8. ELEMENTE DE GEOPOLITICĂ, GEOSTRATEGI E ȘI PLANIFICARE TERITORIALĂ ÎN ANALIZA SPAȚIALĂ A SISTEMULUI HIDROGRAFIC CRIȘUL REPEDE ÎN REGIM… [602410]

105

8. ELEMENTE DE GEOPOLITICĂ, GEOSTRATEGI E ȘI
PLANIFICARE TERITORIALĂ ÎN ANALIZA SPAȚIALĂ A
SISTEMULUI HIDROGRAFIC CRIȘUL REPEDE ÎN REGIM
TRANSFRONTALIER ROMÂNO -MAGHIAR

8.1. Aspecte generale
Importanța geopolitică și geostr ategică a b azinul hidrografic al Crișului Repede derivă
din poziția geografică în arealul transfrontalier româno -maghiar , în extremitatea vestică a
României , parte componentă a bazinului Tisei și al Dunării la nivel european (figura 8.1) .
În contextul studiului de față, atât b azinul Cr ișuri la nivel general cât și în particular
bazinul hidrografic Crișul Repede prin direcția de curgere, pantă și prin statu tul juridic al
teritoriului său se încadrează în categoria bazinelor/sistemelor hidrografice transfrontaliere. În
acest context, artera hidrografică de bază, dar și afluenții săi în cele mai multe cazuri, devin
suport al traseului frontierei de stat în profil transversal sau longitudinal. Complexitatea
managementului unui astfel de sector de frontieră trasat în cadrul unui bazin hidrogr afic
depinde de particularitățile arterei principale, în special în funcție de lățime, lungime ,
secțiune, volum de apă etc. Adiacent, de acceași importanță beneficiază și configurația
bazinului hidrografic, încadrat tipologic într -o anumită categorie. De r egulă, în cazul
situațiilor menționate (inundații, poluări , etc) statul/statele din amonte care gestionează
bazinul superior au o responsabilitate crescândă în monitorizarea acestora și se impune un
management integrat inter -statal amonte/aval.
Corespunză tor literaturii de specialitate (Pișota și Buta, 1983; Pișota 1995; Zăvoianu,
1999; Romanescu 2003) rețeaua hidrografică este constituită dintr -un sistem ramificat de văi
naturale ce comunică între ele și spre care gravitează în parte toate apele, concentr ându -se în
final într -o arteră colectoare principală. Artera principală și arterele pe care le colectează
formează un bazin hidrografic. Bazinul hidrografic Crișul Repede în particular și bazinul
Crișuri în general sunt parte componentă a sistemele hidrogr afice transfrontaliere de rang
superior Tisa și Dunărea (fig.8.1 și 8.2 ).
Abordarea științifică în cazul studiului de față vizează atât artera hidrografică prin rolul
său de suport al frontierei de stat dar și prin amenajările din cursul superior, din amon te de
frontieră, toate cu efecte și asupra sectorului maghiar din aval de frontieră.

106

Figura 8.1. Poziția geografică, geostrategică și geopolitică a bazinului Crișuri și Crișul
Repede în sistem ul hidrografic transfrontalier al Dunării

107

Figura 8.2. Poziția geografică, geostrategică și geopolitică a bazinului Crișuri și Crișul
Repede în sistemele hidrografice transfrontalier ale Tisei

În același timp, în extenso, bazinul hidrografic Crișuri la modul general și sistemul
hidrogr afic Crișul repede în particular se înscriu în cercetarea de detaliu a acestui studiu din
punct de vedere al implicațiilor geopolitice, geostrategice cu efecte în planificarea teritorială a
unui sistem hidrografic transfrontalier. Un exemplu de aplicație t eoretică de acest tip este și
lucrarea elaborată de Vlad (2015) cu aplicabilitate asupra bazinelor superior al Tisei, Siretului
și Prutului, toate secționate de forntiera de stat româno -ucraineană, sectorul nordic. În general,

108
studierea suportului frontier ei de stat cu suport hidrografic prezintă importanță practică în
elaborarea strategiilor și politicilor de gestionare a resurselor de apă frontaliere în regim
frontalier sau transfrontalier, cu implicații majore în determinarea funcționalității sistemelor și
subsistemelor teritoriale frontaliere (Ianoș, 2000; Ilieș și colab., 2012). De asemenea, în
funcție de particularitățile morfologice ale albiei și gradul de mărime al arterei hidrografice se
pot previziona eventualele modificări survenita în urma unor v iituri cu implicații în
modificarea traseului frontierei și implicit a proporției suprafețelor de ter en din cele două
areale frontaliere contigui determinate de un bazin hidrografic secționat de o linie de frontieră
(fig.8.3).

8.2. Poziția arterei hidrog rafice suport al traseului frontierei de stat și
implicațiile în gestionarea bazinelor hidrografice frontaliere și
transfrontaliere adiacente

Literatura de specialitate focusată pe probleme de geografie politică, geopolitică și
geostrategie cu aplicații î n planificarea și gestionarea frontierelor, arealelor frontaliere și
transfrontaliere (Kleinschmager , 1993 ; Claval, 1994; Bodocan, 1997; Ilieș, 2003) pro pun spre
analiză o tipologie a suportului frontierei de stat cu aplicabilitate largă și adaptabilă unei
diversități de situații generate de relația cadru natural, în special artere hidrografice suport
pentru traseul frontierei de stat. Astfel, identificăm o tipologie unde frontiera naturală are ca
suport atribute geografice ca cumpene de ape, artere hidrogr afice, … etc (Kleinschmager,
1993) ; o clasificare de tip structural definită ca morfologică unde se identifică tipurile fizico –
geografic, .. etc Foucher cu o tipologie aplicată la nivel mondial și în cadrul căreia propune și
trasee ale frontierei de stat ce coincid cu suport hidrografic (Foucher, 19 91). În toate aceste
situații, suportul de natură hidrografică în profil transversal sau longitudinal generează un
anumit tip de gestiune transfrontalieră a bazinului hidrografic cu consecințe asupra
comunităț iilor incluse în acest areal. Toate aceste aspecte se regăsesc sau ar trebui să se
regăsească în strategiile de planificare și gestiune teritorială a UAT -urilor, județelor sau
regiunilor implicate.
După cum am menționat, a nalizând traseul frontierei de sta t în raport cu poziția unei
artere hidrografice la nivelul literaturii de specialitate s e identifică două categorii majore
(Ilieș, 2013, p.34):
a.) transversale care la rândul lor pot fi: totale sau parțiale;
b.) paralele sau longitudinale.

109
În cazul stud iului de față axat pe bazinul Crișuri, suportul traseului frontierei de stat
generat de artera hidrografică Crișul R epede se încadrează în categoria celor transversale.

Figura 8.3. Model de suport hidrografic în profil transversal al frontier ei de stat și de
configurare a bazinelor hidrografice adiacente arterei sub aspectul încadrării și gestionării de
sisteme teritorial politice frontaliere contigui (Ilieș și Grama, 2010 a)

8.2.1. Arteră hidrografică suport al traseului frontierei în secțiune trans versală și
implicațiile asupra gestionării bazinului hidrografic

Artera hidrografică, indiferent de tipul său (pârâu, râu sau fluviu), prin ,,structura
holarhică, fiind alcătuit din subsisteme cu un ridicat grad de autonomie în ajustarea
variabilelor comp onente dar și cu un regim de subordonare ierarhică până la nivelul întregului
bazin hidrografic” (Romanescu, 2003, p.157) se acracterizează prin dinamică și instabilitate,
toate acestea fiind determinate de particularitățile cadrului natural suprapus areal ului de
colectare a apelor și de conturare aunui sistem hidrografic.
În astfel de cazuri ,,linia de frontieră secționează transversal artera hidrografică în
totalitate, ceea ce presupune secționarea întregului bazin hidrografic pe aceeași direcție cu
implicații majore în managementul acesteia ” (Ilieș și colab., 2009). De regulă, o arteră
hidrografică înregistrează o singură astfel de secțiune și al întregului bazin. În astfel de situații
se conturează ,,o relație de subordonare în releu” (Ilieș și colab, 2010) între sistemele
teritoriale situate în aval și în amonte în bazinul hidrografic astfel secționat ( figura 8.4) cu
implicații majore și în managementul resursei de apă și gestionarea și gospodărirea albiei.
Secționarea albiei de traseul frontierei po ate să fie totală sau parțială.
În cazul unei secțiuni totale când artera hidrografică este secționată transversal, de pe un
mal pe celălalt de traseul frontierei de stat ( figura 8.4). În acest caz artera hidrografică vine de

110
pe teritoriul statului A și t raversând linia de frontieră intră total pe teritoriul statului B.
Această situație atrage după sine și secționarea bazinului hidrografic cu o parte superioară (în
amonte) în statul de unde vine sau izvorăște și o parte inferioară în statul care -l primește . Într –
un astfel de caz ( fig.8.3), între cele două state, în gestionarea resurselor de apă din bazinul
hidrografic secționat se crează o relație de dependență amonte -aval, statul din aval fiind
nevoit să acorde o atenție sporită colaborării cu statul în ca uză din amonte mai ales în cazul
poluării apei, prevenirii hazardelor naturale sau gestionarea echilibartă a volumului și
debitului de apă. O astfel de situație este specifică bazinului hidrografic Crișul Repede , iar în
urma secționării bazinului de linia de frontieră se identifică un bazin frontalier în amonte și un
bazin frontalier în aval, ambele fiind parte aunui sistem hidrografic natural unitar (fig.8.4) .

Figura 8.4 . Traseul frontierei de stat româno -maghiare cu suport hidrografic (Crișul Repede)
în secțiune transversală totală (sursa: Google Earth, 2015)

8.2.2 . Bazine și rețele hidrografice în regim frontalier și transfrontalier în
conexiune cu sectorul vestic al frontierei româno -maghiare . Funcționalitate
sistemică transfrontalieră

Luând în cons iderare elementele prezentate în acordul de cooperare în domeniul
gestionării apelor de frontieră semnat între România și Ungaria, dar și prevederile legisalției
europene în domeniu, remarcăm importanța anlizei de detaliu a unei artere hidrografice suport

111
a frontierei de stat și implicit a întregului bazin per care -l drenează . Dacă amintim articolele
cu referire la poluare sau la prevenirea inundațiilor vom constata că în astfel de cazuri există o
relație de dependență a acțiunilor sistemului teritorial pol itic din aval față de cel din amonte.
Un rol important îl joacă configurația bazinului hidrografic care se poate încadra în mai multe
tipuri. De regulă, în cazul situațiilor menționate (inundații, poluări etc) statul/statele din
amonte care gestionează baz inul superior au o responsabilitate crescândă în monitorizarea
acestora. În acest context, în literatura de specialitate am identificat existența unui bazin
hidrografic frontalier (Ilieș și Vlad, 2015) , care are o extensiune teritorială inferioară unui
bazin hidrografic propriu -zis. În acest tip de bazin sunt incluse doar arterele hidrografice
tributare râului colector care sunt intersectate sau sunt tangente liniei de frontieră (Vlad,
2015). Autorii consideră că doar aceasta poate fi afectată de modificări le de debi t, poluare etc.
din cursul superior și nu afluenții care confluează în aval de frontieră (figura 8.5). Prin
raportarea suprafeței bazinului frontalier (S bf) la suprafața bazinului propriu -zis (S bh) se poate
obține un indicator de impact al frontierei asupra bazinului hidrografic propriu -zis (I ibf)
conform formulei de mai jos:
Iibf = S bf/Sbh (%)
În același context al studierii bazinelor hidrografice secționate de o linie de frontieră se
impune men ționarea unei terminologii specifice cu implicații spațiale în gestionarea
teritoriului arondat. Astfel sunt (Vlad, 2015):
-Bazin ul hidrografic transfrontalier se suprapune bazinelor frontaliere asociate situate
de o parte și de cealaltă a frontierei și c are aparțin aceluiași bazin hidrografic propriu -zis.
-Bazin ul hidrografic transfrontalier propriu -zis se suprapune cu întreg bazinul
hidrografic secționat de cel puțin o frontieră interstatală.
În același gen de abordare se impune menționarea existenței relației de subordonare
amonte -avala sistemelor statale ce gestionează același bazin hidrografic (figura 8.5 și 8.6).
Este o situație generată de poziția unui sistem teritorial politic în raport cu un altul contiguu
de o parte și de cealaltă a liniei de fron tieră ce secționează bazinul hidrografic. În cazul
studiului de față este vorba de sisteme frontaliere teritorial politice maghiar și românesc. În
cazul unei astfel de secțiuni transversale, statul situat în aval, în acest caz statul maghiar, are o
relație de strânsă dependență de cel din amonte, statul român, în ceea ce privește gestiunea
resurselor de apă sub aspectul debitului, calității și modificărilor antropice în albie etc.
Exemplificări cu consecințe pe această direcție sunt : modificări antropice p rin baraje sau
aducțiuni în amonte de frontieră va afecta debitul și regimul de scurgere al arterei hidrografice

112
în aval de frontieră – cazul barajelor și lacurilor de acumulare de pe Crișul Repede; poluarea
accidentală în zona de izvoare va afecta calitat ea apei pe întreg bazinul, frontiera nefiind astfel
o barieră în fața curegrii gravitaționale a apei, etc.

Figura 8 .5. Relații transfrontaliere la nivel de bazin hidrografic generate de linia de frontieră
în secțiune transversală și gestionat de două s tate (Vlad, 2015)

Figura 8. 6. Bazinul hidrografic Crișuri. Sisteme hidrografice frontaliere generate de linia de
frontieră româno -maghiară în secțiune transversală și gestionate de două state

113
Gestiune simetrică/asimetrică a unui bazin hidrografic pro priu-zis/frontalier (figura
8.4; Vlad, 2015) poate fi transpusă și în cazul secțiunii transversale, situație în care rezultă un
anumit raport de dependență între bazine frontaliere contigui (R dbf) prin raportarea suprafeței
bazinului frontalier din statul B (aval; S bfav) la suprafața bazinului frontalier din statul A
(amonte și izvoare; S bfam):
Rdbf = S bfav / Sbfam ≶ 1
Cu cât valoarea este mai mare decât 1 cu atât raportul de dependență și potențial
impact este mai ridicat. O valoare sub 1 înseamnă impact redus asupra bazinului frontalier din
aval cu cât tendința este spre 0 . Elementele luate în calcul pentru comparație mai pot fi:
-suprafața bazinelor (S); PS ahp = S Bfd / SBfs
-lungimea arterelor hidrografice (L); PL ahp = L Bfd / LBfs
-debitele însumate a le bazinelor hidrografice (Q) etc. PQ dbf = Q Bfd / QBfas
Aplicând formula la nivelul bazinului hidrografic Crișuri cu un sistem hidrografic
frontalier românesc de 14.880 kmp (58,3%) și un sistem hidrografic frontalier românesc de
10.657 kmp (47,7%) rezult ă:
Rdbf = 10657 / 14880 = 0.71 ≶ 1
Valoarea raportului de dependență între cele două bazine frontaliere de 0.71 indică
faptul că sistemul frontalier din aval se află teoretic sub o influență apropiată de valoarea ce
indică un relativ echilibru.
Toate se re flectă în presiunea de materie și energie asupra arterei suport a traseului
frontierei și importanța celor două bazine frontaliere în modelarea arterei colectoare.
În cazul arealul ui de studiu un astfel de exemplu bazinul Crișuri în sectorul de
frontieră comună româno -maghiară . Într-o astfel de situație frontiera de stat româno -maghiară
conturează prin secționare transversală un sistem (bazin) hidrografic gestionat de ambele state
(român și maghiar). Poziția secțiunii suprapuse liniei de frontieră genereaz ă trei tipuri de
bazine frontaliere : un bazin frontalier în amonte gestionat de statul A (român) și care are o
influență directă asupra bazinului frontalier din aval (maghiar) determinat de arterele
secționate de frontieră din statul B și un bazin frontali er independent de frontieră și care
influențează doar artera colectoare, situat tot în statul B (maghiar) (fig 8.5) .

8.2.3. Sistemul hidrografic Crișuri și subsistemul hidrografic Crișul Repede parte
componentă a Bazinului Tisei și Dunării

În cazul front ierei româno -maghiare în arealul studiat a naliza propusă se focusează
atât asupra bazinului de rang superior (Crișuri) cât și a celui de rang inferior ( Crișul Repede )

114
aflat în conexiune directă cu traseul frontierei de stat. Ambele se încadrează în bazinu l
Dunării la nivel macro și în cel al Tisei la nivel regional (Fig. 8.1 și 8.2) . Elemete de detaliu
sub aspect cantitativ și calitativ pentru aceste sisteme hidrografice sunt prezentate în lucrări de
referință ca Geografia apelor României (Ujvari, 1972) et c.
Studiul propus are drept obiectiv identificarea particularităților geografice și
configurarea spațială a arterelor și bazinelor de diferite ranguri în raport cu linia de frontieră
în scopul gestionării resursei de apă în regim transfrontalier.

Bazinul Dunării de tip transfrontalie r reprezintă sistemul hidrografic cel mai extins la
nivelul continetului european pe o suprafață de cca. 805.300 km2 cu izvoarele din zona
Munților Alpi cu un curs principal în lungime de cca. 2860 km, dintre care 1075 km pe
teritoriul României . În bazinul Dunării sunt nu mai puțin de 10 de state riverane între care și
cele două state analizate România și U ngaria, iar ca bazin de rang inferior cel mai important
este cel al Tisei cu o suprafață de 157.220 kmp reprezentând 19% d in sistemul hidrografic
dunărean.
Într-o schemă generată de relația de subordonare amonte -aval și care se reflectă în
poziția statelor în raport cu bazin ul hidrografic Crișuri , remarcăm faptul că impactul
transfrontalier este mult mai extins. Chiar dacă s istemul hidrografic Crișuri/Crișul Repede are
partea mijlocie și superioară în arealul frontalier românesc , pe baza relației de subordonare
amonte -aval până la artera colectoare Dunărea indirect prin Tisa , regăsim în aval și alte state
(figura 8.1): în baz inul Tisei: România și Ungaria, iar d e la confluența Tisei cu Dunărea alte
state se află în relație de subordonare prin poziția în aval: Serbia, Bulgaria , Republica
Moldova și Ucraina (fig.8.1) .

Sistemul hidrografic Tisa (fig. 8.2) de tip transfrontalier își adună apele înainte de
vărsarea în Dunăre de pe o suprafață de 157.220 km2 și o arteră colectoare principală
omonimă în lungime de 1.365 km care drenează prin ce mai mare parte a sistemelor de
afluenți versanții vestici ai Carpaților Orientali și Munți i Apuseni, dovadă fiind și r egimul
hidrologic ”de tip carpatic, cu volum maxim al scurgerii în luna aprilie și minim în timpul
iernii” (Ujvari, 1972, p.226).

Sistemul hidrografic Crișuri de tip transfrontalier, prin rețeaua organizată și direcția
de cur gere drenează cea mai mare parte a Munților Apuseni , Dealurile și Câmpia de Vest pe
teritoriul României, respectiv partea estică a Câmpiei Tisei pe teritoriul Ungariei. Suprafața
totală a sistemului Crișuri este de 25.537 kmp, din care în spațiul politic românesc 14.880

115
kmp (58,3%) și 10.657 kmp (47,7%) pe teritoriul Ungariei. Zona de confluență majoră se
identifică cu una de subsidență pe teritoriul maghiar în câmpia omonimă. Cele mai importante
artere hidrografice ce formează sistemul hidrografic Crișu ri și subsitemele hidrografice de
rang inferior, în succesiune de la nord la sud, sunt: Ierul; Barcău (Bereteu), Crișul repede,
Crișul Negru și Crișul Alb (fig. 8.5).
Sistemul hidrografic Crișul Repede axat pe artera hidrografică colectoare omonimă
drenea ză partea centrală a Munților Apuseni respectiv apele din Munții Gilău -Vlădeasa,
Meseș, Plopiș și Pădurea Craiului. Punctul de izvoare se află în arealul satului Izvoru Crișului
(Județul Cluj) la o altitudine de cca 710 m, într -un areal deluros din Depresi unea Huedin
(Ujvari, 1972, p.276). Sub aspect morfografic se caracterizează prin asimetrie de stânga în
raport cu axul central colector ( fig. 8. 7). Debitul arterei hidrografice colectoare este puternic
marcat de afluenții de stînga, astfel că dacă la Ciuce a sunt 11,2 mc/s, la Vadu Crișului după
confluența cu Iada ajunge la 19,6 mc/s, iar la Oradea la 23,2 mc/s, ocupând la nivelul
sistemului Crișuri poziția a doua după râul Crișul Negru (29,2 mc/s la Zerind) (Ujvari, 1972,
p.289). Afluenți importanți sunt: Călata (S= 152 kmp; L=33 km); Secuieu (S= 227 kmp; L=
41 km); Drăgan (S= 256 kmp; L= 40 km); Iada (S= 223 kmp; L= 44 km); Borod (S= 116
kmp; L=14 km) ; Pețea (S= 115 kmp; L= 21 km); etc.
O lucrare antropică inedită cu caracter strategic situată în vecinăta tea frontierei actuale
este Canalul Colector construit între anii 1896 -1904, într -un spațiu care din punct de vedere
politic aparținea Austro -Ungarie. Orientat pe direcție nord -sud și cu o lungime de 61 km și cu
scopul de a asigura drenarea zonei de subsi dență, pentru irigații și cu posibilitate de
descărcare a surplusului de apă spre vest. Leagă Crișul Repede printr -o priză la Tărian (cu o
capacitate de transport de cca 6 mc/s) și care ajunge la priza de la Mociar unde face joncțiunea
cu Crișul Negru la o capacitate de transport de cca 60 mc/s, iar panta medie este de cca 0,3
m/km, cu diguri pe ambele maluri (Ujvari, 1972, p.278). În imediata apropiere și cu legătură
directă cu Canalul Colector, în zona de maximă subsi dență marcată sub forma unor mici
depresiuni au fost create heleștee: Cefa (400 ha), Inand (200 ha), Homorog (60 ha), etc.
Sup aspectul unei analize de geografie politică, bazinul hidrografic Crișul Repede este
unul de tip transfrontalier, secționat transversal, pe direcție nord -sud de frontie ra de stat
româno -maghiară, cu poziționarea părții române în amonte și a celei maghiare în aval și cu un
raport de asimetrie în favoarea părții românești de 0.7. Lungimea sectorului de frontieră trasat
în arealul bazinului este sub 50 de km (fig. 8.6) și e ste deschis traficulu i transfrontalier prin
trei puncte de trecere a frontierei: unul rutier Borș -Artand, unul feroviar Episcopia Bihor –
Beret youjfalu și unul ocazional rutier și pietonal la Cheresig -Koroszegapati.

116

Figura 8.6 . Sistemul hidrografic transfrontalier Crișul Repede