84PUBLICITATEA – ÎNTRE ART Ă ȘI MANIPULARE [614291]

84PUBLICITATEA – ÎNTRE ART Ă ȘI MANIPULARE
Flavia TOPAN
Abstract
The main focus of this article is the relationship between advertising, art, and
science. Advertising is a vast domain, rapidly growing in social importance
and economic relevance. Therefore, for a practitioner it is of the utmost
importance to know the mechanisms that make advertising work and also
be aware of the critics that surround it.
Keywords: advertising, art, science, information, creativity, communication,
role of advertising
Flavia Topan
Masterul de Rela ții Publice
Universitatea Babe ș-Bolyai, Cluj-Napoca
E-mail: flavia_topan@yahoo.com
Revista Transilvan ă
de Științe ale Comunic ării,
8/2009, pp. 84-91Publicitatea a fost al ături de oameni de
foarte mult ă vreme, chiar dac ă nu sunt
formele evoluate pe care le cunoa ștem
astăzi. Undeva, prin pie țele Romei antice,
poate, vreun negustor și-a dat seama c ă
își poate vinde mai bine produsele dac ă
atrage aten ția asupra lor. Publicitatea
este, probabil, la fel de veche ca șî comer-
țul, pentru c ă, din cele mai vechi timpuri
permanent oamenii au încercat s ă găsească
diverse modalit ăți, tehnici de a- și face
cunoscute produsele sau serviciile oferite1.
În timp, acest procedeu de atragere a
1 Sofia Georgescu, De la publicitate la mani-
pulare , Editura Funda ției România de mâine,
București, 2006, p. 12.

85atenției a evoluat, s-a diversificat astfel
încât să corespund ă unei palete mai mari
de necesit ăți venite din partea celui care
vinde produsul și, în acela și timp, să vină
în întâmpinarea dorin țelor celui care ar
vrea să cumpere produsul. Astfel, treptat,
publicitatea a devenit o parte major ă a
economiei actuale – nimeni nu poate s ă nege
că fără publicitate în contextul economiei
actuale ar domni haosul. Exist ă, pe piață
o varietate enorm ă de produse. Cum ar ști
cel care cumpar ă ce să aleagă, dacă nici
măcar nu a aauzit de respectivul produs
sau serviciu? Dincolo de toate, pare-se, c ă
astăzi publicitatea a devenit mai degrab ă o
nevoie și nu un serviciu facultativ. Sumele
investite în domeniu dovedesc acest fapt –
de la aproximativ 55 de miliarde de dolari în 1980 la aproximativ 340 de miliarde în 2007
2.
Publicitatea a devenit un fenomen omnipre-
zent în via ța noastră.Cu toate acestea, nu
există încă un răspuns clar la întrebarea: „Ce
este, totu și, publicitatea?”. Defini ții există
multe și probabil nici una nu este gre șită.
Avem în discu ție un fenomen complex,
care se manifest ă sub multe forme. Aceste
forme de manifestare se schimb ă în funcție
de mai mul ți factori, cum ar fi produsul
căruia i se face publicitate, publicul țintă
căruia îi este adresat mesajul, dar și în
funcție de cerin țele produc ătorului sau
ale vânzătorului. De asemenea, s-a dovedit
că publicitatea este extrem de adaptabil ă
– pe măsură ce au ap ărut mijloace noi de
comunicare în mas ă, oamenii care lucrau în
publicitate au reu șit să modeleze mesajul
publicitar astfel încât s ă poată fi auzit și
2 George Belch, Michael Belch, Advertising
and Promotion. An integrated Marketing Communication Perspective , McGraw Hill
Irwin, 2009.văzut, fie că e vorba de publicitate la radio,
TV sau pe internet.
Astăzi de vorbe ște despre mai multe tipuri
de publicitate – outdoor, indoor, clasic ă,
neconven țională, publicitate în presa
scrisă, la televizor, la radio, pe internet
și multe altele. De asemenea, speciali știi
consideră că pentru o campanie publicitar ă
de succes, care s ă își atingă obiectivele este
nevoie de combinarea mai multor tipuri de
mesaje, transmise pe canale diferite.
Nici o defini ție nu poate s ă epuizeze toate
semnifica țiile și conota țiile subiective
pe care termenul de „publicitate” le are.
Însă, pentru a sintetiza o parte din aceste
înțelesuri se poate spune c ă publicitatea
este un proces de comunicare impersonal ă,
controlat ă și plătită de către un emi țător
clar identificat, care, folosing medii masive
de comunicare urm ărește să convingă și
să modeleze comportamentul receptorilor
mesajului fa ță de un produs/marc ă/insti-
tuție.3 Pentru Bernard Cathelat publicitatea
este un ansamblu de mijloace și tehnici
puse puse în serviciul unei întreprinderi
comerciale, privat ă ori public ă, ansamblu
care acționează asupra unui num ăr cât
mai mare de indivizi de la distan ță, fără
intervenția directă a vânzătorului. Aceast ă
acțiune are ca scop s ă câștige și să dezvolte
o clientel ă, adică fie să facă cunoscut ă o
întreprindere, fie s ă vândă produse sau
servicii.4 Alți cercetători, văd publicitatea
ca fiind o activitate integrat ă sistemului de
relații publice: publicitatea, sub form ă de
spațiu sau timp donat sau cump ărat, este un
instrument de rela ții publice folosit adesea
3 Dacinia Crina Petrescu , Creativitate și
investigare în publicitate , Carpatica, Cluj-
Napoca, 2002, p. 69.
4 Bernard Cathelat, Publicitate și societate , trad.
Costin Popescu, Trei, Bucure ști, 2005, p. 46.

86pentru a completa informarea public ă,
activitatea de promovare și acțiunea agen-
tului de pres ă.5 Publicitatea este, a șadar,
o formă creativă de comunicare, mesajul
publicitar este transmis, cel mai adesea,
prin intermediul unei ter țe părți (mass-
media, de obicei), iar scopul acestei comunic ări este de a cre ște notorietatea
unui produs sau serviciu și de a ob ține
aderența publicului țintă fața de respectivul
produs sau serviciu.
Și totuși…de ce avem nevoie de publicitate?
Până acum, am conturat câteva ipoteze
în acest sens. Spuneam, la început c ă,
din perspectiva cump ărătorului, acesta
are nevoie de publicitate pentru a face o
decizie informat ă atunci când trebuie s ă
achiziționeze un produs: în economiile de
piață, consumatorii au înv ătat să apeleze
la publicitate șî la alte forme de promovare
pentru informa țiile necesare pentru a lua
o decizie de cump ărare.6 Mai apoi, una
din defini țiile pe care le-am citat spune c ă
publicitatea are menirea de a persuada și de
a determina schimb ări de comportament și
de atitudine fa ță de un produs sau serviciu
la nivelul publicului țintă. Din aceste dou ă
mari categorii de obiective – informare, pe
de-o parte și convingere pe de alt ă parte,
derivă însă și ale roluri pe care publicitatea
le are. Astfel, speciali știi au considerat c ă,
printre altele, publicitatea are menirea de
dezvolta o identitate de marc ă, de a trezi
interesul consumatorului, de a aduce un
produs pe pia ță și de a-i sublinia diferen țele
și avantajele fa ță de produsele similare ale
concuren ței. Mai mult, publicitatea poate
să sensibilizeze și să rețină atenția grupului
țintă, să creeze o impresie favorabil ă și să ii
5 Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean
Kruckerberg, Totul despre rela ții publice ,
Polirom, Ia și, 2003, p. 24.
6 George Belch, Michael Belch., op. cit. , p. 6.confirme cump ărătorului că a luat o decizie
bună.
Tocmai din aceste dou ă tipuri de obiective
pe care domeniul publicitar și le asum ă,
adică a informa și a convinge, deriv ă o
dilemă tot mai des dezb ătută în literatura
de specialitate – în ce m ăsură se poate
vorbi de manipulare în publicitate? Pe de
altă parte, dezvoltarea intensiv ă a acestui
domeniu, creativitatea și inventivitatea
care stau la baza celor mai memorabile
reclame ne determin ă să ne gândim în ce
măsură și sub ce form ă se combin ă arta
și știința când e vorba de publicitate. Iat ă
deci că în aceast ă discuție trebuie luate în
considerare dou ă dihotomii: publicitatea
între informare și manipulare, pe de-o parte
și pe de alt ă parte, publicitatea v ăzută fie
ca o știință fie ca art ă.
Să le luăm însă pe rând și să le discut ăm
pe fiecare în parte. Este, a șadar, actul
publicitar un act de informare sau de mani-
pulare a consumatorului? S ă vedem care
sunt argumentele pentru fiecare din aceste
două variante. Ca atare, da, publicitatea
este un act de informare pentru c ă aduce
la cunoștința cumpărătorului existen ța
unui produs sau serviciu. Mai mult, se
poate, în anumite situa ții, ca publicitatea
să ofere informa ții despre cum se utilizeaz ă
un produs, mai ales în cazul bunurilor
nou apărute pe pia ță și nu numai. De
exemplu, în România sunt destul de frecvente reclamele la balsam de rufe în
care se explic ă cum se folose ște respectivul
produs. În cazul anumitor electrocasnice se
folosește aceeași metodă explicativ ă mai
ales când e vorba de tehnologii inovatoare.
De asemenea, publicitatea pune în lumin ă
diferențele dintre un produs și cele ale
concuren ței astfel încât cump ărătorul să
îl aleagă pe cel care îi poate satisface cel
mai bine nevoile. Desigur, trebuie f ăcută

87distincția între acest tip de informare și
informarea public ă. Principala diferen ță
este că, în cazul inform ării publicitare,
spațiul de transmisie este pl ătit, pe
când, informarea public ă nu implic ă
aceste costuri ci înseamn ă mai degrab ă
plasarea de informa ții într-un mediu de
comunicare fie c ă e vorba de mass-media
(televiziunea, ziarele sau internetul) sau
de mijloace specializate de comunicare (cum ar fi revistele unei corpora ții, ale
unei asocia ții, ale unei profesii sau ale
unei industrii, newsletter-urile, bro șurile,
inclusiv rapoartele trimestriale pe CD-ROM
ale unei organiza ții.7 Informarea public ă,
așa cum o numesc autorii, corespunde mai
mult, ariei de activitate a rela țiilor publice.
În schimb, exist ă voci care sus țin că
publicitatea este un proces de manipulare,
în care puterea de decizie nu îi mai apar ține
receptorului. În acest caz, cump ărătorul
reactioneaz ă la un stimul care îi spune s ă
achiziționeze respectivul bun sau serviciu,
chiar dac ă nu are nevoie de el. Astfel,
François Brune duce ideea mai departe și spune c ă publicitatea are func ția de a
deteremina pe indivizi s ă creadă că întreaga
lor viață socio – cultural ă poate fi satisf ăcută
de consum8. Publicitatea depersonalizeaz ă
cumpărătorul, îl transform ă într-un robot
care achizi ționează un produs doar pentru
că așa i s-a spus, pentru c ă, prins fiind în
această lume plin ă de mesaje publicitare,
câmpul con științei fiecărui individ a fost
înlocuit de un „câmp publicitar” cum îl
numește Brune. Publicitatea creeaz ă astfel
o lume în care totul este posibil, o lume a
superlativelor și manipuleaz ă îndivizii în a
7 Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean
Kruckerberg, op. cit. , p. 21-22.
8 François Brune, Fericirea ca obliga ție, Ed.
Trei, Trad. Costin Popescu, Bucure ști, 2003,
p. 23.crede că acestă lume este una real ă. Lupta
celor din publicitate pentru transformarea omului în consumator mecanic este dus ă,
în viziunea autorului, pe c ăi nedrepte:
limbajul publicitar ocole ște sistemul nostru
rațional de ap ărare: tinde s ă anestezieze
inteligența prin o mie și unu de procedee
retorice; în paralel, se str ăduiește să
sporeasc ă credulitatea destinatarului,
ademenindu-l cu pseudo-eviden țe ale
imaginii; suscit ă și manipuleaz ă emoțiile
publicului pasti șând genurile fic țiunii șî
deturnându-i pe spectatori de la o atitudine
critică; întinde capcane con științei prinse
într-o rețea de voci și de melodii .9
Publicitatea are într-adev ăr menirea de
a convinge, îns ă nu este o arm ă atât de
puternică cum o consider ă François Brune.
De la perceperea mesajului publicitar
până la luarea deciziei de cump ărare se
desfășoară un proces în care intervin mau
mulți factori. Teoriile efectelor puternice
nu se aplic ă în acest caz. Dac ă tehnicile
persuasiunii publicitare ar fi atât de
puternice precum le consider ă criticii, toți
oamenii ar trebui s ă conducă aceeași marcă
de automobil, s ă foloseasc ă aceeași marcă
de săpun sau s ă voteze acela și candidat
politic.10 În procesul lu ării deciziei de
cumpărare intră mesajele venite din partea
concuren ței, selecția pe care o face fiecare
individ, nivelul de penetrare a mesajului,
dar și percepția de sine. Publicitatea se
distinge de manipulare și prin faptul c ă
entitatea care comunic ă mesajul are un
scop declarat, iar consumatorul este l ăsat
să aleagă, pe când unui individ supus
unui procedeu de manipulare îi este negat
9 Ibidem , p. 111.
10 Dennis Wilcox, Philip H. Ault, Warren K.
Agee, Public Relations. Strategies and Tactics ,
Adison – Wesley Educational Publishers,
1998, p. 229.

88dreptul de a alege. Manipularea presupune
întipărirea, în mod inten ționat, în mintea
individului a unui mesaj care este bazat
pe fapte neadev ărate – putem vorbi de
manipulare atunci când voi (repet ăm –
voit!) o institu ție folosește un mijlocitor
pentru a prezenta distorsionat realitatea,
urmărind formarea în ochii publicului a
unei imagni flase despre ceva sau cineva .11
De asemenea, manipularea urm ărește de
obicei să modifice sisteme de valori și să
schimbe radical comportamente, pe când,
persuasiunea publicitar ă își propune s ă
creeze o stare de identificare între surs ă și
receptor, ca urmare a utiliz ării simbolurilor.12
În mare, acestea sunt argumentele aduse
de fiecare parte în ceea ce prive ște natura
reclamelor. În ceea ce ne prive ște consider ăm
că adevărul este undeva la mijloc. Nu
există o campanie publicitar ă exclusiv
informativ ă – chiar dac ă obiectivul propus
nu e creșterea vânz ărilor, exist ă alte scopuri
implicite, cum ar fi de exemplu cre șterea
notorietății unui brand. De asemenea, nu
există o campanie de publicitate în care
să fie vorba de manipulare, în adev ăratul
sens al cuvântului. Manipularea, în toat ă
puterea cuvântului, presupune existen ța
unui scop ascuns, folosirea individului
ca mijloc pentru a atinge un scop. Ori
în publicitate scopul este declarat. Orice
individ știe că acesta este rolul reclamelor
– de a convinge, de a vinde, de a seduce,
de a atrage aten ția. Am putea spune, deci
că reclamele nu manipuleaz ă, acesta este
un cuvânt poate prea puternic pentru
această situație. Publicitatea ofer ă într-
adevăr informa ții despre un produs, îns ă
nu doar aceasta se ob ține prin procesul
11 Stancu Șerb, Relații publice și comunicare ,
Teora, Bucure ști, 2000, p. 30.
12 Charles Larson, Persuasiunea: receptare și
responsabilitate , Polirom, Ia și, 2003, p. 26.de comunicare publicitar ă. Publicitatea
motiveaz ă, mai degrab ă, consumatorul s ă
foloseasc ă un anumit produs13.
Există, desigur forme nocive de publicitate
– cazuri în care s-au folosit mesaje
subliminale, îns ă aceste modalit ăți încalcă
atât codurile etice ale domeniului cât și
legislațiile în vigoare, tocmai de aceea
nu pot fi aduse ca argumente în aceast ă
discuție.
În continuare ne propunem s ă vedem
în ce măsură publicitatea este o știință
sau ce m ăsură vorbim despre o form ă de
artă. În zilele noastre suntem martorii
unei diversific ări incredibile a tipurilor
de mesaje publicitare. Fiind expu și în
mod continuu stimulilor veni ți din aria
publicității, indivizii au devenit imuni
într-o oarecare m ăsură la mesajele
reclamelor și nu mai sunt chiar atât de
receptivi. Ca atare, pentru ca imaginea unui produs s ă râmână întipărită în
mintea consumatorului e nevoie de mult ă
creativitate și de găsirea unor alternative
la publicitatea clasic ă. Creativitatea în
publicitate const ă în abilitatea de a genera
idei proaspete, unice și adecvate care pot
fi folosite ca solu ții la probleme .14 Mai
mult, exist ă acum numeroase concursuri
care premiaz ă de exemplu cele mai bune
campanii publicitare, dovad ă a faptului
că există un interes crescut pentru a crea
ceva frumos, dincolo de scopul imediat,
anume de a face cunoscut produsul și de
a-l vinde. La fel ca și operele de art ă, un
spot publicitar ori un afi ș reușit izbutesc s ă
transmită emoții, să creeze anumite st ări de
spirit ori șocheze, s ă marcheze.
13 http://valeriemorrison.net/blog/advertising-
information-or-manipulation/ , accesat în
15.03.2010.
14 George Belch, Michael Belch, op. cit. , p. 255.

89Între artă și publicitate a început s ă se
dezvolte o rela ție aparte, posibil ă doar în
contextul postmodernismului și catalizat ă
de mișcările gen „pop art”. Arta ultimilor
ani, coboar ă în stradă, artiștii renunță să își
expună lucrările în locuri conven ționale,
cum ar fi galerii de art ă și încep să le expun ă
pe stradă. Astfel c ă, cel puțin în ceea ce
privește mediul de expunere, arta împarte
teritoriul cu publicitatea. Pân ă recent
folosirea cuvintelor al ături de o imagine
pentru a transmite un mesaj apar ținea în
mod exclusiv publicit ății outdoor, îns ă
mișcările de avangard ă au început s ă
foloseasc ă sintagme sau cuvinte pentru a
transmite mesajul artistic (un exemplu în
acest sens îl constituie lucr ările Edward
Ruscha, pictor asociat mi șcării pop art).
Arta contemporan ă este subiectul multor
controverse și este de multe ori contestat ă,
însă vine cu o schimbare de perspectiv ă
asupra actului creativ – aspectele stranii
și deranjante ale artei contemporane pot
să alieneze și să perturbe privitorul, dar în
același timp îl provoac ă și îl testeaz ă. Nu
ni se mai cere s ă evaluă, conform „sim țului
comun” ci, mai degrab ă, să admitem absen ța
unor asemenea valori universale .15 Astfel, o
creație devine o form ă de artă abia când este
contextualizat ă, întrucât arta nu mai este
definită de munca artistului, de preten țiile
sau de inten țiile acestuia, ci de felul în care
este receptat ă, promovat ă și contextualizat ă
de lumea artei.16 Prin urmare, o crea ție
publicitar ă poate fi considerat ă o formă de
artă în măsura în care este receptat ă astfel
de către comunitatea artistic ă.
Desigur, exist ă diferen țe între art ă și
publicitate. Poate cea mai evident ă este
15 Joan Gibbons, Art and Advertising , I.B.Tauris
& Co Ltd, Londra, 2005, p. 2.
16 Ibidem , p. 3.că prin crea ție artistul se „comunic ă” pe
sine, actul creativ este o expresie a tr ăirilor
subiective ale artistului, pe când omul din
publicitate vorbe ște despre un produs sau
serviciu. O alt ă diferență e că în cazul
publicității consumatorul se a șteaptă că
anumite canoane s ă fie respectate, în caz
contrar, se pot na ște serioase controverse
( ca în cazul campaniei „Shock of Reality”
lansată de United Colors Of Beneton). Pe
de altă parte, îns ă arta se poate manifesta
ca o răzvrătire împotriva sistemului: arta
este văzută ca fiind capabil ă să stea înafara
sau chiar deasupra sistemului și poate lua
poziții critice la adresa acestuia17. În ceea
ce privește obiectul crea ției publicitatea
operează cu produse reale, pe când arta
creează lumi alternative; arta nu prezint ă
realitatea, lumea real ă, viața de zi cu zi
(…). Mai degrab ă arta creeaz ă realități și
lumi distincte18.
Relația dintre art ă și publicitate se poate
discuta, îns ă, și în alti termeni. De foarte
multe ori, mai ales în cazul afi șelor
publicitare, opere de art ă celebre sunt
reinventate sau folosite în alt fel. Poate
cea mai folosit ă imagine este cea a Mona
Lisei – s-au folosit de tabloul lui Leonardo
da Vinci, printre al ții, cei care au creat
campanii pentru Pantene ori pentru Head
and Shoulders. Un alt exemplu este cel
al picturii lui Velazques numite „ Las
meninas” care a fost reinterpretat ă într-o
manieră contemporan ă într-o campanie
pentru un magazin de îmbr ăcăminte. Într-
un mod asem ănător a fost folosit ă creația
lui Boticelli, „Na șterea lui Venus” pentru
a promova un lan ț hotelier.
17 Ibidem , p. 6.
18 Murray Edelman, From art to politics , The
University of Chicago, 1995, p. 7.

90Pe de altă parte, spun unii, în publicitatea e
o știință. Există școli de publicitate, exist ă
termeni de specialitate și au fost concepute
și verificate teorii specifice în domeniu. De
asemenea, campaniile publicitare de succes
operează cu date exacte; exist ă anumite
reguli în selectarea publicului țintă, în
construc ția mesajului astfel încât s ă fie
cât mai u șor de înțeles și să atragă atenția
publicului. Mai ales pentru conceperea
afișelor exist ă reguli de urmat – culorile
care ar trebui utilizate, a șezarea în pagin ă,
ori mărimea caracterelor. Publicitatea î și
„împrumut ă” metodele din sociologie și
psihologie, îns ă apelează la strategii creative
când e vorba de promovarea produselor. Și
totuși, publicitatea nu este știință în sensul
deplin al cuvântului, pentru c ă, pe baza
experien țelor acumulate a reu șit să creeze
doar un cadru general: până în prezent
cercetarea publicitar ă a reușit să, acumulând
o masă considerabil ă de observa ții, să
stabileasc ă un gen de fenomenologie a
comportamentelor economice și sociale.
Acest aport se limiteaz ă la o fenomenologie,
căci descrierea și clasificarea unit ăților
de conduit ă nu s-au f ăcut decât pentru
comportamente exterioare19.
Așadar, în ceea ce prive ște publiciatea
se pare c ă arta și știința conviețuiesc, se
completeaz ă reciproc. Specialistul în
publicitate trebuie s ă stăpânească ambele
ramuri, s ă aibă cunoștințe din mai multe
domenii astfel încât decizia pe care o ia
pentru a- și transmite mesajul s ă fie cea
mai corect ă cu putin ță, dar în acela și
timp creatorul de publicitate ar trebui s ă
19 Bernard Cathelat, op. cit. , p. 90.fie inventiv și creativ pentru ca produsul
publicitar finit s ă fie memorabil și să
trezească emoții în rândul indivizilor care
fac parte din publicul țintă. Ca atare, e
mai adecvat s ă afirmăm că publicitatea
este locul constant al unei dialectici între
artă și tehnică, întuiție și rigoare, cantitate
și calitate20.
Se pare c ă, deși publicitatea a fost al ături
de om de foarte mult ă vreme și credeam
că știm totul despre acest domeniu, iat ă că
sunt și acum situa ții problematice care au
născut dezbateri aprinse și întrebări care
încă își caută răspuns. Avem de a face cu
un fenomen complex, iar unele aspecte
ale acestui fenomen pot fi interpretate în
mai multe feluri. Nu se poate spune cu
siguranță care variant ă de interpretare este
cea corect ă… Este publicitatea informare
sau manipulare? Și-a câștigat publicitatea
statutul de art ă în viziunea contemporan ă
ori asistăm la nașterea unei noi științe?
Nu ne-am propus s ă dăm un răspuns
exhaustiv acestor întreb ări ci mai degrab ă
să expunem punctele de vedere existente
în domeniu asupra acestor subiecte.
Publicitatea refuz ă totuși să se încadreze
într-o anumit ă categorie, este un fenomen
eclectic care, poate reprezint ă cel mai
bine lumea postmodern ă compus ă din
fragmente de realit ăți și din perspective
multiple. Cert este c ă în aria studiilor socio
umane publicitatea este unic ă, întrucât nici
o creație nu asociaz ă și nu amestec ă arta,
știința și tehnica într-o manier ă așa de
intimă ca publicitatea ”21.
20 Ibidem , p. 90.
21 Ibidem , p. 87.

91Bibliografie
Belch, George, Michael Belch, 2009. Advertising and Promotion. An integrated Marketing
Communication Perspective . McGraw Hill Irwin.
Brune, François. 2003. Fericirea ca obliga ție, trad. Costin Popescu, Bucure șt: Trei.
Cathelat, Bernard. 2005. Publicitate și societate . trad. Costin Popescu, Bucure ști: Trei.
Edelman, Murray. 1995. From art to politics . The University of Chicago.
Gibbons, Joan. 2005. Art and Advertising . Londra: I.B.Tauris & Co Ltd.
Georgescu, Sofia. 2006. De la publicitate la manipulare . București: Editura Funda ției
România de Mâine.
Larson, Charles. 2003. Persuasiunea: receptare și responsabilitate . Iași: Polirom.
Newsom, Doug, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckerberg. 2003. Totul despre rela ții publice .
Iași: Polirom.
Petrescu, Dacinia Crina. 2002. Creativitate și investigare în publicitate . Cluj-Napoca:
Carpatica.
Șerb, Stancu. 2000. Relații publice și comunicare . București: Teora.
Wilcox, Dennis, Philip H. Ault, Warren K. Agee. 1998. Public Relations. Strategies and
Tactics , Adison –Wesley Educational Publishers.
*http://valeriemorrison.net/blog/advertising-information-or-manipulation/ , accesat în
15.03.2010.