75Nr. 4, aprilie 2009 REVISTA NAȚIONALĂ DE DREPT [624998]

75Nr. 4, aprilie 2009 REVISTA NAȚIONALĂ DE DREPT
dacă deciziile luate de ei sunt corecte, dacă acționează
corect atât în raport cu subalternii lor, cât și cu partene –
rii de afaceri etc., etc. Soluțiile etice pentru organizarea
și administrarea problemelor trebuie să aibă neaparat mai
multe alternative; câteodată, nu toate soluțiile corecte
pot fi și folositoare. La aceste întrebări vom încerca să
dăm răspunsuri. Sunt un șir de factori care influențează
standardele de comportament într-o organizație: factori
individuali, factori sociali și factori de oportunitate.
Poți fi cunoscut, poți avea campanii de imagine, poți
face acte de caritate, poți avea produse bune, însă toate
aceste lucruri, luate în ansamblu, fară o bună reputație
sunt investiții pe un termen scurt. Buna reputație nu poate
fi cumpărată, ea este un efect direct al ceea ce faci tu, ca
companie sau pur și simplu ca persoană. Reputația este
greu de întreținut și greu de construit, dar foarte ușor
de distrus. Putem compara reputația cu un globuleț de
cristal , de care trebuie să avem grijă ca să nu-l scăpăm
din mână – se poate sparge, și foarte ușor!
Lumea afacerilor este o lume a profitului. Orice tip
de activitate care nu produce câștiguri, dar nici pierderi,
nu se încadrează propriu-zis în sfera afacerilor, nefiind
așadar obiect al discuției despre etica afacerilor.1 Aface –
rile nu dintotdeauna au fost considerate drept ocupații
respectabile. De exemplu, Aristotel deosebea comerțul
dus în vederea menținerii unei gospodării și comerțul
dus în vederea exclusivă a profitului. Dacă cel dintâi tip
de comerț era considerat esențial pentru existența unei
societăți cât de cât complexe, cel de-al doilea tip de
comerț era considerat unul parazitar.2 Totuși, activitățile
economice au fost multă vreme considerate, mai ales
sub influență creștină, dacă nu întru totul parazitare, cel
puțin neonorabile. Nu toate practicile comerciale au fost
în mod egal sancționate de morală și etica vremurilor,
ci, în special, activitățile văzute ca neproductive. Pentru
gândirea contemporană, afacerile și-au câștigat respec –
tabilitatea, iar orientarea către profit este recunoscută
ca o motivație pertinentă din punct de vedere moral.3 Practicile etice diferă de la o cultură la alta. Americanul
Norman Bowie, în lucrarea sa Relativism and the Moral
obligations of Multinational Corporation , susține că
principiile morale nu variază de la o cultură la alta,
ci numai modul (sau practicile etice) în care acestea
sunt puse în practică. După Bowie, date fiind situațiile
diferite care au creionat culturile, ar fi surprinzător ca
practicile morale să fie identice, chiar dacă se conduc
după aceleasi considerații etice.4
Integritatea și etica au fost întotdeauna privite ca fiind
elemente caracteristice ale modului în care o întreprinde –
re înțelege să-și conducă afacerile. Dar, în primul rând, ar
trebui să ințelegem sensul noțiunii de etică. Mulți sunt de
părere că etica reprezintă un sistem de principii morale
și metode pentru aplicarea acestora. Astfel, etica furni –
zează instrumentele pentru a elabora judecăți morale.
Ea cuprinde limbajul, concepțiile și metodele care dau
individului capacitatea de a lua decizii morale.
Consultând Dicționarul explicativ al limbii române
(ediția din 2003) constatăm că acesta definește etica ca
fiind „știința care se ocupă cu studiul principiilor mo –
rale, cu legile lor de dezvoltare istorică, cu conținutul
lor de clasă și cu rolul lor în viața socială; totalitatea
normelor de conduită morală corespunzatoare unei
anumite clase sau societăți” .5 Termenul etică provine
de la grecescul ethos , ceea ce înseamnă obicei, carac –
ter moral. Pentru prima dată cu acest termen operează
Aristotel , exprimând un domeniu distinct de cercetare
al filosofiei practice și atribuindu-i o semnificație deon –
tologică, filosoful grec facând, totodată, distincție între
etică, filosofie, politică și psihologie. Cicero , urmărind
traducerea exactă a termenului „etică” din limba greacă
în limba latină, găseste noțiunea de moralis (moral), de
la mores – lat. (moravuri). Ulterior, pleiade întregi de
gânditori au încercat sa definească noțiunile de etică și
morală și sa le delimiteze.6 Dezvoltarea civilizațională
conturează o distincție între aceste două noțiuni. Morala
apare ca un ansamblu de reguli ce reglementează com –
portamentul uman, obiceiuri formate printr-o practică
permanentă, stabilă și continuă, fiind acceptate și aduse OSUMMARY
Business ethics is about relationships, values, justice, and identity (personal, professional, corporate,
national, and global). It also concerns the intersection between business ethics and is fundamental to
the relationships between business and society at large. Why does the modern corporation exist in the
first place? How does is treat its stakeholders? In this article, the author tries to give some answers to
these questions, describes the study of how personal moral norms apply to the activities and goals of
commercial enterprise.ETICA, CEA MAI BUNĂ ETIChETĂ îN AFACERI
Natalia BACAlU ,
magistru în drept
amenii de afaceri mereu se întreabă : сe este corect ,
ce este greșit, ce e bun și ce e rău, ce e dăunator,

Nr. 4, aprilie 2009 REVISTA NAȚIONALĂ DE DREPT
76
la îndeplinire în mo d benevol de către membrii societății
(comunității în interiorul careia se răsfrâng aceste nor –
me). Etica apare ca o știință distinctă ce studiază morala,
având menirea de a soluționa problemele cotidiene
de apreciere și atitudine în planul moralitații. Chiar și
DEX -ul definește morala ca fiind „ ansamblul normelor
de conviețuire, de comportare a oamenilor unii față de
alții și față de colectivitate și a căror încălcare nu este
sancționată de lege, ci de opinia publică”.7 Dicționarul
limbii franceze „Petit Robert” (ediția din 1982) definește
morala ca fiind „ știința binelui și răului; teoria acțiunii
umane în calitatea ei de a fi supusă datoriei și are ca
scop binele; ansamblu de reguli de conduită considerate
de o manieră absolută; ansamblu de reguli de conduită
care decurg dintr ­o anumită concepție despre morală”.8
În general, etica vizează toate domeniile de activitate
umană în orice circumstanțe . Etica profesională apare
ca o noțiune mai restrânsă, semnificând un ansamblu de
reguli ce vizează exercitarea anumitei profesii/speciali –
tăți, comportamentul celor ce practică această profesie
în relațiile cu alte persoane și comunitatea în general.
Fiecare profesie își are un set de reglementări distincte
ale sale, care sunt aduse la îndeplinire, de regulă, de
către majoritatea membrilor acestei profesii . Obiect
al eticii întreprinzătorului apare a fi comportamentul
întreprinzătorului, membru al uniunii întreprinzătorilor,
preponderent în circumstanțele în care acesta exercită
statutar activitatea.9
Activitatea oamenilor de afaceri (a întreprinzătorilor,
agenților economici) este reglementată de norme juridice
generale și speciale, precum ar fi codurile, legile, inclusiv
Legea cu privire la antreprenoriat și întreprinderi, nr.845-
XII din 03.01.1992; Legea cu prvire la comerțul interior,
nr.749 din 23.02.1996, care conțin articole ce prevăd: res –
pectarea normelor juridice care reglementează activitatea
comercială și a eticii profesionale, respectarea intereselor
consumatorilor; Legea contabilității care prevede etica
contabililor în Republica Moldova și multe altele. Tot –
odată, există un ansamblu de reglementări ce depășesc
cadrul stipulațiilor legale – normele eticii profesionale
a businessmanului. Justificarea existenței acestui set de
norme se construiește în baza urmatoarelor argumente:
üreglementările juridice nu conțin și nu pot conține
(dar nici că se cere să conțină) reglementări foarte deta –
liate ale comportamentului întreprinzătorilor;
ünormele juridice formează așa-zisul „coridor juri –
dic” general, în care trebuie să se încadreze comporta –
mentul cazual al persoanei. Modul în care se procedează
de la caz la caz este ghidat și de normele etico-morale;
üexistă o multitudine de situații, stabilite prin lege,
în care luarea deciziei se lasă la latitudinea persoanei în
anumite limite, ceea ce creează un teren de „variație a
efectelor”;üîn cadrul faptelor licite și ilicite se distinge o zonă
intermediară între comportamentul licit, moral, și cel
illicit, adică acele fapte antisociale, socialmente peri –
culoase.10
Etica în afaceri este definită de unii autori ca reguli
sau standarde pentru comportament și acțiuni bune/
corecte. La rândul său, Laura Nash, de exemplu, autor
american, definește etica în afacere ca fiind, un studiu
care se ocupă de aceea cum normele morale sunt aplica –
te în activitate și cum obiectivele propuse sunt realizate .11
Ca disciplină de predare în instituțiile de învățamânt, ea
a apărut la începutul sec. al XX-lea în Statele Unite ale
Americii ca urmare a extinderii aplicabilității teoriilor
etice dincolo de spatiul general al „acțiunii umane”. În
SUA și alte state sunt centre speciale care se ocupă de
cercetarea eticii în afaceri, cum ar fi: Centrul de Cer –
cetare în Etica Afacerilor, Centrul Businessmenilor,
Asociația ofițerilor de etică, care a fost fondată în
1991 de Centrul pentru etica afacerilor (Center for
business ethics). Această Asociație are peste 1000 de
angajati profesionaiști în domeniul eticii, care au ca scop
să atingă cele mai înalte succese în practica eticii, sunt
responsabili pentru organizarea și funcționarea mai bună
a diferitelor companii12 etc. În România sunt programe
speciale, cum ar fi junior Achievment , care au ca scop
să ridice nivelul culturii de companie din România și
din lume abordând-o sub noi aspecte, astfel încât să ne
facă să înțelegem mai bine mediul afacerilor. Și pentru a
valoriza etica, ar fi binevenite și în Republica Moldova
astfel de programe, traininguri. Astăzi, mulți universi –
tari amercani (Milton Friedman, R.Edward Freeman,
Norman Bowie), și nu numai, consideră că etica a cazut
inexplicabil de pe poziția sa înaltă, exclusivă, din pro –
gramele de învațământ ale colegiilor și universităților.13
Într-adevar, astăzi doar un număr mic din absolvenții
colegiilor și universităților vor specifica că au urmat un
curs de etică. Sunt puțini cei care cunosc limbajul etic și
conceptele pe care le conține acesta, precum utilitarism,
justiție, drepturi sau bun simț.
Un număr mare de companii încearcă să promoveze
comportamentul etic. Aproape ½ din companiile mari
din SUA au un „Cod comun de comprtament”, adică un
Cod deontologic. Majoritatea companiilor cu un nume
mare pe piața internațională au coduri de conduită,
cum ar fi: General Motors , L’Oreal , Orange și multe
altele. Aceste coduri vin în sprijinul angajaților care
simt presiuni în a lua unele decizii, pe care le consideră
lipsite de etică. De asemenea, aceste coduri realizează
un antrenament în tipurile de comportament care se
așteaptă de la angajați.
De exemplu, compania General Motors promovează
o politică de integritate a personalului, în care regula de
bază este că un angajat al său „nu ar trebui sa facă un

77Nr. 4, aprilie 2009 REVISTA NAȚIONALĂ DE DREPT
lucru de care să se rușineze înaintea familiei sale sau să
se teamă ca l-ar putea citi pe prima pagină a ziarului lo –
cal”.14 Sau, compania Johnson & Johnson are următorul
„crez etic”: „considerăm că prima noastră responsabili –
tate se îndreaptă către doctori, asistenți și pacienți, către
mamele și tații și toți ceilalți care folosesc produsele și
serviciile noastre. Noi suntem responsabili față de toți
angajații, acei barbăți și femei care lucrează împreună cu
noi pe toate continentele. Toți trebuie considerați ca și o
persoană individuală. Trebuie să respectăm demnitatea
lor și să le recunoaștem meritele. Noi suntem respon –
sabili față de comunitațile în care trăim și muncim și,
la fel, față de comunitatea globală. Trebuie să fim buni
cetățeni. Atunci când vom acționa în concordanță cu
aceste principii, acționarii noștri vor realiza un profit
echitabil”.15
Compania Ericsson are și ea un Cod de etică în
afaceri, care prevede că „integritatea și etica au fost
întotdeauna considerate elemente caracteristice ale
modului în care compania Ericsson întelege să-și con –
ducă afacerile. Valori cum ar fi încrederea și loialitatea
au rădăcini adânci în cadrul culturii noastre colective.
Relațiile bune dintre colegi și relațiile pe care le avem
cu investitorii noștri sunt de o importanță fundamentală
pentru noi. Dând dovadă de o integritate ireproșabilă
și un comportament etic, vom asigura, de asemenea,
și increderea continuă de care ne bucurăm din partea
clienților noștri.
Toți angajații trebuie să cunoască și să respecte regu –
lilie și liniile directoare specificate în cuprinsul Codului
nostru de Etică în Afaceri. Prin studierea acestui Cod și
aplicarea lui în activitatea de zi cu zi Vă asumați partea
D-voastră individuală de responsabilitate și sarcina de
a vă oferi sprijinul la sedimentarea ideii că activitatea
noastră comercială se desfășoară în strictă concordanță
cu prevedirile Сodului” – este o secvență din scrisoarea
Președintelui companiei Ericsson adresată angajaților.16
Sunt câteva principii călăuzitoare de bun simț care pot
ajuta oamenii de afaceri în a ține seama de implicațiile
etice ale deciziilor lor și ale comportamentului lor ca
businessmeni:
1. Supunerea în fața legii . Ceea ce înseamnă că o
teză a responsabilității sociale și a eticii manageriale e
supunerea față de lege, de preferat atât în privința literei,
cât și a spiritului ei.
2. Să se spună adevărul . Spunerea adevărului e
importantă în constituirea atitudinii de încredere reci –
procă.
3. Respectul față de oameni, adică tratarea cu
respect a oamenilor, care are adânci rădăcini în studiul
eticii.
4. Utilizarea și respectarea „Regulii de aur” .
Tradusă în condițiile lumii afacerilor, această regulă înseamnă deservirea clienților, tratarea indivizilor co –
rect și cinstit, asa cum managerii ar dori să fie tratată
afacerea dacă aceasta ar fi un individ. Putem spune că
etica relațiilor ar tebui să fie construită pornindu-se de
la principiul regulii de aur, adica „fă celorlați ceea ce ai
dori ca ei să-ți facă ție”.
5. Inainte de orice să nu păgubești pe cineva, să
nu faci rău . Acest principiu – în realitate, prima regulă
a eticii medicale – este considerat de unii cercetători
americani a fi linia de bază a oricărei considerări etice
și, totodată, una ușor de aplicat în afaceri.
6. Participaraea activă fără paternalism , acest
principiu a țintit mai mult spre a-i învăța pe oamenii de
afaceri să cunoască nevoile interesaților relevanți, decât
spre a-i învăța să decidă bine pentru ei.
7. Totdeauna să acționezi când ai responsabilitate.
Managerii au responsabilitatea de a iniția o acțiune sau de
a lua o decizie de câte ori au capacitatea sau obligația de
a proceda așa, sau atunci când cei apropiați sunt în nevoie
și managerul este singurul care le poate oferi ajutor.17
Indiferent de locul și de tipul de angajare, cel impli –
cat în activitatea de întreprinzător trebuie să respecte
următoarele principii de bază:
üprincipiul independenței;
üprincipiul corectitudinii și imparțialității;
üprincipiul competenței profesionale;
üsecretul profesional .
Legea Republicii Moldova cu privire la comerțul
interior din 23.02.1996 (Monitorul Oficial nr.31/318 din
23.05.1996) prevede unele principii ale eticii întreprin –
zătorilor, cum ar fi:
ürespectarea normelor juridice care reglementează
activitatea comercială și a eticii profesionale;
ürespectarea intereselor consumatorilor, agenților
economici și ale statului.18
Dacă sunteți om de afaceri, conteaza „ce” spuneți,
„unde” spuneți și „când” spuneți – în orice împrejurare,
dar, mai ales, în raporturile puțin cunoscute cu cei care vă
pot deveni clienți, parteneri sau colaboratori. Pentru a vă
câștiga popularitatea personală și pentru firma d-voastră,
nu trebuie neglijate următoarele sfaturi:
1. Evitați conversația pe teme de religie, politică,
moarte, handicapuri și rase. Oricât de inteligente și de
echilibrate vor fi opiniile pe care le veți avansa, veți găsi,
cu siguranță, interlocutori potrivnici.
2. Daca deschideți discuția pe teme de actualitate,
trebuie sa fiți siguri că posedați știrile cele mai noi.
Considerați-vă bătut când sunteți întrebat: „Păi, nu știați
că ministrul X a demisionat ieri?”.
3. Într-o discuție în grup pe care o susțineti, asigurați-
vă ca îi cunoașteți pe toți interlocutorii, înainte de a face
afirmații despre incompetența patronilor X sau Y .

Nr. 4, aprilie 2009 REVISTA NAȚIONALĂ DE DREPT
78
4. Nu începeți niciodată discuția despre o afacere în
mod direct. Această nerăbdare vă poate costa scump,
chiar succesul afacerii. Gândiți-vă la o întâlnire de
afaceri ca la o masă, la care există aperitive, antreuri
și deserturi. O conversație ușoară încălzește atmosfera
pentru subiectul propriu-zis.
5. La o întâlnire de afaceri nu vă puteți prezenta cu un
tonus scăzut. Aceasta va afecta direct conversația. Dacă
nu sunteți în formă, mai bine nu vă duceți.
6. Fiți întotdeauna în gardă când conversați într-un
mediu de afaceri. Mențineți-vă la subiecte ușoare, ge –
nerale și irelevante tot timpul. Nu revelați nimic care ar
putea fi folosit mai târziu împotriva firmei d-voastră,
nici măcar în glumă. Dacă nu e chiar ușor așa, țineți-o
că afacerea e prosperă, compania merge minunat.
7. Dacă un coleg de breaslă conversează despre clien –
ții mofturoși sau plictisitori, nu răspundeți exemplificând
cu clienții d-voastră, care corespund unor asemenea
caracterizări.
8. Nu amestecați discuția serioasă de afaceri cu
conversația ușoară decât la începutul și sfârșitul primei
discuții. Fiți siguri că partenerii de afaceri înteleg că
ați trecut de la limbajul de afaceri la „flecărelă”; treceți
dar la „conversația ușoară” numai atunci când obiectul
întâlnirii de afaceri a fost realizat și contractul semnat
și parafat.
9. Puțini sunt cei în stare să alunece de la ușoara
conversație la discuția de afaceri și întotdeauna mai
trebuie pus ceva înainte de expresia „și acum, să trecem
la afaceri!”19
Oamenii de afaceri susțin că în afaceri marea difi –
cultate nu este aceea de a constitui o întreprindere, a
crea un produs sau o idee, ci aceea de a crea și a păstra
o clientelă. Presedintele Companiei aeriene suedeze
spunea, de pildă: „ Obligația noastră nu constă în aceea
ca să facem ca avioanele să zboare, ci să facem clienții
să zboare cu ele”.
O clientelă bună și fidelă are nevoie de ceva mai
mult decât produse, servicii și bani. Ea caută satisfacții
și în planul ambianței relațiilor de la om la om. Bunele
maniere, protocolul și eticheta afacerilor pot juca un
rol important din acest punct de vedere. Potrivit opiniei
unei autorități mondiale în materie, Letiția Baldrige, „nu
există nici o îndoială că persoanele manierate reușesc
afaceri bune, iar firmele cu moralitate discutabilă au
vânzări slabe, clientelă insatisfăcută și haos la locul de
muncă”.
Erorile și stângăciile vin, adesea, din slaba intelegere
a faptului că relațiile de afaceri sunt relații interumane.
Respectarea bunelor maniere, a tradițiilor culturale, a
obiceiurilor, precum și tratarea personalizată a cliente –
lei sunt lucruri care sporesc cifra de afaceri, la costuri
semnificative.Primul lucru important și ușor de făcut este instruirea
personalului care lucrează direct cu clienții, cel puțin în
câteva aspecte elementare privind eticheta și compor –
tamentul în afaceri. Iată unele reguli de comportament
cu clienții:
1. Salutul , întâmpinarea clientului, cu un salut pro –
fesional și totodată cald și firesc are și rolul de a crea și
o relație de la om la om, între cel care vinde și cel care
cumpără. Cumpărătorul, sau partenerul de negocieri,
trebuie privit în ochi, deschis, fără obrăznicie. Niciodată
gestul de salut nu trebuie să trădeze lipsa de prețuire. Nu
priviți în altă parte și nici peste capul interlocutorului,
gestul poate fi ofensator sau poate crea impresia că
ascundeți ceva.
Strângerea mâinii, daca este cazul, trebuie să fie
fermă și viguroasă, nu trebuie să trădeze nehotărâre,
moliciune sau slăbiciune. Strângerea unei mâini ca
„un pește mort” provoacă o impresie dezagreabilă. La
începutul unei runde de negocieri poate fi „o carte de
vizită” proastă. În plus, un individ caruia îi transpiră
palmele nu poate fi acceptat ca șef de sală și, în general,
nu prea are ce căuta în protocol. Dacă totuși se întâmplă
ca mâinile tale să fie umede, ține minte să le ștergi în
mod discret cu o batistă sau șervețel de hârtie, care în
mod normal trebuie să le aibă fiecare.
Salutul nu trebuie uitat nici la plecare. A cumpărat
sau nu, urați-i o zi bună și adresați-i o invitație generică
pentru altă dată; nu costă nimic și lasă clientului o impre –
sie plăcută, care îl îndeamnă să mai revină, aducându-vă
un potențial profit.
2. Arta conversației , maniera în care faci o comu –
nicare verbală constituie o parte importantă a imaginii
și prezenței tale în calitate de persoană de conducere.
Poți să ai un coeficient de inteligență exceptional și
să fi absolvit facultatea „ summa cum laude ”, și totuți
să nu fii în stare să-ți expui ideile cu success. La
îndemână mereu trebuie să ai o serie de subiecte de
discuții interesante; în caz contrar, vei fi un partener
nedorit, cât de competent ai fi în mânuirea investițiilor
tale. Plus la aceasta, e preferabil ca vocea să fie cât
mai cultivată.
3. Zâmbetul. Un proverb chinezesc spune că „ un
zâmbet cumpără totul și nu costă nimic”. Aici e clar:
un zâmbet poate destinde, convinge și dezarma clientul
sau partenerul de negocieri. Mutra acră și chinuită, ca și
morga și aroganța gratuită, resping partenerul și strică
afacerea.
Când vrei să placi clientului, cumpărătorului actual
sau posibil, trebuie făcuți următorii pași:
– prânzul la un restaurant bun (1-2 ore);
– un meci la clubul tău, urmat de un prânz rapid;
– masa cu soțiile (soții) sau prietenul(a), în caz că ești
singur(a), la un restaurant bun.

79Nr. 4, aprilie 2009 REVISTA NAȚIONALĂ DE DREPT
4. Adresa și numele clienților. Experiența afacerilor
de succes arată că nu-i rău să intrăm în posesia unei
liste cu numele și adresa principalilor clienți. Clienților
importanți li se poate deschide un fișier, unora dintre ei
este recomandabil să li se spună pe nume, folosind un
apelativ de politețe; asta le face plăcere. Dar, câteodată
familiaritatea dă naștere, într-adevăr, la dispreț.
5. Adevărul și maniera de a informa. E mai bine
totuși de a spune adevărul, falsa mențiune, înșelătoria
și publicitatea mincinoasă, oricum, au picioare scurte și
pot fi sancționate de lege și de client. Cea mai importantă
componență a imaginii de firmă și de marcă este credi –
bilitatea și, pe termen lung; efortul de a spune clienților
numai ceea ce vrem să audă este nu doar inutil, dar și
dăunator.
6. Business dress, sau ținuta de afaceri. Există o
infinitate de moduri de a te îmbrăca și multe dintre ele
se învață numai prin experiența personală și observarea
atentă a ceea ce este bine, în opoziție cu ceea ce este
absolut inadecvat. Mediile de afaceri cele mai conserva –
toare și pretențioase sunt cele bancare și de asigurări. Nu
încape nici o îndoială că un membru tânăr din executive,
care nu știe cum să se îmbrace, va avea de suferit în
carieră. Nu e corect ca un lucru atât de artificial să fie
atât de important, dar asta este realitatea. O persoană
îmbrăcată modern, dar decent, cu haine de calitate și
potrivite cu activitatea de afaceri, face o impresie foarte
bună pentru compania sa.
Cămașile în culori închise, de pildă, sunt considerate
inacceptabile, în special în Marea Britanie și SUA, unde
sunt asociate cu frivolitatea și gangsterismul. Cele mai
adecvate sunt cămașile în dungulițe, în alb, bleu, galben,
roz. În raport cu silueta, vârsta, moda și capriciile, feme –
ile au mai multă libertate în alegerea ținutei. În afaceri,
ținuta femeilor este, de regulă, ușor masculinizată, adică
ne referim la acele costume clasice cu pantalon. Cos –
tumul clasic, elegant al femeilor demonstreză nu doar
posibilitățile financiare ale unei businesswomen, dar și
educația ei, gusturile, cunoașterea etichetului. De aceea,
femeile mereu trebuie să țină minte o anumită regulă:
dacă te ocupi de afacere, atunci trebuie sa fii gata să te
sacrifici modei. E de dorit ca sacoul să fie mai strâns pe
corp, dar nu tare accentuat, să fie mai jos de talie, bum –
bii este de dorit să fie de o singură culoare, acoperiți cu
aceeași țesătură ca și sacoul; ceea ce ține de fustă, aceasta
trebuie să fie dreaptă, taietura, dacă este, să fie din urmă și
nu mai lungă de 10 cm, lungimea clasică a fustei trebuie
sa fie până la genunchi sau mai jos de genunchi, deja
în dependență de vârstă. Un rol important în alegerea
costumului îl joacă culoarea și țesătura. Ar fi preferabil
ca țesătura să fie netedă, plușată ori în dungi, culoarea
să fie sură, bej, un bordo închis, negru sau cafeniu. Nu e
secret pentru nimeni că în lumea afacerilor se apreciază înalt atitudinea serioasă față de imaginea ta, dar totodată
și de imaginea firmei.20
Linia dreaptă conferă credibilitate, autoritate și pres –
tanță; în plan psihologic, este asociată cu competență și
precizia în afaceri. Poate fi prima dovadă a echilibrului
și stăpânirii de sine a unui partener de negocieri. Între
anumite limite, în afaceri și „haina îl face pe om”.
7. Spațiul personal , de la o rasă la alta, de la o etnie
la alta, de la o cultură la alta, distanța personală accesibilă
partenerului de afaceri variază destul de mult. America –
nii, suedezii și englezii, de pildă, au nevoie de distanță
personală mai mare de 60 cm, în timp ce arabii, japonezii,
preferă un spațiu mult mai restrâns. Spațiul personal
trebiue respesctat atât în afaceri, cât și în diplomație.
8. Concedierea, una dintre cele mai grele sarcini din
lumea afacerilor, pentru propriii tăi oameni trebuie să o
faci tu. Cât de neplăcută ar fi situația, vestea neaparat
trebuie spusă în particular.
9. Când faci pe cineva să aștepte , ieși afară din
birou, salută-l, cere-ți scuze, explică-i motivele și oferă-i
cafea, apă sau pune-i telefonul la dispoziție. Dar, dacă nu
poți tu, pune-o pe secretara să o facă. Locul de așteptare
trebuie să fie confortabil, să existe material care ar suscita
interesul lecturii.
10. Cartea de vizită și ecusonul . Dacă ținem la
principiul după care „informația sporește valoarea”,
atunci cartea de vizită trebuie considerată un instrument
de marketing, care concurează la succesul în afaceri.
Cartea de vizită poate ține loc de scrisoarea de prezen –
tare a firmei; este o reclamă de buzunar. În ceea ce ține
de ecuson, el poate vorbi despre tine și despre afacerile
firmei, în diverse ocazii, contacte și relații publice.
11. Convorbiri telefonice . Orice persoană, chiar din
Cosiliul de administrație al unei firme foarte importante,
trebuie să poarte cu distincție o convorbire telefonică cu
o persoană necunoscută.
12. Forma potrivită a unei scrisori de afaceri tre-
buie să arate întotdeuna profesionalism și să fie bine în –
tocmită, deoarece ea te reprezintă pe tine, totul trebuie să
fie redat ortografic, succint, cinstit, simplu și prompt.
13. Cadoul și mita . Cadoul poate fi o tehnică pro –
moțională și un element de protocol, iar mita poate fi
o tactică de negociere. Scopul lor poate fi atragerea
de simpatie, dar și slăbirea rezistenței psihologice a
adversarului, în negocieri. S-a constatat că atunci când
„atențiile” depășesc un anumit prag valoric, ele trezesc
suspiciuni și riscă să nu mai fie acceptate. Relațiile de
afaceri stabile, pe termen lung, pot fi compromise prin
mită, dar favorizate prin cadouri mari. Bunele maniere
înseamnă să știi cum să accepți un dar cu „farmec”.
14. Ordinea și curățenia , vecinatatea imediată,
ambianța și condițiile de microclimat din interiorul ma –
gazinelor și al sediilor firmelor sunt asimilate d e clienți

Nr. 4, aprilie 2009 REVISTA NAȚIONALĂ DE DREPT
80
cu corectitudinea, cu priceperea în afaceri și grija pentru
clientelă.
Walt Disney a rezumat filosofia afacerilor sale în câ –
teva cuvinte : „….calitatea va câștiga!…păstrați ordinea
și curățenia cât puteți mai bine si …fiți prietenoși!”.
Studiind căile prin care pot fi atrași și satisfăcuți clienții,
el a descoperit că ordinea și curațenia este una dintre
cele mai importante.
15. Respectarea contractelor și angajamentelor.
A nu se respecta un contract înseamnă deja a pierde o
parte din credibilitate, partenerii devin mai reticenți, mai
prudenți. Respectarea implică imaginea, reputația, credi –
bilitatea, care „costă” bani mulți pentru a fi refăcute.
16. Scrisoarea de prezentare a firmei sau a pro –
dusului poate fi redactată cu mai mult sau mai puțin
profesionalism. Rolul ei este, de regulă, acela de inițiere
a unei relații de afaceri. O scrisoare de prezentare trebuie
să se deosebească printr-un element pozitiv și original de
altele, trimise de alții, către același destinatar. Astfel, ea
are mai multe șanse să fie remarcată și reținută.21
Rolul responsabilității în afaceri
Nu este suficient ca întreprinzătorii numai să procla –
me necesitatea răspunderii sociale și a eticii acțiunilor
pentru organizațiile lor. Binele sau efectele nu vin din
proclamare. Intreaga cultură organizațională trebuie
să sprijine răspunderea socială și, totodată, trebuie să
recompenseze și să întărească acțiunile etice. Dacă în –
treprinzătorii de vârf proclamă dezirabilitatea (dorința)
comportamentului etic și apoi stabilesc obiective ce nu
nu pot fi atinse fără întreprinderea unor activități ilicite,
ei nu își vor atinge responsabilitățile lor etice. Ei tre –
buie să dezvolte mijloace de planificare, implementare
și control a răspunderii sociale și a comportamentului
etic, exact așa cum stabilesc cotele de vânzare și marja
de profit (diferența dintre prețul de vânzare și prețul de
cumpărare a unei mărfi, evaluată în procente).22
Este important ca firmele să aibă un proces bine stabi –
lit pentru a evalua relevanța deciziilor importante față de
dimensiunile lor etice și de responsabilitatea socială.
În ultimă instanță, întrebările, problemele responsa –
bilității și sensibilității sociale organizaționale depind
de standardele etice ale managerilor care desfășoară
și conduc afacerile sau alte tipuri de organizații. Res –
pectarea unor norme etice în desfășurarea activităților
de întreprinzător este un lucru bun și dezirabil. Etica
în afaceri ne face să percepem multe lucruri; piața
liberă creează etica, normele eticii afacerilor. Toți co –
mercianții ar trebui să stabilească standardele de etică
profesională pentru toți angajații, în derularea activității
lor, să împartășească asumarea angajamentelor până la
cel mai înalt nivel de integritate și etică. Integritatea și
etica au caracterizat mereu modul în care își desfașoară activitatea. Lucrul sub imperiul unui puternic simț al
integrității este un element esențial pentru menținerea
încrederii și credibilității pe care o acordă clienții. Cre –
area unui mediu de transparență în procesul de derulare
a afacerilor constituie o prioritate pentru toți, adică atât
pentru angajați, cât și pentru șefi. Un cod de etică în
afaceri reprezintă promisiunea întreprinzătorilor de a-și
desfășura activitatea cu căldură și încredere deplină în
înțelegerile încheiate și în comunicările adresate pieței
de desfacere.23
Note:
1 A se vedea: Cr.McMahon. The Political Theory of Organiza –
tions and Business Ethics // Philosophy and Public Affairs. V ol. 24,
isuue 4, 1995, p.296.
2 A se vedea: Aristotel. Politica . I, p.8-11.
3 A se vedea: M.Mironiu. Introducere în etica profesională . –
București: Trei, 2001, p.99.
4 A se vedea: N.Bowie. Ethical Theory and Business . – New
Jersey, Prentice Hall, 2001, p.534.
5 Dicționarul Explicativ al Limbii Române. – Chișinău: Cartier,
2003, p.304.
6 A se vedea: J.K. Roth. International Encyclopedia of Ethics . –
London, Chicago, 1995.
7 Dicționarul Explicativ al Limbii Române, p.551.
8 A.Ray, J.Ray-Debove (coordanatori). Petit Robert. Dicționar
al Limbii Franceze. – Paris: La Robert, 1982.
9 A se vedea: Instruire în Clinica Juridică / T.Vizdoagă, D.Ganea,
V .Zaharia, R.Iordanov, I.Căpățină. – Chișinău, 2004, p.20-21.
10 A se vedea: Jo.W. Weiss. Business Ethics . 4th edition. Copy –
right, 2006, p.8-9.
11 Instruire în Clinica Juridică, p.22.
12 http://en.wikipedia.org/wiki/Business_ethic s;
13 A se vedea: G.C. Ionescu. Cultura afacerilor. Modelul ameri –
can. – București: Editura Economică, 1997.
14 Ch.T. Horngren, G.L. Sundan, H.D. Teal. Management Ac –
counting . – Ontario: Pretince Hall, 1996, p.21-23;.
15 D.Murray. Cele 7 valori esențiale. IMM­urile și beneficiile
lor // Materialele Conferinței internaționale „Calitate și Integritate
în afaceri”, octombrie, 1997. – Târgu Mureș, cu sprijinul Fundației
„OSANA”, 1997.
16 Codul de Etică în Afaceri al companiei Ericsson , p.4-6.
17 A se vedea: L.Baldrige. Codul manierelor în afaceri . – Bucu –
rești: Business Tech International, 1997.
18 Legea Republicii Moldova cu privire la comerțul intern,
nr.749-XIII din 23.02.1996 // Monitorul Oficial al Republicii Mol –
dova, 1996, nr.31.
19 A se vedea: N.Majaro. The Ethics of Business . – New York:
John Wiley, 2000.
20 A se vedea: J.W. Weiss. Business Ethics , p.113-158.
21 A se vedea: G.C. Ionescu. Cultura afacerilor. Modelul ameri –
can. – București: Editura Economică, 1997.
22 A se vedea: Tracey Swift and Simon Zadek. Corporate Respon –
sibility and The Competitive Advantage of Nations . The Copenhagen
Centre, july 2002, p.15-19.
23 A se vedea: Etica în afaceri, norme de etică în Orange. –
România, p.23-25.
Semnat pentru tipar 29.04.2009. Formatul 60×84 1/8.
Tipar ofset. Coli de tipar conv. 10,5. Tiparul executat la tipografia “Elan Poligraf”.
Tiraj – 650.