7. INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI 2.1. Omuciderea 26 2.2. Lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății 45 2.3. Infracțiuni contra… [600865]

7. INFRACȚIUNI CONTRA PERSOANEI
2.1. Omuciderea 26
2.2. Lovirea și vătămarea integrității corporale sau a
sănătății 45
2.3. Infracțiuni contra libertății persoanei 48
2.4. Infracțiuni privitoare la viața sexuală 53
Obiectivele specifice unității de învățare
Rezumat 59
Teste de autoevaluare 61
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare 62
Lucrare de verificare 62
Bibliografie minimală 62

Obiective specifice:
La sfârșitul capitolului, vei avea capacitatea:
să corelezi norma juridică cu o situație concretă de aplicare a legii penale
în materia infracțiunilor contra persoanei;
să descrii, în maximum două pagini, formele infracțiunilor contra
persoanei;
să delimitezi infracțiunile de omor și loviri sau vătămăr i cauzatoare de
moarte.
Timp mediu estimat pentru studiu individual: 9 ore

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 26
2.1.Omuciderea
2.1.1. Omorul. Conținutul legal

Omorul, așa cum apare definit în art. 174 C. pen., constă în uciderea unei per –
soane .
În definirea omorului, legiuitorul se folosește de îns ușirea obiectivă a substan –
tivului provenit dintr -un verb (uciderea) de a comprima în e l descrierea acțiunii
(manifes tarea de violență față de victimă), rezultatul imediat ( moartea
victimei), cât și legă tura de cauzalitate dintre faptă și r ezultat și de a exprima
concludent aceste realități.1
Condiții preexistente
A. Obiectul infracțiunii. a) Obiectul juridic special al infracțiunii de omor îl
constituie relațiile sociale a că ror formare, desfășurare și dezvoltare normală
implică respectul acelei valori sociale, care este viața omului.
b)Obiectul material al omorului constă în corpul unui om în viață, indiferent de
vârstă (copil sau nou -născut, tânăr, adult, bătrân), sex (bărbat sau femeie),
starea să nătății (sănătos, bolnav, muribund) sau a normalității
bio-antropologice (normal, anor mal, viabil sau neviabil, cu malformații sau
monstruozități anatomice sau antropolo gice etc.).
B. Subiecții infracțiunii. a)Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană,
deoarece existența infrac țiunii nu este condiționată de vreo calitate specială a
subiec tului. În consecință, in fracțiunea poate fi săvârșită de orice persoană care
îndeplinește condițiile generale psihofizice ale răspunderii penale.
Participația penală în cazul omorului este po sibilă sub toate formele: coautorat,
instigare și complicitate.
b) Subiect pasiv al omorului este persoana ucisă ca urmare a activității făptuito –
rului, deci cea care suferă răul cauzat prin comiterea infracțiunii. Pentru
existența subiectului pasiv al in fracțiunii de omor este suficient să se constate
că persoana titulară a valorii ocrotite penal a suferit răul produs prin săvârșirea
infracțiunii, adică moartea sau punerea în pericol a vieții. După consumarea
omorului, subiectul pasiv nu mai este o persoa nă, ci o victimă.
Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a)Elementul material se realizează, din punct de vedere
obiectiv, prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care
are ca rezultat moartea unui om. Elementul material p oate consta într -o acțiune
(comisiune) sau într -o inacțiune (omisiune); în oricare din ipotezele
menționate, aceasta se referă la incriminare, nu la fapta concretă, fiind vorba de
un act care să posede o anume forță distructivă, adică, să fie apt obiectiv să

1Este interesantă și definiția omorului dată de juristul englez I. Coke în sec. al XVII -lea: „când un om cu memoria sănătoasă
și la vârsta la care răspunde pentru faptele sale ucide pe nedrept, cu premeditare sau intenționat orice ființă rațională [.. .]”
(„Royal Common on Capital Punishment”, Report C.M.D., No. 8932 at 26/1953, Codul penal Mo delAmerican – Philadelphia
PA, The American Law Institute).

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 27 provoace moartea persoanei în condițiile date. O asemenea forță distructivă
exercitată asupra victimei se poate manifesta sub forma unor acțiuni
fizico -mecanice (sugrumare, lovire, tăiere, împușcare, înțepare, electro cutare
etc.), acțiuni chimice (otră vire), acțiuni psihice (șocuri psihice) etc. (Stoica,
1976, p. 66) Aceeași forță distructivă este prezentă și în cazul inacțiunii, atunci
când făptuitorul avea obligația (legală, contractuală, socială etc.) de a face sau
a îndeplini acțiunea prin care s -ar fi putut împiedica sau înlătura desfășurarea
unor procese de natură să provoace moartea victimei (Pannain, 1967, p. 296)
(de exemplu, prin omisiunea intenționată de hrănire a copilului, a unui bolnav
sau neputincios, prin lăsarea lor în frig, prin neadminis trarea medicamentelor,
neaplicarea tratamentului necesar unui bolnav etc.), ceea ce a dat posibili tatea
să acționeze procesele naturale care au condus la moartea victimei.
b) Urmarea imediată. În cazul infracțiunii de omor, rezultatul face parte din
descrierea acțiunii (din elementul material al laturii obiective) și constituie
consecința, urmarea acesteia; rezultatul face parte, îm preună cu acțiunea
(inacțiunea) din descrierea faptei incriminate (Dongoroz, 1971, p. 105)(Bettiol,
1973, p. 225)(Ștefan, Levasseur, & Bouloc, 1998, p. 226) (Maurach, 1965, p.
159)(Jescheck, 1988, p. 237) (Donini, 1991, p. 245)2 și se înfățișează în cazul
infracțiunii de omor, sub forma unei modificări a substanței obiectului
material: moartea unei persoane.
Infracțiunea de omor fiind o infracțiune de rezultat, se cere deci producerea
unui rezultat determi nat, indiferent dacă moartea s -a produs chiar în timpul
efectuării activității de ucidere, imediat după aceasta sau mai târziu.
c)Legătura de cauzalitate. Între activitate a desfășurată de făptuitor și moartea
victimei trebuie să se dovedească existența unui raport de cauzalitate. În
descrierea faptei de omor nu apare o expresie anume care să sugereze legătura
cauzală, însă aceasta rezultă, impli cit, din descrierea acțiunii (fiind o acțiune cu
rezultat comprimat). De exemplu, sub stantivul derivat dintr -un verb – uciderea
– folosit în descrierea faptei de omor, arată nu numai în ce constă acțiunea
incriminată, dar și rezultatul și, implicit, poten țele cauzale ale acțiunii. (Blei,
1983, p. 57) (Antoniu, 2003, p. 98)3
B. Latura subiectivă. Omorul se săvârșește cu intenția de a suprima viața unei
persoane, adică, fie cu intenție directă , atunci când făptuitorul a prevăzut
rezultatul acțiunii sale (moartea victimei) și a urmărit producerea acestuia, fie
cu intenție indi rectă , când făptuitorul a prevăzut rezultatul acțiunii sale și fără
a-l urmări, a acceptat totuși posibilitatea survenir ii acestuia.
Pentru existența omorului simplu este indiferent mobilul săvârșirii faptei. În
schimb, săvârșirea omorului din interes material, de pildă, este o împrejurare

2Subliniază că acolo unde legiuitorul a pretins producerea unui rezultat separat de acțiune nu se poate nega caracterul
autonom al acestuia; se legitimează astfel și clasificarea infracțiunilor în infracțiuni de rezultat și de simplă acțiune; G.
Williams , Criminal Law, The General Part , second edition, Stevens and Sons Li mited, London, 1961, p. 17, men ționează că
moartea victimei în cazul omorului nu va fi suficientă numai prin simpla acțiune desfăș urată în circumstanțele cerute de lege,
ci trebuie să se producă și rezultatul, precum și legătura de cauzalitate între acțiune și rezultat.
3Nu trebuie să se confunde fapta constând într -o acțiune cu rezultat comprimat cu fapta incriminată care se epuize ază prin
însăși acțiunea descrisă de legiuitor și a cărei existență nu este condiționată explicit sau implicit de produ cerea unui rezultat.
În aceste din urmă situații nu este de conceput existența legăturii cauzale. S -ar putea susține, prin urmare, că le gătura cauzală
nu este specifică oricărei incriminări, ci numai acelora în care acțiunea descrisă este condiționată de producerea unui rezul tat
distinct de acțiunea însăși, fie că acest rezultat apare explicit descris de legiuitor (regula generală), fie că el rezultă implicit
din verbum regens (excepția).

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 28 care atribuie infracțiunii caracter calificat [art. 175 lit. b) C. pen.].
Omorul nu este condiționat, în forma sa simplă, nici de săvârșirea faptei într -un
anumit scop. Un anumit scop care, potrivit aprecierii legiuitorului, conferă un
grad de pericol social mai ridi cat omorului, este prevăzut ca circumstanță
agravantă [art. 175 lit. g) și h) C. pen.].
În cazul infracțiunii de omor simplu, întotdeauna, scopul și mobilul sunt
elemente de individualizare judiciară a pedepsei.
Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme. Infracțiunea de omor, fiind o infracțiune comisivă (care poate fi
realizată atât prin acțiune , cât și prin inacțiune ) și o infracțiune materială
condiționată de pro ducerea unui rezultat distinct de acțiune în timp și spațiu și
determinat de aceasta, este susceptibilă de desfășurare în timp și deci de forme
imperfecte, cum ar fi actele preparatorii sau tentativa. (Dongoroz, 1971, p. 184)
Actele preparatorii nu se pedepsesc, în schimb, tentativa se pedepsește potrivit
art. 174 alin. (2) C. pen., fiind posibilă în toate formele sale.
Infracțiunea de omor se consumă în momentul în care activitatea de ucidere a
produs urmarea imediată, adică moartea victimei.
B. Modalități. Infracțiunea de omor prevăzută în art. 174 C. pen. constituie
forma tipică, modalitatea simplă a acțiunii de ucidere. Infracțiunea de omor, în
forma sa tipi că, poate prezenta numeroase și variate modalități faptice,
determinate de împrejură rile concrete în care aceasta a fost săvârșită (mijloace
folosite, locul și timpul săvârși rii, relațiile dintre făptuitor și victimă, mobilul
faptei). Sunt anumite împrejură ri în care omorul săvârșit capătă totdeauna un
grad de pericol social sporit. În Codul penal aceste împrejurări sunt prevăzute
prin dispoziții care privesc modali tățile normative ale infracțiunii de omor.
Aceste modalități au fost incriminate în texte sep arate ca va riante agravate,
devenind astfel, infracțiuni de sine stătătoare (art. 175 și 176 C. pen.).
C. Sancțiuni. Infracțiunea de omor în forma sau varianta sa tipică se pedepsește
cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

2.1.2. Omorul calificat
Conținutul legal
O variantă agravată de omor care are la bază anumite elemente cir cumstan țiale
descrise în norma de incriminare o constituie omorul calificat.
Potrivit art. 175 C. pen., omorul calificat constă în uciderea unei persoane în
vreuna din următoarele împrejurări:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) asupra soțului sau unei rude apropiate;
d) profitând de starea de neputință a victimei de a se apăra;
e) prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor persoane;
f) în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 29 arestare, ori de la executarea unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;
i) în public.
După cum se observă, omorul calificat nu este decât incriminarea omorului
simplu, atunci când acesta este comis în anumite condiții care îi conferă un
pericol deo sebit, condiții descrise limitativ în norma de incriminare și de natură
să caracterizeze această categorie de omor.
I. Omorul săvârșit cu premeditare [art. 175 lit. a) C. pen.] .Premeditarea, în
sensul literal al cuvântului, înseamnă gândire anticipată, chibzui re asupra unei
activități viitoare.
În accepțiunea legii penale, premeditarea presupune realizarea a ceva mai mult
decât o gândire anticipată. Premeditarea înseamnă neîndoios trecerea unui
interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvâr și omorul și până în
momentul executării infracțiunii; durata acestui interval de timp nu este fixă și
nici nu poate fi dinainte stabilită. În fiecare caz, instanța de judecată va
constata dacă această condiție este sau nu îndeplinită, ținând seama de
împrejurările concrete ale cauzei și, îndeosebi, de particularitățile făptuitorului.
Pe lângă activitatea psihică a făptuitorului, de reflectare, de chibzuire a
modului cum va săvârși infracțiunea, în intervalul de timp cuprins între
momentul luării ho tărârii infracționale și momentul începerii executării acestei
hotărâri, premeditarea mai presupune să se fi trecut la săvârșirea unor acte de
pregătire, de natură să întă rească hotărârea luată și să asigure realizarea
ei.(Antoniu, 2003, p. 27)4
Agravanta prem editării, presupunând un proces care se desfășoară în psihicul
făptuitorului, s -ar părea că este o circumstanță personală subiectivă, care,
potrivit art. 28 alin. (1) C. pen., nu se răsfrânge asupra celorlalți participanți.
Dacă cel care a premeditat săvâr șirea omorului, a efectuat acte de pregătire
împreună cu alte persoa ne care au cunoscut scopul pregătirii, premeditarea se
convertește într -o circumstan ță reală și, ca atare, se răsfrânge asupra
participanților (Dongoroz, 1971, p. 222)(Vasiliu, 1975, p. 3 3) (de exemplu, cel
care îl ajută pe autor să -și procure arma, cunoscând că acesta se pregătea să
folosească arma la comiterea omorului, răspunde pentru complicitate la omor
calificat).
Prin urmare, premeditarea, ca să atragă răspunderea pentru omor calif icat, tre –
buie să întrunească ambele cerințe, și anume: autorul trebuie să fi chibzuit
săvârșirea faptei și să fi luat măsuri de pregătire a săvârșirii faptei, de creare a
condițiilor pentru producerea rezultatului aflat în reprezentarea sa.

II. Omorul săvârșit din interes material [art. 175 lit. b) C. pen.] . Interesul
material constituie un mobil de factură egoistă care, atunci când stă la baza
hotărârii de a ucide o persoană, conferă un pericol sporit faptei. Înțelesul pe
care îl are intere sul materi al ca circumstanță de calificare în materie de omor
este oarecum diferit de cel comun, acela de folos sau avantaj material
(respectiv bani sau bunuri obținute din activități curente).

4Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 1049/1982, Practică judiciară penală, vol. III .

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 30 Interesul material, care stă la baza omorului agravat, se poate prezent a sub
diver se forme concrete; el se poate înfățișa ca un avantaj sau beneficiu, de
natură materială, cum ar fi: bani, bunuri, titluri de valoare sau dobândirea unei
succesiuni. De asemenea, poate consta în stingerea unor datorii sau în obținerea
altor ava ntaje (de exemplu, autorul omorului spera să fie promovat după
moartea victimei).
În toate aceste cazuri este vorba de interese materiale pe care autorul și le poate
satisface în urma omorului și după comiterea faptei. Dacă omorul se comite cu
ocazia sus tragerii unui bun material din posesia victimei, activitatea
infracțională va constitui omor deosebit de grav în concurs cu infracțiunea de
tâlhărie. În primul caz (omorul calificat), făptuitorul valorifică drepturi sau
obține bunuri sau avantaje pe cale a parent legală, în urma morții victimei,
moartea acesteia deve nind un izvor de efecte juridice, (Vasiliu, 1975, p. 83) pe
când, în a doua situație (omor deosebit de grav în concurs cu tâlhărie), bunul
este dobândit ilegal prin smulgerea lui forțată din posesia victimei.

III. Omorul săvârșit asupra soțului sau asupra unei rude apropiate [art.
175 lit. c) C.pen.] .O aseme nea faptă relevă un pericol extrem, deoarece
victima, mizând pe afec țiunea presupusă a autorului, nu este avizată despre
intențiile acestuia și nu ia mă suri de apărare, ceea ce poate să înlesnească
comiterea infracțiunii. În acest caz, autorul încalcă nu numai îndatorirea de a
respecta viața celorlalte persoane, dar și pe aceea de a respecta viața membrilor
familiei.
Sfera subiecților pasivi este precis limitată de lege pentru a opera agravanta pe
care o analizăm.
Calitatea de soț rezultă numai dintr -o căsătorie legal încheiată. Ca urmare,
concu binii, chiar dacă au conviețuit în acest mod multă vreme, având și copii
recunoscuți, nu sunt asimilați cu soții. Căsătoria durează până la desfacerea ei,
potrivit legii, deci până când pronunțarea unei hotărâri d e divorț a rămas
irevocabilă. (Dreptul, Trib. București, Secția a II a penală, decizia nr. 96/2000,
6/2001, p. 54) Despărțirea în fapt a soților nu are relevanță. (R.R.D., Trib.
Suprem, secția penală, decizia nr. 113/1989, 181/1989, p. 59) În cazul nulității
căsătoriei, dacă hotărârea care cons tată nulitatea rămâne definitivă după
pronunțarea condamnării pentru omor calificat, această din urmă soluție poate
fi supusă revizuirii.
Calitatea de rude apropiate o au, potrivit art. 149 C.pen., ascendenții și desce n-
denții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin
adopție, potrivit legii, astfel de rude. Nu interesează gradul de rudenie în linie
ascendentă sau descendentă.
Dacă făptuitorul a fost în eroare cu privire la calitatea de soț sau de rudă apro –
piată a victimei, răspunderea sa penală se stabilește pentru omor simplu. Dacă
eroarea este inversă, în sensul că autorul credea că omoară o rudă, deși în
realitate victima este o persoană străină de familia inculpatului, răspunderea
autorului va fi limitată la infracțiunea de omor simplu, deoarece legea nu ia în
considerare decât agravantele efectiv realizate.
Fiind vorba de o circumstanță personală, aceasta nu se răsfrânge asupra partici –

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 31 panților lipsiți de calitatea respectivă, chia r dacă aceștia au cunoscut legătura
de rudenie dintre părți. În cazul infracțiunii de omor calificat prevăzut de art.
175 alin. (1) lit. c) C. pen., nu sunt aplicabile dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. b)
C. pen. privind circumstanța agra vantă ce se referă la săvârșirea infracțiunii
„prin violențe asupra membrilor familiei”.5

IV. Omorul săvârșit profitând de starea de neputință a victimei de a se
apăra [art. 175 lit. d) C. pen.] .Agravanta se justifică prin aceea că, pe de o
parte, omorul asupra unei persoane care se află în stare de neputință de a se
apăra, se săvârșește mai ușor, iar pe de altă parte, cel care profită de o
asemenea stare a victimei pentru a o ucide vă dește un grad sporit de pericol
social.
Sunt în neputință de a se apăra persoanele care, datorită unei stări fizice sau
psihice ori datorită altor împrejurări, nu pot reacționa împotriva agresorului
(persoa nele care suferă de o infirmitate fizică sau psihică, cele de vârstă
fragedă, cele aflate în totală stare de epuizare fizică sau în stare de beție
completă etc.). Această cir cumstanță este incidentă și în situația când omorul a
fost săvârșit asupra unei per soane care, deși nu suferea de nici o infirmitate în
momentul faptei, nu a avut posi bilitatea de a se apăra (de exemplu, dormea ), iar
făptuitorul a profitat de această sta re pentru a comite fapta. Starea de neputință
fizică sau psihică a victimei de a reac ționa, apărându -se în fața atacului, trebuie
să fie exterioară activității autorului, adică să nu se datoreze faptelor acestu ia.
Textul utilizează expresia „profitând de starea de neputință”, ceea ce înseamnă
că, alături de condiția imposibilității de apărare, trebuie să subziste și condiția
„folosirii acestei stări” de către făptuitorul în cauză. Avem deci, două condiții
corel ative, și anu me, una privind victima, cealaltă pe făptuitor, iar una fără
cealaltă nu este sufi cientă pentru a caracteriza această formă a omorului
calificat. A profita de starea de neputință a victimei de a se apăra, presupune
cunoașterea de către făptu itor a condiției precare a victimei și hotărârea
acestuia de a se folosi de această stare a victimei pentru a o ucide.

V. Omorul săvârșit prin mijloace care pun în pericol viața mai multor per –
soane [art. 175 lit. e) C. pen.] .Pericolul social al omorului săvârșit în această
împrejurare decurge din faptul că mijloacele folosite pentru uciderea victimei,
prin natura lor (bombe, gaze asfixiante, incendii) sau prin modul cum sunt
folosite, pun în pericol viața mai multor persoane, creează posibilitatea ucider ii
unei pluralități de subiecți pasivi.
Pericolul pentru viața mai multor persoane nu este obligatoriu să rezulte în mod
exclusiv din natura mijloacelor de ucidere folosite, ci și din împrejurările sau
circums tanțele cu care, în concret, se asociază acel e mijloace, agravând
pericolul. În toate cazurile, făptuitorul trebuie să aibă cunoștință de existența
acestor circumstanțe la care expune, prin fapta sa, viața mai multor persoane,
urmărind sau acceptând pro ducerea rezultatului.
Existența acestei circu mstanțe presupune simpla folosire a unor mijloace care

5I.C.C.J., S.U., decizia nr. IV/2005, recurs în interesul legii (M. Of. nr. 15 din 9 ianuarie 2006).

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 32 pun în pericol viața a două sau mai multor persoane; dacă în fapt, inculpatul,
prin acțiunea sa, a ucis două sau mai multe persoane, el va fi tras la răspundere
pentru infrac țiunea de omor deosebit de grav. Din punct de vedere subiectiv
este necesar să se stabi lească că făptuitorul a știut că mijloacele folosite la
uciderea victimei sale au pus în pericol viața mai multor persoane.

VI. Omorul săvârșit în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu
sau publice ale victimei [art. 175 lit. f) C. pen.] .Această circumstanță de
calificare are în vedere, de regulă, omorul care se co mite dintr -un sentiment de
nemulțumire sau de răzbunare pentru modul în care vic tima, în cadrul
îndatoririlor de se rviciu sau publice, a satisfăcut interesele ori preten țiile
autorului. Există această circumstanță și atunci când făptuitorul ucide pentru a
împiedica victima să -și exercite îndatori rile de serviciu.
De remarcat că, în cazul în care victima îndeplinește o funcție importantă pe
linie de stat sau politică, fapta se încadrează în art. 160 C. pen., dacă sunt
realizate și celelalte condiții cerute în cazul acestei infracțiuni.
Avem îndoieli asupra soluționării corecte a unei spețe în practica judiciară, în
legătură cu această agravantă. În fapt, s -a reținut că un ofițer de poliție a fost
omorât în legătură cu modul abuziv în care a procedat, pălmuind și amenințând
pe inculpat care a refuzat să se legitimeze. Instanța a motivat că, în asemenea
situații, nu se aplică agravanta prevăzută în art. 175 lit. f) C. pen. (Dreptul,
8/2000, p. 55)
Din modul cum se exprimă legiuitorul, pare să rezulte că în toate cazurile de
omor în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale victimei operează
agravanta, deoarece nu face nicio deosebire după cum victima și -a îndeplinit
corect ori incorect obligațiile de serviciu. Pericolul sporit al faptei de omor, în
aceste cazuri, constă în aceea că autorul acționează condus de dorința de a se
răzbuna pe victimă, dar nu pentru o neînțelegere personală, ci din cauza felului
în care aceasta își exercită, în general, atribuțiile de serviciu.
În doctrină se subliniază, de asemenea, că agra vanta operează, fie că
nemulțumirea făptuitorului față de funcționar era justă, fie in justă. (Dongoroz,
1971, p. 193) . Calitatea deținută de victimă poate să se refere și la funcții care
implică exercițiul autorității de stat.

VII. Omorul săvârșit pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de
la urmărire, arestare ori de la execu tarea unei pedepse [art. 175 lit. g) C.
pen.] . Peri colul social sporit al omorului săvârșit în aceste condiții decurge din
scopul urmărit de făptuitor, și anume, de a se sustrage pe sine ori alte persoane
de la răspun derea penală (de la urmărirea penală, de la arestarea preventivă sau
de la executarea unei pedepse). Termenul „urmărire” are, credem, atât sensul
de urmărire fizică (făp tuitorul surprins în flagrant delict este urmărit de o
persoană pentru a fi prins și predat organelor de stat), cât și sens ul de urmărire
penală (făptuitorul, de exemplu, săvârșind o faptă pentru care s -a început
urmărirea penală contra sa, comite un omor pentru a împiedica activitatea de
tragere la răspundere penală). Această fază a pro cesului penal are ca obiect
strângerea probelor necesare cu privire la existența in fracțiunilor, identificarea

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 33 infractorilor și stabilirea răspunderii acestora. Prin „ares tare” se înțelege atât
arestarea ca măsură preventivă, cât și arestarea în vederea exe cutării pedepsei,
măsură luată în baza unei hotărâri de condamnare definitivă, iar prin
„executarea unei pedepse” se înțeleg măsurile luate pentru aducerea la îndepli –
nire a dispozițiilor privind executarea pedepselor principale, complementare ori
accesorii.
În cazul agravantei prevăzute în art. 175 lit. g) C. pen., fapta inculpatului nu
aduce atingere numai relațiilor sociale care formează obiectul juridic al
infracțiunii de omor, dar și relațiilor sociale privitoare la înfăptuirea justiției.
Pentru existența elementului circumstanțial la care ne referim, nu interesează
dacă scopul în care a acționat făptuitorul a fost sau nu realizat; este suficient să
se constate că el a fost urmărit prin săvârșirea omorului. Dacă scopul lipsește,
agravan ta nu poate fi aplicată.

VIII. Omorul săvârșit pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei
infrac țiuni [art. 175 lit. h) C. pen.] .Există această circumstanță agravantă,
indiferent dacă infracțiunea a cărei să vârșire a fost înlesnită sau ascunsă a fost
comisă chiar de cel care a săvârșit omorul s au de o altă persoană. De asemenea,
pentru existența agravantei este necesară și suficientă dovada scopului urmărit,
indiferent dacă acest scop s -a realizat ori nu.
Textul de lege folosește expresia „altă infracțiune” în sens larg, referindu -se la
orice f aptă pe care legea o pedepsește ca infracțiune consumată sau tentativă
(art. 144 C. pen.); prin urmare, agravanta operează și omorul se consideră
calificat, chiar în cazul în care infracțiunea a cărei ascundere sau înlesnire s -a
urmărit a rămas în faza de tentativă pedepsibilă.

IX. Omorul săvârșit în public [art. 175 lit. i) C. pen.] .O asemenea
împrejurare evidențiază un grad sporit de periculozitate a infrac torului, iar
fapta are un mare ecou social, determinând o nesiguranță publică privind viața
ca valoare socială. Legiuitorul stabilește înțelesul expresiei „ faptă săvârșită în
public” prin dispozițiile interpretative ale art. 152 C. pen.
Omorul este săvârșit în public atunci când s -a comis într -un loc public (stradă,
piață, parc public, gară, port et c.) sau în orice alt loc accesibil publicului (sală
de spectacole, școală, muzeu, instituție etc.), dacă sunt de față două sau mai
multe persoane ori chiar într -un loc neaccesibil publicului dar cu intenția ca
fapta să fie auzită, iar acest rezultat s -a produs față de două sau mai multe
persoane; sau într -o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția
reuniunilor cu caracter de familie.6
Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme . În ce privește formele, modalitățile și sancțiunile aplicabile,
observăm că, fiind o infracțiune materială, de rezultat, susceptibilă de
desfășurare în timp, in fracțiunea de omor calificat presupune și forme
imperfecte. Actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate. Tentativa

6A se vedea L. Heghelegiu , Omor săvârșit în public. Port fără drept de armă albă. Concurs între infracțiunile prevăzute de art.
171 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art.11 pct. 1 din Legea nr. 61/1990, republicată, Dreptul nr. 1/2004, p. 137.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 34 este incriminată și sancționa tă potrivit dispoziției din art. 175 alin. ultim. C.
pen. Consumarea are loc în momentul în care, datorită acțiunii de uci dere,
victima a decedat.
B. Modalități. Omorul calificat prezintă diferite modalități normative prevă zute
de lit. a) -i) din art. 175 (1) C. pen. În afară de aceste modalități normative,
omorul calificat poate prezenta numeroase și variate modalități faptice,
determinate de îm prejurările concrete în care a fost săvârșită fiecare faptă.
C. Sancțiuni. Omorul calificat se pedepsește mai a spru decât omorul simplu, și
anume, cu închisoare de la 15 la 25 ani și interzicerea unor drepturi.

2.1.3. Omorul deosebit de grav
Conținutul legal
În cazul omorului, legiuitorul a prevăzut circumstanțele care atribuie
infracțiunii caracter deosebit de grav în art. 176 C. pen. Acestea constau în să –
vârșirea omorului:
a) prin cruzimi;
b) asupra a două sau mai multe persoane;
c) de către o persoană care a mai săvârșit un omor;
d) pentru a săvârși sau ascunde săvârșirea unei tâlhării sau piraterii;
e) asupra unei femei gravide;
f) asupra unui magistrat, polițist, jandarm ori asupra unui militar, în timpul
sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau p ublice ale
acestora;
g) de către un judecător sau procuror, polițist, jandarm sau militar în timpul
sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale
acestora7.

I. Omorul săvârșit prin cruzimi [art. 176 lit. a) C. pen.] .
Cu toate că înțelesul termenului de cruzimi nu este determinat de lege, atât din
lucrările de specialitate, cât și din soluțiile pronunțate de instanțele
judecătorești, se desprinde o semnificație care a întrunit consensul general.
Astfel, dicționarul juridic penal definește cruzimile ca o „manifestare de
ferocitate în comiterea unei infracțiuni de natură să provoace suferințe
chinuitoare, prelungite, victimei”; (Antoniu, 2003, p. 84) tot astfel, în dic –
ționarul limbii române, înțelesul cuvântului „crud” este identic cu cel juridic:
„care se desfată la suferințele altuia” (Șeineanu, 1992, p. 180) sau „atitudine,
faptă crudă, ferocitate, barbarie”. (Dicționarul limbii române, 1975, p. 195)
În practica judiciară, s -a considerat că omorul este săvârșit prin cruzimi, atunci
când făptuitorul a conceput și executat fapta, folosind metode cauzatoare de
suferințe prelungite și de maximă intensitate, realizând astfel, alături de
rezultatul con stând în suprimarea vieții victimei și un al doilea rezultat,
constând în chinui rea ei fizică sau morală. Au fost socotite ca întrunind
elementele omorului deosebit de grav săvârșit prin cruzimi: stropirea victimei
cu benzină, după care i s -a dat foc, (R.R.D., 10/1989, p. 60) biciuirea victi mei

7Introdu s prin Legea nr. 278/2006.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 35 cu sârmă împletită; aplicarea de multipl e lovituri cu un corp tăios și un timp
îndelungat, astfel încât să se provoace suferințe prelungite; (R.R.D., 9/1989, p.
60) aplicarea de lovituri care zdrobesc globii oculari ai victimei. (C.D., 1980, p.
286)
În cazul actelor de violență repetate, trebuie să se facă distincție între situațiile
în care aceste acte au semnificația de a chinui victima și de a -i prelungi
suferințele în mod inutil, față de situațiile în care repetarea loviturilor nu
exprimă, prin specificul și obiectul folosit, decât modalitatea de a realiza
uciderea. În acest din urmă caz nu se face aplicarea agravantei.
Actele de cruzime comise de făptuitor cu prilejul omorului provoacă implicit și
un sentiment de oroare celor din jur ori de groază însoțită de o puternică
reprobare a josniciei și a lipsei de omenie a infractorului.

II. Omorul săvârșit asupra a două sau mai multor persoane [art. 176 lit. b)
C. pen.]
În practica judiciară s -a decis că această agravantă operează atunci când două
sau mai multe persoane au fost ucise de infractor sau infractori în aceeași
împrejurare sau cu aceeași ocazie, indiferent dacă omorul multiplu s -a produs
printr -o singură acțiune ( de exemplu, detonarea unei bombe), sau prin mai
multe acțiuni (de exem plu, trăgând succesiv focuri de armă asupra mai multor
victime, lovind cu cuțitul două sau mai multe persoane etc.).
Agravanta se aplică numai dacă se produce efectiv moartea a cel puțin două
persoane, caz în care ne aflăm în prezența omorului deosebit de grav în formă
consumată, sau dacă activitatea de ucidere îndreptată împotriva a două sau mai
multor persoane rămâne fără rezultatul cerut de lege, în sensul că nu se produce
moartea nici uneia dintre aceste persoane, caz în care ne aflăm în prezența
tentativei la infrac țiunea de omor deosebit de grav.
Actele de violență, comise cu intenția de a ucide în aceeași împrejurare, asu pra
a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracțiunea de omor,
simplu, calificat sau deosebit de grav, comisă asupra unei singure persoane, cât
și tentativa de omor, după caz simplu, calificat sau deosebit de grav, af late în
concurs, atunci agravanta prevăzută în art. 176 alin. (1) lit. b) din C. pen. nu
este aplicabilă.8
Pentru aplicarea agravantei, făptuitorul trebuie să aibă reprezentarea consecin –
țelor constând în suprimarea vieții a două sau mai multor persoane, să
urmărească sau să accepte un asemenea rezultat în împrejurările în care
acționează.

III. Omorul săvârșit de o persoană care a mai comis un omor [art. 176 lit.
c) C. pen.] .Circumstanța agravantă se referă la un antecedent al făptuitorului –
săvâr șirea anterioară a altui omor, împrejurare care demonstrează persistența
autorului în c eea ce privește săvârșirea faptei și îl caracterizează ca deosebit de
periculos.

8I.C.C.J., S.U., decizia nr. V/2006, recurs în interesul legii (M. Of. nr. 492 din 7 iunie 2006).

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 36 Prin „omor”, în cazul art. 176 lit. c) C. pen., se înțelege numai fapta prevăzută
în Codul penal cu această denumire. În consecință, antecedentul cerut de lege
făptuito rului nu există dacă acesta a săvârșit anterior o altă infracțiune care a
avut ca urmare moartea unei persoane (Papadopol, 2/1977, p. 96) (de exemplu:
pruncucidere, ucidere din culpă, loviri sau vătă mări cauzatoare de moarte, viol
care a avut ca urmare moartea victimei etc.).
Unii autori și -au exprimat părerea că omorul săvârșit anterior ar trebui să fie un
omor consumat. (Dongoroz, 1971, p. 198)(Loghin, 1983, p. 61)
Alți autori au opinat, dimpotrivă, că nu ar fi neapărat necesar ca omorul
anterior să fie un omo r consumat, antecedentul făptuitorului putând fi și o
tentativă de omor. (Grigoraș, 8/1975, p. 39) . Acest ultim punct de vedere este
împărtășit, în general, și în practica judiciară9.
Aplicarea agravantei implică un omor anterior care să nu fi fost săvârșit într -o
împrejurare care înlătură caracterul penal al faptei, ca de exemplu, în legitimă
apărare, deoarece, în caz contrar, nu se poate vorbi de omor, în sensul
dispozițiilor art. 174 C. pen.
În practica judiciară s -a decis, că nu interesează dac ă făptuitorul a fost sau nu
reabilitat pentru omorul săvârșit anterior,10 dacă acest omor a fost amnistiat, ori
dacă, în ceea ce îl privește, a intervenit sau nu prescripția. Incriminând omorul
deosebit de grav, legiuitorul a avut în vedere un antecedent al făptuitorului, și
anume, săvârșirea anterioară a altui omor și acest antecedent există,
caracterizându -l ca deosebit de periculos, indiferent dacă a intervenit sau nu
reabilita rea, amnistia ori prescripția, cu atât mai mult cu cât aceste împrejurări
înlătură numai răspunderea penală sau consecințele condamnării, nu și fapta în
realitatea ei.
În literatura juridică s -a exprimat și punctul de vedere contrar, în sensul că nu
există agravanta pe care o analizăm, în cazul în care omorul anterior s -ar afla în
vreuna din situațiile la care se referă art. 38 C. pen.; aceste cazuri, excluzând
starea de recidivă, împiedică și luarea în considerare a omorului ca antecedent
susceptibil să atragă aplicarea agravantei. (Dongoroz, 1971, p. 198)
Circumstanța este personal ă și, în consecință, nu se transmite participanților.
Aceștia vor răspunde pentru omor deosebit de grav numai dacă și în persoana
lor există antecedentul cerut de lege autorului.

IV. Omorul săvârșit pentru a comite sau ascunde săvârșirea unei tâlhării
sau piraterii [art. 176 lit. d) C. pen.] .Împrejurarea care atribuie acestui omor
caracter deosebit de grav constă în sco pul special urmărit de făptuitor, care
trebuie să fie săvârșirea sau ascunderea să vârșirii unei tâlhării sau piraterii.
Întrucât tâlhăria și pirateria sunt infracțiuni care prezintă ele însele un grad
ridicat de pericol social, scopul urmărit de făptuitor face ca omorul săvârșit să
depășească, prin gravitatea sa, atât omorul simplu, câ t și omorul cali ficat. La
aceasta se adaugă și periculozitatea mult sporită a făptuitorului, care, săvâr șind

9Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 2201/1983, C.D. 1983, p. 224; Trib. Suprem, în compunerea prevăzută de art. 39
alin. (2) și (3) din fosta Lege nr. 58/1968 pentru organizarea judecătorească, decizia nr. 17/1979, C.D. 1979, p. 403.
10Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 2899/1976, C.D. 1976, p. 328; Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 3319/1976,
R.R.D. nr. 7/1975, p. 7 2.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 37 fapta, manifestă, totodată, o lipsă de respect, atât față de patrimoniul persoanei,
cât și față de dreptul la viața omului, care este bunul cel m ai de preț al acestuia.
Dacă în cazul omorului calificat prevăzut în art. 175 lit. h) C. pen., făptuitorul
urmărește, prin săvârșirea faptei, înlesnirea sau ascunderea oricărei infracțiuni,
în cazul omorului deosebit de grav prevăzut în art. 176 lit. d) C . pen. scopul
este restrâns numai la săvârșirea sau ascunderea unei tâlhării sau piraterii.
Întrucât, atât agravanta prevăzută în art. 175 lit. h) C. pen., cât și cea prevăzută
în art. 176 lit. c) C. pen., se referă la o aceeași împrejurare – scopul comite rii
omorului – aplicarea uneia dintre aceste agravante exclude aplicarea, în același
timp, a celeilalte. Încadra rea faptei în dispozițiile art. 176 lit. d) C. pen. este
însă compatibilă cu aplicarea ce lorlalte circumstanțe agravante ale omorului.
Pentru aplicarea agravantei, așa cum rezultă și din această speță, este suficient
ca scopul special urmărit de făptuitor să existe în momentul săvârșirii
omorului. Dacă acest scop s -a realizat efectiv, adică făptuitorul a săvârșit
tâlhăria sau pirateria, răspund erea sa penală se va stabili atât pentru omor
deosebit de grav, potrivit art. 176 lit. d) C. pen., cât și pentru tâlhărie sau
piraterie. (Dongoroz, 1971, p. 98) (Loghin, Omorul comis pentru a săvârși sau a
ascunde săvârșirea unei tâlhării sau piraterii, 1989 , p. 45)
Circumstanța agravantă prevăzută în art. 176 lit. d) C. pen., referindu -se la
scopul săvârșirii omorului, deci la latura subiectivă a infracțiunii, este o
circumstanță perso nală. În consecință, ea nu se răsfrânge asupra
participanților,11 afară de cazul în care aceștia au acționat și ei cu același
scop.12
Omorul deosebit de grav prevăzut în art. 176 lit. d) C. pen. se deosebește de
tâlhăria prevăzută în art. 211 alin. (3) C. pen, prin aceea că, în cazul tâlhăriei,
făptuitorul nu acțione ază cu intenția de a ucide, ci cu intenția de a săvârși furtul
cu vio lență, moartea victimei fiind un rezultat mai grav decât cel intenționat
(praeterintenție).

V. Omorul săvârșit asupra unei femei gravide [art. 176 lit. e) C. pen.] .
Acțiu nea de ucider e a unei femei gravide produce efecte adânci în viața
socială, fiind privită ca o manifestare deosebit de periculoasă. O asemenea
faptă cauzează moartea a două ființe și lezează simțământul firesc al
respectului față de fenomenul creației ființei umane, av ând totodată consecințe
multiple la nivelul familiei și grupului social respectiv.
Graviditatea este o stare fiziologică ce se stabilește medical sau prin orice alte
mijloace. Nu are semnificație stadiul evoluției sarcinii, deoarece textul
folosește expresia „femeie gravidă”, fără nici o limitare. Fătul reprezintă numai
o speranță de viață și, ca urmare, nu se pretinde via bilitatea lui.
Starea de graviditate trebuie să fie reală, pentru ca agravanta să fie aplicabilă.
În momentul în care făptuitorul săvârșește actul de ucidere el trebuie să
cunoască starea de graviditate a victimei.

11Trib. Suprem, în compunerea prevăzută de art. 39 alin. (2) și (3) din fosta Lege pentru organizarea judecătorească nr.
58/1968, decizia nr. 15/1987, R.R.D. nr. 6/1987, p. 77; Trib. Suprem secția penală, decizia nr. 23/1987, R.R.D. nr. 1/1988.
12Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 8/1987, R.R.D. nr. 4/1988, p. 78.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 38

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 39
VI. Omorul săvârșit asupra unui magistrat, polițist, jandarm ori asupra
unui militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndato ririlor de
serviciu sau publice ale acestora [art. 176 lit. f)C. pen.] . Rațiunea cuprinderii
unei asemenea agravante în Codul penal decurge din cali tatea subiectului pasiv
de purtător al autorității de stat, fie că este judecător, procuror, jandarm sau
militar. Evident, pentru a se reține această circumstanță, funcționarul trebuie să
se afle în timpul serviciului sau fapta să se comită în legătură cu îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei.

VII. Omorul săvârșit de către un judecăt or sau procuror, polițist, jandarm
sau militar, în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de
serviciu sau publice ale acestora [art. 176 lit. g) C. pen.] .Această
împrejurare agravantă a fost introdusă prin Legea nr. 278/2006 și se referă la
calitatea specială a subiectului activ al infracțiunii de omor și anume: judecător,
procuror, polițist, jandarm sau militar.
În opinia legiuitorului comiterea unui omor de către o persoană care reprezintă
autoritatea, care are atribuții în apărarea liniștii și ordinii publice, în menținerea
legalității și a ordinii de drept, constituie o împrejurare deosebit de gravă.
Pentru reținerea acestei circumstanțe se cere să existe o legătură între
îndatoririle de serviciu sau publice ale acestora și activitatea infr acțională de
ucidere.
Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme . Actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate. Tentativa
este incriminată și sancționată potrivit dispoziției din art. 176 alin. ultim. C.
pen. Consumarea are loc în momentul în care, datorită acțiunii de uci dere,
victima a decedat.
B. Modalități. Omorul deosebit de grav prezintă diferite modalități normative
prevăzute de lit. a) -g) din art. 176 (1) C. pen. În afară de aceste modalități
normative, omorul deosebit de grav poate prezenta numeroase și variate
modalități faptice, determinate de îm prejurările concrete în care a fost săvârșită
fiecare faptă.
C. Sancțiuni. Legea pedepsește omorul deosebit de grav mai aspru decât
omorul calificat, și anume, cu detențiune pe viață sau închisoare de la 15 la 25
ani și interzicerea unor drepturi.

2.1.4. Pruncuciderea
Conținutul legal
Potrivit art. 177 C. pen., pruncuciderea constă în uciderea copilului
nou-născut, săvârșită imediat după naștere de către mama aflată într -o stare
de tulburare prici nuită de naștere, și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7
ani.
Infracțiunea de pruncucidere reprezintă o varietate a infracțiunii de omor

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 40 săvârșită în condiții specifice care justifică incriminarea distinctă și atenuarea
sancțiunii pen ale.
Condiții preexistente
A. Obiectul infracțiunii. a) Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale
care ocrotesc dreptul la viață al copilului nou -născut și care sunt vătămate prin
atingerea adusă valorilor sociale apărate de legea penală pr in incrimi narea
acestei fapte.
b)Obiectul material constă în corpul copilului nou -născut, deoarece asupra
acestuia se exercită nemijlocit activitatea de ucidere.
B.Subiecții infracțiunii. a) Subiectul activ al infracțiunii de pruncucidere nu
poate fi decât mama copilului nou -născut. Așadar, pruncuciderea este o
infracțiune cu autor unic, calificat.
Infracțiunea de pruncucidere este, ca și infracțiunea de omor, susceptibilă de a
fi săvârșită de mai multe persoane.13 Într-adevăr, mama copilului nou -născu t
poate fi ins tigată sau ajutată la uciderea copilului nou -născut de către o altă
persoană, străină față de copilul ucis, sau dimpotrivă, rudă apropiată a acestuia
(de exemplu, de tatăl sau bunica copilului). De asemenea, este posibil ca, la
rândul său, m ama copilului nou -născut să instige sau să ajute o altă persoană la
uciderea acestui copil, persoa nă care poate avea sau nu calitatea de rudă
apropiată a copilului ucis.
Deși în literatura de specialitate au existat vii controverse cu privire la
sancțion area participanților în astfel de cazuri, considerăm că, dacă mai multe
persoane comit un omor asupra copilului nou -născut, atunci mama, dacă s -a
aflat în situația arătată în norma de incriminare, beneficiază de regimul juridic
atenuat, ceilalți răspund pe ntru omor calificat [art. 175 lit. c) și d)], dacă sunt
rude apropiate cu victima, ori art. 175 lit. c), dacă nu sunt rude apropiate.
b) Subiectul pasiv al infracțiunii trebuie să aibă calitatea de copil nou -născut,
indiferent dacă a fost născut din căsă torie sau din afara căsătoriei.

Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a)Elementul material constă într -o acțiune (inacțiune) de
ucidere exercitată asupra victimei, prin orice mijloace apte a suprima viața
acesteia, re zultat care se constată, de regulă, prin acte medico -legale.
Infracțiunea se poate ma nifesta prin omisiunea îndeplinirii unor acte de
importanță vitală pentru copil, cum ar fi nehrănirea copilului, lăsarea în frig,
abandonarea copilului într -un loc sau mod care -l expune la moarte și pe care
mama avea obligația legală să le execute.
O cerință esențială este aceea ca acțiunea sau inacțiunea îndreptată spre uci –
derea victimei să aibă loc „imediat după naștere”: se fixează astfel timpul de
comitere al infracțiunii, sau perioada de tim p în care uciderea copilului nou –
-născut atrage calificarea de pruncucidere. Momentul inițial al acestei perioade
este momentul în care s -a terminat expulza fătului și acesta dobândește viața

13Spre deosebire de celelalte legislații, Codul penal italian reglementează expres tratamentul penal al participanților la
pruncucidere.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 41 extrauterină (chiar dacă nu a fost încă separat de mamă prin tă ierea cordonului
ombili cal și chiar dacă nu s -a eliminat placenta), adică momentul terminării
nașterii fiziolo gice, iar momentul final este la scurt timp după aceasta, atât timp
cât se mențin semnele naș terii recente pe corpul copilului.
O altă cerință esențială pentru existența pruncuciderii, este starea de tulburare
pricinuită de naștere; interpretarea acestei expresii trebuie făcută prin prisma
datelor științelor medicale și psihologice, dată fiind importanța actului biologic
al nașterii și a fazei i mediat următoare acestuia. Psihologia nașterii
înregistrează printre cele mai caracteristice manifestări psihice care însoțesc
procesul nașterii, alături de puternicele senzații de durere specifice acesteia și o
serie de emoții, sentimente, afecte, cum sun t: teama sau frica de naș tere,
temerea de a nu muri în cursul nașterii, teama de a nu naște un copil mort sau
cu malformații monstruoase, teama față de pericolele reale care amenință viața
femeii sau a copilului, temeri care izvorăsc din alte cauze, cum ar fi
perspectivele nefa vorabile ale propriei situații materiale și sociale sau ale
copilului, ori sentimentele de rușine și dezonoare, în cazul nașterii în afara
căsătoriei etc. Toate aceste emoții, sentimente, dispoziții, afecte, fac parte însă
din cadr ul proceselor afective normale. (Roșca, 1966, p. 375)
Noțiunea de „tulburare pricinuită de naștere” nu se referă însă la stările psihice
normale, ci la tulburările de natură psihopatologică, adică la st ările
psihopatologice consecutive nașterii. Ele pot fi provocate de diverși agenți
nocivi, de variate naturi sau origini care acționează apoi, prin efectele lor,
asupra stării de responsabilitate a femeii (asupra capacității de a înțelege și voi,
adică asu pra conștiinței și voinței), pe care o diminuează sau restrânge, făcând
să scadă controlul conștiinței asupra con duitei personale până la limita
premergătoare iresponsabilității. (Jung, 10/2002, p. 166)
b) Urmarea imediată. Specific infracțiunii de pruncu cidere este ca acțiunea sau
omisiunea socialmente periculoasă să aibă ca rezultat moartea copilului
nou-născut. Moartea victimei trebuie să fie consecința acțiunii făptuitorului
asupra copilului nou -născut.
c)Legătura de cauzalitate. De asemenea, este ne cesar ca, între actul de agresiu –
ne comis de mamă asupra propriului copil și rezultatul, constând în moartea
copilului, să se stabilească legătura de la cauză la efect.
B. Latura subiectivă. Ținând seama de corelația dintre obiectiv și subiectiv, se
impun e a semnala că și sub aspectul laturii subiective este necesar ca intenția
de a ucide, care prezidează săvârșirea faptei, să se fi născut sau să se fi format
ca urmare și sub impulsul stării de tulburare psihică consecutiv nașterii, în
condițiile unei resp onsabilități afectate de această stare. Intenția de a ucide s -ar
putea manifesta, în acest caz, ca intenție spontană, repentină sau
impetuoasă, (Rătescu, p. 78) caracterizată prin aceea că se naște și se execută,
sub influența acestei tulburări psihice, si multan sau în interva lul de timp cât
aceasta persistă, fiind incompatibilă cu premeditarea.

Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme. Pruncuciderea fiind, ca și omorul, o infracțiune materială care are ca
urmare imediată producerea unui rezultat, este susceptibilă de desfășurare în

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 42 timp și deci de efectuarea unor forme imperfecte: acte pregătitoare
(preparatorii) și tenta tivă. Cele două forme nu sunt pedepsite în cazul
infracțiunii de pruncucidere.
Infracțiunea se consumă în momentul în care acțiunea d e ucidere a produs
moartea copilului. Dacă nu se produce rezultatul, violențele exercitate se vor
putea încadra în unul din textele care incriminează lovirile sau vătămările
corporale (art. 180 -182 C. pen.),
B. Modalități. Pruncuciderea poate prezenta diferite modalități faptice,
determi nate de împrejurările în care s -au comis faptele; de aceste modalități se
va ține seama la stabilirea pedepsei, în măsura în care ele s -au răsfrânt asupra
stării de tulburare.
C. Sancțiuni. Infracțiunea de pruncucidere este sancționată cu pedeapsa închi –
sorii de la 2 la 7 ani.
2.1.5. Uciderea din culpă
Conținut legal
Potrivit art. 178 C. pen. infracțiunea constă în uciderea din culpă a unei
persoane. Fapta este mai gravă când s -a petrecut ca urmare a nerespectării
dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii
sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activități, ori când uciderea este
săvârșită de un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, având în sânge o
îmbibație alco olică care depășește limita legală sau care se află în stare de
ebrietate, tot astfel dacă fapta este săvârșită din culpă de orice altă persoană în
exercițiul profesiei sau meseriei și care se află în stare de ebrietate. Fapta este
deosebit de gravă dacă s -a cauzat moartea a două sau mai multor persoane.
Condiții preexistente
A. Obiectul infracțiunii. a) Obiectul juridic special al acestei infracțiuni îl
consti tuie relațiile sociale a căror dezvoltare și desfășurare nu este posibilă fără
ocrotirea vieții omului, chiar în raport cu faptele comise din culpă, care ar
putea aduce atingere acestei valori sociale fundamen tale.
b) Obiectul material este constituit din corpul fizic al omului asupra căruia se
exercită acțiunea (inacțiunea) făptuitorului.
B. Subiecții infracțiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoană care
îndeplinește condițiile legale pentru a răspunde penal. Uneori, legea cere să
existe o anumită calitate – conducătorul de vehi cul cu tracțiune mecanică sau
orice altă persoană aflată în exe rcițiul profesiei sau al meseriei – a subiectului
activ, dar nu pentru existența variantei simple, ci a variantelor agravate ale
infracțiunii.
După unii autori, la infracțiunile din culpă ar fi posibil coautoratul ca formă de
participație, atunci când re zultatul este produs prin actele culpabile săvârșite
simultan sau succesiv de mai multe persoane; în acest caz, toate persoanele
care au produs rezultatul comun vor fi socotite coautori ai faptei din
culpă. (Dongoroz, 1971, p. 124)
b) Subiect pasiv al infra cțiunii este persoana ucisă din culpă.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 43
Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a) Elementul material se realizează, ca și în cazul
omorului, printr -o acțiune sau inacțiune.
Dintr -un punct de vedere exclusiv material, o diferență între cele două activități
infracționale nu există, deoarece o armă este declanșată în direcția victi mei
printr -o mișcare similară, indiferent de caracterul intenționat sau neintenționat
al actului. Cu toate acestea, actul intenționat și cel din culpă sunt esențial
difer ite.
Actul de omor intenționat dă expresie unei conduite violente, reprezentând o
formă de manifestare a făptuitorului care a luat hotărârea de a suprima viața
unei per soane și se folosește de mijloace apte să realizeze acest scop. În
materie de ucidere din culpă, nu avem un act de violență, ci o conduită greșită a
agentului într -o situație peri culoasă, sus ceptibilă ca, în anume împrejurări, să
producă consecințe grave pentru viața persoanei.14
Pe lângă majoritatea manifestărilor umane care sunt lipsite de pericol pentru
viața altor persoane, există și acțiuni – care devin din ce în ce mai frecvente și
care pot afecta profund viața omului – conținând într -o măsură mai mare sau
mai mică, o potențialitate de pericol (conducerea unui autovehicul, mânuirea
unui agregat, dispo zitiv mecanic, aparat, efectuarea unei operații chirurgicale
etc.); în raport cu această situație, se elaborează reguli de diligență care trebuie
respectate (semnali zarea unui obstacol, presiu nea vaporilor sau gazelor într -un
dispozitiv , luarea de măsuri de precauție etc.), spre a ține sub control pericolul
care rezultă din desfășura rea acestor activități și a evita produ cerea de
consecințe grave pentru viața omului.
b) Urmarea imediată. Infracțiunea de ucidere din culpă este o infrac țiune
condi ționată de producerea unui rezultat specific, moartea victimei.
c)Legătura de cauzalitate. Între acțiunea sau inacțiunea ce constituie elementul
material și urmarea imediată a infracțiunii trebuie să se dovedească existența
unei legături de cauzalitate, ceea ce nu întotdeauna este simplu, av ând în
vedere că,în practica judiciară, pot apărea situații în care legătura de cauzalitate
are caracter complex.
B. Latura subiectivă. Uciderea din culpă, după cum o arată și denumirea, se
săvâr șește di n culpă , fie în forma culpei cu previziune (ușurință), fie în forma
culpei simple (neglijență), așa cum sunt definite în art. 19 C. pen.
Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme. Cum, în principiu, la infracțiunile săvârșite din culpă nu există o
hotărâre i nfracțională a cărei realizare să fie pregătită și pusă în executare, este
exclusă posibilitatea formelor imperfecte (acte pregătitoare sau tentativă).
Implicit, nici la infracțiu nea de ucidere din culpă nu vor exista aceste forme.
Infracțiunea se consumă în momentul producerii morții persoanei ca rezultat al
activității făptuitorului.

14C.S.J., secția penală, decizia nr. 323/2001, Dreptul nr. 5/2002, p. 58.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 44
B. Modalități. Înafara uciderii din culpă în formă simplă, legiuitorul a prevăzut,
în alineatele următoare ale art. 178 C. pen., mai multe modalități normative
agravate.
Prima modalitate agravată se referă la nerespectarea dispozițiilor legale
referitoare la exercitarea u nei anumite profesii, meserii, activități. Potrivit art.
178 alin. (2) C. pen., pedeapsa pentru ucidere din culpă este mai mare în
situația în care este săvârșită „ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a
măsurilor de preve dere pentru exerciți ul unei profesii sau meserii ori pentru
efectuarea unei anumite activități”. Această modali tate agravată se referă, prin
urmare, la caracterul activității în legătură cu care s -a săvârșit fapta.
Profesionistul sau meseriașul care nu săvârșește fapta în ex ercițiul profesiei sau
meseriei sale răspunde pentru forma simplă sau de bază, în schimb cel care nu
are nicio profesie sau meserie, dar exercită în fapt o activitate specifică și fără
să respecte regulile acestei activități va răspunde pentru ucidere din culpă în
forma agravată.
Potrivit legii este necesar, prin urmare, ca subiectul să fie un profesionist, un
meseriaș, ori să îndeplinească o activitate determinată și să existe reguli,
dispoziții legale, măsuri de prevedere edictate prin diferite acte no rmative,
referitoare la exerci tarea acelei profesii, meserii sau activități pe care subiectul
să nu le fi respectat.
Așa de pildă, o persoană nu este vânător, dar exercitând la un moment dat
această acti vitate, este obligată să se conformeze regulilor s pecifice în materie;
dacă va ucide o persoană din culpă, în exercitarea acestor activități prin
nerespectarea regulilor amintite, va răspunde potrivit art. 178 alin. (2) C. pen.
În practica judiciar ă se face frecvent aplicarea acestei forme agravate de
săvârșire a infracțiunii în cazul accidentelor de circulație ce au ca rezultat
moartea unei sau a unor persoane, urmare a nerespectării regulilor privind
circulația pe drumurile publice, precum și în activitatea medicală.
O altă modalitate normativă agravată este cea din art. 178 alin. (3) C. pen., care
prevede sancțiuni mai severe când uciderea din culpă se săvârșește de un
conducător de vehicul cu tracțiune mecanică având în sânge o îmbibație
alcoolică ce depășește limita legală sau care se află în stare de ebrietate
Prin îmbibație alcoolică sau alcoolemie se înțelege gradul de concentrare a
alcoolului în corpul uman, exprimat în grame la litrul de sânge. (Antoniu, 2003,
p. 29) Limita legală a alcoolemiei care atrage răspunderea penală este arătată în
art. 87 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată,15 care fixează această limită la cel
puțin 0,8‰.
Prin „stare de ebrietate” se înțelege starea de tulburare psihofizică
(psihosenzo rială și neuromusculară) produsă sub influența intoxicației
alcoolice, substanțelor stupe fiante ori a substanțelor toxice însușirilor
psihofizice ale individului.
Problema încadrării juridice a faptei unei persoane care, conducând un

15M. Of. nr. 670 din 3 august 2006.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 45 autovehi cul pe drumul public, având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita
legală sau în stare de ebrietate, accidentează mortal o persoană, a fost pe larg
dezbătută în litera tura juridică. Astfel, unii autori, influențați și de practica judi –
ciară, au considerat că infracțiunea prevăzută în art. 178 alin. (3) C. pen. are
caracter com plex, ea absor bind în conținutul său fapta incriminată în art. 79 din
O.U.G. nr. 195/2002. (Zolyneac, 6/1983, p. 10)(Turianu, 4 -5/1991, p. 58)16 Alți
autori nu împărtășesc această opinie, considerând că fapta incriminată în
legislația circulației rutiere nu se absoarbe în uciderea din culpă, cele două
fapte putând alcătui, eventual, termenii unui concurs formal.17
Practica judiciară neuniformă a condus la necesitatea promovării unui recurs în
interesul legii. Instanța supremă a decis că uciderea din culpă prevăzută în art.
178 alin. 3 din Codul penal, este o infracțiune complexă în care este absorbită
infracțiunea prevăzută în art. 87 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată18.
O altă modalitate privește f apta oricărei persoane care în exercițiul profesiei
sau meseriei, aflându -se în stare de ebrietate provoacă din culpă uciderea unei
persoane. Agravanta se referă numai la cei ce exercită o profesie sau meserie
nu și o altă activitate.
Ultima modalitate n ormativă agravată privește pluralitatea de victime, și anume
dacă prin fapta săvârșită s -a cauzat moartea a două sau mai multe persoane.
Ca urmare, dacă prin fapta săvârșită inculpatul a cauzat, din culpă, moartea a
două persoane, există o singură infracț iune de ucidere din culpă, în forma
agravată prevă zută de art. 178 alin. (5) C. pen., iar nu două infracțiuni de
ucidere din culpă, în concurs. Agravanta prevăzută în textul menționat,
constând în cauzarea morții a două sau mai multor persoane, caracteriz ează o
infracțiune unică, o unitate infracțională legală, compusă din fapte care, altfel,
ar fi rămas infracțiuni distincte.19
C. Sancțiuni. În forma simplă, tipică, infracțiunea de ucidere din culpă se
pedep sește cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Formele a gravate ale uciderii din culpă sunt pedepsite diferențiat. Astfel, forma
prevăzută de alin. (2) al art. 178 C. pen. se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7
ani, formele prevăzute de alin. (3) și alin. (4) se pedepsesc cu închisoarea de la
5 la 15 ani, ia r pentru forma prevăzută de alin. (5) la maximul pedepselor
prevăzute în alinea tele precedente se poate adăuga un spor de până la 3 ani.

16Plenul Trib. Suprem, decizia de îndru mare nr. 2/1977, C.D. 1977, p. 50.
17C.S.J., secția penală, decizia nr. 896/1999, R.D.P. nr. 4/2000, p. 157.
18A se vedea decizia nr. Idin 15 ianuarie 2007 pronunțată deÎnalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii .
19Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 331/1983, R.R.D. nr. 5/1984, p. 67; în același sens, a se vedea Trib. Suprem, secția
penală, decizia nr. 3174/1974, R.R.D. nr. 8/1975, p. 72. Sarcina de lucru 1
Evidențiază conținutul constitutiv al infracțiunii de omor.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 46

2.2. Lovirea și vătămarea integrității corporale sau a sănătății
2.2.1. Vătămarea corporală gravă. Conținutul legal

Infracțiunea este prevăzută în art. 182 C. pen. și constă în fapta prin care s-a
pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită pentru
vinde care îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile. Fapta se pedepsește mai
grav dacă a produs vreuna dintre următoarele consecințe: pierderea unui simț
sau organ, înceta rea funcționării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori
psihică, sluț irea, avortul ori punerea în primejdie a vieții persoanei [alin. (2)].
Fapta este mai gravă când a fost săvârșită în scopul producerii consecințelor
prevăzute în alineatele precedente [alin. (3)].
Condiții preexistente
A. Obiectul infracțiunii. a)Obiectul juridic special îl formează relațiile sociale
care se referă la ocrotirea integrității corporale sau sănătății fiecărei persoane,
împo triva faptelor care aduc atingere acestor valori sociale.
b) Obiectul material este reprezentat de corpul persoanei, pr ivit în integritatea
sa psiho fizică.
B. Subiecții infracțiunii. a) Subiectul activ poate fi orice persoană fizică ce
întru nește condițiile de vârstă și responsabilitate prevăzute de lege pentru a
răspunde penal. Participația este posi bilă în toate form ele sale: coautorat,
instigare sau complicitate.
b) Subiect pasiv special este persoana căreia i s -a cauzat vătămarea corporală;
subiect pasiv general este societatea.
Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă. Conform textului de lege vătămarea corporală gravă se
realizează, sub aspectul elementului material, printr -o acțiune sau inacțiune
care pro duce vreunul din rezultatele enumerate în art. 182 C. pen., rezultate
caracterizate, fie prin durata mare a îngrijirilor medicale necesare pentru
vindecarea victimei, fie prin natura vătămării produse.
Aceste rezultate care constituie elementul constitutiv agravant ar putea fi, alter –
nativ:
– o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medi cale mai mult de
60 de zile. Caracterul grav al vătămării este determinat, în acest caz, de
durata mare a în grijirilor medicale necesare pentru vindecare. Această
durată, care depășește două luni, constituie și criteriul de delimitare a

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 47 infracțiunii de alte fapte de vătămare cor porală; această urmare imediată
include și boala incurabilă provocată prin fapta infractorului, și chiar
dacă s -au produs unele ameliorări. (Boroi & Iftenie, 2003, p. 92)
– pierderea unui simț sau organ ori încetarea funcționării ac estuia. Este
vorba de pierderea unuia dintre cele cinci simțuri ale omului ori de
lipsirea persoanei de o parte a corpului care îndeplinește o anumită
funcție sau de situația în care, deși orga nul respectiv se păstrează, acesta
nu-și mai poate îndeplini f uncția. Nu interesează dacă pierderea simțului,
organului ori încetarea funcționării acestuia a fost temporară (dar mai
mult de 60 zile) ori permanentă. (Iftenie & Pistol, 5/2005, p. 96)
– producerea unei infirmități fizice sau psihice, permanente, adică
nesusceptibilă de vindecare. Se creează astfel o stare de inferioritate
fizică sau psihică permanentă a victimei.
– sluțirea, respectiv cauzarea unui grav prejudiciu estetic, schimbarea
înfățișării normale a persoanei într -o înfățișare neplăcută, respingătoare2.
Sluțirea poate sur veni unei desfigurări (schimbarea înfățișării feței),
deformări (forma corpului a cunos cut modificări) sau pierderea unei părți
din corp. Sluțirea trebuie să fie permanentă.
– avortul, sau, cu alte cuvinte, întreruperea cursului sarcini i și expulzarea
produsului de concepție. Desigur, se cere ca făptuitorul să fi știut sau să fi
putut prevedea că victima este o femeie însărcinată. În caz contrar, există
eroare de fapt cu privire la o circumstanță agravantă [art. 51 alin. (2) C.
pen.];
– punerea în primejdie a vieții persoanei, prin aceasta înțelegându -se
situația când făptuitorul a creat prin activitatea sa posibilitatea reală și
concretă ca victima să înceteze din viață. În această ipoteză, făptuitorul
nu urmărește moartea victimei și n ici nu acceptă acest rezultat,20 altfel
fapta ar constitui tentativă de omor.21 Subiectul activ acționează numai în
vederea vătămării corporale a victimei, dar în condiții suscep tibile de a -i
produce moartea. Dacă acest rezultat se realizează, fapta consti tuie
infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
B. Latura subiectivă. Infracțiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) și (2) C. pen.
se săvâr șește cu intenție indirectă sau praeterintenție .22În cazul praeterintenției,
făptui torul acționează cu intenție în ceea ce privește fapta de lovire sau
vătămare, dar este, totodată, în culpă față de consecința mai gravă produsă.
Pentru fapta prevăzută în alin. (3), forma de vinovăție este intenția directă
calificată prin scop.
Forme. Moda lități. Sancțiuni
A. Forme. Infracțiunea se consumă în momentul când se produce vreuna dintre
urmă rile prevăzute de art. 182 alin. (1) sau (2) C. pen.
Tentativa faptelor prevăzute în alin (1) și (2) nu se pedepsește. Tentativa se
pedepsește, însă, la fa ptele incriminate în art. 182 alin. (3), adică atunci când
s-a comis fapta cu intenție directă.

20A se vedea pe larg, Plenul Trib. Suprem, decizia de îndrumare nr. 6/19 , R.R.D. nr. 3/1975, p. 32.
21Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 632/1981; Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 457/1981, Repertoriu de practică
judiciară în materie pen ală pe anii 1981 -1985, op. cit., p. 204.
22Trib. reg. Iași, decizia penală nr. 2651/1967, R.R.D. nr. 6/1968, p. 168.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 48 B. Modalități. Infracțiunea de vătămare corporală gravă are, pe lângă
modalitatea normativă tip descrisă în art. 182 alin. (1) și 2 modalități agravate
[art. 1 82 alin. (2) și (3)].
În raport cu modalitățile normative, pot exista variate modalități faptice.
C. Sancțiuni . În forma simplă, vătămarea corporală gravă se pedepsește cu
închi soarea de la 2 la 7 ani. Pentru modalitatea prevăzută în art. 182 alin. (2)
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani, iar pentru cea prevăzută în art. 182
alin. (3), pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
2.2.2. Vătămarea corporală din culpă
Conț inutul legal
Potrivit art. 184 C. pen. constituie in fracțiunea de vătămare corporală din
culpă, fapta prevăzută în art. 180 alin. (2) și (21) care a pricinuit o vătămare ce
necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea
prevăzută în art. 181, săvârșite din culpă [alin. (1)] . Fapta este mai gravă dacă
a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 182 alin. (1) sau (2) [alin. (2)] . Se
pedepsește mai grav fapta prevăzută în alin. (1) dacă săvârșirea acestei a se
datorează nerespectării dispozițiilor legale sau a măsurilor de prevedere
pentru exer cițiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume
activități [alin. (3)]; tot astfel, dacă fapta prevăzută în alin. (2) este urmarea
nerespectări i dispo zițiilor le gale sau a măsurilor de prevedere arătate în
alineatul precedent [alin. (4)].
De asemenea, faptele prevăzute în alin. (3) și (4) sunt mai grave dacă sunt
săvâr șite de o persoană care se află în stare de ebrietate.
Condiții preexistente
Infracțiunea cuprinsă în art. 184 C. pen. nu se deosebește, sub aspectul
obiectului juridic special și al obiectului material sau al subiecților (activ și
pasiv) de infracțiunea prevăzută în art.182 C. pen.
Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a)Elementul material al infracțiunii se realizează prin
lovire sau alte violențe ori prin vătămări corporale. Din raportarea dispozițiilor
art. 184 alin. (1) C. pen. la dispozițiile art. 180 alin. (1) și (2) și 181 C. pen.,
rezultă că ne gă sim în prezența infracțiunii de vătămare corporală din culpă
numai dacă durata îngri jirilor medicale necesare pentru vindecare este mai
mare de 10 zile, dar cel mult de 60 de zile. Dacă lovirea sau actul de violență
săvârșit din culpă a produs numai suferințe fizice sau o vătămare ce necesită
pentru vindecare îngrijiri medicale ce nu depă șesc 10 zile, fapta nu va constitui
infracțiunea prevăzută de art. 184 alin. (1) C. pen. și, totodată, nicio
infracțiune.
b) Urmarea imediată a infracțiunii, cons tă în producerea uneia din vătămările
menționate în art. 180 alin. (2) și (2)1, art. 181 și 182 C. pen.
c) Trebuie să existe legătură de cauzalitate între acțiunea sau inacțiunea făp –
tuitorului și rezultat.
B. Latura subiectivă. Fapta de vătămare corporală se încadrează în dispozițiile
art. 184 atunci când este săvârșită din culpă.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 49 Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme. Infracțiunea se consumă atunci când se produce rezultatul periculos
cerut de norma de incriminare.
Fiind o in fracțiune săvârșită cu forma de vinovăție a culpei, tentativa nu este
posibilă.
B. Modalități . În afară de modalitățile formei simple, și anume, lovirea și actele
de violență, infracțiunea de vătămare corporală din culpă cuprinde și patru
modalități nor mative agravate, prevăzute în art. 184 (2), (3), (4) și (4¹). Facem
trimitere în mod corespunzător, la explicațiile date cu prilejul analizei
modalităților agravate ale infracțiunii de ucidere din culpă.
C. Sancțiuni. Fapta, în modalitatea sa simplă, se p edepsește cu închisoare de la
o lună la 3 luni sau amendă.
În formele agravate prevăzute în art. 184 alin. (2) și art. 184 alin. (3),
infracțiunea se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
Pedeapsa este închi soarea de la 6 luni la 3 a ni, dacă fapta a produs una din
urmările arătate în art. 182 C. pen. și dacă este urmarea nerespectării
dispozițiilor legale sau a măsurilor de preve dere pentru exercițiul unei profesii
sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activități [art. 184 a lin. (4)].
Dacă faptele prevăzute în alin. (3) și (4) sunt săvârșite de o persoană aflată în
stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la unu la 3 ani în cazul alin. (3)
și de la unu la 5 ani în cazul alin. (4). Pentru faptele prevăzute în alin. (1) și (3),
acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, iar
împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

2.3. Infracțiuni contra libertății persoanei
2.3.1. Lipsirea de libertate în mod ilegal . Conținutul legal

Potrivit art. 189 C. pen., această infracțiune constă în lipsirea de libertate a
unei persoane în mod ilegal. Fapta este mai gravă dacă este săvârșită prin
simulare de calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau
mai multe per soane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos
material sau orice alt avantaj, precum și în cazul î n care victima este minoră
sau este supusă unor sufe rințe ori sănătatea sau viața îi este pusă în pericol
[alin. (2)]. Sarcina de lucru 2
Delimitează infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte de
infracțiunea de omor.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 50 De asemenea, este considerată ca având o gravitate sporită lipsirea de libertate
a unei persoane săvârșită în scopul de a oobliga la practicarea prostituției
[alin. (3)].
Fapta este mai gravă dacă pentru eliberarea persoanei se cere, în orice mod,
ca statul, o persoană juridică, o organizație internațională
interguvernamentală sau un grup de persoane să în deplinească sau să nu
îndeplinească un anumit act [alin. (4)]. De asemenea, au caracter mai grav
faptele prevăzute în alin. (1) -(4) dacă sunt săvâr șite de o persoană care face
parte dintr -un grup organizat [alin. (5)]. Fapta prezintă maximum de gravitate
dacă a avut ca urmar e moartea sau sinu ciderea victimei [alin. (6)].
Condiții preexistente
A. Obiectul infracțiunii. a)Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie
relațiile sociale a căror existență și normală desfășurare depind de ocrotirea
libertății fizice a persoanei, adică a posibilității acesteia de a se mișca, de a
circula, de a acționa după voința sa și în limitele admise de lege. În cazul
formelor agravate ale infracțiunii, vom avea și un obiect juridic secundar, care
va consta în relațiile sociale refer itoare la integritatea corporală și sănătatea
persoanei – dacă a fost pusă în pericol sănătatea subiectului pasiv – sau în
relațiile sociale privitoare la drep tul la viață al persoanei – dacă urmarea
imediată va consta în moartea victimei.
b) Prin săvâ rșirea faptei, libertatea fizică a persoanei este știrbită, astfel că
obiec tul material al infracțiunii va fi reprezentat de corpul victimei. (Dongoroz,
1971, p. 285) (Loghin & Filipinaș, 1992, p. 57)
B. Subiecții infracțiunii. a)Subiect activ al infracțiun ii poate fi orice persoană,
deoarece legea nu cere o anume calitate; infracțiunea poate fi comisă și de mai
multe persoane în orice formă de participație (coautorat, instigare,
complicitate).
Pentru existența agravantei prevăzute în alin. (5) este necesar ca subiectul activ
să facă parte dintr -un grup organizat.
b) Subiect pasiv al infracțiunii poate fi orice persoană care îndeplinește
condițiile generale prevăzute de lege. Dacă fapta se săvârșește contra unui
minor, va opera agra vanta prevăzută în art. 189 alin. (2) C. pen.
Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a) Elementul material al laturii obiective constă într -o
acțiune sau inacțiune prin care se produce, în orice modalitate, lipsirea de
libertatea de mișcare a persoa nei în raport cu propria voință. Legea nu prevede
o împiedicare absolută de mișcare a victimei, adică o restrângere totală care
privește libertatea de mișcare a acesteia, ci se poate înfățișa și ca o restrângere
parțială, în raport cu o activitate, cu o acțiune determinată pe care victima vrea
să o realizeze. (Antoniu, 2003, p. 164) De asemenea, restrângerea libertății se
poate manifesta nu numai ca o împiedicare a victimei de a se mișca, dar și ca o
constrângere a victimei de a se mișca, deși aceasta ar fi dorit să nu se
deplaseze. În mod obligatoriu, lipsirea de libertate a persoanei trebuie să aibă
caracter ilegal, adică să nu fie expres sau implicit admisă de lege.
b) Ca urmare a acțiunii (inacțiunii ), făptuitorul trebuie să producă lipsirea de

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 51 libertate a victimei, imposibilitatea acesteia de a se manifesta potrivit voinței
sale. Lipsirea de libertate (ca urmare imediată a infracțiunii) trebuie să dureze
atât cât să rezulte că persoana a fost efecti v împiedicată de a se deplasa și
acționa în confor mitate cu voința. (Dongoroz, 1971, p. 288)(Antoniu, 2003, p.
165)
c) Între acțiunea făptuitorului și urmarea imediată arătată mai sus trebuie să
existe o legătură de cauzalitate, care trebuie demonstrată de fiecare dată.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 52
B. Latura subiectivă. Infracțiunea de lipsire de libe rtate în mod ilegal se
săvârșeș te cu intenție directă sau indirectă . Dacă fapta a av ut ca urmare
moartea sau sinuci derea victimei, vinovăția se prezintă sub forma
praeterintenției.

Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme. Tentativa faptelor prevăzute în art. 189 alin (1) -(4) se pedepsește.
Legea asimilează actelor de executare și producerea sau procurarea
mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de măsuri în vederea comiterii, dar
numai în cazul moda lității agravate prevăzute în art. 189 alin. (4), care obișnuit
constituie doar acte pregă titoare. Asemenea acte, potrivit legii, vor atrage
răspunderea pentru tentativa la infracțiune, dacă au fost comise în condițiile art.
189 alin. (4 ).
Așa cum rezultă din interpretarea textului, infracțiunea se consumă în
momentul în care se produce urmarea imediată – lipsirea de libertate –
subiectul pasiv fiind adus în situația de a nu se putea mișca și acționa în mod
liber, conform voinței sale. F iind o infracțiune continuă, va avea, prin urmare,
și forma epuizării activității delictuoase: aceasta se produce când starea de
lipsire de libertate a încetat.
B. Modalități. Dispoziția din alin. (1) al art. 189 C. pen. incriminează fapta în
modalitatea simplă. În dispozițiile din alin. (2) -(6) sunt prevăzute modalități
agravate ale infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal; acestea sunt
particularizate prin anumite situații care sporesc gradul de pericol social, ceea
ce justifică o înăsprire a p edepsei. Circumstanțele care agravează infracțiunea
vizează fie latura sa obiectivă (simularea de calități oficiale, răpire etc.), fie
latura sa subiectivă (urmărirea unui anumit scop), fie subiectul activ sau pasiv
al infracțiunii (săvârșirea faptei de o pluralitate de făptuitori și cazul când
subiectul pasiv este minor).
C. Sancțiuni . În modalitatea simplă sau tipică, lipsirea de libertate în mod ilegal
se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani. În formele agravate, fapta se
pedep sește, după caz, cu închisoare de la 7 la 15 ani [alin. (2) și (3)] și 7 -18 ani
[alin. (4)]. Dacă faptele prevăzute în alin. (1) -(4) se săvârșesc de o persoană
care face parte dintr -un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15
ani, în cazul alin. (1), închiso area de la 7 la 18 ani, în cazul alin. (2) și (3),
închisoarea de la 10 la 20 ani, în cazul alin. (4). Dacă fapta a avut ca urmare
moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este în chisoarea de la 15 la 25 de
ani.
2.3.2. Violarea de domiciliu
Conținutul legal
Potrivit art. 192 C. pen., constituie infracțiune pătrunderea, fără drept, în orice
mod, într -o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de
acestea, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le
părăsi la cererea acesteia. Fapta este mai gravă dacă se săvârșește de o

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 53 persoană înarmată, de două sau mai multe persoane împreună, în timpul
nopții, sau prin folosire de calități mincinoase.
Condiții preexistente
A. Obiectul infracțiunii . a)Obiectul juridic special al acestei infracțiuni este
format din relațiile sociale privind apărarea libertății persoanei, sub aspectul
libertății vieții domestice. Potrivit art. 27 din Constituție, domiciliul și reședința
persoanei sunt inviolabile.
b) Obi ectul material al infracțiunii este reprezentat de încăperea, locuința, de –
pendința, locul împrejmuit, asupra cărora se îndreaptă acțiunea făptuitorului.
B. Subiecții infracțiunii. a)Subiect activ poate fi orice persoană care răspunde
penal. Infracțiunea de violare de domiciliu se poate săvârși și în participație în
oricare din formele sale: coautorat, instigare, complicitate.
b) Subiect pasiv este persoana care folosește domiciliul violat și care are
dreptul să permită sau să refuze intrarea sau rămânere a în domiciliu a unei
persoane.
Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a)Elementul material al infracțiunii se realizează fie prin
acțiu nea de a pătrunde, fără drept, într -o locuință, încăpere, dependință sau loc
împrej muit ținând de acestea, fie prin acțiunea de a refuza părăsirea locuinței
sau a celorlal te locuri menționate mai sus la cererea persoanei care le folosește.
Locuința reprezintă orice loc destinat efectiv și actual uzului domestic al uneia
sau mai multor persoane. Ceea ce este esențial este efectiva folosire a acelui
spațiu delimitat pentru viața intimă a persoanei (repaus, alimentare, satisfacerea
necesităților inerente persoanei umane).
Încăperea este o parte din locuință. Dacă mai multe persoane au, fi ecare, câte o
cameră separată în același apartament, infracțiunea de violare de domiciliu
poate exista cu privire la fiecare încăpere.
Prin dependințe se înțeleg locurile care direct sau indirect sunt în relație de de –
pendență față de locuință. Ele consti tuie o prelungire, un accesoriu al locuinței,
deoarece întregesc folosirea acesteia. În această categorie intră bucătăria,
cămara, pivnița, magazia, boxa de la subsol etc. (Antoniu, 2003, p. 177)
Prin loc împrejmuit se înțelege orice loc care este separat p rintr-o îngrădire de
jur împrejur; el însă trebuie să țină de locuință sau de dependințe. Dacă locul
împrejmuit nu are nici o legătură cu uzul domestic și cu libertatea persoanei, nu
se află sub ocrotirea legii.
Legea cere ca pătrunderea să fie efectuată fără drept, adică abuziv, fără nici o
justificare legală.23 De asemenea, se cere ca pătrunderea să se facă fără
consimță mântul persoanei care folosește locuința. Lipsa consimțământului
rezultă din ma terialitatea faptei; până la proba contrară, lipsa consi mțământului
este prezumată. (Dongoroz, 1971, p. 311) Textul legii nu enumeră mij loacele
susceptibile a fi folosite de cel în cauză, ci se exprimă generic, „în orice mod”.
Acțiunea care constituie elementul material al infracțiunii poate consta și

23Trib. jud. Constanța, decizia penală nr. 134/2002, Dreptul nr. 15/2003, p. 73.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 54 într-un refuz al făptuitorului de a părăsi locuința. Aceasta presupune că
intrarea în locuință s -a făcut în mod legal, de o persoană, însă aceasta fie direct
(fățiș, ostentativ), fie in direct (ascunzându -se în casă), refuză să o părăsească.
b) Urmarea imediată constă în încălcarea libertății vieții domestice a
persoanei.
c) În fiecare caz între acțiunea făptuitorului și urmarea imediată trebuie să
existe o legătură de cauzalitate.
B. Latura subiectivă. Sub aspectul formei de vinovăție, infracțiunea de violare
de domiciliu se săvârșește cu intenție directă sau indirectă .24

Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme. Consumarea infracțiunii are loc în momentul când s -a produs
urmarea ime diată, adică atunci când făptuitorul a pătruns în locuința unei
persoane, fără d rept și fără consimțământul victimei, sau a refuzat să
părăsească locuința. Tentativa acestei infracțiuni, deși posibilă, nu este
pedepsită.
B. Modalități. Infracțiunea de violare de domiciliu se poate realiza nu numai în
moda litățile prevăzute de art.192 alin. (1) C. pen., pentru forma simplă a
infracțiunii (pătrundere fără drept și refuzul de a părăsi locuința), dar și în
modalitățile agravate potrivit art. 192 alin. (2) C. pen. Prima modalitate
agravată se referă la comiterea faptei de către o persoa nă înarmată; există
această modalitate dacă autorul poartă arma în mod vizibil, căci numai așa
poate influența victima – indiferent dacă a făcut sau nu uz de armă. Dacă
persoana înarmată săvârșește și acte de amenințare sau de violență, se vor
aplica preve derile concursului de infracțiuni. O altă modalitate agravată o
constituie violarea de domiciliu comisă de două sau mai multe persoane
împreună, în sensul că la locul săvârșirii faptei sunt două sau mai multe
persoane care concură simultan la comiterea ace steia, sporind periculo zitatea
faptei. Constituie o modalitate agravată a infracțiunii și săvârșirea faptei în
timpul nopții.
Va exista agravanta, chiar dacă în momentul comiterii infracțiunii locuința era
luminată artificial; esențial este ca fapta să s e săvârșească într -un moment când
s-a instalat întunericul ca fenomen natural. Acest moment diferă după anotimp,
poziție geogra fică, ora când s -au produs faptele, condițiile atmosferice etc.
O ultimă modalitate agravată o reprezintă violarea de domiciliu prin folosirea
de calități mincinoase. Astfel, există această împrejurare când autorul s -a dat
drept rudă, funcționar la telefoane, lucrător de poliție etc.; dacă făptuitorul a
uzat în mod minci nos de o calitate oficială, în sensul dispoziției din art. 2 40 C.
pen. va exista și uzurparea de calități oficiale, fiind vorba de un concurs de
infracțiuni. Oricare dintre aceste modalități normative poate îmbrăca o
multitudine de modalități faptice, în raport cu împrejurările concrete ale
săvârșirii faptei.
C. Sancțiuni. În forma simplă, violarea de domiciliu se pedepsește cu

24Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 1670/1976, R.R.D. nr. 2/1977, p. 67.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 55 închisoarea de la 6 luni la 4 ani. Acțiunea penală se pune în mișcare la
plângerea prealabilă a persoanei vătă mate, iar împăcarea părților înlătură
răspunderea penală. Forma agravată, pentru care acțiunea penală se pune în
mișcare din oficiu, se pe depsește cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
2.4. Infracțiuni privitoare la viața sexuală
2.4.1. Violul. Conținutul legal

Constituie infracțiune de viol, potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., actul sexual, de
orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, prin
constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori de
a-și exprima voința. Fapta este mai gravă dacă fapta a fost săvârșită de două
sau mai multe persoane împreună, dacă victima se află în îngrijirea, ocrotirea,
educarea, paza sau în tratamentul făptuitorului, dacă victima este membru al
familiei sau dacă s -a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale
sau a sănătății. Fapta este și mai gravă dacă victima nu a împlinit vârsta de 15
ani. Fapta prezintă o maximă gravitate dacă a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei.
Condiții preexistente
A. Obiectul infracțiunii. a)Obiect juridic special îl constituie relațiile sociale
care se referă la libertatea sexuală a oricărei persoane de a întreține relații
sexuale după propria sa voință.
Faptele menționate lezează nu numai valori sociale importante ale persoanei,
cum ar fi libertatea și inviolabil itatea sexuală, ci pot aduce atingere și altor
valori sociale referitoare la persoană, cum ar fi: viața, integritatea corporală sau
sănătatea victimei, care pot constitui obiect juridic secundar al
infracțiunii .(Antoniu G. , p. 207)(Ioniță, 3/2003, p. 155)
b) Obiectul material al infracțiunii este reprezentat de corpul unei persoane
asupra căreia se săvârșesc actele sexuale.
B. Subiecții infracțiunii. a)Subiect activ al acestei infracțiuni poate fi orice per –
soană, atât de sex masculin, cât și de sex feminin, care prin constrângere sau
profi tând de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a -și exprima voința, o
supune unui act sexual. Participația penală, datorită modului de comitere, este
posibilă în toate formele sale – coautorat, instigare, co mplicitate.
b) Subiect pasiv poate fi orice persoană, atât de sex feminin, cât și de sex mas –
culin.
Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a)Elementul material al infracțiunii constă într -o acțiune
sub formă de act sexual de orice natură cu o persoană de sex diferit sau de
același sex. Legea are în vedere aici atât raportul sexual normal între două
persoane de sex opus, cât și orice altă acțiune de satisfacere a nevoilor sexuale
cu o altă persoană, indiferent de sexul acesteia. Prin raport sexu al, susceptibil
să constituie elementul material al infracțiunii de viol, legea înțelege acea
conjuncție a sexelor în care organul bărbătesc, care rea lizează procreația,
pătrunde în organul corespunzător al femeii, chiar dacă actul nu a continuat

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 56 până la finalizarea condițiilor care pot realiza procreația. Dar sfera de
cuprindere a actului sexual este mult mai largă, incluzând raportul sexual, fără
însă a se limita la acesta.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 57
De la început, expresia introdusă pentru prima oară prin Legea nr. 197/2000,
„act sexual de orice natură” a produs numeroase controverse cu privire la
conținutul și întinderea acesteia, precum și cu privire la delimitarea actului
sexual de actul de perversiune sexuală la care se referă art. 201 C. pen. Aceste
controverse au determinat o practică judiciară neunitară. Acesta este motivul
pentru care Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind sesizată, s -a pronunțat în
recurs în interesul legii stabilind că prin act sexual de orice n atura, susceptibil a
fi încadrat în infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 din Codul penal, se
înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea
sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de
același sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se
apăra ori de a -și exprima voin ța. De asemenea, prin acte de perversiune
sexuală, în accepțiunea prevederilor art. 201 din Codul penal, se înțelege orice
alte modalități de obți nere a unei satisfac ții sexuale decât cele menționate
anterior25.
Infracțiunea de viol presupune un act sexual fără a exista consimțământul per –
soanei cu care se dorește a avea relația sexuală. Această nesocotire a voinței
victimei se poate înfățișa sub urm ătoarele modalități: constrângerea fizică ori
morală (amenințare) sau profitarea de neputința victimei de a -și exprima voința
ori de a se apăra. Constrângerea trebuie să fie efectivă, iar nu aparentă, și
susceptibilă să paralizeze, total sau parțial, rezis tența. Nu interesează dacă
victima a opus sau nu rezistență, fiind suficient să existe refuzul energic al
acesteia de a întreține un act sexual. Constrângerea trebuie exercitată pentru a
determina victima la o relație sexuală, iar nu pentru a -i provoca alt e suferințe
fizice sau morale. Violența sau ame nințarea trebuie să preceadă sau să fie
concomitente cu actul sexual. Nu interesează dacă aceeași persoană care a
exercitat constrângerea a participat și la actul sexual, deci poate exista viol și
atunci când o persoană întreține un act sexual, victima fiind constrânsă de o
altă persoană.26
Elementul material al violului se mai poate realiza și profitând de
imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a -și exprima voința. În literatura
juridică, această îm prejurare este caracterizată ca fiind o constrângere
implicită. (Antoniu , p. 209) Legea cere ca autorul să profite de starea în care se
află subiectul pasiv, ceea ce înseamnă că acesta și -a dat seama de situația
victimei și a folosit prilejul pentru a săvârși actul sexual. Imposibilitatea
victimei de a se apăra ori de a -și exprima voința poate fi permanentă sau
temporară. (Magdalena, 6/2006, p. 124)
b) Ca urmare a folosirii mijloacelor de mai sus trebuie să se producă o
încălcare a libertății și inviolabilității sexuale a persoanei.
c) Între acțiunea inculpatului și urmarea imediată trebuie să existe o legătură
de cauzalitate.
B. Latura subiectivă. Infracțiunea de viol se comite cu intenție directă.

25A se vedea decizia nr. III din 23 mai 2005, pronunțată deÎnalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii
26C.A. București, secția a II -a penală, decizia nr. 200/1996, R.A. Monitorul Oficial, p. 129.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 58
Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme. Deși pot fi concepute toate formele imperfecte ale infracțiunii,
numai unele sunt pedepsite. Astfel, actele de pregătire săvârșite de autorul
violului nu sunt pedepsite. Tentativa infracțiunii de viol se pedepsește.
Infracțiunea de viol se consumă în momentul în care, ca urmar e a acțiunii de
constrângere exercitată de făptuitor sau datorită aflării victimei în
imposibilitate de a se apăra sau a -și exprima voința, s -a produs actul sexual.
B. Modalități. Infracțiunea de viol în formă simplă se comite prin cele două
moda lități n ormative descrise de lege: constrângerea ori profitarea de starea în
care s -a aflat victima. Fiecare din aceste modalități normative este susceptibilă
de o variate de moda lități faptice.
Infracțiunea de viol se poate comite și în condiții agravante, și anume, în
împrejurările prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) -c) C. pen. și art. 197 alin. (3)
C. pen.
Săvârșirea faptei de două sau mai multe persoane împreună . În cazul violului,
pentru existența a gravantei prevăzute în alin. (2) lit. a), este necesar ca la locul
săvâr șirii infracțiunii să fie de față două sau mai multe persoane. Această
noțiune include coautoratul și complicitatea concomitentă.
Victima se afla în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau tratamentul
făptuito rului. Violul în acest caz constituie o faptă mai gravă, deoarece este
săvârșită de o per soană care se află într -o situație specială în raport cu victima,
și anume, are o calitate (părinte, tutore, profesor, medic curant, gar dian etc.)
care îi oferă posibilitatea să preseze psihologic asupra victimei spre a o
determina la un act sexual.
Victima este membru de familie. Fapta este mai gravă, în această modalitate,
întrucât este săvârșită, ca și mai înainte, de o persoană care s e află într -o
situație specială față de subiectul pasiv, însă aria acestor persoane este mai
restrânsă. Victima este soțul sau ruda apropiată, dacă aceasta din urmă
locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul.
Raportul sexual cu o persoană de sex dif erit, care este rudă în linie dreaptă sau
frate ori soră, prin constrângerea acestuia sau profitând de imposibilitatea ei de
a se apăra ori de a -și exprima voința, constituie atât infracțiunea de viol
prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. și alin. (2) li t. b1) din același articol (dacă
victima locuiește și gospodărește împreună cu făptuitorul),cât și infracțiunea de
incest prevăzută de art. 203 C. pen., în concurs ideal.27
S-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății.
În raport cu acest rezultat mai grav trebuie să existe culpa autorului, ceea ce
înseamnă că în această variantă fapta se săvârșește cu praeterintenție. Dacă
autorul comite vătămarea gravă corporală cu intenție, el va răspunde pentru un
concurs de infrac țiuni – viol și infracțiunea prevăzută de art. 182.
Există viol, în modalitatea agravată, și în situația în care victima nu împlinise
vârsta de 15 ani. Rațiunea agravării constă în aceea că, datorită vârstei fragede

27I.C.C.J., S.U., decizia nr. 23/2005, recurs în interesul legii (M. Of. nr. 867 din 27 sep tembrie 2005).

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 59 a victimei, fapta poate avea consecințe grav e în ceea ce privește dezvoltarea
fizică și morală a acesteia. Autorul trebuie să -și fi dat seama că victima nu a
împlinit 15 ani sau să fi putut prevedea o asemenea posibilitate.
În sfârșit, constituie viol, în modalitate agravată, fapta care a avut ca urmare
moar tea sau sinuciderea victimei [art. 197 alin. (3) C. pen.]. Rezultatul mai
grav, praeterintenționat, se va reține în sarcina autorului numai dacă acesta,
deși nu l -a prevăzut, putea și trebuia să -l prevadă sau dacă prevăzându -l,
autorul a sperat, fără temei, că el nu se va produce.
Dacă moartea a fost provocată cu intenție, va exista concurs între viol și in –
fracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 lit. h) C. pen. (Antoniu G. ,
Practică judiciară penală, vol. III, p. 92)28
C. Sancțiuni . În forma simplă, violul se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 10
ani. Pentru modalitățile agravate prevăzute în art. 197 alin. (2), pedeapsa este
închi soarea de la 5 la 18 ani, pentru modalitatea agravată prevăzută în art. 197
alin. (3) teza 1 pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani, iar când s -a
produs moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la
25 de ani. Pe lângă pedeapsa principală, obligatoriu se aplică și pedeapsa
complementară a interzicerii unor drepturi, cu re spectarea art. 64 și 65 C. pen.

2.4.2. Actul sexual cu un minor
Conținutul legal
Constituie infracțiune potrivit art. 198 C. pen., actul sexual, de orice natură, cu
o persoană de sex diferit sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani
[alin. (1)],precum și actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit
sau de același sex între 15și 18ani, dacă fapta este săvârșită de tutore sau
curator, ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau
educator, folosindu -se de calitatea sa, ori dacă făptuitorul a abuzat de
încrederea victimei sau de autoritatea ori influența sa asupra acesteia. Fapta
este mai gravă dacă actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit
sau de același sex, care nu a împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de
oferirea sau darea de bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau
indire ct, victimei [alin. (3)].
Faptele prevăzute de alin. (1) -(3) prezintă o gravitate mai mare dacă au fost
săvârșite în scopul producerii de materiale pornografice ori dacă, pentru
realizarea acestui scop, a fost folosită constrângerea victimei [alin. (4)] .
Fapta este mai gravă dacă actul sexual cu persoana care nu împlinise 15 ani a
fost săvârșit în condițiile art. 197alin. (2)lit. b), ori dacă faptele prevăzute în
alin(1) și (4) au avut urmările prevăzute la art. 197 alin. (2) lit. c).
Fapta este și mai gra vă când a avut ca urmare moartea sau sinucidere a
victimei.
Condiții preexistente
A. Obiectul infracțiunii. a)Obiectul juridic special îl constituie relațiile sociale
referitoare la apărarea libertății și inviolabilității sexuale a persoanei, indiferent

28Trib. Suprem, secția penală, decizia nr. 216/1979, R.R.D. nr. 8/1979, p. 61.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 60 de sex, în perioada minorității.
b) Obiectul material este corpul persoanei minore indiferent de sex, cu care
subiectul activ a întreținut un act sexual.
B. Subiecții infr acțiunii. a) Subiect activ al infracțiunii poate fi orice persoană
care răspunde penal. Participația penală este posibilă sub toate formele. În
cazul actului sexual cu o per soană având vârsta între 15 -18 ani, subiectul activ
trebuie să aibă calitatea de t utore, supraveghetor, îngrijitor, medic curant,
profesor, educator (subiect activ calificat).
b) Subiect pasiv nu poate fi decât o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani
sau o persoană între 15 -18 ani și care se află în anumite relații speciale cu
subiectul activ al infracțiunii (subiect pasiv calificat).
Deși legea nu arată limita minimă de la care persoana este susceptibilă să
devină subiect pasiv al infracțiunii, se admite că această limită este în legătură
cu momentul când victima dobândește cap acitatea de a avea o relație
sexuală. (Antoniu , Practica judiciară penală, vol. I, p. 217) . Fapta va constitui
viol, dacă victima, datorită vârstei fragede, nu avea posibilitatea de a consimți
la actul sexual.
Conținutul constitutiv
A. Latura obiectivă. a)Elementul material – constă într -un act sexual cu
consimțământul persoanei de același sex sau de sex diferit. În ceea ce privește
semnificația noțiunii de „act sexual”, sunt valabile explicațiile date în cadrul
analizei infracțiunii de viol. Consim țămân tul victimei poate fi tacit sau expres.
Există această infracțiune chiar dacă victima a insistat pentru a întreține un act
sexual.
În cazul modalității prevăzute de art. 198 alin. (2), este necesar pentru a obține
consimțământul victimei, ca făptuitorul s ă se folosească de calitatea sa de
tutore, curator, supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator
ori ca acesta să fi abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influența
sa asupra acesteia.
b) Pentru existența infracțiunii prevăzute în art. 198 este necesar să se producă
urmarea imediată, adică o atingere adusă libertății și inviolabilității sexuale a
minorului.
c) Între acțiunea făptuitorului și rezultat trebuie să existe legătura de
cauzalitat e.
B. Latura subiectivă. Fapta se săvârșește numai cu intenție. Pentru a exista
inten ție se cere ca făptuitorul să fi cunoscut vârsta victimei ori să fi acceptat
even tualitatea că victima ar putea avea vârsta respectivă. Dacă victima, având o
consti tuție fizică robustă, un corp dezvoltat și prezentându -se celor din jur ca
având o vârstă mai mare, a creat convingerea făptuitorului că are o vârstă mai
mare, vor opera prevederile art. 51 alin. (1) C.pen.
Forme. Modalități. Sancțiuni
A. Forme. Actele de pregătire, deși posibile, nu se pedepsesc; tentativa la
această infrac țiune se pedepsește. Ten tativa perfectă nu este posibilă.
Consumarea infracțiunii are loc în cazul în care s -a realizat actul sexual.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 61 B. Modalități. Infracțiunea se comite în două modalități normative, după cum
victima are vârsta sub 15 ani sau este o persoană între 15 -18 ani, iar fapta este
săvârșită de tutore sau curator ori de către supraveghetor, îngrijitor, medic
curant, profesor sau educator, folosind calitatea sa ori făptuito rul a abuzat de
încrederea victimei sau de autoritatea ori influența sa asupra acesteia.
Fapta prezintă mai multe modalități agravate.
Astfel, potrivit alin. (3), constituie infracțiunea de act sexual cu un minor în
variantă agravată, dacă actul sexual a fost determinat de oferirea sau darea de
bani ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei. Se dorește
astfel prote jarea vieții sexuale a minorilor prin incriminarea mai gravă a
faptelor de corupere a acestora.
Faptele prevăzute în alin. (1) -(3) prezintă o gravitate sporită dacă au fost
săvârșite în scopul producerii de materiale pornografice [alin. (4) teza I].29
Fapta este și mai gravă dacă, pentru realizarea acestui scop, s -a folosit
constrângerea [alin. (4) teza a II -a]. Constrângerea se efectuează prin orice
mijloace, având o sferă mai extinsă decât cea prevăzută în art. 46 C. pen.
(ținându -se seama și de calitatea specială a subiectului pasiv, care, în unele
situații, depinde efectiv de făptuitor).
Constrângerea se folosește pentru realizarea de materiale pornografice. Opinăm
că, dacă se folosește constrângerea și pentru întreținerea actului sexual, se vor
realiza ele mentele constitutive ale infracțiunii de viol, iar nu cele ale
infracțiunii de act sexual cu un minor.
Infracțiunea de act sexual cu un minor în modalitatea normativă prevăzută în
art. 198 alin. (1) are ca agravantă împrejurarea prevăzută în art. 197 alin. (2) lit.
b) (când victima se află în îngrijirea, ocrotire a, educarea, paza sau tratamentul
făptuito rului). Ambele modalități normative au o formă agravată comună, și
anume când s -a cauzat victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a
sănătății [art. 198 alin. (5) C. pen. teza a II -a]. De asemenea, am bele modalități
normative au ca agravantă comună împrejurarea că fapta a avut ca urmare
moartea sau sinuciderea victimei [art. 198 alin. (6)].
C. Sancțiuni. Actul sexual cu un minor care nu a împlinit vârsta de 15 ani se
pedepsește cu închisoare de la 3 l a 10 ani. Cu aceeași pedeapsă se sancționează
și actul sexual cu o persoană între 15 -18 ani, care a avut loc în condițiile arătate
în art. 198 alin. (2). În modalitatea agravată, prevăzută în alin. (3), pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 12 ani. Dacă fap tele prevăzute în alin. (1) -(3) au fost
săvârșite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 ani [alin. (4) teza I], iar dacă, pentru realizarea acestui
scop, s -a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani [alin.
(4) teza a II -a]. În modalitățile agravate prevăzute de art. 198 alin. (5),
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani, iar dacă fapta a avut ca urmare
moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 an i.
În toate cazurile se aplică obligatoriu și pedeapsa complementară a interzicerii
unor drepturi, cu respectarea art. 64 și 65 C. pen.

29 Această modalitate agravată a fost introdusă ca urmare a Recomandării Comitetului de Mi niștri al Consiliului Europei Rec
(2001) 16 privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 62

Rezumat
Omorul, așa cum apare definit în art. 174 C. pen., constă în uciderea unei
persoane . În definirea omorului, legiuitorul se folosește de însușirea
obiectivă a substan tivului provenit dintr -un verb (uciderea) de a comprima
în el descrierea acțiun ii (mani festarea de violență față de victimă), rezultatul
imediat (moartea victimei), cât și legă tura de cauzalitate dintre faptă și
rezultat și de a exprima concludent aceste realități. O variantă agravată de
omor care are la bază anumite elemente cir cumstan țiale descrise în norma
de incriminare o constituie omorul calificat. Potrivit art. 175 C. pen.,
omorul calificat constă în uciderea unei persoane în vreuna din
următoarele împrejurări: a) cu premeditare; b) din interes material; c)
asupra soțului sau unei rude apropiate; d) profitând de starea de neputință
a victimei de a se apăra; e) prin mijloace ce pun în pericol viața mai multor
persoane; f) în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau
publice ale victimei; g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul
de la urmărire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse; h) pentru a
înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni; i) în public. În cazul
omorului, legiuitorul a prevăzut circumstanțele care atribuie infracțiuni i
caracter deosebit de grav în art. 176 C. pen. Acestea constau în să vârșirea
omorului: a) prin cruzimi; b) asupra a două sau mai multe persoane; c) de
către o persoană care a mai săvârșit un omor; d) pentru a săvârși sau
ascunde săvârșirea unei tâlhării sau piraterii; e) asupra unei femei
gravide; f) asupra unui magistrat, polițist, jandarm ori asupra unui militar,
în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau
publice ale acestora;g) de către un judecător sau procuror, polițist,
jandarm sau militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor
de serviciu sau publice ale acestora . Potrivit art. 177 C. pen.,
pruncuciderea constă în uciderea copilului nou -născut, săvârșită imediat
după naștere de către mama aflată într -o stare de tulburare prici nuită de
naștere, și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani. Potrivit art. 178 C.
pen. constituie infracțiune uciderea din culpă a unei persoane. Fapta este
mai gravă când s -a petrecut ca urmare a nerespectării dispozițiilor l egale ori
a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori
pentru efectuarea unei anumite activități, ori când uciderea este săvârșită de
un conducător de vehicul cu tracțiune mecanică, având în sânge o îmbibație
alcoolică care depă șește limita legală sau care se află în stare de ebrietate,
tot astfel dacă fapta este săvârșită din culpă de orice altă persoană în Sarcina de lucru 3
Evidențiază elementul material al laturii obiective a infracțiunii de viol.

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 63 exercițiul profesiei sau meseriei și care se află în stare de ebrietate. Fapta
este deosebit de gravă dacă s -a cauzat moart ea a două sau mai multor
persoane. Infracțiunea prevăzută în art. 182 C. pen. constă în fapta prin care
s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare care necesită
pentru vinde care îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile. Fapta se
pedeps ește mai grav dacă a produs vreuna dintre următoarele consecințe:
pierderea unui simț sau organ, înceta rea funcționării acestora, o infirmitate
permanentă fizică ori psihică, sluțirea, avortul ori punerea în primejdie a
vieții persoanei [alin. (2)]. Fapta este mai gravă când a fost săvârșită în
scopul producerii consecințelor prevăzute în alineatele precedente [alin.
(3)].Potrivit art. 184 C. pen. constituie in fracțiunea de vătămare corporală
din culpă, fapta prevăzută în art. 180 alin. (2) și (21) care a pricinuit o
vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10
zile, precum și cea prevăzută în art. 181, săvârșite din culpă [alin. (1)] .
Fapta este mai gravă dacă a avut vreuna din urmările prevăzute în art. 182
alin. (1) sau (2) [alin. (2)] . Se pedepsește mai grav fapta prevăzută în alin.
(1) dacă săvârșirea acesteia se datorează nerespectării dispozițiilor legale
sau a măsurilor de prevedere pentru exer cițiul unei profesii sau meserii, ori
pentru îndeplinirea unei anume act ivități [alin. (3)]; tot astfel, dacă fapta
prevăzută în alin. (2) este urmarea nerespectării dispo zițiilor le gale sau a
măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent [alin. (4)]. Potrivit
art. 189 C. pen., constituie infracțiune lipsirea de libe rtate a unei persoane
în mod ilegal. Fapta este mai gravă dacă este săvârșită prin simulare de
calități oficiale, prin răpire, de o persoană înarmată, de două sau mai
multe per soane împreună sau dacă în schimbul eliberării se cere un folos
material sau or ice alt avantaj, precum și în cazul în care victima este
minoră sau este supusă unor sufe rințe ori sănătatea sau viața îi este pusă în
pericol [alin. (2)]. De asemenea, este considerată ca având o gravitate
sporită lipsirea de libertate a unei persoane săvârșită în scopul de a o obliga
la practicarea prostituției [alin. (3)]. Fapta este mai gravă dacă pentru
eliberarea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoană juridică, o
organizație internațională interguvernamentală sau un grup de persoane să
îndeplinească sau să nu îndeplinească un anumit act [alin. (4)]. De
asemenea, au caracter mai grav faptele prevăzute în alin. (1) -(4) dacă sunt
săvâr șite de o persoană care face parte dintr -un grup organizat [alin. (5)].
Fapta prezintă maximum de gravita te dacă a avut ca urmare moartea sau
sinuciderea victimei [alin. (6)]. Potrivit art. 192 C. pen., constituie
infracțiune pătrunderea, fără drept, în orice mod, într -o locuință, încăpere,
dependință sau loc împrejmuit ținând de acestea, fără consimțământul
persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia.
Fapta este mai gravă dacă se săvârșește de o persoană înarmată, de două
sau mai multe pe rsoane împreună, în timpul nopții, sau prin folosire de
calități mincinoase. Constituie infracțiune de viol, potrivit art. 197 alin. (1)
C. pen., actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de
același sex, prin constrângerea acesteia sa u profitând de imposibilitatea ei
de a se apăra ori de a -și exprima voința. Fapta este mai gravă dacă fapta a
fost săvârșită de două sau mai multe persoane împreună, dacă victima se
află în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul
făptuitor ului, dacă victima este membru al familiei sau dacă s -a cauzat

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 64 victimei o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății. Fapta
este și mai gravă dacă victima nu a îm plinit vârsta de 15 ani. Fapta
prezintă o maximă gravitate dacă a avut ca urmare moartea sau sinu –
ciderea victimei. Constituie infracțiune potrivit art. 198 C. pen., actul
sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, care
nu a îm plinit vârsta de 15 ani [alin. (1)],precum și actul sexual, de orice
natură, c u o persoană de sex diferit sau de același sex între 15și 18ani,
dacă fapta este săvârșită de tutore sau curator, ori de către supraveghetor,
îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu -se de calitatea sa,
ori dacă făptuitorul a abuzat de în crederea victimei sau de autoritatea ori
influența sa asupra acesteia. Fapta este mai gravă dacă actul sexual, de
orice natură, cu o persoană de sex diferit sau de același sex, care nu a
împlinit vârsta de 18 ani, a fost determinat de oferirea sau darea de bani
ori alte foloase de către făptuitor, direct sau indirect, victimei [alin.
(3)].Faptele prevăzute de alin. (1) -(3) prezintă o gravitate mai mare dacă au
fost săvârșite în scopul producerii de materiale pornografice ori dacă,
pentru realizarea acestui scop, a fost folosită constrângerea victimei [alin.
(4)]. Fapta este mai gravă dacă actul sexual cu persoana care nu împlinise
15 ani a fost săvârșit în condițiile art. 197alin. (2)lit. b), ori dacă faptele
prevăzute în alin(1) și (4) au avut urmările prevăzute la art. 197 alin. (2) lit.
c). Fapta este și mai gravă când a avut ca urmare moartea sau sinucidere a
victimei.

Teste de autoevaluare
1. Infracțiunea de omor reprezintă uciderea unei persoane săvârșită cu:
a) orice formă de vinovăție;
b) numai cu intenție directă sau indirectă;
c) numai cu intenție directă sau p raeterintenție.

2. Există infrac țiune de omor calificat, dacă este săvârșită::
a) asupra a două sau mai multor persoane;
b) prin mijloace care pun în pericol viața mai multor per soane;
c) de către o persoană care a mai săvârșit un omor.

3. Uciderea unei persoane în public constituie infracțiunea de :
a) omor deosebit de grav;
b) omor calificat;
c) tâlhărie în modalitate agravată.

4. Subiectul activ al infracțiunii de pruncucidere poate fi:
a) numai o rudă apropiată a copilului;
b) o persoană care asistă pe mamă la naștere;
c) numai mama copilului.

5. Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate în cazul infracțiunilor de :
a) vătămare corporală gravă;
b) b vătămare corporală;

Alexandru Boroi Infracțiuni contra persoanei
Drept penal aprofundat 65 c) loviri sau alte violențe.
Răspunsuri la întrebările din testele de autoevaluare
1.b; 2.b; 3.b; 4. c; 5.b,c.

Bibliografie minimală
Dongoroz, Vintilă; Kahane, Sigfrid s.a. (2003). Explicații teoretice ale Codului
penal român . vol. III. București: Editura Academiei, pp. 161 -413.
Vasiliu, Teodor; Pavel, Doru s.a. (1976; 1977) Codul penal al României –
comentat și adnotat . vol. I. București: Stiințifică și Enciclopedică, pp. 68 -250.
Boroi, Alexandru (2008). Drept penal. Partea specială . Bucure ști: All Beck,
pp. 63 -192.
Boroi, Alexandru ; Gorunescu, Mirela & Muraru , Mihaela (2004). Dicționar de
drept penal . Bucure ști: Editura All Beck.