Contributii la Stabilirea Particularilor Agrobiologice la Cateva Soiuri Noi de Prun

CAPITOLUL I

Importanța culturii prunului, taxonomia, originea și distribuția geografică a speciilor mai importante

din genul [NUME_REDACTAT] culturii prunului

Prunul este una dintre cele mai vechi specii pomicole cultivate de om, cu o arie largă de răspândire pe glob, ce se bucură de multă atenție în toate țările care dispun de condițiile climatice corespunzătoare cerințelor biologice ale speciilor și soiurilor cunoscute.

Cu toate că prunul se cunoaște de peste 2000 de ani, iar în literatura de specialitate sunt citate cca. 2500 de soiuri de prun, numărul soiurilor extinse în cultură este limitat.

Se poate afirma că soiurile de prun au cerințe bine definite genetic, capacitate de adaptare limitată, astfel că în fiecare zonă se pot cultiva numai anumite soiuri, adăugându-se la aceasta tradiția locală, gustul consumatorilor, parametrii impuși de tehnologie.

Importanța culturii prunului rezultă din două aspecte și anume : din valoarea nutritivă deosebită a fructelor atât în stare proaspătă cât și industrializate; iar al doilea aspect se referă la efectele economice generate de cultura prunului ale cărui fructe se pot valorifica în stare proaspătă, deshidratată, prelucrate în gem, magiun, marmeladă, compot, distilate, pe o perioadă lungă de timp comparativ cu alte fructe de sezon scurt.

Prunele se impun în alimentația umană prin conținutul bogat în glucide 7-18 %, dar mai ales prin conținutul de substanțe biologice active, în special minerale și vitamine cărora li se alocă un rol important în nutriția omului modern.

În compoziția prunelor predomină acidul malic și în cantități mai mici acizii citric și benzoic. De asemenea mai conțin substanțe tanante, antociani care dau culoarea, ciadină care are rolul vitaminei P (Radu I. F., 1985).

Fiind produse naturale, prunele proaspete conțin toate microelementele necesare desfășurării vieții omului. Cel mai reprezentativ element este K – 170 mg % apoi Ca – 12 mg %, Mg – 10 mg %, P, Na, Fe, Mn ([NUME_REDACTAT] 1984). Dintre vitamine cele mai reprezentative sunt : vitamina C sub 4,0 mg %, caroten 0,9 mg %, B1 – 0,83 mg %, B2 – 0,03 mg %, PP – 1,0 mg %.

Se cunoaște valoarea nutritivă a prunelor proaspete și deshidratate, ele fiind un important aliment în hrana omului.

De asemenea, conveerul de soiuri create, asigură consumul de prune proaspete de la sfârșitul lunii iunie până la sfârșitul lunii octombrie după care în restul anului se pot consuma compoturi de prune, nectar, suc, gem, marmeladă, cremogenat, prune în apă, prune refrigerate în sirop de zahăr, prune deshidratate, etc.

1.2. Taxonomia speciilor de [NUME_REDACTAT] Prunus face parte din familia Rosaceae și este alcătuit în totalitate din plante lemnoase perene.

În cadrul acestui gen sunt grupate peste 230 de specii care prezintă interes din punct de vedere ornamental, forestier sau fructifer (Jukovski, 1951).

Layne și Siberman (1986), citați de Maraux (1995), afirmă că ultima clasificare făcută de Redher, în 5 subgenuri, este cea mai corectă pentru genul Prunus. Numărul de bază al cromozomilor este x = 8 la speciile Prunus iar nivelul de ploidie variază în funcție de specie între 2 x și 22 x.

Ingram (1948) a făcut și el clasificarea genului Prunus și față de Redher a introdus genul Lithocerasus, care de fapt inclus în subgenul Cerasus (P. besseyi, P. pumilla, etc.).

[NUME_REDACTAT], genul Prunus are în componență următoarele subgenuri:

[NUME_REDACTAT] (prunus, cais);

Amygdalus (L) Focke (migdal, piersic);

[NUME_REDACTAT] (vișin de nisipuri);

[NUME_REDACTAT]. (vișin, cireș, cireș decorativ);

Padus (Moench) Koehne (cireș păsăresc, mălin);

[NUME_REDACTAT] (cireșul Laurel).

Lucrările de botanică sistematică și cele de pomicultură apărute în România în intervalul 1950-1996 s-au bazat în exclusivitate pe lucrări capitale apărute în acest interval și puternic influențate de unele tendințe manifestate în știința din țările estice (Flora RSR, 1952-1961; Flora mică ilustrată a RPR, 1958; Pomologia RSR, 1963-1968). Aceste lucrări au impus o altă clasificare taxonomică a genului Prunus, din care au fost desprinse genuri noi ca: Persica, Amygdalus, Armeniaca, Cerasus și Padus.

Pentru îndreptarea situației, Botu I. (1997), pe baza codurilor de nomenclatură botanică publicate în urma congreselor științifice de la Paris (1954), Montreal (1959), Edinbourgh (1964), Seattle (1969) și Utrecht (1973), propune folosirea clasificării lui Redher și în lucrările științifice din România pentru evitarea unor greșeli și dificultăți de înțelegere.

Originea și distribuția geografică a speciilor de prun

Din punct de vedere al originii geografice speciile de prun se clasifică în specii eurasiatice și specii americane.

Speciile eurasiatice cele mai importante sunt: Prunus domestica L., Prunus cerasifera Ehrh., Prunus spinosa L., Prunus insitiția L., Prunus salicina Lindt., Prunus simonii Carr., Prunus ussuriensis Kuv. et Kost., etc.

Prunus domestica L. (prunul de grădină, prunul domestic sau prunul vânăt) este originar din zona munților Caucaz și zona [NUME_REDACTAT] dar este întâlnit și în stare semisălbatică în Balcani și în țările mediteraneene. Prunul comun este reprezentat de un număr de peste 1500 de soiuri dintre care multe sunt de calitate foarte bună pentru masă și industrializare. În prezent, aceste soiuri sunt răspândite în majoritatea continentelor.

Această specie prezintă importanță genetică deosebită, soiurile provenite din ea sunt hexaploide (6x = 48 cromozomi).

Rîbin (1936), Crane (1949), Crane și Lawrance (1952), Jukovski (1965) au susținut ideea că Prunus domestica este un hibrid hexaploid provenit din încrucișarea dintre Prunus cerasifera (2x) și Prunus spinosa (4x). În acest caz formula genetică acceptată este SSS1S1CC, în care SSSS provine de la Prunus spinosa și CC de la Prunus cerasifera.

Recent, Salesses (1978) și Salesses ș.a. (1988), prin lucrările de hibridare complexe efectuate între diferite specii ale genului Prunus și analizele citologice au ajuns să conteste teoria lui Rîbin și să formuleze o altă teorie care lasă semne de întrebare cu privire la participarea speciei Prunus spinosa la formarea speciei Prunus domestica.

După acești autori, formula genetică acceptată pentru Prunus domestica ar fi DDD1D1CC.

În zona subcarpatică a Olteniei specia este reprezentată de un număr mare de soiuri și biotipuri locale.

Prunus insitiția L. (scolduș, goldan, gogoșel). Se întâlnește în Europa și în zona Caucaz sub formă spontană sau cultivată. Arealul de răspândire este mai nordic decât în cazul lui Prunus domestica L. Prunus insitiția se caracterizează printr-un polimorfism foarte accentuat, existând un număr foarte mare de biotipuri locale în special în zona [NUME_REDACTAT] și în zona Europei de [NUME_REDACTAT] (inclusiv în zona subcarpatică a Olteniei).

Soiurile provenite din P.insitiția se încadrează în grupele: Juliana („[NUME_REDACTAT]”, „Scolduș”, „Gogoșele negre”, „Crihen”), Pomariorum („Gălbioare”, „Prune albe”) și Syriaca („Mirabelle” cu fruct galben).

Din punct de vedere genic, P. insitiția este un hexaploid (6x = 48) și este considerat ca fiind cel mai vechi între pruni, alături de P. spinosa (sâmburi găsiți în locuințele lacustre din Elveția, cu o vechime de peste 6.000 ani).

Alături de pruni de tip hexaploid au fost depistați și pruni pentaploizi (5x = 40), foarte asemănători fenotipic cu P. insitiția („[NUME_REDACTAT] de Toulouse” și „Damas 1869”). Botu I. (1978) semnalează în zona subcarpatică a Olteniei unele biotipuri de prun care nu pot fi strict încadrate în P. domestica sau P. insitiția și de aceea afirmă că zona respectivă poate fi considerată un centru genetic secundar de formare a prunului.

Prunus cerasifera Ehrh. (corcoduș sau mirobolan). Este o specie originară din Asia, având mai multe centre genice de formare (Caucaz, Iran și Turcia). Ulterior, s-a răspândit în Balcani și apoi în centrul și vestul Europei. [NUME_REDACTAT] și în special în România se găsește atât în cultură dar și în stare semi-cultivată datorită capacității de a crește pe soluri variate. [NUME_REDACTAT], corcodușul se întâlnește pe tot cuprinsul țării dar cea mai mare densitate o are în [NUME_REDACTAT] și în zonele colinare din Muntenia, Oltenia și Banat. Se folosește atât pentru fructe cât și ca portaltoi.

[NUME_REDACTAT] cerasifera este reprezentată de o populație numeroasă de biotipuri foarte diferențiate fenotipic, probabil datorită și autosterilității sale. Din punct de vedere genetic, corcodușul (mirobolanul) este un diploid (2x = 16). Totuși sunt prezente și forme de triploide (3x). Formula genetică folosită pentru P. cerasifera este CC. Se combină relativ ușor cu alți reprezentanți ai diferitelor specii din genul Prunus, și mai ales cu speciile diploide.

Prunus spinosa L. (porumbarul). Se întâlnește în stare sălbatică în toată Europa (în special în sud și sud – est), în nordul Africii, în vestul și centrul Asiei. Se utilizează uneori ca portaltoi sau ca plantă ornamentală.

P. spinosa este un tetraploid (4x=32), cu formula genetică SSS1S1. De remarcat că specia prezintă forme cu număr variabil de cromozomi (3x, 4x, 6x). Specia este prezentă în toată Oltenia alături de P. domestica, P. insitiția și P. cerasifera.

Prunus salicina Lindt. (prunul japonez). Este originar din China unde se găsește încă și în stare sălbatică. În ultimii 200 – 400 de ani a fost introdus în Japonia și ulterior în America unde a dat naștere prin hibridări intra și interspecifice la numeroase soiuri cunoscute ca soiuri de prun americano-japoneze sau chino-japoneze. Această specie este diploidă (2x = 16) și se încrucișează ușor cu specii diferite și poliploide din genul Prunus.

[NUME_REDACTAT], se găsește prezentă în colecțiile pomologice alături de soiuri cu origine din P. salicina. Are mare importanță în programele de ameliorare pentru crearea de soiuri pentru zonele mai călduroase ([NUME_REDACTAT], California, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]).

Prunus simonii Carr. (pruna caisă). Este o specie destul de puțin răspândită în nordul Chinei și de mică importanță.

Prunus ussuriensis Kuv. et Kost. (prunul de Ussaria). Se găsește în stare sălbatică în Siberia și în China. Se folosește ca sursă de gene pentru crearea de soiuri rezistente la ger.

Speciile americane

Un centru puternic de formare a speciilor de Prunus este America de Nord. Speciile americane de prun sunt : Prunus americana Marsh., Prunus hortulana Bailey., Prunus nigra Ait., Prunus besseyi Bailey, Prunus maritima Marsh., Prunus alleghaniensis Porter., Prunus angustifolia Marsh., Prunus gracilis Engelm et Gr., Prunus mexicana S. Wats, Prunus munsoniana Wight. et. Hedr., Prunus subcordata Benth., Prunus umbellata Ell., Prunus pumilla L..Toate aceste specii sunt diploide (2x = 16).

Cele mai importante dintre acestea sunt :

Prunus americana Marsh (prunul american) Este cea mai răspândită specie de Prunus din America de Nord și cea mai folosită în hibridările cu P. salicila. Această specie este o importantă sursă de gene pentru rezistența la ger și este folosită uneori și ca portaltoi. Se întâlnește în centrul și estul [NUME_REDACTAT] ale Americii, în stare spontană.

Prunus hortulana Bailey (prun hortulan, pruna gâștelor sălbatice). Este o specie care formează ușor hibrizi cu alte specii de prun american. Se consideră a fi un hibrid natural între P. americana și P. angustifolia. Această specie este răspândită în centrul și sud – estul [NUME_REDACTAT] ale Americii.

Prunus nigra Ait. (prunul canadian). Se întâlnește în stare sălbatică în nordul Americii de Nord (Cananda). Este specia de prun cea mai rezistentă la ger și ca atare prezintă un interes major ca sursă de gene în programele de ameliorare.

Prunus besseyi Bailey (vișinul de nisipuri). Arealul de răspândire al acestei specii este centrul și nordul [NUME_REDACTAT] ale Americii. Este o specie folosită în programele de ameliorare a portaltoilor de prun de tip dwarf și ca sursă de rezistență la ger pentru soiurile din P. salicina.

Celelalte specii sunt destul de puțin utilizate în programele de ameliorare și există relativ puține soiuri în cadrul acestor specii, unele au fructe comestibile, iar altele sunt folosite ca plante ornamentale, etc. Valoarea lor rezidă în fondul complex de gene pe care îl posedă.

Arealul de cultură al prunului

Cultura prunului se regăsește pe un vast areal, practic pe toate continentele (cu excepția Antarcticii).

Extinderea uriașă, pe tot globul, s-a datorat rusticității și amplitudinii ecologice mari a soiurilor de prun care pot fi cultivate în cele mai diverse condiții climatice.

Deși arealul de cultură este uriaș, constatăm că acesta nu este ocupat în mod uniform. Cultura prunului este cantonată în anumite zone tradiționale și de vocație. Cele mai mari și mai cunoscute zone de cultură sunt : sud–estul Europei (România, Yugoslavia, Bosnia–Herțegovina, Bulgaria, Ungaria, Moldova), centrul Europei (Germania, Polonia, Cehia, Slovacia, Austria), vestul Europei (Franța), sudul Europei (Italia, Spania, Grecia), [NUME_REDACTAT] (Turcia), sudul Rusiei, nord–estul Chinei și Japonia, America de Nord (California, [NUME_REDACTAT], etc.). Chiar și în cadrul acestei regiuni, cultura prunului este amplasată în zone ecologice mai restrânse.

În ultimele 2-3 decenii , cultura prunului s-a extins și la alte zone, în special la cele din emisfera sudică (Argentina, Chile, Australia, [NUME_REDACTAT], Oceania și India).

Cu privire la arealul de cultură al prunului se impune să se facă unele remarci legate de originea genetică a sortimentelor.

Sortimentele de soiuri provenite din P. domestica și P. insitiția domină arealul geografic situat în zonele temperate ale celor două emisfere. Fiind mai rezistente la frig și cu înflorirea mai tardivă, aceste soiuri se cultivă în general între 30 – 50° latitudine nordică și 30 – 45° latitudine sudică. Soiurile provenite din P. salicina sunt mai sensibile la temperaturile scăzute din iarnă și de aceea arealul lor de cultură este plasat în zone mai calde (25 – 40° N și 20 – 30° S) (Cociu ș.a., 1997),

În condițiile ecologice din România se cultivă sortimente formate exclusiv din soiuri de tip european. [NUME_REDACTAT], cultura prunului este cantonată masiv în zona dealurilor subcarpatice din Oltenia și Muntenia (peste 35 %), dealurile din Banat și Hunedoara (10 %), apoi în județele Sălaj, Cluj, Bacău, Neamț, etc. Cultura prunului în zonele de câmpie este puțin extinsă.

CAPITOLUL II

Situația culturii prunului pe plan mondial și național

Situația actuală a culturii prunului pe plan mondial

În ultimele decenii producția mondială de fructe a cunoscut un deosebit avânt datorită îmbunătățirii continue a tehnologiilor de producție și păstrare, industrializare și transport.

Dacă la nivelul anului 1950 prunele reprezentau 2,4% din producția mondială de fructe (125 milioane tone), în anul 1990 ponderea lor a scăzut la 2%. În această perioadă populația mondială a crescut de la 2,5 miliarde la peste 5 miliarde.

În acest context nu se poate vorbi de o supraproducție de fructe în general s-au de prune în special, ci mai degrabă de o creștere mai accentuată a pretențiilor consumatorilor privind calitatea.

Fiind o specie de climat temperat, prunul ocupă totuși locul al patrulea după măr, păr și piersic, în zona respectivă, cu o producție mondială de 7.998.450 tone, în anul 1998, iar în anul 2000 producția era de 8.222.000 tone.

Producția mondială de prune a crescut de la 5.515.000 tone, media anilor 1979/1981 la 6.712.500 tone media anilor 1991/1994.

Contribuția principală la acest spor a adus-o Asia cea mai mare producătoare de prune (5.167.000 tone, respectiv 54% din producția mondială), urmată de Europa (2.773.600 tone), America de Nord, America de Sud, Africa și Oceania (tabelul 1).

Remarcăm faptul că în timp ce în Asia producția medie de prune din perioada 1991/1994 a sporit cu peste 250% comparativ cu perioada 1979/1981, cea din Europa a scăzut la 86,9% pentru aceași perioadă.

În principalele țări producătoare de prune (tabelul 2), datele pe care le deținem sunt relevante pentru a stabili evoluția producției. [NUME_REDACTAT] are cea mai mare producție de prune în anul 1994 de 1.876.000 tone, urmată de S.U.A. cu 798.000 tone.

Producția mondială de prune pe continente, în perioada 1996 – 2000*

( După FAO STAT Database 1996 – 2000 )

Tabelul 1

*1996 –2000

În anul 2000, Europa a înregistrat o producție de 2.404.000 t prune și Asia o producție de 5.167.000 t prune , iar Oceania 31.000 t prune.

Producția de prune în principalele țări cultivatoare – mii tone,

în perioada 1994 – 2000*

( După FAO STAT Database 1994 – 2000 )

Tabelul 2

*1994 – 2000

În anul 2000, China a înregistrat o producție de 3.611.000 t, urmată de S.U.A. cu 668.000 t, Yugoslavia 460.000 t, România cu 345.000 t.

Situația actuală a culturii prunului în [NUME_REDACTAT] România, prunul este cea mai apreciată și răspândită specie pomicolă și va rămâne liderul pomiculturii datorită ponderii pe care o deține ca suprafață cultivată, producție de fructe, a modului divers de valorificare a acesteia, precum și a altor însușiri. Datele înregistrate în ultimii ani pun în evidență faptul că producția de prune realizată reprezintă peste 40% din totalul fructelor produse în România, iar dacă se are în vedere și materialul săditor produs în pepiniere, se constată că prunul deține 45% din totalul livezilor existente.

Cele mai favorabile zone de cultură se întâlnesc în regiunea dealurilor subcarpatice meridionale unde s-au creat adevărate centre genice în care s-au format numeroase soiuri autohtone, iar altele din afară au găsit condiții de favorabilitate maximă.

Datorită plasticității sale ecologice mari și a capacității de adaptare prunul s-a întins și în nordul țării (Botoșani, Iași, Bacău), în vest (Hunedoara, Arad, Timiș, Satu-Mare, Oradea), precum și în zonele de câmpie, stepă sau silvostepă, dar cultura prunului a fost și este cantonată în principal în zona subcarpatică, în județele : Argeș, Vâlcea, Prahova, Olt, Buzău, Gorj, Caraș-Severin, Dâmbovița, Mehedinți (Cociu V., 2000).

Producția totală de prune a oscilat în limite foarte largi de la 816.500 tone în anul 1985 la 252.500 tone în anul 1995, (tabelul 3).

Totuși în anul 2000 s-a obținut o producție totală de prune de 471.000 tone, ceva mai mare decât în anul 2001 (430.000 t)., se încearcă o stabilitate ca urmare a refacerii vechilor livezi țărănești, a aplicării tehnologiei de cultură specifică prunului și a introducerii unor soiuri noi mai productive

Soiurile străine Agen, [NUME_REDACTAT] și Vinete de Italia dețineau împreună cca. 11% din totalul pomilor.

Procentul mare de 41%, pe care-l dețineau cele trei soiuri vechi românești (Vinete românești, Grase românești și Tuleu gras) se datora calității fructelor, însă productivitatea și comportarea slabă față de atacul bolilor a soiului Vinete românești, periodicitatea accentuată de rodire a soiului Grase românești, frângerea și dezbinarea ramurilor, sub greutatea rodului la Tuleu gras, aveau ca rezultat diminuarea producției globale cu cca. 45-50%.

Era necesară completarea sortimentului de prune cu noi soiuri mai rezistente la boli, mai productive și cu diferite epoci de coacere care să asigure un sezon lung, neîntrerupt de prune, îndeosebi pentru consum în stare proaspătă.

Producția totală de prune în România anilor 1985 – 2001 *

([NUME_REDACTAT] al României, 1985 – 2001)

Tabelul 3

*1985 – 2001

Etapele parcurse din 1950 până în 2001 au avut stabilite prin program obiective precise, astfel că din realizarea și studiul sistematic al unui mare volum de material biologic au fost omologate soiuri noi autohtone, care posedă în majoritate însușiri și caracteristici superioare. În același timp, au fost aduse în țară peste 220 de soiuri noi din sortimentul mondial, dintre care au intrat sau au perspective de a intra în sortimentul românesc (Stanley, Valor, Vision, Bluefree, Rivers timpuriu). Sortimentul actual cultivat în România cuprinde 31 de soiuri din care 21 sunt soiuri autohtone (tabelul 4). Tot aici putem include și soiurile create recent în țară : Centenar, Silvia, Pescăruș, Albatros, Piteștean, Record, etc., dar care nu au fost verificate în toate zonele de maximă favorabilitate pentru cultura prunului.

Din cele de mai sus reiese că prunul va rămâne și în viitor specia principală în pomicultura românească, aceasta fiind o orientare foarte bună, cu condiția de a se acorda mai multă atenție calității fructelor, funcție de destinația lor, prioritate acordându-se fructelor pentru consum în stare proaspătă și celor pentru deshidratare.

LISTA SOIURILOR DE PRUN RECOMANDATE PENTRU SORTIMENTUL

CULTIVAT ÎN ROMÂNIA Tabelul 4

CAPITOLUL III

Stadiul cercetărilor privind sortimentul de soiuri

pentru specia prun

Stadiul cercetărilor privind sortimentul de soiuri

pe plan mondial

În pomicultură, soiul este factorul principal al sporirii producției, importanța soiului sporește și în raport cu diferitele moduri de întrebuințare și în special de gustul consumatorului.

Sortimentul mondial de prun, atât de tip european cât și de tip americano-japonez este foarte bogat în soiuri, unele dintre ele arătând o mare plasticitate în ceea ce privește adaptarea la variatele condiții climatice din diferitele zone ale lumii și s-au impus peste tot, prin calitățile deosebite ale fructelor. Exemple de soiuri de tip european, foarte răspândite în sortimentele țărilor cultivatoare sunt : Agen, Vinete de Italia ([NUME_REDACTAT]), Stanley, [NUME_REDACTAT], President, [NUME_REDACTAT] Verte, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Althan, [NUME_REDACTAT], Vinete românești, etc..

Dintre soiurile de prun americano-japoneze cele mai răspândite sunt : [NUME_REDACTAT], Shiro, Methley, Beauty, [NUME_REDACTAT],(Ramming și Cociu, 1991).

Sortimentele țărilor mari cultivatoare de prun sunt de cele mai multe ori adaptate marilor cerințe, în ceea ce privește valorificarea producției. Un astfel de sortiment îl are Yugoslavia. Producția este localizată în special în Serbia (66,2%), mai puțin în Bosnia-Herțegovina (19%) și Croația (10,4%),(Paunuovic S.A., Paunovic A.S., 1990).

Sortimentul este structurat în funcție de destinația fructelor în :

sortimentul pentru fructe de masă: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Ersinger, President adăugându-se unele soiuri noi : Cacanska rana, Cacanska lepotica, etc. ;

sortiment cu destinație mixtă alcătuit din tipuri de Pozegaca (Vinete românești), Stanley, Agen 707 și alte soiuri pentru deshidratare: Valjevka, Cacanska rodna, Jelika, Cacanski secer, (Paunovic, S.A. și colaboratorii, 1993);

sortimentul pentru industrializare: [NUME_REDACTAT] și Mirabelle.

Pe coasta Dalmației (Croația) există și un sortiment de soiuri de tip americano-japonez, soiuri destinate consumului în stare proaspătă : [NUME_REDACTAT], Frontiere, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], (Ramming și Cociu, 1991).

Pomii din speciile de prun se găsesc în toate statele americane, exceptând Alaska, dar marea majoritate a soiurilor existente în cultură nu sunt bine adaptate la diferitele condiții pedoclimatice. Astfel, înainte de anul 1990 programele de ameliorare au avut ca obiectiv adaptarea prunului la cele mai severe clime (Fogle H. W., 1978).

Succese mari s-au obținut în statul [NUME_REDACTAT], unde [NUME_REDACTAT] a creat soiul Stanley, introdus în cultură în anul 1926. Între anii 1980-1990 au fost lansate în producție 83 de soiuri noi, de tip chino-japonez, majoritatea selecționate în California de Weinberger J., Anderson F., Ramming D. Și alții ([NUME_REDACTAT] ș.a., 1992) .

Numai soiurile Edwards, Emperor și [NUME_REDACTAT], lansate în aceeași perioadă au la bază specia P. domestica și se remarcă prin fructe foarte mari.

Norton J.D., Boyhan G.E., Smith D.A.,și Abrahams B.R., (1991), au creat soiul AU – Cherry de prun la [NUME_REDACTAT] Alabama, soi la care s-au adus îmbunătățiri în ceea ce privește vigoarea pomului, un soi tolerant la arsura frunzei (Xybella fastidiosa).

În S.U.A., numărul soiurilor de prun cultivate este mare datorită condițiilor ecologice diferite de la un stat la altul.

O pondere însemnată o au soiurile : Stanley, Blue free, Agen 707, Sargent, Iroquois, Yakima, Seneca, Oneida, etc.(Morettini, 1960, Ramming DW și Cociu V., 1991; Cociu V., 1994).

[NUME_REDACTAT], țară cu climat rece, puțin prielnic culturii prunului, se manifestă totuși un interes deosebit pentru această specie, mai ales pentru soiurile chino-japoneze.

Stațiunea de [NUME_REDACTAT] Vinelland – Ontario, a lansat în ultimii 20 de ani, soiurile Veeblue, Voyageur și Varier care se alătură celor create mai demult : Valor, Verity și Vision (Tehrani G., 1991).

Germania, este un alt mare producător de prune, având un sortiment bogat de soiuri. Sortimentul este alcătuit din soiurile : Hauszwetche, [NUME_REDACTAT], Ersinger, Auerbacher, Ortenauer, Stanley, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Hanita, Elena, Valjevka, etc. (Hartmann W., 1994).

[NUME_REDACTAT] cultura prunului este cantonată în principal în landul Baden – Wurttemberg și în alte landuri din fosta Germaniei de est.

Prunele reprezintă în Germania 48% din totalul fructelor obținute. Alte soiuri mai vechi (President, Mirabelle de Nancy) se întâlnesc în cultură (Botu I., 1993).

[NUME_REDACTAT], sortimentul este diversificat, în funcție de zonele de cultură cât și în funcție de destinația fructelor.

Sauty J., și Bernhard R., au selecționat încă din perioada anilor 1950–1960 unii cloni valoroși din vechile soiuri autohtone D’ Ente (Agen) și Imperial, ca de exemplu : D’Ente 707, D’Ente 626, [NUME_REDACTAT] 449 și altele.

După anul 1970 Renaud R., a elaborat un program de hibridări controlate și de utilizarea radiațiilor ionizante, obținând un volum însemnat de plante hibride.

Dintre acestea au fost selecționate noile soiuri : Lorida, Primacotes, Tardicotes și Spurdente (mutație indusă din D’Ente 707).

Ponderea cea mai mare în această țară o au soiurile destinate deshidratării : Agen și clonele sale precum și soiuri provenite din Prunus salicina (Methley, [NUME_REDACTAT], Allo, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Friar, Simka, [NUME_REDACTAT]), (Botu M., 1995).

Varietățile : [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Friar, prezintă o bună calitate gustativă susține [NUME_REDACTAT] (1993).

Bernhard R., și Renaud R., (1982) susțin că cele trei soiuri destinate pentru deshidratare :Primacotes, Lorida, Tardicotes, prezintă calități superioare privind precocitatea, gustul, dar prezintă anumite dificultăți privind deshidratarea și ulterior rehidratarea.

În anul 1993, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] prezintă principalele caracteristici ale clonelor soiului D’Ente (GF 652, 642, 303, 698, GF 707 ou 2733 T, Spurdente ou GF 3162) în lucrarea „Les varietes de prunes destinees au sechage”.

[NUME_REDACTAT], Christoff (1968) a obținut hibrizi toleranți la P.P.V. din sâmburii soiului tolerant [NUME_REDACTAT] în urma unor polenizări libere, care au depășit în calitate și rezistență hibrizii artificiali obținuți cu prunul de Kjustendil. În această țară există un sortiment alcătuit din : Agen, [NUME_REDACTAT] Verte, Monfort, Tuleu gras, [NUME_REDACTAT], Kiustendilska (80%) (Botu I., 1978), la care s-au adăugat în ultimii ani soiurile : Gabrovska, Desertna, Burea, Strinava, Bluish of Struma (Cociu V., 1994).

[NUME_REDACTAT] (Faccioli F., 1967) cultura prunului a prezentat de-a lungul anilor o creștere foarte mică, fapt ce a determinat ca producția să nu se ridice la nivelul celorlalte fructe. Din numeroșii cercetători italieni menționăm :[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] (1993) s-au ocupat de ameliorarea soiurilor de prun și prezintă marile filiere productive de prune deshidratate cu rol important în Italia : [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] (1993) precizează că dintre varietățile studiate, soiul [NUME_REDACTAT] prezintă un grad variabil de autofertilitate, iar soiul [NUME_REDACTAT], Fortune, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] prezintă calități gustative deosebite.

Sortimentul este alcătuit din soiuri de tip european (P. domestica) dar și de tip americano-japonez (P. salicina).

Dintre soiurile de tip european se cultivă : Stanley, [NUME_REDACTAT], President, Agen 707, Sugar, Giant, Ontario, Imperial etc., dar și soiuri noi introduse : [NUME_REDACTAT], Firenze 90, Grossa di Felissio, Parlantina (Botu I., 1978; Ramming și Cociu 1991; Cociu V., 1994; Botu M., 1995).

[NUME_REDACTAT] pepinieristul [NUME_REDACTAT] a creat multe soiuri răspândite și astăzi în cultură : Cezar, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Heron, Monarch, President, (Botu I., 1997).

[NUME_REDACTAT] și fiul său au fost foarte prolifici în munca de creare a noi soiuri de prun, dintre care Utility, Bountiful, Cropper și [NUME_REDACTAT] sunt cele mai cunoscute (Botu I., 1997).

[NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] factorul limitativ pentru prun în cele mai multe zone de cultură este gerul. Astfel, Kolesnikova F.A. (1978) a selecționat două soiuri de calitate cu rezistență bună la ger : Alionușka și Okskaia și doi hibrizi de perspectivă (Botu I., 1997). [NUME_REDACTAT] și țările [NUME_REDACTAT] cu condiții climatice mai deosebite sortimentul actual mai cuprinde cinci dintre soiurile create de Miciurin din 1948, toate foarte rezistente la ger. Ameliorarea sortimentului a fost continuată de Vimaminov N.I., Emibeev H.K., și Eremin care lucrează și în prezent la obținerea soiurilor moderne cu destinație mixtă de valorificare.

Polonia are sortimentul alcătuit în exclusivitate din soiuri de prun de tip european, cum ar fi : Vânăt de Italia, Vinete românești, Stanley, Wangenheims, Fruhzwetsche.

Cehia și Slovacia prezintă în cultură următoarele soiuri : [NUME_REDACTAT] Althan, [NUME_REDACTAT], Stanley, [NUME_REDACTAT] Verte, Gabrovska, Vânăt de Italia, Cacanska lepotica, Mirabelle de Nancy, Bonne de Bry (Drobny I., 1991).

[NUME_REDACTAT] cultura prunului s-a bazat multă vreme pe câteva soiuri locale rezultate prin selecția populară și pe cele câteva soiuri străine vechi: Agen, [NUME_REDACTAT], Peche, Vinete de Italia etc.. Astăzi se remarcă o activitate intensă de selecție clonală la soiurile autohtone (în special la soiul Besztervei) și la îmbunătățirea sortimentului prin introducerea soiurilor noi de peste hotare. Mai recent s-au introdus în sortiment soiurile : Cacak’s Early, Cacak’s Beauty, Cacak’s Best, Cacak’s Fruitful și unele soiuri românești (Botu M., 1995).

Elveția cu toate că produce cantități mici de prune are sortiment destul de variat alcătuit din : Zimmens, Buhler, Vânăt de Italia, Herman, Opal, President, Hauszwesche, (Kellerhals și colaboratorii, 1991; Botu M., 1995).

[NUME_REDACTAT] Moldova s-au obținut rezultate bune la Institutul de Pomicultură și Viticultură din Chișinău de către Hramov I., [NUME_REDACTAT], Chișinevskaia rannaia, Vengherca inbileinaia, Vengherca krupnaia fiind deja răspândite în cultură.

Ca să facem un bilanț asupra sortimentului mondial putem spune că în perioada 1980–1990 au apărut 194 soiuri din care 111 soiuri chino – japoneze (57%) și 83 soiuri de tip european (43%).

Stadiul cercetărilor privind sortimentul de soiuri

pe plan național

Prunul este cea mai răspândită și apreciată specie pomicolă încă din timpuri străvechi pe teritoriul locuit de români, datorită ponderii pe care o deține ca suprafață de cultură, producției marfă, modurilor diverse de valorificare și a tradiției în cultura acestei specii, rămâne și în viitor liderul pomiculturii românești.

Deși în decursul timpurilor, pomicultorii anonimi au selecționat din flora spontană o serie de soiuri valoroase, printre care încă rămân etalon pentru unele însușiri Tuleu gras, Gras românesc și Vinete românești, actuala etapă de dezvoltare a societății a impus o serie de parametrii noi, superiori celor existenți la soiurile cunoscute.

[NUME_REDACTAT] în Pomologia sa (1871) menționează 8 soiuri de prun care ar fi fost introduse după anul revoluționar 1848, printre care : [NUME_REDACTAT], Vinete de Italia, Renclod verde, Péche etc..

Certitudine asupra introducerii oficiale a unui mare număr de soiuri străine avem din anul 1889, când au fost înființate primele pepiniere de stat (Pomologia R.P.R., vol. I, 1963). La începutul secolului al XX-lea sunt deja citate 21 de soiuri introduse printre care, în afară de cele amintite de Hențescu I. :Kirke, Ontario, Victoria, Jefferson, [NUME_REDACTAT], etc..

Deși unele dintre soiurile introduse și-au găsit la noi o a doua lor patrie, cum e cazul soiurilor : [NUME_REDACTAT], Agen, Vinete de Italia, iar mai recent Stanley, modernizarea sortimentului de prun a înregistrat cele mai spectaculoase rezultate în ultimii 40 de ani, ca urmare a activității desfășurată în cadrul unui program românesc de ameliorare genetică. Acest program a fost inițiat de Prof. [NUME_REDACTAT] (1951), obiectivul prioritar a fost ameliorarea unor însușiri și caractere deficitare la unele soiuri autohtone ca :

– Tuleu gras : sporirea rezistenței la rupere și la dezbinarea ramurilor de schelet precum și mărirea rezistenței la ger;

Gras românesc : înlăturarea aderenței sâmburelui la pulpă și mărirea fructului;

Vânăt românesc : sporirea rezistenței la atacul de Polystigma rubum, mărirea fructului și schimbarea structurii ramurilor fructifere.

Această primă etapă se referă la perioada 1950 – 1960.

Pentru realizarea obiectivelor propuse au fost efectuate numeroase combinații genomale, folosindu-se ce genitori de caracter soiurile : [NUME_REDACTAT], Vinete de Italia, Agen, Abbaye d’Arton, Péche și altele. Lucrările au fost efectuate la fosta Stațiune experimentală (pepinieră) Istrița–Buzău, la Stațiunea experimentală agricolă Mărculești – Ialomița (Cociu V., 1968-1976) la Stațiunea pomicolă Tg. Jiu (Blaja D., 1968). Ele s-au finalizat prin omologarea soiurilor noi : Tuleu timpuriu, Superb, Gras ameliorat, Tuleu dulce, Vinete românești 300 care răspund în parte obiectivelor propuse.

O primă încercare de precizarea soiurilor de prun pentru principale zone de cultură a pomilor în România, ținând seama de particularitățile lor biologice și condițiile ecologice s-a făcut în 1952-1955. S-au recomandat pentru înmulțire 28 de soiuri de prun (Constantinescu N. și colab., 1955). Soiurile au fost împărțite în trei grupe : de bază, de completare și de încercare.

A doua etapă se circumscrie anilor 1960-1970 când obiectivul prioritar a fost crearea de noi soiuri autohtone cu maturare timpurie, calități gustative superioare, destinate consumului în stare proaspătă. Ca genitori de bază s-au folosit soiurile : [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], Gras ameliorat (pentru mărirea fructului și calității gustative superioare), iar ca genitori de caracter soiurile : Rivers timpuriu, Péche, Bonne de Bry, [NUME_REDACTAT] (pentru timpurietate și aspectul atrăgător al fructelor). S-a lucrat la Stațiunea agricolă Mărculești și la Institutul de [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] București.

Din această etapă au fost selecționate și omologate 10 soiuri noi : Centenar, Silvia, Albatros, Pescăruș, Ialomița, Dâmbovița, Piteștean, Diana, Carpatin și Minerva (V.Cociu, Ec. Bumbac, N.Minoiu, T.Gozob, R.Roman, ș.a., 1986).

Chiar dacă unele dintre aceste soiuri nu corespund din toate punctele de vedere obiectivelor propuse, ele au epoca de coacere timpurie, completează goluri în perioada de consum până la data 15-20 august, când apare pe piață soiul Tuleu gras.

De asemenea în această etapă studiile efectuate prezintă faptul că soiurile : Ontario, Jeferson, Kirke, etc., sunt foarte sensibile în zonele de câmpie (V. Cociu, 1963), iar soiurile : [NUME_REDACTAT], Tuleu gras, [NUME_REDACTAT] nu dau producții bune și de calitate în toate zonele pomicole; Agen este necorespunzător pentru dealurile înalte; Tuleu gras degeră în nordul țării, [NUME_REDACTAT] este slab productiv când se altoiește pe corcoduș (Rădulescu C., 1967), iar Agen și Renclod verde pe nisipuri neirigate au fructe mici (Popescu M. și colab., 1968).

Pe lângă cerințele economiei naționale și a datelor experimentale în anul 1960 s-a inițiat acțiunea de microraionare a pomiculturii, s-au precizat soiurile sau grupele de soiuri pentru principalele bazine și centre pomicole (Bordeianu T. și colab., 1962).

A urmat apoi etapa desfășurată între anii 1970-1980, la I.C.P.P. – Pitești – Mărăcineni și parțial la stațiunile de cercetare Voinești, Bistrița – Năsăud și Vâlcea.

Principalele obiective urmărite au fost : rezistența la bolile virotice (plum pox virus-SHARKA), tardivitatea, calități specifice prelucrărilor industriale a fructelor etc..

Deși rezultatele acestei etape nu sunt pe deplin finalizate o serie de soiuri noi, omologate precum : Record, Flora, Sarmatic pot fi considerate aparținând acesteia. Sub aspect practic, această etapă poate fi apreciată ca etapa zonării soiurilor noi, autohtone, străine și a celor mai bune selecții.

Etapa care a urmat după anul 1980 și continuă și acum, are ca obiective majore obținerea de soiuri rezistente sau cu o toleranță la atacul de plum pox , cu fructe mari, conținut bogat în vitamina C, cu epoci de maturare târzie, dat fiind faptul că după 1 septembrie sunt foarte puține soiuri valoroase.

Astfel, numeroși cercetători au adus numeroase contribuții la îmbunătățirea sortimentului de soiuri de prun.

Astfel, contribuții la îmbunătățirea sortimentului de prun cultivat în județul Gorj au adus Roman I. și Tomescu I., (1993), recomandând extinderea în sortimentul zonei a următoarelor soiuri : Stanley, [NUME_REDACTAT], Tuleu gras, D’Agen, Centenar, Tuleu timpuriu, Pescăruș, Silvia, Ialomița etc..

De asemenea, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]. si colab., (1994), analizează comportarea noilor soiuri de prun în condițiile climatice de la Caransebeș, concluzionând că soiurile noi sunt sensibile la plum – pox, excepție făcând soiul Flora ce prezintă toleranță la aceeași viroză.

În perioada 1978-1980 la S.C.P.P. Buzău, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] au plantat microculturi comparative a elitelor de perspectivă în vederea omologării, a perfecționării sortimentului, înlocuirea soiurilor depășite. Din hibrizii luați în studiu au propus pentru introducere în sortimentul zonei : B 16/24 (Tita), B 16/27 (Alina), H 8, B 11/7.

În scopul îmbunătățirii și stabilirii celui mai corespunzător sortiment de prun pentru zona Satu – Mare între anii 1985-1993 la [NUME_REDACTAT] Satu – Mare au fost făcute experimentări cu un număr de 11 soiuri autohtone și străine de prun de către [NUME_REDACTAT]. Aceasta confirmă în urma rezultatelor obținute valoarea deosebită a unor soiuri noi autohtone sau străine (Silvia, Centenar, Pescăruș, Stanley).

Roman R., (1992) prezintă unele aspecte ale culturii prunului în România cu referire specială la sortiment.

De comportarea unor soiuri, clone și hibrizi de prun în condițiile pedoclimatice de la Fălticeni, s-a ocupat [NUME_REDACTAT]., (1993), concluzionând că dintre cele 26 de genotipuri de prun rămase în studiu, au înflorire timpurie – Pescăruș, Centenar, Yakima, AC 54, Vision, Busuioace de Gioagiu.

În scopul identificării de noi soiuri mai productive, tolerante la virusuri, cu fructe mari, destinate consumului în stare proaspătă și pentru industrializare la S.C.P.P. Iași, în anul 1979 a fost organizată o experiență în acest sens de către Istrate M.

[NUME_REDACTAT] a analizat în anii 1990-1993 comportarea unor soiuri și hibrizi de prun la infecții naturale cu virusul plum – pox în condițiile de la S.C.P.P. Vâlcea, menționând că forma de manifestare a simptomelor pe frunze și fructe a fost diferită în funcție de însușirile genetice ale soiurilor.

De cercetări privind modul de fructificare la unele soiuri de prun cu importanță economică s-a ocupat Botu M., (1994), afirmând că durata de viață specifică a formațiunilor fructifere determină un grad de degarnisire a acestuia la soiul [NUME_REDACTAT] și relativ mai redus la Agen 707 și Stanley.

Contribuții la îmbunătățirea sortimentului de prun pentru județul Vâlcea au adus [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] care au promovat în sortimentul de prun soiurile Centenar, Silvia, Pescăruș și Alina.

De asemenea mulți alți cercetători și-au adus contribuția științifică de-a lungul anilor la îmbunătățirea sortimentului de prun.

CAPITOLUL IV

Tendințele și perspectivele privind sortimentul de soiuri pentru specia prun pe plan mondial și național

Tendințe și perspective pe plan mondial

Pe plan mondial se remarcă tendința de sporire a producției de prune, mai ales pe seama intensivizării culturii și introducerii de soiuri și portaltoi noi.

Criza de energie tot mai acută creditează tot mai mult opinia privind asigurarea unui sortiment de prune eșalonat pe o perioadă cât mai mare de timp.

Sunt trei direcții majore spre care este orientată cultura prunului :

1.Pentru consum în stare proaspătă, cum este cazul în România, Italia, Germania, Ungaria, Spania, S.U.A., China, Bulgaria, Rusia, etc..

2.Pentru deshidratare cu prioritate în Franța, America (Oregon și California), Ex – Jugoslavia, mergându-se pe tradiție dar cu mijloace ultramoderne de prelucrare.

3.Prelucrarea industrială (gemuri, compoturi, confitare, etc.) valabilă în toate țările cultivatoare de prun, în care mijloacele tehnologice au ajuns la perfecțiune.

De la o țară al alta există diferențieri mari privind componența sortimentului cât și procentul pe care îl ocupă soiurile destinate consumului în stare proaspătă sau pentru deshidratare și alte prelucrări de tip industrial.

Astfel, cercetătorii americani au lansat un program de colectare și conservare a fondului de germoplasmă la prun din S.U.A. (Fogle H.W., 1977) care va fi baza de plecare în programele de creare de noi soiuri în perspectiva modernizării permanente a sortimentului.

[NUME_REDACTAT], tendințele sunt pentru obținerea de soiuri cu fructe foarte mari pentru consum în stare proaspătă la care lucrează începând cu 1985 numeroși oameni de știință din domeniu.

[NUME_REDACTAT], tendința este pentru cultura soiurilor de prun pentru consum în stare proaspătă și pentru industrie, începând de la obținerea de alcool și produse alimentare pe bază de prune.

[NUME_REDACTAT] se vizează punerea la punct a unui program de hibridări care să permită introducerea unui caracter valoros de la o specie tetraploidă la o grupă hexaploidă cultivată.

[NUME_REDACTAT] etapa actuală se caracterizează prin introducerea unor soiuri noi și modificarea totală a sortimentului tradițional (Bellini, 1973). Pe baza rezultatelor privind comportarea soiurilor se tinde spre realizarea unor zonări și microzonări de prun.

[NUME_REDACTAT] se remarcă o activitate intensă de selecție clonală a soiurilor autohtone (în special la soiul Besztervei) și la întrebuințarea sortimentului prin introducerea soiurilor noi de peste hotare. De asemenea, se mai urmărește asigurarea unui conveer varietal pentru o perioadă cât mai lungă de timp, cu soiuri productive, cu fructe mari, aspectuoase, rezistente la factorii de stres. Pentru realizarea acestor deziderate se urmărește valorificarea rezultatelor obținute în alte țări.

[NUME_REDACTAT], Cehia și Slovacia tendințele sunt în favoarea consumului în stare proaspătă.

[NUME_REDACTAT] se manifestă o preocupare sporită pentru promovarea în producție a unor soiuri noi, pentru zonarea și microzonarea acestora ([NUME_REDACTAT], 1980) se tinde la promovarea în cultură a unor soiuri mai puțin sensibile la plum – pox : Stanley, [NUME_REDACTAT], Agen 707.

Tendințe și perspective pe plan național cu specific pentru zona colinară a Olteniei

1.Sortimentul românesc de prun a cunoscut un progres continuu, nu numai sub aspect numeric, ci și calitativ, dacă în anul 1955 erau recomandate la înmulțire doar 10 soiuri, în anul 1994 numărul soiurilor recunoscute oficial și înmulțite efectiv este de 25 din care 14 sunt soiuri autohtone (Cociu V. și colaboratori, 1994).

Perspectiva este ca în funcție de macrozona de cultură de maximă favorabilitate pentru un anumit sortiment, o mare parte din sortimentul de completare și încercare, să devină sortimentul de bază.

2.Situația actuală destul de nesatisfăcătoare privind cultura prunului în zona colinară a Olteniei, și evoluția social-economică după anul 1989 a împărțit pomicultura în două proprietăți : proprietatea de stat și proprietatea privată, a făcut ca la ora actuală să avem de-a face cu cerințe mari privind soiurile de prun.

Pe de altă parte în pomicultura de stat sortimentul este format din 4-5 soiuri de bază și câteva soiuri complementare, soiuri care au defecte, iar la ora actuală sunt livezi în declin.

Producțiile de fructe care se obțin în pomicultura privată sunt de slabă calitate, mici, singura destinație posibilă fiind transformarea în distilat.

Pe lângă aceste considerente, la inițierea cercetărilor din prezentul studiu au mai contribuit:

-Apariția de soiuri noi valoroase sub toate aspectele, unele create în țară, altele introduse din sortimentul mondial modern;

-Tradiția zonei colinare a Olteniei în producția și comerțul cu prune;

-Diversificarea modalităților de prelucrare a prunelor și educarea producătorilor pentru noi forme de verificare a acestora, etc.;

-Promovarea în sortimentul de prun a soiurilor autohtone care au un grad de adaptabilitate superior soiurilor străine (testare în condiții locale);

-Tendința de a scoate din sortiment soiurile Grase românești, Vinete românești, Vinete de Italia și a le înlocui cu descendenți ai acestora la care s-au îmbunătățit caracterele;

-Modernizarea culturii prunului sub toate aspectele tehnologice precizând particularitățile biologice ale soiurilor.

Alături de aceste tendințe în cultura prunului european și japonezo-american, importanță prezintă portaltoiul. [NUME_REDACTAT] în acest sens s-au creat și omologat între 1996-1998 un număr 11 de portaltoi noi.

[NUME_REDACTAT], cultura prunului cu ajutorul portaltoiul rămâne în continuare o modalitate de rezolvare ecologică și socială pozitivă în zona subcarpatică (în special sudică), cu condiții edafice specifice.

CAPITOLUL V

Necesitatea , scopul, obiectivele cercetării,

material biologic, metode de cercetare

Necesitatea și scopul lucrării

Prunul a constituit dintotdeauna specia pomicolă predominantă în cultura speciilor pomicole din țara noastră.

Sortimentul de soiuri alături de măsurile agrotehnice, constituie însă un factor esențial în extinderea sa, dat fiind faptul că soiul rămâne hotărâtor în obținerea unor recolte calitativ superioare și cantitativ. Adăugând la acestea faptul, că reținerea în cultură a unui soi se realizează numai după o prealabilă verificare și că în țară au fost introduse din diverse țări noi soiuri de prun, iar la noi în țară s-au obținut de asemenea un însemnat număr de soiuri și hibrizi, cercetarea acestora și stabilirea particularităților agrobiologice este absolut necesară.

În acest scop, ne-am propus a cerceta, în zona din sudul Olteniei, comportarea câtorva soiuri de prun cu maturare eșalonată, din care să fie reținute soiurile cu precocitate și productivitate constant superioară și la care să se utilizeze o agrotehnică diferențiată, conform particularităților biologice specifice lor.

Obiectivele cercetării

Pentru realizarea scopului propus, am stabilit ca obiective :

comportarea soiurilor de prun în procesul de creștere;

comportarea soiurilor de prun în procesul de fructificare;

rezistența la principalele boli și dăunători;

producția și calitatea acesteia;

eficiența economică.

Materialul biologic utilizat

Cercetarea se referă la 9 soiuri de prun altoiți pe Roșior văratec.

Plantația a fost înființată în 1995, la SDE [NUME_REDACTAT], pe un teren ușor modelat.

Cele 9 soiuri au fost amplasate după metoda blocurilor randomizate în 4 repetiții, 10 pomi în repetiție, total 40 pomi în variantă, respectiv soi.

Distanța de plantare a fost 4 m între rânduri și 4 m pe rând.

Pomii au fost conduși sub formă de vas suprapus.

Pentru toate soiurile lucrările au fost comune, în sensul că solul a fost menținut pe rând, și între rânduri, ogor lucrat.

Anual au fost aplicate 300 kg/ha îngrășăminte complexe tip 16.16.16, administrate toamna înainte de arătura de brazdă, la căderea frunzelor, iar primăvara 100 kg NH4 NO3, aplicat la dezmugurire.

Pentru combaterea bolilor și dăunătorilor specifici, s-a intervenit cu 10 tratamente anual.

Soiurile au început să rodească din anul III-IV de la plantare, dar observațiile și determinările la care ne referim sunt specifice anilor 1995-2001.

Metoda de lucru

Metodele de lucru folosite în prezenta lucrare pentru evaluarea soiurilor se referă la :

observații privind principalele fenofaze de vegetație;

suma creșterilor vegetative a fost consemnată la încheierea vegetației prin măsurători biometrice asupra tuturor creșterilor anuale, folosind rigla;

suprafața secțiunii trunchiului s-a determinat la căderea frunzelor, prin înregistrarea diametrului trunchiului, la fiecare pom, la 11 cm sub prima ramură, cu ajutorul șublerului după care s-a calculat suprafața secțiunii după formula R2;

diametrul coroanei și înălțimea plantelor;

specificul de fructificare a fost apreciat prin numărul de formațiuni dintr-o categorie, raportată la toate formațiunile pe șarpanta de control;

rezistența la principalele boli și dăunători a fost determinată prin acordarea de note privind gradul și intensitatea atacului, prin scara FAO 1-9, nota 1 – rezistență maximă și 9 – rezistență minimă;

producția de fructe a fost înregistrată pe variante și repetiții și apoi calculată prin analiza variației;

calitatea producției a fost apreciată prin înregistrarea principalelor însușiri fizice și chimice ale fructelor;

însușirile fizice, reprezentate în principal, prin dimensiunile și greutatea fructelor, au fost înregistrate la 50 de fructe, prin măsurători biometrice.

Principalele însușiri chimice determinate au fost :

conținutul în substanță uscată solubilă %;

conținutul în zahăr total g / 100 g s.p.;

conținutul în acid malic : g / 100g s.p. ;

Substanța solubilă s-a determinat cu ajutorul refractometrului Zeiss.

CAPITOLUL VI

Condițiile naturale și tehnologice în care au fost

efectuate cercetările

Condițiile climatice în care au fost efectuate cercetările

Factorii climatici prin complexitatea lor prezintă importanță hotărâtoare în desfășurarea procesului de creștere și de rărire a plantațiilor pomicole.

Pentru analiza factorilor climatici în care s-a experimentat s-au utilizat observațiile meteorologice înregistrate la stația meteorologică Aeroport -[NUME_REDACTAT] aflată în apropierea suprafeței pe care s-a aflat plantația experimentală din zona colinară.

În anii de experimentare 1995-2001 temperatura medie anuală este cuprinsă între 10,3-13,7°C (tabelul 5).

Se observă că temperatura medie lunară înregistrată în luna martie 1997 de 4,3°C determină o pornire ceva mai târzie în vegetație, iar în anul 1995 înscrie o medie lunară în martie de 8,5°C, declanșând mai timpuriu procesul de vegetație.

Temperatura maximă absolută înscrie în 1995 39,5°C în luna august, iar în anul 2000 și 2001 valorile maxime absolute înregistrează în luna iulie 23°C, respectiv 23,6°C.

Aceste valori exprimă faptul că lunile călduroase din zona colinară-iulie, august, favorizează diferențierea mugurilor de rod și maturarea lemnului.

Temperatura minimă absolută din anii de experimentare înscrie valori de 10°C fără a influența negativ cultura speciei prun.

Precipitațiile anuale pentru zona amintită în perioada 1995-2001 însumează valori cuprinse între 677,7 – 317,0 mm.

În anul 1995 s-au înregistrat în luna martie valori maxime de 195,2 mm / m2, iar în luna august un deficit de umiditate de 20,7 mm / m2 (tabelul 6).

În anul 2001, în luna septembrie s-a înregistrat un maxim al precipitațiilor de 69,5 mm / m2.

În general s-au înregistrat valori pozitive ale precipitațiilor favorabile procesului de creștere, iar calitatea redusă de precipitații din lunile iulie, august impun totuși prezența sistemului de irigare.

Umiditatea relativă a aerului din anii de experimentare a fost cuprinsă între 96,0 și 80,0%, valori la care procesul de creștere și rodire este influențat pozitiv, (tabelul 7).

Condițiile edafice în care au fost efectuate cercetările

Plantația experimentală din zona colinară a Olteniei a fost amplasată pe un sol brun roșcat slab luvic evaluat pe materiale nisipoase, care se caracterizează printr-un profil de tip A0E1 – AB – Bt – C.

Orizontul A0E1 cuprins între 0-28 cm are o culoare cenușie brunie, textură lutoasă sau luto-argiloasă, structură granulară slab friabilă cu praf de silice coloidală depus la suprafața agregatelor structurale.

Orizontul AB cuprins între 28-44 cm cu o culoare brună slab cenușie, textură luto-argiloasă, structură poliedrică mijlocie și mare, fin poros, compact.

[NUME_REDACTAT] este foarte bine dezvoltat (44-195 cm) fiind împărțit în mai multe suborizonturi (Bt, Bt2, Bt3) în funcție de culoarea brun roșcată, textura luto-argiloasă sau argilo-lutoasă, structura prismatică cu evidente pelicule de argilă la suprafața agregatelor, fin poros și foarte compact, cu trecere treptată.

Orizontul C se întâlnește sub 200 cm, are culoare gălbuie cu frecvente pete și concrețiuni de carbonat de calciu, cu efervescență evidentă.

Din punct de vedere granulometric nisipul grosir se găsește într-un procent de 16-20 %, nisipul fin reprezintă 28 %, iar praful sub 22 %.

Argila reprezintă 28,5 % ajungând până la 43,5 %, imprimându-i o textură mijlocie la suprafață, și mijlocie-fină (argilo-lutoasă) în orizontul Bt.

Densitatea aparentă are valori ridicate pe întregul profil (1,36-1,55 g/cm3) reliefând puternica tasare a solului. Porozitatea totală are valori scăzute corelându-se cu tasarea puternică a solului.

Indicii hidrofizici ai acestui sol au valori scăzute la suprafață unde și conținutul în argilă este mai redus.

În orizonturile inferioare, conținutul în argilă crește. Solul respectiv are relații bune cu apa și aerul în orizonturile de la suprafață, în timp ce în profunzime permeabilitatea pentru apă și aer scade.

Valoarea pH este cuprinsă între 6,5-6,7, favorabila culturii prunului.

Solul este mijlociu aprovizionat în macro și microelemente.

Gradul de saturație în baze are valori însemnate 77-92 %. Capacitatea de reținere și schimb cationic este scăzută, dat fiind conținutul mic în humus complexul coloidal fiind redus.

Din aceste valori prezentate reiese că solul pe care s-a cercetat este mijlociu aprovizionat cu substanțe, încât se recomandă și aplicarea îngrășămintelor minerale sau organice, precum și executarea unor lucrări specifice de afânare.

Temperatura medie, maximă, absolută și minimă absolută C

Tabelul 5

*Stația meteorologică [NUME_REDACTAT]

Suma precipitațiilor înregistrate la Stația meteorologică [NUME_REDACTAT]*

mm / mp

Tabelul 6

Umiditatea relativă a aerului

Tabelul 7

*[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]

CAPITOLUL VII

Comportarea în procesul de creștere a soiurilor de prun

Parcurgerea principalelor fenofaze de vegetație

Pornirea în vegetație la soiurile și hibrizii de prun studiați, în condițiile specifice zonei din sudul Olteniei s-a constatat că poate avea loc în primele zile ale decadei a II-a a lunii martie, sau chiar decada a III-a a aceleași luni fie chiar în primele zile din aprilie (17.III – 29.III sau 23.III – 3.IV) (tabelul 8).

În cadrul soiurilor studiate o pornire timpurie realizează : Diana, Flora, Vâlcean, Centenar.

[NUME_REDACTAT], Stanley, [NUME_REDACTAT], Valor și Piteștean în aceleași condiții de climă se evidențiază printr-o pornire târzie, detașat la 3-5 zile de la primele soiuri.

Fenofaza de dezmugurire începe la 9-10 zile de la umflarea mugurilor respectiv în decada a III-a a lunii martie sau prima decadă a lunii aprilie 26.III – 16.IV sau 2.IV – 24.IV (tabelul 8) dependent de același factor, temperatura.

Formarea celei de a 5-a, a 6-a frunze, respectiv începutul creșterii, poate fi sesizat cu decada a doua a lunii aprilie sau a treia decadă din aprilie (14.IV – 8.V sau 22.IV – 11.V ) menținând ordinea între soiuri, amintită la începutul vegetației.

Încetarea creșterii marcată de formarea mugurelui terminal are loc timpuriu la prun și anume, în decada a III-a a lunii iunie sau în prezența prelungită a precipitațiilor, în decada a III-a lunii iulie, păstrând în acest caz, ordinea soiurilor, sesizată la începutul vegetației.

Încheierea vegetației, redată de căderea frunzelor, a avut loc în decada a III-a a lunii octombrie (21 – 28.X), exprimând faptul că prunul este specia ce-și încheie timpuriu vegetația.

Căderea, în general, mai timpurie a frunzelor la prun, determină, considerăm, o mai bună pregătire pentru perioada de repaus a pomilor.

Principalele fenofaze de vegetație la câteva soiuri de prun cultivate în zona colinară

Tabelul 8

Suma creșterilor vegetative

Vigoarea de creștere a unui soi, este influențată alături de alte caractere și de suma creșterilor vegetative.

Analizând acest caracter (tabelul 9), constatăm că în anul VI de la plantare, soiurile de prun analizate, realizează o medie de 6,32 m / pom. Valori superioare mediei înscriu soiurile : Stanley și [NUME_REDACTAT], a căror rezultate sunt distinct semnificativ pozitive. Creșteri însemnate, pozitive comparativ cu media, realizează și soiurile : Vâlcean și Centenar.

Suma creșterilor vegetative *

Tabelul 9

DL-5%=0,78 m ; DL-1%=0,95 m; DL-0,1%=1,80 m *1995 – 2001

[NUME_REDACTAT], Centenar, Stanley și [NUME_REDACTAT] prezintă valori foarte semnificativ pozitive comparativ cu martorul Flora. Valori distinct semnificativ pozitive au prezentat soiurile Piteștean, Valor, Pescăruș.

Creșteri vegetative reduse reflectând o vigoare mică prezintă soiurile Diana și Flora care comparativ cu media înscriu valori distinct semnificativ negative.

Înălțimea și diametrul coroanei

Prezentată în tabelul 10, înălțimea pomilor redă acest aspect, modul de creștere al fiecărui soi. Soiurile de prun în anul VI de la plantare realizează o medie de 2,89 m/pom.

Înălțimea pomilor la câteva soiuri de prun*

Tabelul 10

DL-5%=0,31 m; DL-1%=0,39 m; DL-0,1%=0,75 m *1995 – 2001

Valori superioare mediei consemnăm la soiurile : Stanley și [NUME_REDACTAT] ale căror valori sunt foarte semnificativ pozitive. [NUME_REDACTAT] prezintă comparativ cu media valori semnificativ pozitive.

Înălțime mare comparativ cu martorul sesizăm la soiurile Diana, Vâlcean, Centenar, Piteștean, Valor și Pescăruș, iar înălțime foarte mare la soiurile Stanley și [NUME_REDACTAT] ale căror valori au fost foarte semnificativ pozitive.

Forma de creștere a pomilor, piramidal sau globulos este exprimată și prin diametrul coroanei.

Din măsurătorile efectuate asupra diametrului coroanei pe rând și între rânduri, s-a constat că până în anul VI de la plantare diferența până la utilizarea întregului spațiu rezervat de 4 m , a fost de 2,7–2,2 m pe rând și de 2,7–2,1 m între rânduri, (tabelul 11).

Putem menționa faptul că spațiul neutilizat de către pom permite intensivizarea culturii.

Diametrul coroanei la câteva soiuri de prun *

Tabelul 11

*1995 – 2001

Sporul de creștere în grosime al trunchiului

Alături de suma creșterilor vegetative, înălțimea pomilor și diametrul coroanei, suprafața secțiunii trunchiului constituie factor determinant în aprecierea vigoarei de creștere.

Analizând sporul de creștere a suprafeței secțiunii trunchiului (tabelul 12), consemnăm că un spor însemnat de creștere realizează soiurile : Stanley, Vâlcean și [NUME_REDACTAT] care, comparativ cu media soiurilor, înscriu valori distinct semnificativ pozitive, respectiv semnificativ pozitive (41,8 ; 39,4; 39,3 cm2/pom ).

Comparativ cu martorul Flora apreciat ca un soi cu vigoare mijlocie, soiurile Diana, Vâlcean, Centenar, Stanley, Valor și [NUME_REDACTAT] înscriu valori foarte semnificativ pozitive, iar soiurile Piteștean și Pescăruș valori distinct semnificativ pozitive.

Aceste valori exprimă vigoarea mare de creștere a acestor soiuri în condițiile specifice de cercetare.

Suprafața secțiunii trunchiului (SST) la câteva soiuri de prun *

Tabelul 12

DL-5%=2,10 cm2 DL-1%=4,00 cm2 DL-0,1%=6,20 cm2 *1995 – 2001

CAPITOLUL VIII

Comportarea în procesul de fructificare

Principalele fenofaze de fructificare

Apariția primelor flori, respectiv începutul înfloritului are loc în ultimele zile ale lunii martie, ultima decadă a lunii aprilie (tabelul 13).

Înflorește timpuriu soiul Diana (31.III – 23.IV), urmat de soiurile Centenar, Piteștean și Stanley (1.IV – 24.IV).

Realizează înflorire târzie, detașate la 2-3 zile de primele soiurile Pescăruș (3.IV – 27.IV) și respectiv [NUME_REDACTAT] și Vâlcean (3.IV – 26.IV). Perioada de înflorire de 10 – 14 zile asigură polenizarea tuturor soiurilor.

Maturarea fructelor prezentată în același tabel începe în prima decadă a lunii iulie cu soiul extratimpuriu Diana, urmat de cele timpurii Vâlcean, Centenar, Piteștean, Flora.

Principalele faze fenologice ale soiurilor de prun studiate *

Tabelul 13

*1995 – 2001

Grupa soiurilor cu maturare mijlocie cuprinde soiurile Valor, Stanley, Pescăruș, maturare ce are loc în decada a doua a lunii august respectiv decada a treia a lunii august. Maturare târzie consemnăm la soiul [NUME_REDACTAT], prima decadă a lunii septembrie.

Soiurile studiate vor asigura un consum de fructe proaspete pe o perioadă de 59 – 65 de zile.

Specificul de fructificare

Tăierea de fructificare a oricărei specii pomicole, constituie elementul esențial al tehnologiei de cultură.

Această lucrare este corespunzătoare când este aplicată diferențiat, dependent de specificul de fructificare, al fiecărui soi respectiv de formațiunile de rod caracteristice.

Efectuând observații asupra modului de fructificare în cadrul soiurilor studiate remarcăm diferențe evidente (tabelul 14).

Soiurile : Diana, Vâlcean, Centenar, Stanley, [NUME_REDACTAT], rodesc predominant pe buchete. Rodesc în principal pe ramuri mijlocii soiurile: Pescăruș, Valor (54,0– 54,8).

[NUME_REDACTAT] și Piteștean rodesc pe ambele categorii de formațiuni cu valori apropiate.

Prezența dominantă a buchetelor de mai, face posibilă utilizarea unor distanțe relativ mici între etaje sau subșarpante, reținerea unui număr mărit de ramuri semischelet și totodată un număr mic de brațe de muncă pentru tăierile de rodire.

Numărul mare de ramuri mijlocii, impune o distanță relativ mărită între etaje, subșarpante dar și utilizarea unui număr mai mare de brațe de muncă pentru rărirea dar și pentru scurtarea ramurilor respective mijlocii.

Formațiunile de rod specifice la soiurile de prun studiate *

Tabelul 14

*1995 – 2001

CAPITOLUL IX

Cantitatea și calitatea producție de fructe

9.1. Comportarea la atacul PPV (Plum – pox) a

soiurilor de prun studiate

La toate soiurile de prun care sunt afectate de PPV, le sunt influențate puternic creșterea cât și producția de fructe. Este foarte important să se țină seama de gradul de infecție al fructelor deoarece producția livrabilă se diminuează.

Toate cele 9 soiuri (tabelul 15) nu prezintă simptome de PPV pe fructe și producția lor nu va fi influențată de acest virus. S-a constatat că soiul Centenar prezintă atac de PPV pe frunze, atac care nu s-a manifestat și pe fructe. În primii ani de la plantare (6-7 ani) atacul de PPV este foarte redus la aproape toate soiurile deoarece materialul săditor folosit la plantare a fost liber de acest virus (virus free).

Reacția soiurilor de prun supuse testului serologic

ELISA *

Tabelul 15

*1995 – 2001

Producția de fructe

Pentru extinderea unui soi în cultură, producția de fructe este hotărâtoare.

Analizând producția de fructe obținută în 2001 (tabelul 16), constatăm că în anul VI de la plantare, soiurile de prun în condițiile specifice zonei de sud a Olteniei au realizat o producție medie de 34,2 kg/pom.

Se remarcă prin producții superioare mediei soiurile Centenar, Stanley și Pescăruș cu valori de 37,3 – 38,7 care sunt semnificativ pozitive.

Comparativ cu martorul Flora același soiuri prezintă valori semnificativ pozitive adică Centenar, Stanley și Pescăruș.

Producții mici foarte semnificativ negative (21,9 kg/pom) realizează soiul Diana și chiar soiul Vâlcean ale cărui valori sunt semnificativ negative.

Deci se remarcă ca productive pentru zona colinară a Olteniei soiurile Stanley, Centenar și Pescăruș.

Producția de fructe la soiurile de prun studiate *

Tabelul 16

DL-5%=2,70 Kg ; DL-1%=5,92 kg ; DL-0,1%=8,68 kg *1995 – 2001

9.3. Calitatea fructelor

Alături de producție calitatea fructelor prezintă deosebită importanță în aprecierea unui soi.

În general calitatea fructelor exprimată prin mărime, substanță uscată, zahăr total aciditate și vitamina C este foarte mult îmbunătățită față de vechiul sortiment existent în zonă.

Fructe mari și foarte mari se obțin la soiurile Vâlcean (peste 50 g / fruct), urmat de soiurile Centenar, Flora, Valor, Pescăruș și [NUME_REDACTAT] (peste 40 g / fruct).

Se remarcă prin valori însemnate în vitamina C soiurile Valor, Stanley, [NUME_REDACTAT].

Se remarcă printr-un conținut însemnat în S.U.S. soiurile Vâlcean, Centenar, Diana, iar printr-un conținut ridicat în zahăr soiurile Vâlcean, Stanley, Piteștean, Pescăruș oferind posibilitatea nu numai a unui consum în stare proaspătă ci și a valorificării superioare sub formă industrializată.

Adăugând la aceste elemente aspectul comercial deosebit al fructelor, considerăm că în zona de sud a Olteniei se obțin nu numai producții bune dar și calitativ superioare.

Principalele însușiri fizice și chimice ale câtorva soiuri de prun *

Tabelul 17

*1995 – 2001

CONCLUZII

Condițiile pedoclimatice specifice zonei colinare a Olteniei sunt favorabile culturii prunului.

Soiurile de prun cultivate pornesc în vegetație, funcție de condițiile climatice în decada a II – III –a a lunii martie sau chiar în primele zile ale lunii aprilie.

Vigoarea de creștere mare – exprimată prin suma creșterilor vegetative, înălțime, diametrul coroanei, spor de creștere al suprafeței secțiunii trunchiului prezintă soiurile : Vâlcean, Centenar, Stanley, [NUME_REDACTAT], Piteștean, Valor și Pescăruș.

Coroană strânsă, favorizând intensivizarea culturii prezintă soiurile : Pescăruș, [NUME_REDACTAT], Piteștean, Stanley.

Înfloritul sub influența temperaturilor specifice poate începe în ultimele zile ale lunii martie – primele zile din luna aprilie cu soiul Diana, urmat de soiurile Centenar, Piteștean și Stanley.

Soiurile studiate prin momentul de maturare oferă un consum de fructe proaspăt pe o perioadă de 59 – 65 de zile .

Fructifică dominant pe buchete soiurile : Diana, Vâlcean, Centenar, Stanley și [NUME_REDACTAT], iar pe ramuri mijlocii soiurile Pescăruș, Valor.

Rezistență bună la Plum – pox prezintă toate soiurile și nu au avut simptome de PPV pe fructe.

Producția de prune ajunge în medie la prunul cultivat în zona colinară a Olteniei la 21,4 t / ha remarcându-se prin producții însemnate soiurile : Centenar, Stanley și Pescăruș, (22,8 – 24,4 t / ha).

Dimensiuni mari de fructe peste 50 g / fruct la care se adaugă un conținut însemnat în zahăr prezintă soiul Vâlcean. Se remarcă prin valori însemnate în vitamina C soiurile : Valor, Stanley, [NUME_REDACTAT].

Pentru asigurarea unui conveer continuu de fructe proaspete și a unor producții constante de 21,4 – 24,4 t / ha pot fi reținuțe în sortiment soiurile : Centenar, Stanley, Pescăruș, [NUME_REDACTAT], Piteștean, Valor, Flora și Vâlcean.

BIBLIOGRAFIE

1. Drobny J., 1991 – Genetical improvement of plums Czechosolovakie.

[NUME_REDACTAT] 283,Plum and prune, pag 83-94.

2. Duval H., 1993 – Prunes japonaises experimantation varietales.

L’arboriculture Fruitiere N° 463, iulie – august, pag. 18.

3. Enikeev H., 1978 – Inberbitance of some characters in progeny and crossing of

varions varieties of plum. [NUME_REDACTAT], nr.74,

pag.21 – 37.

4. Eremin G., 1977 – Distant hybridization in the breeding of plum.

Translated for the US, Dep. of Agriculture and [NUME_REDACTAT] Fundation.

5. Faccioli F., 1966 – Situația actuală, probleme și orientării tehnice în

cultura prunului. Conferința națională de

[NUME_REDACTAT].

6. Fogle H. W., 1978 – Plum improvement in the S.U.A. [NUME_REDACTAT]

nr. 74, pag. 33 – 39.

7. Grzyb Z., 1988 – The growth an bearing of four plum cultivars grafted

Kolbusz M. onto various rootstoks. Fruit science reports, vol. XV, No.3,

pag. 111.

8. Grzyb Z., 1992 – Selection of plum rootstoks from P. cerasifera and

P.Domestica. Fruit science reports, vol.XIX, no.1, pag.1.

9. Hartmann, W., 1994 – Plum breeding at Hohenheim.

[NUME_REDACTAT], 359. Plum an Prune, pag.55-62.

10. Hențescu I., 1971 – Pomologia. București.

11. [NUME_REDACTAT]., 1994 – Comportarea unor soiuri, clone și hibrizi de prun în condițiile

pedoclimatice de la Fălticeni. [NUME_REDACTAT]

Tehnico-Științifice „[NUME_REDACTAT] ”, Ediția a VIII-a, Tg. Jiu,

pag. 78-84

12. Isac I., 1985 – Cultura prunului în România. Mapa documentară nr.9 ICPP

Pitești – Mărăcineni.

13. Kellerhals M., 1991 – Selection of plum varieties (P. domestica L.) for a breeding

program. [NUME_REDACTAT] 283, Plum and Prune,

pag.75-82.

14. Kolesnikova 1978 – Plum selection for winter hardiness in the middle belt

F., A., of RSFRS. [NUME_REDACTAT], nr.74, pag. 67-73.

15. Krjukov F., 1931 – The plum. Acad. Agric.[NUME_REDACTAT] of Leningrad,

pag.347.

16. Kuppers H., 1983 – Two new plum-rootstock „Paspartout” and „Micronette”.

Deut. Baum. 35, Hort. Abstr. 53; pag. 115-117.

17. Milițiu I., 1972 – Curs de pomicultură. Litografiat, Craiova.

18. Norton J., D., 1991 – AU – CHERRY Plum. HortScience, vol. 26 (8), pag 1091.

Boyhan G., E,.

Smith D., A.,

Abrahams B., R.,

19. Nicolaescu C., 1984 – Portaltoii prunului. Lucrări științifice „Zilele prunului”,

Strejești.

20. Okie W., 1978 – Plum roostocks for fruit crops.

21. Parnia P., 1985 – Portaltoi specifici pentru intensivizarea culturii prunului

în România. Lucrări științifice „[NUME_REDACTAT]”, Ed. II-a,

Strejești – Sâburești.

22. Parnia P., 1993 – Portaltoi prunului – prezent și viitor în România.

Botu I., Lucrări științifice „[NUME_REDACTAT]”, Ed. VII-a, Rm. Vâlcea.

Duțu I.,

23. Pâslaru C., 1975 – Cercetări privind ecologia principalelor soiuri de prun

în bazinul pomicol Dâmbovița. Teza de doctorat I.A.N.B.

24. Popescu M., 1968 – Comportarea prunului cultivat pe nisipuri, Revista de

Horticultură și viticultură nr.5, pag.12.

25. Popescu I., 1985 – Influența condițiilor de mediu asupra creșterii pomilor

în România. Ed. Ceres, București, pag. 1-225

26. [NUME_REDACTAT], 1994 – Comportarea unor soiuri și hibrizi de prun la infecțiile

naturale cu virusul Plum – pox în condițiile de la S.C.P.P.

Vâlcea. [NUME_REDACTAT] Tehnico-Științifice

„[NUME_REDACTAT]”, Ed. a VIII-a , Tg. Jiu, pag. 95-100.

27. Prică D., 1970 – Portaltoiul de prun P.F. Buburuz. Rev. Hortic. și vitic., nr.7,

Casavela S., București, pag.26.

28. Voica E., 1978 – Pomicultură generală și specială

[NUME_REDACTAT], Craiova

CUPRINS

CAPITOLUL I

Importanța culturii prunului, taxonomia, originea și distribuția geografică a speciilor mai importante din genul Prunus

1.1. Importanța culturii prunului………………………..……………………………………1

1.2. Taxonomia speciilor de Prunus………………………………………………………..2

1.3. Originea și distribuția geografică a speciilor de prun……………………………..3

1.4. Arealul de cultură al prunului…………………………………………………………..6

CAPITOLUL II

Situația culturii prunului pe plan mondial și pe plan național

2.1. Situația actuală a culturii prunului pe plan mondial……………………………….8

2.2. Situația actuală a culturii prunului pe plan național….…………………………..11

CAPITOLUL III

Stadiul cercetărilor privind sortimentul de soiuri

pentru specia prun

3.1. Stadiul cercetărilor privind sortimentul de soiuri pe plan mondial…………14

3.2. Stadiul cercetărilor privind sortimentul de soiuri pe plan național……………18

CAPITOLUL IV

Tendințele și perspectivele privind sortimentul de soiuri

pentru specia prun pe plan mondial și național

4.1. Tendințe și perspective pe plan mondial……………..…………………………….22

4.2. Tendințe și perspective pe plan național cu specific pentru zona colinară a Olteniei………………..………………………………………………………………….23

CAPITOLUL V

Necesitatea, scopul, obiectivele cercetării, materialul biologic, metodele de cercetare

5.1. Necesitatea și scopul lucrării…………………………………………………………25

5.2. Obiectivele cercetării……………………………………….…………………………..25

5.3. Materialul biologic utilizat…………….……………………………………………….26

5.4. Metoda de lucru…………………………………………………………………………26

CAPITOLUL VI

Condițiile naturale și tehnologice în care

au fost efectuate cercetările

6.1. Condițiile climatice în care au fost efectuate cercetările………………………..28

6.2. Condițiile edafice în care au fost efectuate cercetările ………………………….29

CAPITOLUL VII

Comportarea în procesul de creștere a soiurilor de prun

7.1. Parcurgerea principalelor fenofaze de vegetație …………………………………34

7.2. Suma creșterilor vegetative…………..……………………………………………….36

7.3. Înălțimea și diametrul coroanei………………………………………………………37

7.4. Sporul de creștere în grosime a trunchiului……………………………………….39

CAPITOLUL VIII

Comportarea în procesul de fructificare

8.1. Principalele fenofaze de fructificare…………………………………………………41

8.2. Specificul de fructificare……………………………………………..………………..42

CAPITOLUL IX

Cantitatea și calitatea producției de fructe

9.1. Comportarea la atacul PPV (Plum-pox) a soiurilor de prun studiate………….43

9.2. Producția de fructe………………………………………………………..……………44

9.3. Calitatea fructelor……………………………………………………………………….46

CONCLUZII………………………………………………………………………48

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………50