 120 kg N, 80 kg P2O5 și 40 kg K2O pe ha. Odată la 2-3 ani se aplică 20 t de gunoi de grajd la ha, dozele de îngrășăminte chimice lucrându-se la 1/2.

Aplicarea de îngrășăminte se face în fâșii de-a lungul rândurilor de pomi; lățimea fâșiilor este marită anual cu 0,5 cm.

Cantitatea totală de îngrășăminte se eșalonează în cursul anului astfel: gunoi de grajd, fosfor, potasiu și 1/3 din azot se introduce în sol la arătura de toamnă.

Primăvara se aplică încă 1/3 azot; în anii cu puțini muguri de rod se face îngrășarea înainte de înflorit realizându-se după îngroșarea fructelor. A treia parte de azot se aplică în timpul creșterii intensive a lăstarilor.

[NUME_REDACTAT] livezile tinere de măr situate în zonele de stepă și silvostepă, udarea se face în funcție de materialul săditor utilizat: pentru pomii de port-altoi vegetativi cu înrădăcinare superficială, caracteristici pentru livezi intensive și superintensive, se folosesc 200-250 m de apă la o udare în vederea umectării solului pe 40-50 cm adâncime.

Pentru pomii cu înrădăcinare mai profundă se utilizează 300-350 m3 de apă la o udare, pentru a se umecta solul pe o adâncime de 50-60 cm.

În livezile pe rod se aplică 4-5 udări pe an cu cantități mai mari de apă, în funcție de profunzimea sistemului radicular, 400-500 m3 de apă la ha , pentru port-altoii cu înrădăcinare superficiala și 500-600 m3 de apă la ha, pentru port-altoi cu înrădăcinare profundă.

Epocile de udare:

Înainte de dezmugurit, la 15-20 de zile după legare (luna mai); după căderea fiziologică din iunie; în timpul creșterii intensive a lăstarilor, la 15-20 zile înainte de recoltarea fructelor, în luna noiembrie pentru "aprovizionarea" solului.

Îngrijirea recoltelor:

Unele soiuri de măr cum ar fi [NUME_REDACTAT], păstrează un număr mare de fructe câte 3-4 sau

chiar mai multe într-o inflorescență. Ca urmare, fructele rămân mici și de o calitate scăzută. În cazul acestor soiuri tăierile de rodire trebuie completate cu alte lucrări de normare a încărcăturii de rod, și anume: rărirea chimica a florilor, rărirea chimică si eventual manuală a fructelor.

Pentru rărirea chimică a florilor se aplică stropiri cu Naftilacetamidă.

Naftilacetamida se aplică în momentul căderii petalelor sau în următoarele 5 zile, în concentrație de 50-100 mg/l.

Pentru rărirea chimică a fructelor se folosește Servin sau acidul alfanaftilacetic (ANA).

Servinul se aplică în concentrație de 1000-2500 mg/l, când fructele au 12-14 mm diametru ([NUME_REDACTAT]).

Acidul alfanaftilacetic se aplică în concentrație de 10-20 mg/l după 14-15 zile de la căderea petalelor.

3.4 Principalele soiuri cultivate în plantațiile pomicole ce aparțin

S.C. [NUME_REDACTAT] SA

Dintre soiurile de măr cultivate în țara noastră, în plantațiile pomicole ale [NUME_REDACTAT] CERES putem întâlni câteva soiuri de măr cu importanță mare. Totuși, dintre soiurile cultivate în zonă distingem, în funcție de ponderea ocupată, pe următoarele: Jonathan (40 %), [NUME_REDACTAT] (20 %); Starkrimson, Parmen auriu (20 %) și [NUME_REDACTAT], Pomus (5 %).

În etapa actuală, când suprafețe pomicole însemnate au fost defrișate în țara noastră, principalul deziderat al pomiculturii îl constituie trecerea la sistemul intensiv și superintensiv de cultură. Sunt deosebit de apreciate soiurile de măr de tip spur. Având talie redusă și un schelet mult simplificat, cultura lor permite scăderea consumului de manoperă cu aproximativ 70 % la tăieri și 40 % la răritul fructelor și la recoltare.

De asemenea, se reduce substanțial consumul de insectofungicide, iar producția este cu până la 25-30 %. Se estimează, în ansamblu, că prin utilizarea soiurilor de tip spur costul merelor

CAPITOLUL IV

STADIUL ACTUAL AL CUNOȘTINȚELOR PRIVIND BOLILE MĂRULUI

A.[NUME_REDACTAT] mărului (Apple mosaic virus)

[NUME_REDACTAT] se manifestă exclusiv pe frunze, în special pe cele de la baza lăstarilor. Apar pete de culoare verde deschis, galben crem sau aproape albă. Uneori petele au formă de inel, de linii drepte sau sinuoase ori de benzi cloratice dispuse de-a lungul nervurilor. În cursul verii pot să apară și puncte necrotice, în cadrul petelor gălbui. Spre sfârșitul verii, frunzele se îngălbenesc și cad, afectând grav puieții din pepinieră, a căror dezvoltare este oprită. În livezi, fructele pomilor afectați sunt de dimensiuni reduse. În general, simptomele acestei boli nu se întâlnesc pe aceeași frunză sau ramură, fiind atacată numai o parte din coroană sau numai anumite ramuri.

Pomii puternic afectați vegetează slab și dau producții scazute.

Majoritatea soiurilor sunt sensibile (Jonathan, Golden delicious, Pătul), existând și soiuri rezistente ca : Mc.Intosch, Klarapfel, dar și soiuri mijlocii sensibile la această boală ( Idared, Ontario, Parmen auriu ). Vezi figura 1.

Agentul patogen.

Particulele de virus sunt izometrice, de mici dimensiuni (25-29 nm). Mozaicul mărului este produs de virusul pyrus virus (Marmor mali Holmes) . Acesta se poate transmite prin altoire și este răspândit prin altoii și portaltoii infectați. Răspândirea în livadă este foarte lentă, se face prin polenul de la plantele infectate și prin atingere – anastomozarea – rădăcinilor în sol.

Combatere și prevenire

Cea mai importantă măsură pentru prevenirea răspândirii acestei boli este folosirea de altoi și portaltoi sănătoși. În acest scop trebuie făcută o selecție riguroasă a plantelor – mamă pe bază de testare și eliminare a pomilor bolnavi din pepiniere. Se pot obține plante sănătoase și în cazul când se altoiesc, pe portaltoi sănătoși, muguri sănătoși luați de la vârful lăstarilor infectați. Virusul poate fi inactivat prin termoterapie la 38-46C, timp de 21 zile, în cazul pomilor tineri infectați și la 70C, timp de 10 minute pentru lăstarii recoltați pentru altoire.

Proliferarea virotică a mărului (Micoplasma MLO)

Simptome.

La pomii tineri, virusul produce o dereglare a proceselor de creștere, care afectează creșterea organelor plantelor. Primăvara, pomii infectați pornesc mai devreme în vegetație (cu 8-10 zile) si cu o creștere mai slabă, înălțimea fiind mai redusă cu 20-39 %. Intrarea cu anticipație, în vegetație a mugurilor dorminzi duce la “proliferarea lăstarilor”, având ca rezultat, formarea în coroana pomului a unor smocuri de ramuri subțiri, cu o dezvoltare verticală (aspect de mături). Frunzele de pe aceste ramuri sunt înguste, mai lungi decât normal și ușor colorate. Aceste frunze au stipelele mărite și marginea dințată. Pe ramurile respective, mugurii florali sunt transformați în muguri vegetativi. Pomii infectați leagă slab, formând fructe mici, turtite cu peduncul lung. Toamna, frunzele pomilor bolnavi capătă prematur o culoare brună-roșiatică, însă căderea lor se produce mai târziu decât la pomii sănătoși. În general, pomii virozați sunt mai sensibili la atacul de făinare.

Soiuri infectate natural: Parmen auriu, London pepping, Jonathan, Golden delicious; iar ca soiuri rezistente sunt cunoscute : Milton, Alpinist.

Agentul patogen.

Particulele de microplasmă, având dimensiunile de 90-900 nm, au fost puse în evidență în vasele floemice ale pomilor infectați. Răspândirea virusului se face prin operația de altoire, mai frecvent prin altoi și eventual prin portaltoii înmulțiți pe cale vegetativă. Deoarece se consideră că virusul nu se transmite prin semințe, portaltoii obținuți din semințe sunt considerați ca fiind sănătoși. Dimensiunea, în natură se face prin intermediul unei cicade. La noi în țară, s-a stabilit legătură dintre invaziile de Tingis pyri și răspândirea proliferării mărului.

Combatere și prevenire.

Se recomandă înființarea de plantații – mamă producătoare de ramuri altoi, marcate și butași libere de proliferare, care să furnizeze acest material spre înmulțire în pepinieră. De asemenea se propune eliminarea pomilor infectați; termoterapia (la 38c), chimoterapia (folosind tetraciclina 200 ppm sau Benomil – 0,1%, care inhibă puternic microplasme), tratamente de fitoprotecție contra vectorilor în perioada aprilie-noiembrie, introducerea în schemele de tratamente a fungicidelor sistemice pe bază de Benomil.

3.Înmuierea lemnului la măr

Simptome. Simptomul principal îl constituie flexibilitatea neobișnuit de mare, mai ales a lăstarilor de 1-2 ani și mai rar a ramurilor și tulpinelor pomilor mai în vârstă. Această flexibilitate poate fi limitată la soiul Delicious auriu când este infectat cu tulpini mai puțin virulente, sau poate să fie generală, prezentă la toate ramurile pomului. Pomii infectați au port asemănător salciei plângătoare, mai ales când aceștia sunt încărcați de fructe; în acest caz producându-se ușor și ruperea ramurilor. Părțile atinse au o consistență spongioasă și sunt expuse atacului ciupercilor care produc plăgi canceroase. Fructele și frunzele sunt normale, fără simptome; talia pomului rămâne mai mică ( cu până la 40%), iar producția scade, deoarece infecția cu acest virus reduce mult vigoarea acestuia.

Agentul patogen.

Virusul care produce înmuierea lemnului prezintă mai multe tulpini, care diferă în ce privește virulența lor față de diferite soiuri de măr. Virusul este transmis prin altoire. Existența unei răspândiri naturale a fost observată numai în unele cazuri din cele cercetate. Perioada de incubație este de 1-2 ani.

Combatere și prevenire.

Se recomandă folosirea de altoi și portaltoi sănătoși. Deoarece unii portaltoi la care virusul nu s-a manifestat prin simptome externe (infecții latente) au contribuit mult la extinderea bolii, se impune ca în procesul de producție și înmulțire a materialului săditor să se facă o selecție riguroasă a portaltoilor. Soiurile tolerante sunt: Monarh, [NUME_REDACTAT]. În combaterea acestei boli se poate folosi și termoterapia, virusul putând fi inactivat prin menținerea pomilor infectați timp de douăzeci de zile la 37C.

4. Pătarea clorotică a frunzelor de măr

[NUME_REDACTAT] și portaltoii de măr infectați cu virusul pătării clorotice a frunzelor nu manifestă simptome virotice, fiind în stare latentă. La noi în țară, Golden delicious evidențiază în unele cazuri infecția cu acest virus și numai primăvara, prin pete difuz clorotice, pe frunzele foarte tinere. Virusul poate provoca la acest soi pierderi de producție până la 20- 30%.

Agentul patogen.

Pătarea clorotică a frunzelor de măr este produsă de un virus filamentos din grupa Closterovirus cu dimensiunile de 600 nm lungime și 13 nm lățime. Virusul nu se transmite prin semințe.

Combatere și prevenire.

Deoarece virusul are multe tulpini și este foarte răspândit, materialul valoros propus la înmulțire trebuie testat pe o gamă largă de indicatori, întrucât nu toate tulpinile se transmit pe fiecare din indicatorii folosiți în acest scop. Eliberarea de acest virus se face prin pătarea plantelor la 38C timp de 20-60 de zile.

5. Viroze care afectează aspectul frunzelor de măr

Aceste viroze sunt asociate cu virusurile latente. Este greu de stabilit virusul responsabil pentru virozele cu simptomele pe fruct, din cauza complexelor cauze care contribuie la deprecierea fructelor.

Simptome.

La noi în țară s-au observat: pătarea ruginie a merelor (Apple red ring), fructificarea măruntă (Apple chat fruit) se manifestă la soiul Jonathan, deformarea fructelor (Green crinkle), crăparea stelată (Star crack).

Pierderile pot varia în funcție de sol, climă și mărimea complexului viral ce infectează pomul. Valoarea comercială este depreciată și producția scăzută.

Combatere si prevenire.

Se recomandă selecția genetică și selecția sanitară eficace, tratarea pentru eliberarea soiurilor total infectate.

B. [NUME_REDACTAT] cafenie sau Rapănul mărului – Endostigme (Venturia ) [NUME_REDACTAT].

Patogenul atacă toate organele verzi ale pomului; frunze, lăstari, fructe. Pe ambele fețe ale limbului foliar apar pete mici, cenușii, cu dezvoltare radiară. Petele cresc, ajung la 5-10 mm diametru, devin brune – olivacee, cu aspect catifelat. Ulterior, începând din centrul petei, țesuturile atacate se necrozează și puful de pe suprafață se exfoliază, rămânând prezent pe margini ca o bordură brună. Frunzele puternic atacate cad prematur. În primăverile reci și ploioase, la unele soiuri sensibile ( de exemplu [NUME_REDACTAT] ) se produce îngălbenirea și căderea în masă a fructelor atacate, fapt care duce la oprirea creșterii lăstarilor și fructelor. Ulterior, pomii își formează frunze noi, însă fructele rămân foarte mici (multe dintre ele, având și codița foarte lungă, se aseamănă cu cireșele) și de calitate inferioară, putând fi valorificate numai la industrializare .

Pe fructe apar pete rotunde, asemănătoare celor de pe frunze cu consecințe grave: fructele tinere, puternic atacate, de usucă, iar cele cu atac parțial cresc deformat și crapă în porțiunea petelor. Crăparea este foarte frecventă la fructele atacate. Pe fructele mature, apar pete rotunde, acoperite de puful brun-olivaceu. Petele se adâncesc puțin începând din centru, la fel ca petele de pe frunze. Fructele cu pete de rapăn au o valoare comercială scăzută, nu rezistă la păstrare.

Atacul pe lăstari se manifestă sub forma unor pete rotunde sau alungite, de culoare cafenie. Vezi figura 2.

Agentul patogen

Venturia inaequalis, sinonim Endostigme inaequalis. La suprafața petelor se formează subcuticular, lagăre de conidiofori cu conidii. Conidioforii sunt simpli, bruni, cilindrici. La vârful lor se formează, succesiv, conidii piriforme, galbene la maturitate, la început unicelulare, iar în final bicelulare (conidioforul cu conidia la vârf, pare o lumânare aprinsă). În urma desprinderii conidiilor mature, la vârful conidioforului rămân cerculețe (dendrite).

Ciupercile formează, toamna, în frunzele căzute, peritecii, de tip ascolocular, prevăzute cu câțiva perișori bruni, dispuși în jurul ostiolei. În interior se formează numeroase asce alungite, fiecare cu câte 8 ascospori bicelulari cu celule inegale, bruni-olivacei la maturitate. Maturarea ascosporilor are loc spre primăvară, iar eliminarea lor din peritecii coincide cu momentul înfrunzirii pomilor. Ascosporii, ajunși pe organele verzi ale plantelor, produc infecțiile primare. Ulterior încep și infecțiile provocate de conidii, considerate a fi infecții secundare. Transmiterea peste iarnă se face prin periteciile din frunzele căzute și prin miceliul și conidiile de pe ramurile atacate. Răspândirea în timpul vegetației se face prin ascospori și conidii.

Combaterea și prevenirea

Este de preferat ca plantațiile să se înființeze cu soiuri existente, fapt care face posibilă reducerea aproape totală a tratamentelor chimice. La plantare se va avea în vedere ca soiurile să fie grupate după gradul de rezistență pentru a face posibilă aplicarea diferențiată a tratamentelor. Se impun măsuri pentru reducerea sursei de infecție din livezi: îngroparea prin arătură a frunzelor căzute, tăierea și arderea lăstarilor infectați, eliminarea pomilor bătrâni, răpănoși, din vecinătatea livezilor tinere.

În cazul soiurilor sensibile și mijlociu-rezistente, pomii trebuie protejați prin tratamente chimice. În perioada de repaus se aplică aplică tratamentul cu Zeamă sulfocalcică 20%, cu Polisulfură de bariu- 6%. În perioada de vegetație, primul tratament se face la înfrunzire, utilizând produse cuprice (Cobox, Zeamă bordeleză, Cuprozir), al doilea tratament are loc în faza de buton-roșu, începutul înfloritului, iar al treilea tratament se face la sfârșitul înfloritului, folosind produse carbendozimice (Bavistin, Derosal, Topsin). În funcție de avertizare, tratamentele pot continua, alternând produse din diferite grupe chimice.

Numărul de tratamente într-o perioadă de vegetație este variabil (5-12), în funcție de rezistența soiurilor, condițiile climatice, rezerva biologică a patogenului în zona respectivă. Se are în vedere, de asemenea, destinația fructelor (exigența beneficiarului privind lipsa petelor de rapăn pe fructe ). În condiții de atac mediu sau slab, există posibiliatea aplicării tehnicii S.A.T. (“Single aplication treatment”), care presupune un singur tratament la începutul vegetației (la demugurit) folosind o concentrație mai mare a fungicidului ( de exemplu Ditianona = 0.6% ). Prin acest tip de tratament se asigură protejarea pomilor contra rapănului timp de o lună, reducându-se cheltuielile a 2-3 tratamente.

O atenție deosebită trebuia să se acorde aplicării regulate a măsurilor de combatere în pepiniere, pentru prevenirea apariției infecțiilor pe ramurile puieților. Deoarece ascosporii și condiile nu se răspândesc la distanțe mari, introducerea bolii în plantațiile nou înființate este asigurată prin plantarea de puieți infectați, proveniți din acele pepiniere în care măsurile de combatere nu

s-au aplicat.

Făinarea mărului – (Podosphaera leucotricha)

Simptome.

Făinarea se manifestă pe muguri, frunze, lăstari și pe fructe.

Organele atacate sunt acoperite cu o pulbere fină, albăstruie, formată din miceliul, conidioforii și conidiile fungului patogen. Mugurii atacați sunt mai ascuțiți decât cei sănătoși și au solzii ușor îndepărtați, fiind și uscați la vârf. Evoluția lor este lentă, unii dezmuguresc, dar se usucă înainte de înflorire. Atacul pe frunze și lăstari începe odată cu apariția acestora și continuă pe parcursul perioadei de vegetație a mărului. Frunzele formate din mugurii atacați din anul precedent la început apar fără fructificațiile fungului patogen, având culoarea arămie. Acestea se acoperă, cu timpul, cu conidiofori și conidii. Frunzele puternic atacate se brunifică și cad din iunie și până în toamnă. La frunzele mai dezvoltate, în urma infecțiilor secundare de făinare, se manifestă pete mici, albicioase, care se extind, ocupând porțiuni ,arii din limb. Lăstarii sunt atacați de la vârf spre bază putând fi parțiali sau total afectați, în funcție de sensibiliatea solului și condițiile climatice.

Atacul de făinare pe inflorescențe se manifestă prin atrofierea lor, petalele rămân mici, înguste, cărnoase, verzui, acoperite de miceliu (“flori de ceară”). Florile stocate se brunifică.

La fructele atacate, epiderma lor se acoperă cu plasă constituită dintr-o rețea de linii brune, marcând dezvoltarea hifelor miceliene.

În grupa soiurilor foarte sensibile sunt incluse Jonathan și Idared, iar dintre cele rezistente la făinare se remarcă următoarele soiuri: Malus spectabilis, Malus floribunda, Malus baccata, Pionner, Voinea, Generos. Vezi figura 3.

Agentul patogen.

Făinarea mărului este produsă de ciuperca Podosphaera leucotricha, clasa Ascomzcetes, ordinul Erysiphales, familia Erysiphaceae; (formă conidiană Oidium forinosum).

Ciuperca, parazit obligat, formează un miceliu de tip tol septzat, incolor, fixat cu ajutorul apresoriilor, pe suprafața organelor verzi ale plantei. Pe miceliu se formează lanțuri lungi de conidii cilindrice, unicelulare, incolore, cu dimensiunile: 16-27 x 10-17μ. În ultimii ani, spre sfârșitul vegetației, în pâsla miceliană care îmbracă lăstarii ca un manșon, se formează punctișoare brune-negricioase cleistoteciile ciupercii.

Transmiterea peste iarnă are loc prin miceliul cuibărit între solzii mugurilor. În condițiile din țara noastră, solul cleistoteciilor în transmitere este neglijabil. Răspândirea în cursul perioadei de vegetație se face prin conidii.

Combatere și prevenire

Una din măsurile importante în prevenirea apariției și răspândirii bolii este reprezentată de tăierea și arderea lăstarilor și ramurilor stocate în anul precedent. Aceste operatii trebuie efectuate cel puțin în două etape: o primă etapă imediat după înflorit; iar a doua etapă în perioada de repaus, cu ocazia tăierilor care se fac anual. Fertilizarea trebuie să se facă în doze moderate, aplicând și potasiu (alături de azot și fosfor), sporind astfel rezistența pomilor la făinare.

Pentru a nu pierde momentul optim pentru combaterea chimică este necesară o bună evidență a parcelelor atacate în anul precedent. În parcelele respective, după efectuarea tăierilor se va aplica un tratament cu zeamă sulfocaleică-20%. În perioada de vegetație, tratamentele se încep la dezmugurit, folosind sulf muiabil, Kumulus, Thiovit, Microthiol – 0,7%. Următorul tratament se face în faza de buton roșu, utilizând aceleași produse și concentrații. Un alt tratament are loc la sfârșitul înfloritului, folosindu-se fungicide carbendazimice: Benlate, Bavistin, Derasal, care nu dăunează polenului și nu sunt toxice pentru albine. Se mai utilizează și alte produse, din gama celor omologate precum: Rubigon, Bazcor, Punch, Sisthane, Sumi 8, Topas 100, Trifmine, [NUME_REDACTAT].

După tăierea și adunarea ramurilor , se va lucra solul, pentru îngroparea resturilor.

Putregaiul brun sau Mumificarea fructelor sau monilioza -( Monilinia fructigena)

Simptome.

Simptomele sunt foarte evidente și caracteristice pe lăstari, flori, fructe și frunze în diverse faze de dezvoltare. Atacul pe flori se manifestă în primăverile reci și ploioase prin ofilirea, înmuierea și brunificarea lor, precum și a frunzelor tinere din buchetele florale. Florile și frunzele atacate se usucă și rămân agățate pe pom. Atacul pe fructe se manifestă în toate stadiile de dezvoltare. Fructele foarte tinere la măr se brunifică și se usucă.

Pe fructele dezvoltate, în funcție de condițiile de mediu, pot să apară patru forme de manifestare ale moniliazei:

Putregaiul brun. Se manifestă prin apariția unei pete brune care cuprinde pielița fructului și pulpa. La suprafața pulpei se formează cercuri concentrice de pernițe alb-cenușii, apoi gălbui. Pata se extinde, astfel după 6-10 zile, fructul este complet putrezit și, de cele mai multe ori, cade. Examinând fructul atacat, constatăm, în mijlocul cercurilor de sporodochii, prezența unei leziuni (un orificiu produs de viermele merelor). Forma aceasta de atac este întâlnită în livezi, pe vreme umedă și caldă.

Putregaiul negru. Se manifestă dacă atmosfera se menține umedă și cu temperaturi scăzute, caz în care fructele putrezesc, se brunifică și apoi se înnegresc, având un luciu caracteristic, fără a se mai acoperi cu fructificații.

Mumifierea fructelor. Se întâlnește în livadă la fructele care, după ce au putrezit parțial, sunt surprinse de timpul secetos și cald. Aceste fructe pierd apă, se zbârcesc, se întăresc (“ se mumifică ”) și rămân prinse în pom, până în anul următor, asigurând sursa pentru infecțiile primare.

Putregaiul inimii fructului .Se întâlnește la soiurile care au fructele cu canal stilar deschis și prin care fungul patogen pătrunde, ajungând în cavitatea carpelară. Atacul este vizibil la exterior printr-o pată brună la cavitatea calicială sau pedunculară. Ramurile infectate de miceliul ciupercii care a pătruns din flori sau fructe prezintă leziuni oval-alungite sau rotunde, cufundate cu scoarța uscată, care se pot exfolia și desprinde, lăsând lemnul descoperit (cancer deschis). Lăstarii de pe ramura afectată se usucă. Această formă de atac, cu dezvoltare insidioasă, nu poate fi depistată în momentul culegerii fructelor pentru a fi depozitate, ci în perioada păstrării se observă că loturi întregi de fructe se transformă într-o masă de putregai (mai ales în depozite paletizate, unde controlul se face mai greu). Putregaiul inimii fructului aduce pierderi economice importante.

Soiurile de măr prezintă sensibilitate diferită la atacul de monilioză. Astfel, sunt soiuri sensibile precum: Jonatan, Ardelean, Golden delicious, Red delicious, Starkrimson, Crețesc, Domnesc; iar dintre soiurile relativ rezistente amintim: Roșu de Cluj, Parmain, [NUME_REDACTAT], Gustav durabil, Mașanschi. Vezi figura 4.

Agentul patogen

Monilioza este produsă de fungul Monilinia.

Ciuperca formează miceliu septat, ramificat, gălbui și conidii unicelulare, elipsoidal trunchiate, galbene la maturitate, care sunt prinse în lanțuri ramificate. Conidiile au dimensiuni cuprinse între limitele: 15-25 * α-13μ.

În fructele mumificate se formează miceliu sclerotiform, care, după trecerea iernii, germinează, dând naștere la apotecii pedunculate, de 3-5 nm diametru, pe care se formează asce cu ascospori unicelulari, elipsoidali, incolori.

Combatere și prevenire

Cele mai importante măsuri pentru reducerea pierderilor sunt cele de igienă, care au rolul de a preveni îmbolnăvirea fructelor, acestea fiind: strângerea și arderea fructelor mumificate și putrede din pom, dar și pe cele căzute, tăierea și arderea ramurilor atacate, culegerea cu grijă și transportarea în condiții optime, folosirea ambalajelor curate, dezinfectarea depozitelor de fructe în fiecare an.

În perioada de vegetație, majoritatea fungicidelor (Cobox, Tiuram, Metoben, Topsin, Captan) aplicate pentru combaterea rapănului, asigură și controlul moniliozei. La intrarea în pârgă se vor utiliza fungicide specifice precum. Ronilan, Romal, Sumilex, Konker. Pentru a rezista mai bine la păstrare, cu două săptămâni înainte de recoltare se poate face un tratament cu Caolin-0,2%, în amestec cu Metoben-0,07%.

Merele destinate păstrării pot fi tratate înainte de depozitare cu soluția de Caroben T-0,2%, prin îmbăiere. În acest caz, scoaterea la vânzare este admisă numai după 90 de zile.

O măsură importantă pentru evitarea pagubelor este de a menține în depozit o temperatură de 2-4˚C și umiditate de 75-85%.

În livadă, pentru a reduce la maxim pagubele, sunt necesare tratamente de avertizare.

Rugina mărului (Gymnosporangium tremelloides Hart. [NUME_REDACTAT] juniperinum Mart)

Simptome.

Boala se manifestă pe frunze, ramuri și fructe prin apariția unor hipertrofii (umflături, cancere) caracteristice scoarței acestora.

Pe frunze, atacul se prezintă sub forma unor pete cu țesutul îngroșat, aproape circulare, cu diametrul variabil de 0,5-1 cm. Pe faza superioară a frunzei, petele prezintă o zonă centrală, de culoare brun-închis, înconjurată de o aureolă galbenă-portocalie, care se pierde treptat spre periferie. În centrul lor se observă cu lupa, picnidiile ciupercii, sub forma unor pete mici, negricioase. Pe fața interioară a frunzei se constată, mai târziu, prezența unor formațiuni tuberculiforme, care devin din ce în ce mai proeminente, ajungând vara la o înălțime de 2 mm. Acestea conțin ecidiile, care sunt alungite, cilindrice, adesea curbate, spintecate de la vârf spre bază, grupate una lângă alta. După eliberarea ecidiosporilor, aceștia acoperă ecidiile, care au acum culoare brună-maronie. Vezi figura 5.

Agentul patogen

Rugina mărului este produsă de ciuperca Gymnosporangium tremelloides Hart.

Ciuperca este o specie heteroică; ecidiile, formate pe partea inferioară a frunzelor, au o peridie în formă de cupă și diametrul de 0,5-1 mm. Ecidiosporii sunt subsferici, de 28-45 * 25-35μ, cu membrană groasă de 3-5μ, având o culoare brună-castanie.

Ca gazdă secundară, ienupărul nu este indispensabil pentru propagarea acestei rugini, însă prezența lui mărește posibilitatea apariției acestei boli.

Printre soiurile sensibile amintim: Jonathan, York imperial, [NUME_REDACTAT]; dar există și soiuri rezistente la această boală, precum: Graham, [NUME_REDACTAT], Baldwin.

Combatere și prevenire

Se recomandă distrugerea tufelor de ienupăr din apropierea plantațiilor de meri. Pentru prevenirea unor atacuri puternice se vor aplica 3 tratamente cu zeamă sulfocalcică, primul înainte de înflorit, al II-lea după căderea petalelor și al III-lea după două-trei săptămâni.

Cancerul negru al mărului (Physalospora cydonial, sinonim Physalospora malorum Shear).

[NUME_REDACTAT] apare pe frunze, flori, fructe, ramuri, tulpini. Atacul pe frunze se manifestă sub formă de pete de 2-10 mm în diametru, putând exista și pete de formă lobată. Petele au marginea roșie-violacee, iar centrul brun-roșiatic deschis cu puncte negricioase (picnidiile patogenului). Frunzele atacate cad timpuriu. Florile atacate se ofilesc, petalele devin brune și se încrețesc, iar staminele și pistilul se înnegresc. Fructele prezintă pete brune care se pot extinde rapid, prezentând și o culoare mai închisă. Suprafața fructelor se acoperă cu numeroase puncte negre (picnidii), acestea devin de culoare neagră, iar pulpa se zbârcește și se usucă. Fructele pot fi atacate și în depozite, unde boala poate face pagube mari. La soiurile precoce, atacul este mai puternic la fructele care se găsesc încă pe pom, pe când la cele tardive la fructele depozitate.

Atacul bolii pe trunchiul și ramurile de schelet ale pomilor este sub forma de cancere caracteristice. Plăgile canceroase se formează în zona de inserție cu alte ramuri de ordin secundar sau terțiar care au fost inițial infectate. Țesuturile necrozate prezintă o culoare neagră. Scoarța cade, rezultând răni deschise, cu lemnul înnegrit. Merii tineri sunt mai rezistenți decât cei bătrâni.

Dintre soiurile de măr ce prezintă rezistență față de această boală, amintim: Rozmarin blanche, Champion, Tare de Ghinda, iar dintre soiurile sensibile se remarcă: Golden delicious, Startrimson, Esopus, [NUME_REDACTAT], Parmain d’or.

Agentul patogen

Boala este produsă de o ciupercă Psysalospora cidonice Arn.

Fungul patogen prezintă variabilitate morfologică și biologică. Miceliul este hielin la început, apoi olivaceu. Se dezvoltă în țesuturile plantei gazdă, unde formează picnidii globuloase negre de 250-350μm în diametru și cu osteolă largă. În picnidii se formează picnospori de formă cilindrică, unicelulari, cu dimensiuni de 18-26 * 8-12 μm. Periteciile se formează în scoarța ramurilor în urma unui proces sexuat. Patogenul se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistență, picnidii și picnospori.

Combatere și prevenire

Principala măsură de combatere constă în adunarea fructelor atacate și arderea sau îngroparea lor. Aceste lucrări trebuie însoțite de tăierea și distrugerea ramurilor atacate, precum și de dezinfectarea rănilor produse prin tăierea ramurilor. Pe ramurile arbuștilor forestieri și ornamentali se pot dezvolta cancere, de aceea se impune ca plantațiile de măr să fie cât mai departe de acești arbori.

Pentru prevenirea infecțiilor, în primăvară se aplică tratamente cu produse cuprice, de exemplu zeamă bordeleză. În stabilirea momentelor de aplicare a tratamentelor se va avea în vedere faptul că germinarea sporilor și producerea infecției se fac numai la temperaturi ridicate. De asemenea, se recomandă aplicarea corectă în perioada de vegetație a tratamentelor fitosanitare pentru prevenirea atacului de dăunători și patogeni de răni.

C. Bacterioze

1. Arsura bacteriană (Pseudomonas syringae sinonim Pseudomonas syringae von Hall.)

[NUME_REDACTAT] se manifestă pe toate organele aeriene ale plantei. Nervurile frunzelor inițial se înnegresc, în zonele internervuriene apar pete brune, care de obicei confluează și ocupă întreaga suprafață a limbului. După puțin timp, frunzele se usucă în întregime, dar nu cad. Florile infectate se brunifică și se ofilesc ca și când ar fi distruse de înghețuri târzii. Mugurii odată desfăcuți se brunifică și se prăbușesc sau după înflorire pe peduncul apare o necroză, urmată de arsura florilor. Pe fructe, boala se manifestă prin apariția unor leziuni rotunde sau neregulate, cu marginile difuze, în dreptul cărora țesuturile se zbârcesc, având la început o culoare verde intens și un aspect umed, apoi brun-roșcat, până la brun închis. Țesuturile din dreptul leziunilor se scufundă și prezintă crăpături mai mult sau mai puțin adâncite în pulpa fructului. Pe lăstari, ramuri și trunchi (frecvent în jurul nodurilor rămase de la tăieri) apar plăgi uscate (fără exsudat), adâncite, de culoare cenușie, scoarța în dreptul lor fiind aderentă la lemn. Ramurile cuprinse de jur împrejur se usucă. Uneori se produc deformări și răsuciri ale ramurei atacate. Pe ramurile mai bătrâne și pe trunchi, leziunile apar după 4-6 zile de la infecție, dar boala se propagă mai lent și deseori rămâne localizată. Vezi figura 6.

Agentul patogen

Arsura lateriană a mărului este produsă de bacteria Erwinia amzlovora, cls. Schizomycetes, ord. Eubacteriales, fam. Enterobacteriaceae. Bacteriile se prezintă sub formă de bastonașe, de 0,9-1,5 * 0,7-1μ, este mobilă, cu flageli peritrichi, asporogenă, necapsulată, gram-negativă, neacidorezistentă. Temperatura optimă de dezvoltare este de 30˚C, cea minimă de 3˚C, iar cea letală de 45-50˚C. Bacteriile rezistă peste iarnă în scoarța ramurilor atacate și în muguri. Răspândirea în cursul vegetației se face prin insecte, picături de apă, unelte. Infecția se produce prin leziuni și prin stomate sau lenticele.

Soiurile rezistente la atacul arsurii bacteriene sunt: Tetofsky, [NUME_REDACTAT], Delicious, Charlemoff. Dintre soiurile sensibile sunt cunoscute: [NUME_REDACTAT] și Transcendent. [NUME_REDACTAT] se găsește în categoria soiurilor moderat susceptibile.

Combatere și prevenire

Se vor aplica măsuri de igienă culturală: tăieri (ramurile bolnave vor fi tăiate la o distanță de 50-70 cm mai jos de leziunea formată, această operație efectuându-se înainte de luna decembrie) adunarea lăstarilor și ramurilor cu simptome de atac și arderea lor. Se va folosi numai material de înmulțire sănătos. Tufele de liliac, aflate în preajma livezilor vor fi scoase deoarece constituie o sursă pentru infecții. Gramineele infectate (de exemplu: costrei) vor fi distruse. O măsură importantă împotriva acestei boli o constituie eliminarea soiurilor sensibile și luarea în cultură a soiurilor rezistente la această boală. Atacul pe flori poate fi prevenit prin aplicarea de tratamente preventive cu zeamă bordeleză sau cu Zinel în perioada de înflorire. Plantarea numai a puieților sănătoși reprezintă o condiție esențială în prevenirea acestei boli.

Cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens)

[NUME_REDACTAT] se manifestă mai frecvent pe rădăcini și la baza tulpinii, în regiunea coletului și mai rar pe organele aeriene, sub forma unor umflături (tumori, gale) de mărime foarte variabilă. Tumorile canceroase sunt la început albe sau verzui-roșiatice, moi și netede; cu timpul ele cresc, se lignifică, se întăresc și devin brune, având suprafața aspră. Pe rădăcini, tumorile prezintă asperități pe suprafața lor, numărul lor ajungând până la 19 la un pom.

Ca urmare a atacului bolii, pomii se dezvoltă slab, rămân în urmă în dezvoltare (coroana lor atinge aproximativ o treime comparativ cu aceea a pomilor sănătoși). De cele mai multe ori, frunzele pomilor sunt ușor colorate și îngustate. Pomii infectați dau recolte slabe și de calitate inferioară.

Agentul patogen

Cancerul bacterian este produs de Agrobacterium tumefaciens.

Bacteriile au formă de bastonașe, de 1-3 * 0,4-0,8μ, cu un flagel polar, sunt gram-negative, neacidorezistente, aerobă. Răspândirea la distanțe mari se face cu materialul infectat, folosit la plantare. Diseminarea în pepinieră are loc prin intermediul apei, uneltelor (folosite în pepinieră, dar, mai ales la cizelarea rădăcinilor în vederea plantării), dăunătorilor din sol, și, de asemenea, prin particulele de sol transportate pe roțile mașinilor. Formarea tumorilor canceroase se datorează unor endotoxine secretate de bacterii, care determină o diviziune haotică a celulelor ce duce la apariția tumorilor. Bacteria este purtătoarea unei plasmide (plasmida Ti) conținând gene care induc tumorogeneza.

Combatere și prevenire

La baza combaterii acestei boli stau în primul rând măsurile cu caracter preventiv: plantarea pomilor sănătoși, distrugerea pomilor infectați în pepiniere, evitarea amplasării pepinierilor pe terenuri infectate cu cancer, eliminarea excesului de apă prin drenuri, evitarea inundației în pepiniere, încadrarea pepinierelor într-o rotație judicioasă. După desființarea pepinierelor și a livezilor puternic infestate, terenul se va cultiva cel puțin cinci ani cu cereale și numai după aceea se va putea replanta. Combaterea dăunătorilor din sol, (viermi albi și sârmă) pentru evitarea rosăturilor la rădăcini este foarte benefică.

Rezultate foarte bune se obțin prin combaterea biologică, tratând rădăcinile pomilor cu preparate pe bază de tulpini nepatogene ale bacteriei “A.t” : Nogall, Galeine, Kerr-84.

Combaterea curativă a cancerului bacterian cu extirparea tumorilor și mocirlirea rădăcinilor cu adaos de produse chimice (Carpene, Captadin, Criptodin, Baycor) contribuie la vindecarea pomilor.

Rădăcini firoase (Agrobacterium rhizogenes)

[NUME_REDACTAT] boală produce atacuri mai frecvente în pepiniere, la puieții altoiți de 1-3 ani. La început se formează unele tumori pe rădăcinile mai groase sau pe colet, în această fază boala putându-se confunda cu cancerul bacterian. După două luni de la infecție, încep să apară simptomele caracteristice. În această fază/perioadă, din tumori iau naștere numeroase rădăcini subțiri, firoase, care formează smocuri, uneori foarte dese. Această excesivă formare de rădăcini apare la locul de sudură al altoiului cu portaltoiul. Plantele atacate mai puternic au o vegetație mai slabă. La început, rădăcinile subțiri au o consistență moale, cărnoasă, mai târziu devenind tari, fibroase.

Agentul patogen

Boala este produsă de bacteria Agrobacterium rhizogenes Conn.

Bacteria se formează sub formă de bastonașe, în medie de 1,44 * 0,33μ, este aerobă, mobilă, un flagel polar, fiind de asemenea gram-negativă, capsulată și neacidorezistentă. Spre deosebire de Agrobacterium tumefacienes, această specie este capabilă să formeze acizi în prezența zaharurilor, utilizează numai într-o mică măsură compușii organici și anorganici ai azotului. Temperatura optimă de creștere este cuprinsă între 20-28˚C.

Dezvoltarea rădăcinilor firoase este foarte puternică la 24˚C și când umiditatea este de 90%. Bacteria pătrunde în rădăcini prin răni. Ca și în cazul infecției cu Agrobacterium tumefaciens, perioada de circulație este și aici mai lungă primăvara și mai scurtă vara.

Boala este favorizată atunci când vremea este caldă și umedă, în terenurile invadate de insecte, care produc răni la rădăcini și în perioadele de creștere foarte activă a organelor infectate.

Combatere și prevenire

Se vor aplica aceleași măsuri ca în cazul combaterii cancerului bacterian al mărului.

Focul bacterian – (Erwinia amylovora)

Simptome.

[NUME_REDACTAT] amylovora poate ataca toate organele aeriene ale pomului. Arsura inflorescențelor este de obicei primul simptom și apare primăvara devreme. Florile atacate apar la început hidrozate, apoi se ofilesc, se brunifică și se înnegresc. Pe timp călduros și umed, uneori, din peduncul exudează picături de lichid. Boala se întinde repede și bacteriile invadează frunzele învecinate. Pe lăstarul respectiv frecvent apare o ulcerație mică, astfel lăstarul se brunifică. Inflorescențele infectate pot să cadă sau să rămână atașate de pom, constituind un simptom important pentru detectarea lor de la distanță. Lăstarii și rămurelele sunt, după inflorescențe, organele cele mai sensibile ale plantelor. La lăstari, infecția progresează mai rapid. De asemenea, atacul poate apărea și pe fructele dezvoltate, chir și la cele în curs de maturare. Pe acestea se remarcă pete rotunde decolorate, apoi brune și cu picături de exsudat pe suprafață.

Pe ramuri și trunchi, apar pete mari, adâncite. Scoarța atacată se necrozează și este lipsită de lemn. Îndepărtând scoarța, se poate observa lemnul colorat în brun-roșcat. La suprafața plăgilor apar, de asemenea, picături de exsudat, cleioase și incolore la început, apoi acestea se întăresc devenind galbene-brunii.

Bacteriile se propagă rapid diseminând patogenul, atât în coroana pomului respectiv, cât și la pomii vecini, astfel încât, în condiții nefavorabile devreme ( ploaie cu vânt ), infecția se generealizează, pomii par a fi arși de flăcări și, după aproximativ trei luni, livada se usucă aproape total. Vezi figura 7.

Agentul patogen

Focul bacterian este produs de bacteria Erwinia amylovora.

Bacteria se prezintă sub formă de bastonașe este cu Gram-negativă, acoperită pe toată suprafața cu cili. Această bacterie rezistă de la un an la altul în leziunile ulceroase de pe ramuri și trunchiul pomilor infectați. Infecțiile se fac prin leziuni și prin deschiderile naturale (stomate, lenticele, hidatode). Bacteria infectează rozaceele cultivate, dar și pe cele spontane: măr, păr, gutui, moșmon, piersic, prun, migdal, sscoruș, păducel.

Soiurile aflate în prezent în cultură sunt sensibile la focul bacterian.

Combatere și prevenire

Aplicarea măsurilor de carantină asupra materialului vegetal este o măsură obligatorie. În zonele situate aproape de focarele deja depistate, se va face un control riguros al tuturor pomilor, imediat după înflorit, pentru depistarea eventualelor focare de infecție apărute. Se vor controla și gardurile vii, perdelele de protecție din rândurile șoselelor, parcurile, precum și arboretele din luncile râurilor, în vederea depistării și lichidării focarelor de foc bacterian.

La pomii fructiferi, se impune ca lăstarii atacați să fie tăiați (eliminând și 30 cm din porțiunea sănătoasă) și distruși prin ardere, operație urmată imediat de tratamente chimice. Dacă atacul bolii este foarte puternic, pomul va fi scos. Toamna se realizează un alt control sever, în vederea depistării și înlăturării lăstarilor atacați.

În perioada de vegetație, tăierea lăstarilor atacați se va face pe vreme uscată, utilizând o foarfecă dezinfectată cu hipoclorit de sodiu – 1%.

Tratamentele chimice se aplică înainte de înflorit, folosind produse chimice precum : Champion, Funguran OH, Kocide. În timpul înfloritului se fac 2-3 tratamente, la interval de 5-7 zile, cu Aliette –0,15 %.

Ultimul tratament se recomadă a fi făcut toamna, înainte de căderea frunzelor, utilizând produse cuprice. (Champion 50).

Se recomandă distrugerea insectelor vectoare pentru apariția acestei boli.

Folosirea solurilor rezistente reprezintă cea mai importantă măsură; aceste soiuri fiind reprezentate de soiuri provenite din Mallus floribunda.

D. Antofitoze

1.Vâscul mărului – (Viscum album ssp. Mali)

[NUME_REDACTAT] acestei boli în coroana pomului se recunoaște ușor, mai ales în timpul iernii, după tufele de culoare verde și conformația caracteristică. Simptomele bolii evoluează lent. Ramurile pe care trăiește vâscul manifestă o vigoare mai slabă, iar uneori se ajunge la uscarea lor. În locul unde s-a instalat vâscul, ramura prezintă umflături evidente sub formă de gale, de mărime variabilă. Și lemnul este de asemenea slăbit și deseori se produce moartea ramurilor parazitare. Pe țesuturile modificate patologic, vâscul nu se poate dezvolta și moare. Vâscul se poate dezvolta numai pe plantele rezistente la toxinele lui.

Agentul patogen

Mărul este parazitat de Viscum album ssp. Mali (fam. Loranthaceae). Vâscul este o plantă lemnoasă, arbustivă, dezvoltându-se sub forma unei tufe sferice, de 30-60 cm înălțime, cu tulpină scurtă și groasă și ramuri verzi, cu frunze opuse, cărnoase, pieloase, groase, verzi deschis, alungit-ovale, prinse câte două la vârful ramurilor.

Florile vâscului sunt mici, unisexuate, dioice, mascule sau femele, dispuse câte 3-5 în dicozii capituliforme, sunt verzui și foarte puțin vizibile. În florile femele se formează fructe (bace) albe, semitransparente, globuloase, cu diametrul de 3-6 mm, cu pulpa moale, vâscoasă, lipicioasă. Semințele sunt verzi, fără tegument, cu 1-2 embrioni, ovale sau cu trei muchii.

Combatere și prevenire

Se recomandă tăierea cu fierăstrăul a ramurilor pe care s-a instalat vâscul, sub locul în care acesta s-a dezvoltat. Uneori, vâscul se reface dezvoltând lăstari din cordoanele sugătoare corticale, de aceea este nevoie să se repete operația de tăiere. Prin îndepărtarea continuă a vâscului, el nu mai ajunge să producă fructe și nu se mai poate răspândi.

E. Alte boli ale mărului (boli neparazitare)

1. Sticlozitatea mărului (boală fiziologică)

La exteriorul fructelor depozitate se observă pete sau zone translucide, în drepul cărora coaja se desprinde ușor de pulpă. În secțiune se constată zone sticloase, translucide, dispuse mai ales sub formă de evantai, pornind de la căsuța seminală. În timp, zonele translucide se brunifică, iar fructul putrezește. Cauza apariției acestei boli o constituie aprovizionarea cu apă în exces în perioada maturării fructelor, după o perioadă mai lungă de secetă. Această boală se previne prin irigarea ritmică a pomilor de-a lungul perioadei de vegetație și se aplică și o fertilizare echilibrată. Deoarece boala se combate greu, se recomandă ca soiurile sensibile să fie supraaltoite.

2. Brunificarea pulpei – (Internal breskdown)

Este o alterare care apare în timpul conservării fructelor în depozite frigorifice, ca urmare a scăderii exagerate a temperaturii (deasupra limitei de înghețare). Se manifestă printr-o brunificare a pulpei fructului la o mică distanță de epidermă, care progresează în adâncime, însă nu ajunge până la inimă. Fructele prezintă la exterior un aspect sănătos, astfel încât boala devine evidentă numai la tăiere. Pulpa este descompusă și poate mirosi a aldehidă acetică.

Boala este favorizată de următorii factori: recoltarea prea târzie a fructelor, seceta excesul de umiditate din sol, lipsa căldurii și a insolației, tăierile prea severe. Soiurile puțin sensibile sunt: [NUME_REDACTAT], Bohnaptel, [NUME_REDACTAT]; iar cele foarte sensibile sunt: Parmen auriu, Ontario, Renet de Campegne.

3. Putregaiuri de depozit

În afară de Monilina, putrezirea fructelor depozitate poate fi cauzată și de: Botrytis cinerea, Penicilium expansum, Aspergillus niger, Rhizopus nigricans, Frescrium, Trichothecium roseum.

Porțiunile putrezite sunt acoperite de mucegai roz, verde, albastru, alb sau cenușiu, după specia prezentă. Apare frecvent în depozitele slab aerisite, mai ales pe fructele din containere plasate în partea superioară a stivelor.

Pentru prevenire și combatere se vor respecta măsurile recomandate în cazul moniliozei.

CAPITOLUL V

PRINCIPII GENERALE DE COMBATERE A PRINCIPALELOR BOLI CARE PRODUC PAGUBE LA MĂR

5.1 Combaterea rapănului, făinării și moniliozei

Combaterea rapănului

A.Momentul:

Tratamente aplicate pentru protejarea organelor vegetative în stadiile preflorale (când se disting bobocii florali și când apar petalele, punct roșu în vârful bobocilor florali).

Postfloral se aplică 2-3 tratamente, începând din stadiul primelor petale căzute, și următoarele 10-15 zile. Urmează alte tratamente la intervale de 20-25 de zile până în luna septembrie, în funcție de umiditatea aerului care trebuie să fie abundentă.

În general, germinarea sporilor se face numai în apă, roua fiind insuficientă.

B. Grape de fungicide folosite:

= preparatele cuprice sunt în general foarte eficace (în unele condiții și la unele soiuri sunt fitotoxice);

= preparate pe bază de sulf – au avantajul că sunt active și împotriva făinării și acarienilor, dar mai puțin eficiente la temperaturi joase, iar la cele ridicate produc arsuri;

= fungicidele organice de sinteză și mai ales cele cu acțiune sistemică și cu spectru larg de acțiune 6 (la unele și ca urmare a bicombinațiilor de fungicide) ce au avantajul nu numai în combaterea simultană a mai multor boli, dar și preîntâmpină apariția raselor rezistente;

Combaterea făinării:

A. Momentul:

Sunt necesare 3 tratamente:

1.deschiderea mugurilor – mugurele apare bicolor;

2.faza de buton roșu – apar petalele, punct roșu în vârful bobocilor florali;

3.după scuturarea petalelor – primele petale căzute.

B. Grupe de fungicide folosite:

= preparate pe bază de sulf și fungicide de sinteză, sistemice și cu spectru larg de acțiune.

A. Momentul:

Sunt necesare 3 tratamente:

1) deschiderea mugurilor;

2) deschiderea florilor – prima floare deschisă;

3) după căderea petalelor – toate petalele căzute (ovare) la intrarea în pârgă.^

B. Grupe de fungicide folosite:

= aceleași ca la combaterea rapănului (în prima fază de vegetatie + dicarboximide (Ronilan, Rovral) la fructele dezvoltate).

Principiile combaterii rapănului, făinării și mniliozei:

Tratamentele chimice se aplică pe bază de avertizări emise de stațiile de prognoză și avertizare care se fac pe baza analizei complexe a stadiului de evoluție biologică a ciupercii, a datelor meteorologice și fenologia pomilor, apoi în funcție de sursa de inocul a patogenului în natură.

Tratamentele se mai efectuează și la "acoperire" (preventiv, de protejare sau de baraj), aplicate mai înainte de apariția bolii, ca în momentul infecțiilor să se găsească produsul pe organele vegetative.

Cantitatea de apă folosită la ha este cuprinsă între 1200-1500 litri/ha.

Capitolul I

Importanța culturii pomilor fructiferi

În economia mondială a producției agricole, cultura pomilor și arbuștilor fructiferi ocupă un rol important datorită rolului pe care îl au în primul rând fructele, dar și plantele :

= în sporirea venitului național al țărilor cultivatoare;

= în alimentația rațională omului sănătos;

= în prevenirea și combaterea unor boli;

= ca o sursă de materie primă pentru industria alimentară.

Speciile de pomi măresc valoarea terenurilor cu fertilitate scăzută (terenurile în pantă, nisipoase, erodate).

Cultura pomilor implică o activitate care se desfășoară nu numai în sezonul de vegetație, ci și în sezonul rece, utilizând rațional forța de muncă aproape în tot cursul anului, constituind totodată sursa principală de existență a unei părți însemnate din populație (în agricultură, în industria prelucrătoare, în industria constructoare de mașini, de fabricare a ambalajelor, insecto-fungicidelor).

Pe lângă efectul economic foarte important, cultura pomilor și arbuștilor fructiferi constituie un element estetic, reconfortant și foarte util pentru viața oamenilor, exercitând o influență asupra climatului (temperatură, umiditate, viteză de mișcare a aerului) reducând zgomotul, diminuând poluarea aerului.

Importanța culturii mărului

Mărul are cea mai mare greutate specifică, atât în pomicultura mondială cât și în pomicultura țării noastre. El se cultiva pentru fructele sale, care au rol deosebit de important în alimentația rațională a omului.

În producția mondială de fructe, mărul are o poziție deosebită deoarece, împreună cu bananierul și portocalul, asigură 2/3 din recolta globală.

Mărul este cultivat pe cca. 4.500.000 ha răspândite în 80 de țări, dintre care 67 înregistrează recolte anuale mai mari de 1.000 de tone, iar 13 țări sunt socotite, pe drept mari producătoare, deoarece înregistrează recolte de peste 1.000.000 tone anual.

Ponderea pe care o are cu tura mărului în economia mondială a populației de fructe se datorează în primul rând, rolul pe care o are cultura mărului în economia mondială a populației de fructe se datorează în primul rând, rolului pe care îl au fructele în alimentația rațională a omului, apoi în prevenirea și combaterea unor maladii, în sporirea venitului național, precum și în ameliorarea condițiilor microclimatice de viață.

Merele au compoziție chimică extrem de variată. Ele au o valoare energetică mare care ajunge și depășește uneori 85 calorii la suta de grame. În stare proaspătă ele conțin importante cantități de zaharuri (între 7-17 %), în special zaharuri simple, ușor asimilabile.

De asemenea merele conțin și acizi anorganici, în special acid malic (între 0,16- 1,30 %), substanțe pectice (până la 0,8-1 %), substanțe tanoide (până la 0,25 %), substanțe proteice (până la 0,5-0,6 %), vitamina C ( până la 20-40 mg %) și vitamina A (între 0,17-0,45 %).

În alimentație, un rol deosebit revine vitaminelor și sărurilor minerale. Din prima categorie enumerând în ordine descrescătoare a calității: vitamina C (0,5-40 mg/100g substanță proaspătă), vitamina PP (0,1-0,7 mg/100g substanță proaspătă), provitamina A (caroten 0,02-0,09 mg/100g substanță proaspătă), apoi vitaminele Bl, B2 biotină și vitamina B6.

Armonia gustului, parfumul subtil și textura plăcută sunt apreciate unanim și le situează în categoria alimentelor solicitate pe toate meridianele și paralele globului.

Merele sunt consumate uscate, proaspete, ca mere murate, ca băuturi nealcoolice, rachiu de mere, cidru, sub formă de marmeladă, compot, dulceață, etc..

Conținutul merelor face ca alături de valoarea alimentară aceste fructe să aibă și-o serie de proprietăți terapeutice și explică prezența lor nu numai în alimentația omului sănătos ci și în regimuri alimentare recomandate atât în medicina populară cât și în cea științifică, multor categorii de bolnavi.

În legătură cu utilizarea mărului ca aliment-medicament, mai este de subliniat faptul că, datorită existenței unui număr mare de soiuri cu coacere eșalonată (din iulie până în iarnă) și datorită capacității mari de păstrare pe timpul iernii, această specie este prezentă în consum pe cea mai mare parte a anului și în special în sezonul rece, când posibilitățile de aprovizionare ale organismului uman cu vitamine sunt reduse.

La sporirea importanței mărului ca specie fructiferă, mai trebuiesc adăugate o serie de

particularități agrobiologice. Specia este rustică, bine adaptată climatului temperat, dând cele mai mari recolte.

Mărul poate fi cultivat în condiții pedoclimatice foarte diferite și se pretează la oricare dintre sistemele de cultură, de la cele cu pomi uriași, clasice, până la cele cu pomi de vigoare redusă intensive, superintensive și chiar în culturi artistice, palisate.

Fructele sale suportă transportul cu mai multă ușurință decât fructele altor specii (sâmburoase), chiar în condițiile obișnuite și constituie o materie primă în industria alimentară.

1.1.2 Situația actuală și perspectivele culturii mărului pe plan mondial și în [NUME_REDACTAT] lume, mărul se cultivă pe circa 4,5 milioane ha, într-un număr de peste 80 de țări, reprezentând specia pomicolă caracteristică zonelor geografice temperate. Datorită plasticității ecologice mari, mărul are largi posibilități de aclimatizare în aproape toate zonele globului pământesc.

Producția mondială de mere se situează la 36-40 milioane tone anual.

Din această producție, cea mai mare cantitate se realizează în Europa (12.225.000 tone) și Asia (11.718.000 tone) iar cea mai mică în Oceania (315000 tone).

Între țările mari producătoare de mere menționăm: China, S.U.A., Franța, Turcia, Italia.

[NUME_REDACTAT] în anul 1989 cultura pomilor ocupa o suprafață de 320.000 ha, concentrată cu precădere în zonele colinare, acolo unde condițiile climatice sunt mai favorabile decât la șes, datorită precipitaților mai frecvente și regimului termic mai echilibrat. Din suprafața totală mărul ocupă 116.000 ha situându-se pe primul loc, înaintea prunului, cireșului, vișinului, piersicului și caisului.

Pe plan mondial România se situează între primele 15 țări mari cultivatoare de măr, iar în Europa, prin producția obținută, ocupă locul 9. Pe cele 116.000 ha, România produce anual circa 604.000 tone de mere.

[NUME_REDACTAT], după decembrie 1989, pomicultura în general și cultura mărului in special, au cunoscut un regres vizibil.

Ca efect al legii 18/1991, peste 50 % din suprafața cultivată cu mâr a trecut în proprietatea privată a cetățenilor, care nu dispun de mijloace tehnico-materiale și cunoștințe profesionale, pentru a obține producții performante. Majoritatea acestor plantații sunt într-un proces foarte lent dar sigur de degradare și dispariție.

În sectorul de stat, blocajul economico-financiar existent la nivel național a lovit nemilos pomicultura și mai ales plantațiile de măr. Este de așteptat ca până în anul 2000 suprafața pomicolă a României să scadă cu circa 100.120 mii ha, defrișându-se in special plantațiile de măr, cais și piersic.

=== partea IV ===

6.2 Metode:

6.2.1 Metode de lucru folosite pentru efectuarea acțiunilor de protecția plantelor la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] SA

Acțiunile de protecția plantelor se bazează în principal pe combaterea chimica, folosind o gamă mai larga de pesticide. Măsurile fizico-mecanice, folosite în combaterea bolilor, sunt aplicate în perioada repausului vegetativ (noiembrie – martie) și constă în principal în lucrări de tăiere a ramurilor uscate și atacate și în degarnisirea pomilor. Ramurile rezultate în urma tăierilor sunt strânse și arse.

Aplicarea tratamentelor chimice de combatere a bolilor și dăunătorilor se realizează atât în timpul perioadei de vegetație a pomilor pentru a diminua sau a menține sub pragul economic de dăunare agenți patogeni și dăunători (după caz), cât și în perioada repausului vegetativ al pomilor, toamna sau în ferestrele iernii.

Combaterea bolilor se realizează prin efectuarea de tratamente chimice, preventiv, în diferite faze de vegetație a pomilor și anume:

= prefloral (la urechiușă de șoarice);

= în timpul înfloritului;

=după scuturarea florilor (în vegetație).

Tratamentele chimice de combatere a bolilor se aplică concomitent cu cele pentru combaterea dăunătorilor. Acestea sunt aplicate terestru, cu ajutorul mașinilor de stropit și prăfuit.

Deoarece în cadrul societății comerciale se întâlnesc mai multe specii pomicole și în cadrul speciei, mai multe soiuri, aplicarea tratamentelor se face eșalonat în funcție de faza de vegetație a speciei sau soiului respectiv.

Numărul tratamentelor depinde în principal de gradul de atac, frecvența și intensitatea răspândirii bolilor. Din numărul total de tratamente chimice de combatere a boilor, în principiu 4 până 12 tratamente, se preferă aplicarea în principal a tratamentelor de bază în fazele critice, mergându-se spre numărul maxim atunci când este atac puternic, datorat condițiilor climatice și când se semnalează boli de carantină.

Momentul aplicării tratamentelor este stabilit de personalul calificat ce lucrează în cadrul secției de protecția plantelor ținându-se cont și de buletinele de avertizare emise de Stația de prognoză și avertizare – Târgoviște. Această stație trimite trimestrial și ori de câte ori este nevoie, buletine de avertizare la societățile comerciale de stat și private cu care cooperează.

6.2.2. Metoda verificării eficacității unor fungicide folosite în combaterea bolilor mărului.

A. Factorii generali de care depinde eficacitatea sau ineficacitatea tratamentelor chimice.

Principalii factori care pot avea ca urmare o eficacitate redusa a tratamentelor chimice sunt: tratamentul s-a făcut în condiții climatice nefavorabile; tratamentul nu a fost făcut la timp, conform avertizării; agentul patogen a fost determinat greșit și, ca urmare, tratamentul aplicat a fost neadecvat; soluția s-a pregătit greșit în concentrație necorespunzătoare; doza aplicată a fost insuficientă; tehnica de aplicare a tratamentului a fost necorespunzătoare. Prin evitarea factorilor menționați se pot obține rezultate corespunzătoare. Tehnica de aplicare a diferitelor tratamente chimice trebuie respectată ros.

Viteza de deplasare a mașinii prea mare este cea mai frecventă cauză a unei repartiții neuniforme a picăturilor de soluție.

Duzele mașinii de stropit se aleg și se aranjează astfel încât două treimi din soluție să se pulverizeze în jumătatea superioară și o treime în partea inferioară a pomului. Presiunea de pulverizare, prea mare sau prea joasă determină repartizarea neuniformă a picăturilor și deci efect scăzut.

B.Eficacitatea unor fungicide folosite în combaterea bolilor mărului la S.C. [NUME_REDACTAT] SA.

Eficacitatea unor fungicide folosite în combaterea bolilor mărului s-a realizat cu ajutorul cadrelor tehnice de la centrul de protecția plantelor.

În prezent cea mai păgubitoare boală semnalată în livezile de măr, atât în zona Dâmbovița, cât și în alte zone este Rapănul. În vederea combaterii acestei boli s-au efectuat experiențe pentru a se vedea eficacitatea unor fungicide.

Proba martor a fost constituită de o suprafață de livadă lăsată netratată. Notările privind gradul atac (GA%), frecvența (F%) și intensitatea (1%) au fost efectuate de către 3 persoane separat, pe data de 10 august conform metodologiei standard, amintită mai jos.

Eficacitatea a fost calculată cu formula:

GA % variantă.

E%=100 x100

GA % martor.

Frecventa atacului reprezintă valoarea relativă a raportului dintre numărul de plante sau organe ale plantei atacate (n) și numărul total de plante sau organe ale plantei analizate (N).

F% = n/Nx100.

Intensitatea atacului (virulența) exprima măsura în care este atacată planta sau organul plantei analizate. Aceasta se exprimă fie procentual, fie prin note acordate cu ajutorul unei scări valorice de notare.

Gradul de îmbolnăvire al plantei se calculează după formula:

I % = S(i x f) /n

i -> proporția în care planta sau organul plantei este atacat;

f -> numărul de plante sau organe atacate apreciate cu nota respectivă;

n -> numărul total de plante sau organe ale plantei atacate.

Gradul de atac, reprezintă nivelul atacului la toate plantele sau organele de plantă (atacate și neatacate), de pe o anumită suprafață. Acesta se calculează cu formula:

GA % =F % x I % /l 00 unde:

F % -> frecvența atacului.

I % -> intensitatea atacului.

În perioada de iarnă în livadă au fost efectuate măsurile de igienă culturală, prin tăierea ramurilor bolnave cu 30-45 cm mai jos de ultima leziune.

În perioada de vegetație nu s-au efectuat lucrări de igienă culturală prevăzută în tehnologia de prevenire și combatere a bolilor nici la varianta martor și nici la cele tratate.

Tratamentele chimice au fost aplicate în următoarele fenofaze ale pomilor: prefloral, floral și în vegetație.

CAPITOLUL VII REZULTATE OBȚINUTE

7.1 Situația generală de protecția plantelor rezultată din "raportul de activitate pe anul 1999", întocmit de Stația de Prognoză și Avertizare -Târgoviște.

I. Caracteristici;

a) Stația de prognoză și avertizare este amplasata în localitatea Tîrgoviște, județul Dâmbovița, în zona dealurilor subcarpatice, la altitudinea de 350 m.

Sediul și laboratorul se află în aceeași clădire cu Centrul de [NUME_REDACTAT] Târgoviște, situat pe Sos. Târgoviște-Găiești, Nr. 23 având ca spații o cameră în suprafață de 29 m2 și laboratorul de 32 m2.

Stația deservește un număr de 30 localități în care funcționează un număr de 31 societăți particulare. 4 societăți comerciale pe acțiuni cu capital de stat situate în localitățile: I.L Caragiale, Ghirdoveni, Moreni, Țuicani și Iedera.

b) Ramura agricolă cu pondere mare în această zonă este pomicultura cuprinzând o suprafață de 52 Ha cu o structură sortimentală după cum urmează: măr, pâr -1904 Ha; prun 5257 Ha; alte specii (cais, vișin, nuc, gutui, etc.) – 191 Ha.

Suprafața arabilă din zona de activitate a stației a fost cultivată cu : 19667 Ha; grâu și orz 2207 Ha, cu porumb 8730 Ha din care: gospodării 7284 Ha; societăți comerciale 1166 Ha; asociații familiare 262 Ha; consilii locale 18 Ha.; cartofi 1498 Ha, în gospodăriile populației 686 Ha cu legume pentru nevoile familiare.

II. Boli semnalate;

În acest an, ca urmare a precipitațiilor foarte mari din lunile de primăvară inclusiv cele din lunile: mai, iunie, iulie, agenții patogeni au atacat cu frecvență și intensitate ridicată față de anul precedent.

a) Rapănul mărului și al pârului (Endostigme inaequalis respectiv Venturia pirina) : s-a manifestat în toate livezile din raza de activitate a stației, pe toate organele plantelor, astfel, plantațiile de măr și păr au fost atacate puternic.

În livezile unde nu s-au executat tratamente, atacul a fost puternic – procentul de peste80 %. Pentru protejarea frunzișului și a bobocilor florali contra infecțiilor primare din timpul înfloritului s-au avertizat și aplicat tratamente pentru combaterea rapănului.

În perioada de vegetație s-au aplicat 10 tratamente. Acestea s-au executat concomitent cu cele pentru combaterea dăunătorilor. S-au executat și doua tratamente speciale respectiv în perioada 11-14 aprilie și 18-21 mai.

b) Făinarea mărului (Podosphaera leucotrichd)

Una din cele mai importante boli ale mărului, fiind prezentă în plantațiile din zonă, s-a manifestat pe frunze și pe lăstari pe toată perioada de vegetație, cu frecvență cuprinsă în limitele atacului (10-25 %).în livezile tratate frecvența atacului s-a situat în volum de 10%.

În anul 1999 au existat condiții favorabile diseminării făinării; astfel, pentru combaterea acestui agent patogen s-a avertizat executarea a 11 tratamente, care s-au executat concomitent.

c) [NUME_REDACTAT] ( Erwinia amylovord)

Boală de carantină, care s-a răspândit în toate localitățile de pe raza centrului Dâmbovița.

În anul 1998 a fost un atac foarte puternic la speciile: gutui și măr, dar datorită intervențiilor făcute, prin aplicarea lucrărilor mecanice cât și chimice s-a reușit să se diminueze atacul sau chiar să se stopeze (la speciile sus menționate).

În schimb în anul 1999 și-a făcut apariția cu o frecvență de 100 % la specia de păr atât în plantațiile gospodăriilor populației, cât și în plantațiile societăților comerciale. Astfel, suprafața de 202 Ha este un număr de 57129 buc. la gospodării și al 30 Ha cu 9630 buc. la societăți agricole au fost afectate în întregime (100 %). Produsele folosite pentru combatere, conform Ordinului 27 din 15 mai 1995 au dat rezultate foarte bune.

Monilioza (Monilinia fructigena ) a mai fost semnalată și în livezile de semințoase; această boală a fost destul de frecventă atacul manifestându-se pe flori, lăstari, frunze, fructe. Frecvența de atac a cuprins valori de 3 % în livezile tratate și de 30 % în livezi netratate. Pentru combaterea atacului s-au avertizat 5 tratamente cu produse eficace: TURDACUPRAL 50PU; DITHANE M45, TOPSIN 70PU, care a avut cea mai bună eficacitate.

Monilioza (Monitia laxa) a avut cea mai mare arie de răspândire, în anul 1999 în plantațiile de sâmburoase fiind prezentă mai mult ca în ceilalți ani.

Atacul acestui agent patogen s-a manifestat în toate culturile de sâmburoase din livezile existente în raza de activitate a stației.

Atacul a fost prezent pe toate organele vegetative: flori, frunze, ramuri și fructe. Cele mai rezistente specii au fost: vișinul, prunul și cireșul. Frecvența de atac a cuprins valori de la 10 % în rezile tratate, la 60 % în cele netratate.

La speciile de pruni frecvențele au depășit aceste valori în unele plantații ca urmare a precipitațiilor căzute în perioada de coacere a fructelor.

Pentru combaterea bolii s-a avertizat executarea a 6 tratamente. Unul prefloral pentru distrugerea condițiilor de iernare și de blocare a formarii lor pe resturile vegetale infectate. În vegetație s-au făcut 6 tratamente complexate.

Ciuntirea frunzelor(Corineum beijerinckii) a fost prezentă la sâmburoase, în special la specia prun cu o frecvența destul de mare, maxima încadrându-se până la 40 %.

Pătarea roșie (Polystigama nibrum) și hurlupii prunelor (Taphrina pruni) : atacul ciupercilor s-a stopat prin aplicarea tratamentelor, frecvența atacului încadrându-se între 10-30 %.

h) Phodosphaera tridactila a avut un atac slab, cu o frecvența de până la 10 %.

III Avertizări emise:

În anul 1999 s-au emis 41 de avertizări completându-se un număr de 1450 de buletine de avertizare.

La emiterea avertizărilor au fost respectate instrucțiunile de prognoză și avertizare având la bază cele 3 criterii: biologic, fenologic, ecologic, precum și planul de teste privind bolile și dăunătorii culturilor agricole. Buletinele de avertizare emise s-au expediat la toate unitățile deservite de stație, precum și consiliilor locale și unităților de luare la cunoștință.

IV Eficacitatea tratamentelor si producția obținută;

Din sondajele efectuate în colaborare cu cadrele tehnice de la centrul de protecție a plantelor a reieșit că-n majoritatea cazurilor, eficacitatea tratamentelor a fost bună cu procent de pană la 90 %, acolo unde tratamentele au fost respectate ca număr, doză și perioadă de tratament.

Prin aplicarea tratamentelor nu s-au semnalat cazuri de fitotoxicitate la plante și nu s-a diminuat efectul produselor folosite.

În anul 1999, producția de fructe a fost cea mai mică din ultimii 10 ani, cauzele fiind condițiile climatice nefavorabile de primăvară, cât și a ploilor abundente căzute în cursul anului și neexecutarea tratamentelor de combatere a bolilor și dăunătorilor.

V. Diverse;

În cursul anului 1999 s-au executat sondaje pentru toate testele planificate; urmărind biologia dăunătorilor, a bolilor, s-au completat registrele la zi, s-au Scut analize de laborator la grâu pentru determinarea atacului produs de ploșniță cerealelor în localitățile din zona cultivată cu grâu, pe unități, educatori particulari.

S-a înregistrat zborul fluturilor de Carpocapsa pomonella și [NUME_REDACTAT] la capcanele cu feromoni.

S-a colectat material biologic pentru avertizări și colecții.

S-au înlocuit grafice, hârtii, s-au completat registrele și fișele cu evidența bolilor și dăunătorilor după gradul de atac; s-au executat lucrări administrative în laborator și pe platforma meteo; s-a colectat înlocuit materialul biologic necesar în activitatea de prognoză și avertizare în anul 2000.

7.2 Apariția și evoluția bolilor mărului în condițiile anului 1999

În anul 1999, în cadrul S.C. [NUME_REDACTAT] SA urmărind raportul de protecția plantelor, privind combaterea bolilor la speciile de pomi semințoși (măr, păr, gutui), cu referire îndeosebi la măr, s-a observat că apariția și dezvoltarea bolilor mărului a fost influențată de condițiile climatice.

Din punct de vedere termic, în intervalul noiembrie 1998- octombrie 1999, temperaturile minime au coborât până la valoarea de -6,3 °C, aceasta fiind minima absolută înregistrată pe data de ianuarie 1999.

Maximele au depășit în lunile iunie-iulie valoarea de 31 °C, maxima absolută înregitrându-se pe data de 9 august.

Luna iulie s-a dovedit a fi foarte călduroasă, ba chiar caniculară valoarea medie a maximelor fiind de31,l °C.

Temperaturile medii lunare s-au situat în limitele normale, cea mai ridicată temperatură medie lunară fiind de 21,6 °C în luna august, iar cea mai scăzută de -4,9°C în luna decembrie 1998.

Din punct de vedere al precipitațiilor, intervalul noiembrie 1998-octombrie 1999 s-a dovedita fi foarte bogat față de același interval al anului precedent.

Cantitatea precipitațiilor căzute sub formă de ploaie a fost de 837,8 l/m2 Repartizarea acestei cantități a fost neuniformă, cele mai mari cantități de apă căzând în lunile: iunie 146 l/m2, mai 102,5 l/m2, august 167,7 l/m 2 în perioada 5-8 mai ploaia s-a transformat în lapoviță, înregistrându-se temperaturi negative, fapt ce a făcut ca sectorul pomicol să fie afectat.

Un alt factor important care a influențat apariția și evoluția bolilor mărului este așezarea geografică a plantației.

Astfel, unele suprafețe cu plantații pomicole se găsesc amplasate pe terase în zone ferite de vânturi și unde curenții de aer din atmosferă dirijează aversele de ploaie spre alte direcții, iar unele suprafețe pomicole sunt amplasate în zone de luncă, cu precipitații abundente și temperaturi moderate.

Din aceste motive, în cadrul societății situația privind apariția și evoluția bolilor mărului este diferită pe fiecare fermă pomicolă:

I. La ferma I. L. Caragiale, dintre bolile mărului semnalate (Făinare, Rapăn, Monilioză, Foc bacterian) cea mai păgubitoare boală a fost Rapănul și Focul bacterian. Această boală, din suprafața totală de 7 de ha livadă de măr, a avut un efect de 50 % la cultura măr pe rod, cuprinzând 4 ha. ;

Intensitatea cea mai mare de infecție precum și diseminarea agentului patogen a avut loc în lunile iunie și august, când ploile au avut un caracter de vijelie, în luna iulie care a fost și cea mai ca niculară din punct de vedere al temperaturilor evoluția bolii a fost încetinită.

Dintre celelalte boli, făinarea mărului s-a manifestat pe frunze și lăstari, pe toată perioada de vegetație, cu o frecvență de 10 %, chiar dacă s-au efectuat tratamente chimice și acesta datorită faptului că condițiile climatice au influențat în mod favorabil răspândirea bolii.

Rapănul și monilioza au afectat doar 3 % din suprafața totală de livadă.

Combaterea bolilor mărului în ferma I. L. Caragiale a început încă din timpul repausului vegetativ al pomilor, prin aplicarea măsurilor fizico-mecanice. Tot în timpul repausului vegetativ s-au aplicat tratamente chimice preventiv.

Numărul total de tratamente chimice pentru combaterea bolilor menționate anterior a fost de 12, dintre care 2 tratamente s-au efectuat în timpul perioadei de repaus vegetativ al pomilor. Pentru abaterea moniliozei s-au aplicat 6 tratamente cu produse eficace.

II .Situația privind apariția și evoluția bolilor mărului în ferma Ghirdoveni a fost următoarea:

Focul bacterian a afectat 37 ha din suprafața totală de 58 de ha, ocupată de cultura mărului.

Făinarea s-a manifestat pe tot parcursul perioadei de vegetație cu o intensitate mai mare a atacului în luna iulie. Acesta boală a avut o frecvență de atac în perioada de vegetație a pomilor de 5%.

Rapănul s-a manifestat pe toate organele aeriene ale pomilor cu o frecvență de atac de 9%. tratamentele chimice s-au aplicat pe cele 84 de ha de livadă.

Moniloza a fost favorizată de condițiile climatice (grindina), dar și de atacul de rapăn asupra fructelor de meri.

În complexul măsurilor de protecția pomilor fructiferi, au intrat măsurile mecanice efectuate în perioada repausului vegetativ (noiembrie-martie), precum și măsurile chimice care au constat în efectuarea a 10 tratamente chimice în următoarele momente: prefloral, floral și în vegetație.

Factorul principal ce a condiționat gardul de atac și intensitatea atacului a fost reprezentat tot de precipitații.

III. La ferma Moreni în anul 1999, nu s-a semnalat atac de foc bacterian.

În schimb în livezile de meri, probleme deosebite au fost create de rapăn și făinare. Din suprafața de 10 de ha, 9 ha au fost supuse tratamentelor chimice de combatere. Aceste boli și-au făcut apariția și au evoluat datorită temperaturilor ridicate în principal. Precipitațiile în acesta zonă au fost răzlețe, datorită curenților de aer din atmosferă, care au risipit majoritatea averselor în alte (direcții.

Atacul de făinare s-a manifestat în primăvară pe lăstari tineri și pe frunze în timpul perioadei de vegetație. Atacul s-a manifestat pe frunze, o perioadă pe flori, pe lăstarii din centrul pomilor și mai rar pe fructe.

Pentru combaterea rapănului și făinării la ferma Moreni s-au efectuat tratamente chimice folosind produse cu efect asupra ambelor boli: Vectra 10 SC, Polibar, Stroby DF, Systhane 12.5EC, Topsin, Dithane M45, Trifmine 30WP, etc.

IV. În cadrul fermei Iedera, datorită zonei în care sunt amplasate livezile de măr, zonă depresionară cu terase ferite de vânturi, dar și datorită măsurilor preventive de combatere a bolilor aplicate anterior, a făcut ca cea mai păgubitoare boală focul bacterian, să nu se semnaleze în anul 1999. Însă pagube dar nesemnificative, s-au datorat ateului de făinare și rapănului. Aceste boli s-au manifestat pe toate organele aeriene ale pomilor pe tot parcursul perioadei de vegetație. Intensitatea cea ai mare a avut loc în lunile iulie și august. Din suprafața totală de livadă de 36 de ha în anul 1999 la ferma Iedera s-au aplicat tratamente pentru făinare și rapăn pe 20 de ha.

Pe acesta suprafață tratamentele s-au aplicat în următoarele faze de vegetație ale mărului: înfrunzirea mugurilor florali ("urechiușă de șoarece"), înflorit, începutul fructificării, creșterea fructelor (tratament de vară), începutul maturității tehnice. Numărul total al tratamentelor aplicate pentru făinare rapăn a fost de 10 tratamente.

Împotriva combaterii moniliozei s-au aplicat tratamente chimice pe o frecvență și o intensitate mai mare în livezile de prun.

V. Situația programului de protecția plantelor de la ferma Vălenii de Munte nu include printre bolile semnalate la măr și focul bacterian, deși în anii anteriori boala a fost semnalată.

Datorită aplicării cu corectitudine a măsurilor curative și a tratamentelor chimice utilizând cele mai eficace produse, în anul 1999, boala nu s-a mai semnalat. În schimb la această fermă, s-au aplicat tratamente chimice pe o suprafață de 19 ha pentru a fi combătute următoarele boli ale mărului: făinarea.

Tratamentele s-au aplicat preventiv și a fost efectuat un număr total de 9 tratamente chimice. Ca la celelalte ferme simptomele bolilor au fost aceleași, acestea manifestându-se pe tot parcursul perioadei de vegetație și pe toate organele aeriene ale pomilor.

=== partea VI ===

CAPITOLUL VIII

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

8.1. Concluzii:

Analizând datele referitoare la acțiunile de protecția plantelor în cadrul societății comerciale SC [NUME_REDACTAT] SA se evidențiază următoarele concluzii:

1.În anul 1999, în livezile de meri s-au semnalat următoarele boli: Focul bacterian (Erwinia amylovora), Făinarea (Podosphaera leucotricha), Rapănul (Venturia inaequalis) și pe suprafețe mai restrânse Monilioza (Monilinia fructigena), dintre aceste boli cea mai păgubitoare a fost rapănul și focul bacterian, afectând o suprafață totală de 189 de ha; acesta boală s-a semnalat în 1999 la următoarele ferme: I. L. Caragiale, Iedera și Moreni; fermele Țuicani și Ghirdoveni nu au avut probleme impuse de acesta boală.

2.Comportarea soiurilor de măr față de principalele boli a fost următoarea:

= față de focul bacterian cele mai rezistente s-au dovedit a fi soiurile de vară; mijlociu rezistent la atacul bolii a fost soiul Starkrimson; iar soiurile Jonathan și Golden au dovedit cea mai slabă rezistență.

= la atacul făinării, soiurile Jonathan și Golden auriu s-au dovedit a fi foarte sensibile; soiurile Starkrimson și Parmen auriu au fost slab atacate.

= în privința atacului de rapăn, situația a fost următoarea: cele mai sensibile soiuri au fost Golden, Starkrimson; mijlociu rezistente au fost Parmen auriu, Jonathan.

= la atacul de monilioză, cele mai sensibile s-au dovedit a fi: Jonathan, Golden, Idared și Starkrimson; mijlociu sensibile: Parmen auriu, iar cele care au prezentat o rezistență mai bună au fost soiurile de vară.

3.Referitor la protecția pomilor împotriva focului bacterian se evidențiază:

= prevenirea acestei boli are un rol deosebit și mult mai important decât în cazul celorlalte boli ale mărului, datorită vitezei cu care se propagă bacteria și a virulenței deosebite a acesteia.

= detectarea focarelor este prima și cea mai importantă acțiune care trebuie să fie efectuată în vederea limitării răspândirii bolii.

= lupta chimică este în cazul focului bacterian, un mijloc de luptă complementar care trebuie să fie însoțit de măsuri profilactice.

= produsele chimice existente, care împiedică dezvoltarea focului bacterian sunt limitate în eficacitate și număr, iar eficacitatea unui produs, nu depinde numai de proprietățile sale curative ci și de momentul aplicării, tehnica aplicării și condițiile climatice.

4. Dintre factorii ce au favorizat dezvoltarea bolilor în condițiile anului 1999, cei mai importanți au fost cei climatici (temperatură, precipitații, umiditatea aerului, vânturile).

5. Acțiunea de protecția plantelor s-a bazat în principal pe combaterea chimică, folosind o gamă cât mai largă de pesticide; măsurile fizico-mecanice, folosite în combaterea bolilor au fost aplicate în perioada repausului vegetativ (noiembrie – martie) și au constat în principal în lucrări de tăiere a ramurilor uscate și atacate și în degarnisirea pomilor; ramurile rezultate în urma tăierilor au fost strânse și arse.

6. Pentru combaterea principalelor boli s-au folosit produse chimice, în special din grupa fungicidelor cuprice și fungicidelor organice de sinteză (mai ales cele cu acțiune sistemică și spectru larg de acțiune).

7. Tratamentele chimice aplicate pentru combaterea principalelor boli s-au efectuat cu aparatură portabilă și mecanizată, concomitent cu tratamentele chimice pentru combaterea dăunătorilor. Prin aplicarea acestor tratamente nu s-au semnalat cazuri de fitotoxicitate la plante și nu s-a diminuat efectul produselor folosite.

8. Principalele fenofaze ale pomilor în care au fost aplicate tratamente chimice au fost:

= prefloral ("urechiușă de șoarece")

= floral (în timpul înfloritului)

= în vegetație (după scuturarea florilor).

9. Eficacitatea tratamentelor: din sondajele efectuate în colaborare cu cadrele tehnice de la centrul de protecția plantelor, a reieșit că în majoritatea cazurilor, eficacitatea tratamentelor a fost bună în procent de până la 90%, acolo unde tratamentele au fost respectate ca număr, doză și perioadă de tratament.

Din datele tabelului cu privire la eficacitatea unor fungicide folosite în combaterea focului bacterian se evidențiază eficacitatea ridicată a tratamentului prefloral, floral și în vegetație folosind produsele: Kocide 101 și Funguran OH în concentrație de 0,3%-0,4% respectiv 0,004 %.

Eficace au fost și tratamentele efectuate cu Champion 50WP aplicate în aceleași fenofaze și concentrație.

Se remarcă buna eficacitate a tuturor produselor care au ca substanță activă cuprul ca și a fosetilului de aluminiu cunoscut antiperonosporic dar cu efecte de reducere a atacului de Erwinia amylovora aplicat floral în concentrație de 0,3 %.

În combaterea făinării și rapănului o eficacitate foarte bună au prezentat-o fungicidele organice cu acțiune sistemică și spectru larg de acțiune: Stroby DF (E%=89,2 %), Vectra l0SC (E%=86,2 %), Atemic C (E%= 76,8%) și Trifmine 30WP (E%=83,1%). Pe lângă aceste fungicide s-au mai utilizat produsele: Score 25EC, Punch 40EC, Polibar 45, Systhane 12,5EC, Topsin 70PU.

O eficacitate foarte bună a prezentat-o produsul Kumulus DF folosit în combaterea făinării. Dintre produsele folosite în combaterea moniliozei cele mai eficace au fost: Turdacupral 50PU, Dithane M45 și Topsin M70WP.

8.2. Recomandări:

= rezultatele experimentale efectuate în cadrul [NUME_REDACTAT] Ceres SA Dâmbovița îndreptățesc recomandarea tratamentelor preflorale, florale și în vegetație pentru prevenirea și limitarea atacului de foc bacterian cu fungicide care și-au dovedit eficacitatea (Kocide 101, Champion 50WP, Aliette și Funguran OH 50 WP) .

= pentru combaterea făinării datorită bunei eficacități se recomandă folosirea produsului: Kumulus DF (0,4 %) iar pentru combaterea simultană a făinării și rapănului se recomandă: Stroby DF 3,01 %), Vectra l OSC (0,03 %) și Trifmine 30WP (0,03 %).

= împotriva moniliozei sunt recomandate: Turdacupral 50PU (0,5 %), Dithane M45 (0,2 %), și Topsin M70WP(0,l %).

= alături de aceste măsuri chimice recomandăm câteva din măsurile agrofitotehnice:

a) plantările noi să se efectueze pe un sol bine drenat folosind cu precădere soiuri rezistente.

b) pentru a preveni dezvoltarea luxuriantă a lăstarilor, fertilizarea va fi limitată, îndeosebi cea cu N, recomandabil cu picătura.

c) când pomii sunt parțial infectați, lăstarii și ramurile bolnave vor fi extirpați la 30 de cm sub leziune iar rănile se vor dezinfecta.

d) în jurul fiecărui focar se instituie o zonă de protecție pe o distanță de 5-7 km zonă în care vor fi efectuate controale cât mai dese și tratamente ca și când pomii ar fi bolnavi.

BIBLIOGRAFIE:

BAICU TUDOREL (l 979) – "Îndrumător pentru folosirea pesticidelor"- Ed. Ceres – București.

BAICU T., TATIANA ȘESAN (l 996) – "Fitopatologie agricolă"- Ed. Ceres – București.

BOBEȘ I., I. COMES, ANETA DRĂCEA, AL. LAZAR (1972) „Fitopatologie"- Ed. Didactică și Pedagogică – București.

BRANIȘTE N., N. ANDRIEȘ (1990) – "Soiuri rezistente la boli și dăunători în pomicultură"- Ed. Ceres – București.

DEJEU L., C. PETRESCU (l 997) – "Horticultura și protecția mediului"

GHEORGHIEȘ C. și colab. (l988) – "Fitopatologie. Lucrări practice specializarea Horticultură" A.N.C-I A.N.B. – București.

GHEORGHIEȘ C. (1993) – "Curs de Fitopatologie" – Ed. [NUME_REDACTAT]. Athenaeum – București

GHEORGHIEȘ C. (l 999) – "Bolile plantelor horticole" – U.S.A.M. V. – București

HATMAN M., I. BOBEȘ, AL. LAZĂR, C. GHEORGHIEȘ și colab (1989) -"Fitopatologie" – Ed. Didactică și Pedagogică – București

LAZĂR AL. și colab. (1989) – "Fitopatologie" – Ed. [NUME_REDACTAT] Iași

LEFTER GH., M. MEVOIU (1990) – "Combaterea bolilor și dăunătorilor speciilor pomicole semințoase", Ed. Ceres – București

POPESCU GH. (1993) – "Fitopatologie"- Ed. Tehnică – București

POPESCU M. și colab. (1993) – "Pomicultură generală și specială" – Ed. Didactică și Pedagogică – București

RĂDULESCU E., E. DOCEA (1966) – "Fitopatologie" – Ed. Didactică și Pedagogică – București

RÂDULESCU E. și colab. (1970) – "Tratat de fitopatologie Agricolă" (vol. IV) – Ed.
Academiei – București

SEVERIN V. (1996) – "Focul bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora)" – Ed. Ceres – București

SEVERIN V., E. DOCEA (1991) – "Ghid pentru recunoașterea și combaterea bolilor plantelor agricole" (vol. II) – Ed. Ceres- București

ȘUTA VICTORIA (1974) – "Protecția pomilor și arbuștilor fructiferi" – Ed. Ceres – București

TOM VAN DER ZWET and HARRY L. KKEIL (1979) – "A bacterial disease of rosaceous plants", Ed. Science and [NUME_REDACTAT]

VULPE OLGA, C. GHEORGHIEȘ (l 982) – "Curs de fitopatologie"- Ed. I.A.N.B. – București

*** (1993) – "Ghid pentru utilizarea principalelor produse de uz fitosanitar" – Ed. [NUME_REDACTAT] – București

*** (l997) – Rev. „FERMIERUL" (ian.) – Din nou despre focul bacterian

*** (1998) – Rev. „FERMIERUL" (ian.) – Monilioza mărului

*** (1998) – Rev. „FERMIERUL"(oct) – Un tratament hotărâtor pentru sănătatea pomilor

*** (1998) – Rev. „FERMIERUL" (nov.-dec.) – Tratamente folosite în pomicultură

*** (1999) – Rev „FERMIERUL" – Substanțe de protecția plantelor pentru asigurarea recoltelor

*** (1996) – "CODEX-ul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România", Ed. Iriana – București

*** (1999) – " CODEX-ul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi utilizate în România", Ed. Iriana – București

*** (1999) – Rev. „HORTINFORM " (nr. 7 iulie) -Ed. [NUME_REDACTAT] – București

***BROȘURA „Informări tehnice pentru protecția plantelor"-(1969), Direcția generală a Înv. și propagandei agricole

***BROȘURA „Lutte contre Erwinia amylovora" – [NUME_REDACTAT].

=== partea I ===

CAPITOLUL II

Date monografice și organizatorice privind SC CERES DÂMBOVIȚA SA IEDERA

2.1. Date monografice și organizatorice

Între anii 1955-1965 în România are loc mărirea suprafețelor cultivate cu pomi fructiferi și zonarea acestora pe categorii de specii pomicole și de soiuri. Prin această trecere de la gospodăriile individuale la gospodăriile mari de stat se realizează o creștere a productivității pomicole prin aplicarea tehnologiilor moderne de cultivare a pomilor.

În anul 1962 în comuna Iedera se înființează G.A.S. ([NUME_REDACTAT] de Stat) care în anul 1975 se integrează în I.A.S. ([NUME_REDACTAT] de Stat) Pucioasa.

În anul 1978 pe raza comunei Iedera I.A.S. Pucioasa înființează o plantație intensivă de măr în suprafață de 36 hectare. In anul 1992 I.A.S. Pucioasa se transformă în S.C. Ceres S.A. Târgoviște cu sediul în comuna I.L Caragiale împărțită în 5 ferme situate în localitățile: I.L. Caragiale, Ghirdoveni, Moreni și Iedera. Situația suprafețelor de teren aflate în administrația societății la data de 31-XII-2002 este următoarea:

Categoria de folosință Ha(fizic)

Arbore 17

Livadă 376

Pășune 18

Total 411

= proprietate de stat =238

= acționari =112

= locatari =61

Suprafața de livadă este structurată astfel:

Livezi total 376

Măr 106

Păr 16

Prun 214

Cireș 0

Vișin 30

Gutui 10

Situația numărului de pomi în anul 2002 este prezentată în tabelul nr. 1

2.1.1. Amplasarea geografică și factorii sociali și economici ai unității

Patrimoniul societății este situat în zona dealurilor subcarpatice, zonă colinară, propice cultivării pomilor fructiferi.

Sediul societății se află în comuna I.L. Caragiale situat la o distanță de 15 km de orașul Moreni. Suprafețele agricole se situează în raza a cinci localități: Iedera, I.L. Caragiale, Ghirdoveni, Tuicani, și Moreni. Dintre aceste localități I.L. Caragiale reprezintă limita sudică a patrimoniului societății, iar Iedera limita nordică. Datorită faptului că patrimoniul S.C. Ceres S.A. Târgoviște este situat în cea mai mare parte pe valea râului [NUME_REDACTAT], face ca această zonalitate să reprezinte caractere mixte, specifice văilor și teraselor. Din punct de vedere al asigurării transportului în condiții optime acesta se poate face atât pe șosea și pe cale ferată. Forța de muncă în perioade de vârf este asigurată de muncitorii sezonieri și angajații societății.

2.1.2. Specializarea producției agricole

Unitatea își structurează activitatea actualmente în 5 ferme vegetale specializate în obținerea producției de fructe. În raza de activitate a unității pomicultura reprezintă principala ramură productivă, specia cu ponderea cea mai mare este prunul, mărul.

2.2. Caracterizarea condițiilor pedoclimatice din zonă

Studiile pedoclimatice prezintă o deosebită importanță deoarece contribuie nemijlocit, atât la alegerea terenurilor proprii, diferitelor specii și soiuri cât și la organizarea lucrărilor de ameliorare.

2.2.1. [NUME_REDACTAT] punct de vedere geomorfologic patrimoniul societății este situat pe valea râului [NUME_REDACTAT].

Se disting forme de relief desfășurate armonios de la N-S: dealuri, terase, câmpii. Întâlnim terenuri plane care ocupă cea mai mare parte și permite o exploatare rentabilă în condiții de mecanizare, terenuri relativ plane.

Înclinarea geografică a terenului este de la E-SE și V-SV având o pantă ușoară de 1-3 % în zona de câmpie.

Altitudinea cea mai joasă este de 200-250 m și se întâlnește la limita sudică în localitatea I.L. Caragiale. În localitatea Iedera se găsește cota maximă de cca 400-450 m.

2.2.2 Temperatura aerului și a solului

În centrul pomicol [NUME_REDACTAT], temperatura medie anuală pe 50 de ani (1942-1992) a fost de 9,8 °C si de 9,4 °C pe ultimii 5 ani (1996-2000), datele fiind trecute în tabelul 3. Din tabel se poate observa că în ultimii 5 ani, temperatura medie anuală a oscilat între 8,7 °C si 9,9 °C, iar media pe această perioadă a fost de 9,4 °C.

Cea mai călduroasă lună a fost iulie, 19,7 ° C, iar cea mai friguroasă luna ianuarie cu -1,3 °C. Cele mai scăzute temperaturi s-au înregistrat în anul 1996 (tabelul 4), în luna ianuarie (-17,5°C) și februarie (-13,8 °C), când în livada de meri din ferma Iedera a degerat scoarța de pe trunchi. Cele mai ridicate temperaturi s-au înregistrat în anul 1998, în luna iulie (37,7 °C). Pentru plantat, interesează în mod deosebit datele medii și extreme ale primului și ultimului îngheț.

Ca date extreme, primele la începutul lunii septembrie, iar ultimele, în prima jumătate a lunii mai.

Dat fiind faptul că sistemul radicular se dezvoltă în sol, el se găsește sub influența directă a condițiilor pe care le găsește aici. Deși amplitudinea oscilațiilor termice la suprafața solului este mare, în sol, această oscilație descrește în progresie aritmetică.

La o adâncime mai mare, temperatura devine constantă. Din tabelul 5 rezultă că la o adâncime la care se găsește marea majoritate a rădăcinilor, în anii 1998-2000, temperaturile n-au scăzut sub 0,5 °C, timp de 11 luni înregistrându-se doar temperaturi pozitive.

2.2.3 Precipitațiile:

Cantitatea de precipitații alături de ceilalți factori climatici (temperatura aerului, a solului, umiditatea relativă a aerului, lumina), condiționează apariția și evoluția bolilor și dăunătorilor. În tabelul 6 se prezintă situația precipitațiilor medii lunare și anuale din perioada 1996-1998, comparativ cu normele anilor 1942-1992.

Precipitațiile medii anuale depășesc 600 mm ceea ce înseamnă că se situează într-o zonă cu precipitații relativ abundente. Analizând pe luni, se constată uneori neuniformități în perioada de vegetație, ceea ce impune executarea de irigații, teoretic.

Ca efect negativ al precipitațiilor se remarcă torențialitatea, cu intensitate de peste 5 mm/minut, cu durată scăzută până la 10-15 minute.

Lunile cu cele mai puține precipitații sunt ianuarie și februarie, iar toamna, în noiembrie. După cum rezultă din tabelul 6, suma precipitațiilor pe perioada 1942-1992 este de 700 mm. În ultimii 5 ani, 1997-2000, media precipitaților a fost de 713 mm. În anul 2000, totalul precipitațiilor anuale estimate a fost de 513,9 mm. Precipitațiile sunt scăzute în lunile de iarna, cresc primăvara până în mai-iunie, după care scad treptat în august-octombrie, înregistrând o creștere spre sfârșitul toamnei.

Insuficiența precipitațiilor din cursul lunilor de iarnă nu constituie un neajuns pentru plantații,

deoarece pomii sunt în repaos vegetativ și au cerințe minime față de apă.

2.2.4 Umiditatea atmosferică

Prezintă o importanță deosebită, deoarece alături de temperatură, influențează germinarea conidiilor diferitelor ciuperci și evoluția insectelor.

Faptul că patrimoniul pomicol [NUME_REDACTAT] SA este străbătut de ape și ținând cont de regimul pluviometric bogat, umiditatea atmosferică tinde în general către limita maximă, favorizând dezvoltarea în foarte bune condiții a multor boli și dăunători.

În tabelul 7 este redată media lunară a umidității relative a aerului din perioada 1996-2000.

Umiditatea relativă a aerului diferă de la sezon la sezon, înregitrându-se un minim, de obicei în luna martie și un maxim în lunile de iarnă.

Umiditatea atmosferică în anii agricoli 1996-2000 a fost de 74 %, oscilând între 70 % în luna martie și 79 % în luna noiembrie.

În anii următori 1998-2000, umiditatea relativă medie a aerului nu s-a modificat foarte mult, media fiind 73 % , cu valori oscilând între 70 % în luna martie și 79 % în luna octombrie.

2.2.5 Regimul eolian:

Regimul eolian este dat de direcția vântului, frecvența și viteza de deplasare a principalelor mase de aer, precum și de condițiile locale de relief, acestea din urmă, putând schimba direcția și viteza de deplasare a maselor de aer, respectiv pot schimba regimul eolian.

Pentru caracterizarea regimului eolian ne interesează frecvența și intensitatea vânturilor. Vântul care domină în zonă este cel din N-NE.

În anul agricol 1997-1998 viteza medie maximă înregistrată a fost de 5,5-6 m/sec., cu variații cuprinse între 16-18 m/sec. în luna ianuarie și 3 m/sec. în luna august.

În general patrimoniul pomicol SC [NUME_REDACTAT] SA este ferit de vânturi puternice, datorită existenței versanților, de o parte și de alta a [NUME_REDACTAT] Dulce

2.2.6 Alte fenomene meteorologice:

Brumele târzii de primăvară nu produc pagube însemnate speciilor pomicole cultivate în zona, iar cele timpurii de toamna favorizează colorarea fructelor, fiind in general, frecvente după 15 septembrie.

Atenție deosebită se acordă accidentelor climatice provocate de grindină, avându-se în evidentă ca în general, în ultimii ani s-au înregistrat zile cu grindină, în special pe parcursul lunilor mai și iunie. Totuși, grindina nu constituie un factor important limitativ pentru pomicultura din zona, întrucât atunci când se produce, are un caracter izolat și afectează suprafețele restrânse. În tabelul 8 sunt prezente suprafețele și producțiile afectate de grindina în 1998-1999.

2.3 [NUME_REDACTAT] pomicole aflate în patrimoniul S.C. [NUME_REDACTAT] SA sunt amplasate pe dealuri, versanți cu expoziție estică și vestică pe platouri, precum și pe terasa [NUME_REDACTAT] Dulce.

Solurile ce aparțin zonei pomicole sunt reprezentate printr-o gamă largă, alcătuită din mai multe tipuri și subtipuri de sol în funcție de zona și localitatea în care este amplasată plantația, astfel întâlnim următoarele tipuri – subtipuri de sol: sol brun eumezobazic tipic sau litic; sol aluvial tipic sau litic; protosol aluvial; sol brun roșcat tipic slab luvic; sol brun eumezobazic tipic pe pietrișuri; litosol tipic pe gresie, erodisol tipic, slab carbamatic, foarte puternic erodat; regosol litic; pseudorendzină; coluvisol tipic; sol brun argiloiluvial; lacoviște mlăștinoasă pe argilă; sol negru dinohidromorf; ravene și văi ravenate.

În funcție de forma de relief întâlnim ca soluri predominante:

= în câmpie: cernoziomuri levigate în mare parte freatic umede și soluri brun roșcate podzolice;

= în zona dealurilor subcarpatice: soluri brune de pădure și brune gălbui în diferite stadii de podzolire și în majoritate erodate;

= în zona munților: soluri brune acide, brune podzolice, trialuviale, rendzine.

Solurile s-au format sub influența factorilor naturali ce au determinat evoluția acestora în procesul de salificare. Ele au o reacție moderat-acida cu pH 5,5-6,1. O suprafață restrânsă este ocupată cu soluri cu reacție puternic acidă, soluri care necesită amendarea cu CaC03, iar o pondere ceva mai mare decât cea a solurilor cu reacție acidă este dată de solurile cu reacție alcalină și reactie neutră.

Conținutul în humus este diferit în funcție de zonă fiind cuprins între limitele procentuale 0.90-5,90. În funcție de tipul de sol, se întâlnesc următoarele grupe de texturi: nisipo-lutoasă în luncă sau pe terenurile și terasele joase, încă neformate; lutoasă-lutoargiloasă, în cazul solurilor brune eumezobazice dar și a celor de pe versanți ușor înclinați și chiar din câmpia înaltă.

Gradul de aprovizionare în azot total este mediocru și normal până la adâncimea de 70 cm, iar în profunzime este submediocru. Conținutul în fosfor este de la slab la mediu, iar cel de potasiu este mijlociu.

Apa freatică se găsește la adâncimi variate cuprinse între 2 m și 18 m, în funcție de depărtarea față de albia râului [NUME_REDACTAT].

2.4 [NUME_REDACTAT] reprezintă factorul natural care reflectă, în cea mai mare parte, condițiile agro-pedo-climatice în interacțiune cu influența omului. Factorul climatic influențează în mod semnificativ răspândirea vegetației, prin umiditatea sau uscăciunea locurilor, prin arșița sau înghețuri repetate. În natură există un paralelism între zonele de vegetate și cele de sol, care se manifestă pe fundamentul diferențierilor climatice, în sensul că fiecărei zone sau subzone de vegetație îi corespunde un anumit tip de sol.

În bazinul pomicol situat pe [NUME_REDACTAT] Dulce, răspândirea formațiunilor vegetale se prezintă sub forma etajată. În partea nordică se evidențiază mai multe formațiuni cu predominarea făgetelor, cu sau fără amestec de gorunete, alunișuri.

Pe versanții nordici, nord-estici, pe platouri și pe pantele repezi apar formațiuni compuse de fag, gorun, carpen, mesteacăn.

Următorul etaj este reprezentat prin păduri de stejar cu amestec de Acer campestris, Acer tatoricum.

Vegetația ierboasă este reprezentată prin vinariță (Asperula ordorata), iarba vântului (Aspera spica-venti) ,obsiga (Bromus inermis), cu răspândire mai largă în pădurile de fag.

În lunca neinundabilă a [NUME_REDACTAT] apar frecvent plantații pomicole și culturi de câmp, alături de specii forestiere ca: Quercus robur, Ulmus poliacea, Populus alba, Salix alba, Alunus glutinosa.

Pe terenurile agricole cultivate în zona studiată s-a instalat treptat o vegetație spontană, eterogenă, la formarea căreia participă mai frecvent următoarele specii: Echinochloa curs-gali, Chenopodium album, Setaria glauca, Cynodon dactylon, Agropyron repens, Convolvulus arvensis, Cirsium arvense, Stellaria media, etc.

Pe măsura aplicării unei agrotehnici raționale, vegetația ierboasă din culturi manifestă un regres continuu.

=== partea V ===

7.3 Comportarea soiurilor de măr față de principalele boli.

În cadrul societății comerciale [NUME_REDACTAT] SA, cultura mărului ocupă cea mai mare suprafață comparativ cu celelalte culturi pomicole, în prezent, printre soiurile de măr care se afla în cultură încă de la înființarea plantațiilor, au mai fost introduse două soiuri de măr noi: [NUME_REDACTAT] și Pomus (soi care însă nu a intrat pe rod). De-a lungul anilor comportarea soiurilor de măr vechi în cultură (Jonathan, Golden, Parmen auriu, Starkrimson) față de principalele boli, a fost influențată de o serie de factori interni, ce țin de vârsta pomului, organul atacat și factoriexterni cum ar fi: temperatura

7.3.1 Comportarea soiurilor față de rapăn (Endostigme inaequalis)

Rapănul s-a manifestat în toate livezile de măr existente în patrimoniul S.C. [NUME_REDACTAT] SA. Această boală este semnalată în fiecare an dar suprafețele atacate la cele 7 ferme, diferă atât din punct de vedere condițiilor favorabile dezvoltării bolii (temperatura și umiditatea) cât și din punct de vedere al soiurilor aflate în cultură.

În anul 1999, boala s-a manifestat pe toate organele plantelor (frunze, lăstari, fructe). Momentul cel mai critic din punct de vedere al manifestării bolii, s-a semnalat în luna mai, când au căzut ploi ce au transformat în lapoviță și ninsoare și s-au înregistrat temperaturi negative.

Dintre soiurile aflate în cultură cele mai sensibile s-au dovedit a fi: Golden, Starkrimson și Starking. O rezistență mijlocie au prezentat soiurile: Wagener, Idared, Jonathan, iar soiul [NUME_REDACTAT] și alte soiuri de vară au manifestat o rezistență mai bună la atacul de rapăn.

7.3.2 Comportarea soiurilor fața de făinare (Phodosphaera leucotricha)

Făinarea este prezentă în toate livezile de meri și la toate fermele ce aparțin de S.C. [NUME_REDACTAT] SA. Până la apariția focului bacterian a fost considerată una din cele mai importante boli ale mărului, datorită soiurilor sensibile existente în cultură.

În anul 1999, boala s-a manifestat pe frunze și pe lăstari, pe toată perioada de vegetație. Apariția și extinderea atacului a fost posibilă datorită condițiilor favorabile înmulțirii făinării (umiditate atmosferică și temperatură). Luna iunie a creat condiții nefavorabile, temperaturi scăzute și precipitații în cantități mai mari ce au stânjenit evoluția făinării.

Soiurile de măr existente în cultură, diferă în privința sensibilității la făinare. [NUME_REDACTAT] și Parmen auriu s-au dovedit foarte sensibile. [NUME_REDACTAT], Starkrimson au fost slab atacate și foarte rezistente s-au dovedit soiurile Wagener și [NUME_REDACTAT].

7.4 Eficiența economică a tratamentelor efectuate la avertizarea bolilor și dăunătorilor în plantațiile pomicole la SC [NUME_REDACTAT] SA

Pentru a calcula eficiența economică a combaterii bolilor și dăunătorilor este necesar ca evidența primară din unitățile agricole să se realizeze astfel încât să se evidențieze :

= cât se poate de toate felurile de cheltuieli (forța de muncă, substanțe de combatere, materiale, etc.)

realizarea producției separat, pe parcele, în funcție de procedeul de combatere al bolilor și dăunătorilor aplicat;

= strângerea recoltei trebuie executata concomitent pe toate parcelele;

= întreaga producție trebuie evidențiată nu numai cantitativ ci și după calitate.

Pentru a scoate în evidență eficiența economică a combaterii bolilor și dăunătorilor evidența primară trebuie să cuprindă următoarele feluri de cheltuieli făcute pentru protecția plantelor:

= costul propriu-zis al pesticidelor și altor mijloace de protecție a plantelor din cadrul plantației, inclusiv cheltuielile cu depozitarea lor;

= cheltuieli cu transportul și manipularea pesticidelor;

= cheltuieli pentru pregătirea soluției de combatere;

= cheltuieli cu aplicarea propriu-zisă a tratamentelor.

Eficiența economică a agriculturii trebuie să țină seama de aspectele specifice ridicate de protecția plantelor.

Estimarea pierderilor produse de dăunători și agenți patogeni este o preocupare atât a specialiștilor din domeniul protecției plantelor cât și a economiștilor.

Se poate exemplifica eficiența economică specifică protecției plantelor, luând în considerare măsurile întreprinse și efectele obținute.

Măsurile constau în cheltuieli ocazionate de acțiunile întreprinse pentru prevenirea apariției bolilor și dăunătorilor inclusiv aplicarea tratamentelor.

Cheltuielile directe reprezintă valoric costul substanțelor, transportul, administrarea și toate celelalte cheltuieli ocazionate de obținerea sporului de recoltă neprevăzut inițial în calcul.

Efectul este expresia valorică a sporului de recoltă, reprezentând produsul principal și produsele secundare calculate la prețul de realizare.

Raportul dintre măsuri și efect poate fi exprimat în mărimi fizice de exemplu, kg substanță / kg producție de fructe.

Efectuarea tratamentului la cel mai potrivit moment, în funcție de biologia agentului patogen sau a dăunătorilor duce la obținerea unui efect economic maxim.

Avertizările primite la S.C. CERES DÂMBOVIȚA SA au fost întotdeauna concretizate prin tratamente aplicate la momentul maxim de eficiență.

Acest lucru a făcut ca în fiecare an, în această unitate, la cultura mărului să se obțină producții mari.

În general, față de producția din livezile netratate de măr, producțiile din livezile tratate, sunt mai mari cu circa 6000 kg / ha.

În vederea analizării eficienței economice a tratamentelor aplicate s-au folosit câțiva indicatori analitici și sintetici: producția medie la ha; cheltuieli de producție la ha; prețul de producție ; tona; prețul pesticidelor folosite; beneficiul la ha; rata rentabilității.

Rezultatele analizei economice efectuate la S.C. [NUME_REDACTAT] S.A. sunt redate în tabelul 21.

Din datele prezentate rezultă următoarele:

= sub aspectul producției medii realizate la varianta tratată, aceasta se triplează, fiind mai mare cu 16000 kg, justificând executarea tratamentelor;

= dacă ne referim la cheltuieli de producție cu tratamentele constatăm că se cheltuiesc în plus 9.000.000 lei/ha;

= venitul global obținut a fost ridicat, ceea ce a determinat obținerea unui beneficiu mai mare la varianta tratată față de cea netratată cu 2.400.000 lei/ha.

Pe lângă tratamentele aplicate, pe lângă faptul că producția crește cantitativ, se înregistrează și o calitate mult mai bună decât atunci când nu se aplică tratamente.

Pentru creșterea producției la ha se impune să se mărească gradul de mecanizare, să se sporească cantitatea de îngrășăminte la ha și acestea să se aplice diferențiat în funcție de sol.

=== 2 ===

Figura 4.1 :Fructe atacate de Monilioză

=== f ===

Figura 2 : Fructe atacate de [NUME_REDACTAT] 2.1 : Frunze de măr atacate de [NUME_REDACTAT] 5 :Fructe și frunze de măr atacate de [NUME_REDACTAT] 4 : Fructe atacate de [NUME_REDACTAT] 3 : Tulpina atacată de făinare

Figura 7: Lăstari atacați de Focul bacterian (exudat bacterian)

Figura 6: Fructe tinere atacate de Arsura bacteriană

Figura 8 :Fruct atacat de insecte

=== 1 ===

Figura 1.1 : Lăstari de măr atacați de mozaic

=== 12 ===

Situația fondului funciar în iunie 2002 pe ferme

Tabel 2

=== 15 ===

Tabel 5.

Media temperaturilor lunare ale solului la diferite adâncimi în perioada 1996-2000

=== 17 ===

Tabel 7

Media lunară a umidității relative a aerului (%) în perioada 1996-2000

=== 14 ===

Tabel 4.

Temperaturile lunare maxime și minime pe perioada 1996-2000

=== 13 ===

Tabel 3.

Temperatura normală a anilor 1944-1994 și temperatura medie lunară și anuală pe perioada 1996-2000

=== 16 ===

Tabel 6

Precipitații medii lunare și anuale în perioada 1996-2000

=== 47 ===

Tabel 9.

Momentele aplicării tratamentelor la măr

=== 51 ===

Tabelul 12.

Fungicide folosite în combaterea principalelor boli ale mărului omologate în 1996

=== 50 ===

Principalele fungicide folosite în combaterea rapănului, făinării și mărului și evoluția lor în timp.

În anul 1979, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] recomanda în "îndrumătorul pentru folosirea pesticidelor", următoarele produse folosite în combaterea celor trei boli păgubitoare, enumerate în tabelul de mai jos:

Tabelul 11.

=== 58 ===

În anul 1999, pe lângă produsele omologate pentru combaterea bolilor mărului au mai fost introduse următoarele:

Tabel 13.

=== 59 ===

5.2 Combaterea focului bacterian (Erwinia amylovora)

Aplicarea măsurilor de carantină asupra materialului vegetal este o măsură obligatorie, în zonele situate aproape de focarele depistate, se va face un control riguros al tuturor pomilor imediat după înflorit, pentru depistarea eventualelor focare de infecție apărute.

Se vor controla și gardurile vii, perdelele de protecție din lungul șoselelor, parcurile precum și arboretele din luncile râurilor, etc. în vederea depistării și lichidării focarelor de foc bacterian.

La pomii fructiferi (măr), lăstarii atacați vor fi tăiați, eliminând și 30 cm din porțiunea sănătoasă

=== 70 ===

Tabel 17.

Anul 1999

=== 68 ===

Tabel 15.

Consumul de materiale( pesticide) folosite în acțiunile de protecția plantelor:

Anul 1997

=== 69 ===

Tabel 16.

Anul 1998