931 Divertisment Text

192 450 e epermenta pant alge maniuarea mets FEscala, 1.E., 2007, „Selreferencing and persuasion: Native Wranspoitin versus analytical elaboration”, Journal af Consumer Research. vol. 33, pp. 421-429, 4 Divertismentul De ce avanpremierele emisiunilor de televiziune sun adesea ma aragtoare decât emisiunile în sine? Prejudecata alegerii = Nimic nu s-a schimbat.. Pentru distracție, cele mai bune sune tt vechile rețete. Privind în televizor, citind presa sau ascultând radioul ne dim seama Că resorturile divertismentului su cele care -au ajutat pe oameni să se distreze, să vibreze, să tremure, să regrete, Multe s-a întâmplat de un secol încoace si de Ia inventarea televizorului în ani ’30 până la ecranele-plasmă de la începutul secolului al XXI-lea Ne-am fi purut astepta ca industria mediatică să inventeze noi pliceri, să stimuleze noi părți ale psihicului nostru. Mass-media fac apel de cele mai multe ori la un vechi fond de mecanisme psihologice si de instincte umane. De exemplu, citim presa de tip tabloid (i o disprequim) pentru Că creierul nostra simte o nevoie viscerală de a impânzi zvonurile, de a povesii întâmplări fră prea mare interes unui anumit număr d persoane De ce? Ei bine, psihologi ne explică că odinioară erau modali- tatea prin care strămoșii nostri mențineau o legătură socială permanentă între membrii grupurilor umane formate din aproxi- ‘mativ 150 de indivizi. Astăzi, î societatea anonimatului în care trăim printre milioane de persoane ne reconsttuim un grup fctiv de vreo 150 de personalități sine delectim cu micile lucruri care Ii se întâmplă. Un alt resort simplu al divertismentului: ne plac spectacolele prezentate de animatori jovial, cu fața rocunjoară. $i această tendință rezultă din conexiunile creierului nosru, determinând un 108 150 a enperiente pen a inoge manures macs sentiment de simpatie pentru chipurile de copii cu forme ron: Joare si bucălate. ‘SK continuăm inventarul: recent a fost descoperită o zonă a creierului care ne face sensibili a regrete și se pare că emisiunile zilnice de pe TF1, cu cea mai mare audiență în ultimii ani, stimulează tocmai această zonă cerebrală, Exemplele pot continua la nesflrst: dacă ne face plăcere să privim un film de groază mâncând floricele de porumb este pentru că angoasa favorizează ingerarea alimentelor grase, dulci sau sărate; de ce Suntem impresionați de prezentatorul emisiunii „Lanul stbiciunitor”? Pentru că lumina rosie proiectată în spatele său întărește sentimentul de dominare pe care îl degaja! „Aproape pentru fiecare emisiune de divertisment poate fi identificat un resort emoțional moștenit de la strămoșii nostri, activat de divertisment. Repertoriul nosru mintal si emoioeal este un patrimoniu cu care trebuie slur și are me extensibil Ja infinit. Realizatorii emisiunilor trebuie si găsească cl mai bun mijloc de a activa pornirile de bază Aici se remareă o evoluție, Pentru că una e să constatăm că creierul uman are capacitatea de a reaționa cu 150 de persoane prin răspândirea zvonurilor si bărelor (ca odinioară, la sate), dar alta e si transformăm această capacitate în motorul consume- rismului industrial. Presa de tip tabloid are un tiraj anual de 135 de milioane de exemplare doar pe piaa franceză. Ea se foloseste e o nevoie fundamental umană de a-și forma un „clan în jurul câtorva figuri considerate intime, dar tocmai aici oglinda este înșelătoare. În timp ce bârfa în vechile grupuri sociale sau cele ale satelor recente era factor de legătură socială (Și știm foaie bine rolul acestuia împotriva singurătății, a depresiei și a anxietigi), Dietanena 18 bârta virtuală a presei de tip tabloid mu aduce nici un fel de tegătură cu nimeni. Ea lasă omul modern în fața unei iluzii de apartenentă socială care sfârșește printr-un mare vid. Exemplul presei de tip tabloid arată in ce măsură mass-media, exploatind functionalititile puternice ale minții umane, nu le dezvoltă îtot- deauna Dacă lucrurile s-au schimbat oarecum, este în ceea ce am putea numi „indusrializarea reflexelor vitale”: industria me- diatică a dezvoltat mijloacele de activare ale reflexelor noastre Vitale, dincolo de pecesitățile naturale care le-ar justifica mobi Tizarea. Nu e cazul să fim prea aspri cu această stare de fap, dar să admitem totusi Că suntem condamnați să reglăm noi înșine nivelul de simulare care dorim si ne fie activat. Și asta € poate cea mai dificil responsabilitate. 46. De ce dispretuiti presa de tip tabloid și… de ce o citiți? „Nevoia de bârră și evoluția „purior umane ___ Johnny Halliday divorțează! Fabien Barthez iese cu Linda Evangelista! Britney Spears sa ras în cap! Brad Pita părăsit-o pe Jennifer Aniston! Și Lista nu se încheie niciodată: este suficient să vedeși aceste tiluri pe coperta unui tabloid pentr a fi ar irezistibil. Bineâneles, toate astea vi se par complet Superici si niciodaté mu ați cumpăra o astfel de revistă. Dar ma vă pute abjine să nu aruncați un ochi peste umărul vecinului in autobuz sau în metrou. Și în sala de așteptare de la 10 180 de experiment pan alone maniularea media. ‘dentist v lăsați pradă unei delectitivinovate in acest ip de presă pe care nu îndrăzaiț să o pronunagi cu voce tare. Până într-o zi când, atunci când nimeni mu vă vede indrăzniți și cumpărați vutimul număr din Closer, Public, Voici și Gala Și atunci, stupefactie! Ce v-a apucat? Dumneavoastră, care nu citiți decăt Nietzsche, care mu vă uitai decât la filme de ară? Cu ce vederea unui reportaj foto despre George Cloony sau Jennifer Lopez vă va îmbunătăți cultura generală sau părerea despre dumneavoastră. Conform unor studii, dumneavoastră vă satisfaceți o nevoie umană fundamentală: cea de a citi bârfe st zvonuri. O astfel de nevoie, potrivit unor experiment, este bine fixată în creierul nostru de căteva mii de ani Photog R, Dunbar a studiat comportamentul avers speci de maimue. măsurând dol param: pe d o par, marimea grupurior în care ru i pe de ata. vlumul ries lor. A constatat că ecaro speci e maia are o mărime der a creierul și răleșta în grupuri variable ca mărime. Comparand “marimea cei cu oa a grupurer a conta existonfa une coelți simple. Cu cât crtru speciei ese mai mare, cu atăt maimute formează grupuri mai numeroase. Maimuele cu creerii mai mic ries în grupuri mal pun nume- roase decât maimuele cu crier mediu (macac) care, la rand Ir. formează grupuri mai putin numeroase dec maimute cu reir mare (cimpanzei. Marimea gupulu pare a legala d cea a cele, R. Dunbar consideră că expicața este următoarea: un creier mai mare permite nețperea lair sociale cu congeneni mai numeroși, memorarea arecerstcter unu umăr mal mare de seman R Dunbar a dus studiu și mai depar: la maimute. leșăturie ‘social sunt meninute pn practica Gespăcucteri Masnufle se întâlnesc două câte două gi se caută de păduchi, apo tec la un alt semen și o iau de la capăt. Ele consacră mai mule ore ine aceste activa Cu cătmaimuele au uncreer ma voluminos, cu alt au capaciatea de a memora caracteristicle unui număr mai mare de semne și de a repela zi de zi despăducherea. menținând relație cu același semeni. Atel spus, cu atât mai ‘mult se integrează în grupuri sociale mai mar. în cole cin urma, R. Dunbar a măsurat volumul ceili uman. A constata asfol ca, respectând legea proporțonaltăți între marimea creierul gi cea a grupurilor sociale, oamenii privi vrebuiau în mod logic să trăiască în grupuri de aproximati 150 de indivizi. Dar apare problemă: este pracic imposbila mentine relație cu 150 de persoane căutând: ad eram de păduchi, pentru că ar lua prea mul timp. Atel. R. Dunbar consideră că apari limbajului este cea carea permis primior oameni să rezolve această dems, ajutandu să câștige imp gs intrfina legături sociale simlare despaducheri, tară ai în contact cu o persoană anume. Omul a menținut astei relat sociale cu grupuri mai mari de congeneiprat-o despă- ‘duchere verbală” adică prin căutarea păduchir, n sens furat. prin povesti, bate, zvonuri “Teoria lui R. Dunbar este interesantă pentru că trimite către păreri întemeiate privind modul de viață a strămoșilor nostri Grupuri formate prin relații de tipul despăducheii verbale sunt ‘constitute din aproximativ 150 de indivizi care se cunosc bine și care incearcă să afle totul unul despre celăal: legătura socială este creată de cuvintul care trebuie să circule în permanență, independent de conținutul informației. Cum crelerul uman mu a suferit modificări semnificative față de acea perioadă se pare că ființa umană Caută constant si mențină legătura socială într-un grup de 150 de indivizi cu care trebuie mereu si comunice, chiar dacă doar prin intermediul unor zvonuri trecătoare. 102 150 e experimente perii a neege manpurea meat Cum putem găsi acești indivizi astăzi, intr-o societate în care tegăturile de grup care ne uneau odată nu mai au nici o valoare? Pentru Ronald DeSousa, profesor emerit de filozofie la Univer- sitatea din Toronto, presa de ip tabloid este substratul nevoii de birfl, Dacă facem o adunare a sportivilor, actorilor, cântăreior sau sritorlor a modă, cărora le-am reținut numele mai mult sau mai puțin, ajungem lao cifră de aproximativ 150 de indivizi. „Clanul tabloidizat” constituie oarecum un substrat pe care se exercită nevoia noastră primordială de „ai căuta păduchi” clu tat. Cum personalitățile din tabloide sunt cunoscute de toată lumea, societatea moderna reconstituie in felul său o logică 4 lanului, care este în legătură mediatică cu o comunitate de milioane de persoane. Impicim astfel logica marilor populații cu cea primitivă a ereierului nostru „bârftor” Concluzie Presa de tip tabloid exploatează o tendință de bază a ființei umane, nevoia de a auzi și de a colporta bârfe. Psihologii evolutionist consideră că instinctul dea barf este mai mult decăt un detaliu de suprafață al psihologiei noastre: este de fapt baza primelor so- iti. Faptul că suntem din ce în ce mai mult în căutarea unor oace de satisfacerea instintulu prin intermediul prese d ip ‘tabloid arată o deieriorare a relațiilor sociale tradiționale. Altă dată în sate, postagul, Invigtorului și ai se adunau să vorbească despre ultimele noutăți și întâmplări ale unuia sau altuia din sat. Legăturile sociale erau menționate printr-un flux verbal constant care apropia oamenii, chiar dacă subiectul conversaiilor era ‘desea superficial. Odată cu subrezirea structurilor săteși și creșerea individualismului ctadin, nevoia de a-și forma un grup de amici bârfitori s-a orientat progresiv spre coperțile colorate ale presei de tip tabloid Pentru mai multe detalii Dunbar, R., 1996, Grooming, Gossip and the Evolution of Language, Faber and Faber, Harvard University Press 47. De ce celebritățile își petrec timpul denunțând nedreptatile din lume? Expunerea mediaticé și altruismul Apare un detaliu frapant în emisiunile de divertisment în care adunăm celebrități intr-un platou pentr a vorbi despre ultima lor cante sau despre viața lor inimă: celebritățile sunt oameni de bine. ‘Au sentimentefrumoase, sunt altviste. Majoritatea au o fundație peninu oamenii necăjiți, o asociație oarecare care fac din ei persoane respectable din punct de vedere moral, după canoanele umanitarismvluitelevizual “Televiziunea nu ezită Să arate Vitrina cu sentimentele frumoase: într-o emisiune precum „Tout le monde en parle” (Thierry Ardisson, France 2, care nu se mai difuzează) sau „On tout essayé” (Laurent Ruguier, France 2), nu trece 2 fără ca un cântăreț, sportiv sau actriță să mu fe tntrebati care sunt aciunile lor în favoarea orfanilor sau bolnavilor. A devenit aproape obli- eatoriu atunci când esti celebru să faci mici gesturi umanitare. 194 130 a experimente penta neaga manpurea mediată Ultima modă în domeniu este adopta. Angelina Jolie, Madonna, ‘Tom Cruise, toți au adoptat. Jennifer Aniston intenționează să {acd asta. Când nu se implică personal în cauze de amploare, sunt primii care condamnă nedrepttile din lume. E uimitor ce inimă ‘mare au celebritățile. Explicația este foarte simpla: stuiile de psihologie arată eka fi privit de un mare număr de oameni (i cine e mai privit decit © celebritate) determină oamenii si fie generogi și să se sacrifice pentru celaalt, ar încetează să mai facă asta când privirile mu mai sunt aținite asupra lor, după cum arată următorul experiment Psihologul Robert Kurzban a cerut unor voluntari să pariipe la un joc de societate pe internet în care trebuiau să realzeze proiecte comune colizand pentr realizarea proiectului. Parte. ‘ani s joacă din fața calculatoru, hotărăsc să contribuie cu sumă de bani în prolec ȘI văd căt dau și celal. IDupă cum se întâmplă adesea în astal de situați, unele per. soane așieaplă ca cell să contribuie și evită ase să pa. tească. Pshologi au dat jcătorior posiblatea să pedepsească ‘ace tori cu condita să achite un „drept de pedeapsa” sub forma unor sume de bani în folosul comunități. Oricine poate penaliza vișori, cu condia să contribuie el însuși cu o sumă de Dani. Eventual jusiiar și poate etala mârnimia și simțul cec. tiv, dar asta are un pre, Au fost create două variante ale acestu joc in prima, jucători puteau pedepsi tigi, rămânând anonimi iar în celal numele lor apărea într-un col al cranulu tuturor intemautlor care pari cipau la experiment. Rezutatele au arăta că In prima situate nimeni nu încerca să faca dreptate. A dovedi că avem sim| moral nu pare interesant atunci când nu ne vede nimeni, În schimb, când justjar aveau pesibiitatea să-și vadă numele afișate pe ecranele celora pari- ian, mul se inghosuiau să facă creptat. verter 195 Experimentul a ardtat ă comportamentele atriste, justare sau generoase depind in mare măsură de caracterul public al gestului. Pe un platou de televiziune, scenă publică prin excelentă încare totu este arat în faa a milioane de persoane, mecanismul functioneazd perfect: celebritățile mereu în lumina reflectoarelor sun întruparea mecanismului de „alruism spectacol”. În sfera mediatică, altruismul este etatat în diverse moduri. Punctul culminant a fst atins în ediția din 2007 a „Sidaction” : în cadrul acestei mari campanii de donații pentru victimele SIDA, la emisiunea „Qui veut gagner des millions” (,Vrei să fi milar- dar?) nu mai panicipau oameni obisnuiti care voiau si câștige bani răspunzând la întrebări de cultură generală, ci celebrități care concurau pentru a dona aceste sume victimelor SIDA. Acestea, dădeau dovadă de o extraordinară mărinimie pentru că renunțau 1a banii pe care i-au câștigat pentru ari da oamenilor nec Bineineles că un anonim nu ar fi avu nici un interes să joace acest joc. Generoritatea nu i-ar fi fost răsplătită, după emisiune reintrind în anonimat. Însă o persoană celebră, care își vinde discurile sau cărțile poate avea un câștig de imagine, pentru că publicul le va căuta produsele. Acest gest le va permite si extindă relaile: dacă renunță la avantajele financiare poate avea ‘ulterior numeroase alte beneficii ‘Comportamentele altruiste publice determină distorsionare a ‘elailor inte tar și publicul Su (Ah, are inimă atăt de mare… „Nu numai că e cunoscut, dar face și tăta bine). Toate acestea mizează de fpt pe cel mai elementar mecanism al psihologiei umane. Concluzie “Televiziunea favorizează comportamentele altruiste pentru că le reste ratingul personalităților care apar pe sticla. Celebriățile tin un discurs care se apropie de valorile umanitare, drepeurie omului si ceea ce este corect polii, pentru că gesturile lor sunt urmărite de milioane de potemiali consumatori. Celebre mu detin monopolul sacrificiului si mărinimiei, dar au mult mai mute mijloace pentru a le arăta, Pentru mai multe detalii urzban. Ret al, 2007, „Auience effects on moralistic punistmen”, volun and Human Behavior, vol. 28, ne. 2, pp. 75-84 48. De ce sunteti captivat de emisiunea „Riști și câștigi re anii 2004 si 2007 s-a difuzat o emisiune, seara, „Riși și câștigi („A prendre ou A lisser”). Prezentati de Arthur, a atns niveluri de audiență considerabile, cu mai mul de cinci milioane de ascultători pe zi în toamna ui 2006. Jocul se termină intotdeuna. prinr-o situate @ a Corneille, care este și cheia succesului ei invitatul avea in față două cuti opace care conțineau fiecare o sună de bani necunoscută și ține în mână o ata, cu oală sună de bani. Nu știa ce sumă avea în cuie, dar ta că are o șansă din urci de a câșiga 200.000 de euro. Prezentatorul î face o oferii Are posibilitatea să plece cu 50.000 de euro, si pentru asta mu trebuie decăt si spună un cuvânt. Dar poate renunga la aceasă oferă pentru suma pe care 0 are in cute. Singura problemă e că Diverter 197 mu sti căt are în cutie. Poate avea 200.000 de euro, dar l fl de bine pot fi si 20.000 euro sau 5.000 de euro. Cei 50 de mii de euro sunt un ci sigur, dar are o șansă din trei să plece cu 200 de mii de euro i dout șanse din re si plece cu sume mai mici. Ce va alege? Momentul deschideri cutiei constituie un suspans de o nten- sitte rari, Fără îndoială mecanismul tensiunii psihologice se manifestă în acel moment și reprezintă cheia succesului emisiunii Candidatul alege în general si accepte propunerea prezentato- ‘alu, preferând un câștig sigur, punând capăt astfel unei tensiuni nervoase devenită apăsătoare. Așteptăm apoi verdictul curiei. Se înțelege că satisfacția primirit a 50.000 de euro ese strâns legată de suma pe care candidatul nu o va ia. Interesul peotru ceea ce nu avem, si nu pentru ceea ce avem, este un dat biologic fundamental înscris în structuri cerebrale specifice, după cum arată următorul experiment într-un studiu realizat în 2004, neurologul Angela Sirigu le-a propus voluntarlor un joc ciudat: jucătorii trebuiau să aleagă între două ruele de cazinou. O invérteau pe prima și o contin ascundea rezutatul celei de-a doua, acțonală de un exper- mentato. anumite cazur, jucător vedea rezutatu rutei ale, dar nu și pe cel al ruetei vacne. Jucătorul lua suma de banii câștigată a ruleta i. Înate situați. corina se dica, lar ucatorul descoperea rezutatu coeiatie rule acționată de experimentator. A. Siigu a constatat că pentru același câștg Jucătorii erau ‘bucuroș, daca nu stiau rezultatul celetat rute, și nefarcii când ceatată netă Îi arăta rezutatul mal bun. Atunci regretau câ nu au ales-o. A. Singu a arătat că această capaciiate de a se proiecta în rezutatul pe care nu ka obtinut se bazează pe actvtatea unei zone specii din creer: cortexul orbitofrontal. Același joc a 198 180 ce exprimeio pain a loge meriulra mediată fost propus si unor persoane al căror cortex orbitofrontal fst distrus de traumatisme craniene sau de accidente vasculare certa a conta chresinaa cay sate nati De ce nu ne putem impiedica si resimgim plăcere în functe de ce mam obinut si nu doar în funcie de ce am obținut? Se pare că reflexul de a raționa prin negativism are avantajele sale, Prelungind jocu suficient de mul, A. Siigu a constatat că per soanele fră cortex orito-rontal câștgau în final mai puțn bani decât celal}. Antcipaea permanentă a regreteor pe care am avea dacă iese cutare sau cutare rezultat ne îndeamnă să ne ‘ptimizim alegere ‘Exact același lucru se întâmplă și în emisiunea amintită. Când jucătorul decide să accepte oferta prezentatoruli gist renunte la conținutul cute ale, ne intrebm ce sumă pierde și nu ne gândim ‘mai deloc a suma propusă de prezentator. Cortexul orbito- frontal funcționează, iar când jucătorul descoperă că în catia sa era 200.000 de euro suntem dezamăgiți la fel ca participanții la experimentul lui A. Sirigu, cărora li s-a descoperit ruleta câștigătoare. Tot creierul este antrenat în acest angrenaj cognitiv până nt-att căt milioane de persoane a sat zile întregi în fața ecranului Concluzie Emisiunile de divenisment folosesc aproape intotdeauna una dintre pariculaitățile cognitive ale creierului și ale minții umane. În anumite cazari, peurologii au nevoie de ani întregi pentu a A descoperi cum funcioneaz creier în astfel de stati nun num e, prezenaorii unor spectacole sun, in punc de vedere empiric, ca un pas inainte. Pentre mai mule detalii Camine, N. erat. 2004, The involvement of be orbitofrontal cortex în the experince of regret”, Science, 21, pp. 1167-1170. 49. De ce prezentatorul cel mai popular din Franța are o figură de copil? Fenomenul babyface În 2005, Sébastien Cauet a fost desemnat prezentatorul preferat al francezilor până în 35 de ani. Este 0 figură jovială, foarte cunoscută, care primește invitați pe un fotoliu fantezist, le măsoară bataile inimii și le pune întrebări incomode pentru a le evalua reactile emoționale. „Umorul prezentatorul și renumele personalitijilor care vin în platou sunt, fără îndoială, cele două ingrediente care au contribuit ta succesul emisiunii sale. Dar reușita se datorează si figuri prezentatorului: aproape chel, totus juvenil, Cauet are fața rotundă ca o lună plină, un nas mic, o gură și bărbie mici si fruntea lată. Acestea sunt caracteristicile unei fețe de copil, Sau chiar de bebeluș. Studii în psihologie au arătat Că ni se par mai simpatice persoanele care prezintă caracteristici facile infantile, efect numit „baby face”. 200 450 dn epermene pent 3 nea manipires meats Paihologi Diane Very și Leslie Zabrowit- McArthur au dit unui numa de 80 de voluntari 20 de fotografi reprazentăna foe bărbătești și au fost întrebați dacă indivi erau mal câtâurogi sau mai distan cinsti sau necinstif, amabii sau urăioi, nai sau vilei. În parale. fotografie au facut obiectul mai multor măsura; mărimea nasului, a bari}, a guri, timea fun et. Psihologii au constatat că persoanele cu Irăsâturi de bebeluș, ‘mai ales cu o bărbie mică și sprâncene curbate sun în gener percepute ca find „mai cinste, mai draguje, mai călduroase și mai naive decât media Se înțelege astfel de ce Cauet ese atât de simpatic: pentr că are 0 față de bebeluș. Dar de ce acest efect? Aparent, fin „umani a dezvolta de-a lungul evoluției sale de sute de mii de ani tendința de a alinta bebelușii și de ai proteja. Plecând de la această premisă, adulții cu o înfățișare de bebeluș sunt în general mai apreciați decât ceilalți: îi considerăm mai agreabil, mai drăguri, dar și mai puțin periculoși. “Totuși, succesul lui Cavet să și intr-o combinație subtil ntre slumele uneori caustice si inocenka sa aparentă. Și în aceasă privință un studiu a lui Leslie Zebrowitz-MeArthur aduce infor. mati prețioase, | Zebrowitz McArthur a studiat impactul aspectlu fizic ai acuzaier asupra condamnări or în 506 procese dn SUA. Ea a consatat că acuzați care aveau fele de copii (bărbie mica, sprâncene ridicate, buze pine) aveau mai putine șanea să fe condamnați în procese comparabie față de indivi care aveau caracteristici faciale opuse, mal ales o bărbie lat și sprâncene lasate Aerul acestui studiu consider că, în mod inconștient, instanța presupune anume lucru despre persoanele cu față de cop Drertamenh 201 consideră din start mal naiv și mal inocenți pentru că acestea sunt cate po care Ie atribui copiler nevinovați. Atel, animatorul preferat al francezilor se folosește de aspectul său aparent inocent pentru a face uneori glume eaustice despre celebrități care lasă o impresie dulce-amară. Ne face să râdem de siuațile care ar putea fi percepute ca neplăcute sau agresive, dacă ar f fost provocate de un bărbat cu maxilarul proeminent și sprâncene groase. Concluzie În general, indivizii cu fati de copil beneficiază de anumite prejudecăți de nevinovăție, de amabilitate și de onestitate. Meca- ismul acesta inconștient se expliă printe-o teorie numită neotene, conform căreia suntem atrași în mod spontan de tot ce evocă copilăria: datorită acestui lucru specia noastră a supraviețuit, adulții adoptând automat o atitudine protectoare și indulgent fat de tot ce ar putea evoca tinerețea. Pentre mai multe detalii Berry, D’S; Zebrowitz-MeArthur,L., 1985, „Some components and consequences of a babyface”, Journal of Personality and Socal Peychology, vol. 480), pp. 312-323 Zebrowitz, L.A. ; McDonald, S.M., 1991, „The impact of ian! tuaby-facedness and attractiveness on ajcaions in small claims courts”, Law and Human Behavior, 15, ar. 6, pp. 603-623, 202 450 ce expeimante pri ge manplres mest 50. De ce tipul de emisiuni „natură descoperiri” au un succes fulminant? Peisajele naturale și morfina cerebrală Acum mai bine de 20 de ani rula în Franța emisiunea „Ushuada” prezentată de Nicolas Hulot, prima emisiune dedicată mediului pe scena televizată. Urmită de milioane de telespectatori, e ficea pe acestia Să călătorească prin peisaje somptuoase, relata reportaje realizate în mediul natural, filma periplul ‘ari, cu tehnici moderne. Suecesul naturii și animalelor pe micul ecran a contnuat să crească. TV, Animaux, Escales sunt tot atâtea canale TV care captivează atenția pasionatilor de matură, adesea copii, dar și adulți. Reviste precum ,Thalassa” ahordează aspecte mai deosebite ae sferei naturale, menvinându-și o foare bunk audiență, Conform unor experimente de acum câțiva ani, experimente în domeniul psihologiei i neurostine, creierul nostru este setat” special pentru a aprecia scenele naturale. Imaginile televizate de acest fel stimulează acele păi ale creierului numite „vizuale asociative”, după cum arati experimentul de mai jos. Irvin Biederman i Edward Vessel, oameni de stint în domeniu neurologie, au prezentat unor voluntar o sere de fotografi pe care acegtia din urmă trebuiau Să le claseze în ordinea pree- ințelor. În aceste imagini apăreau scene naturale (de exemply un “fulger lovind un munte, peisaj cu acuri și pădun maimuțe pr copac) medi umane compuse din elemente complexe (canale sinvoase șerpuind printe lacustre) și medi urbane moderne, cu Wii mal uniorme (parcări, fate varie) ec. verter 203 Oamenii de ștința au constatat că imaginile preferate ale partic panțiorerau d cole mai mule or scene naturale cu ni complex, iverse planur și volume (arbori, păduri, faleze, diverse animale atate în Gere pati ale fotografi!) sau medi umane în care puteau văzute In miădioase, precum canalele sinvoase despre caro aminteam mai sus, În schimb, medie urbane cu In dropte i simple, parc, fațadele suscitau putin interes. De ce peisajele naturale plac atât de mult? Pentru a afla, 1. Biederman și E. Vessel au realizat un alt experiment Oamenii de linia au arătat aceeași imagini ca în experimentul precedent unui al grup de voluntari ullizând de această dată un scanner. Au constatat astfel că se activau două zone ale relenului numite cortex parahipocampic și cortex fusiform. Care este rob or? Aceste zone cerebrale realizează etapele cole mai complexe din tratamentul informați vizuale în creier. Când privim un lucru, Imaginea este mai inti proluată de retina, apoi de aril vizuale primare, stuate în partea de sinapoi a craniului. Acestea din ‘uma analizeaza contur obiectelor curio, texture șiorentarea acestora în scena Vizuală. Apoi aceste nformati sunt unite înre ee și comparate cu informatile pe care i-am stocat în memorie în timpul alor experiențe de acest tip. Ele sunt contuniate cu elementele și conceplele generale pe care e cunoaștem daspre lume, O astfel de integrare a informațlor vzvale contbuie la sensul pe care putem da unei scene, interpret pe care o putem construi și perinențe sale raporat a individ. Ea este realizat de ceea ce numim ari vizuale asociate, precum gis parahipocarpic, care se activează la persoanele care privesc scene dn natur, Cheia plăcerii pe care o resimgim virualizind astfel de scene ese activarea ariilor vizuale asociativ. Dar de ce? Pentru că ele mu-opioizi”, molecule cerebrale care a compușilor de tip morfină, cum ar i opiumul sau anurite substanțe naturale secretate de creier, numite morfine endogene sau endorfine, Sistemul opioid” este a originea unui sentiment de bine, de satisfacție, la fel ca morfina. Scenele naturale activează asfel, în mod preferential, sistemul ‘opioid. Este vorba, adesea, despre vederi panoramice ale peisajelor, cu un loe de observare ascuns de unde spectator poate recepta numeroase informații despre mediul său. Elementele unei scene naturale elționează unele cu alele, ariile asociativ fiind necesare Pentru perceperea acestor relații. Omul a fost, imp de mii de ani, un vânător în mediul natural, inr-atit încât ariile sale vizuale asociativ au fost cizelate pene a descifra, chiar instinct, diversele clement ale unei scene vizuale. Cum aceste zone cerebrale sunt bogate în opioiz, ele ne provoacă plăcere. Concluzie “Atrația noastră pentru emisiuni de tipul „natură și descoperii” rezultă dintr-o particularitate a creierului. Acesta din urmă are zone numite vizwale asociativ” care încearcă imediat să sa- blească conexiuni într diversele elemente ae unei scene vizuale, pentru a înelege mai bine seena și a găsi cea mai bună optiune de supraviețuire. Creierul analizează configurația terenului, resur- see alimentare care se găsese acolo (fructe și animale) pentru că a căpăta aces obicei de-a lungul miilor de ani de evoluție. Când aceste zone cerebral intr în aciune,cliberează molecule morțnice care provoacă un sentiment de bine și de satisfacție Pentru mai multe detalii Alte, M. : Shanabrough, M. Liu, W.; Leranth, C.,2000, „Opioide ‘suppres IPSCs in neurons ofthe at medical sepum/iagonal band of Broca: Involvement of mu-pioid receptors and septbippo= campal GABAergic neurons”, Journal of Neuroscience, 20(3) pp. 1179-1189. Yoo, X.; Vessel, ELA. ; Biederman, 1, 2007, „The neural basis of ‘scene preferences”, Neuroreport, 146), pp. 525-529 51. De ce în revista Playboy din anii ’60 apăreau femei cu talia mică și șoldurile late? Evolaia diametrului coapselor n functie de conjunctura economică revoluția imaginii femeii în mass-media este grăitoare pentru raporturile ntre sexe și moda de-a lungul deceniilor. Imaginea femeii până în ani „60 era dominată de un canon binecunoscut ‘tale de viespe, accentuată uneori de un corset, yolduri generoase. care semănau cu linia curbei unei stcle cu gâtul strâmt Dacă examin arhivele acelei perioade sine uităm în revistele e astăzi, suntem frapati de contrast: modelele contemporane au linia lie sa șoldurilor mai putin evidente. Corsetul nu mai este acceptat, dar până și morfologia manechinelor este parc mai rectilinie: coapsele sunt mai puțin late, iar talia mai puțin strâmtă. Faimosul contur armonios este mai puțin evident decăt 200 150 cn expaivente pein afege manipularea matcă Psiholog au abordat acest sublet prin intermediul reviste Playboy. „Au măsurat raportultalle-goldur la „modelul anulu, cele care reprezintă canonul absolut pentru itor masculi, într-un interval de timp precis ~ un an. EI au constatat că raportltalle-solur™ suleră modiicări permanente, dar a avut tendinta de creștere între anii 1960 și 2000, taie devenind din ce în ce ma pun sme, iar șoldurie mal inguste, Siveta modelul rece progres e la fizionomia in „formă de stil la o contormație rectilinie. În paralel. au calculat, pentru loată perioada cuprinsă între 1960 i 2000, inaicele de prospertate economică care reflect nivelul e viață al american și al europenilor. Un aste de indice i în calcul puterea de cumpărare a famiior, rata șomajul, inccele e inflate și al produsul intern brut pe cap de locutor Apo! psiholog au comparatevoluiteraportulutale/goldur ale mode. lelor cu cl al indicelui de caile a veți, constatând astel că, între 1960 și 2000, evoluție erau paralele. ‘Autor au interpretat rezutatele în fl urmator, raportul tale! solduri reflects fecunditatea unei femei: cu cât este mai mic, cu atăt femeia este mai ecungă. Revistele prezentau un deal de fomeie cu goldur late și ta mică ce corespundea ideal de fecunditate. Aceiași autor consideră că bărbați sunt mai ghidați e ori pentru procreare în perioadele prospere economic decăt Ii perioadele de scădere economica sau de criză (copi sunt mal greu de crescut) Sunt atrași mai mut în mod inconștient. de femeie fecunde (de unde raportul mic tego) în perioadele prospere mai pun în ani mai ici. Playboy devent oglinda acestei fuctuați a dorințelor, Siueele atrăgătoare” cole mai prezente î revit, a televizor sau la cinema (ne putem amin taie de viespe al actelor din ani 1850 și 1960 Claudia Cardinale sau Monica Viti.) răspund. în pene, uneiajustăria dornei masculine la conjuncture economica. O asfel de interpretare a atractei sexuale se înscrie într-o ramură a psibologiei numită „psihologie evoluionisti”, unde comportamentele umane sunt explicate printr-o logică a procreării si supraviețuirii. În același studiu oamenii de știință au arătat că mărimea aproximativă a ochilor modelelor raportată la restul fejei este direct proporțională cu indicele de calitate a vieți. Interpretarea ar fi că mărimea ochilor raportată a restu feei este Yegată de tinerețea persoanei: cu cât o femeie este mai tânără, cu atăt ochii sunt mai mar. Și, cum tinerețea ete legată de ecunditate, revenim la ideea că modelele „fecunde” sunt mai atrăzătoare în perioadele de boom economic, ceea ce corespunde, în acest caz, ‘unui baby-booma: trăiască prosperitatea sexuală și economică! Concluzie Mass-media, care fac din corpul femeii principalul argument de vânzare, reflect evoluția expectanțelor sexuale a bărbaților într-un ‘context economie uctvant. Raționamentul poate fi aplicat la șocul petrolier din 1970, concomitent cu debutul modei manechinelor foarte slabe. Invers, relativa prosperitate economică actual cores- pune unei revenii la șoldurile mai late și la o revigorare a natalității în Franța. Aceste perspective sunt relative căci, cu siguranță, există mii de alți factori social la fel de important! Pentru mai mate detalii Petijtn, -: Jungebre, B., 200%, „Playboy Playmate curves: Changes în facial and body feature preferences across social and economic conditions”, Personality and Social Psychology Bulletin, vol. 30, pp. 1186-1197, 200 150 e exoerinante pen lege manures meds 52. De ce în „Star Academy” (varianta franceză a „Megastarului nu pot fi interpretate cântece din repertoriul clasic francez? Stimulărle sonore și scăderea sensibiltății Nu se mai difuzează „Star Academy”. În acest spectacol foarte mediatizat de tele-reslitae,ineri cânărețiînvăăcei sunt invitați să facă dovada talentului lor în fața unui juriu de specialist, în speranța de a ajunge la statutul de star. Publicul acestei emisiuni este constituit, în Principal, din adolescenti, iar intepretarea cântecelor favorizează efectele de voce și orehestrările electronice în detrimentul lucrului asupra fine(e interpretării. Lacuna aceasta poate trece neobservată în anumite melodii pop sau disco, dar ‘devine Magrantă când este abordat un repertoria mai dificil. i esecuri I-a Consituit interpretarea Avec le temps” de Léo Ferré, în 2006, În interpretarea acestei capodopere a cântecului francez, candidat a recurs la o serie lungă de gemete, in total dezacord cu sobrietatea marelui Cântăreț. Rezultatul a fost în cel mai bun ca discutabil, în cel mai rău caz dureros pentru fanii lui Léo Ferré De ce cântecele de factură intimă sunt tratate în manieră ‘ollywoodiand, impiinatecu coregrafii sropoase, hipersonorizate si acompaniate de orchestre simfonice imense? Un medi italian a studiat capactăție audtve a 315 tne dintr-o casă de vărstă (18-19 ani, cu ocazia recensământului pentu senăciul mătar) șia masurat eri parametri ai auzul fr, mal cel al sensibitâți auctive, vermont 200 Sensibitatea auditivă înseamnă sunetul cel mai ugor pe care auzim. Pentru a măsura acest parametru, paricipanțir I puneau ct, iar un program informatie emitea sunete cu o nten- state crescândă, începând cu un sunet de intensitate zero, La o persoană normală, nivelul percepției audtive este zeroul audiometric, adică absența sunetului. Aceasta înseamnă că orice semnal sonor, oricât de mic este perceput de ureche, La nori stuiat de F. Meluza, vel de percepe audhivă era situat deasupra zeroubi auctomevie. F. Meruzzi a detnto paletă întreagă de ilenstăți sonore care nu erau detectate de urechile, lor, Majoriatea acestor tineri declarau că petec înre una $i patru seri pe săptămână în discoteci Experimentul artă ă auzul tinerilor este puternic afectat ziua de astizi de diverse practic: asstarea a concerte hiper- sonrizae, frecventarea regulată a discotecilor, unde sunetul ete puternic, folosirea rasi-permanenăa podurilor (100 e milion de asfel de aparate au fost vândute în lume in 2007). De aici rezultă o formă de insensibilitate sonoră care î poate determina pe adolescenți să crească volumul pentru a auzi ceva. Logi, spectcolele desinate unui asfel de publi, precum „Sar Academy”, propun orchestrații „din artera grea” pentru a răspunde acestei nevoi. Dar mu reușesc decât să înreină astfel fenomenul. um s-a ajuns în această situate în car tinerii consumatori de muzică au urechile bombarda Și afectate de dispozitive emi toare de muzică din ce în ce mai agresive? Fizicianul și informa- vcianulSuhas Sreedhar consideră că evoluția este de ordin tehnic ind CD-ul i-a fcut apariția sia înlocui icul de vinil, natura informațilo sonore inregistrate pe dis sa schimba si supus urechea unei supraincărcări de decibeli. CD-urile funcționează pe principiu ipercompresiei datelor: semnalul are mai puține creme de imensiate sonor ine pile iii ale unei orce 210 180 e experienta pei a mye maior mediate si părțile mai intense, este mai omogen si mai putin dinam, “Toate acestea se fac în detrimentul subi ascultări dar Permite obținerea unei intensitati sonore medii mai intense inte ‘momentele liniștite și momentele mai zgomotoase S. Sreedhar a remarcat Că acest obiectiv a fost întotdeauna urmări de casele de discuri, pentru că, din punct de vedere psiho-acuntic, urechea este mai alrasă de în relief față de tehnica vinului și captind atenția publicului printr-un nivel puernic al sunetului de bază. Evident, acest nivel sonor de bază reprezintă și o supraincăreare pentru ureche, eae a suporta consecințele. Nu numai că generațiile crescute în acest regim muzical și-au ul de a asculta înregistrări cu o dinamică puterica, Sare constituie baza nuanelor în muzică, dar au suportat Și etectele negative despre care vorbește E. Merluzzi în privința Percepriei auditiv. Stimulările sonore puternice au deveni norma i fac loc simulărilor din ce în ce mai intense Concluzie Urechea umană este un organ sensibil i fagi. Tehnicile moderne de inregistrare nu țin întotdeauna cont de acest lucru: ghidată de ‘un imperativ al rentabilității comerciale, industria discului a redus Capacităile de ascultare ale unei generații pod”, care suportă consecințele pe plan psiho-acustic și care este expusă din ce înce mai mult unor Spectacole formatate fn întregime pe planul inter pretării artistice i al tehnicilor de sonorizare. Pentru mai multe detalii Merluzi, E; Arpini, A.; Camerino, D-: Barducei, M.; Mari, 1997, «Auditory thresholds in young liane from 18-19 years of age”, Medicina del Lavoro, 88(3), pp. 183-195, 53. De ce prezentatorul emisiuni „Lanțul slăbiciunilor” are un aer atât de dominator? Jocurile de lumini și intimidarea _ „Lanțul sibicfunior” este, fără îndoială, o reușită a televiziunii de divertisment. Să ne amintim principiul : candidații trebuie si răspundă la tatrebări de logică și să desemneze la fiecare rundă pe care dintre ei il consideră veriga slabă, adică individul care impiedică grupul si progreseze sisi adune bani. Punctul forte al emisiuni constă în mare parte în tonul prezenttorului. Cu stilul de profesor autoritar, mucalit și caustic, nu ratează ocazia să ridiculizeze verbal concurenții La aceasta se adaugă și un artificiu subi al emisiunii : jocurile de lumini. Cei care au ocazia să privească emisiunea au putut observa următorul detaliu: o lumină albastră este proiectată atunci când vorbese concurenții, însă atunci când vorbește prezentatorul se aprinde o lumină roșie. Efectul unei astfel de regii este că prezentatorul pare mai autoritar. Un experiment a arătat efectele culorii roșii asupra raporturilor de competitie și dominare 212 450 d experimenta perii a age manplres mach Paholgi Russel HI Robert Baron au stat efect culo rag în luptele de arie marjale. Un concurent îmbrăca în roșu are mai mute șanse să câșige decât adversari să n acest scop aucenira- Iza informați despre meciur de box. d tackwando, e pie bere ide lupte greco-romane la Jocurile Ofmpice de a Alea dn 2004, unde un luptător esto îmbrăcat în roșu, ar celălat în abasru. Centralizing înv-un tabel rozutaele tuturor mec, și-au dat seama că uptăloră aveau, statistic vorbind, mai mute șanse să câștiga meciul daca erau îmbrăcați în roșu decăt dacă erau îmbrăcați în albastr Diferența se manifesta inditerent de nivelul de oră intrinsecă a competiorior, sublining impact intimidant al roșulu asupra psihicului. Studiu afost repetat și în domeniu sporturlor de ochpă. RL Ha și Barton au nolatrezuttele meciuror d fotbal do a Euro 2004 și mai ales pe cole ale echipelor care purtau în mod normal un tricou roșu. dr din când în când un tou deo tă culoare Au constatat că echipe cășiigau mai rar atunci când purau un ieou de oat culoare și câștigau mal multe meciuri când jucau în ticoul roșu. ‘Se pare că roșul impresionează adversarul. Autori acestu stu consideră ca majoritatea animaleler care se luptă pentru stable ‘elatilor de dominare ierarhică au culoarea penajul în diferta nuanțe de roșu. Zoologi au constalat câ, cu cât un animal are o piamentațe roșie ma intensă, cu at ocupă un rang ma nat de dominare în grup. Pigmentața roșie este cauzată aparent de puternice concentrai de testosteron, hormonul agresivă. Când vedem un adversar în roșu, creierul deduce că acesta are un nivel crescut de testosteron Și, în consecina, este foarte agresiv. Logic, suntem intimidate plordem o pare din atu. La om, fenomenul este aplica de faptul că asociem roșul cu tura. De exemplu, un experiment relizat de psihologul japonez 7. Ayo și echipa sa a arătat că voluntari recunosc mal ușor emoție exprimate de un chip care se colorează putin în funcție de emoția exprimata. O slabacolorae vineț îi ajuta pa voluntari să identice vistețea i culoarea roșie e avoca imediat mâna. Sherman 213 Concluzie Cân vedem prezentatorul emisiunii „Lanțul săbiciunitor” într-o mină roșie, fenomenul coniribuie la o ușoară (Și involuntară) intimidare, care se adaugă la calitățile naturale ale voii, poziției, remarcilo acerbe. În „Lanțul sibieiunilor” totu este făcut pentru strivi candidatul și a stabil autoritatea de pecontesta a directoarei de școală. Pentru mai multe detali Arivosb, T.; Nakadai, K. Tsujino, H., 2004, fet or fata color on humanoids în emotion recognition using speech”, 13th IEEE International Workshop on Robot and Human Interactive Communication, 20-22 septembrie, pp. 3-64 Hill, R.; Barton, R., 2008, „Red enhances human performance în contests”, Naure, vo. 435, p. 293, 54. De ce avanpremierele emisiunilor de televiziune sunt adesea mai atrăgătoare decât emisiunile în sine? Prejudecata alegerii “Amatori d foal de pe Canal+ cunose fart bine avanpremierle care precedă serie sportive. Aceste anunțuri au rolul de a stârni curiozitatea teespectatorului side 2-1 convinge Să-i petreacă restul serii în faa televizorului. Reusesc să facă aces lucru prezentând întâlnirea ca o confruntare furtunoasi, un spectacol incomparabil, 214 190 e exoermene pent rege manures mediatică ‘culmea suspansul. Imaginile sare alese în consecință: prim-planuri asupra jutorilor, lovituri impresionante, nimic nu ete precupeții pentru a i arăt telespectatorului perspectiva unei ine istorice. Montajul imaginilor si a vocii în off a făcut adesea să pară că este vorba despre meciul meciurilor: un due între doi jucători excepționali, care vor încerca să câștige confruntarea și sisi arate talentul. Talentul jurealistulu este cu siguranță de neti- ‘ăduit: reușește să dea impresia unei confruntări epoca si să stârească curiozitatea telespectatorui „Apoi însă vine meciul i, după cum știm, în orice meci de fotbal ‘sunt timpi morți, drblingur ratate, incertitudine legată de rezutanul final și adesea dificultatea respectivelor vedee de a răsturna soarta nirii cu o lovitură de geniu. Meciurile de fotbal sunt adesea ‘mai potin ritmate decăt montajele de imagini care le precedă, În ciuda acestei disproporții evidente între produsul anunțat și produsul real, majoritatea telespecatorilor privese întălnirea de Ja un capăt a altul. Nu își spun: Fir să fie, este mai putin decât ce mi-au promis”. Totul se întâmplă ca i cum nu i-ar da seama de diferență. Conform fenomenului pihologie numit preșude- cata alegeri, când trebuie Să ne decidem asupra unui cre, (e că este un program televizat, o propunere comercială sau un loc pentru un concediu), avem tendința de a considera produsul excelent, chiar dacă nu corespunde întru totul cu ceea ce promitea anungul. Acest lucru este relevat si următorul experiment Psihologul Petter Johansson a cerut unor vokintar să se uite pe o masă din ața er la fotografie a doua tinere femei și să aleagă din cele două pe cea pe care o plăceau mai mut. Participanți aveau la dispoziie tot timpul pe care îi doreau. După ce își exprimau preferința, experimeniaoru le dădea fotografia pe care au ales-o și le cerea să î explice alegerea făcută | Dientenantu 215 Experimentul avea o capcană: în anumite cazur, irecându-se {otograta in mână în mână, experimentatorl schimba fotografia, și le-o dădea pe cea pe care nu au ales-o de fapt. Chiar și în cest caz, nouă din zece voluntar și contimau alegerea, spu- nând că tânăra femele se pare drăgujă. Când li se cerea să ‘expice motivele alegeri, i începeau să spună că avea oprire Interesanta, că le plăceau brunetele, deși fotografia nu era cea pe care a ales-o. FEvalvând gradul de certtudine și entuziasm al decorator lor, psihologi nu au descoperi. nic o ieronță inte aceștia și part- ‘ipanfi care au primi fotografia pe care chiar au ales-o. Cu ate cwvnie, voluntari nu au remarcat absolut deloc schimbarea facut, Experimentul a arăta că, din moment ce ați ales ceva, nu mai contează dacă produsul pe care îl primiți corespunde sau nu așteptările dumneavoastră. Sunteti satisfăcut apriori, deoarece: creierul a rămas la ideca că asta Își dorea. Fenomenul nșelător se numește alegerea carbă sau tendința alegerii. Acesta arată o extraordinară capacitate a finei umane: a nu sesiza diferența dure așteptare și realitate. Autorii acestui studiu vorbese si de confabolație: confabulația ese o fantasmă care a tnlocuit inconstient un fapt din memorie. Confabulația poate fi partial fondată pe un fapt sau doar produsul imaginației. Î cazul de fa, participant cad pradă unei contabulați, inventind calități tinerei femei, pe care nu prea au apreciat-o în primă instanță. Contabulația le este oarecum impusă de alegerea inițială: creierul Jor trebuie să găsească elemente pentru a justifica o primă alegere, de aceea explică faptl că femeia ese foare drăguță. Imaginați-vă ce se întâmplă când sunteți fermecati de avan- ‘premiera unui program de fotbal: creierul decide că programul i va plăcea și, î virtutea prejudecăți alegeri, continu să considere programul bun, deși nu seamănă deloc cu propunerea iniția 218 150 e experimente penru manpare medie Concluzie Fenomenul de tendință a alegerii poate fi aplicat în numeroase sitati în care Oameni refuză să-și reevalueze judecata. O astfel de persoană s-a hotărât să-și cumpere un model de mașină: din acel moment refuză să admită că reparatile mașini îl costă o avere. Un studenta ales o specializare care il atrăgea inițial dar unde materiile sunt prost predate: în ciuda acestui fapt, continuă să pretindă în fața prietenilor Că studiul să este pasionant. La fel, când alegem un program TV bazându-ne pe avanpremieră suntem victimele prejudecăți alegerii. Orice ni s-ar demonstra ulterior, mu e foare sigur că vom admite greșeala inițială. Pentre mai multe detalii Johansson, P. er al. 2005, „Falare to detect mismatches between mention and outcome în a simple decision task”, Science, 310, 5 Reactiile epidermice