Deseurile

Introducere

Definitia si clasificarea deseurilor:

“DESEU va insemna orice substanta pe care posesorul il arunca, sau intentioneaza sau este obligat sa-l arunce”. Conform Actului German privind Deseurile din 27 august 1993, deseurile pot fi definite atat subiectiv cat si obiectiv. Subiectiv sunt definite ca obiecte portabile abandonate de propietar si obiectiv in legatura cu depozitarea sistematica a gunoiului asa cum este ceruta de protectia sanatatii publice si in particular, a mediului.

Clasificarea deseurilor- se face dupa sursa, procese si directii din care provin.

Considerand sursele majore, in ordinea contributiei, deseurile pot fi clasificate in:

Deseuri agricole

Deseuri miniere si de la cariere

Deseuri de fabricatie (industriale)

Deseuri municipale

Deseuri de la generarea energiei

Dupa directiile din care apar, deseurile cele mai semnificative in ceea ce priveste maruntirea sunt:

Deseuri agricole

Deseuri din constructii si demolari

Echipament electric si electronic

Vehicule la sfarsitul perioadei de utilizare

Sticla

Deseuri verzi, deseuri miniere si de la cariera

Hartie

Materiale plastice

Textile si imbracaminte

Deseuri de lemn

In functie de natura si de efectul asupra oamenilor, directiile din care apar deseurile se clasifica in trei categorii largi (Mayers si Dittrick, 1999):

radioactive

periculoase

benigne

Cap. I

Evolutia si tendintele actuale in problema deseurilor

Evolutia generala a societatii umane s-a realizat pe baza exploatarii resurselor naturale, iar exploatarea acestor resurse s-a putu face datorita crearii de unelte tot mai evaluate, de masini tot mai puternice, de instalatii tot mai complexe si de tehnologii tot mai evoluate. Raportul om-natura a evoluat in sensul diminuarii relatiei de dominare a omului de catre natura, omul reusind sa-si realizeze un mediu ambiental si socio-economic propriu, seminatural. Pana in etapa industrializarii (sec al XVIII-lea) evolutia a fost relativ lenta, activitatea umana rasfrangandu-se de o maniera nepericuloasa asupra mediului. Chiar daca in aceasta perioada au ramas pana azi terenuri degradate de minele si carierele cetatilor medievale, exploatarile miniere si cariele din timpul romanilor, terenuri defrisate pentru agricultura si apoi desertificate, acestea reprezinta suprafete mici si cel mai adesea sunt considerate situri arheologice de valoare istorica.

Dezvoltarea societatii umane s-a accelerat in etapa industrializarii, motorul dezvoltarii constituindu-l dualismul dintre exploatarea tot mai intense a resurselor naturale care aduceau un surplus de valoare reinvestita in dezvoltarea capacitatilor, in crearea de noi masini mai evaluate si mai puternice care, la randul lor, dadeau posibilitatea intensificarii in continuare a exploatarii resurselor naturale. Pe baza exploatarii resurselor naturale omul a devenit tot mai independent fata de natura, el si-a creat sisteme ecologice noi, sisteme socio-umane industriale, cu ajutorul carora omul a inceput sa domine natura. Aceasta inversare a raportului om-natura, in care omul domina natura, s-a concretizat insa printr-o agresiune continua si tot mai accelerate asupra ecosistemelor naturale. Cantitatile crescute de deseuri au inceput sa ridice probleme tot mai mari, mai evidente si mai complexe pentru comunitatile umane si pentru ecosistemele naturale.

In etapa evolutiei tehnico-stiintifice din sec al XX-lea ritmul de dezvoltare si de exploatare a resurselor naturale s-a accelerat si mai mult, puterea omului de a transforma natura in sens distructiv (dar si in sens constructive) fiind tot mai evidenta. Aceasta a condus la constientizarea pericolului pe care dezvoltarea anarhica, fara a tine cont de degradarea mediului il poate avea pentru om, pentru dezvoltarea omenirii. Prin urmare, raportul om-natura a devenit acum un raport dezvoltare-mediu. Cu toate acestea se considera, si inca mai exista acest concept ca dezvoltare nu se poate realiza fara degradarea mediului.

Dupa Conferinta de la Stockholm (1972) si mai ales dupa Conferinta de la Rio (1992) asupra mediului, s-a facut legatura intre dezvoltare si resursele naturale limitate ale planetei si s-au stabilit reguli de conduita internationale pentru a se evita sau a se diminua poluarea mediului, astfel s-a abandonat conceptul ptrivit caruia dezvoltarea era inevitabil legata de degradarea mediului si s-a instituit conceptual dezvoltare durabila care tine cont de resursele limitate neregenerabile si de necesitatea dezvoltarii in limita acestor resurse.

Deseurile reprezinta una dintre problemele cele mai presante in activitatea de protectie a mediului, respective in asigurarea unei dezvoltari sustenabile. Unul din sectoarele economice mari producatoare de deseuri este activitatea de exploatare a resurselor minerale. Deseuri in cantitati mari rezulta si din celelalte ramuri ale industriei. Se considera ca pentru o tona de produse manufacturate se produc 11 tone de deseuri, incluzand si pe cele din productia energiei utilizate la fabricarea produsului.

Foarte curand s-a putut constata ca unele materiale din deseuri au o anumita valoare si ele pot fit recuperate si reutilizate. Asa a inceput reciclarea deseurilor. Din punct de vedere istoric, primele care au prezentat interes pentru reciclare au fost deseurile de metale valoroase si probabil ca si unele deseuri precum roca sterile (piatra) din carierele din care se extrageau materialele de constructii a fost utilizata pentru constructia si intretinerea drumurilor.

Cap. II

Caracteristicile deseurilor

In mod traditional, obiectivul ingineriei mediului era indepartarea deseurilor domestice din motive sanitare. In majoritatea oraselor acest tip de indepartare a fost introdus de acum mai multe secole. Totusi, accentual a fost pus doar pe curatarea orasului, soarta deseurilor fiind indiferenta.

Managementul modern de deseuri pune accent pe tratarea si eliminarea celor ce nu pot fi reciclate in mod sigur pentru mediu. In ultimi 20 de ani sau dezvoltat un numar de tehnici de tratare a deseurilor, toate consistand in principal din:

a) arderea deseurilor cu sau fara folosirea energiei termice rezultate

b) compostarea

c) productia de biogaz pentru producerea caldurii

d) platforme de depozitare sanitare cu si fara utilizarea gazului

La managementul deseurilor tendinta este a unui sistem integrat cu mai multe resurse bazat pe separarea sursei si segregare, urmata de reprelucrare, reciclare, utilizarea energiei, sau tratarii cu numar crescut de tehnologii. Pentru fiecare dintre acestea a aparut o dezvoltare incredibila de tehnologii ca, de exemplu sisteme de curatire avansate a gazului de fum, garniture de polimeri compusi. [7, 12, 14, 18]

O data cu cresterea costului tratarii deseurilor si a numarului de tehnici de tratare este din ce in ce mai important sa se dispuna de date sigure pentru a allege tehnicile corecte pentru anumite tipuri locale de deseuri.

Din punct de vedere istoric, reciclarea deseurilor s-a axat pe recuperarea de metale valoroase si similare pe baza unei initiative private. Doar in ultimele doua decade, reciclarea, compstarea etc. s-au bazat pe beneficii comune pentru societate (cerinte reduse de platforme de depozitare, economie de materie prima etc.) De asemenea, arderea deseurilor, biogazul etc. produc energie care inlocuieste alte surse de energie importante, toate in contextual unei eficiente protectii a mediului inconjurator.

Clasificarea deseurilor

Din punct de vedere al naturii si locurilor de producere, deseurile se clasifica astfel:

deseuri menajere- deseuri provenite din sectorul casnic sau din sectoarele asimilabile cu acesta (inclusiv deseurile periculoase pe care le contin si care pot fi preluate cu sistemele curente de precolectare sau colectarea din localitati

deseuri stradale- deseuri specifice cailor de circulatie publica, provenite din activitatea cotidiana a populatiei, de la sptiile verzi, animale, din depunerea de substante solide din atmosfera

deseuri asimilabile cu deseuri menajere- deseuri provenite de la mica sau marea industrie, din comert, din sectorul public sau administrative, care, prezinta compozitie si proprietati similare cu deseurile menajere, putand fi colectate, transportate, prelucrate si depozitate impreuna cu acestea

deseuri voluminoase- deseuri solide de diferite proveniente, care, datorita dimensiunilor lor, nu pot fi preluate cu sistemele obisnuite de precolectare sau colectare, ci necesita o tratare diferentiala fata de acestea

deseuri din constructii- deseuri provenite din demolarea sau construirea de obiective industriale sau civile

deseuri periculoase- deseuri toxice, inflamabile, explosive, infectioase, sau de alta natura, care, introduse in mediu, pot dauna plantelor, animalelor sau omului

deseuri agricole- deseuri provenite din unitatile agricole si zootehnice (gunoi de grajd, dejectii animaliere, deseuri animaliere din abatoare si industria carnii)

deseuri industriale- deseuri provenite din desfasurarea proceselor tehnologice

deseuri spitaliere- deseuri provenite din activitatea spitalelor, unitatilor sanitare si care sunt incinerate in crematoriile spitalelor.

In functie de anumite conditii locale, pot exista si alte tipuri de deseuri care sa necesite o atentie speciala ca, de exemplu, balast marin poluat cu petrol/substante chimice si deseuri miniere.

Generarea de deseuri este extreme de dependenta de obiceiurile consumatorului local, tipul de cladiri, conditiile generale de trai si tipul de industri si comert. De exemplu, in zone cu sobe individuale, cu lemn, huila sau cocs, exista deseuri considerabil mai multe si mai dense in timpul iernii prin comparative cu cladirile cu incalzire centrala. In zonele rurale, cantitatea de deseuri colectate pe cap de locuitor este mai mica decat in zonele urbane datorita compostarii in-situ, hranirea pasarilor etc.

In anumite societati deseurile din timpul toamnei sunt foarte umede si cu un continut ridicat de substanta organica datorat conservarii legumelor etc. Acest lucru poate fi problematic, de exemplu, pentru instalatiile de ardere a deseurilor unde poate fi necesar combustibil suplimentar.

Locuintele cu un veit relativ scazut produc mai putine deseuri, dar mai umede si mai organice decat locuintele cu un venit relative ridicat.

Singura metoda de masurare corecta a generarii de deseuri sunt platformele de cantarire de la toate halele de depozitare, statii de reciclare si instalatii de tratare, cu inregistrarea calitatii tipului de deseu, originii, transportului. Pe baza acestor statistici, sunt inregistrate variatii trimestriale si/sau sezoniere si se pot face prognoze.

In absenta platformelor de cantarire, estimarea generarii de deseuri se poate face prin:

volumul si frecventa colectarii recipientelor

unitatea de generare de deseuri estimate pe cap de locuitor/angajat/metri patrati.

numarul si volumul estimat al camioanelor care intra in platformele de depozitare si instalatiile de tratare

cresterea anuala estimata a volumului platformei de depozitare

1. Deseuri menajere

Cantitatea si calitatea rezidurilor este un factor dependent de:

– maimea si caracterul localitatii

– conditiile climatice

– sistemul de incalzire

– modul si nivelul de trai

– stadiul dezvoltarii tehnicii ambalajelor etc.

Cantitatea rezidurilor solide menajere se defineste prin doua notiuni: cantitatea medie anuala in kg/locuitor si an si cantitatea medie zilnica, exprimata in kg/locuitor pe zi.

Indicele de producere a rezidurilor menajere variaza in limitele de 0,5-0,8 kg/locuitor si zi, respectiv 180-300 kg/locuitor si an.

In tabelul de mai jos sunt prezentati, comparative, indicii de producere a rezidurilor menajere din Romania cu cei din alte tari:

Calitatea si cantitatea rezidurilor menajere constituie un factor essential care determina procedeele optime telor

unitatea de generare de deseuri estimate pe cap de locuitor/angajat/metri patrati.

numarul si volumul estimat al camioanelor care intra in platformele de depozitare si instalatiile de tratare

cresterea anuala estimata a volumului platformei de depozitare

1. Deseuri menajere

Cantitatea si calitatea rezidurilor este un factor dependent de:

– maimea si caracterul localitatii

– conditiile climatice

– sistemul de incalzire

– modul si nivelul de trai

– stadiul dezvoltarii tehnicii ambalajelor etc.

Cantitatea rezidurilor solide menajere se defineste prin doua notiuni: cantitatea medie anuala in kg/locuitor si an si cantitatea medie zilnica, exprimata in kg/locuitor pe zi.

Indicele de producere a rezidurilor menajere variaza in limitele de 0,5-0,8 kg/locuitor si zi, respectiv 180-300 kg/locuitor si an.

In tabelul de mai jos sunt prezentati, comparative, indicii de producere a rezidurilor menajere din Romania cu cei din alte tari:

Calitatea si cantitatea rezidurilor menajere constituie un factor essential care determina procedeele optime de neutralizare si valorificare a acestora. Parametrii de baza care determina calitatea rezidurilor menajere sunt: compozitia structurala, puterea calorica, continutul de cenusa, umiditatea etc.

Principalele componente ale rezidurilor menajere sunt: hartie, cartoane, plastic, metale, carpe, ceramice, resturi alimentare, cenusa etc.

In tabelul de mai jos este prezentata, comparative, compozitia fizica a rezidurilor menajere din tara noastra cu cea din alte tari:

Din aceasta comparatie rezulta ca in tara noastra predomina grupa materialelor usor fermentabile (resturi alimentare, vegetale etc.) in procent de 60-70%, in timp ce in tarile dezvoltate, cea a materialelor combustibile (hartie-cartoane, textile etc.) in proportie de 40-50%.

2. Deseuri industriale si periculoase

Unii definesc deseurile periculoase pe baza riscurilor asupra mediului legate de substanta sau produsul ca atare, sin u se refera la alte probleme cum ar fi expunerea lucratorilor in timpul colectarii si tratarii sau probleme de mediu legate de degradarea produsului dupa tratare

Este, totusi, consoderat ca recomandabil sa se include toate riscurile legate de o substanta sau un produs cand se face evaluarea riscului pentru mediu. Trebuie insa definite clar baza conform careia o substanta este introdusa in categoria “periculoasa” pentru a gasi solutia optima pentru tratare si eliminare.

De exemplu, deseurile care contin azbest sunt periculoase datorita risculuipentru muncitori legat de poluarea aerului la manuirea deseurilorm desi nu creaza riscuri pentru mediu atunci cand sunt eliminate corespunzator pe o platforma de depozitare

Un alt exemplu: rezidurile de pesticide in majoritatea cazurilor nu creeaza un risc cand sunt manuite corespunzator pentru ca sunt etansate ca atare, dar cand sunt arse sau depuse pe platforme de depozitare vor provoca probleme de mediu de scurta si lunga durata.

De aceea se sugereaza o definitie generala a deseurilor periculoase pe baza consoderentelor de mai sus.

Deseurile periculoase sunt orice tip de deseuri care, datorita caracteristicilor lor specifice, reprezinta un risc pebtru om sau mediu fie ca atare, fie dupa tratare/degradare cand sunt colectate, tratate sau eliminate.

Ddeseurile care sunt un pericol pentru mediu doar la manuire (ca deseurile cu aspectul de mai sus) trebuie puse pe o lista speciala, subliniind protectia pentru muncitori si neglijand alte subiecte.

Deseurile solide municipale si industriale periculoase trebuie colectate, controlate, facute acceptabile din punctul de vedere al mediului prin ardere producerea energiei (current electric/incalzire, pe cat posibil).

Totusi, anumite tipuri de deseuri vor necesita sisteme de colectare si tratari speciale. Ar putea fi mentionate mai multe , dar au fost alese urmatoarele exemple:

– deseuri de la spitale

– deseuri periculoase

– reziduri de la termocentrale pe carbuni si instalatiile de ardere a deseurilor solide (zgura si cenusa zburatoare).

a) Deseuri de spital

Caracteristici ale deseurilor:

Deseurile de la spital se caracterizeaza printr-o mare diversitate.

Multe dintre deseuri sunt similare cu deseurile solide municipale, din gospodarii etc., dar o mare parte sunt deseuri de spital speciale, care cer o atentie deosebita.

Deseurile de spital speciale sunt deseuri de tipuri cum ar fi (exemple):

– deseuri de la pacienti cu boli infectioase, de exemplu, de la compartimentele epidemiologice ale spitalului

– toate ustensilele taioase sau ascutite: seringi, cutite etc.

– deseuri infectioase de la laboratoarele clinice de microbiologie

– deseuri biologice din zonele operatorii etc.

Aceste tipuri de deseuri se caracterizeaza prin faptul ca sunt fie foarte inestetice, fie periculoase din cauza riscului de infectie, fie amandoua.

Colectarea si tratarea deseurilor:

In timp ce deseurile de spital obisnuite pot fi colectate si eliminate impreuna cu deseurile solide municipale, deseurile de spital speciale cer o atentie aparte, ata la faza de colectare cat si la cea de tratare/eliminare.

Deseurile de spital speciale sunt atat inestetice cat si periculoase pentru personalul spitalului cat si pentru colectori. Trebuie, de aceea, separate la sursa, adica la compartimentele de spital specifice mentionate mai sus, si impachetate cu grija pentru a evita scurgerile si ruperile sacilor in timpul transportului. O solutie des aplicata in danemarca si in alte tari vestice este ambalarea in saci de plastic grosi si apoi ambalarea acestor saci in cutii de carton groase.

Deseurile de spitale speciale trebuie, de asemenea, tratate separate. Pe cat posibil, trebuie arse, sin u intr-o instalatie de ardere obisnuita pentru deseuri solide, ci intr-un compartiment special al acestei instalatii, ori intr-o instalatie de ardere separate. Este important ca deseurile de spital speciale sa fie arse la temperature mari, astfel incat toate materiile organice si obiectele ascutite sau taioase sa fie distruse total. Pentru a asigura acest lucru, trebuie sa existe arzatoare (cu petrol sau gaz) atat in camera principala de ardere, cat si in camera de post combustie.

Daca deseurile de spital speciale nu pot fi arse, trebuie ingropate cu grija in platformele de depozitare: o gaura trebuie facuta in deseurile gata depozitate, si deseurile de spital speciale trebuie sa fie acoperite cu grija dup ace au fost plasate in totalitate pentru a evita contactul cu aceste deseuri al lucratorilor de la platformele de depozitare.

Trebuie mentionate inca doua tipuri de deseuri de spitale speciale:

– reziduri de medicamente, termometre cu mercur si deseuri similare care pot fi caracterizate ca deseuri periculoase si trebuie colectate si tratate in conformitate cu reglementarile generale pentru astfel de deseuri din tara

– deseuri cu izotopi (deseuri radioactive) trebuie colectate si tratate in conformitate cu reglementarile generale pentru astfel de deseuri.

b) Deseuri periculoase

Caracteristicile deseurilor:

Deseurile periculoase se caracterizeaza in general printr-o mare diversitate.

Anumite tipuri de desuri pot creea riscuri atatdatorita expunerii lucrarilor cat si impactul asupra mediului. O dfinitie propusa este urmatoarea:

“Deseurile periculoase” sunt orice tip de deseuri care, datorita carteristicilor specifice, prezinta un risc pentru om sau mediu, fie ca atare, fie dupa tratare/degradare, cand sunt colectate, tratare sau eliminate

Colectarea si tratarea deseurilor:

Datorita multor tipuri diferite de deseuri periculoase, acestea trebuie separate (sortate) pe grupe, la sursa. Aceste grupe trebuie sa fie facute in conformitate cu caracteristicile principale si optiunile finale de tratare, astfel incat manuirea si tratarea sa fie pregatite la stdiul de colectare.

Exemple: solventi, reziduri de vopsea etc., care trebuie toate arse, deoarece tratamentul final ar putea fi anestecarea la sursa. Aceste tipuri de deseuri trebuie totusi, tinute separate de solutii precul cele metalice acide care ar putea fi precipitate si neutralizate ca process general de tratare.

Managementul acestor deseuri depinde de experinta si specificul fiecarei tari si desigur, de specificul deseurilor.

c) Reziduri de la termocentralele cu carbuni si instalatiile de ardere a deseurilor solide (zgura si cenusa zburatoare)

Caracterizarea deseurilor:

Zgura si cenusa zburatoare de la centralele de current si instalatiile de ardere a deseurilor se caracterizeaza printr-un continut foarte scazut de substante organice (daca pde ardere merge bine) si proprietati geotehnice bune, facand rezidurile potrivite pentru diverse scopuri de constructie.

Zgura si cenusa zburatoare au un continut oarecum ridicat de metale grele (mai multe in rezidurile de la arderea deseurilor decat in cele de la centralele de current), in plus, sulfatii solubili vor fi prezenti in rezidurile de la centralele de current intr-o concentratie care depinde de continutul de sulf al carbunelui si clorurilor solubile vor fi prezente in rezidurile de la instalatiile de ardere.

Daca la centralele de current se utilizeaza carbine cu continut scazut de cenusa, cenusa zburatoare va avea in mod normal proprietati refractare facand-o potrivita pentru productia de ciment si/sau beton.

Utilizarea/eliminarea deseurilor:

Scopul principal privind rezidurile de la centralele de current si instalatiile de ardere este de a utilize aceste reziduri cat mai mult posibil, evitand astfel costurile si problemele legate de eliminarea lor.

Utilizarea principala (pentru cenusa zburatoare de la centralele de current) ar fi un aditiv la productia de ciment si/sau beton. Daca acest lucru este posibil, va depinde de caracteristicile geotehnice ale cenusii, o cerinta de baza fiind effectul refractar cunoscut la produsele de argila si ciment. Optiunile pentru aceasta utilizare trebuie astfel investigate cu grija.

O a doua utilizare ar fi ca materiale de umplutura in constructia de drumuri, in constructia de porturi, constructia de baraje etc. Cerintele cu privire la cantitatea de reziduri ce trebuie aplicata (grosimea stratului) si permeabilitatea unui strat de acoperire (de exemplu, asphalt la constructia de drumuri) vor depinde de caracteristicile specifice rezidului si lesiei ca si de conditiile locale si trebuie decise pe baza testelor de scurgere.

Daca nu este posibila utilizarea rezidurilor, trebuie eliminate intr-un mod acceptabil pentru mediu. Aceasta implica un tip specific de platforma de depozitare, consoderand ca se poate presupune ca lesia de la reziduri dureaza mai mult de un secol.Substantele din lesie (saruri ca sulfatul si clorul plus metale grele)sunt dificil si costisitor de indepartat prin metode de tratare a apelor uzate disponibile in mod obisnuit. De aceea nu este recomandabil sa se fofloseasca o tehnica care sa aiba ca scop colectarea si tratarea lesiei. Este de preferat o tehnica de eliminare care sa vizeze micsorarea cantitatii de lesie (prin aplicarea unui strat de acoperire cu permeabilitate scazuta peste materialul depus) si care sa permita diluarea intr-un grad ridicat in apele de suprafata si subterane in care se descarca lesia.

3. Indicatori de calitate ce caracterizeaza diferite categorii de deseuri

In general, rezidurile se pot caracteriza calitativ prin urmatorii indicide calitate:

– greutate volumetrica

– compozitie dupa granulatie

– compozitie dupa sortimente

– continut de umiditate

– continut de substante organice

– putere calorica

De mentionat ca datorita compozitiei indicate anterior, puterea calorica a rezidurilor din tara noastra este de 500-600 kcal/kg fata de 1500-2000 kcal/kg in tarile dezvoltate.

Greutatea volumetrica a gunoaielor

In privinta raporturilor cantitative pentru determinarea numarului recipientilor de colectare (a intregului volum de stocare), a numarului vehiculelor de colectare (a intregului volum de stocare), a numarului vehiculelor de transport (a intregului volum de transport), a volumului buncarelor de stocare, cat si a marimii locului de depozitare, este necesara determinarea volumului gunoaielor.

In diferite faze ale evacuarii gunoaielor (stocare provizorie, transport, depozitare definitiva) si in timpul diverselor operatii, tasarea si gradul de compactibilitate a gunoaielor pot sa se modifice foarte mult. Deci, volumul nu se poate determina cu precizie si, ca urmare, este adecvata, pentru aprecieri comparative, utilizarea datelor statistice.

Punctul de plecare la dimensionarea, in aceste situatii, il constituie masa gunoaielor. De asemenea, se poate recomanda si determinarea greutatii volumetrice a gunoaielor care este data in general in kg/dm3, respectiv t/m3 sau kg/m3. Volumul gunoaielor se poate calcula prin impartirea masei la greutatea volumetrica. Greutatea volumetrica a gunoaielor oscileaza foarte mult in functie de diversele faze (operatii) ale evacuarii, se modifica, de asemenea, si in functie de anotimpuri, de caracterul zonelor de colectare si, anual, in functie de modul de viata.

Din analizele si cercetarile effectuate in diferite tari, a rezultat ca modificarea cantitatii gunoaielor menajere, a rezidurilor de hartie si materialelor de ambalaj. Acest proces de afanare se poate observa peste tot si, in prezent, greutatea volumetrica a gunoaielor menajere masurate in recipienti colectori (in zona de colectare), in diferite orase din tarile dezvolate industrial, a atins deja valoarea de 10 kg/m3, considerata ca fiind minima.

Referitor la valoarea caracteristica a greutatii volumetrice a gunoaielor determinate in diverse orase din strainatate (kg/m3, detrminata in zonele de colectare), cifrele de mai jos ne dau o imagine corespunzatoare:

Canada 115 kg/m33 Anglia 160-250 kg/m3

Suedia 140 kg/m33 Israel 250 kg/m3

Franta 120-180 kg/m3 Cehia si Slovacia 200-400 kg/m3

Olanda 150-250 kg/m3 Polonia 250-390 kg/m3

Calitatea rezidurilor menajere

Referitor la calitatea deseurilor se va prezenta o recenta analiza efectuata pentru orasul Bucuresti privind compozitia fizica exprimata in procente:

Observatie: Cifrele la gospodarii reprezinta o medie a cinci mostre.

4. Efectul deseurilor asupra calitatii factorilor de mediu

Rezidurile pot fi vectori importanti in raspandirea infectiilor. Rezidurile provenite din diferite surse contin foarte des o gama variata de microorganisme printre care si agenti patogeni raspanditori de boli infectioase (virusi, bacterii, ouale diversilor helminiti etc.). In conditii prielnice, agentii patogeni pot trai in reziduri timp indelungat (zile,luni) de unde patrund in sol, apa putand provoca astfel infectii si prin contact direct

In conditii naturale, fara o neutralizare, unii agenti patogeni din reziduri raman in viata timp indelungat (luni si chiar peste un an) in special ouale diversilor helminiti si microbii de sporozoare. Ahentii patogeni semnaleaza in reziduri numai posibilitatea infectiilor, iar rezidurile respective sunt considerate ca medii de propagare a infectiilor. Pentru aparitia inbolnavirilor si in special a epidemiilor in afara patrunderii in organismul uman a agentilor patogeni, sunt necesari si alti factori cum ar fi receptivitatea organismului, numarul sufficient al agentilor patogeni etc..

Rezidurile pot conduce la crearea unor conditii favorabile pentru inmultirea insectelor si rozatoarelor.

Atat insectele, cat si rozatoarele sunt bine cunoscute ca purtatoare si raspanditoare de boli infectioase. Mustele sunt atrase de mirosul specific legat de descompunerea rezidurilor cu continut de substante organice.

In aceste substante mustele depun ouale si se inmultesc foarte repede.

Ciclul de reproducere a mustelor in conditii prielnice este de 4-5 zile. Inmultirea rozatoarelor este favorizata de gramezile de reziduri insuficient tratate in care se gasesc materii necesare hranei lor

Conditia cea mai importanta a tratarii este evacuarea ritmica a rezidurilor, depozitarea, respectiv stocarea lor, cat mai putin timp si in recipienti inchisi.

Un efect, cel mai des semnalat in ultimul timp, este cel al poluarii solului, apelor de suprafata si apelor freatice.

Rezidurile necorespunzator tratate cat si produsele lor de descompunere, fiind spalate de ape de precipitatii, se inprastie si patrund in sol. Astfel, se polueaza suprafata solului pe intinderi mari, dupa care particulele de sol contaminate si de materii poluate, prin apele din precipitatii, patrund in apele freatice sau in apele de suprafata din apropiere (canale deschise, paraie, rauri, lacuri etc.). Produsele finale ale descompunerii rezidurilor organice, intrand in contact cu apele din precipitate, se alcalinizeaza sub forma de diferite saruri, in special cloruri, nitrati si sulfati, conducand la inrautatirea calitatii apei si la cresterea duritatii acesteia.

Rezidurile provenite din procesele de curatire si spalare din diferite gospodarii individuale, dar mai ales rezidurile proceselor industrialepot ajunge in mediul inconjurator si prin circulatia schimbului de materie (alimentarea cu apa, legumicultura etc.) si deci pot ajunge in organismul uman.

Depozitarea si tratarea necorespunzatoare a deseurilor solide menajere pot conduce la poluarea atmosferei. Descompunerea rezidurilor cu continut de substante organice este insotita de degajarea unor gaze rau mirositoare (metan, amoniac, hidrogen sulfurat etc.). Vantul si miscarile de aer ridica praful din gramezile de reziduri, poluand atmosfera. Pe arterele de circulatie murdare, insufficient curatate rezidurile sunt zdrobite si sfaramate de mijloacele de transport, iar praful fin este ridicat in aer chiar de catre aceste mijloace. Produsele de ardere (fum, funingine, cenusa) aparute in urma autoaprinderii incomplete a rezidurilor la locurile de depozitare polueaza mediul inconjurator pe intinderi foarte mari.

Nu in ultimul rand, trebuie avut in vedere si aspectul deprecierii estetice a cadrului natural. Pe langa pericolul de epidemie si alte consecinte negative de poluare a mediului inconjurator, ca urmare a evacuarii necorespunzatoare a rezidurilor, apare o priveliste care provoaca oamenilor dezgust, degradand estetic peisajul. Gradul de civilizatie atins la acest sfarsit de mileniu impune orientarea gospodarilor edili sis pre gasirea unor solutii eficiente de colectare, transport, depozitare si valorificare a gunoaielor menajere solide.

Cap. III

Colectarea, transportul si depozitarea deseurilor

Principalele obiective ale gestiunii deseurilor solide sunt:

– protejarea sanatatii publicului

– protejarea mediului

– mentinerea curateniei publice pentru ca aceste locuri sa fie acceptabile din punct de vedere estetic

– conservarea resurselor naturale prin intermediul politicilor de reducerea deseurilor si prin reciclare.

Toate aceste obiective se realizeaza prin intermediul unei calectari si tratari in conditii de siguranta, unei eliminari si depozitari corespunzatoare. Reamintim ca gospodarirea integrata a deseurilor este vitala pentru comunitate, din urmatoarele motive:

– capacitatea depozitelor scade continuu. Amplasarea si construirea de noi depozite este un proces dificil si scump

– multe materiale din deseuri sunt surse naturale rare, ceea ce impune recuperarea lor, micsorandu-se impactul asupra mediului si crescand calitatea vietii

– materialele care se gasesc in volumul de deseuri pot fi o oprotunitate de a incepe o activitate de afaceri

– un sistem care nu se bazeaza pe o singura alternativa este mai flexibil la schimbarile economice, tehnologice si legislative

– investitorii sau creditorii favorizeaza capital unor proiecte care sunt parti ale unei strategii elaborate cu grija

– autoritatile locale sunt intr-o pozitie avantajoasa in evaluarea meritelor unor propuneri pentru o noua facilitate, cand au sansa examinarii atente a intregului sistem

Elementele componente ale sistemului de Gospodarire Integrata a Deseurilor (GID) sunt: minimalizare deseuri – reciclare – compostare – incinerare (energie si reducere de volum) – depozitare controlata.

Procesul de proiectare a sistemului GID permite identificarea oportunitatilor si selectarea de optiuni care deservesc cel mai corespunzator interesele si nevoile pe termen lung ale comunitatii. [26, 25, 18, 15]

Punctul de plecare al acestei politici este minimizarea deseurilor, iar scopul acestei actiuni este:

– scaderea costurilor de colectare, transport, depozitare

– conservarea si recuperarea resurselor naturale

– eliminarea materialelor periculoasedin volumul de deseuri

Dintre principalele cai de minimalizare pot fi amintite:

reducerea resurselor folosite la producerea fiecarui produs finit; Tehnologiile imbunatatite au permis ca unele produse sa fie de marimi reduse, in timp ce capabilitatea si performantele lor au ramaas la fel sau au crescut. Exemple ar fi echipamentele electronice, materiale noi de constructii, noi tipuri de textile, automobile mici din materiale usoare

reducerea ambalajelor (in SUA 1/3 din volumul deseurilor sunt ambalaje) si prelungirea vietii produsului; Reproiectarea produselor si schimbari in obiceiurile de cumparare, reducand astfel volumul de deseuri produse

refolosirea si repararea produselor

diversificarea consumului (selectarea si folosirea cu grija a produselor)

compostarea in gradini (se elimina costuri semnificative de colectare, procesare si depozitare)

1. Tehnici si metode de colectare

In cazul rezidurilor solide, sistemul de evacuare cel mai des utilizat este cel cuprinzand folosirea mijloacelor de transport, system aproape unic folosit in tara noastra. Cel mai mare dezavantaj al sistemului prin transport il constituie faptul ca operatiile de lucru care urmeaza a fi effectuate la acest procedeu necesita mai multe faze bine separate intre ele si care fiecare se deosebeste de cealalta, precum si faptul ca in multe cazuri necesita solutionarea unor probleme igienice si tehnice foarte costisitoare. Rezidurile, pet imp mai scurt sau mai indelungat, trebuie sa fie stocate provizoriu la locul de producere. Rezidurile stocate trebuie incarcate in vehicule de transport. Etanseitatea totala a stocarii si transportului nu se poate asigura. Colectarea rezidurilor in interiorul cladirilor, incarcarea lor in vehicule de transport sunt insotite, in general, de poluarea mediului inconjurator (miros urat, inmultirea mustelor, praf etc.). Continuitatea evacuarii poate fi perturbata de starea cailor de acces, a cailor de circulatie, cresterea intensitatii circulatiei, lipsa fortei de munca, lipsa mijloacelor de transport ca urmare a defectiunilor sau a altor cause ce pot aparea, fenomene ce pot conduce inevitabil la cresterea costurilor transportului. Ca urmare, parallel cu dezvoltarea tehnicii, prin mecanizarea unor operatii, trebuie cautate metodele de imbunatatire si modernizare a procedeelor de evacuare a rezidurilor solide. Acest system are diferite variante de solutionare a diferitelor faze componente.De exemplu, receptarea primara a gunoaielor se poate face in: recipienti – pubele, care sunt periodic golite, containerele de schimb cu preluare fara golire; saci de plastic. In mod similar si pentru celelalte faze exista diferite moduri de solutionare. In unele tari, insusi sistemul de evacuare prin transport cu diferite mijloace auto este inlocuit cu sisteme care inca nu au capatat o larga utilizare.

Dintre acestea amintim:

– evacuarea gunoaielor prin reteaua de canalizare comunala prin spalare cu apa; impune o prealabila sfaramare, concasare, maruntire; se utilizeaza in Franta, Italia, Marea Brutanie

– evacuarea prin system pneumatic, printr-o retea proprie; s-a utilizat la satul olimpic din Munchen (1972)

– arderea gunoaielor la locul de producere; prezinta inconvenient ecologic, dar se foloseste la institutiile sanitare si unele intreprinderi speciale

a) Colectarea si stocarea provizorie a rezidurilor

Prima faza a procesului de evacuare a gunoaielor, si anume colectarea si stocarea la locul de producere, realizata in functie de sistemul de transport, este in general o parte foarte neglijata, insufficient dezvoltata neunitara din punct de vedere ethnic al intregului system de evacuare. Aceasta situatie se datoreaza in primul rand sistemului deschis sau sistemului denumit semiinchis (incarcarea deschisa, transport inchis) de transportare a gunoaielor, inacceptabila in zilele noastre, avand un nivel ethnic foarte scazut. Aceste procedee, si in special cel semiinchis, se intalnesc si in present in cartierele periferice ale marilor orase, cat si in orasele mici. Se impune eliminarea cat mai rapida a acestor procedee si introducerea pe scara largaa sistemului de evacuare inchis.

In continuare se vor trata numai sistemele inchise, considerate a fi cele mai moderne.

Esenta sistemului inchis de evacuare consta in faptul ca in zonele de colectare gunoaiele sunt colectate la locul de producere si depuse in recipienti de constructii unitare, adecvate dispozitivuluide incarcare a autovehiculului de transport (in multe cazuri standardizate). Recipientii umpluti treptat in zonele de colectare dinainte proiectate sunt goliti cu o periodicitate bine determinate in vehicule de transport speciale, in system inchis, dupa care gunoaiele sunt transportate. Prima parte a procedeului (colectarea si stocarea in interiorul imobilelor) este in generalo problema de administrare a imobilelor si numai a doua parte (golirea recipientilor si transportul) apartine unitatii (intreprinderii) de salubritate publica.

Recipientii de colectare – stocare pot fi considerati ca accesorii strans legate de vehiculele de transport, datorita carui fapt este mai correct daca acestia sunt in apropierea organului de transport si daca intretinerea lor sistematica (reparatie, completare) este asigurata de unitatea (intreprinderea) de salubritate publica. Mentinerea in stare curate a recipientilor poate fi considerate ca o sarcina a administrarii imobilelor. Problemele principale in aceste conditii sunt:

– recipientii de gunoaie

– spatiul de stocare

Recipientii de gunoaie – pot fi considerati ca anexe ale autovehiculelor de transport si,ca urmare ,sunt fabricati dupa prescriptii unitare (standarde).In functie de marimea stocarii gunoaielor si de caracterul zonei de colectare (gradul de constructie,densitatea locuintelor) sunt fabricati recipienti cu diferite volume.

Tipurile de recipienti de gunoaie utilizati in practica sunt: recipienti mici, cu volume de 35-50-60 l; recipienti mijlocii, cu volume de 90-110 l si recipienti mari (containere cu rostogolire, cu descarcare sau de schimb) cu volume de 1100-1500 l.

Recipientii trebuie sa fie realizati astfel incat sa indeplineasca urmatoarele conditii:

Trebuie sa fie confectionati din materiale rezostente la intemperii, durabili in timp, rezistenti la eforturi macanice (lovituri, indoituri), netri fata de actiunile chimice (de coroziunea provocata de produsele in descompunere), neinflamabili (pericol de ardere, inflamabilitate).

Sa fie echipati cu capace de inchidere bune si usor manevrabile

Din punct de vedere al formei, recipientii trebuie astfel conceputi incat golirea lor sa fie usoara si rapida

Trebuie solutionate manipularea, transportul si curatarea lor de catre un singur om. Greutatea lor proprie trebuie sa fie cat mai mica

Partea lor superioara sa carespunda conditiilor impuse de dispozitivele de ridicare a vehiculelor de transport (in cazul sistemelor de golire sau de containere de schimb)

In unele tari (se fac incercari si la noi), se cauta introducerea sistemului de colectare a gunoiului in saci de hartie sau plastic

Avantajele sistemuluiin saci pot fi recapitulate pe scurt astfel:

– manipularea si transportul sacilor inchisi, bine legati, sunt usoare si simple, fara emanare de miros urat, degajarea de praf sau zgomot. Nu sunt necesare vehicule scumpe cu system de incarcare inchisa, se reduce numarul muncitorilor de manipulare si incarcare

– nu mai este necesara operatia greoaie de curatare si intretinere sistematica a recipientilor

– se poate elimina supra stocarea nedorita a recipientilor in perioadele de varf datorita cantitatilor de gunoaie puternic variabile zilnic

– realizarea spatiilor de stocare este mai simpla

Dezavantajul cel mai mare este ca procurarea sacilor este destul de scumpa. Trebuie asigurata fabricarea continua a unei cantitati inseminate de saci si posibilitatea achizitionarii lor fara perturbatii. In acele orase unde deja functioneaza sistemul inchis de evacuare (sunt la dispozitie recipienti de stocare si vehicule), trecerea la acest procedeu se poate realize mai incet, treptat. Sacii nu pot fi utilizati pentru transportul zgurii si cenusii din cauza pericolului de aprindere si ca urmare, evacuarea acestora trebuie asigurata separate.

Spatii de stocare a recipientilor

In incinta cladirilor trebuie asigurate incaperi speciale, corespunzatoare pentru amplasarea si depozitarea recipientilor de gunoaie.

Economicitatea transportului impune ca vehiculele sa aiba posibilitatea apropierii cat mai mult de locurile de depozitare a recipientilor. Pregatirea recipiantilor pentru golire, respective scoaterea lor din spatial de depozitare la marginea trotuarului, este facuta in general manual.In scopul reducerii la minim a consumului de forta de munca si de timp, distanta dintre locul de depozitare a recipientilor si punctual de oprire a vehiculelor trebuie sa fie pe cat posibil de mica. Daca aceasta distanta este sub 0,5 m, nu mai este necesara nici o operatie de pregatire separate.

De asemenea, trebuie asigurat ca intre locul de depozitare a recipientilor si punctual de incarcare a vehiculelor de transport sa nu fie pe cat posibil nici o diferenta de nivel intrucat existenta unei astfel de diferente ingreuneaza foarte mult operatiile de evacuare.

Conditiile de realizare a incaperilor pentru stocarea gunoaielor la noile cladiri (conditii care trebuie sa fie in atentia persinalului de intretinere) sunt urmatoarele:

– trebuie sa fie amplasate in apropierea intrarii in cladire la parter (pe cat posibil, la nivelul corespunzator nivelului trotuarului) si inchise cu usi corespunzatoare

– dimensiunile sa fie in functie de numarul si tipul recipientilor; ele trebuie determinate astfel incat recipientii sa fie usor accesibili pe parcursul transportarii lor la vehicule.

Trebuie asigurat si spatial necesar pentru asezarea recipientilor, curatarii lor, cat si accesul la restul de instalatie; pentru curatarea recipientilor se poate realize un loc de spalare separate (eventual in afara incaperii de stocare). In general, pentru amplasarea recipientilor cu capacitate de 110 l, este necesara o suprafata de 0,3-0,5m2/ recipient:

– peretii si captuseala pardoselii trebuie sa fie din materiale usor de curatat si spalat (in general din beton sclivisit)

– trebuie asigurata ventilarea si iluminarea corespunzatoare a incaperii

– in incapere trebuie asigurata apa curenta, gura pentru deversarea apei murdare (sifon de pardoseala); robinetul trebuie sa fie echioat cu supapa de ejector, iar capatul lui trebuie sa asigure racordarea furtunului de spalare.

2. Colectarea preselectata

Materialele refolosibile care rezulta din gospodariile populatiei, indeosebi cele de uz casnic si personal deteriorate sau uzate, sunt aduse de catre posesorii acestora sau de catre colectorii specializati la punctele de colectaresi la centrele de recuperare.

Pentru o cat mai buna colectare a materialelor refolosibile de la populatie si unitati comerciale, au fost luate si alte masuri, si anume:

– instalarea la intrarea in blocuri a unor microcontainere pentru hartie

– amplasarea pe cartiere, la unitatile comerciale, a unor containere pentru depozitarea sparturilor de sticla etc..

S-a trecut in mod experimental si la alte masuri, printer care:

-predarea pe familii a unor saci din material plastic pentru colectarea hartiei

-amplasarea, la punctele de recolectare pentru colectarea diferentiata a materialelorrefolosibile din gospodariile populatiei.

Cu toate aceste masuri menite ca colecteze materiale refolosibiledirect de la populatie, un procent insemnat dintre acestea se regasesc in rezidurile menajere evacuate si depozitate in afara localitatilor pe terenuri degradate fara nici un fel de valorificare. Se apreciaza ca in rezidurile menajere colectate de la populatie din mediul urban exista si materiale refolosibile in cantitati de circa 100.000 t/an maculatura, circa 30.000 t/an metal, circa 5.000 t/an material plastic si altele.

Mentionam ca in multe tari (Austri, Germania, Elvetia) colectarea preselectata se aplica pe scara larga si cu bune rezultate (inj special la hartie, sticla si metale).

Colectarea selective este determinate de doua ratiuni:

recuperarea mai usoara a materialelor refolosibile, (M.R.) aceasta recuperare putandu-se face fie inaintea colectarii deseurilor urbane, fie dupa colectarea, in asa-numitele statii de tratare

usureaza utilizarea agricola a deseurilor urbane, in cazul tratarii industrialeprin fermentare (compostare), separand elementele nefermentabile sau vatamatoare.

Totodata, trebuie subliniat faptul ca separarea materialelor refolosibile dup ace au fost amestecate cu deseuri urbane in bena autospecialei, in afara faptului ca este o operatiune grea, care necesita multa forta de munca si utilaje specializate, este o separare doar partiala, pentru ca materialele sunt mult deteriorate (mai ales hartia si textilele).

Se recomanda, astfel, ca, in mod esalonat, sa se treaca la aplicarea unui system complet de precolectare pe sortimente a tuturor materialelor refolosibile (hartie – cartoane, sparturi sticla, textile, mase plastice, cauciuc, metale), si deci sa se doteze fiecare tip de locuinta cu saci de plastic, minicontainere, containere receptionate pe tipuri de materiale etc.

In privinta organizarii serviciului, frecventa colectarii va fi aleasa in functie de natura deseurilor: pentru deseuri urbane putrscibile se pastreaza sistemul stabilit prin serviciul de salubritate, iar pentru MR ritmul de colectare poate fi mai rar.

Materialele refolosibiledin containerele destinate acestora sunt preluate si transportate, prin grija municipalitatii, la puncte de selectare, unde se face trierea materialelor si livrarea la uzinele de prelucrare.

3. Tehnici si metode de transport

In conditile oraselor moderne, acest transport este strict necesar sa se faca cu autovehicule care sa asigure si usurarea muncii fizice la incarcarea din containere sau saci.

Cerintele principale sanitare impuse fata de constructia vehiculelor de transportat gunoaie care trebuie intretinute sip e perioada exploatarilor lor sunt urmatoarele:

sa asigure incarcarea gunoaielor rapid sip e cat posibil fara imprastiere, degajare de praf si zgomot; sa asigure transportarea gunoaielor complet inchise si o descarcare rapida

corespunzator caracterului zonei de colectre, sa asigure obtinerea unui factor util de incarcare si a unui grad de completare care permite exploatarea vehiculului la parametrii cei mai economici si foflosirea la maximum a capacitatii de incarcare utila in concordanta cu raporturile densitatii volumetrice a gunoaielor din zona de colectare respective cu volumul util al vehiculului

sa fie echipate cu dispozitive de avansare continua a gunoaielor incarcate si de repartizarea lor uniforma

constructia sa fie simpla si fiabila, exploatarea sigura, fara deranjamente

caroserie rotativala arc mic si, luand in consideratie dele opriri si porniri, sa aiba instalatii de pornire si franare sigure

vehicukeke sa corespunda prescriptiilor valabile privind circulatia pe drumuri publice si siguranta circulatiei, luand in considerare si conditiile de teren.

In present nu se mai poate concepe o activitate de colectare si transport al deseurilor din centrele urbane fara masini specializate, avand in vedere cantitatile foarte mari de deseuri menajere si stradale ce trebuie colectate si evacuate zilnic, de distantele din ce in ce mai mari de transport pana la rampele de colectare de exigentele riguroase privind protectia sanatatii publice si a mediului, precum si, nu in ultimul rand, necesitatea asigurarii eficientei economice a functionarii sistemului cu costuri globale minime.

Pentru asigurarea unor masini care sa satisfaca integral cerintele si din acest domeniu, Uniunea Europeana a adotat Directiva Europeana 89-392 CEE care, dupa o perioada de tranzitie a intrat in vigoare de la 01.01.1995, in cele 15 tari ale Uniunii Europene si in cele cinci tari ale Uniunii Liberului Schimb. Aceasta directive introduce principiul “responsabilitatii producatorului, indifferent de culpa” pentru modul in care masina isi indeplineste functiile pentru care a fost conceputa, asigurand in acelasi timp protectia vietii si a sanatatii oamenilor, securitatea muncii operatorilorsi protectia mediului ambient. In acest scop fiecare producatoreste obligat sa faca, pentru fiecare tip de masina, o analiza de functionalitate, de risc si siguranta sis a ia toate masurile pe care le considera necesare, pentru ca masina sa corespunda integral cerintelor beneficiarilor. Pentru asigurarea beneficiarilorca masina oferita indeplineste aceste exigente, producatorul remite acestora o declaratie de conformitatecu Directiva Europeana 89-392 CEE si inscriptioneaza pe masina sigla CE, urmata de anul de punere in fabricatie. De asemenea, producatorul va supune masina testarii si agrementarii din partea unui organism autorizat in acest scop, in fiecare tara membra.

In vederea testarii si agrementarii s-au elaborate norme CEE de catre Comitetul Tehnic 151 pentru Masini de Constructii si Gospodarie Comunala care contin, pe tipuri de masini, exigentele fundamentale ce trebuie satisfacute.

4. Specificul transportului in mediul urban

Masinile de colectare si transport al deseurilor urbane trebuie sa satisfaca, conform directivei si normelor europene, urmatoarele exigente fundamentale de performanta:

a) Pornire – oprire

Masinile trebuie sa poata fi pornite si, respective, oprite de catre operatori, prin comenzi simple, prompte, ferme si de o inalta fiabilitate.

b) Functionare

Autogunoierelor trebuie sa fie dotate cu dispozitive de incarcare eficiente, fiabile si de inalta productivitate care sa poata manipula mecanizat intreaga gama de pubele si cu dispozitive de compactare care sa poata realize, cu o mare fiabilitate, un grad ridicat de compactare (5:1, 6:1)

Automaturatoarele trebuie sa fie dotate cu peri si valturi care sa asigure o maturare eficienta a strazilor, cu un alt grad de colectare a deseurilor stradale. Ambele tipuri de masini trebuie sa aiba o cat mai mare capacitate utila de colectare a deseurilor in compartimente etanse, sa se poata deplasa in siguranta, cu o viteza cat mai mare sis a se poata descarca integral, intr-un termen cat mai scurt.

c) Pericole de avarie reduse

Prin sistemul de costructie trebuie sa se asigure un cat mai redus pericol de avarie, atat la autosasiul de baza, cat si la echipamentul de gospodarie comunala.

d) Securitatea muncii operatorilor

Masinile trebuie sa asigure:

– securitatea muncii pe timpul lucrului: la incarcare, transport si descarcare

– microclimatul din cabina

– amplasarea comenzilor in campul fiziologic al operatorilor

– eforturi cat mai reduse, prin asistarea comenzilor

– zgomot redus, sub 80dB(A), in cabina

– vizibilitatea optima de la postul de comanda

– iluminarea corespunzatoare pentru lucrul pe timp de noapte

– vibratiiletransmise operatorilor (prin pardoseala, comenzi, scaun) trebuie sa fie amortizate pentru a se incadra sub limitele admise pentru lucrul continuu pe durata unui schimb.

e) Protectia mediului ambient

– zgomotul exterior trebuie sa se incadreze sub 75dB(A)

– gazele de esapament trebuie sa fie filtrate, pentru a se incadra in limitele admise de normele europene

– recipientele de colectare trebuie sa fie etanse pentru a se evita poluarea prin miros sau pierderi de deseuri pe parcurs

– aerul evacuate de automaturatoare trebuie filtrate corespunzator normelor europene.

Masinile trebuie sa indeplineasca urmatoarele exigente privind mentenanta:

– sa fie realizate in constructie modulara din blocuri functionale care sa asigure mentenanta prin schimb de aggregate

– sa fie adoptate solutii constructive care sa necesite lucrari cat mai reduse de mentenanta

– sa aiba traducatori inglobati si aparatura de bord indicatoare pentru parametrii de diagnoza tehnica (pentru motorul termic, pentru instalatia hidraulica etc.)

– sa fie prevazute cu prize rapide pentru aparaturade diagnoza instrumentala

– sa asigure acces usor la componentele ce necesita mentenanta

– toate componentele utilizate sa aiba aproximativ aceeasi resursa tehnica (durata de viata).

Referitor la termenele de stationare a autogunoierelor mentionam urmatoarele cerinte:

-dimensiunile terenului necesar trebuie determinate in functie de numarul vehiculelor si atelierelor necesare pentru intretinerea si repararea acestora, cat si de numarul magaziilor si personalului muncitor necesar

-la amenajarea statiilor trebuie realizate unitati organizate, luand in consideratie si functiile auxiliare. Este indicate realizarea comasata intr-o singura constructie a birourilor, incaperilor sociale, atelierelor si magaziilor. Vehiculele, echipamentele si utilajele trebuie sa fie amplasate in spatii acoperite. O atentie deosebita trebuie acordata realizarii drumurilor de circulatie interioara. In toate cazurile, trebuie evitate aglomeratiile si asigurat un teren de rezerva usor anexabil pentru dezvoltarea ulterioara. Pe conturul de limitare a intreprinderii trebuie realizata o zona de protectie.

5. Probleme generale de depozitare

In present, in lume, se practica mai multe sisteme de tratare a rezidurilor menajere, atat pentru netralizarea acestora, cat si pentru valorificarea unor materiale de subproduse obtinute, astfel:

– incinerarea cu sau fara recuperarea energiei termice si a fierului

– compostarea materialelor organice si transformarea in ingrasamant agricol, cu colectarea prealabila a unor deseuri de fier, hartie, sticla etc.

– depozitarea controlata a rezidurilor menajere si stradale cu recuperarea unor bunuri degradate.

De regula, instalatia de incinerare se aplica la localitatile cu peste 100.000 de locuitori si compostarea la cele sub 100.000 de locuitori. Grupate in instalatii mixte, generarea si compostarea asigura un mai bun randament si o elasticitate mai mare, avand in vedere si variatia mare a compozitiei rezidurilor menajere. Cea mai raspandita metoda este cea a depozitarii pe terenuri libere.

Metode de neutralizare a rezidurilor:

1) Total 250 instalatii

2) 130 depozitare organizata; 30 instalatii de ardere; 16 instalatii de compostare

3) 7,5% (175 t/an) depozitare organizata

In tara noastra, metoda principala de neutralizare a rezidurilor menajere este depozitarea acestora pe terenuri neproductive, iar din anul 1982 au inceput sa fie realizate si unele instalatii de incinerare a rezidurilor menajere. Iata de ce, in cadrul lucrarii, se va pune accent in special pe probleme de depozitare.

Solutia cea mai raspandita pe plan mondial este depozitarea gunoaielor in perimetrul localitatilor sau in locuri mai indepartate prin asezarea direct pe sol. Acest lucru se explica, in primul rand, prin faptul ca, practice, solutia nu necesita nici o investitie, iar cheltuielile de exploatare sunt minime. In localitati se gasesc, in general, terenuri adanci sau gropi, care trebuie asanate si care pot fi valorificate prin umplerea lor cu gunoaie.

Metoda cea mai simpla pentru umplerea acestor terenuri este depozitarea deschisa a gunoaielor (nearanjata) de mai multe ori in straturi de 3-4 m grosime, fara nivelare si acoperire, foarte des in forma de damburi. Aceasta forma este frecvent intalnita in strainatate, chiar si in tarile dezvoltate industrial. Conform datelor statistice, de exemplu in Germania, in anul 1970, la aproximativ 80% din locurile de depozitare a gunoaielor, a fost folosit acest procedeu. Din ancheta efectuata in SUA, in anul 1971, a rezultat ca din cele aproximativ 14.000 de locuri autorizate de depozitare a gunoaielor, inj procedeu deschis au fost 95%.

In Romania, suprafata ocupata in present la nivelul intregii tari de aceste rampe de depozitare a rezidurilor menajere este de circa 500 ha, din care pentru municipiul Bucuresti, circa 50 ha.

6. Criterii de amenajare si exploatare a rampelor de gunoi orasenesti

Depozitarea se face in cea mai mare parte printr-o descarcare directa in gropile respective, cu sau fara acoperire cu materiale inerte. In zona depozitelor de gunoaie deschise, aerul este viciat de un miros urat, iar in gunoaiele neacoperite se inmultesc rapid mustele. Sunt destul de frecvente si cazurile de aprindere si ardere a gunoaielor.

Fumul si cenusa degajate, praful de suprafata si materialele mai usoare care sunt ridicate si purtate de vant polueaza mediul inconjurator pe intinderi apreciabile. De multe ori, in gunoaiele depuse in straturi groase, substantele organice se descompun foarte greu si lent. Pe de alta parte, produsele de descompunere dizolvabile in apele de precipitatii, prin scurgerea lor in sol, polueaza si contamineaza apele freatice, fenomen care, mai ales in cazul gropilor adanci, poate sa se extinda pe suprafete mari.

Datorita acestor prejudicii, astfel de locuri de depozitare pot fi acceptate din punct de vedere igienic numai la distante relative mari (500-1.000 m) fata de surse de apa. Ca urmare, se impune ca asemenea locuri de depozitare a gunoaielor, din punct de vdere sanitary, sa fie realizate dupa studierea detaliata, la fata locului, a situatiei si conditiilor concrete existente sis a fie amplasate astfel incat sa se asigure fata de sursele de apa o fasie de protectie de cel putin 500-1.000 m. In multe tari, depozitarea deschisa a gunoaielor este reglementata prin prescriptii foarte severe. Ea este conditionata de acoperirea succesiva a straturilor de gunoaie cu alte materiale (zgura, moloz, cenusa) inerte sau pamant.

Pentru determinarea acestui teren necesar annual se utilizeaza in general expresia urmatoare:

V= Vsa – ma (1 – t/1000)

S1

unde:

V – reprezinta necesarul de volum de umplut annual, revenit pe cap de locuitor (m3)

Vsa – factorul de considerare a volumului stratului de acoperire; valoarea lui oscileaza intre 1,7 si 1,33, in functie de grosimea stratului

ma – cantitatea anuala de gunoaie, revenita pe cap de locuitor (kg/loc. an)

S1 – greutatea volumetrica a gunoaielor (kg/m3)

t – gradul de compactare la care se poate astepta in umplutura (%).

Conform prescriptiilor in vigoare, locurile de depozitare trebuie sa fie amplasate fata de cursurile de apa de suprafata, lacuri, instalatiile de alimentare cu apa, la o distanta de cel putin 150 m. Nivelul interior al gunoaielor depozitate trebuie sa fie deasupra nivelului cel mai ridicat al apelor freatice. Acest procedeu reduce actiunile negative ale depozitarii deschise, insa are un dezavantaj foarte mare, intrucat nu poate fi aplicat decat in afara perimetrului localitatilor, cat si faptul ca necesita o suprafata de teren destul de mare. Terenurile umplute pot fi folosite in agricultura sau in alte scopuri.

Stabilirea amplasamentelor pentru aceste depozite de gunoaie cat si exploatarea lor sunt reglementate de prescriptii sanitare foarte severe, dintre care mentionam:

– gunoaiele pot fi depuse in terenuri de depozitare numai in straturi cu grosimea de cel mult 1,8 m (6 picioare)

– dupa o grosime de 20-22 cm (9 toli), straturile trebuie sa fie acoperite cu pamant sau alte materiale corespunzatoare; stratul prospat depus nu poate sta neacoperit mai mult de 24 de ore

– imprastierea materiilor usoare de catre vant trebuie impiedicata prin garduri din plasa de sarma

– materiile care se descompun usor sau cele putrescibile (peste, alte resturi animaliere) trebuie sa fie separate si ingropate intr-un loc special stability in incinta depozitului, la o adancime de cel putin 60 cm (2 picioare)

– trebuie prevenita aparitia incendiilor, in care scop se vor asigura instalatiile de stins corespunzatoare.

In general, atat la proiectarea si amenajarea, cat si la exploatarea acestor spatii de depozitare a gunoaielor, trebuie avute in vedere cateva considerente strict necesare in cazul unei protectii eficiente a mediului inconjurator.

Astfel, stabilirea amplasamentului pentru depozitarea gunoaielor trebuie facuta cu acordul organelor sanitare, agentilor de protectie a mediului, a oficiului pentru ape si a altor organe de specialitate Depozitele de gunoaie trebuie sa fie realizate pe cat posibil pe baza regionala. Pentru localitatile cu numarul de locuitori sub 20.000, nu este permisa realizarea de depozite de gunoaie. In prealabil, trebuie analizate posibilitatile de micsorare a volumelor (concasare etc.). Fata de localitatile cele mai apropiate trebuie asigurata o fasie de protectie de cel putin 200 m. La alegerea amplasamentului trebuie avut in vedere ca nivelul apelor freatice sa fie pe cat se poate mai adanc, iar deasupra lor sa fie un strat impermeabil de protectie naturala. In gropile de extractie a balastului, cat si in santuri care au legaturi cu ape de suprafata sau cu ape freatice, depozitarea gunoaielor este interzisa. Trebuie evitata folosirea terenurilor mlastinoase, cu nivelul adanc al carierelor de piatra care nu izoleaza apa. La proiectarea depozitelor trebuie avuta in vedere si incadrarea lor ca forma in caracterul zonei respective. De asemenea, trebuie luata in considerare reteaua de drumuri existenta, in sensul ca vehiculele de transport al gunoaielor sa aiba acces la depozite sip e timp nefavorabil.

O atentie speciala se acorda pregatirii terenului depozitului si depozitarii gunoaielor. Terenul depozitului trebuie realizat astfel incat sa nu fie posibila poluarea, respective contaminarea apelor freatice si a apelor de suprafata. In acest scop, suprafata terenului trebuie sa fie izolata. La acest lucru se poate renunta numai in acele cazuri cand apele subterane sunt la adancimi mari si deasupra lor exista un strat protector impermeabil natural (argila), insa si in acest caz suprafata fundului depozitului trebuie sa fie compacta, in prealabil.

In cazul in care nu exista un strat impermeabil natural, realizarea lui este obligatory. Se recomanda folosirea in acest scop a gunoaielor menajere ciuruite (avand marimea granulelor mai mica de 50 mm). Stratul de impermeabilizare pe fundul depozitului trebuie sa fie depus subtire (0,5-1,0 m) si compactat corespunzator. Din experientele efectuatea rezultat ca acest strat din gunoaie menajere are capacitatea de rezistenta fata de infiltratii aproximativ similara cu a celui realizat din compost.

In cazul nivelurilor ridicate ale apelor freatice, si in special acolo unde diferenta intre cota nivelului fundului depozitului si a nivelului apelor freatice este 1,0 m, trebuie realizata o izolare de impermeabilizare prin alte metode cum ar fi, de exemplu, captuseala cu un strat de argila cu grosimea compacta de cel putin 30 cm, compactarea solului cu mortar de ciment, cu mal de carbide cu continut de apa mai mic de 60% etc.. In cazuri speciale trebuie utilizate folii de material plastic sudabile.

Gunoaiele trebuie sa fie intinse pe inteaga suprafata, pe cat posibil orizontal, in strat subtire si compact. Din acest punct de vedere, concasarea gunoaielor este foarte avamtajoasa. Vehiculele care sosesc in deposit sunt dirijate spre locul de descarcare de catre personalul de supraveghere. Nu este permisa descarcarea vehiculelor la marginea depozitului, ci la o distanta anumita spre interior. Imprastierea gunoaielor descarcate in gramezi se face cu vehicule pe senile echipate cu lame de bulldozer.

Sunt avantajoase vehicule pe pneuri intrucat acestea au o presiune specifica superficiala mai mare decat cele pe senile. Gradul de compactare depinde foarte mult de grosimea stratului depus. Sunt cazuri frecvente cand gunoaiele sunt descarcate pe o panta mai mare de 3,0 m, cand se autosorteaza dupa granulatie. Gunoaiele mari se rostogolesc la picioarele pantei si acolo prin cutii, lazi etc., se formeaza un canal de aerisire la un anumit tiraj. Acest lucru favorizeaza raspandirea mirosului urat, partial si pericolul de aprindere, ca urmare a producerii de metan. Straturile de gunoi astfel depuse pot fi compactate corespunzator cu nici un fel de mechanism. In scopul prevenirii alunecarii ulterioare a gunoaielor depozitate, depunerile trebuie efectuate in forma de parcele. Fiecare parcela trebuie inconjurata pe margine cu un dig de pamant. Acesta trebuie suprainaltat partial cu ridicarea nivelului gunoaielor depozitate.

Nivelul gunoaielor trebuie sa fie deasupra digului, asigurandu-se o panta corespunzatoare pentru scurgerea apelor din precipitatiile atmosferice. In functie de conditiile locale, apele de precipitatii trebuie evacuate prin santuri, conducte sau tuburi de drenaj, pozate in pamant.

Suprafata de depunere trebuie sa fie acoperita de pamant sau moloz de constructie, sau cu alte materiale similare, dupa fiecare 1,5 m inaltime.

Circulatia in depozit trebuie astfel organizata incat vehiculele sa aiba posibilitatea de a se apropia de locul de descarcare din orice parte. Trebuie evitata circulatia pe urmele battue, cunoscut fiind ca efectul de compactare cel mai bun este produs chiar de vehicule.

Dupa terminarea umplerii depozitului, suprafetele trebuie acoperite cu materiale adecvate pentru utilizarea ulterioara a terenurilor respective. Depozitul trebuie sa fie imprejmuit cu un gard corespunzator pentru a impiedica accesul persoanelor straine. Trebuie sa fie asiguarte instalatii sanitare (igienice) si mijloacele de productie necesare personalului muncitor. Se recomanda montarea la intrarea in deposit a unor cantare bascule. Apele reziduale evacuate prin conducte sau santuri trebuie dirijate spre cursurile de apa cele mai apropiate.

In aceste cazuri este necesar ca suprafata gunoaielor sa fie acoperita cu un strat de pamant de 30 cm. Este recomandata aplicarea pe suprafata a unui strat de compost. Daca terenurile respective se impaduresc, trebuie eviatat sadirea unor soiuri de pomi cu radacini adanci, intrucat, dupa putrezirea radacinilor, se vor forma o serie de canale prin care apele freatice pot fi poluate.

Se recomanda realizarea pe aceste terenuri de parcuri sau terenuri sportive cu plantarea unei vegetatii corespunzatoare. Realizarea parcurilor trebuie proiectata dinainte si asigurata incadrarea lor in ansamblu.

Daca terenurile de depozitare sunt utilizate ca suprafete pentru constructii de locuinte sau cladiri industriale trebuie sa se procedeze cu mare atentie intrucat pot aparea fenomene de coroziune, tasari sau alunecari care ar putea sa fie periculoase pentru constructiile respective. Nu este permisa realizarea pe aceste terenuri de cladiri de locuit cu mai multe niveluri sau hale industriale care necesita o fundare adanca sau capacitate portanta mare. Trebuie avuta in vedere si corodarea rapida a diferitelor conducte pozate in aceste terenuri. Aceste terenuri pot fi folosite in principal pentru construirea de diferite depozite.

7. Platforme de depozitare a deseurilor industriale

Problema esentiala in acest caz este cea a etansarii depozitelor. Trebuie mentionat ca, recent, in Statele Unite ale Americii, prescriptiile tehnice impugn, pentru etansarea depozitelor de deseuri, care ocupa insumat o suprafata de 40 km2, un sandwich constituit din doua geomembrane, intre care este intercalate un geotextil, iar in statul Virginia sunt cerute trei geomembrane.

Protectia geomembrane, sensibila de obicei la sarcini concentrate, se obtine cu usurinta, prin acoperirea cu un strat din geotextile netesute. Calitatea prescrisa pentru geotextil, exprima prin greutatea sa unitara (grosimea si textura sa, de fapt) corelata cu grosimea stratului de deseuri pe care trebuie sa le suporte, este urmatoarea:

Grosimea stratului de deseuri Greutatea geotextilului (gr/m2)

0 m < h > 2 m 600

2 m < h > 10 m 1.200 – 1.800

10 m < h > 20 m 2.000

20 m < h > 40 m 3.000

Aceasta corelatie este bazata pe experienta. Pentru fiecare proiect este necesar sa se faca determinari prin incercari in laborator, pentru a se stabilii cel mai adecvat strat de protectie. Este evident ca un strat de impermeabilizare este bun in masura in care sistemul de protectie, care ii asigura integritatea fizica, este bine dimensionat.

Desigur ca detalii tehnice privind amenajarea de;pozitelor de deseuri si a utilizarii materialelor geosintetice se pot gasi in lucrarile de specialitate ce se simt acum din ce in ce mai prezente in bibliotecile din Romania.

In aceasta interventie, problematica amenajarii depozitelor de deseuri industriale, iazuri industriale, bazine de slam, nu a fost abordata, intrucat, in afara de necesitatea de a le etansa fata de apele subterane, ele comporta aspecte in special de stabilitate, rezultate din fenomene hidrodinamice, care presupun o tratare distincta.

Cap. IV

Tehnici de prelucrare si recuperare a deseurilor

1. Reciclarea deseurilor

Recuperarea si reciclarea materialelor refolosibile nu reprezinta o activitate de data recenta. Din totdeauna au existat oameni preocupati sa colecteze, sa prelucreze si sa foloseasca produse degradate sau disponibilizate de primii utilizatori.

Declansarea primului soc petrolier (1972) a facut insa ca omenirea sa se vada, pentru prima data, confruntata cu o realitate dura, si anume: resursele naturale sunt limitate cantitativ, ceea ce a impus necesitatea de a gandi dezvoltarea economica in noi termini.

S-a ajuns, astfel, la intelegerea realitatii ca recuperarerea si reutilizarea resurselor reciclabile reprezinta mijloace de solutinare a contradictiei dintre cerintele procesului de crestere economica si caracterul restrictive al resurselor.

In acelasi timp a constientizat o alta primejdie care pandea – degradarea ecologica continua – ceea ce a adaugat o noua dimensiune problematicii reciclarii materialelor. Cele doua domenii – cel al reciclarii sic el al protectiei mediului – interfera profound, intensificarea reciclarii diminuand sensibil presiunea poluanta asupra mediului.

Abordand problema recuperarii si recircularii resurselor refolosibile din acest unghi, numeroase tari au trecut la o coordonare unitara, pe ansamblul complexului lor, economic a acestei activitati, optiunile fiind diferite, in functie de conditiile specifice ale fiecareia.

S-au intensificat actiunile pentru reglementarea activitatilor de recuperare, cele pentru stabilirea formelor organizatorice de colectare, precum si eforturile de cercetare pentru gasirea celor mai eficiente cai de recuperare si valorificare a materialor refolosibile.

O data cu dezvoltarea acestei activitati, a aparut necesitatea realizarii unor dialoguri la nivel international, ceea ce a condus la aparitia unor organizme specializate. In acest context este demn de mentionat Biroul International al Recuperarii (constituit inca din anul 1948 la Paris, din initiative a 4 tari: Franta, Marea Britanie, Olanda si Belgia), organizatie fara scop lucrative, ai carei membrii sunt federatii nationale reprezentand firme de reciclare din intreaga lume.

Necesitatea unei cat mai corecte si mai rapide informari a participantilor la procesul de reciclare a determinat aparitia unor publicatii de specialitate (La Recuperation Recyclage in Franta, Rohstoff – Rundschau in Germania, Scrab Age in SUA), care influenteaza vizibil generatorii si utilizatorii de resurse refolosibile, precum si raporturile optionale ce se stabilesc intre acestia.

In Romania, primele unitati organizate de recuperare dateaza din anul 1949. Astazi, in tara noastra functioneaza circa 250 de societati specializate in recuperare(cu capital de stat si privat) si care lucreaza efectiv, la care trebuie s adaugam alte numeroase firme din sfera de productie sau a cercetarii preocupate sau chiar antrenate efectiv in activitati de reciclare.

Gratie eforturilor acestor societati, sprijinite in marea majoritate a cazurilor de organelle administratiei publice locale, s-a reusit recuperarea unor volume apreciabile de materiale reciclabile, care inseamna nu numai tot atatea cantitati de materie prima pentru o serie de sectoare din economie si uneori economie valutara, dar reprezinta, in acelasi timp, tot atatia factori poluanti sau de dezechilibru ecologic mai putin.

Ne mai intalnim cu afirmatia de genul – Reciclarea este un sector in care nu se face nimicsau Reciclarea – activitate aprope complet neglijata.

Este foarte adevarat ca nivelul recuperarii a scazut, comparative cu 1989 – de exemplu –, dar cauzele trebuie cautate nu in sfera “lipsei de interes, de initiative sau a nepriceperii celor angajati in aceste activitati”.

Cand analizam activitatea de recuperare, in mod obligatoriu trebuie sa avem in vedere evolutia productiei industriale, a consumului intern si, de ce sa nu recunoastem, gradul de capitalizare actual a societatilor de recuperare si nivelul blocajului financiar care influenteaza si activitatea acestor agenti, indeosebi in relatia cu populatia.

Organizarea si gestiunea mai eficienta a materialelor refolosibile in tara noastra se impune ca o prioritate de prim ordin in procesul tranzitiei economiei romanesti la modelul de piata, in eforturile de stabilire si relansare a activitatii economice.

In contirarea liniilor directoare ale dezvoltarii in perspective a sectorului reciclarii materialelor refolosibile in economia tarii noastre, trebuie pornit de la cateva premise esentiale, majoritatea incurajatoare:

– potentialul de materiale refolosibile este ridicat, aceasya constituind un argument de baza in evaluarea eficientei activitatii economice

– suportul ethnic si tehnologic la nivel national al aceste activitati este relativ modest, dar poate fi simtitor imbunatatit fara eforturi investitionale deosebite

– organizarea structurala a activitatii de reciclare a materialelor refolosibile la nivel national este sufficient de simpla, supla si eficienta; imbinarea, in viitor, in cadrul acesteia, a formelor de prprietate de stat si private este in masura sa-i sporeasca apreciabil valentele

– nivelul de sensibilizare a agentilor economici si a populatiei cu privire la importanta si imperativele reciclarii materialelor este redus, dar poate fi sensibil imbunatatit prin actiuni concertate de mediatizare, sustinuta si de instruire la scara ampla.

Srategia in domeniul reciclarii vizeaza urmatoarele obiective principale:

prevenirea formarii deseurilor prin promovarea tehnologiilor curate si a ecoproduselor

valorificarea deseurilor prin optimizarea sistemelor de colectare si triere colectiva

eliminarea finala a deseurilor care nu si-au gasit o solutie de valorificare.

Aceste obiective vor fi realizate prin:

– crearea cadrului legislative specific

– incurajarea activitatii de recuperare si reutilizare

– reducerea depozitarii deseurilor

– promovarea cercetarii stiintifice

– monitorizarea

– programe educationale.

Compostarea gunoaielor

Compostarea gunoaielor menajere este un procedeu cunoscut si aplicat de multa vreme. Rezidurile cu continut de substante organice se descompun datorita interactiunii microorganismelor si a degajarii de caldura si ca rezultat se obtin o serie de produse foarte diferite (compost) utilizabile in special in domeniul agricol. Procesul are o durata de circa o luna si este insotit de o degajare intense de caldura. Ca urmare a temperaturilor inalte (peste 50o C), microorganismele patogene se distrug cu exceptia celor de sporozoare. Materia descompusa deja nu mai are miros urat, poate fi tratata usor, iar din punct de vedere sanitary, poate fi considerate nevatamatoare. Astfel, procedeul de compostare poate fi utilizat si pentru neutralizarea gunoaielor menajere.

Procedeul de compostare folosit pentru tratarea rezidurilor pentru gospodarirea oraselor este destinat, in primul rand, pentru neutralizarea acestora, iar valorificarea produsului final (compost) similar cu valoarea caldurii obtinute la arderea gunoaielor poate fi considerate numai ca factor secundar.

Factorii principali care determina eficienta produsului de compostare sunt, calitatea materiei care se descompune, raporturile carbon/azot, carbon/fosfor, granulatia si omogenitatea materiei, satuaratia in aer, umiditatea, valoarea pH-lui, temperature.

Scopul principal al compostarii este ditrugerea agentilor patogeni umani, animalieri si vegetali care se gasesc in reziduri. Intreaga masa a materiei supuse compostarii trebuie sa fie mentinuta la temperature de 50o C timp de 30 de zile.

In aceasta activitate, atat in fazele de proiectare cat si in cele de exploatare si intretinere, trebuie avute in vedere anumite considerente sanitare si economice.

Unele din considerentele economice se expun in continuare. La amplasarea si realizarea uzinei de compostare trebuie evitata inmultirea mustelor si a rozatoarelor, degajarea prafului si a mirosului neplacut cat si poluarea aerului, solului, apelor freatice si a apelor de suprafata.

Datorita acestor factori, intre amplasamentul uzinei de compostare si localitatea cea mai apropiata trebuie asigurata o distanta de protectie corespunzatoare (200-500m), luand in consideratie si tehnologia aplicata (tratare deschisa sau inchisa). Pentru prevenirea mirosului urat degajat si a inmultirii mustelor ca urmare a descompunerii spontane a rezidurilor crude transportate si atocate in uzina, capacitatea acesteia trebuie astfel dimensionata ca rezidurile aduse sa poata fi prelucrate continuu, pe cat posibil fara prestocare.

Prin dotare cu echipament de protectie, prin construirea de spalatoare si bai, trebuie prevenita infestarea muncitorilor. Trebuie prevenit ca muncitorii sa nu aiba posibilitatea de a scoate din uzina si de a raspandi agentii patogeni. Trebuie respectate prescriptiile generale de protectie a muncii valabile pentru intreprinderile industriale.

Din punct de vedere igienic, produsul final realizat in uzina trebuie sa fie deja inofensiv, pentru ca in timpul transportului si utilizarii sa nu infesteze mediul inconjurator, sa nu perocliteze sanatatea muncitorilor sis a nu contamineze, de asemenea, nici vegetatia.

Trebuie avut grija ca amplasarea materialelor reziduale ce nu mai pot fi valorificate, cat si tratarea celor sortate, sa fie solutionate ireprosabil din punct de vedere igienic.

Respectarea directivelor sanitare pe parcursul desfasurarii procesului de compostare trebuie sa constituie una din preocuparile de baza ale uzinei.

In ceea ce priveste considerentele economice, ele sunt conditionate de un anumit specific local (retinerea taranilor fata de foflosirea acestuia) sau legislatia interna.

Principiul de baza la determinarea economicitatii trebuie sa fie ca rezultatul compostarii sa acopere intr-o masura cat mai mare cheltuielile legate de aceasta.

Neutralizarea gunoaielor prin compostare este utila si necesara, in primul rand, pentru serviciile sanitare si comunale si, ca urmare, rezultatele obtinute pot fi evaluate in cifre ins ape baza de ipoteze pot fi determinate, mai mult sau mai putin, raporturile. Veniturile realizate prin valorificarea materiilor care pot fi sortate pe parcursul compostarii si utilizate ca materii prime, denumite si materii utile, pot sa contribuie foarte mult la reducerea pretului de cost al compostarii. Ca urmare, trebuie asigurata separarea acestor materii utile pe parcursul compostarii, Intr-o masura cat mai mare posibila.

Recuperarea Agricola a produsului final respective, a compostolui, se poate calcula, in general, considerand 1 tona compost = 50 kg unitati de cereale (UC). In cazul utilizarii compostului in legumicultura, aceasta valoare poate sa creasca.

Pretul de vanzare al compostului este determinat de considerentul ca pretul de cumparare al acestuia, cat si suma totala a cheltuielilor de transport si a celor legate de utilizare nu pot depasi castigul care se obtine prin utilizarea compostului ca ingrasamant.

2. Incinerarea gunoaielor

Procedeul cel mai corespunzator pentru neutralizarea gunoaielor, din punct de vedere igienic, este arderea fara adios de combustibil auxiliary.

Intr-un timp, organelle sanitare au considerat acest procedeu ca fiind singurul acceptabil. Chiar si in present multi specialisti considera arderea drept procedeul cel mai modern de neutralizare. Pe parcursul timpurilor au fost create in intreaga lume, si in special in orasele mari, platforme pentru arderea gunoaielor (incineratoare). Cu timpul, ai fost clasificate si concluzionate conditiile tehnologice (tehnice) pentru arderea sigura a gunoaielor (fara adios de combustibil auxiliary), construndu-se instalatii cu o functionare sigura, fara deranjamente, si de capacitate corespunzatoare.

Solutia cea mai economica este arderea gunoaielor fara adios de combustibil secundar. Procedeele pentru ardere, la care gunoaiele trebuie sa fie amestecate cu alte forme de combustibil (de exemplu: carbine, gaze naturale, pacura etc.) pentru intesificarea focului trebuie sa fie utilizate numai in cazuri extreme. Cand arderea gunoaielor este realizata in centrale electrice de termoficare, este mai rationala arderea carbunelui sau a altor combustibili in cazane de abur separate, iar pentru arderea gunoaielor sa se construiasca cazane de abur speciale, cu utilizarea in comun a energiei termice (aburul) produse de aceste doua tipuri de cazane.

Avantajul indiscutabil al procedeului este ca, prin arderea la temperature inalte, neutralizarea gunoaielor este rapida si completa. Un alt avantaj este ca statiile pemtru ardere au nevoie de suprafete relative mici si pot fi amplasate in apropierea localitatilor, reducandu-se astfel simtitor si cheltuielile de transport. Poluarea mediului inconjurator este minima, putand fi mentinuta in limitele admise de normele sanitare, in conditiile purificarii gazelor de ardere.

Cenusa rezultata din ardere poate fi retinuta de gazelle de ardere cu ajutorul unor instalatii adecvate, astfel ca volumul meteriilor poluante eliminate in mediul inconjurator prin cosuri de fum de inaltimi corespunzatoare este relative mica. Singura cerinta care trebuie luata in considerare la amplasarea acestor statii de ardere este accesul usor al autovehiculelor de transport si nivelul zgomotului produs de circulatia intense a acestora.

Continutul de substante organice al zgurii si cenusii rezultate din arderea gunoaielor este foarte mic si este foarte usor de tratat. Este un avantaj foarte important ca prin ardere se obtine o anumita cantitate de energie termica care poate fi utilizata in diferite scopuri.

Dezavantajul procedeului consta in principal in costurile mari de investitii si de exploatare. Functionarea ireprosabila a instalatiilor necesita un personal bine instruit si de inalta calitate. Fenomenele de coroziune care apar in instalatii diminueaza siguranta de exploatare, datorita carui fapt, pentru asigurarea unei functionary continue, este inevitabila construirea de instalatii de rezerva. Arderea unor sortimente de gunoaie necesita solutii constructive speciale. Trebuie inbunatatite, de asemenea, calitatile calorice ale materialelor arse, in special datorita variatiilor provocate de modificarea gunoaielor pe anotimpuri (prin amestecarea cu combustibili clasici sau eventual prin introducerea in focarul cazanelor a flacarii suport). Trebuie avute in vedere, de asemenea, si oscilatiile bruste care pot aparea in compozitia gunoaielor destinate arderii.

Prezinta o problema si depozitarea rezidurilor rezultate din procesul de ardere (zgura si censusa). Tendinta mondiala in present este ca la instalatiile de ardere sa fie realizate si anumite instalatii de utilizare a zgurii si cenusii (instalatii de concasare, sortare etc.) in constructii de drumuri sau in producerea altor elemente prefabricate pentru constructii.

Prin ardere, continutul de sbstante organice al gunoaielor, practice, se pirde integral, ceea ce reprezinta un dezavantaj in special in acele tari unde conditiile de sol impugn utilizarea in agricultura a tuturor resurselor de substante organice.

In ultimii ani s-a actionat si in tara noastra pentru trecerea la realizarea unor sisteme industriale de tratare a rezidurilor menajere, in primul rand in orasele mari din tara. Ca urmare, in municipiile Iasi, Constanta si in cartierele ducurestene Militari si Pantelimon au fost realizate statii de incinerare cu recuperarea energiei termice dupa o tehnologie romaneasca.

Statia de incinerare are doua linii paralele cu urmatoarele elemente componente buncar de deseuri alimentare, camera de uscare, cuptor vertical cu gratare basculanta, transportor cu racleti pentru zgura si cenusa, separator electromagnetic pentru fier, instalatii de recuperare a energiei termice, instalatii de desprafuire a gazelor de ardere (cicloane).

Parametrii functionali ai statiei de incinerare sunt:

– reziduri menajere arse: 3,5 t/h si linie

– energie livrata, 1,06 cal/h si linie

– timp efectiv de lucru: 7.000 h/an

– fier recuperate: 80-88% din cel existent in reziduri

– putere calorica a deseurilor: 550 kcal/kg

– populatia deservita, 100-150.000 locuitori

Amplasarea statiilor de incinerare in aprpierea localitatilor, deci la distante mici de transport, poate aduce si alte avantaje, printre care:

– economisirea de carburanti: 50-100 t/an

– reducerea numarului de autogunoiere la circa 10 bucati

– reducerea personalului necesar la tranportul rezidurilor cu circa 30 de persoane

Tratarea rezidurilor menajere in statii centralizate conduce si la economii de teren care nu mai este necesar pentru depozitare (circa 19-20 ha/10 ani si statie)

Din observatiile din exploatare a primelor statii de incinerare rezulta urmatoarele aspecte:

– functionarea in autocombustie este posibila la rezidurile menajere cu putere calorica mai mare de 550 kcal/kg, lucru care, la statiile de incinerare din alte tari, nu este posibil decat la putere calorica de peste 1100 kcal/kg

– datorita variatiei permanente a compozitiei rezidurilor menajere, este necesar ca, in exploatare, sa se dispuna si de reziduri cu putere calorica ridicata pentru a compensa pe cele cu putere calorica sub 550 kcal/kg

Tehnologia romaneasca de incinerare a fost realizata special pentru reziduri cu putere calorica scazuta, astfel ca poate functiona in autocombustie de la puteri calorice mai mari de 550 kcal/kg, nesolicitand combustibil lichid decat pentru aprindere si interventii in cazul scaderii puterii calorice sub aceasta limita.

Instalatiile realizate in strainatate au ca principal scop neutralizarea rezidurilor menajere pentru protectia mediului inconjurator, obtinerea subproduselor (energie termica, recuperarea fier etc.) facandu-se cu scopul de a diminua cheltuielile de exploatare. In majoritatea cazurilor, amortizarea investitiei este suportata de fondurile sociale ale localitatilor respective.

Pentru a fi complet solutionata problema, instalatiile de incinerare propriu-zise sunt cuplate cu instaltii de tratare posterioare pentru:

– evacuarea gazelor de ardere

– schimbator de caldura

– purifacrea gazelor de ardere

– cosuri de fum

– tratarea si valorificarea zgurii si cenusii

Exploatarea si intretinerea acestor tipuri de instalatii nu fac obiectul acestei lucrari.

3. Aspecte economice ale diferitelor variante de gestionare a deseurilor

Pentru gestiunea deseurilor urbane sunt necesari a fi analizati urmatorii indicatori:

a) Indicator general

– cantitatea deseurilor generate de o persoana pe zi (g/zi/persoana)

b) Indicatori de acoperire a sericiului

– acoperirea colectarii (%)

– maturatul strazilor (%)

– depozitarea ecologica (%)

c) Indicator de eficienta

– personalul muncitor raportat la 1.000 de locuitori

– intretinerea eficienta a echipamentelor de colectare a deseurilor

– mentenanta preventive

– eficienta utilizarii echipamentului de colectare

– eficinta personalului care realizeaza curatenia stradala

d)Indicatori de calitate

– frecventa colectarii

– procente de gospodarii satisfacute (%)

e) Indicatori de cost

– costul unitar de colectare (US $/tona)

– costul unitar de depozitare (US $/tona)

– costul pentru intretinerea curateniei stradale pe persoana (US $/km)

– costul pentru intretinerea curateniei stradale (US $/km)

– costul intretinerii echipamentelor fata de costul total al serviciului (%)

f) Indicatori de fiabilitate

– bugetul alocat pentru serviciul de salubritate raportat la bugetul total al municipiului (%)

– capitalul investitionalraportat la bugetul pentru salubritate (US $/gospodarii deservite)

– taxe speciale pentru populatie (US $/gospodarii deservite)

– procentul facturarilor

– eficienta serviciului de colectare a deseurilor (%)

– taxe speciale din costul total al serviciului (%)

g) Comportarea personalului

– rotirea personalului (%)

O prima analiza din punct de vedere financiar este utila a se face privind sistemul de colectare.

Este cunoscut ca sistemul cu pubele este mai avantajos din punct de vedere alk costului. O alta analiza se poate face din punct de vedere al costurilor comparative privind depozitarea sanitara si incinerarea. Se observa in tabelul de mai jos ca la nivelul anului 1995 costurile pentru depozitare sunt de 8 ori mai mici decat in cazul incinerari.

Cap. V

Deseurile – Poluarea

Deseurile

Deseurile toxice, sub forma solida, lichida sau gazoasa pot cauza moartea, imbolnavirea sau ranirea oamenilor, sau distrugerea mediului, daca sunt tratate, depozitate, transportate in mod necorespunzator, sau parasite. Substantele sunt considerate deseuri periculoase daca sunt inflamabile, corozive, reactive sau toxice. Amestecurile, rezidurilor sau materialelor care contin reziduri toxice sunt considerate de asemenea reziduri toxice.

Tipuri de deseuri toxice:

1. Deseuri industriale 52462rhz71lpn5o

Deseurile toxice sunt generate de aproape fiecare industrie, iar industriile care nu produc deseuri toxice ele insele, folosesc insa produse ale industriilor care produc deseuri.

2. Deseuri agricole

Industria nu este singura care ganareaza deseuri. Agricultura produce deseuri ca pesticide, ierbicide si materiale folosite in aplicarea lor. Fluoritii reziduali sunt produse secundare ale producerii de fertilizatori pe baza de fosfati. Pana si nitratii solubili rezultati in urma folosirii balegarului ca ingrasamant se pot dizolva in apa din panzele freatice si contamina fantanile, cauzand probleme de sanatate.

3. Deseuri urbane hp462r2571lppn

Sursele de deseuri urbane include vopselele toxice, solventii inflamabili, curatitorii caustici, bateriile toxice, pesticidele si chiar mercurul din termometrele sparte. Sistemele de eliminare ale deseurilor locale pot refuza aceste obiecte. Daca sunt acceptate, trebuie facuta o monitorizare atenta pentru asigurarea faptului ca solul sau panza freatica nu sunt contaminate. Renovarea caselor mai vechi poate cauza ca vopseaua cu plumb toxica sa se desprinda de pe pereti. Materialele izolatoare de la tevile pentru cuptor pot contine particule de azbest, care se pot desprinde, iar daca sunt inhalate pot cauza boli de plamani sau chiar cancer.

Efecte ale deseuri,lor toxice:

Deseurilor pot polua solul, aerul, apa de suprafata sau panza freatica. Poluarea solului poate afecta oamenii, plantele si animalele. In Times Beach, Missouri, S.U.A., in 1983, pentru a preveni ridicarea prafului pe strazi a fost imprastiat petrol contaminat cu bifenili policlorurati (PCB-uri). Astfel, oamenii care locuiau in acea regiune au fost expusi la concentratii mari de PCB-uri. Noroiul din canalizarile municipale poate contine elemente toxice daca deseurile industriale au fost amestecate cu cele domestice. Daca noroiul este folosit ca ingrasamant, aceste element ear putea contamina campurile cultivate. Substantele toxice pot fi absorbite de plante, ajungand la animalele care au pascut acolo si chiar la oameni.

Aerul poate fi contaminat de emisiile directe de deseuri toxice. Evaporarea de solventi toxici din vopselele si din agentii de curatare este o problema comuna.

Poluarea raurilor si lacurilor, daca este sufficient de toxica, poate distruge fauna si flora instantaneu, sau de-a lungul timpului. De exemplu, fluoridul se acumuleaza in oase si dinti, prea mult fluorid in apa putand cauza probleme ale oaselor si dintilor. Compusi precum diclordifeniltricloretanul (DDT-ul), PCB-urile dioxinele sunt mai solubili in grasimi decat in apa. Astfel, aceste substante se gasesc in concetratii mici in apa, insa in concentratii mai mari in insecte si alge si in concetratii si mai mari in pesti, pasarile si oamenii care se hranesc cu peste fiind foarte expusi unor concentratii mari de substante periculoase.

Chiar si poluarea care nu este toxica poate omora. Fosfatii si nitratii, de obicei inofensivi, pot fertiliza algele care cresc in lacuri si rauri. Cand algele cresc, in prezenta luminii solare, produc oxigen. Insa daca algele cresc prea mult sau prea rapid, consuma mari cantitati de oxigen atunci cand soarele nu straluceste sic and au inceput sa decada. In final, lipsa oxigenului va sufoca alte forme de viata; unele creature putand fi otravite de toxinele continute de alge. Acest process de supracrestere a numarului de alge, numit eutrificatie, poate omora viata din lacuri si rauri. In unele cazuri, anumite alge pot otravii apa potabila. Poluantii subterani pot fi carati de cursurile de apa subterane. Aceste deseuri formeaza coloane lungi de contaminanti, care pot ajunge la suprafata daca apa iese printr-un izvor sau fantana. Foarte periculosi sunt solventii care se pot scurge din rezervoarele subterane. De asemenea, in aceste coloane de deseuri se pot intalni si ioni toxici de metal.

Cap. VI

Managementul integrat al deseurilor

1. Scopuri principale

Daca incercam sa facem o delimitare a scopurilor managementului deseurilor de caile sale de realizare vom stabili urmatoarele scopuri majore pentru toate sistemele de management al deseurilor:

Minimizarea cantitatilor de deseuri

Tratarea deseurilor si colectarea lor la sursa de generare

Protectia sanatatii publice si a sanatatii mediului inconjurator

Utilizarea resurselor naturale intr-o maniera durabila (sustenabila pe termen lung)

2. Operarea sistemelor de management al deseurilor

Desi theoretic, conceptual termenul de managementul integrat al deseurilor apare usor realizabil, in practica se intampina dificultati in implementarea sa sub toate aspectele. Mai ales in tarile in curs de dezvoltare, din cauza bugetelor limitate si a altor factori socio-economici si politici, managementul deseurilor se realizeaza destul de diferit si numai partial organizat. Tinand cont de situatia actuala socio-economica, de reglementarile in vogoare, de constrangerile de toate felurile pentru gestionarea durabila a deseurilor si de ierarhia optiunilor, am putea schematize un sitem de management al deseurilor.

Un astfek de system va cuprinde obligatoriu etapele de:

Producere si colectare a deseurilor

Prevenirea si minimizarea deseurilor

Reutilizarea

Reciclarea

Tratarea deseurilor

Depozitarea deseurilor

Prevenirea sau minimizarea deseurilor

Metodele de reducere a cantitatii de deseuri la sursa, cuprind o paleta foarte larga, de la compostarea in gospodariile particulare si pana la imbunatatirea eficientei proceselor industriale. Chiar si o mai buna gospodarire in fabrica, de exemplu prin intretinerea mai buna a echipamentelor si utilajelor, sau prin reciclarea subproduselor in fabrica poate conduce la o diminuare a deseurilor. Inlocuirea tehnologiilor de fabrcatie cu altele mai performante in scopul unei mai bune utilizari a materiei prime si a energiei reprezinta alte cai de reducere a cantitatii de deseri la sursa. Un alt aspect care trebuie luat in considerare poate fi reducerea periculozitatii unor deseuri inca din aceasta faza a activitatii de management. Inlocuirea unor materii prime cu altele poate avea ca efect fie diminuarea cantitatii de deseuri, fie reducerea periculozitatii deseurilor.

Recuperarea materialelor

Majoritatea autorilor cuprind in cadrul activitatilor de recuperare doua nivele diferite: reutilizarea si reciclarea.

Reutilizarea se refera la un produs sau ambalaj care este utilizat de mai multe ori in acelasi system, de exemplu sticlele de lapte reutilizabile, sticlele de bere, europaletii din lemn, etc.

Reciclarea, inseamna reutilizarea materialelor pentru a fabrica produse noi, in acestea putand fi similare cu cele din care provin materialele sau pot fi alte produse noi total diferite. Unele materiale reciclabile ridica probleme prin faptul ca isi diminueaza valoarea la fiecare reciclare, produsele rezultate fiind de un nivel mai scazut ca valoare. Exemplu: hartia reciclata se va utilize pentru fabricarea hartiei de ziar (de calitate inferioara) sau pentru cartoane si ambalaje (cofraje pentru oua).

In tarile dezvoltate reciclarea deseurilor casnice este bine definita si reglementata insa se face la nivel relativ scazut. Materialele reciclabile sunt fie colectate separate de la locuinte, fie predate de catre populatie la centrele comunitare de reciclare.

In tarile in curs de dezvolatare, recuperarea materialelor reciclabile este o sursa de venit pentru multi oameni saraci. Reciclarea este uneori foarte organizata, cu colectarea de la locuintele individuale a materialelor valoroase.

Tratarea, se poate realize prin diverse metode: metode termice, fizice, chimice, biologice de tratare si metode de foxare si imobilizare.

Depozitarea

Conform ierarhiei optiunilor in managementul deseurilor depozitarea este optiunea cea mai putin favorabila si de aceea se realizeaza numai in cazul in care celelalte optiuni nu pot fi aplicate sau numai pentru acea parte a deseurilor pentru care nu sunt aplicabile alte optiuni.

Dintre metodele de depozitare, ingroparea deseurilor este metoda cea mai putin favorabila. Cu toate acestea este larg utilizata. Se estimeaza ca 85%din deseuri sunt depozitate in gropi in mod controlat in tari precum Marea Britanie, Grecia, Portugalia, Finlanda; 60-70% in Spania; 70% in S.U.A. si 95% in Irlanda.

Depozitarea prin ingropare necesita costuri relative mici mai ales in tarile unde reglementarile in acest sens nu sunt foarte severe. Se ridica insa problema de pregatire a depozitelor (prin impermeabilizare) si de asemenea de realizare a depozitarii in structuri celurare acoperite, iar ulterior probleme privind colectarea gazelor care se formeaza in interior si colectarea lesiatului.