80Ψ Psihologie 2009, 1 [605533]

80Ψ Psihologie 2009, 1
„Familia conjugală va continua să existe ca cea mai importantă verigă
a dezvoltării societății, a supraviețuirii sale, purtătoarea
cea mai fidelă a ștafetei vieții de la o generație la alta”.
A. Tofler
INFLUENȚA PARENTALĂ ASUPRA CUPLULUI
NOU FORMAT
Liliana CHISAR, Violeta MAHU
Termeni-cheie: rolul familiei, valori moral – spirituale, cuplul nou, scenarii, tipaje de viță, familii
funcționale/disfuncționale, influență distructivă, montaje cognitive, montaje comportamentale, edu –
carea copiilor.
Abstract
The present article reflects the importance of the role of the origin family and its influence on the cre –
ated young couple. On the assumption of the fact that nowadays there is an evident lack of cognitive and
behavioral harmony as a result of gained parental sets and scenarios, it is important to elucidate this prob –
lem, because in essence, harmonious couples develop and form a harmonious society.
Lucrarea este dedicată cercetării și
examinării rolului familiei parentale și
a influenței acesteia asupra cuplului nou
format, în special, asupra stilului de via –
ță spre care se orientează familia tânără:
tradițională sau modernă, independență
sau dependență reciprocă, alternativă între
sentimentul responsabilității și satisfacție
în urma realizării muncii casnice și a celei
sociale. Totodată s – a examinat atitudinea
vis – a – vis de viața intimă a partenerilor,
valorile spirituale și materiale, dar nu în
ultimul rând atitudinea față de copii, creș –
terea și educarea lor ca o parte a sensului
vieții întrupat prin ei.
Astăzi psihologia este deschisă pentru
perceperea constructivă și pentru folosirea
datelor teoretice și empirice, pentru cu –
noașterea cercetărilor diferitor orientări a
psihologiei mondiale, și în particular, a ce –
lor psihanalitice (spre care am făcut refe –
rință mai mult și noi, deși nu ne-am rezu –
mat doar la ele), care investighează sfera inconștientă a motivației comportamen –
tului omului: psihanaliza vârstei copilări –
ei fragede ca punct de pornire a formării
omului ca personalitate [S. Freud, 1995;
A. Freud, 1998], individuală [A. Adler,
1981] și analitică [K. G. Yung, 1992], psih –
analiza socio-culturală [K. Horney, 1986],
neofreudismul [E. Froom, 1974], analiza
tranzacțională [E. Berne, 1964] etc., dea –
semenea și a altor autori precum S. Minu –
chin V . [1967], Iolanta Mitrofan [1984], V .
Satir [1992], V . Scott [1979] etc.
Cercetările acestor autori vizează po –
sibilitățile adaptative și inadaptative pre –
luate de partenerii conjugali din familiile
lor de origine care sunt întărite în propriul
lor conștient prin montaje cognitive, tipaje
comportamentale ce induce inter-relațio –
narea funcțională sau disfuncțională din
cadrul propriei familii.
Este necesară conștientizarea montaje –
lor adecvate, regulatorii și întăritorii speci –
fici a relației familiale armonioase precum

81Influența parentală asupra cuplului nou format Ψ
normele morale, tradițiile, obiceiurile, ori –
entările religioase pozitive (care, de fapt,
în societatea noastră sunt astăzi, într-o
mare parte, pierdute). Aceasta ținând cont
că familia reprezintă în sine o sistemă de
autoreproducție, noi presupunem că fami –
lia dezmembrată, disfuncțională sau func –
țională (cognitiv, comunicativ, relațional
etc.), se va reproduce în generațiile urmă –
toare în acea formă pe care o întrupează.
Actualitatea temei Problemele provo –
cate de instabilitate, nesiguranța, destruc –
tivitatea comunicării și inter – relaționării
partenerilor conjugali, divorțurile, sinuci –
derea, probleme fiziologice și psihologi –
ce, constituie astăzi în societatea noastră
o actualitate și o chestiune de importanță
vitală. Respectiv una din cauzele acestor
manifestări îi revine anume influenței pa –
rentale distructive care a pus baza formării
caracterului și a personalității partenerului
conjugal ce recurge la adoptarea acelorași
modele cognitive și comportamentale în
propria sa familie. Aceasta presupune în
multe cazuri inadaptarea, conflictualitatea,
dizarmonia și neîmplinirea în viața conju –
gală, motivele cărora rămân a fi factorii in –
conștienți ai scenariilor familiale preluate
din stilul și modul de viață parental la care
este predispus cuplul nou format.
Reieșind din faptul că astăzi se observă
o vădită disarmonie în cuplurile noi forma –
te din tineri, ca rezultat al montajelor pa –
rentale preluate, dorim să se atragă atenție
deosebită elucidării acestei probleme, căci
în fond, cuplurile armonioase dezvoltă și
formează o societate armonioasă.
Pornind de la cercetările Virginiei Satir
– familia în viața fiecărei persoane reflec –
tă totul – propria viață reflectată prin viața
de familie, propria afirmare și regăsire în
această viață pe care o conturează familia .
Anume familia asigură acel imbold, punct
de plecare a tot întregului spiritual, fizio –
logic, material, cultural, existențial în fine, pentru că însăși esența familiei denotă și
întrupează în sine unitatea vitală a vieții de
familie ce implică necesitatea apropierii,
recunoașterii, afirmării, acceptării, susți –
nerii reciproce, securității, desăvârșirii ca
individualitate, ajustării și împlinirii prin
acea revigorare și dăruire de sine la rândul
său. Aceasta presupune întruparea familiei
prin fiecare membru al ei și aspirația spre
unitate, păstrând totodată firul individuali –
tății prin ea. [V . Satir, 1990].
A. Adler dezvăluie în cercetările sale
că scopul din viața a omului hotărăște li –
nia vieții lui, iar această linie nu este de –
cât planul din inconștientul vieții psihice
a acestui om născut în conștiința acestu –
ia încă din copilărie, atunci când părinții
constituie modelele de bază pe care noi
le imităm, respectiv fantezia psihologică
alimentează visele și viața conștientă, ghi –
dând viziunile despre această viață și sen –
sul acesteia pe care, în decursul anilor noi
îl căutăm, atribuindu-l familiei noastre,
proiectându-l mai apoi propriilor noștri
copii. [A. Adler, 1997].
Ne năștem, de obicei, într-o matrice bi –
polară – cuplul parental; continuăm marea
aventură a existenței devenind noi înșine
personalități polarizate – masculin și fe –
minin, identități psiho-sexuale conștien –
te de sine. Apoi, încercăm să ne regăsim
perechea, deoarece dimensiunea noastră
psihologică este marcată profund de șansa
de-a fi și a ne dezvolta în cadrul conviețu –
irii, ca bărbat sau ca femeie. Aspirăm că –
tre structura arhetipală masculin-feminin,
bărbat-femeie, bazată pe complementari –
tate, căutând partenerul cu ajutorul căruia
să ne dezvoltăm sexual, afectiv, mental și
spiritual în cadrul cuplului, ceea ce presu –
pun exprimarea Eu – lui nostru, felul de-a
fi atât în societate cât și alături de cei dragi,
desemnând astfel vieții noastre un sens.
Încă de mic copil, formarea noastră ca
personalitate este ghidată de cei ce ne dau

82Ψ Liliana CHISAR, Violeta MAHU
viață, de cei ce exprimă modelele noastre
cognitive și comportamentale, ale „profe –
siunii” de soț și soție preluate din fami –
liile de origine, care pe viitor întrupează
propriile montaje, atitudini vis – a – vis de
viața conjugală și ambianță, climatul psi –
ho-afectiv din familie.
Cercetările savantului rus V . Iadov
[1998], privitor la conceptul de atitudini și
montaje, evidențiază structura ierarhică a
acestora ce implică trei componente:
Componenta cognitivă (conștientizarea
la nivel psihologic a tot ce include viața de
familie, importanța și valoarea personală
acordată acesteea);
Componenta afectivă (aprecierea emo –
țională a rolurilor conjugale);
Componenta comportamentală (com –
portamentul față de membrii familiei, re –
lațiile familiale propriu zise).
În viziunea cercetătorului român I. Mi –
trofan, adoptarea unui rol conjugal și pa –
rental sanogen, armonic și eficient desem –
nează „implicarea științei și artei educației
raționale, comportamentale, afectiv-sexu –
ale și morale; o adevărată cultură dintre
generații, sub semnul binelui și frumo –
sului, al sănătății și echilibrului adaptiv”
[Mitrofan I., 1989].
Fiecare din noi poartă în sine o am –
prentă a succesului sau eșecului conjugal
al „copiilor din noi”, acestea reflectându-
se în modelele noastre comportamentale,
relaționale, în sinceritatea sau nesinceri –
tatea iubirii dintre noi în postura de soți
și părinți, în constructivitatea sau distucti –
vitatea comunicării, coerența noastră mo –
rală și capacitatea sau incapacitatea de a
construi și menține între membrii familiei
noastre adevărata cultură psiho-relaționa –
lă care va uni și nu va dezmembra cuplul
conjugal, respectiv primii ani din viața
noastră denotă primele expresii de „ființă
socială”, de relaționare cu părinții, cu cei
apropiați, cu animalele, jucăriile, denotă în fine partenerul conjugal ce vom fi în
propria familie, părintele echilibrat, fericit
sau nefericit. Deasemenea aptitudinea de a
comunica cu ceilalți, de a ne face auzit și
de a asculta, de a înțelege și de a fi înțeles,
de a ceda, atunci când e nevoie, de a aju –
ta dezinteresat, a fi optimist și hotărât să
învingem, a fi sincer, inspirând încredere,
abilitatea de a fi tolerant, de a ierta, de a ne
focaliza pe latura pozitivă a lucrurilor, abi –
litatea de a fortifica în momentele de cum –
pănă, de a găsi soluții creative, ținând cont
de părerile altora, optând, astfel, pentru un
mod de viață sănătos – reprezintă esența
în baza cărora se construiește viitorul rol
conjugal și parental pozitiv sau negativ,
integral sau dezintegral, care poate conferi
împlinire și funcționalitate sau dezarmo –
nie și disonanță conjugală.
Teoria scenariilor de viață elaborată de
E. Berne [1964] dezvăluie faptul că apti –
tudinile pentru a fi partener și părinte se
fundamentează o dată cu procesul educa –
tiv familial și școlar care își are începutul
în fragedă copilărie. Anume în această pe –
rioadă a vieții fiecare decide cum el va trăi,
după ce criterii își va alege partenerul con –
jugal, cum își va depăna relația cu aces –
ta, care vor fi principiile referitor la viața
de familie (gospodărie, profesie, carieră,
dezvoltare personală a fiecărui membru în
parte, creșterea și educarea viitorilor copii,
stabilirea bugetului comun sau separat,
drepturi și obligații, responsabilități etc.),
și acest plan mereu prezent în conștientul
sau inconștientul omului, noi îl numim
scenariu.
Potrivit reflecțiilor lui E. Berne „Sce –
nariu este un plan de viață mereu activat,
fondat în copilărie sub influența parentală”
[E. Berne, 1964]. Evident în viață lucrurile
pot să fie altfel, dar omul vrea anume în
așa fel.
Aceste proiecții cognitive și comporta –
mentale exprimă puterea psihologică ce îl

83Influența parentală asupra cuplului nou format Ψ
face pe om să tindă spre scopul vieții, indi –
ferent de faptul că se opune sau se supune
voluntar. E. Berne propune câteva cerințe
în baza cărora se fundamentează scenariul
de viață al oamenilor:
Indicații și îndrumări părintești
Dezvoltarea personalității corespunză –
tor acestor îndrumări ale părinților
Decizia luată în copilări referitor la ur –
marea acestor indicații
Interesul real în conformitate cu meto –
da succesului sau insuccesului desfășurării
acelor prescripții părintești.
Plauzibilitatea realității acestor prime
începuturi proiectate asupra copilului.
În viziune lui E. Berne scenariile vieți
omului, care se bazează pe programarea
parentală, sunt necesare acestuia din trei
motive:
Scenariile dau un scop în viață, pe care
în caz contrar copilul ar trebui să-l caute
singur;
Scenariile dau o posibilitate acceptabi –
lă de organizare a timpului său (adică ac –
ceptabilă pentru părinți);
Omul are nevoie de explicații, cum să
facă un lucru sau altul, pentru ca în final
să învețe din greșelile altora și nu din pro –
priile greșeli pe care le vor face din necu –
noaștere.
De aceea părinții își programează co –
piii, făcând asupra lor un transfer al între –
gii experiențe din viața familială pe care ei
au învățat-o. Dacă ei se simt într-o oareca –
re măsură nefericiți în relația personală cu
partenerul conjugal, necătând la faptul că
le doresc fericire copiilor săi, ei oricum,
conștient sau inconștient, transmit progra –
ma sentimentului de neîmplinire în viața
de familie. Dacă se simt împliniți, au o
relație armonioasă, această energie cogni –
tivă se transmite copiilor prin tipaje com –
portamentale sau aceleași cogniții frumoa –
se pe care le au ei despre cuplu. Modelul e
calculat pentru executarea de durată, me -reu având o linie de subiect în baza căreia
copilul formându-și peste ani propria sa
familie va ține cont de experiența avută în
vizor a persoanelor ce i-au dat viață.
Scenariul propriu este legat de scena –
riul altora – la început al părinților, apoi
de scenariul ambilor soți din familia nou
formată în care fiecare vine cu propriile
sale tipaje referitor la stilul de viață, relații
de intimitate, comunicare, mod de a petre –
ce timpul liber, de-a munci, cheltui bani,
educa copiii etc., deasemenea cu scenari –
ile timpului în care trăiesc – mentalitatea
societății, cultura tradițiile preluate din
neam în neam, convingerile care la rândul
lor alimentează realitatea vieții de cuplu,
crezurile, rolurile din familie și manifesta –
rea acestora cognitivă și comportamentală
în rutina sau trăirea în fericire a fiecărei
zile împreună.
„Scenariul vieții – este ceea ce și-a pro –
pus omul în fragedă copilărie, iar viața –
este ceea ce se întâmplă în realitate” [E.
Berne, 1964]. Drumul vieții este hotărât
ereditar de către influența parentală și-a
condițiilor exterioare. Dacă părinții înșiși
în copilărie au avut parte de traume fizice
sau psiho-emoționale, ei pot să-i lezeze pe
copii de posibilitatea realizării propriului
scenariu, sau cel puțin, de „scrierea” cog –
nitivă a lui, astfel proiectând asupra aces –
tuia scenariul propriei sale vieți (neîm –
plinită sau realizată nu așa precum acești
părinți și-ar fi dorit-o). Respectiva atmo –
sferă familială negativă, plus ostilitatea lu –
mii externe, fondată pe aceleași principii
(sărăcie, imoralitate, inteligență redusă,
trădare etc), închid toate posibilitățile în
fața omului, construindu-i și programân –
du-i un final tragic, aproape inevitabil în
noua familie a acestuia.
În acest fel, scenariul se transmite deja
în formă pregătită și pentru a renunța la
el (opțiunea contrascenariilor) e nevoie de
conștientizarea faptului că vrem cu ade –

84Ψ Liliana CHISAR, Violeta MAHU
vărat să schimbăm ceva în viața noastră,
respectiv să dovedim promptitudine și
„eroism” în fața schimbărilor radicale spre
care tindem.
Analiza rezultatelor cercetării
Pornind de la presupunerea faptului
că montajele cognitive și comportamen –
tale ale familiilor de origine influențează
relația cuplului nou format, iar atitudinile
psihologice sunt preluate, am aplicat, în
baza a 45 de cupluri din mediul urban care
constituie 15 cupluri tinere și 30 cupluri
ce reprezintă părinții fiecărui partener (în
total 89 de persoane), chestionarul „Dia –
gnostica montajelor în cuplu” (DMC oferă
posibilitatea de-a cerceta 10 viziuni prin –
cipale referitor la interacțiunea membrilor
de familie în diferite sfere ale vieții lor); și
chestionarul „Scala Ambianței Familiale
(SAF este destinat diagnosticării climatu –
lui social în familiile de orice tip).
În urma sondajului efectuat, am evi –
dențiat faptul că familia băștinașă consti –
tuie o directivă a vieții cuplului nou format
și anume:
Pornind de la scalele primului chesti –
onar, „DMC”, conchidem că partenerii
tineri posedă atitudini similare cu a părin –
ților lor vis a vis de percepția sistemului
familial spre care aderă, în cazul nostru
respondenții aderă spre sistemul egalitar,
ce ar presupune oferirea șanselor egale
atât pentru bărbați, cât și pentru femei,
în realizarea personală ca familist (ă) și
socială ca profesionist (ă) în munca ce o
are, ceea ce vizează și autonomia financi –
ară, responsabilitate în acivitățile casnice
și cele publice spre care tind soții tineri și
părinții acestora.
Deasemenea, atitudini similare la am –
bii soți tineri și a celor din familie lor de
origine, în ce privește rolul și importanța
copiilor în viața omului, drept sens, pe care persoanele testate de noi, l-au extins aces –
tora. Aici facem referință și la montajele
paterne preluate privitor la semnificația
sferei sexuale pentru parteneri, care la fel
presupune directivitatea părinților, obser –
văm unele aspectele gender, ținând cont că
bărbații sunt influiențați în ce privește via –
ța intimă, de către părintele de același sex,
respectiv, deși nesemnificativ, dar mediile
acestora denotă un rezultat mai înalt în ce
privește intimitatea, valoarea acesteea ce
nu-și pierde semnificația de rând cu dina –
mica vieții de familie. Ceea ce presupune
consecutiv, loialitatea pe care bărbații o
prezintă vis a vis de păstrarea căminului
conjugal, indiferent de unele probleme sau
disonanțe care apar, respectiv divorțul ne –
fiind considerat ca soluție a căsniciei.
Datele ce le obține partea feminină, evi –
dențiază o atitudine mai ușoară în ce pri –
vește divorțul, viața intimă, aceasta fiind,
la fel importantă, dar poartă un caracter ce
denotă mai mult respectul, afecțiunea și
însăși sentimentele de dragoste, directive
observate ca fiind preluate de tinerele soții
de la mamele lor.
Elucidăm în continuare rezultate foarte
apropiate a părinților de origine și a parte –
nerilor cuplului nou format în ce privește
concepțiile iubirii romantice și relațiile
spre care aderă. Bărbații, în general, având
expectanțe romantice în ce privește pro –
priul cuplu conjugal, respectiv observăm
o oarecare rezerva exprimată de partea
feminină vis a vis de construirea relațiilor
familiale în baza acestora.
Faptele urmărite la scalele enunțate
mai sus, ne fac să afirmăm că atitudinile
psihologice ale cuplului nou format reesă
din atitudinile familiilor lor de origine.
Datele obținute la Chestionarul „SAF”,
vizează un procentaj înalt la toate variabi –
lele, prin acesta menționăm că partenerii
se conduc în viața conjugală de principiile
relaționării constructive, conferă încredere

85Influența parentală asupra cuplului nou format Ψ
și suport reciproc, înaintează spre realiza –
rea personală, păstrarea unui climat favo –
rabil dezvoltării și creșterii atât a propriei
personalități, cât și a integrității familiale.
La sacala Orientarea spre odihna acti –
vă sunt rezultate mai joase (nivel jos ob –
țin 40% din familii, 35,5% nivel înalt și
24,5% nivel mediu), relevăm că familiile
nu prezintă, într-o formă destul de sanoge –
nă, echilibru între realizarea în plan fami –
lial, social și destinderea fizică și psihică,
rezultate ce le putem urmări atât în baza
eșantionului general, cât și în baza familii –
lor tinere și a familiilor de origine a parte –
nerilor tineri. Respectiv conchidem că re –
lațiile cuplului tânăr corelează cu relațiile
familiilor lor de origine.

00,511,522,533,54
1 2,08 2,58 3,36 2,88 2,61 2,63 2,81 2,66 2,71 2,81
2 2,43 2,3 3,18 2,61 2,46 1,8 3,1 2,6 2,55 2,75
3 2,21 2,58 3,13 2,8 2,58 2,26 2,3 2,33 3,5 2,28
4 2,53 2,55 3,16 2,8 2,58 2 3,03 2,66 2,86 2,85
5 2,98 2,31 3,16 2,76 2,06 1,85 2,61 2,46 3,3 2,33
6 2,96 2,19 3,48 2,75 2,12 1,71 2,85 2,62 3,33 2,37
eșantion 2,08 2,58 3,36 2,88 2,61 2,63 2,81 2,66 2,71 2,81Atitudinea
față de
oameniAltrn-
sent.dator
/satisfacțAtitudinea
față de
copiiAutonomi
e/depende
nță recipr.Atitud.
față de
divorțAtit-iubire
romant.Semnifica
ț sferei
sexualeInterdic.
tema sexAt-
sist.patriar
h/egalAtitudinea
față de
bani
Corelația urmărită între scala „Orienta –
re spre odihnă activă” și scala „Aprecierea
semnificației sferei sexuale în cuplu”, de –
notă predispunerea partenerilor conjugali
spre relaxare și destindere de la viața coti –
diană prin valorificarea vieții intime, fapt
ce ne conduce la ideea că viața conjugală
este acea parte a vieții fiecărui om ce ar
presupune îmbinarea tuturor elementelor
ei, care indiferent de ciclul vieții, de vârsta
partenerilor – este ceea ce fortifică căminul
conjugal spre armonie și împlinire perso –
nală și maritală.
Figura 2. Mediile obținute la testul DMC. Cuplurile tinere și părinții
fiecărui partener în parte.

86Ψ Liliana CHISAR, Violeta MAHU
Datele mediilor obținute la testul DMC
a partenerilor tineri și a părinților acestora,
dezvăluie preluarea atitudinilor psihologi –
ce a cupluli nou format, în baza atitudini –
lor parentale.
Concluzii
Regula comună denotă că în gama con –
dițiilor de viață familială, copiii urmează
scenariul cognitiv și comportamental al
părinților. Deciziile ce le iau, oricare ar fi
ele, sunt fondate pe poziția construită în
baza convingerilor prenatale. Această po –
ziție include viziunea asupra întregii lumi,
inclusiv a microuniversului familial.
Influența parentală în frageda copilărie
dezvoltă copilului sentimentul siguranței
sau nesiguranței, încrederii sau neîncrede –
rii în sine, încrederea în ceilalți, optimis –
mul sau pesimismul, sincerității, curajului,
respectului, indiferenței față de obligațiuni,
încrederea că poate obține multe în viață
pentru sine și pentru familia sa, sau că nu
e bun de nimic. Respectiv pe parcursul
anilor, această persoană este în căutarea
dovezii că tipajele, proiecțiile cognitive și comportamentale ce le are despre propria
viață, sunt adevărate, astfel comportându-
se în propria familie, cu partenerul con –
jugal, cu copiii săi corespunzător pentru
a-și întări credințele ce le are despre sine,
familie, muncă, succes, insucces, roluri,
statut în viață, viitor, împlinire și regăsire
în ea, ceea ce denotă valoarea subiectivă a
familiei ca rezultat al proiecțiilor și scena –
riilor de viață a familiei parentale.
Referințe bibliografice:
Mitrofan, I., 1989, Cuplul conjugal –
armonie si dizarmonie . Bucuresti.
Scott, V ., 2006, Secretul unei familii
armonioase , Oradea.
Андреева Т. С., 2003, Семейная пси –
хология , СПб.M.
Берн Е., 2005, Игры, в которые игра –
ют люли (психология человеческих взаи –
моотношений). Люди, которые играют
в игры (психология человеческой судь –
бы). М.
Ядов, В., 1998, Психология семьи , М.