האשה אש ר נת תה עמדי [621257]

UNIVERSITATEA ,,ALEXANDRU IOAN CUZA ” DIN IAȘI
Facultatea de Teologie Ortodo xă
Școala Doctorală

הָָּֽׁאִשָּׁה֙ אֲש ֶׁ֣ר נָּׁת ֶׁ֣תָּׁה עִמָּׁדִִ֔י

Haișah așer natatah imadi
(Facere 3,12 )

Conducător științific:
Prof.univ.dr. pr. Petre SEMEN
Doctorand: [anonimizat]. Ana-Maria Linguraru (căs.Bodai)

IAȘI
2017

2

CUPRINS

Introduce re …………………………………………………………………………………………………….. ………… .5
Capitolul I
I. Scurtă incursiune antropologică – interpretarea textului biblic despre crearea omului ……….. 9
I.1. Haișah ( ה ָ֣אִש ָּׁ֔ה )creată bețelem Elohim ( בְּצֶֶ֥לֶם אֱֹלהִִ֖ים ,)egală cu haiș ( ה אִָ֣יׁש) ……………… 9
I.2. Haișah așer natatah imadi ( ה ָֽאִש ה֙ אֲׁשֶָ֣ר נ ת ָ֣ת ה )- Femeia pe care mi -ai dat -o ca să fie cu
mine (Facere 3,12) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 24
I.3. Haiș ( האִָ֣יש )și haișah ( ה ָ֣אִש ָּׁ֔ה )sub lupa păcatului strămoșesc – consecințe …………… 32
I.4. Reputația Evei – aserțiune negativă la adresa urmașelor sale ………………………….. ……. 44
Capitolul al II-lea
II. Poziția socială a femeii evreice din perspectiva legii mozaice ………………………….. ……….. 57
II.1. Legea mozaică – valențe și interpretări ………………………….. ………………………….. ……. 57
II.2. Căsătoria legală ( mohar, shiluchim, ketubah ) și de levirat. Văduvia. ……………………. 65
II.3. Maternitatea – vocație și binecuvântare ………………………….. ………………………….. ….. 85
II.4. Șema beni musar abik (Pilde 1,8 ) – nucleul educației copiilor evrei ……………………… 92
II.5. Keritut ( כְּרִיתֻת֙ ) sau cartea de despărțire – formă a divorțului (get-ul evreisc) ………. 106
II.6. Femeile marginale și ocupațiile lor controversate în vremurile biblice ………………… 111
II.6.1. Vrăjitoarele ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 113
II.6.2. Prostituatele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 120
Capitolul al III -lea
III. Personalități feminine marcante din timpurile biblice ………………………….. ……………….. 124
III.1. Soțiile patriarhilor vechitestamentari ………………………….. ………………………….. …… 124
III.1.1. Sarah ( ש ר ָ֑ה ,)soția lui Avraam ………………………….. ………………………….. ………. 124
III.1.2. Rebeca ( רִבְּק ֶ֥ה – Ribecah), soția lui Isaac ………………………….. …………………….. 126
III. 1.3. Lia ( לֵא ָ֣ה – Leah) și Rahela ( ר חֵָ֣ל – Rahel), soțiile lui Iacov ………………………… 128
III.2. Proorocițe ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 129
III.2.1. Miriam ( מִרְּי ֙ם ,) sora lui Moise ………………………….. ………………………….. ……… 129
III.2.2 . Ana ( ח נ ָּׁ֔ה – Hannah), mama lui Șamuel ………………………….. ………………………. 130
III.2.3. Deborah ( דְּבֹור ה) ………………………………………………………. ………………………… 131
III.2.4. Hulda ( חֻלְּד ֙ה – Hulddah ) ………………………….. ………………………….. …………….. 132
III.2.5. Izabela ( אִיזֶֶ֗בֶל – Izebel ) ………………………….. ………………………….. ……………….. 133

3
III.3. Femei credincioase poporului evreu ………………………….. ………………………….. ……. 133
III.3.1. Rut ( רָּ֑ות) ………………………………………………………. ………………………………….. 133
III.3.2. Ester ( אֶסְּתֵר sau הֲד ס ֶ֗ה – Hadassah ) ………………………….. ………………………….. 136
III.3.3. Abigail ( אֲבִג ָ֑יִל ) ………………………………………………………. ………………………….. 137
III.3.4. Iudith ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 138
III.4. Femei din care s -au născut alte popoare ………………………….. ………………………….. .. 138
III.4.1. Agar ( ה ג ָ֧ר – Hagar ) ………………………….. ………………………….. …………………….. 138
III.4.2. Fiicele lui Lot ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 139
III.5. Tipologii de femei amintite în geneal ogia Mântuitorului ………………………….. ……… 140
III.5.1. Rahab ( ר ח ֙ב) ………………………………………………………. …………………………….. 140
III.5.2. Tamar ( ת מ ָ֑ר ) ………………………………………………………. …………………………….. 142
III.5.3. Batșeba ( ב ת־ׁשֶָ֣ב ע ) ………………………………………………………. ……………………… 143
III.6. Portretul (fizic și moral) femeii ideale după scrierile vetertestamentare ………………. 144
III.6.1. Sulamita ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 144
III.6.2. Susana ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 146
III.6.3 Regina din Saba ( מ ָֽלְּכ ת־ׁשְּב ֶ֗א – malkkat Șeba ) ………………………….. ……………….. 147
Capitolul al IV -lea
IV. Idealul de frumusețe feminină în cultura poporului evreu ………………………….. ………….. 148
IV.1. Frumusețea spirituală a femeii evreice ………………………….. ………………………….. …. 148
IV.2. Frumusețea fizică – preocupare obligatorie pentru femeile evreice ……………………. 158
IV.2.1. Ritualuri de înfrumusețare (cosmetică, coafur i și parfumuri) ………………………. 158
IV.2.2. Vestimentația – etalon al clasei sociale ………………………….. ………………………. 180
IV.2.3. Bijuteriile – accesorii esențiale ………………………….. ………………………….. ……… 190

Capitolul al V -lea
V. Γυναίκα (ghinek ) și ἀνήρ (anir) în creștinism – egalitate restabilită în scop soteriologic …….
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 207
V.1. Restaurarea valorii femeii întru Hristos ………………………….. ………………………….. … 207
V.2. Egalitatea femeii cu ἀνήρ (anir) în cadrul familial ………………………….. ………………. 209
V.3. Γυναίκα (ghinek) – sacerdot cu dublu rol (soție și mamă) ………………………….. …….. 212
V.4. Egală, dar diferită – verdict asumat de societatea creștină ………………………….. …….. 217
Capitolul al VI -lea
VI. Mișcările feministe – acțiuni militante împotriva inegalității dintre bărbat și femeie …. 222
VI.1. Originea mișcărilor feministe. Scurt istoric. ………………………….. ………………………. 222

4
VI.2. Feminismul – mișcare de emancipare a femeii ………………………….. …………………… 229
VI.3. Feminismul – abordare teologică ………………………….. ………………………….. ………… 236
VI.3.1. Antropologia și hristologia feministă – conspirație împotriva lui Dumnezeu … 236
VI.3.2. Hirotonia femeii – abdicare de la propria vocație ………………………….. ………… 247
VI.3.3 . Feminismul în procesul de pervertire a familiei (prejudicii) ………………………..250
VI.3.4. Feminismul – sursa distrugerii societății moderne ………………………….. ……….. 251
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 259
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 268

5

Introducere

Întrucât interesul pentru cercetarea științifică interdisciplinară capătă un caracter din ce
în ce mai accentuat la nivelul studiilor doctorale, tit lul propus pentru teza de doctorat are rolul
de a lămuri aspecte marcante legate din viața femeii din timpurile biblice prin evidențierea
modului în care acestea s -au răsfrâns asupra femeii creștine de ieri și de azi.
Titlul Haișah așer natatah imadi – Femeia pe care mi -ai dat -o ca să fie cu mine
(Facere 3,12) este compus din 4 elemente gramaticale diferite ( הָָּֽׁאִשָּׁה – haișah – substantiv
comun, feminin, numărul singular; אֲש ֶׁ֣ר – așer – pronume relativ; נָּׁת ֶׁ֣תָּׁה – natatah – verb la
forma Qal, perfec t, persoana a II -a, singular, masculin; עִמָּׁדִִ֔י – imadi – prepoziție cu sufix
pentru persoana I, singular). Prin urmare, titlul exprimă cu exactitate esența viziunii asupra
căreia se va desfășura cercetarea tezei de doctorat, ce se vrea a fi în proporți i mai mult sau mai
puțin echivalente, un amestec dintre arheologie biblică, scrierile Vechiul Testament și
literatura mișcărilor feministe. Întreaga cercetare se va baza pe axa timpului biblic (de la
crearea femeii) în conjuncție cu timpul creștin modern a cărui apogeu a fost atins prin inițierea
unei întregi revoluții patriarhale soldat cu numeroase acțiuni militante împotriva inegalității
genurilor (feminism). Domeniul de cercetare este foarte vast, profund ancorat în a oferi
răspunsuri în numele adevăru lui biblic combătut pe terenul familial și social de către literatura
feministă, dură, revoltată și acidă atât verbal, cât și faptic.
Întreaga atenție se va concentra pe reliefarea imaginii complete și complexe a femeii
din vremurile biblice capabilă s ă înțeleagă, să accepte, să îndeplinească tradițiile strămoșești
și să se supună lor. Intenția ce se ascunde în spatele acestui titlu, se traduce prin acoperirea
unei sfere în cercetarea teologică românească ce nu a mai fost abordată într -un astfel de mod
prin punerea în discuție a aspectelor de interes maximal din viața femeii biblice care i -au
conferit acel trai plin de confort psihic pentru care femeia modernă luptă prin strategii foarte
bine organizate (în cazul feministelor putem afirma că e vorba desp re o liniște „egoistă” ).
În teologia românească de specialitate există prea puțină informație legată de subiectul
propus spre analiză în procesul de cercetare. Existența unor cărți, studii sau articole cu
referință clară la teza de cercetare, nu reușesc să acopere întreaga imagine a femeii biblice.
Acestea tratează doar sporadic unele aspecte din viața femeii (evreice sau creștine)
considerate în mod subiectiv a fi esențiale pentru publicul interesat. În literatura străină de
specialitate, subiectul femeia este inepuizabil, iar cifra cărților scrise este în continuă creștere

6
ca urmare a mișcărilor feministe ce într -o măsură destul de mare au scos la lumină o altfel de
interpretare a evoluției urmașelor Evei cu care putem, sau nu, să fim în acord total sau pa rțial.
Principalul obiectiv al cercetării este reprezentat de reactualizarea imaginii complete a
femeii timpurilor biblice prin evidențierea egalității acesteia cu bărbatul în planul de creație a
lui Dumnezeu, a rolului stabilit în societatea israelită și în familie, a procesului maternității, a
figurilor feminine marcante din timpurile biblice, a preocupării acesteia pentru trup și suflet.
Obiectivul secund este evidențiat de antiteza creată dintre femeia evreică și cea creștină, cu rol
bine stabilit în so cietatea de început, devenită ulterior generatoare de probleme acute pentru
societatea modernă. Ultimul obiectiv vizează mișcările feministe de emancipare a femeii care
acuză prejudicii multiple celulei societății și societății în general. Într -o altă ord ine de idei,
lucrarea va constitui o radiografie utilă a celor mai importante aspecte din viața femeii care în
mod întămplător sau nu, unele s -au păstrat intacte de -a lungul istoriei umane.
Subiectele cu referire la femeie au generat cele mai extinse contr overse cu opinii
variate în raport cu cele ale bărbatului, prea puțin discutate, aproape insesizabile. În esență,
scopul acestei lucrări presupune creionarea portretului social, moral, spiritual și fizic, și nu
numai, al femeii de la origini (crearea omulu i), până în prezent (mișcările feministe).
Demersul pare să fie unul foarte îndrăzneț dacă se ia în calcul că această temă a fost prea
puțin abordată în spațiul ortodox, în mod comparativ cu nivelul mondial a cărei literatură
dedicată femeii biblice s -a conturat extrem de mult. Motivul pentru care dorim să abordăm
această temă este acela de a căuta un răspuns mulțumitor, pe înțelesul tuturor, convingător, la
întrebarea: de ce a creat Dumnezeu femeia? Știm că această întrebare a măcinat în mod
particular min tea iluștrilor filosofi care au definit femeia în funcție de tiparul teoretic sau
experiența proprie, așternând pe hârtie mai degrabă un set de reguli ale ideii cum ar trebui să
fie. Astăzi, femeia este hotărâtă să -și îndeplinească mai mult decât atribuții le pentru care a
fost consacrată (soție, mamă). Dorește să se vorbească despre ea, să i se cunoască trăirile,
temerile, dorințele, să i se acorde atenție și în afara spectrului familial, să i se aprecieze efortul
și dorința de a fi un partener pe măsura aș teptărilor. Singura soluție care ne garantează o
imagine corectă a femeii este cea reflectată în oglinda istoriei privită în ansamblu, din
perspectivă ontologică și harismatică. Astfel, ne întrebăm dacă femeia este egalul bărbatului
sau ocupă locul second. Prin urmare, este îndreptățită să continue mișcarea de emancipare sau
se găsesc variante substitut care să ateste nevoia unei redescoperiri a Revelației? Din
considerentele prezentate, vom analiza punctele cheie care definesc femeia în viziunea

7
iudaică, c reștină timpurie, până în prezent, urmărind să îi evidențiem locul în istorie, rolul în
societate și valoarea în familie.
Așadar, lucrarea intitulată Haișah așer natatah imadi (Facerea 3,12) este structurată în
6 capitole expuse în ordine cronologică.
În capitolul I – Scurtă incursiune antropologică – interpretarea textului biblic despre
crearea omului cuprinde ca subcapitole: Haișah ( ה ָ֣אִש ָּׁ֔ה )creată bețelem Elohim ( בְּצֶֶ֥לֶם אֱֹלהִִ֖ים ,)
egală cu haiș ( ה אִָ֣יׁש ,)Haișah așer natatah imadi ( ה ָֽאִשה֙ אֲׁשֶָ֣ר נ ת ָ֣ת ה )- Femeia pe care mi -ai dat –
o ca să fie cu mine (Facere 3,12), Haiș ( ה אִָ֣יש )și haișah ( ה ָ֣אִש ָּׁ֔ה )sub lupa păcatului
strămoșesc – consecințe, Reputația Evei – aserțiune negativă la adresa urmașelor sale. Vom
argumenta importan ța referatului biblic destinat creării omului, în special a femeii ( haișah) ,
prin elucidarea întrebărilor ce vizează egalitatea cu bărbatul ( haiș), crearea femeii după chipul
lui Dumnezeu, consecințele căderii în păcat și modul în care acestea s -au răsfrân t și au
străbătut istoria femeilor de -a lungul timpului.
În capitolul al II -lea – Poziția socială a femeii evreice – abordare veterotestamentară
(Legea mozaică – valențe și interpretări; Căsătoria legală ( mohar , shiluchim , ketubah) și de
levirat. Văduvia; Maternitatea – vocație și binecuvântare; Șema beni musar abik (Pilde 1,8) –
nucleul educației copiilor evrei; Keritut ( כְּרִיתֻת֙ )sau cartea de despărțire – formă a divorțului
(get-ul evreisc); Femeile marginale și ocupațiile lor controversate în vremuri le biblice:
vrăjitoarele și prostituatele). Vom analiza problematica femeii în perioada vechitestamentară
prin evidențierea treptelor maturizării sociale ale acesteia: căsătoria, maternitatea, educația,
divorțul, căsătoria de levirat și văduvia.
În capitol ul al III -lea – Personalități feminine marcante din timpurile biblice , vom
evidenția tipologii ale femeii care s -au regăsit în vremurile biblice. Voi edifica rolul și locul
lor în istoria biblică prin împărțirea acestora în următoarele categorii: soțiile p atriarhilor (Sara,
Rebeca, Rahila și Lia), proorocițele (Miriam, Ana, Deborah, Hulda, Izabela), femeile
credincioase poporului evreu (Rut, Ester, Abigail, Iudith), femeile evreice din care s -au născut
alte popoare (fiicele lui Lot, Agar), femei amintite în genealogia Mântuitorului (Rahab,
Tamar, Batșeba), femeile cu portret ideal din punce de vedere fizic și moral (Susana,
Sulamita, Regina din Saba).
În capitolul al IV -lea – Idealul de frumusețe feminină în cultura poporului evreu
(Frumusețea spirituală a f emeii evreice; Frumusețea fizică – preocupare obligatorie pentru
femeile evreice: ritualuri de înfrumusețare (cosmetică, coafuri și parfumuri), vestimentația –
etalon al clasei sociale, bijuteriile – accesorii esențiale) vom supune unei analize cele două

8
tipuri de frumusețe (interioară (spirituală) și exterioară (fizică)) pe care femeia evreică le -a
îmbrățișat în timpurile biblice.
În capitolul al V -lea – Γυναίκα (ghinek ) și ἀνήρ (anir) în creștinism – egalitate restabilită
în scop soteriologic (restaurare a valorii femeii întru Hristos; egalitatea femeii cu ἀνήρ ( anir)
în cadrul familial; Γυναίκα ( ghinek ) – sacerdot cu dublu rol (soție și mamă); egală, dar diferită
– verdict asumat de societatea creștină) vom analiza modalitatea prin care creștinismul a reu șit
să restaureze egalitatea femeii cu bărbatul prin edificarea rolului acesteia în cadrul familial și
social.
În capitolul al VI -lea – Mișcările feministe acțiuni militante împotriva inegalității dintre
bărbat și femeie (Originea mișcărilor feministe. Scu rt istoric; Feminismul – mișcare de
emancipare a femeii; Feminismul – abordare teologică: antropologia și hristologia feministă –
conspirație împotriva lui Dumnezeu; hirotonia femeii – abdicare de la propria vocație;
Feminismul în procesul de pervertire a familiei (prejudicii); Feminismul – sursa distrugerii
societății moderne) vom repera istoric originea mișcărilor feministe pe care le voi supune unei
abordări teologice ortodoxe, prin evidențierea unor teme ale teologiei feministe de interes
maximal (antro pologie, hristologie, hirotonia femeii) care au rol destructiv în procesul de
dezvoltare a celulei societății (familia) și a menținerii organismului viu a societății moderne.
În elaborarea acestei lucrări vom folosi material bibliografic scripturistic, ope re
patristice, scrieri sau comentarii ale unor teologi sau scriitori contemporani care nu tratează
condiția femeii ci importanța ei, indiferent de statutul social, respectând punctul central al
spiritualității ortodoxe, definită prin excelență, fundamentul gândirii creștin -ortodoxe prin
Mântuitorul Iisus Hristos.

9
I. Scurtă incursiune antropologică – interpretarea textului biblic despre crearea omului
I.1. Haișah ( הֶָּׁׁ֣אִשִָּׁ֔ה)1 creată bețel em Elohim ( בְּצ ֶ֥ל ם אֱֹלהִִ֖ים ,)egală cu haiș ( הָּׁאִֶׁ֣יש)

Istoricitatea primilor oameni, Adam și Eva, a fost p entru mulți arheologi, istorici și
bibliști un subiect de controversă raportat la apariția primului om ca ființă conștientă, din
punct de vedere al evoluționismului și repere de legendă într -un cadru modern al zilelor
noastre prin vizorul scrierilor de natură teologico -istorică.2 Toată atenția acordată acestui
aspect s -a concretizat în organizația Biologos (2007) care și -a asumat scopul de a gă si o teorie
credibilă și palpabilă ca punte de legătură între credință și știință, între realitatea istorică a
prezenței lui Adam și Eva ca primii oameni creați de Dumnezeu și cea biblică relatată în cei
2000 de ani de creștinism. Scopul acesteia este acel a de a crea armonie între știință și
credință.3 Textul ebraic biblic (Facerea 1,27) de scrie planul actului creator al protopărinții
nostri, Adam și Eva, urmat de concretizarea propriu -zisă (Facerea 2,7).
ו יִיצ ר֩ יְּהוָּׁ֙ה אֱֹלהִִ֜ים א ת־הָָָּֽׁאדָָּׁ֗ם עָּׁפָּׁר֙ מִן־הֶָּׁׁ֣אֲדָּׁמִָּׁ֔ה ו יִפ ֶ֥ח בְּא פִָּׁ֖יו נִשְּמ ֶׁ֣ת ח יִִּ֑ים ו ָֽיְּהִֶ֥י הָָָּֽׁאדִָּׁ֖ם לְּנ ֶ֥פ ש ח יָָּֽׁה
(Vaițer adonai elohim et haadam apar min haadama vaipat beapan nișmat haiom vaiehi haadam lenefeș haia )
Și a făcut Domnul Dumnezeu din țărâna pământului pe om și i-a suflat în față suflare de viață și a
devenit omul ființă vie .

Din expresia după chipul lui Dumnezeu adică bețelem Elohim (בְּצֶֶ֥לֶם אֱֹלהִִ֖ים ,)parte
bărbătească și parte femeiască i -a făcut , putem deduce cu ușurință ideea că haișah (femeia ) a
fost creată după chipul lui Dumnezeu . ,,Spune parte bărbătească și parte femeiască nu ca și
cum Eva ar fi fost deja făcută, ci întrucât aceasta exista în coasta lui Adam și coexista
împreună cu el”.4 Faptul că Eva a fost creată din coasta (hațela ) lui Adam ca și creatură unică
este susținută și de Hristos (Matei 19,3 -6). ,,Expresia ebraică folosită să descrie modul în care
Dumnezeu a făcut din coastă o femeie denotă o construcție și un design extraordinar. Ad
literam ea înseamnă că Dumnezeu a construit o femeie . El a asamblat cu grijă o ființă nouă
care să conțină exact atributele necesare pentru a face din ea partenera ideală pentru Adam”.5
ו יִב ן֩ יְּהוָּׁ֙ה אֱֹלהִִ֧ים׀ א ָֽת־ה צֵּלָָּׁ֛ע אֲש ר־לָּׁק ֶ֥ח מִן־הָָָּֽׁאדִָּׁ֖ם לְּאִשִָּּׁ֑ה ו יְּבִא ִ֖הָּׁ א ל־הָָָּֽׁאדָָּֽׁם
(Vaiben adon ai elohim et hațela așer laka t min haadam leișah vaiebieha el haadam )
Și a făcut Domnul Dumnezeu din coasta luată din Adam pe femeie și a dus -o lui Adam . (Facerea 2,22)

1 Ennery Marchand, Dictionaire de la Bible hebraique , Les Édition Co lbo, Paris, 1996, p.8.
2 Emil Brunner, Christian Doctrine of Creation and Redempt ion, trad. Olive Wyon, Westminster Press,
Philadelphia, 19 52, pp.48 -49.
3 Francis Collins, The Language of God: A Scientist Presents Evidence for Belief, Free Press, New York, 2006,
pp.203 -210.
4 Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice . Scrieri I, ediția a II -a, traducerea de diac.Ioan I.Ică
Jr., Editura Deisis, Sibiu, 2001, p.104.
5 John MacArthur, 12 femei extraordinare , Editura Scriptum, Oradea, 2009, p.26.

10

De aici rezultă că Adam și Eva exprimă două posibilități de existență ale omului și
numai împreună alcătuiesc umanitatea completă.6 Antagonismul sexelor și ideea de
complementaritate a bărbatului și femeii sunt u rmări ale păcatului strămoșesc. Acest
antagonism nu poate fi depășit în chip real decât în Hristos.7 Rod al iubirii lui Dumnezeu,
omul (bărbatul și femeia) experiază această iubire în viața de familie în care se reflectă chipul
lui Dumnezeu (Facerea 1,26;5,3;24,8;26,7;39,6;41,19; Ieșirea 20,4;25,9;27,4;28,14; Numeri
12,8;14,16; Deuteronom 4,16 -17;9,12;28,59; Iosua 22,18; Judecători 1 7,3; I Regi 6,29;
7,22;21,26; I Cronici 28,11,14,17,18; II Cronici 4,3;23,17; Psalmul 31,21; 106,20,33;
139,15,16; Isaia 32,6; Osea 3,4; Ezechiel 2,9;8,10; 16,17). De aceea, dintru început, relațiile
familiale dintre soți au fost de întrajutorare, egalitat e și respect.8 Egalitatea femeii cu bărbatul
are origine biblică deoarece ambii au fost creați după chipul lui Dumnezeu și cu scopul de a
ajunge la asemănarea Lui. ,,Nu trebuie să fie numit chip numai bărbatul, ci și femeia fiindcă
bărbatul și femeia au ac eeași înfățișare și aceeași asemănare”.9 Atât Sfântul Ioan Gură de Aur,
cât și Sfântul Vasile cel Mar e, au interpretat versetul din cartea Facerii 1,27 și au concluzionat
în mod similar .10 Sfântul Ioan Hrisostom susține ideea egalității femeii cu bărbatul p e
fundament scripturistic. Folosește ca argument pe Dumnezeu care poruncește ca și cum ar
vorbi amândurora deși, femeia nu era creată trupește (Facere 1, 26-27, 29; 2, 7 -18; 18, 21 -24).
,,Dumnezeu a luat coasta neînsuflețită a lui Adam și a zidit -o pe acest a în femeie – căci pentru
acesta nici n -a mai suflat asupra ei, ca asupra lui Adam suflare de viață, ci partea pe care a
luat-o din trupul lui a făcut trupul întreg al femeii”.11 Din textele biblice rezultă că femeia a
fost făcută părtașă cu b ărbatul la stă pânirea lumii, învrednicită și de binecuvântare.12
ו יְּבֶָּׁׁ֣ר ְך אֹתָּׁם֘ אֱֹלהִים֒ ו יֹ֙אמ ר לָּׁה ִ֜ם אֱֹלהִָ֗ים פְּרֶּ֥ו ּורְּבָּ֛ו ּומִלְּאֶּ֥ו א ת־הָּׁאִָּׁ֖ר ץ
(Vaiebarek otam elohim vaiomer lahem elohim peru urebu umile u et haareț )
Și a binecuvântat pe ei Dumnezeu și a zis: dați roadă și vă înmulțiți și umpleți pământul și -l stăpâniți.
(Facerea 1,28)

6 Pr.Dr. Vasile Gavrilă, Cununia -viață întru Împărăție, Editura Fundația Tradiț ia Românească , București, 2004,
p. 28.
7 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări despre viața de familie , traducerea de pr.Marcel Hanches, Editura
Învierea, 2005, p. 30.
8 Pr.lect.Mihai Vizitiu, Familia în învățătura Mântuitorului și a Sfinților Apostoli , în Teologie și Viată , nr.5 -7,
1994 ( LXX), p.25.
9 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cele dintâi omilii la Facere , traducere de Adrian Tănăsescu -Vlas, Editura Sofia,
București, 2004, p.32.
10 Sfântul Vasile cel Mare, Omili la facerea omului. Omilie despre Rai , traducer e din limba greacă de Ieromonah
Lavrentie Carp, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 53.
11 Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice . Scrieri I , p.113.
12 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări despre viața de familie , p.121.

11
Același Sfânt Părinte afirmă despre femeie că a fost acoperită de cinstea pe care avea
să o facă din Adam. Prin urmare, femeia nu ar fi putut fi creată fără să fi fo st întâi bărbatul,
dar nici bărbatul nu ar fi fost întreg fără femeie. Indiferent de ordinea creării lor, niciunul nu
face dovada superiorității unul față de altul. Pentru a înțelege relația dintre bărba t și femeie în
cadrul creației sau locul femeii în cr eație (referindu -ne la locul femeii în familie și societate),
trebuie să înțelegem că toate lucrurile existente alcătuiesc o anumită ordine morală, deci
trebuie să credem că Dumnezeu le -a lăsat pe toate într -o anumită ordine. Termenul ișah apare
de 775 de ori în Vechiul Testament cu sensul de femeie , soție .13 Într-un mod cu totul unic,
special, capitolele 2 -11 din cartea Facerii tratează întreaga umanitate fără vreo urmă de
calificare etnică. Actul creației nu este încadrat temporal .14 ,,Nu găsim un echivale nt filosofic
sau teologic pentru acest vid energetic constatat de fizicieni care să dovedească ideea că
universul este creat ex nihilo, care să indice o echivalență cu nimicul utilizat în reflecția
teologică”.15 În ceea ce privește crearea lumii, știința pa re să înregistreze o infirmitate
epistemologică.16 Nimicul despre care menționează Facerea ,, nu e un vid care L -ar mărgini pe
Dumnezeu prin fire sau care L -ar constrânge să sco ată din El lumea creată ”.17Ar trebui, poate,
sau nu, să ne surprindă constatarea s implă că niciun teolog creștin nu a putut aborda și explica
pe înțelesul tuturor structura moleculară a țărânei ( עָּׁפָּׁר֙-apar ) sau a pământului din care a fost
creat omul. ,,Mai întâi, este creat un singur om, dar în doi timpi sau mai curând prin două
acte: formarea omului din ță rână și suflarea de viață în nările lui”.18 Existența limitei de la
începutul vieții primilor oameni este garantată de autoritatea ce stabilește limita. Din punctul
de vedere al compoziției narative, căderea în păcat cuprinde trei ep isoade marcate de: ispitire
(încălcarea poruncii, disimulare), descoperirea și sentințele penale , izgonirea din Rai .19 În
Facerea 1,11 -12 este descrisă crearea lumii vegetale a cărei vârf este sugerat de prezența unui
pom intitulat pomul cunoștinței binelui și răului (Facerea 2,9).
וְּעֵֵּ֤ץ ה ָֽח יִים֙ בְּתֶֹׁ֣וְך ה גִָּׁ֔ן וְּעֵֵּ֕ץ ה ד ִ֖ע ת טֶֹ֥וב וָּׁרָָּֽׁע
(Veeț hahaiom betook hagan veeț hadaat tov vara )
Pomul vieții și pomul cunoștineței binelui și răului se aflau în mijlocul grădinii .(Facerea 2,9)

13 Francis Brown, S. R .Driver, C.A. Briggs, A Hebrew and English Lexicon of the Old Testament, Oxford, 1968,
p.61.
14 Sfântul Augustin, Confesiuni , traducere de Gh.I.Șerban, Editura Humanitas, București, 1998, p.29.
15 Apologetica ortodoxă. Dialogul cu științele contemporane , volumul II, coord.: Adrian Lemeni, diac. Sorin
Mihalache, pr. Răzvan Ionescu, pr. Cristinel Ioja, Editura Basilica, București, 2014, p.122.
16 Ibidem , p.123.
17 Pr.prof.D.Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu , Editura Basilica, București, 2013, p.489.
18 André LaCoque/Paul Ricoeur, Cum înțelegem Biblia , traducere de Maria Carpov, Editura Polirom, Iași, 2002,
p.55.
19 Ibidem , p.56.

12
Identitatea po mului rămâne strict secretă. În Facerea 2,9 trebuie considerat, lăsând la o
parte efectul alegoric, exact ceea ce semnifică numele pomului adică înțelepciunea (Pilde
3,18). În legendele indiene și iraniene este menționată secreția extrem de puternică și
irezistibilă a acestui pom. Acest elixir este prezentat ca forma unui leac împotriva morții. În
ciuda faptului că s -a încercat o motivare bine întemeiată a încălcării poruncii lui Dumnezeu,
argumentele par necon vingătoare . Deși au fost avertizați de consecin țele ingerării fructelor
din pom (Facerea 2,16 -17), nu au rezistat tentației cunoașterii dorinței arzătoa re a nemuririi
(Facerea 3,1 -5). Femeia este cea care cedează prima (Facerea 3,6) și Adam după ea. Întreg
fenomenul cunoaște o altă valență, aflată sub semnul vulnerabilității goliciunii, a morții și a
suferinței.20 Situația și rolul șarpelui nu trebuie considerate decât la modul narativ,
excluzându -se fundalurile mitice. ,,Păcatul a intrat în grădina Edenului gata crescut, ajuns la
maturitate, introdus de satan care s -a deghizat în șarpe”.21 El a reușit să schimbe dorința
femeii (Facerea 3,6) când aceasta a observat câteva calități vizibile a fructului (bun de mâncat,
plăcut ochilor și vrednic de dorit). În exprimarea aghiografului se observă măiestria cu c are
transmite la nivelul limbajului suspiciunea și la nivelul dorinței, subversiunea. Sub regimul
greșelii apare rușinea din pricina goliciunii. Rușinea are echivalent semantic: sterilitatea,
văduvia, mutilarea (Facerea 30,23; Isaia 4,1;54,4; Judecători 1, 6;3,25; Levitic 20,17; I Regi
12,2; II Regi 10,4; IV Regi 2,17; Iezechiel 36,30). Autorul sfânt evidențiază repercursiunile
amenințării din capitolul 2 din cartea Facerii ca petrecându -se în afara Edenului. Crearea
omului s-a numărat printre subiectele cel mai des interpretate pe traiectoria ascendentă ce
merge de l a mitul războinic din Orientul A ntic la teologia evoluată a creației potrivit
credințelor abrahamice.22 Psalmii sapiențiali și Pildele înfățișează o lume creată cu ajutorul
puterii și înțelepciuni i lui Dumnezeu (Psalmul 8,19,15 0; Pilde 3,13;8,22;14,31;20,12; Iov 28).
Motivul pentru care șarpele a putut să ia contact cu haișah s-a datorat unor similitudinii:
suflarea de viață – nepheș hayah (Facerea 1,20) definită ca virtus sensibilis et mobilis
(principiu de sensibilitate și de mișcare )23 și consistența organică – basar (Facerea
6,13,17;7,15 ). Șarpele a fost un simbol al cunoașteri i și înțelepciunii în Israelul A ntic, totem al

20 Maurice Cocagnac, Simboluri biblice. Lexic teologic, traducerea de Michaela Slăvescu, Editura Humanitas,
București, 199 7, pp.12 5-126.
21 John Phillips, Comentariu asupra Genezei , traducere de Emilia Sărac, Editura Stephanus, București, 1992
p.41.
22 André LaCoque/Paul Ricoeur, op.cit. , p.15.
23 Origen, Scrieri (partea a III -a), traducerea de pr.prof. T.Bodogae, Editura Institutului B iblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB, București,1982, p.153.

13
zeului fertilității și al fecundității. El este singur și se simte înstrăin at de creație și distruge
limitele stabilite de Creator între specii.24
וְּה נָּׁחָּׁש֙ הָּׁיֶָּׁׁ֣ה עָּׁרִּ֔ום מִכֹל֙ ח י ֶׁ֣ת ה שָּׁד ִ֔ה אֲש ֶ֥ר עָּׁשִָּׁ֖ה יְּהוֶָּׁׁ֣ה אֱֹלהִִּ֑ים
(Vehanahaș haia arum mikol haiat hasade așer asa adonai elohim )
Și șarpele era cel mai șiret di ntre fiarele pe care le -a făcut Dumneze u.(Facerea 3,1)
Viziunea biblică dă dovadă de un optimism temperat prin luciditate privind limitele
umane: ea invită la credința într -un Dumnezeu bun care dorește o lume plină de viață.25
,,Pentru cei mai mulți dintre Sfinții Părinți, chipul nu conține în sine o idee organizatoare sau
instrumentală, ci el este principiul constitutiv al ființei umane ”.26 În gândirea patristică,
expresia chipului poartă o structură ierarhică a omului ce pune în prim plan viața
duhovniceasc ă. ,,Chipul cuprinde simultan două realități aparent contradictorii la prima
vedere: particularitatea și comuniunea. A fi chip al lui Dumnezeu este fundamental diferit de a
fi individ deoarece chipul nu poate fi conceput în el însuși, ci numai în relația s a. Esența lui
constă în faptul că este o revelație a adevărului ființei nu ca substanță sau natură, ci ca mod de
existență”.27 Prioritizarea acestui aspect ontologic al spiritualității condiționează aspirația
după Absolut. În concluzie, oricare dintre facul tățile sufletului uman reflectă chipul (iubirea,
libertatea) lui Dumnezeu care caută soluții de autodepășire spre Arhetipul său. Țelemul (צ ל ם )
ebraic exprimă înțelesul profund al chipului, în timp ce demut (דְּמּות) are conotația de
asemănare cu celălalt . Sfântul Maxim Mărturisitorul precizează în mod concret conlucrarea
dintre om și Dumnezeu care ,,le face pe toate în noi, în virtutea și cunoașterea, înțelep ciunea,
bunătatea și puterea, f ace ca noi să aducem altceva decât buna hotărâre a voinței ”.28 În funcție
de felul său (constitu tiv sau normativ), chipul reușe ște ca îndemnul Mântuitorului (Matei
5,48) să devină realitate spiritu ală pentru omul care ,,simte nevoia m ântuirii de moarte, de
scăparea stării de păcătoșenie, stări în care el se află în urma că derii în păcat a protopărinților,
Adam și Eva ”.29 Sfântul Vasile cel Mare este susținătorul ideii conform căreia omul este
lucrarea mâinilor lui Dumnezeu ( monon ton zoon theoplastos )30, lucrare ziditoare ( he
demiourgike outou energeia ).31 Distincția ierarhică pe care Sfântul Părinte o gândește despre

24 André LaCoque/Paul Ricoeur, op.cit. , p.27.
25 Dicționar cultural al Bibliei , traducere de Ana Vancu, Editions du Cerf, Paris, 1990, p.50.
26 Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană , traducerea de pr.V.Răducă, Editura
Humanitas, București, 2013, p.40.
27Vasile Cristescu, Antropologia în perspectivă teologică , Editura Junimea, Iași, 1999, p.17.
28 Paul Evdokimov, Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția r ăsăriteană , p43.
29 Hristos Andrutos, Simbolistica , traducere de Patriarhul Iustin, București, 2003, p.293.
30 Basile de Césarée, Sur l’origine de l’home , Sources Chrétiennes, Paris, 1970, p.372.
31 Ibidem , p.267 .

14
suflet și trup, originea, sensul și destinul lor, exclude orice interpretare platonică sau
origenistă. În esență, este vorba despre o exegeză anagogică a Sfintei Scripturi care sugerează
originea trupului din pămâ nt și a sufletului de la Dumnezeu. În limbajul Sfântului Vasile omul
este alcătuit din plămadă pământească și din sufletul care locuiește în trup ( sunesthos ek tou
geinou plasmatos ek tes enoikouses psuches to somati ).32 În Facerea 1,27 și 2,7 sunt referate le
biblice care fac referire la creația omului apar în tr-o ordine inversă ceea ce confirmă
intenționalitatea succesiunii creării omului după chipul Ziditorului ( to timeion en to phusike
kataskeu echon ).33 Deși nu apare într -o formă concretă ( ad litteram ) termenul boală pare să fie
o consecință a păcatului strămoșesc. Referințele la acest aspect apar în textele biblice (Facerea
29,17;48,1;3,16 -24).
ו יֶֹׁ֣אמ ר לְּיֹוסִֵּ֔ף הִנֵֶּ֥ה ָאבִִ֖יָך חֹל ִּ֑ה
(Vaiomer leiosef hine abik hole )
Și a zis Iosif: iată, tatăl tău e ste bolnav .(Facerea 48,1)

Termenii care echivalează conceptul de boală se rezumă în mod practic la necazuri ,
dureri , osteneală . Este limpede că din cauza păcatului puntea de legătură dintre Dumnezeu și
om s -a rupt și s-au produs dezechilibre în relația di ntre oameni, om și natură, în interiorul
naturii omului.34 Boala se numără printre blestemele Domnului as upra celor care îi încalcă
poruncile iar vindecarea echivalează cu binecuvântarea celor drepți (Ieșirea 15,26;23,25;
Levitic 26; 13,14; Deuteronom 7,12 -16;28,58 -60;29,18 -26; II Regi 12,24 -25; Tobit 11).
Menirea omului:35
a. În raport cu Dumnezeu – omul este în strânsă legătură cu scopul creației și Îl
preamărește (Romani 11,36; Evrei 2,10; Efeseni 1,5 -6; Coloseni 1,16);
b. În raport cu sine însuși – dezvoltarea și perfecționarea neîncetată spre asemănarea cu
El (Levitic 11,45; Isaia 1,11 -20;Matei 5,48; 7,21;Efeseni 2,10).
Creat pentru o menire atât de înaltă și excepțională, omul a fost înzestrat de Dumnezeu cu
toate puterile fizice și spirituale necesare destina ției sale (Facerea 1,26; I Corinteni 11,7).36
Deosebirea dintre chip și asemănare se referă, după opinia Sfinților Părinți (Vasile cel Mare,
Sfântul Grigorie de Nyssa), la dezvoltarea și perfecționarea morală în om. În starea de

32Sebastian Moldovan, Noțiuni de antropologie prenatală la Sfâ ntul Vasile cel Mare. O investigație preliminară ,
în Revista Teologică , nr. 3, 2009 , p.116.
33 Ibidem , p.118.
34 Șerban George Paul Drugaș , Antropologia si problemele actuale de bioetica, în Revista Teologică , nr. 1, 2008 ,
p.233.
35 Pr.Prof. I sidor Todoran, Starea paradisiacă a omului și cea de după cădere, în concepția ortodoxă, romano –
catolică și protestantă , în Ortodoxia , nr. 1, 1955 (VII), p.30.
36 Ibidem , p.31.

15
început, chipul lui Dumnezeu în om atingea perfecțiunea. ,,Rațiunea lui era luminată și clară,
sănătoasă și fără prejudecăți, netulburată și liberă de rătăciri. Acest lucru rezultă din locurile
scripturistice în care se arată Adam, îndată după creația lui, a fost făcut stăpân al pămâ ntului
(Facerea 1,28), a dat animalelor nume potrivite cu natura lor, Dumnezeu necorectând nimic
din acestea (Facerea 2,19 -20)”.37
ו יִצ ר֩ יְּהוָּׁ֙ה אֱֹלהִִ֜ים מִן־הָָּֽׁאֲדָּׁמָָּׁ֗ה כָּׁל־ח י ֵ֤ת ה שָּׁד ה֙ וְּאֵּת֙ כָּׁל־עֶֹׁ֣וף ה שָּׁמ ִ֔יִם ו יָּׁבֵּא֙ א ל־הֶָָּׁׁ֣אדִָּׁ֔ם לִרְּאִֹ֖ות
מ ה־יִקְּרָּׁא־לִֹּ֑ו וְּכֹל֩ אֲש ֙ר יִקְּרָּׁא־לִֹ֧ו הָָָּֽׁאדָָּׁ֛ם נ ֶ֥פ ש ח יִָּׁ֖ה הֶּ֥וא שְּמָֹֽו׃
(Vaițer adonai elohim min haadam kol -haiat hasade veet kol -of hașamaim vaiabe el -haadam lireot ma –
ikra-lo vekol așer ikra -lo haadam nefeș haia hu șemo )
Și a adus Dumnezeu la Adam toate viețuitoarele pământului și ale cerului și le -a dus lui Adam ca să
vadă cum le va numi pe fiecare. Adam le -a numit după duhul lor . (Facerea 2,19)

În limba ebraică, adam (ָאדִָּׁ֧ם) înseamnă pământ sau bărbat (Facerea 5,1 -5; I Cronici
1,1). În akkadiană, adamatu poate însemna întuneric , pământ roșu , sânge .38 În concluzie ,
etimologia cuvântului nu poate fi redată cu exactitate deși apare de 56239 de ori în Vechiul
Testament: 24 de ori în Facerea cu formă articulată (2,5;2,20;3,17,21); 20 de ori în Deteronom
cu sens clar (14,32;32,8;4,28); 17 ori în Isai a (2,9,11,17,20,22;5,15;13 ,12,17,5); 22 de ori în
Ieremia (2,6;4,25;32;43;49,18,33 ;50,40); 93 de ori în Iezechiel (20,11;13,21;23,42;36,10,11 );
62 de ori în Psalmi (89,48;115,16;14); 49 de or i în Eclesiast (1,3;2,21;6,11;10,14); 4 ori în
Daniel (10,16,18;8,16;8,17). După crearea femeii, Dumnezeu a echilibrat balanța omului
întreg și a creat întreaga fire omenească într -un om – întâiul om Adam – iar din coasta lui a
luat-o pe prima femeie .40 După ce a luat decizia să încalce porunca lui Dumnezeu, omul a trăit
sub tirania fricii de moarte și a consolidat ideea creației. În Antichitate, căsătoria a fost
înțeleasă ca imagine a procreației neamului omenesc.41 Popoul evreu a desacralizat căsătoria
din cauza credinței yahwist e care a transformat instituția unirii dintre bărbat și femeie într -o
realitate lipsită de sens religios, precum lumea Vechiului Orient. Motivele care au diminuat
importanața sacră a vieții conjugale trebuie privite în contextul isto ric: existența și practicarea
cultului fecundității (Ieremia 2,20;3,1 -2;13,27); însușirea ideii că Dumnezeu a instituit de la
creație și a sfințit căsătoria (aceasta nu mai are nevoie de consacrare printr -un rit special). Mai
mult decât atât, Isaia (50,1;5 4,6;64,4) prezintă legătura lui Yahwe cu poporul ales sub forma

37 Ibidem , p.33.
38 Theological dictionary of the Old Testament , vol.1, G.J.Botter weck/H.Ringgren, Verlang W.Kolhammer
GMBH Stuttgart, W.Germany, 1974, p.75.
39 Ibidem , pp.79 -83.
40 Ierarh Serafim Rose, Cartea Facerii, crearea lumii și omul începuturilor , traducere de C.Făgețean, Editura
Sophia, București, 2001, p.324.
41 Iulian M.D. Const antinescu, Biserica și instituția căsătoriei – condițiile administrării căsătoriei , Editura Aius
Printed, Craiova, 2008, p.22.

16
unei imagini de alianță matrimonială monogamă. Cărțile profetice și hocmatice exprimă
conceptul de act matrimonial. Din cele prezentate rezultă că viața conjugală în istoria
poporului evreu a fost percepută sub forma unei realități terestre însoțite de o dimensiune
eshatologică și o perspectivă a transfigurării.42 Chiar dacă omul a fost pedepsit prin izgonirea
fizică din Rai, el a rămas într -o relație de filiație cu Creatotul. Ca exempul viu, su pus
diferitelor pedepse și încununat cu nenumărate binecuvântări, putem să aclamăm pe poporul
ales care a înțeles și a reflectat intens asupra propriului destin. Evreii și -au păstrat intactă
credința că Yahwe este iertător și că poartă de grijă în egală mă sură oricărui evreu din orice
spațiu geografic.43 În Facerea 1,26 -28 reiese faptul că omul fusese deja creat din pământ și
adormit pentru ca femeia făcută din coasta să fie binecuvântată împreună cu Adam (Facerea
1,27). ,,Nu e lipsit de semnificație nici fa ptul că Eva n -a fost făcută din același pământ din
care a fost plămădit Adam, ci ea a fost luată din coasta lui Adam, ca să știm că în bărbat și în
femeie există aceeași fire trupească, un singur izvor al neamului omenesc”.44 Fericitul
Augustin a ținut să p recizeze că întreaga creație a lui Dumnezeu nu s -a desfășurat simultan ci
a fost nevoie de timp pentru ca, în final, să rezulte partea materială integrantă a tuturor din
planul divin.45 Prin urmare, a format Dumnezeu pe om din pulberea pământului sau din mâ lul
pământului și l -a însuflețit cu duhul vieții. ,,Cum s -a făcut din pământ firea cărnii că din
pământ se face nămol, și cărămidă, și oală, și ulcior, iar carne făcută din pământ nimeni nu a
văzut vreodată”.46 Așadar, omul despre care vorbește Scriptura și afirmă că e făcut după
chipul lui Dumnezeu, nu îl putem înțelege ca fiind trupesc. Plăsmuirea trupului se referă la
modelarea lui din lut. Chipul lui Dumnezeu în om se referă la omul nostru lăuntric, nevăzut și
netrupesc, nestricat și nemuritor.47 Omul nos tru lăuntric este format din duh și suflet. În sens
alegoric putem numi duhul -mascul și sufletul -femelă. Dacă acestea au un raport de înțelegere,
legătura dintre ei se fortifică și dau naștere simțurilor bune, înțelesurilor și gândurilor. Lumea
femeiii asp irantă spre o egalitate cu lumea bărbatului pare să rămână deschisă spre dialog. În
Levitic, în codul roman sau în Coran, pretutindeni, femeia este stigmatizată (ființă inferioară
și fără drepturi). Prin urmare, femeia are felul ei de a fi, modul ei de a e xista și de a ține

42 Ibidem , p.25.
43 Ibidem , p.87.
44 Sfântul Ambrozie al Mediolamului, Scrieri (partea I). Tâlcuiri la Sfânta Scriptură , Editura Ins titutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB, București, 2007, p.91.
45 Aurelius Augustinus, Despre Geneză în sens literar , traducerea de pr.prof.dr. Iulian Popescu, Editura Minerva,
București, 2008, pp.197 -198.
46 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cele dintâi omilii la Facere , p.15.
47 Origen, Omilii, comentarii și adnotări la Geneză, studiu introductiv , traducere și note de Adrian Muraru,
Editura Polirom, Iași, 2006, pp.157 -158.

17
legătura cu Dumne zeu. Istoria arată fațetele formării și deformării tipurilor femininului.
Relatarea biblică a creării Evei care este mai mult decât atât deoarece se desprinde din Adam,
poate să demonstreze că are puterea de a se ridica la nivel de arhetip originar al
consubsanțialită ții principiilor complementare. Încălcarea poruncii a separat nomada
arhetipică Adam -Eva. Adam o numește pe haișah, Eva, după căderea în păcat. Sfinții Părinți
rezumă gândirea despre omul creat după chipul lu i Dumnezeu, într -o formă bogată și
nuanțată. Chipul este reflectat de inteligență, libertate, iubire, ceea ce înseamnă că acesta este
întregul omenesc. Chipul, fundament obiectiv, cheamă asemănarea subiectivă, personală.
Sintagma ,,a fost creată după chipu l lui Dumnezeu , conduce spre creștere desăvârșită.
Prezența chipului o face pe femeie să caute neîncetat absolutul ”.48 În concluzie, chipul
(nevăzutul) nu ia forma văzutului .49 Adam vorbea cu Dumnezeu în Rai și a cunoscut modul în
care Eva a fost adusă la ex istență din coasta sa (Facerea 2,23) . Tot el a oferit animalelor nume
potrivite naturii lor (Facerea 2,19 -20).50 ,,Dumnezeu a adus fiarele la Adam să vadă ce nume
le va pune; și n -a fugit Adam, ca unul care se temea, ci le -a pus nume tuturor ca unor robi
supuși. Acesta este simbol al stăpânirii”.51 Fericitul Augustin completează imaginea inocenței
edenice a oamenilor care nu se rușinau unul de altul deoarece pofta nu mișcase încă simțirea
lor împotriva voinței. Sfântul Vasile cel Mare observă în suflarea de viață o înzestrare cu
veșmânt de lumină . Starea primordială a omului se caracteriza prin armonia cu Dumnezeu, cu
sine și cu natura înconjurătoare. Adam era perefct în sensul că avea totul trupește și sufletește
pentru îndeplinirea menirii sale. Dumnezeu îi poruncește să nu mănânce din pomul
cunoașterii binelui și răului. Trebuie să precizăm faptul că omul nu poseda o perfecțiune
intelectuală și morală absolută. Când se discută sintagma fără de păcat a omului, se înțelege
libertatea de a alege, nu inaccesibi l păcatului .52 Implicarea pomului în istoria creării omului i –
a asigurat un loc special în natură .53 Paleoliticul a cuno scut și o perioadă a matriarhat ului,
organizare specifică doar perioadei în care bărbații mergeau la război iar femeile aveau o
durată de viață mult mai lungă și se ocupau de bunul mers al grupului etnic, asigurându -i

48 Paul Evdokimov, Taina iubirii , traducere de Gabriela Mol dovanu, Editura Christiana, București, 1994, pp.9 –
10.
49 Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la facerea omului. Omilii despre Rai , p.29.
50 Pr.prof.dr.Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator , Editura Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ort odoxe Române, București, 2005, p.172.
51 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cele dintâi omilii la Facere , p.39.
52 Pr.prof.dr.Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator , p.174.
53 Walther Buhler, Dubla descendență a omului , Editura Triade, Cluj, 1994, p.1.

18
stabilitate .54 Descendența omului din maimuțe antropomorfe vechi (teoria lui Darwin, teza lui
Engels) a apărut ca o formă legislativă biologică și socială .55 Istoria vieții pe pă mânt a
cunoscut 3 revoluții majore: apariția microorganismelor (3,5 miliarde de ani), a organismelor
celulare (3 miliarde de ani), a conștiinței umane (2,5 milioane de ani) .56 Crearea Evei (după
logica textului biblic) lasă loc unei ușoare interpretări. Abi a după ce Dumnezeu îi observă
singurătatea lui Adam, ia decizia să -i facă ajutor pe potriva lui. După actul creării, Dumnezeu
îi dă numele derivat din iș adică ișah pentru că a fost creată din coasta lui Adam. ,,Cu toate
acestea, Scriptura nu ne oferă nici o descriere fizică a Evei. Frumusețea ei – care trebuie să fi
fost ieșită din comun, nu este niciodată menționată și nici măcar nu se face aluzie la ea”.57
Sfântul Atanasie cel Mare surprinde în opera sa sublitatea scopului pentru care Creatorul a
făcut pe om. ,,Dumnezeu nu a creat pe oameni pur și simplu ci i-a făcut după chipul Lui,
împărtășindu -i puterea Cuvântului Său ”.58 Ebraica biblică a folosit 3 termeni pentru a
desemna verbul a face .
Bara (בָּׁרֶָּׁׁ֣א) este folosit pentru a exprima ,,ideea creației prin minune sau decret divin,
chiar dacă cuvântul în sine, probabil, nu conține în mod exclusiv noțiunea de a crea din nimic
ex nihilo”.59
ו יִבְּרָּׁ֙א אֱֹלהִֵ֤ים׀ א ת־הָָָּֽׁאדָּׁם֙ בְּצ לְּמִֹ֔ו בְּצ ֶ֥ל ם אֱֹלהִִ֖ים בָּׁרֶָּׁׁ֣א אֹתִֹּ֑ו זָּׁכֶָּׁ֥ר ּונְּקֵּבִָּׁ֖ה בָּׁרֶָּׁ֥א אֹתָָּֽׁם׃
(Vaiberu elohim et haadam bețalemo bețelem elohim bara oto zakar unekeba bara otam )
Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său, a făcut bărbat și femeie . (Facerea 1,27)

Asah (עָּׁשָּׁה) are sensul de a face lucruri (în exemplul dat are formă la cohortativ).60
ויֶֹׁ֣אמ ר אֱֹלהִִ֔ים נ ָֽעֲש ֶ֥ה ָאדָָּׁ֛ם בְּצ לְּמִֵּ֖נּו כִדְּמּותִֵּּ֑נּו
(Vaiomer elohim naase adam bețalemenu kidemutenu )
Și a zis Dumnezeu să facem om după chipul și după asemănarea noastră . (Facerea 1,26)
Yațar (יָּׁצ ר) și banah (בָּׁנָּׁה) sunt verbele folosite pentru a arăta procesul formării
lucrurilor (citate între 50 -100 ori) .61 În legătură cu descrierea creării omului sunt folosite toate
cele 3 verbe. Dumnezeu decide să îl facă pe om ( asah), îl crează ( bara) după chipul Său

54 Constanti n Bălăceanu -Stolnici, Antropologia între știință și cultură , Editura PRO Universitaria, București,
2013, p.250.
55 M.F.Nesturh, Originea omului , Editura Științifică, București, 1959, p.382.
56 Richard Leakey, Originea omului , traducere de Ion Oprescu și Ana -Maria Glavce, Editura Humanitas,
București, 1995, p.174.
57 John MacArthur, op.cit ., p.24.
58 Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului , în Scrieri, colecția PSB, Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bu curești, 1987, p.92.
59 John Phillips, op.cit., p.14.
60 Constantin Oancea, Cartea Facerii. Analiză morfologică, lexic și note critice la textul masoretic , Editura
Universității Lucian Blaga , Sibiu, 2008, pp.24 -25.
61 Idem, Vocabular al limbii ebraice biblice , Editura Universității Lucian Blaga , Sibiu, 20 04, p.18.

19
(Facerea 1,26 -27) și îi dă o formă (yațar), adică îi oferă o înfățișare, îl modelează. În Facerea
2,7 se afirmă că trupul omului nu a prezentat o succesiune evolutivă, etapizată, ci a fost o
creație separată și distinctă. Verbul a face îl implică în mod direct pe Creator în procesul
modelării fizice după bunul Său plac, asemenea unui olar. Despre actul creației, Scriptura ,,nu
spune au făcut. A evitat aici pluralul persoanelor. Instruind pe iudei din primele cuvinte, iar
prin ultimele excluzând păgânismul, Scriptura revine cu tărie la monadă ca să înțelegi pe Fiul
împreună cu Tatăl și să fugi din primejdia politeismului”.62 Chiar dacă pe tot parcursul cărții
Facerii îi sunt atribuite lui Dumnezeu 46 de acțiuni, în cazul omului se poate conchide că a
fost produsul direct al activității divine. ,,Trupul omenesc, minunat și complicat, așa cum este,
dovedește în mod elocvent înțelepciunea și puterea lui Dumnezeu ”.63 Adam a primit belșugul
tuturor lucrurilor ca să se bucure de ele. Prin interdicția sacră din Facerea 2,16 -17, Dumnezeu
dorește să facă din Adam o ființă morală și responsabilă, fapt ce putea fi dus la îndeplinire
doar cu ajutorul puterii de a alege. În imensa Sa înțelepciune, Dumnezeu a decis să îl
investească pe Adam cu luxul libertății. Ajutorul potrivit pentru Adam (Facerea 2,18 -25) a
iscat numeroase comentarii care includ posibilitatea ca Biblia să ne înșele în privința acestui
lucru.
ו ֙יֹאמ ר֙ יְּהוֶָּׁׁ֣ה אֱֹלהִִ֔ים ֹלא־טָֹ֛וב הֱיֶֹ֥ות הָָָּֽׁאדִָּׁ֖ם לְּב דִֹּ֑ו א ָֽעֱש ּה־לֶֹ֥ו עִֵּ֖ז ר כְּנ גְּדָֹֽו
(Vaiomer adonai elohim lo tov heiot haadam leb ado eese lo ezer keneghedo )
Și a zis Domnul Dumnezeu: nu e bine ca omul să fie singur. Îi voi face ajutor potrivit pentru el .
(Facerea 2,18)
Dumnezeu a prevăzut dorința și nevoia unui partener în viața lui Adam înainte ca
acesta să își dea seama. În Facere a 2,19 -20, Dumnezeu nu a găsit niciun ajutor care să i se
potrivească. ,,Trebuie făcută deosebirea cu acrivie că nu a zis doar nu s -a aflat ajutor lui , ci nu
s-a aflat ajutor asemenea lui. Așa și aici – nu a zis Dumnezeu doar să -i facem ajutor, ci să -i
facem ajutor asemenea Lui (Facerea 2,18) ”.64 Momentul în care oferă nume tuturor
viețuitoarelor create este definitoriu pentru viitorul lui Adam. Dintr -o simplă analiză a
concluzionat că toate viețuitoarele au pereche și doar el este cel vitregit de acest priv ilegiu. Cu
toate acestea, nu ni -l imaginăm pe Adam intrigat și nerăbdător să caute răspunsuri sau să își
caute parteneră, ci lasă problema în seama lui Dumnezeu care lucrează și îndeplinește
dorințele. Facerea 2,22 -25 prezintă legământul căsătoriei lui Ada m care își numește soția ișah

62 Sfântul Vasile cel Mare, Scrieri (partea I). Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii și Cuvântări ,
traducere de pr.D.Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB,
București, 1986, p.180.
63 John Phillips, op.cit. , p.34.
64 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cele dintâi omilii la Facere , p.46.

20
(femeie). Legământul este urmat de o precizare asupra purității căsătoriei. Insistența Sfinților
Părinți (Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare) de a convinge pe credincioși
asupra unei viziuni ontologice a face rii omului, are scopul de a elimina orice intenție a
acestora de a reflecta, în mod eronat, la ordinea cronologică a creării omului .65 Sfântul Ioan
Gură de Aur precizează faptul că egalitatea existentă între Adam și Eva înainte de cădere nu
exclude o anume ord ine în care tot Adam era întâiul. ,,Adam a fost plăsmuit având un trup
nestricăcios, chiar dacă materialnic și încă nu cu totul duhovnicesc, și a fost așezat de ziditorul
Dumnezeu ca împărat nemur itor într -o lume nestricăcioasă”.66 Pierderea nemuririi a făc ut ca
materia să se întoarcă către Cel ce a creat totul printr -o mișcare de adorare din partea ființei
umane.67 Așadar, umanitatea devine axa și săgeata evoluției68 așa cum Hristos, prin întrupare,
a devenit un element al universului nostru .69 Păcatul origina r a întunecat chipul lui Dumnezeu
în om .70,,Chipul îl avem încă din momentul creației, iar asemănarea o dobândim cu timpul,
prin realizarea acestui chip ”.71 Sfântul Grigorie de Nyssa optează pentru a explica imaginea
clară a chipului lui Dumnezeu care cuprin de pe omul întreg, nu doar anumite părți din trup .72
Mai mult decât atât, chipul cuprinde viața intelectuală ( nous), viața duhovnicească ( pneuma ),
viața animală ( psihi ). ,,Asemănarea cu Dumnezeu, desăvârșirea sau îndumnezeirea nu
înseamnă identificarea cu Dumnezeu, ci un act de participare la atributele lui Dumnezeu pe
măsura firii noastre create ”.73 Izvor al bogățiilor dumnezeiești, chipul este un ansamblu de
elemente divine .74 Știința a demonstrat că omul are nevoie de hrană pentru a trăi. Viața socială
a acestuia îl ajută să -și îndeplinească nevoile organice și spirituale .75 Este extraordinară
semnalarea apariției plantelor ,, odată cu înmulțirea lor prin sămânță și crearea omului deodată
cu desprinderea din coasta sa a femeii ”.76 Putem surprinde actul creator ca evoluție științifică
anatomo -fiziologică a omului modern care a avut durata celor 6 zile ale creației, urmând ca în
ultima zi să fie definitivată. Punctăm o înzestrare esențială a omului cu calități sufletești în cea

65 Serafim Rose, op.cit ., p.108.
66 Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice , Editura Deisis, Sibiu , 1998, p.127.
67 Jaques Flamând, Omul ca Dumnezeu , Editura Editgraph, Buzău, 2013, p.13.
68 Ibidem , p.35.
69 Blondel și Teilard de Chardin, Correspondance commentée par Henri de Lubac , 1965, p.45.
70 Florin Mihăescu, Omul în tradiția creștină , Editura Heruvim , Pătrăuți, 2012, p.11.
71 Pr.dr. Liviu Petcu, Îndumnezeirea omului după învățătura Sfântului Grigorie de Nyssa , Editura Astra
Museum, Sibiu, 2013, p.193.
72 Ibidem , p.194.
73 Ibidem , p.97.
74 Jean Daniélou, Platonisme et théologie mystique. Essai sur la docti ne spirituelle de Saint Grégoire de Nysse ,
Aubier, Paris, 1994, p.53.
75 Liviu Filimon, Geneza în lumina științei și religiei , Editua Didactică și Științifică, Bacău, 1998, p.50.
76 Ibidem , p.52.

21
de a șasea zi. Cartea Facerii prezi ntă momentul al creării omului (dezvoltarea inteligenței),
implementarea conștiinței social -religioase și motivarea comportamentală.77 Imnul creației
(1,1-2,3) are valoarea unei descrieri poetice ,,echilibrate, prezentate în formula frecventă în
Biblie baza t pe cifra 7 ".78 Dacă la începutul cărții Facerea Dumnezeu este numit generic cu
termenul Elohim, începând cu cel de -al doilea capitol El se revelează mai mult și este numit
Adonai Elohim . Faptul că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu îi acordă, în m od
implicit, calitatea de lider, de stăpân peste întreaga creație .79 ,,A rânduit Dumnezeu să vină
omul în lume, mai întâi ca privitor al atâtor minunății, iar al doilea rând ca stăpân al lor pentru
ca folosindu -se să -și dea seama cine este Cel ce i le -a dăr uit. Atunci când a fost vorba despre
crearea omului a avut loc o sfătuire, a avut loc ceea ce face un artist care -și face o schiță de
plan pentru ceea ce avea să realizeze ”.80 Omul este o ființă cugetătoare și a fost înzestrată cu
un trup necesar cugetării și vorbirii .81 Filon al Alexandriei se numără printre puținele minți
luminate de lucrarea Sfântului Duh care observă în referatul biblic despre crearea lumii etape
succesive: după chip și nașterea fizică. Sfântul Grigorie de Nyssa îi împărtășește ideea și o
interpretează sub forma sa existentă a unui om trupesc și a unui o m duhovnicesc care
formează pe omul desăvârșit de la sfârșitul veacurilor.
Despre originea omului s -au vehiculat două ipoteze. Prima ipoteză veridică și
acceptată este cea a bisericii car e sprijină și demonstrează cu ajutorul rev elației divine
apartenența omului și cea de a doua care se bazează pe cercetările științifice (darwinismul)
care demonstrează faptul că omul este rezultatul final a unei dezvoltări naturale. În urma
acestor dispute s-a concluzionat că textul biblic despre crearea lumii reprezintă o însemnătate
istorică uriașă ceea ce îi conferă autoritate deoarece se sprijină pe Sfânta Tradiție și Noul
Testament.82 Un alt subiect de maximum interes are în vedere natura dihotomică a o mului
(trupul material și sufletul nematerial).
Despre originea trupului s -au vehiculat câteva ipoteze83 formulate de către filosofi și
Părinți Scriitori ai Bisericii.

77 Ibidem , pp.55 -56.
78 Henry H.Halley, Manualul biblic – un com entariu biblic abreviat , traducerea de Doru Motz, Editura Door of
Hope, 1983, p.58.
79 Ibidem , p.32.
80 Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri (partea a II -a). Scrieri exegetice, dogmatico -polemice și morale , traducerea
de pr.prof.dr.T.Bodogae, Editura Institutu lui Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB,
București, 1998, p.21.
81 Ibidem , p.30.
82 Grigore Pletosu, Dogmatica Ortodoxă , Editura Renașterea, Cluj -Napoca, 2013, p.109.
83 Ibidem , p.110.

22
1. Preexistențianismul – promovează imaginea unei ipoteze conform căreia Dumnezeu a
creat toate sufletele oamenilor în același timp (P laton, Iustin Martirul, Origen);
2. Traducianismul – transmisibilitatea sufletului de la părinți spre copii (Tertulian);
3. Creaționismul – Dumnezeu este cel care crează sufletul (Aristotel, Ieronim,
Lactanțiu);
4. Genera ționismul – formă a creaționismului care susține ideea conform căreia sufletul
se produce cu ajutorul părinților în virtutea intervenției lui Dumnezeu (crea ție
mediată);
Raportul trup -suflet pare să creeze un val de opinii filosifico -speculative împărțite în două
categorii: cauzalitatea și identitatea. ,,Sufletul este o substanță anume cea potrivită cu rațiunea
de a fi a lucrului. Acestea înseamnă că este esență pentru om. Sufletul este cauză și principiu
al corpului viu”.84 Conform principiului cauzalităț i, trupul influențează sufletul și e valabilă și
reciproca. Pe acest fundament s -au extras 3 ipoteze:
1. Influxul fizic – trupul și sufletul se află într -un raport de deschidere spre obiectele
extreme care ajunse la suflet produc mișcări în trup.
2. Ipoteza ocaz ionismului – trupul și sufletul nu se influențează reciproc decâ t dacă,
ocazional, Dumnezeu pro voacă o mișcare necesară sufletului.
3. Armonia prestabilită – Dumnezeu aranjează ca stările sufletești să fie în armonie cu
stările trupești.
Învățătura ortodoxă d espre crearea omului (Facerea 1,26) dă vieții o bogată semnificație și
un sens adânc. Ea justifică și sprijină eforturile omului spre desăvârșire, spre sfințire sau
pătimire a îndumnezeirii.85 Chipul lui Dumnezeu ( imago dei ) exprimă convingeri teologice
fundamentale.86 Calitatea persistentă și neștearsă a calității omului de chip al lui Dumnezeu îl
ajută pe acesta să dialogheze cu Creatorul .87 Suflarea de viață primită de la Dumnezeu are
rolul de ,,aspirație funciară a chipului lui Dumnezeu din ființa lui ”.88 Prin natura sa
psihofizică, omul a fost menit ca inel de legătură conștientă între lumea văzută și cea
nevăzută, culminând cu dobândirea conștiinței care îi facilitează comuniunea cu Dumnezeu și

84 Aristotel, Despre suflet , Editura Științifi că, București, 1969, pp.57 -60.
85 Pr.Ioan Teșu, Omul – taină teologică , Editura Christiana, București, 2002, p.33.
86 Emil Bartoș, Conceptul de îndumnezeire în teologia lui Dumitru Stăniloae , Editura Cartea Creștină, Oradea,
2002, p.195.
87 Pr.prof.D.Stăniloa e, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu , p.39.
88 Pr.prof.dr. Dumitru Popescu, Teologie și cultură , Editura Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 1993, p.142.

23
participarea la veșnicia sa .89 Distrugerea parțială a chipului lui Dumnezeu din om a fost
rezultatul tragic exclusiv al lui Adam, fără ca Dumnezeu să fie implicat. În ciuda faptului că
după cădere omul și -a asumat consecințele, el aspira spre infinit, spre transcendent .90 ,,Omul
nu a fost creat să pângărească natura sa u să devină robul naturii, ci să trăiască în comuniune
cu Dumnez eu și cu întreaga creație prin puterea harului divin ”.91
Concepția creștină despre originea neamului omenesc are caracter monogenist. Omul
și-a trăit primele momente ale vieții în deplină armo nie cu Dumnezeu și cu natura .92 Desigur,
teologia creației din perspectivă ortodoxă ,,se va baza pe o hermeneutică biblică și patristică,
sumată în duhul Sfinților Părinți ”.93 E limpede că referatul Facerii nu se referă la o lume
cunoscută prin legile natura le analizabile printr -o metodologie științifică. Limbajul Sfintei
Scripturi este iconic. Numirea realităților prezente în referatul Facerii desemnează întreguri.94
,,Cuvântul prin care a creat Dumnezeu lumea ca manifestare a voinței Lui a fost oricum
manifestare de putere. Fără să amestece Dumnezeu nimic din puterea Sa în ființa lumii, totuși,
fără această coborâre a puterii Sale în neantul din carea a scos -o, ea nu ar fi putut să se
producă fără această prezență a puterii Lui în jurul ei și chiar în imediat a intimitate a fiecărui
lucru din ea, lumea nu s -ar putea susține și dezvolta ”.95 Omul este o ființă de natură organică
cu suflet rațional setat sub impulsul cunoașterii .96,,Trupul omului este o raționalitate palpabilă,
concretă, specială, în legătură cu raț ionalitatea palpabilă, concretă a naturii. El reprezintă cel
mai complex sistem de raționalitate palpabilă, concretă a naturii. El reprezintă cel mai
complex sistem de raționalitate plasticizată ”.97 Așadar, sufletul poate fi considerat un produs
al spiritul ui etern care susține principiile raționale materialnice prin plasticizare .98 Fără
îndoială, sufletul ne este cunoscut ca nivel al vieții, tărâm al percepției sensibile, al cunoașterii
discursive, al raționării și proiectelor.99 Sufletul și trupu l au forma u nor entități care s -au
format concomitent. Cu toate că referatul biblic al creării omului din cartea Facerii descrie

89 Ibidem , p.144.
90 Ibidem , p.145.
91 Pr.prof.dr. Dumitru P opescu, Iisus Hristos Pantocrator , p.169.
92 Ibidem , pp.170 -173.
93 Adrian Lemeni, Sensul eshatologic al creației , Editura ASAB, București, 2004, p.128.
94 Ibidem , p.130.
95 Pr.prof.dr. Dumitru Stăniloae, Teologia morală ortodoxă , Editura Institutului Biblic ș i de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 1981, p.15.
96 Ibidem , p.16.
97 Pr.prof.Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă , volumul I, Editura Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003, p.392.
98 Ibidem , p.393.
99 Andrew Louth, Originile tradiției mistice creștine , traducerea de Elisabea Viochița Sita, Editura Deisis, Sibiu,
2002, p.65.

24
ordinea structurii dihotomice în care trupul are întâietate iar sufletul îl urmează, trebuie să
înțelegem că ordinea s -a datorat complexită ții biologice care avea în componența sufletul care
a contribuit la realizarea organismului biologic uman. Putem conduce ideea și mai departe și
să reliefăm faptul că ,, toate mărturiile creștine despre istorie, despre speranță răsar din
răstignirea lui Hr istos”.100 Chiar și după două milenii de creștinism, mulți dintre cei care au
studiat textul biblic se întreabă dacă Învierea lui Hristos a fost într -adevăr un act elaborat de
înșelăciune sau a fost cel mai important reper istoric al prezenței fizice a lui H ristos ca Fiu al
lui Dumnezeu în lume.101 Pentru unii dintre creștini prezența dovezilor arheologice, istorice
care ar putea să contravină ideil or și adevărurilor biblice, devenind inadmisibile, de
neconceput, indiferent de intenția lor într -un anumit contex t sau o implicație cu notă
teologică. Prin urmare, Întruparea lui Hristos poate fi interpretată ca scop al creației.102 Există
conflicte despre natura creării lui Adam și a Evei, astfel încât ideile creaționismului contrazic
biblismul, iar acestea contrazic evoluționismul teist întâlnit în creștinism. Cu toate acestea,
teologia creștină accentuează partea biblică în detrimentul celei istorice, fără a -i aduce însă
modificări celei din urmă.103 Se pare că într -adevăr, teologia care păstrează adevărul de
credință nealterat de la Hristos și Sfinții Apostoli este credința ortodoxă. Adevărul și bucuria
Evangheliei lui Hristos este păstrată de episcopi și transmisă prin preoții slujitori
credincioșilor de pretutindeni care voiesc a primi cuvâ ntul Evangheliei lui Hristo s, Cel ce a
venit să împlinească Legea și nu să o strice (Matei 5,17) .

I.2. Haișah așer natatah imadi ( הָָּֽׁאִשָּׁה֙ אֲש ֶׁ֣ר נָּׁת ֶׁ֣תָּׁה עִמָּׁדִִ֔י)
Femeia pe care mi -ai dat -o ca să fie cu mine (Facere 3,12)
În cartea Facerii (3,6 ) ni se prezintă greșeala haișei (femeii) care a ascultat de Satana,
travestit în chip de șarpe (nahaș ). Convinsă de argumentele acestuia, haișah oferă lui haiș să
mănânce rodul pomul ui interzis. Faptul că haișah a încălc at porunca lui Dumnezeu, a
constituit un prilej de discuții aprinse de -a lungul istoriei, lăsând urme în formarea statutului
acesteia. Neascultarea este diferită de noțiunea de stare a omului de a păcătui, deci, natura
omului primordial nu a fost una cu af ecte în esență ci una care a decurs din acceptarea ispitei

100 Ahmad Deedat. Crucifixion or crucifiction?, International Islamic Publishing House, 1984, p.2 .
101 Ibidem , p.5.
102 Karl Barth, Dogmatics in Outline, Harper& Row, New York, 1959, p.58.
103 Peter Enns, The Evolution of Adam: What the Bible Does and Doesn’t Say about Human Origins, Grand
Rapids: Baker Academi c, (s.l.), 2012, p.146.

25
și a gândului de a se trufi prin asemănarea cu Însuși Dumnezeu Cel ce l -a creat.104 După
căderea în păcat, Dumnezeu le -a dăruit capacitatea de a -și răscumpăra greșeala prin nașterea
de prunci (în cazul Evei) și prin truda frunții (în cazul lui Adam), iar amândurora posibilitatea
ducerii unei vieți alese pentru dobândirea din nou a Împărăției lui Dumnezeu (Facerea
9,11).105
ו תֵֶּׁ֣ר א הָָּֽׁאִשָָּּׁׁ֡ה כִֶׁ֣י טֹוב֩ הָּׁעֵּ֙ץ לְּמ אֲכִָּׁ֜ל וְּכִִ֧י ת ָֽאֲוָּׁה־הֶּׁ֣וא לָּׁעֵּינ ָ֗יִם וְּנ חְּמֵָּׁ֤ד הָּׁעֵּץ֙ לְּה שְּכִִ֔יל ו תִק ֶ֥ח מִפִרְּיִֹ֖ו ו תֹאכ ִּ֑ל
ו תִתִֵּ֧ן ג ם־לְּאִישָָּּׁ֛ה עִמִָּּׁ֖ה ו יֹאכ ָֽל׃
(Vatere haișah ki tov haeț lemaakal veki taana -hu laenaim venehemad haeț lehasekil vatikat mifro
vatokal vatiten gam leișah imah vaiok al)
Și a văzut femeia că pomul e bun de mâncat și că e plăcut la vedere și de dorit pentru că dă știință, a
luat din fruct și a mâncat, i -a dat și bărbatului să mănânce și el a mâncat . (Facerea 3,6)

Haișah este declarată vinovată în chip exagerat de cătr e unii scriitori bisericești. În
ciuda acestui fapt, este atestat biblic că haișah nu cunoștea porunca lui Dumnezeu ,,…din
pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci”( Facere 2,17) decât prin intermediul lui
haiș pe care o primise frontal de la Du mnezeu.
ּומֵּעֵָּ֗ץ ה ד ֙ע ת֙ טֶֹׁ֣וב וָּׁרִָּׁ֔ע ֹלֶ֥א תֹאכ ִ֖ל מִמ ִּ֑נּו כִָ֗י בְּיָֹ֛ום אֲכָּׁלְָּךֶ֥ מִמ ִ֖נּו מֶֹ֥ות תָּׁמָּֽות׃
(Umeeț hadaat tov vara lo tokal mimenu ki beiom akalka mimenu mot tamut )
Din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci căci în ziu a în care vei mânca, vei muri cu
moarte . (Facerea 2,17)

Sfântul Ioan Gură de Aur oferă o explicație logică a faptului că Satana a ales să
ispitească pe haișah în locul lui Adam deoarece ar fi fost mai ușor de înșelat și apoi prin ea
putea sp -l ispiteascp pe cel întâi -zidit.106 Dumnezeu a creat omul pentru viața veșnică și l -a
înzestrat cu libertate. Protopărinții noștri nu au ascultat porunca divină și au gustat din pomul
oprit, atrăgând pedeapsa lui Dumnezeu și izgonirea din Grădina Edenului, fiind trimiși pe
pământ, departe de fața lui Dumnezeu, întrucât nu au arătat dorința de a fi iertați după
încălcarea poruncii.107 În haișah (femeie) observăm o ființă receptivă la sugestii fără să
verifice sursa din care acestea provin. Sfânt ul Ioan Hrisostom vede în feme ie păcatul mândriei
deoarece s -a îngâmfat cu nădejdea că are să ajungă egală cu Dumnezeu. În același timp,
consideră că și haiș a fost părtaș la vină și îl mustră ,, s -ar fi cuvenit să socotești mai vrednică
de credință porunca ce ți -am dat și să refuzi nu numai tu mâncarea, ci să -i fi arătat și femeii
cât de mare e păcatul. Ești, doar, capul femeii, iar ea a fost adusă pe lume pentru tine; tu, însă,

104 Peter Enns, The Evolution of Adam: W hat the Bible Does and Doesnt Say about Human Origins, Grand
Rapids: Baker Academic, Michigan, 2012, p.80.
105 R.W.L. Moberly, The Theology of the Book of Genesis, Cambridge University Press, Ca mbridge, 2009, p.121.
106 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cele dintâi om ilii la Facere , pp. 177 -178.
107 Jonathan Edwards, Original Sin, New Haven: Yale University Press, 1970 , pp.107 -139.

26
stricat -ai rânduiala și nu numai că n -ai îndreptat -o, dar te -ai lăsat târât și tu! (…) Nu da pe
altul vina, ci pe tine și pe trândăvia ta! Dacă n -ai fi voit, femeia nu te -ar fi putut duce pe
povârnișul acesta!” .108 Dincolo de gravitatea încălcării poruncii lui Dumnezeu, Sfântul
Ambrozie cel Mare tâlcuiește gestul haișei de a -i da lui Adam să mănânce din roadele
pomului interzis, ca fiind un echivalent al fricii. Haișah s-a temut că Dumnezeu o va alunga
singură din Rai și nu dorea să se despartă de haiș. În concluzie, atât Adam , cât și haișah se fac
părtași în egală măsură în procesul de săvârșire a păcatului strămo șesc. Ambii au mâncat fără
a-și oferi răgaz de gândire asupra consecințelor ( haișah nu a verificat veridicitatea poruncii,
Adam nu a părut a fi ferm convins de porunca primită de la Dumnezeu). În egală măsură nu
și-au asumat vinovăția ci au găsit mai ușor să dea vina unul pe altul ( haiș pe haișah , haișah pe
nahaș ).
ו יִֹ֖אמ ר הָָָּֽׁאדִָּּׁ֑ם הָָּֽׁאִשָּׁה֙ אֲש ֶׁ֣ר נָּׁת ֶׁ֣תָּׁה עִמָּׁדִִ֔י הִָ֛וא נָָּֽׁתְּנָּׁה־לִֶ֥י מִן־הָּׁעִֵּ֖ץ וָּׁאֹכֵָּֽל׃
ו יֹ֙אמ ר יְּהוִָּׁ֧ה אֱֹלהִָ֛ים לָּׁאִשִָּׁ֖ה מ ה־זֶֹׁ֣את עָּׁשִִּ֑ית ו תֹ֙אמ ר֙ הָָּֽׁאִשִָּׁ֔ה ה נָּׁ חֶָּׁ֥ש הִשִיא ִ֖נִי וָּׁאֹכֵָּֽל
(Vaiomer haadam haișah așer natata imadi hi natena -li min haeț vaokel. Vaiomer adonai elohim
laișah ma -zot asit vatomer haișah ha nahaș tișiani vaokel )
Și a zis Adam: femeia pe care mi -ai dat -o ca să fie cu mine mi -a dat să măn ânc din pom și eu am
mâncat. Și a zis Domnul Dumnezeu femeii: de ce ai făcut aceasta? Și femeia a zis: șarpele m -a mințit și am
mâncat . (Facerea 3,12 -13)

În prezent, Biserica este considerată ca fiind vinovată pentru că nu a explicat oficial
natura păcatu lui strămoșesc, ci a lăsat sarcina în spinarea unor teologi de renume .109 S-a
speculat faptul că Adam și Eva nu ar fi putut cădea în păcat deoarece Dumnezeu le -a făcut pe
toate bune foarte. Însă le -a dat de asemenea voință liberă, pe care, din neștiință, nea scultare și
din dorința sădită de ispititor, au dorit să fie și ei ca Dumnezeu. Adam și Eva au căzut în păcat
din natura firii lor curioase, dar mai ales din nesocotința poruncii sau poate și din cauza firii
rebele în general a bărbatului. Însă nu putem so coti că omul creat de Dumnezeu, bărbat și
femeie, ar fi avut o înclinație spre păcat, așadar o natură umană defectuoasă, deoarece a fost
creat dupa chipul și cu asemanarea lui Dumnezeu în potență, în existența ființei lui fiind
suflarea lui Dumnezeu de via ță, sufletul ca parte din dumnezeire și Duhul Cel de viață Dătător
care înființează toată făptura.110 ,,În fața punerilor sub semnul întrebării și a insinuărilor
șarpelui, femeia încearcă să își amintească avertismentul lui Dumnezeu; ea repetă cuvânt cu
cuvânt vorbele lui, dar nu își poate aminti porunca divină decât ca un sentiment crescând de
neliniște. Prinsă în capcana angoasei, ea are doar percepția înjoncțiunilor alienante ale unui

108 Ibidem , p.195.
109 Joseph Turmel, Histoire des dogmes , Paris, 1931, pp.8 -9.
110 Jonathan Edwards , ”The Miscellanies”, 501-832, ed.Ava Chamberla in, New Haven: Yale University Press,
2000, p.51.

27
despot riguros în cuvinte, cuvinte care inițial erau menite să îi asigur e protecția și să îi confere
libertatea”.111 Sintagma să facem om după chipul și după asemănarea noastră conține
protoevanghelia introdusă în creație printr -o dimensiune profetică a vorbirii divine .112 Faptul
că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, îl s ituează într -o relație vie cu Creatorul.
Cuvântul pe care Dumnezeu îl adresează Evei după încălcarea poruncii Sale reprezintă prima
și cea mai veche profeție mesianică. Vrăjmășia dintre șarpe și femeie (substantivul nahaș din
ebraică este articulat ( hanaha ș) ceea ce denotă unicitatea acestui exemplar între speciile sale)
se află sub promisiunea unui ajutor (la început, Eva a crezut că Omul făgăduit de Dumnezeu
este primul lor născut. Aceasta exclamă de bucurie la naștere am dobândit om de la
Dumnezeu). Cuvâ ntul ișah este folosit în 2,2 -3; 3,1,2,4,6,12,13,16 pentru a determina pe
întâia femeie, deci, natural, nu poate fi decât același caz și în 3,15. Zera exprimă descendența
femeii. Însemnătatea colectivă o pretinde 3,16 unde termenul sămânța este lămurită pr in
pluralul copii .113 În Facerea 29,35; 30,9, apare expresia ta’amad milledet (a stat a naște ) adică
a încetat să nască , echivalentul traducerii Vulgatei prin cessavit parere și parere desisset . O
altă expresie idiomatică este cea eufemistă care își ia în se rios rolul de substitut pentru
expresiile cu referire exactă la fenomene, cele de natură intimă, considerate rușinoase de
convențiile sociale. Pentru ca scopul să fie atins, s -a apelat la calchierea expresiei idiomatice
ebraice. Un exemplu îl reprezintă Fa cerea 3,1 ( haadam iada et hava ișto – Adam a cunoscut
pe Eva, femeia sa ) care a suferit calchierea Adam verocognovit Havam uxuromem suam .114
Gestul lui Adam de a învinovăți pe femeie a însemnat ,, dezintegrarea și ruina vieții
spirituale” .115 Nostalgia după par adisul pierdut nu mai e dorul de casă sau dorul de țară din
această lume, ci dorul de patria cerească a spiritului nemuritor.116 Șarpele era înțelept sau plin
de înțelepciune (Ezechiel 28,12). Se înțelege clar că ordinea creării primilor oameni ne
transmite un mesaj. Adam a fost numit conducător. Eva a ocupat locul secund. Acest aspect a
fost folosit în planul de atac a lui Satan. Subtilitatea cu care a trezit în Eva dorința de
conducător, a condus spre căderea în păcat. Apelul făcut spre intelectul femeii co mbinat cu o
psihologie fină, a dat startul unei di scuții ce interpretează porunca divină . Prezența lui oare
sugerează lipsa certitudinii care traduce cuvântul șarpelui în atac frontal. ,,Faptul că femeia a

111 George Minois, Originile Răului – o istorie a păcatului strămoșesc , traducerea de Daniela Floareș, Editura
Sapenția, Iași, 2010, p.303.
112 Pr.prof.dr. Nicolae Neaga, Hristos în Vechiul Testament , Editura Renașterea, Cluj -Napoca, 2004, p.23.
113 Ibidem , p.36.
114Gustavo Adolfo Loria Rivel, Pentateuhul – probleme de traducere a textului biblic , Editura Universității
Alexandru Ioan -Cuza, Iași, 2004, p.198.
115 Vasile Cristescu, op.cit., p.48.
116 Nechifor Crainic, Nostalgia paradisului , Editura Moldova, Iași, 199, p.252.

28
adăugat și să nu vă atingeți de el, că Dumnezeu nu spusese să nu vă atingeți, ci să nu mâncați,
de aici rezidă începutul alunecării. Căci cea care a făcut adaosul fie că i -a adăugat în chip
inutil, fie că a dat să se înțeleagă că porunca lui Dumnezeu e incompletă”.117
ּומִפְּרִֶׁ֣י הָּׁעֵּץ֘ אֲש ֶׁ֣ר בְּתֹוְך־הגָּׁן֒ ָאמ ֶׁ֣ר אֱֹלהִָ֗ים ֹלֵ֤א תָֹֽאכְּלּו֙ מִמ ִ֔נּו וְֹּלֶ֥א תִגְּעִּ֖ו בִֹּ֑ו פ ן־תְּמֻתָּֽון׃
(Umipri haeț așer betok -hagan amar elohim lo tokelu mimenu velo tigheu bo pen -temutun )
Doar despre fructul pomul ui din mijlocul grădinii Dumnezeu a zis: să nu mâncați din el și să nu vă
atingeți de el căci veți muri . (Facerea 3,3)

,,Pomul se numește al cunoștinței binelui și răului nu fiindcă ar fi avut el ac eastă
cunoștință, ci fiindcă pr in el s -a făcut întemeinicirea cunoștinței binelui și răului”.118 Faptul că
haișah a răspuns eliptic, l -a încurajat pe șarpe să acționeze rapid. A ispitit -o cu descrierea
fizică amănunțită a fructului și a convins -o să acționeze independent de Dumnezeu. S -a lăsat
convinsă când a auzit fraza veți fi asemenea lui Dumnezeu încolțind în min tea ei dorința spre
cunoaștere absolută . Eva a decis să mănânce din fructul interzis după o analiză amănunțită,
gândită doar în termeni pro -încălcarea poruncii, tot acest proces decizional s -a evidențiat
verbul a socoti (eiden ). Ea s -a înșelat deoarece era vorba doar despre o știință inferioară
(katanoesai ), nu despre o știință complexă, profundă. Scopul lui nahaș a fost acela de a o
transforma pe Eva în unealta care îl va trage după sine și pe Adam. Cartea Facerii îl prezintă
pe Adam în poziția de conducăt or intelectual, greu de convins să mănânce din fructul oprit.
Putem să presupunem câteva ipoteze care ar putea justifica decizia luată de a se alătura haișei .
Printre acestea se numără : frica lui A dam de a nu -și pierde partenera și dorința de a fi alături
de ea în condiția jalnică. Oricare ar fi fost motivul, Adam a mâncat în chip voit din pom,
urmându -și inima spre păcat. ,,În momentul când au păcătuit, Adam și Eva au văzut lumina
dispărând. Moartea lor spirituală a determinat stingerea luminii, și, deodat ă partea fizică a
ființelor a ieșit la iveală într -un mod proeminent. Ei au constatat că sunt goi ”.119
În Facerea 3,10 -13, Adam este invitat să -și recunoască greșeala dar alege să răspundă
lapidar. A încercat să -și justifice greșeala (3,11 -12) folosind o scuză jalnică (femeia pe care
mi-ai dat -o ca să fie cu mine). Din scuza enunțată rezultă că Adam a aruncat vina atât pe
Dumnezeu, cât și pe femeie. După același tipar a răspuns și Eva, blamând șarpele. Deși Sfinții
Părinți (Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare , Sfântul Grigorie al Nyssa ) au scos
în relief felurite aspecte a le chipului lui Dumnezeu în om (rațiune, voință, sentiment) , după

117 Sfântul Ambrozie al Milanului, op.cit ., p.103.
118 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cele dintâi omilii la Facere , p.93.
119 John Phillips, op.cit ., p.46.

29
cădere acestea au suferit modificăr .120 Despre pomul cunoștinței Binelui și Răului ( Facerea
3,6) știm doar că fr uctele sale aveau calități estetice greu de ignorat (bun la gust, plăcut la
vedere și de dorit). ,,Oricare ar fi fost natura exactă a acestui pom, literală, figurată sau
simbolică, esența păcatului lui Adam și Eva, cel puțin în parte, a constat în următoru l fapt:
transferarea controlului asupra vieților lor de la Dumnezeu la ei înșiși ”.121 Autoritatea este
prezentă în B iblie sub mai multe forme și nahaș (șarpele) a reușit să se strecoare printre ele .122
Diavolul a mințit prin omisiune iar protopărinții noștri a u murit spiritual. În procesul creației
lumii s -au descoperit o serie de contradicții ,,determinate de continuitatea scurgerii timpului în
spațiu – funcție de afirmațiile autorilor cărților Vechiului Testament, iar acestea au putut fi
evidențiate, mai mult sau mai puțin cu ajutorul reconstituirii calendarului biblic ”.123 Din
relatarea aghiografului referitoare la succesiunea evenimentelor actului creator, se desprind cu
ușurință o serie de contradicții .124 Mai mult decât atât, sfatul Trinității înainte de puner ea în
aplicare a planului ce viza pe om ne demonstrează că Dumnezeu a dorit ca omul să fie
înțelept. Identificarea înțelepciunii , ca și calitate definitorie a omului , îl plasează drept oglinda
lui Dumnezeu în creație .125A fi creat după chipul lui Dumnezeu în seamnă a exclude orice ține
de trupesc sau pământesc .126 Trebuie să precizăm că deși ,,bărbatul a fost făcut în afara
raiului, iar femeia înlăuntrul raiului, ca să știm că fiecare își pregătește propriu -i merit nu după
importanța locului, nici după cea a naș terii, ci prin virtute ”, în final, femeia decide să încalce
porunca și Adam uită să -și asume propria vină .127 ,,Dacă urmăm bine raționamentul, ea n -ar fi
trebui să -l atragă la împărtășirea pedepsei pe cel pe care -l iubea, ci, mai ales pentru faptul că
ea însăși înțelesese că e păcat, ar fi trebuit să -l oprească ”.128 După ce a gustat din fruct, Adam
a experimentat gustul amar al păcatului .129 Sfântul Ioan Damaschin traduce termenul eden
prin desfătare . În opinia sa, raiul este un ținut cu adevărat dumnezeiesc și o locuință vrednică
de cel făcut după chipul lui Dumnezeu .130 Pentru a exprima realitatea grădinii, a locului ales

120 Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri (partea a II -a). Scrieri exegetice, dogmatico -polemice și morale , colecția
PSB, traducerea de pr.prof.dr.T.Bodogae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 1998, p.49.
121 Henry H.Halley, op.cit ., p.63.
122Walter A.Henrichsen, Cercet ați Scripturile. Ghid de interpretare a Biblliei , traducere de Liviu Ciortuz,
Editura Logos, Cluj, 1995, p.17.
123Constantin Radu Conradu, Contradicții biblice , Editura Tempus, București, 1997, p.69.
124 Ibidem , p.75.
125 Sfântul Vasile cel Mare, Omilii la facer ea omului. Omilii despre Rai , p.24.
126 Ibidem , p.27.
127 Ibidem , p.72.
128 Ibidem , p.80.
129 Sfântul Simeon Noul Teolog, op.cit , pp.120 -123.
130Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica , traducerea de pr.prof.D.Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune
al Biserici i Ortodoxe Române, București, 2001, p.78.

30
de Dumnezeu pentru Adam și Eva, s -au folosit termenii: Παράδεισος ( grădină ), Εδεν ( Eden ),
τρυφή ( deliciu , păcere ).131 Despre pomul cunoștinței bin elui și răului afirmă faptul că a fost
necesar pentru a testa ascultarea/neascultarea omului față de porunca lui Dumnezeu. Totuși,
pomul vieții avea două funcții: era capabil de a emana acel tip de energie care animă și putea
fi consumat doar de cei vredni ci de viață și nesupuși morții.132 În definitiv, pomul a însemnat
discernământul care conducea spre o cunoaș tere a propriei naturi. Despre R ai s-a înțeles că ar
avea dublă semnificație: sensib il și spiritual. Sfântul Ioan Damaschin descrie pe primul om ca
purtător al unor calități spectaculoase: inocent, drept, virtuos, lipsit de supărare, fără de grijă,
luminat cu toată virtutea, încărcat cu toate bunătățile.133 În concluzie, omul a fost creat fără
păcat, înzestrat cu voință liberă. Despre suflet, ilustrul Păr inte pare să aibă dorința de a -l
defini într -o manieră simplă dar concisă: substanță vie, simplă, necorporală prin natura sa,
invizibilă ochilor trupești, nemuritoare, rațională, spirituală, fără de formă, liber, volițional,
activ.134 Chiar și p uterile sufle tului au o clasificare: puterea rațională și puterea irațională (cu
două subdiviziuni ce corespund funcțiilor vitale, de reproducere și nutriție). ,,Omul creat de
Dumnezeu este numit în termeni antinomici, ca și existența Sa duală, animal muritor, văzut și
nevăzut, sensibil și inteligibil, văzător al zidirii văzute, cunoscător al celui cugetate ”.135 Chiar
dacă a căzut în păcat, trupul nu a devenit, prin comparație, asemenea sufletului. El are
posibilitatea de a se ridica și mântui cu ajutorul sufletului. Pute m conchide că omul are
statutul de creatură specială, echipat cu o i ndependență relativă și o putere determinată de
autodeterminare care lucrează pe baza unor limite.136 Reflectând plenitudinea Arhetipului său
incognoscibil, chipul lui Dumnezeu în om este, d easemenea, incognoscibil și indefinibil.137
Dacă analizăm condiția omului de după cădere, vom realiza că este opusul condiției înainte de
după cădere, vom realiza că este opusul condiției înainte de cădere. Prin urmare, progresul
omului cu scop precis spre î ndumnezeire nu a fost obstrucționat după cădere , păstrându -și o
anumită transparență pentru Dumnezeu .138 Referatul creației sol icită din partea teologiei o
interpretare de ordin doxologic .139 Unitatea meatafizică constituită/alcătuită din Adam și
urmașii săi s e manifestă în întreaga umanitate, cu toate că atât Adam, cât și urmașii lui de la

131 Septuaginta (Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronom ), coord. Cristian Bădiliță, Editura Polirom,
2004, p.57.
132 Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica , p.79.
133 Ibidem , p.83.
134 Ibidem , p.84.
135 Pr.Ioan Teșu, Omul –taină teologică , Editura Christiana, București, 2002,p.51.
136 Emil Bartoș, op.cit., p.187.
137 Ibidem , pp.195 -196.
138 Apologetica ortodoxă. Dialogul cu științele contemporane , volumul II, p.141.
139 Ibidem , p.203.

31
crearea lumii, au trăit în locuri și timpuri diferite.140 Totuși, după cartea Facerii (1 -3)
observăm că Dumnezeu a sădit în Adam toate atributele sale divine, păstrarea lor in tactă
fiindu -i necesară chiar după căderea în păcat pentru a dobândi mântuirea prin Întruparea lui
Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Noul Adam, a cărei Pătimire și Înviere au însemnat calea de
restabilire a legăturii din nou a omului cu Dumnezeu141. Învierea lui Hristos a restabilit chipul
lui Dumnzeu în om.142 Cu toate acestea însă, urmările păcatului protopărinților nostri Adam și
Eva sunt prezente în fiecare om ce vine în lume, astfel încât, partea rațională, umană, a fost
până la venirea lui Hristos un subi ect religios și filosofic frecvent discutat, însă știm că
Dumnezeu a dorit ca tot omul să se mântuiască și la cunoștința Adevărului să vină.143
Tendința lui Adam spre neascultare a făcut ca toți urmașii lui să aibă acest impuls, instinct,
poftă.144 Urmarea ace stor încălcării a poruncii divine a alterat prin păcat chipul lui Dumnezeu
în om, aducând moartea neamului omenesc.145 Legământul lui Dumnezeu cu Adam a fost de
a-i da lui și Evei viața veșnică, bucuria de a vedea mereu fața lui Dumnezeu, însă neascultarea
lor a atras contrariul, manifestat prin păcatul lor devenit universal transmisibil. Întreg neamul
omenesc a fost condamnat la moarte și osândă până venirea lui Hristos care a restaurearat
chipul lui Dumnezeu în om, scăpându -l de osânda cea veșnică146. ,,Femeia nu rămâne în
niciun fel în urma bărbatului și nici nu renunță la dreptul, la demnitatea și la onoarea sa, nu se
predă, atunci când, atât teoretic, cât și practic, recunoaște că la nivelul acestei ordini, ea există
ca femeie ”.147 Dumnezeu a dorit să creeze pe om pentru a realizat o relație m utuală ce au la
bază poruncile S ale. Intenția lui Dumnezeu nu a fost aceea de a acorda întâietate bărbatului ș i,
implicit, să ofenseze pe femeie .148 Armonia în cuplul biblic însemna ,, o comuniune dezbrăc ată
de orice calific ativ social. Adam era bărbat, iar Eva femeie și raportul întru ei era unul de soț
și soție. Dar ei nu erau păcătoși. Erau buni, dar nu consolidați în bine ”.149 Aceștia au devenit
subiecți responsabili față de Dumnezeu și de semeni prin credință .150 Primul om c reat de
Dumnezeu a fost înzestrat cu necesarul de puteri spirituale și fizice pentru a îndeplini scopul

140 Paul Helm, Faith and Understanding, Grand Ra pids: William B.Eerdmans, 1997, p.161.
141 Jonathan Edwards, Original Sin , pp.260,346.
142 George L. Murphy, Roads to Paradise and Perdition: Christ, Evolution, and Original Sin, în Perspectives on
Science and Christian Faith , Vol.58, nr. 2, 2006, p.109.
143 George Marsden, Jonathan Edwards: A Life , New Haven: Yale University Press, 2003, p.435.
144 Jonathan Edwards, Original Sin, p.390.
145 Anthony A.Hoekema, Created in God’s Image, Grand Rapids: William B. Eerdmans, 1986, p.158.
146 Louis Berkhof, Systematic Theolo gy, Banner of Truth, Edinburgh, 1958, p.242.
147 Karl Barth, Dogmatica Bisericii , traducerea de Ovidiu Cristian Nedu, Editura Herald, București, 2008, p.308.
148 Ibidem , p.307.
149 Pr.prof.Dumitru Stăniloae, Iisus Hristos sau restaurarea omului , volumul IV, Edit ura Basilica, București,
2013, p.55.
150 Ibidem , p.269.

32
pentru care Dumnezeu l -a destinat. Precizăm că starea protopărinților nu era desăvârșită în
sfințenie și dreptate .151 Desigur, omul a fost din fire bun da r Dumnezeu a dorit să vadă și
aportul personal promovat prin voință, atașare liberă și persistență în bine .152 Modul în care
sufletul și trupul s -au unit în om va rămâne o taină a existenței umane .153 Crearea omului a
însemnat un act special, unitar și bifurca t.

I.3. Haiș ( הָּׁאִֶׁ֣יש )și haișah ( הֶָּׁׁ֣אִשִָּׁ֔ה ) sub lupa păcatului strămoșesc – consecințe

Înainte de a -i izgoni din Rai, Dumnezeu s -a adresat bărbatului și femeii în același timp
ceea ce denotă faptul că ar hetipul ființei umane era la început iș-ișah (bărbat -femeie).
Conform textului din Facere (3,1) diavolul alege să despartă cu plul biblic Adam -Eva. El a
ales împotriva firii, doar pe unul dintre parteneri, izolat de perechea lui, operând astfel o
sciziune, o schismă ontologică154 și atfel, a început opoziția masculin -feminin. Dorința, voința
de a rezista/opune lui Dumnezeu a izvorât prima data în inima îngerilor din mândrie și
neascultare, apoi a intrat păcatul prin ispititor în Grădina Edenului ca răscoală îm potriva
creației lui Dumnezeu (Facerea 2,16 -17).155 Astfel, observăm că Adam a păcătuit de bunăvoie
și nu pentru că a fost obligat de ispititor sau neapărat ademenit de către femeia sa Eva, arătând
că voința liberă pusă de către Dumnezeu în el nu a fost modi ficată sau constrânsă ci liber
consimțită spre a face o alegere. Știm că Dumnezeu i -a dat lui Adam toate lucrurile în
stăpânire exceptând pomul cunoștinței Binelui și Răului. Cu toate acestea, însă, călcând
porunca lui Dumnezeu, el și soția sa, Eva, au fos t lipsiți de prietenia cu Dumnezeu și de
capacitatea de a -L vedea pe El, iar Dumnezeu le -a arătat că pedeapsa și dreptatea Lui este
aceeași pentru toată lumea chiar și pentru făptura Sa cea mai aleasă dintre toa te cele zidite.
Aici, Dumnezeu ș i-a arătat At otputernicia și judecățile Sale cele drepte și neștiute de nimeni
(dezbrăcând de putere Începătoriile și Stăpâniile le -a dat de ocară în văzul tuturor, biruind
asupra lor prin Cruce).156 Vedem aici o universalitate a păcatului în rândul urmașilor lui Adam
și a Evei. Pervertirea inimii și întunecarea minții duc la imposibilitatea discernerii binelui de
rău, astfel încât, din neștiință, nepăsare sau neascultare, omul ajunge să comită păcatul ca un

151 Hristu Andrutsos, Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene , traducerea de pr.dr.D.Stăniloae, Editura și
Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1930, p.152.
152 Ibidem , p.158.
153 Pr.prof.Dumitru Stănilo ae, Teologie dogmatică ortodoxă , volumul I, p.397.
154 Paul Evdokimov, Femeia și mântuirea lumii, Editura Christiana, Bucurețti, 2004, p.150.
155 Herman Bavinck, Our Reasonable Faith, Grand Rapids, M1: Eerdm ans, 1956, p.221.
156 Idem , Reformed Dogmatics: Sin a nd Salvation in Christ, Grand Rapids, M1 : Baker Academic, 2004, pp.64 –
65.

33
act benevol, fără a mai putea să se îndrepte pe calea cea dreapt ă, iar dacă păcatul e adânc
înrădăcinat în inima lui, cu atât desprinderea de el, prin nepătimire, devine tot mai greu de
înfăptuit.157
Dacă în perioada paradisiacă incipientă bărbatul și femeia ,,erau goi și nu se rușinau”
(Facerea 2, 25), după ce au săvâ rșit păcatul, s-a produs prima schimbare de percepție a supra
fizicului.
ו תִפָּׁק ֙חְּנָּׁה֙ עֵּינֵֶּׁ֣י שְּנֵּיה ִ֔ם ו יֵֶּׁ֣דְּעִּ֔ו כִֶ֥י עֵָּֽירֻמִִ֖ם הִֵּּ֑ם ו ָֽיִתְּפְּרּו֙ עֲלֵֶּׁ֣ה תְּאֵּנִָּׁ֔ה ו י עֲשֶּ֥ו לָּׁה ִ֖םחֲגֹרָֹֽת
(Vatifakahena ene șenehem vaiedeu ki erumim hem va teperu ale teeha vaiaasu lahem hagorot )
Și li s-au deschis ochii și au cunoscut că erau goi, și au cusut frunze de smochin și și -au făcut
acoperăminte . (Facerea 3,7)

Sentimentul de rușine apare ca un prim semn al căderii în păcat și rezonează cu prima
consecință între cei doi în relația bărbat -femeie אִָ֣יש–אִש ָּׁ֔ה )deoarece rușinea ,,arată că este ceva
de ascuns, de păstrat pentru sine (…) ”.158 Din consecința inevitabilă care a decurs din
neascultarea față de porunca lui Dumnezeu, a rezultat instaurarea unei noi rânduieli, a unei
noi ordini. Deși au fost interpretate ca pedepse, consecințele care s -au abătut asupra primului
cuplu biblic nu pot fi înțelese decât ca dovezi ale iubirii lui Dumnezeu față de oameni, spre
folosul acestora. Vedem așadar, că pede apsa dată femeii sau, mai bine spus, sfatul dat ei159
este în legătură cu bărbatul său (Facere 3,16).
א ָֽל־הָּׁאִשֶָּׁׁ֣ה ָאמ ָ֗ר ה רְּבֵָּׁ֤ה ַארְּב ה֙ עִצְּבֹונְֵֶּׁ֣ך וְּהֵָּֽרֹנְִֵּ֔ך בְּע ִ֖צ ב תֵָּֽלְּדִֶׁ֣י בָּׁנִִּ֑ים וְּא ל־אִישְֵּך֙ תְּשֶּׁ֣וקָּׁתְִֵּ֔ך וְּהִּ֖וא יִמְּשָּׁל־בְָָּֽׁך
(El haișah amar hareba areba arebe ițe bonek veheronek beețev teledi banim veel ișek teșukatek vehu
imșal bak )
Și a zis către femeie: voi înmulți chinurile sarcinii și în durere îți vei naște copii, atrasă te vei simți
către bărbatul tău și el va stăpâni p este tine .(Facerea 3,16)

Promisiunea mântuirii este făcută doar femeii, căci pri n femeie va veni mântuirea (Maica
Domnului ). Făgăduința unui Răscumpărător, a unui Mesia, a fost dată de către Dumnezeu în
inimile urmașilor lui Adam, iar prin chemarea lui A vraam ca tată a multe popoare ca p atriarh,
arată de fapt dragostea lui Dumnezeu față de creație Sa – omul, prin faptul că nu l -a lăsat pe
Adam în întunericul necunoștinței ci l -a ridicat prin Hristos Iisus.160 Au existat diferite
abordări cu privire la modul în care a creat Dumnezeu lumea, însă El, ca Cel Atotpputernic,
nu a creat pe Adam și pe Eva după un tipar/matriță ci i -a creat prin cuvântul cel de viață
dătător, iar existența chipului lui Dumnezeu în om exclude categoric teoriile

157 R.L.Dabney, Systematic Theology, PA: Banner of Truth, Carlisle, 1985, p.323.
158 Paul Evdokimov, Femeia și mântuirea lumii, p. 154.
159 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cele dintâi omilii l a Facere, p.206.
160 Hans Madueme/ Michael Reeves, Adam, the fall and Original Sin, Baker Academic, Grand Rapids, Michigan,
2014, p.7 .

34
antropoformismului, ev oluționismului.161 Bucuria binecuvântării date de către Dumnezeu în
Facerea (3) este transformată în blestem, iar înmulțirea neamului omenesc a fost descrisă sub
forma durerilor nașterii de prunci asupra Evei și implicit asupra tuturor femeilor, astfel
Dumn ezeu le -a arătat că atunci când nu există ascultare, plata păcatului este într -adevăr
moartea.162 Pedeapsa primită de la Dumnezeu nu a presupus o însingurare a lor, o înstrăinare a
unuia față de celălalt, ci, dimpotrivă, o împreună -lucrare a lor. Împreună au greșit, împreună
vor lucra cele primite. Cu toate acestea, din momentul căderii, între bărbat și femeie s -a
așternut de multe ori o prăpastie, care a dus la înstrăinarea reciprocă . Prin urmare, din acel
moment, cei doi sunt ,,ori contrarii în luptă, ori a lterități care se acceptă și se completează”.163
O remarcă importantă trebuie subliniată după întregul proces de încălcare a poruncii lui
Dumnezeu care o vizează direct pe haișah dăruită lui Adam. Ace sta îi dă nume propriu
femeii, Eva, abia după căderea în păcat. Ea primește nume potrivit firii ei schimbate pe care
istoria omenirii a rezumat -o la condiția de mamă și soție, căci spune Sfântul Ioan Gură de Aur
este ,,rădăcină și temelie șirului de oameni de după ea” .164 Pe aceeași idee se continuă
subiectul căde rii în păcat ca formă a condensării omului ce prinde greutate după ce părăsește
zona spirituală din jurul pământului. Este spectaculoasă imaginea omului edenic car e în ciuda
faptului că deși avea o zi de viață, a reușit să pătrundă în domeniul botanicii și al zoologiei
fără să știe să citească, alegând nume potrivite tuturor animalelor.165 În concepția Sfântului
Vasile cel Mare, a existat ca primă formă a relației dintre Dumnezeu și om, ceea ce se
numește comuniune paradisiacă. Omul locuia în Paradis cu ajuto rul Sfântului Duh, într -o stare
firească de sfințenie prin împărtășirea după natură a sfințeniei lui Dumnezeu. ,,Din această
comuniune au izvorât pentru omul paradisiac toate bunurile vieții duhovnicești, adică lipsa de
patimi, veșnicia, slava, bucuria, st area de fericire, toate desigur într -o formă dinamică și nu
desăvârșită și definitivă. Și aceasta deoarece omul, tocmai măreției creației chipului lui
Dumnezeu, trebuia liber să accepte și să păzească cele după care i -au fost dăruite de iubirea
lui Dumneze u în timpul creației Lui”.166 Încălcarea poruncii lui Dumnezeu poate fi
caracterizată ca înstrăinare din cauza uitării de El. Acest amestec al uitării pare să fie compus
din mintea rătăcită în plăcerile trupului la care se adaugă și frica. Trebuie subliniat faptul că

161 Ibidem , pp.9 -10.
162 Ibidem , p.11.
163 Paul Evdokimov, Înnoirea spiritului , traducerea de Magdalena Mărculescu -Cojocea, Editur a Pandora,
Târgoviște, 1997, p.227.
164 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cele dintâi omilii la Facere, p.208.
165 Vasile Ciocârlan, Facerea lumii , Editura Științifică, București, 1965, pp.42 -43.
166 Ieromonah Teofan Mada, Omul și educația în opera Sfântului Vasile cel Mare , Editura Vremi, Cluj -Napoca,
2009, p.32.

35
omul este chemat să se teamă de Dumnezeu pentru a nu face ceva rău. Analiza spirituală a
căderii în păcat are diagnosticul depășirii conștiente și libere a poruncii lui Dumnezeu, fără a
impune vreo formă a insuficienței morale omenești.167 În starea paradisiacă portretul omului
pare a fi desăvârșit într -o manieră care îi maschează ignoranța.168 Antropologia ortodoxă
tratează latura compromisă a chipului lui Dumnezeu în om care în urma căderii în păcat și -a
pierdut din strălucire.169 Omul este o ființă c reată, posesor al unui suflet nemuritor. Actul
creației a sudat legătura indisolubilă cu Dumnezeu. Libertatea îi poate oferi sufletului șansa de
a se apropia sau depărta de Dumnezeu.170 Cartea Facerii prezintă două circumstanțe în care se
descrie crearea om ului. În Facerea 1,26 -27, Dumnezeu i a decizia de a -l crea pe om după
chipul și asemănarea Sa. Nu se precizează materialul folosit sau metoda prin care a creat pe
om. Această primă relatare pune accent mai mare pe scopul sau motivul creării omului
(Facerea 1,28). Cea de a doua relatare (Facerea 2,7) este complet diferită: Dumnezeu l -a făcut
pe om din țărână, a suflat peste el suflare de viață și a devenit viu. Au fost formulate și
promulgate numeroase și diferite interpretări în legătură cu statutul primei p erechi de oameni.
Au existat divergențe puternice în privința faptului că Adam și Eva trebuiau considerați fie
persoane reale, fie simboluri. Concepția tradiționalistă concepe pe Adam și pe Eva două
persoane reale și demonstrează că evenimentele din relata rea biblică au avut loc în timp și
spațiu.171 Teoria integratoare cu privire la acest conce pt cuprinde 3 teorii generale172 prin care
se poate observa natura chipului lui Dumnezeu în om.
1. Teoria structurală – susține existența unor însușiri fizice/psihologice/s pirituale ale
naturii omului.
2. Teoria relațională – chipul nu este văzut ca pe ceva prezent în om în mod inerent sau
intrisec, ci ca o relație dintre om și Dumnezeu.
3. Teoria funcțională – chipul are forma lucrului, nu a experimentului.
Despre universalitatea păcatului se vorbește în multe moduri și locuri în Scriptură. Moartea
fizică a protopărinților Adam și Eva ar fi fost, după opinia Sfântului Atanasie, fără separarea
de Dumnezeu și denaturarea omului, dacă nu ar fi păcătuit, atrăgând toate celelalte conse cințe

167 Ibidem , p.35.
168 Nikolai Berdjaev, Despre menirea omului – încercare de etică paradoxală , traducerea de Daniel Hoblea,
Editura Aion, Oradea, 2004, p.54.
169 Ibidem , p.69.
170 Prof.univ.dr.Pavel Chirilă, Psihologi a în textele Sfintei Scripturi , Editura Christiana, București, 2012, p.12.
171 Millard J.Erickson, Teologie creștină , traducerea de Elena Jorj, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2004, p.416.
172 Ibidem , p.447.

36
ale neascultării lor.173 În Vechiul Testament nu găsim afirmații general valabile pentru toți
oamenii din toate timpurile, ci doar cu privire la oamenii care au trăit în vremea când s -a scris
despre lucrurile respective. Rușinea nu este un sentiment c aracteristic omului decent deoarece
originea lui provine din acte cu adevărat rușinoase .174 Discernământul este o calitate ce
include capacitatea de a judeca în mod corect echitabilul .175 Ideea susținută și argumentată de
filosofii antici conform căreia omul e ste un microcosmos, a fost preluată și de Părinții
Bisericii care au eliminat orice imanentism. Omul a devenit ființă personală, liberă și
responsabilă .176 ,,Persoana este cea mai înaltă creație a lui Dumnezeu doar pentru faptul că
Dumnezeu îi dă putința de a iubi și, prin urmare, de a respinge. Dumnezeu riscă neîncetat
prăbușirea celei mai înalte făpturi a Sa tocmai pentru c a ea să poată fi cea mai înaltă” .177
Prezența lui nahaș în paradisul terestru are un scop precis, acela de a testa libertatea primilor
oameni. Dacă singura poruncă dată lor de Dumnezeu privește pomul cunoașterii, libertatea
umană urmează aceleiași ordine de idei. Șarpele convertește situația în favoarea neascultării
prin cuvintele veți fi asemenea lui Dumnezeu (Facerea 3,5).
כִִּ֚י יֹדֵֶּׁ֣עאֱֹלהִִ֔ים כִָ֗י בְּיֹום֙ אֲכָּׁלְּכ ֶׁ֣ם מִמ ִ֔נּו וְּנִפְּקְּחִּ֖ו עֵָּֽינֵּיכ ִּ֑ם וִהְּיִית ם֙ כֵָּֽאֹלהִִ֔ים יֹדְּעִֵּ֖י טֶֹ֥וב וָּׁרָָּֽׁע
(Ki idea elohim ki beiom akalkem mimenu venifkehu enekem veheitem kelohim idee tov vara )
Dumnezeu știe că în ziua în care veți mânca och ii vi se vor deschide și veți fi asemenea lui Dumnezeu cunoscând
binele și răul .

Apariția lui nahaș este descrisă doar în momentul în care haișah observă că fructul
este frumos și vrednic de a fi dorit. Când acesta pune semn de egalitate între creatură și
Creator, se referă la o egalitate prin resentiment între un Dumnezeu autonom împotriva lui
Dumnezeu. După ce fructul a fost consumat, păcatul originar s -a desfășurat în etape. Deși
Dumnezeu îl strigă pe Adam, acesta nu exprimă nicio urmă de regret ci se p rosternează
înaintea Creatorului acuzând pe haișah. Așadar, Adam refuză să -și asume partea de vină și
aruncă întreaga culpabilitate pe haișah, și indirect pe Dumnezeu. ,,Adam devine primul
determinist. Omul nu este liber, lasă el să se înțeleagă; creația ș i deci Dumnezeu Însuși, l -au
împins la rău. Din acel moment, omul s -a aflat sub stăpânirea păcatului. Natura sa,
despărțindu -se de Dumnezeu, devine non -naturală, anti -naturală”.178 În mijlocul dezordinii
create de păcatul neascultării, Dumnezeu restaurează o altă ordine prin care pedeapsa Sa este
pedagogică. Învățătura bisericii rezumă ideea creației omului la faptul că a fost creat de

173 George L. Murphy, op.cit , p.117.
174 Aristotel, Etica nicomahică , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988, p.103.
175 Ibidem , p.147.
176 Vladimir Lossky, Introducere în teologia ortodoxă , Editura Enciclopedică, București, 1993, p.56.
177 Ibidem , p.99.
178 Ibidem , p.114.

37
Dumnezeu într -un mod deosebit față de celelalte făpturi. Omul a fost creat prin puterea
cuvântului, printr -o intervenție spec ială a lui Dumnezeu (Facerea 2,7). Trupul a fost făcut din
țărână, iar sufletu l după chipul Său . Cartea Facerii prezintă modul în care Dumnezeu a creat
pe om. Nu se menționează nicio succesiune temporală în crearea trupului și a sufletului lui
Adam. Acesta vrea să arate că omul este o ființă unitară, în care chipul lui Dumnezeu nu se
rezumă doar la suflet, ci cuprinde și trupul.179 Dovada clară că Dumnezeu l -a creat pe om
după chipul său și l -a înzestrat cu toate calitățile necesare pentru a transfigura creaț ia și a o
transforma în Paradisul nemuririi. De aici rezultă că puterea de cunoaștere a omului era
luminată și clară, sănătoasă și fără prejudecăți, netulburată și liberă de rătăcire. Părinții și
Scriitorii Bisericești au oferit explicații fenomenului căder ii omului în păcat și a pătrunderii
Răului într -o lume despre care se știa că sunt tov meod (bune foarte ).
În cele ce urmează vom prezenta cvad ratura cercului pătratic a păcatul originar :180
1. Greșeala primilor oameni trebuie pusă pe seama libertății umane. E ste ceea ce Paul
Ricoeur afirmă despre actul prin care îl dezvinovățește pe Dumnezeu și îl acuzăm pe
om.
2. Interpretarea corectă a mesajului biblic – trebuie să se urmeze sensul literar al Sfintei
Scripturi la care se adaugă explicații necesare.
3. Părinții Bis ericii justifică venirea lui Hristos și jertfa Sa pentru întreaga omenire. El
este numit cel de -al doilea Adam. Sfântul Irineu o numește felix culpa adică a etapă
necesară a desăvârșirii omenirii.
4. Justificarea botezului la copii – aceștia susțin botezul în ideea existenței păcatului
strămoșesc care apasă asupra fiecărui om de la naștere.
Sfântul Grigorie de Nazianz f ormulează o interpretate spirituală despre Adam și Rău .
Adam reprezintă omul total, plantele Edenului sunt gândurile bune, pomul cunoașterii bi nelui
și răului este contemplarea bună în sine, dar rea pentru un spirit nepregătit ca cel al lui Adam,
pielea cu care se acoperă Adam și Eva la ieșirea din Rai reprezintă carnea grosieră și rebelă.
Moartea, ca pedeapsă a păcatelor, este un lucru bun.181 Natura umană a protopărinților a fost
coruptă ca urmare a căderii în păcat, ceea ce înseamnă transmiterea păcatului strămoșesc .182
Consecința păcatului originar cea mai dureroasă a fost privarea de darul supranatural al
sfințeniei. Acest detaliu schimbă optica fundamentală a viziunii despre om. Instalarea

179 Pr.prof.dr. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator , p.169.
180 George Minois, op.cit ., pp.54 -55.
181 Ibidem , p.59.
182 Ibidem , p.84.

38
dezordinii în natura umană l -a făcut pe om muritor .183 În Evul Mediu, întreaga vină a
săvârșirii păcatului originar a fost imputată Evei. Moraliștii acelei epoci au văzut în Eva un
soi de auxiliar creat de Dumnez eu lui Adam care nu a rezistat ispitei vorbelor ademenitoare a
șarpelui. Mai mult decât atât, și -a corupt soțul ș i l-a invitat să păcătuiască, argument folosit
împotriva acesteia în ceea ce privește greutatea pedepsei primite de la Creator. ,,Orbită de
orgoliu, Eva l -a făcut să cadă în păcat pe Adam și din cauza ei să piardă moștenirea divină.
Ceea ce a dus -o pe ea la pierzanie, în afară de orgoliu, ambiție, prostie și vanitate, este
plăcerea fără măsură pentru pălăvrăgeală. De atunci, toate femeile sunt pu rtătoare ale acestui
viciu”.184 Prezența Evei în paradisul terestru nu a fost departe de a -i reproșa lui Dumnezeu
faptul că a inventat această creatură care a perturbat viața lui Adam. Păcatul originar este
folosit ca argument împotriva feminismului. Dacă în Evul Mediu păcatul strămoșesc era
considerat o problemă de teologie discutată doar de specialișt i, inovația secolului al XVII -lea
constă în dezvoltarea subiectului și în alte spații precum, filosofie, operele moraliștilor. Spre
exemplu, Erasmus de Roterda m este total împotriva ideii moștenirii păcatului originar. El este
impotriva ideii precizate și își argumentează punctul de vedere: ,,eu nu spun asta pentru a
pune la îndoială faptul că există un păcat originar, ci pentru a face să se vadă clar minciuna
celor care spun că eu sunt singurul care a menționat această interpretare și că este o invenție a
mea și a lui Pelagiu ”.185 Pe aceeași linie a gândirii este inclus și Luther care este convins că
noi nu putem să ștergem culpabilitatea care există în noi de la nefericita întâmplare a lui
Adam. Acesta răspunde la subiectul provocator al vremii în felul următor: ,,păcatul originar
este concupiscența, legea trupului, legea membrelor trupului, o lingoare, un tiran, o maladie.
Este ca un bolnav a cărui infirmitate nu este cutare și cutare organ, ci vine din privarea de
sănătate a tuturor organelor, din slăbiciunea tuturor simțurilor și a tuturor puterilor ”.186 Acesta
continuă și dezvo ltă argumentul prezentat de mai sus: ,,Dumnezeu l -a creat pe om după chipul
și asemănar ea Sa, i -a dat o lege și o poruncă, dar omul s -a întors de la Dumnezeu,
îmaginându -și că poruncile și interdicțiile lui Dumnezeu nu erau legi ale binelui și ale răului,
ci binele și răul aveau propriile lor principii și propriile lor începuturi. El a încer cat să
cunoască aceste origini imaginare, în așa fel încât să nu mai depindă de voința revelată a lui
Dumnezeu, ci doar de el însuși și de lumina sa, ca un Dumnezeu ”.187 Începând cu secolul al

183 Ibidem , p.93.
184 Ibidem , p.107.
185 Ibidem , p.114.
186 Martin Luther, Commentaire de l ’Épitre aux Roumains , Edition J.Ficker, 1930, p.144.
187 Ibidem , p.161.

39
XVII -lea, majoritatea dintre filosofi și -au exprimat părerea desp re păcatul strămoșesc. Aceștia
l-au numit dat fundamental, handicap sau stimulent, în funcție de caz . Gottfried Wilhem
Leibniz, filosoful al cărui optimism era incurabil într -o societate a cărui pesimism intrase în
cea mai înaltă cotă existentă în istoria omenirii . Conform acestui filosof, păcatul originar are 7
consecințe188: pierderea darului nemuririi; nerodnicia pământului pe care trebuia să crească
numai buruieni și plante puțin folositoare; truda necesară procurării hranei; supunerea femeii
față de voin ța soțului; durerile nașterii; dușmănia dintre om și șarpe; izgonirea omului din
locul plin de delicii în care l -a pus Dumnezeu. Tunicile din piele cu care protopărinții noștri s –
au îmbrăcat după încălcarea poruncii au formă perenă.
Fericitul Augustin sus ține scopul creării omului rezumându -se doar la câteva cuvinte
cheie: ,,omul a fost creat de Dumnezeu ca persoană cu natură și voință bune ca să se bucure
de darurile dumnezeiești și să -L preamărească pe Creator ”.189 Pentru a defini păcatul originar,
episcopul Hipponei afirmă despre existența acestuia ca o formă a unei înregistrări intrinseci a
existenței răului. Această precădere a actului de încălcare a poruncii lui Dumnezeu de către
protopărinți poartă numele de superbie ( ad Dei legem transgrediendam… Sc iens prudesnque
peccavit – călcând voia lui Dumnezeu în cunoștință și deliberare ).190 Printre consecințele
păcatului originar , Fericitul Augustin numără: reactus concupiscentiae (culpabilitatea ) –
conține actul imputării morale a concupiscenței ca formă și p lăcere a păcatului ca fond; gratia
adjatoria – diminuarea considerabilă a prezenței harului. Slăbirea voinței, pervertirea minții și
învârțoșarea inimii, toate acestea se subînțeleg din sintagma non posse non peccare et mori ;191
libertas , discernere – dacă o mul paradisiac ave a capacitatea de a săvârși binele auxilium sine
quo non, după căderea în păcat omului i -a rămas doar o urmă a liberului arbitru. Trebuie
precizat fatalismul cu care tratează Fericitul Augustin tema păcatului originar. Ideile sale par
să exagereze și să prezinte urmările păcatelor într -o manieră greu de acceptat în totalitate de
către Biserica Ortodoxă. ,,Omul fiind făcut să se bucure de bunurile dumnezeiești, trebuia să
aibă în firea sa ceva înrudit cu Acela de la care vine. Din această pr icină omul a fost înzestrat
și cu viață, și cuvânt, înțelepciune și cu toate bunurile proprii lui Dumnezeu, pentru ca prin
fiecare dintre aceste bunuri, să ducă dorul Aceluia cu care este înrudit ”.192 Existența expresiei

188G.W.Leibniz, Remarques sur le livre de l’origine du mal , Garnier -Flammarion, Paris, 1969, p.397.
189 Magistrand Ștefan C.Alexe, Concepția Fericitului Augustin despre păcat și har , în Studii Teologice , nr.5 -6,
1956, p.331.
190 Ibidem , p.333.
191 Ibidem , p.334.
192Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic , traducerea de Grigorie Teoddorescu, Editura Sofia,
București, 1998, p.28.

40
teologice chip al chipului își are or iginea în gândirea marilor teologi creștini. Această expresie
comună este interpretată astfel: dacă Hristos este chipul lui Dumnezeu și omul este chipul lui
Dumnezeu, rezultă că omul este chipul chipului. ,,Ființa care se aseamănă în toate privințile
cu Dumnezeu trebuia ca neapărat să aibă în firea sa voința neatârnată și pe deplin liberă
pentru ca p articiparea la bunurile divine să fie ca răsplată a virtuții sale ”.193 În consecință,
menirea omului a rămas aceeași .194
Religia și știința, în esență, nu sunt dom enii aflate în contradicție. La fel ca și știința,
religia are înțelesul unei filosofii bazate pe reguli și norme (lăcașurile de cult au fost adevărate
focare de cultură).195 Scriptura folosește ca exemple de înaltă ținută morală câteva personaje,
complexe ș i complete printr -un amestec de perfecțiune fizică și inteligență. ,,Este foarte
interesantă în acest sens predilecția personajelor biblice pentru femeile frumoase. Eva, Sara,
Rebeca, Estera, erau nu numai rarități estetice dar și remarcabile forțe psihice , capabile să
împletească farmecul biologic cu logica argumentației și să determine într -o singură noapte pe
un împărat să -și schimbe radical hotărârile anterioare ”.196 Dacă Adam și Eva erau lipsiți în
totalitate de îmbrăcăminte înainte de căderea în păcat ș i nu exista nicio jenă în acest sens,
știința este de părere că protopărinții noștri erau posesorii unei construcții anatomice plăcute
la vedere aflată în plan secund în comparație cu preocuparea lor intelectuală și spirituală.197
Prin urmare, rațiunea lui A dam era cu adevărat curată, luminoasă, dreaptă, scutită de
prejudicii și greșeli. Porunca divină dată de Dumnezeu primilor oameni pare să nu fie una
naturală ci ,,era o poruncă descoperită pozitiv, adică protopărinții noștri nu puteau prin ei
înșiși, după legea naturală săpată în conștiința lor, să ajungă la ideea că ei nu trebuia să se
atingă de arborele cunoștinței binelui și răului ”.198 Vom enumera câteva dintre m otivele199
pentru care trebuia să asculte porunca : creat după chipul Creatorului; stăpân al într egii creații;
nemuritor cu sufletul și trupul; predestinat la fericirea eternă. Consecințele căderii
protopărinților s -au rezumat la: ruperea legăturii cu Dumnezeu, moartea spirituală,
întunecarea minții, alterarea chipului lui Dumnezeu. ,,Noțiunea de natu ră umană nu este
specifică creștinismului ci aparține filosofiei. Prin natura umană se înțelege esența omului,
adică ansamblul însușirilor care îl definesc în mod fundamental ca ceea ce este. Antro polog ia

193 Ibidem , p.30.
194 Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos , Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, 2001, p.196.
195 George Ștefănescu, Ipoteze biblice , Editura V.Cârlova, București, 1999, p.8.
196 Ibidem , p.55.
197 Ibidem , p.57.
198 Nicodim Măndiță, Crearea și căderea omului , Biblioteca Ortodoxiei, nr.98, Mănăstirea Neamț, 1940, p.621.
199 Ibidem , p.625.

41
patristică pune această noțiune în legătură cu Dumn eezeu”.200 Antropologia creștină s -a bazat
pe afirmația din Facerea 1,26 -27. Omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu (sufletul său
rațional), principiul rațiunii și al autodeterminării (voința și lib ertatea). La acestea, unii Sfinții
Părinți (Grigorie de Nyssa, Grigorie de Nazianz), adaugă și bunurile spirituale (virtuțile).
Asemănarea cu Dumnezeu reprezintă ceea ce el trebuie să dobândească și corespende ființei
care trebuie să fie.201 Adam și Eva ar fi putut trăi veșnic dacă nu încălcau porunca lui
Dumneze u. Însă, odată cu aceasta, Dumnezeu le -a aplicat aceeași pedeapsă ca în cazul
neascultării îngerilor, arătând că judecățile Sale sunt drepte și plata păcatului nu întârzie să
apară la toți cei ce îi greșesc. Însă omului i -a fost dat liberul arbitru, iar du pă căderea în păcat
și capacitatea de a conștientiza starea în care se află raportat la Dumnezeu. În unele mituri
despre creație este prezentat ca posesor al cunoașterii divinității, însă fără capacitatea de a trăi
veșnic. Tot aceste mit uri afirmă că rolu l ispititorului a fost acela de a le arăta oamenilor, lui
Adam și Eva mai întâi, calea prin care pot dobândi o cunoaștere asupra a tot ceea ce există
prin acel pom al cunoștinței, însă această cunoaștere este specifică doar divinității. Cu toate
acestea însă aceștia nu pot explica de ce totuși Adam și Eva nu au ales în schimb să refuze
această ofertă a ispititorului și să guste mai degrabă din pomul vieții.202 Cunoșterea Binelui și
Răului a fost uneori greșit interpretată de către anumiți bibliști, în sensul că Fericitul Augustin
interpretează noțiunea de păcat originar folosind ca punct de reper textul din Facerea (2,3).
Astfel, el nu oferă explic ații concrete despre conștiința propriei sexualități a protopărinților
înainte de căderea în păcat , fapt ce a co ndus la o gândire eronată a tuturor care doresc plăcerea
și nu urmarea poruncii lui Dumnezeu de a se înmulți.203 Păcatul cel dintâi al lui Adam și al
Evei a fost privit ca un act de forță cosmică ce a avut consecințe grave în timp. Hristos ca
Mântuitor al lu mii, prin răstignirea Sa , a omorât moartea, a biruit iadul și a ridicat pe strămoșii
noștri din iadul și întunericul cel mai de demult.204 Adam a fost conștient de consecințele
neascultării și a experimentat forma cea mai dură a lipsei fericirii complete din Eden.205
,,Păcatul originar a constat în dorința de autonomie a omului, dorința de a conduce singur, în
vederea propriei Sale plăceri ”.206 Consecințele neascultării poruncii divine s -au făcut simpliste
în mai multe domenii ale vieții. Asemănarea omului cu Dum nezeu ( theosis ) a existat potențial

200 Jean-Claude Larchet, Etica procreației în învățătura Sfinților Părinți , Editura Sofia, București, 2003, p.239.
201 Ibidem , p.243.
202 I.J.J. Spangenberg, The doctrines of original sin and the virgin birth: divine revelation or human construct?,
The Doc trines of Original Sin în VERBUM ET ECCLESIA JRG 30(1) , 2009, pp.224 -227.
203 Ibidem , p.227
204 Ibidem , p.231
205 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cele dintâi omilii la Facere , p.92.
206 Pr.Ioan Teșu, Omul –taină teologică , p.52.

42
în om de la bun început și asta trebuia împlinită prin străduința umană.207 Desigur, Origen a
interpretat pasajul biblic Facerea 1,26 ca o distincție între imaginis dignitatem (demnitatea
chipului) și similitudinis perfect ionem (perfecțiunea asemănării). Dacă demnitatea chipului a
fost oferită ( perfectio initiis data per imaginis dignitatem ), asemănarea trebuie atinsă prin
efort personal, prin imitarea lui Dumnezeu ( ut ipse sibi eam propriae industriae studiis ex Dei
imitat ione consciscerat ).208 Calitatea de Creator a lui Dumnezeu reiese din relația conștientă
pe care o afișează împreună cu celelalte două Persoane din Sfânta Treime .209 ,,Viața biologică
pe care știința o caracterizează este, teologic vorbind, viața firească a om ului, trupească, după
căderea lui Adam, asupra căreia Dumnezeu a interve nit făcând omului haine de piel e. Căderea
lui Adam a afectat unitatea lumii și capacitatea omului de a împlini întreita sa vocație,
împărătească, profetică și sacerdotală ”.210 Prin slăbi rea chipului lui Dumnezeu în om s -a
nimicit armonia dintre trup și suflet, iar omul a cunoscut stricăciunea lăuntrică, provocată de
boli și suferințe și a devenit muritor. Păcatul nu este doar călcarea exterioară a Legii, ci are și
consecințe interioaree a supra ființei primilor oameni care a fost afectată și slăbită de păcat. În
teologia rabinică, conceptul de păcat originar/ strămoșesc nu este înrădăcinat ca în creștinism,
iar natura umană în a face bine sau nu ( yetzer hara și yetzer hatov ) este corelată o mului/
bărbatului care are o tendință de a se răzvrăti, de a nu se supune; adânc sădită în inima sa,
chiar de la naștere. Dar cu toate acestea, dacă omul/bărbatul Adam nu ar fi călcat porunca lui
Dumnezeu, căzând în neascultare, nu ar fi existat păcatul și consecințele lui (referitor Facere
6,5).211 Unele interpretări iudaice conferă o interpretare aparte căderii în păcat a lui Adam și a
Evei, astfel încât trebuia ca aceștia să își ispășească pedeapsa pentru neascultare și nesocotința
poruncii divine. Însă, Cel Preaînalt, văzând că unii oameni care vor fi urmașii lui Adam se vor
proclama ei înșiși dumnezei, cu atribute precum atotputernicie sau nemurire, i -a îngăduit
morții trupești să intre în lume prin Adam și Eva, acest fapt fiind dat de către Dumnezeu
pentru a menține un echilibru între binele cel făgăduit dat de ascultare și de partea cea rea a
omului căzut în păcat care trebuie să -și dorească dobândirea vieții veșnice și unirea sa cu
Dumnezeu cel veșnic. Avem referiri rabinice la yetzer hatov în I Petru 3,3-4 și nevoia omului
de a face bine (Romani 7,7 -25). S-a speculat de către rabini posibilitatea în care Sfântul
Apostol Pavel ar fi f ost influențat de gândirea evreiască în aplicarea învățăturilor Sfintei

207 Emil Bartoș, op.cit ., p.206.
208 Ibidem , p.203.
209 Pr.prof.D.Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu , p.461.
210 Apologetica ortodoxă. Dialogul cu științele contemporane , volumul II, pp.238 -241.
211 R.A.Stewart, Rabinic Theology: An Introductory Study, Oliver and Boyd, Edinburgh, 1961, pp.76 -92.

43
Scripturi referitoare la păcat și la Învierea lui Hristos care a șters păcatul lumii. Această stare
de slăbiciune ontologică sau de păcătoșenie se transmite tuturor urmașilor naturali ai lui Adam
până la sfârșitul veacurilor. Una dintre tainele greu de descifrat este cea în care Dumnezeu cel
drept și iub itor, a îngăduit ca toți urmașii protopărinților noștri să moștenească consecințele
păcatului strămoșesc fără a fi supuși testului liberului arbitru. Unitatea ființei neamului
omenesc ne -a făcut responsabili pentru dispoziția păcătoasă moștenită .212 Aceasta constituie
fundamentul transmiterii păcatului originar și temelia mântuirii posibile a umanității.213
Adevărul din cartea Facerii nu poate fi ascuns în formule discursive și analitice.214 Scopul
creației este să evidențieze spiritul îndumnezeit ,,de aceea acea stă desfășurare solidară nu se
produce numai în sistemul închis al ordinii fizice, ci ea influențează și existența spirituală a
ființelor personale, generate de idei și de sentimente, influențează desfășurarea fizică a
universului, precum se influențează ș i aceste persoane între ele ”.215 Încălcarea legii
dumnezeiești a tulburat ordinea dumnezeiască, motiv pentru care omul este responsabil în
restabilirea ordinii tulburate .216 Dacă analizăm corect, observăm că posibilitatea restabilirii se
dublează datorită sepa rării umanității în bărbat și femeie ceea ce conduce la o îmbogățire
spirituală completă.217 Dumnezeu a creat omul ca pe un subiect liber și cu capacități de
flexionare a proceselor naturii cu scopul de a progresa spre asemănare cu El. Anselm de
Cantebury în lucrarea Cur Deus Homo (De ce Dumnezeu S -a făcut om ), prin interpretare
augustină, susține că tot omul ce se naște este cu păcat strămoșesc, chiar de ar trăi și o zi.
Doar Hristos S -a întrupat și S -a născut din Fecioara Maria ca Dumnezeu și Om desăvârșit,
fără de păcat. Fericitul Augustin, în lucrearea Ad Simplicianum (396) arată că păcatul originar
este transmis trupește la tot omul, iar vina pentru păcat este o consecință a pedepsei pentru
căderea în păcat.218 Era necesar ca Hristos să pătimească și să moa ră ca om pe cruce și să
Învieze ca Dumnezeu pentru ca acest act de iubire jertfelnică a Fiului Lui Dumnezeu să
devină spălarea păcatului strămoșesc, un act universal săvârșit pentru totdeauna, o unire din
nou a omului cu Dumnezeu, pentru veșnicie.219 Observăm așadar că păcatul este în esența
fiecărui om încă de la naștere, iar fără de păcat s -a născut doar Hristos Iisus. Mântuitorul

212 Pr.prof.dr.Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator , pp.179 -181.
213 Ibidem , p.182.
214 Adrian Lemeni, op.cit ., p.137.
215 Pr.prof.Dumitru Stăniloae, Teologia morală ortodoxă , pp.24 -25.
216 Hristu Andrutsos, op.cit ., p.169.
217 Pr.prof.Dumitru Stăniloae, Teolog ia dogmatică ortodoxă , volumul I, p.421.
218 Anselm de Cantebury, Why God Became Man and The Virgin Conception and Original Sin, trad., introd.,
note de către Joseph M. Colleran, Magi Books Inc., Albania, 1969, pp.22 -23.
219 Gerald Bonner, Augustine and Modern Research on Pelagianism, Villanova University Press, Villanova,
1972, p.18.

44
Hristos, ca Adam Cel Nou (I Corinteni 15,45) a reînnoit legătura lui Adam cel vechi împreună
cu tot neamul cu Dumnezeu, astfel î ncât a instaurat o nouă cale de curățire a păcatului
originar, prin Taina Sfântului B otez, iar prin Sfântă Învierea Sa ne -a ridicat la starea cea
dintâi.220

I.4. Reputația Evei – aserțiune negativă la adresa urmașelor sale

Înainte de săvârșirea păcatului s trămoșesc, cuplul edenic iș – ișah (bărbat -femeie) a
oferit o imagine de ansamblu a viziunii lui Dumnezeu, caracterizată prin armonie și egalitate
între parteneri. Deoarece istoria omenirii a devenit mai mult patriarhală, aceasta a avut de
luptat împotriva discriminării pe fundament biblic (vinovată pentru păcatul strămoșesc) . Se
știe că statutul femeii nu a fost niciodată constant. Martore sunt atitudiniile extremiste ale
unor forme de ascetism care ,, prescriu să te ferești și de propria -ți mamă, ba chiar și de
animalele de sex feminin”221 și de unele idei concepute în sânul Bisericii de către teologi cu
renume care nu erau lămuriți în privința rolului femeii, în general. Aceștia au filosofat cu mult
interes pe subiectul inexistenței sufletului în femeie și c ontestau legătura acesteia cu
Dumnezeu. Prin urmare, s -a demonstrat că nu s -a înțeles corect mesajul Sfintei Scripturi.
Femeia a ajuns să fie desconsiderată deși a fost creată după chipul lui Dumnezeu și în egală
măsură părtașă cu Adam la săvârșirea păcatu lui strămoșesc. ,,Creația a fost adusă la existență
ca un întreg armonios, susținut astfel de o raționalitate unitară, care unește în ea rațiunile
tuturor părților componente ale lumii ”.222 Aserțiunile negative au fost consecințe ale păcatului
originar care au marcat pe urmașele Evei. Astfel, Sfântul Hrisostom îndeamnă femeile „să
aibă mereu în urechi pedeapsa primită de Eva (…), să se înțelepțească și să dea acele sfaturi
care pot să o scape, și pe ea și pe bărbatul ei, de pedeapsă și osândă”.223 Femeii, deși
culpabilă, nu îi atribuie un statut inferior, ci îi aduce în față noi reguli, pe care, urmându -le, îi
dau posibilitatea de a împlini noua voie a lui Dumnezeu. În istoria omeniri i însă, ea devine
subordonată bărbatului, mai ales în religiile nerevelate sau în istoria poporului evreu, până la
venirea Mântuitorului. Stăpânirea femeii de către bărbat capătă valențe negative, care nu s -au
încadrat în ordinea dorită de Dumnezeu. Decizia Evei de a nu rezista tentației șarpelui

220 Kevin A.McMahon, Anselm and the Guilt of Adam, în The Saint Anselm Journal 2.1, Fall, Saint Anselm
College, 2004, pp.84 -88.
221 Paul Evdokimov, Femeia și mântuirea lumii, p.27.
222 Pr.prof.D.Stăniloae, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu , p.516.
223 Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, p.203.

45
(Facerea 3,1 -6) și de a -l implica ș i pe Adam în acest proces de răzvrătire, a avut ca primă
consecință instalarea păcatului și a haosului în lumea descrisă de aghiograful cărții Facerea . În
prima lecție de credință, Eva a pierdut: relația perfectă cu Dumnezeu (Facerea 3,8); fericirea
unei căsnicii neprihănite (Facerea 3,12); lipsa de cunoaștere a răului (Facerea 3,21); căminul
ideal din Grădina Edenului (Facerea 3,23); fiul, Abel, ucis de fratele său (Facerea 4,8); Fiul,
Cain, izgonit de Dumn ezeu (Facerea 4,14).
Femeia evreică din timpurile bi blice a suferit din cauza lipsei de identitate într -o lume
patriarhală care îi inducea prezența activă a unui sabotaj permanent .224 Tertulian a jude cat
extrem de aspru gestul Evei: ,,tu ești cea care ai smuls fructul din pomul oprit, tu ești prima
care ai în călcat legea divină, tu ești cea care l -ai convins pe acela pe care diavolul nu era
îndeajuns de puternic să -l învingă; astfel, cu ușurință, ai distrus chipul lui Dumnezeu,
bărbatul”.225 Trebuie să evidențieim, prin comparație cu celel alte popoare ale vremii , faptul că
vechii evrei au acordat suficiente drepturi femeii datorită mesajului biblic ce transmite clar că
bărbatul și femeia au fost creați printr -un act nemijlocit de către Dumnezeu.226 Unele dintre
personajele -cheie feminine din Vechiul Testament au de monstrat calități excepționale în ciuda
faptului că forța fizică nu le -a fost un aliat. Ambiția și determinarea le -au ajutat să slujească
aproapelui și să îndeplinească poruncile divine.227 Tiparul în care s -au încadrat în calitate de
soții, mame sau adevăra te eroine a devenit extins, urmașele Evei transformându -se în modele
pentru generațiile următoare.228 Când Dumnezeu a hotărât să creeze pe femeie a reflectat
suficient de mult asupra mădularului din care să o creeze: ,,s-a horătât să nu o făurească din
cap pentru a nu fi pretențioasă; nici din ochi pentru a nu fi curioasă, nici din urechi de teamă
să nu fie indiscretă, nici din gât ca să nu fie semeață, nici din inimă pentru a nu fi geloasă, ci a
folosit coasta, o parte modestă din Adam ”.229 Fără îndoială, Eva poate fi considerată cea mai
frumoasă femeie deoarece a fost creată de însuși Dumnezeu, însumând toată esența
feminină.230

224 Horst Dietrich Preuss, Leo G.Perdue, Old Testament Theology , West -minister John Knox Press, Louisville,
Kentucky, 1996, pp.107 -109.
225 Gary A.Anderson, The Genesis of perfection Adam and Eve in Jewish and Christian Imagination ,
Westminister John Knox Press, Louisville, Kentucky, 2001, pp.75 -76.
226 Eugene B. Borowitz, Exploring Jewish etichs: paper on convenant responsability , , Wayne State Uni versity
Press, Detroit, Michigan, 1990, p.4.
227 James R.Baker, Woman ’s rights in Old Testament times , Signature Books, Utah, 1992, p.11.
228 David W.Boker, Bill T.Arnold, The face of Old Testament studies: a survey of contemporary approaches ,
Grand Rapid, Bak er Academic, 1999, p.113.
229 Judith Baskin, Jewish woman in historical perspectives , second edition, Wayne state Press, Detroit, Michigan
1999, pp.184 -185.
230 Carol Meyers, Discovering Eve: Ancient Israelite Woman in context , Oxford University Press, New Yor k,
1988, p.3.

46
Istoria ne -a demonstrat că lumea a fost condusă sub steag patriarhal datorită unei
gândiri unice și incredibile a bărbatului în compara ție cu femeia. Mai presus de orice, partea
masculină transcede firul istoric devenind stăpânul femeii, aceasta fiind supusă unei serii de
transformări în defavoarea propriei persoane. Dacă ne pliem pe ideea biblică a egalității, ar
trebui ca realitatea să exprime coloristic armonia masculin -feminin. Din păcate, realitatea are
nuanța instinctului de autoapărare, egocentrist, care a alterat imaginea femeii și i -a îngustat
orizontul spațiului spiritual. Prin propriile cuvinte, Adam și -a recunoscut complexul de
inferioritate când a reacționat instinctiv, blamând femeia care l -a îndemnat să consume fructul
pomului interzis. De aceea, cartea Facerii a preferat să ridice pe femeie la rangul de organ al
receptivității spirituale cu ajutorul căreia să se îndeplineasc ă promisiunea mântuirii. Așadar,
ea a devenit una și aceeași cu misiunea harismatică .231 Astăzi, constatăm că numărul cărților
care tratează tema căsătoriei a devenit impresionant. Dacă trecem în revistă biografia autorilor
începând cu primele secole creștin e, observăm că c ei mai mulți dintre ei erau călugări.
Paradoxal, aceștia ne oferă o serie de sfaturi pertinente și pline de înțelepciune în tratarea
problemelor de cuplu. De aici rezultă ideea că primii scriitori creștini nu au putut face
abstracție de men talitatea dominantă. Deși sfătuiau și scriau împotriva decăderii morale în
acord cu lumea veche, pe femeie o considerau inexistentă din punct de vedere social și roabă
bărbatului ei ( servire viro sicut dimino ). Fără a greși, bărbatul juca rolul de procreator și
pater familias . Este greu de înțeles motivul pentru care dogma creștinismului a adoptat
tipologia căsătoriei pe fundamentul filosofic influenț at de subiacentele budismului h indus,
dualismului pe rsan, maniheismului sau gnosticismului care neagă exist ența femeii ca
persoană.232 Filosofia aristotelică susține doar principiul masculin ca fiind omul prin
excelență. Despre femeie afirmă că este o ființă degenerată. Care e scopul femeii? Primul
răspuns se află în gândirea patristică care afirmă că femeia este inferioară bărbatului prin
propria natură. Totuși, mântuirea femeii pare a fi dublă: ,, una universală, care se aplică
tuturor; a doua , particulară, care răscumpără femeia din păcatul originar al feminității sale ”.233
Schopenhauer, socotit filosof cu greutat e a tuturor timpurilor, își susține un punct de vedere
cel puțin ciudat despre femeie. El nu știe unde să o clasifice și o situează între animal ș i om.
Fericitul Augustin, speci alist în teologia păcatului originar, consideră că păcat ul strămoșesc a
fost întotdeauna amestecat cu act ul conjugal. În concluzie, mediul social are rolul de a forma
sau deforma tipurile femininului. Trebuie precizat faptul că deși sunt creați după chipul lui

231 Paul Evokimov, Înnoirea spiritului , p.239.
232 Idem , Taina iubirii , p.26.
233 Ibidem , p.28.

47
Dumnezeu, femeia și bărbatul au instincte de maternitate, respectiv patern itate, extrem de
diferite. Dacă în cazul femeii instinctul mat ern este mult mai dezvoltat, în cazul bărba tului
instinctul patern este slab . În ciuda faptului că spiritualit atea monastică a susținut și pr omovat
imaginea de i nferioritate a femeii ca ființă, prin comp arație cu bărbatul, abia pe plan
harismatic se observă egalitatea dintre cei doi. Criticată și catalogată ca ființă slabă și
principiu slab, Eva nu a fost ispitită ca sex slab ci ca reprezentare a principiului integrității
religioase. Adam are o a titudine docilă prin trans ferul vinovăției spre femeie. Rudolf Steiner
își prezintă următoarea ipoteză despre corporalitatea primilor oameni creați și despre Paradis
în acord cu Sfânta Scriptură și cu știiința. Acesta susține că omul după ce i s -a dat sufl are de
viață ( nefeș) a primit un element superior compus din suflet și spirit. Pentru a înțelege mai
bine elementele ce alcătuiau trupul omului biblic, Steiner prezintă în propria ipoteză existanța
condensată a două elemente: căldură și aer. ,,Geneza descr ie cu o minunată bogăție spirituală
cum omul s -a maturizat în attmosfera spiritual -eterică și nu a căutat un corp dens decât după
ce elohimii au devenit Yahwe -Elohim, care a putut da omului o fo rmă terestră, insuflându -i
aer. Geneza coincide încă o dată și într-un mod admirativ, cu rezultatul cercetărilor spirituale
actuale; ea face o expunere a evoluțției în fața căreia pretențioasele teorii din epoca noastră nu
sunt decât pur diletantism ”.234 Înainte de crearea haișei, Adam primește de la Dumnezeu o
singură interdicție, un tabu alimen tar argumentat de însuși Creator ul. În textul biblic al cărții
Facerea nu se precizează nat ura fructului . Asocierea fructului oprit cu mărul are conotație
mitologică grecească. Primul sens vizează senzualitatea (sexualitatea) – Dionisos a creat un
măr pentru Afrodita. Cel de -al doilea sens al mărului simbolizează fertilitatea (Geea îi oferă
Herei un măr). Această simbolistică se regăsește în Atena ca ritual în ceremonia nunții (tinerii
împărțeau un măr înainte de a intra în camer a nupțială). Interpretarea păcatului strămoșesc nu
a lipsit în nicio epocă a istoriei umane. Oamenii pregătiți intelectual în domeniul științelor
umaniste, filosofice și epistemologice au făcut progrese formidabile în a reda cu ușurință
dificultățile din c artea Facerii despre care instituția ecleziastică are rețineri. ,,Fiecare epocă a
propus o interpretare a păcatului strămoșesc în funcție de propriile unelte culturale și de
opinia marilor nume din științele umaniste, filosofice și epistemologice ”.235 În car tea Facerii ,
capitolele 2-3, este descris procesul creării omului. Dumnezeu a făcut pe om din pământ și a
suflat suflare de viață asupra lui. După acest episod, Adam primește sarcina de a lucra grădina
din Eden și de a o păzi. Împotriva cui să le păzească ? În capitolul 3 își face apariția șarpele cel

234 Rudolf Steiner, Misterul biblic al Genezei , traducerea de Victor Oprescu, Editura Universul Enciclopedic,
București, 1995, p.117.
235 George Minois, op.cit., pp.21 -22.

48
mai șiret dintre toate fiarele de pe pământ pe care le crease Dumnezeu (vehanahaș haya
arum mikol haiat hasade așer asa adonai elohim ). Urmarea acestui episod este dramatică. ,,S-
a spus că pomul cunoașterii bi nelui și a răului este un atu al epocii literaturii sapiențiale. După
șarpe, fructul acestui pom ar oferi accesul la viața eternă și posibilitatea de a deveni zeu; după
Eva, el ar permite însușirea cunoașterii universale ”.236 Până la începutul erei noastre, ideea
păcatului originar nu aparține culturii e vreice. Avoc ații lui Adam consideră că el a păcătuit
numai din ignoranță. Socrate și Platon împărtășesc aceeași idee, iar Aristot el o confirmă: omul
trebuie să cunoască adevărata natură a lucrurilor și, în ace st caz, el va alege, cu siguranță,
binele. Omul rău este un ignorant, adevărata libertate exclude păcatul. Liberul arbitru,
libertatea, indiferența este o iluzie.237 Plotin, în anul 244 d.H., înfii nțează o școală la Roma
unde s -au înscris creștini, gnostici, neoplatonici care au discutat despre natura păcatului
originar. Etimologia termenului paradis utilizat de Septuaginta a stârnit controverse în rândul
exegeților. Unii îl consideră un derivat ebraic de la pardes, alții îi acordă origine persană de la
cuvân tul pairidaeza . În final, paradis are înțelesul de trecere de la o stare la alta .238 Sfinții
Părinți (Grigorie de Nyssa, Atanasie al Alexandriei) s -au preocupat scriptic de problema
teologică esențială și inevitab ilă a vieții ș i a morții. În referatul biblic al creației este stipulat
aspectul teologic al țelemului (chipului ) care conține în esența sa posibilitatea omului de a trăi
în comuniune cu Dumnezeu din punct de vedere al nemuririi.239 Sfântul Grigorie accentuează
faptul că omul a reprezentat ultima și ce a mai importantă etapă a creației Sale. Pentru a
înțelege mai bine sensul vieții si al stării lui Adam în rai, marele capadocian descrie starea
privilegiată a protopărinților noștri și binecuvântarea de care se buc urau ei din partea lui
Dumnezeu .240 În ciuda faptului că omul a purtat în sine încă din actul creației o șansă a
nemuririi, acesta a pierdut -o prin încălcarea poruncii dată lui de către Dumnezeu. Darul
libertății sau a liberului arbitru a cauzat mari schimbări ale chipului lui Dumnezeu în om.241
Consecința s -a rezumat pe de o parte în neasc ultare și înstrăinare față de Creator, iar pe de altă
parte s -a concretizat în pricinuirea propriei sale morți.242
,,Le-am învinuit ieri pe femei – mai bine zis nu pe femei, ci pe Eva, că din păcat a adus prin
lume ro bia. Femeile ne -ar putea spune: de ce să fim noi învinuite dacă aceea a păcătuit?

236 Ibidem , p.26.
237 Ibidem , p.50.
238 Nechifor Crainic, op.cit ., p.254.
239 Pr.conf.univ.dr. Constantin Băjău, Viața și moartea de la Adam la Hristos, în gândirea Sfântului Grigorie al
Nyssei , în Mitropolia Olteniei , nr.1 -4, 2014 (LXV), p.108.
240 Ibidem , p.109.
241 Ibidem , p.113.
242 Ibidem , p.114.

49
Pentru că una este dezlegarea tuturor întrebărilor. Pentru că primii oameni au păcătuit și prin
neascultarea lor au adus în lume robie ”.243 După ce Adam o vede pe Eva, realizea ză că are
aceeași fire cu el .244 Sfântul Vasile cel Mare este de părere că se impunea existența unei
porunci care să le testeze ascultarea. Desigur, ascultarea era însoțită de o răbdare care
încununează efortul supraomenesc. Trebuie să precizăm că neascultar ea nu a atras după sine
doar o simplă încălcare a unei porunci, ci a deschis poarta cunoașterii goliciunii. Planul lui
Dumnezeu a fost ca omul să fie complet lipsit de îmbrăcăminte. Dacă omul s -ar fi îndeletnicit
cu alte meserii, el nu ar mai fi fost potri vit contextului paradisiac, cunoscut drept locul în care
omul scapă de griji. Intenția lui Dumnezeu a fost aceea de a -i oferi omului ,,o îmbrăcăminte
care avea să înflorească peste om prin harul lui Dumnezeu și avea să strălucească prin
veșminte frumoase c a acelea ale îngerilor, mai frumoase decât varietatea florilor și mai
luminoase și mai strălucitoare decât stelele”.245 După căderea omului i -au fost necesare o serie
de meserii care să îl ajute să -și resusciteze natura slabă. În discuție aminim forma cea ma i
populară, agricultura, până la cea mai complexă și completă, arta medicală .246 Faptul că
agricultura și -a lăsat o amprentă atât de vizibilă asupra omului își are temeiul în consecințele
încălcării poruncii lui Dumnezeu care ne aclamă nașterea și întoarcere a la origine, în
pământ .247 ,,Dar în sens alegoric femeia, precum am mai spus -o, imaginează trupul, iar
bărbatul sufletul rațional. Acele femei sunt bune, care ascultă de bărbații lor ”.248 Origen
expune doctrina căderii omului sub altă formă și explică gestul protopărinților ca rezultat al
unui plictism de prea mult bine, opinie neîmpărtășită de biserică.249 ,,Se recunosc pasaje
platonice. Epicur vede desăvârșirea ca pe o fericire, ca un repaus continuu. De aici conflictul
lui Origen contra epicureilor. Pentru ac esștia, crearea lumii, providența și întruparea se opun
fericirii cerești ”.250 Teologi se seamă au observat în întregul sistem teologic al lui Origen o
formă a pedagogiei creștine. De reținut este latura exagerată a libertății voinței omenești care
îl plasează pe poziția premergătoare pelagianismului. Sfântul Ambrozie al Milanului detaliază
calitățile lumii care o face demnă de expresia operă a lui Dumnezeu. Silogismul aplicat

243 Sfântul Ioan Gură de Aur, Cele dintâi omilii la Facere , p.60.
244 Ibidem , p.79.
245 Ibidem , pp.445 -446.
246 Sfântul Vasile cel Mare, Scrier i (partea a II -a), traducerea de prof.Iorgu D.Ivan, Editura Institutulu i Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB, București, 1984, p.296.
247 Ibidem , p.297.
248 Origen, Scrieri alese (partea I) din lucrările exegetice la Vechiul Testament , traducerea de pr.prof.T.Bodogae,
pr.prof. Nicolae Neaga, Zorica Laț cu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
colecția PSB, București,1981, p.129.
249 Idem , Scrieri (partea a III -a), p.110.
250 Idem , Scrieri alese (partea a IV -a). Contra lui Celsus, traducerea de pr.prof. T.Bodogae, Editura In stitutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB, București, 1984, p.240.

50
expresiei ne induce admirația față de Creator .251 Domeniul științific a încercat să a dune și să
probeze suficiente teorii a originii omului. Ideea evoluției acestuia din mamifere nu se împacă
cu semnificativele concepții scripturale și patristice care pledează pe durata zilelor creației sub
forma unui șir de lucrări dumnezeiești. Părinții neptici (filocalici) aprofundează concepția
creștină despre originea sufletului în actul divin.252 Chiar dacă căderea protopărinților ne -a
alterat chipul lui Dumnezeu din noi, acesta nu s -a distrus iremediabil .253 Întreaga creație își
exprimă dorul după Creato r. Împreună cu tensiunea cosmosului capabilă să depășească
ontologic și sensul creației apt să se împlinească eshatologic, creația se poate odihni în
Dumnezeu .254 În concepția științei spirituale, omul a par curs 3 etape ale dezvoltării um ane:
corpul eteric, astral și fizic. ,,Toate acestea au fost create de Dumnezeu din materia
primordială a universului care este eterul universal. Aceste corpuri au fost create prin
asamblarea elementelor subatomice ale acestui eter universal, nu prin emanație din Dumnezeu
ci prin crearea lor din nimic, prin voința Sa ”.255 Dacă pentru a crea lumea a fost necesară o
singură voință, pentru a o îndumnezeii a fost nevoie de două voințe. Aceeași formulă de
gândire se aplică și în cazul chipului adus la existență de o singură voință ș i poate deveni
asemănare prin intervenția celor două voințe .256 Starea primordială a avut o durată extrem de
scurtă deoarece protopăriinții s -au decis foarte ușor să aleagă între ascultare și neascultare.
Prin cei 2 pomi amintiți se înțelege aceeași lume car e ,,privită printr -o minte înduhovnicită
devine pomul vieții și primită printr -o simțire dezlegată de mintea înduhovnicită se transformă
în pomul cunoașterii binelui și răului ”.257 Pârga mâncării care a ispitit pe Eva i -a schimbat
viața după asemănarea fruct ului (moarte vie) .258 Trupul uman devine o entitate biologică,
organizată rațional, completată de prezența unui suflet conștient .259 Problematica sufletului a
împărțit lumea în diferite tabere care susțin fie preexistența sufletului și postexistența trupului,
fie invers. Părinții Biserici nu au argumentat decât coexistența celor două. ,,A admite că
Dumnezeu a adus la existență lumea aceasta pentru pedepsirea sufletelor care au păcătuit într –
o viață anterioară înseamnă a nu vedea măreția acesteia, și, prin ea, a lui Dumne zeu, Cel vestit

251 Sfântul Ambrozie al Milanului, op.cit ., p.35.
252 Pr.Ioan Teșu, Omul –taină teologică , p.93.
253 Ibidem , p.23.
254 Adrian Lemeni, op.cit ., p.197.
255 Dr. Aurel Po pescu Bălcești, Războiul îngerilor și crearea omului , Editura Larry -Cart, București, 1995, p.169.
256 Pr.prof.Dumitru Stăniloae, Teologia dogmatică ortodoxă , volumul I, p.432.
257 Ibidem , p.489.
258 Ibidem , p.233.
259 Ibidem , p.416.

51
de ea în tăcere”.260 Nu doar păcatul strămoșesc se transmite ci există o formă de penitență a
copiilor pentru păcatele părinților.261 Punctăm faptul că legile divine sunt neutre și se bazează
pe ascultare .262 Păcatul strămoșesc echivale ază cu neascultarea și este interpretat diferit în
concepția apuseană și cea ortodoxă. Textul din Romani 5,12 este motivul pentru care părerile
diferă. Expresia eph’hô hêmarton este tradusă de teologia scolastică occidentală cu ajutorul
prepoziției relativ e în care ceea ce oferă înțelesul că toți vor muri pentru că păcătuiesc în
Adam (in quo omnes peccaverunt ).263 De aici rezultă că moartea este izvorul păcatelor
(Romani 6,23). ,, Traducerea lui eph’hô prin pentru că arată că moartea însăși este originea
păcat ului. Eph’hô, în acest sens, se referă la thanatos (din cauza căreia) și, prin urmare,
expresia poate fi înțeleasă în sensul că noi săvârșim păcatul din pricina morții ”.264 Eph’hô se
raportează la moarte (genul masculin) adică păcatul strămoșesc a introdus m oartea în lume și
a căpătat o dimensiune universală. Eph’hô – sens neutru – moartea a trecut la toți oamenii
pentru că toți au păcătuit adică consecința păcatelor sale personale este moartea, ceea ce
exclude orice vinovație moștenită.265 Anumite traduceri bi blice au afirmat că oamenii au
păcătuit întru Adam , iar versiuni mai noi susțin că oamenii au păcătuit, generalizând
exprimarea cu referire doar la Adam și la Eva. Tot aceste traduceri afirmă că există
posibilitatea dublei interpretări și înțelegeri ale ac estor mărturii referitoare la păcatul originar
și la modul în care acesta s -a propagat la întreg neamul omenesc.266 Mulți învățați ai
Vechiului T estament au susținut faptul că moartea ca plată pentru păcat a intrat în lume prin
invidia celui rău asupra neamu lui omenesc și nu doar din cauza neascultării lui Adam. Totuși,
mai nou, anumite voci susțin că ambele momente în istoria umanității au condus la căderea lui
Adam și a Evei împreună cu tot neamul omenesc în iadul necunoștinței până la venirea lui
Hristos și Învierea Lui din morți. ,, Dar Regele Regilor/Cel Sfânt, binecuvântat fie El, a
imprimat fiecare om cu pecetea primului om -Adam, dar totuși nici unul dintre ei nu este
asemenea/la fel cu cel de lângă el (spunem noi asemănător dar diferit, după chipul lui
Dumnezeu, dar urmașilor săi diferit)”.267 Sufletul omului înzestrat cu viaț ă cugetătoare va

260 Ibidem , pp.417 -419.
261 Ruth Hawkey, Păcatul genealogic , traducerea de Corina Pîrvu, Editura Elpis, Oradea, 2011, p.18.
262 Ibidem , p.20.
263 Ibidem , p.78.
264 Ibidem , p.78.
265 Ibidem , p.87.
266 Denis O.Lamoureux , Beyond Original Sin: Is a Theological Paradigm Shift Inevitable?, în Perspecti ves on
Science and Christian Faith , Vol.67, nr.1, 2015, p.36 .
267 Herbert Danby, The Mishnah, Oxford University Press, Oxford, 1933, p.388 .

52
oferi trupului puterea de a percepe natura sensibilă .268 În concluzie, omul a fost creat de
Dumnezeu printr -un amestec al naturii spirituale cu cea sensibilă .269 Sfântul Grigorie de
Nyssa explică sintagma hainele de piele într-un mod diferit față de alte opinii patristice.
Acesta pleacă de la premisa că Dumnezeu nu a jupuit animale pentru a -I îmbrăca pe Adam și
Eva, ci că ideea de piele sugerează mortalitatea adică Dumneze u i-a îmbrăcat cu posibilitatea
de a muri. În esență, omul ,,a fost creat de Dumnezeu ca persoană spirituală care -și cunoaște
individualitatea numai în comuniune cu alții și se distinge de celelalte creaturi prin năzuința
după comuniunea cu Dumnezeu ”.270 Starea originară a omului a fost o relație bazată pe iubire,
caracterizată de libertatea față de patimi și egoism în ce -I privește pe semeni.271 Dacă omul a
fost creat de către Dumnezeu prin voința Sa liberă și din nimic ( creatio ex nihilo ), înseamnă
că omul es te capabil de comuniune și cunoașterea lui Dumnezeu ( capax divin ).272 În
concluzie, omul a căzut în păcatul neascultării din lenea de a face un minimum de e fort pentru
a-și exercita libertatea. Dorința lui Dumnezeu a fost de a -l vedea pe om crescând în liber tate
prin efort propriu. Omul însă a preferat să refuze efortul și s -a complăcut sub robia plăcerii
ușoare a simțurilor.273 În ciuda acestui aspect, omul a rămas cuprins în raport generic al naturii
umane cu un Dumnezeu Creator al întregului cosmos .274 ,,Sensul pozitiv al unei relații
speciale cu Dumnezeu, neaparent în expresiile ebraice țelem și demut, începe să se precize ze
în traducerea greacă , unde cuprind deja o promisiune de teologie viitoare, marcând un progres
al tradiției, o pregătire evanghelică într -o lumină mai puternică a Revelației ”.275 Ceea ce
rămâne proprii ființei umane se rezumă în principii morale și identificarea unui ideal.276
Aserțiunile negative la adresa urmașelor Evei s -au bazat și pe originea actului creator. Faptul
că a fost creată din bă rbat a cântărit în favoarea acestuia care a transformat -o în slujitoare .277
Observăm o transformare a acesteia din chip regesc în chip de rob, din ființă liberă în ființă
încătușată .278 În calitate de cunună a creației, femeia este un microcosmos răspunzător pe ntru

268 Sfântul Grigore de Nyssa, Despre suflet și înviere. Despre învățătura creștină , Editura Herald, București,
2006, p.2 5.
269 Ibidem , p.134.
270Jurgen Henkel, Îndumnezeire și etică a iubirii în spiritualitatea ortodoxă. Ascetica și Mistica părintelui
Dumitru Stăniloae , traducere de diac.Ioan Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003, p.289.
271 Ibidem , p.290.
272 Ibidem , p.293.
273 Ibide m, p.294.
274Vladimir Lossky, După chipul și asemănarea lui Dumnezeu , traducerea de Anca Manolache, Editura
Humanitas, București, 1998, p.131.
275 Ibidem , p.130.
276 Sergiu Duca, Meditații asupra Vechiului Testament , Cartea Cărții de Știință, Cluj -Napoca, 2003, p.97.
277 Ibidem , p.103.
278 Nikolai Berdiaeev, Sensul creației. Încercarea de îndreptățire a omului , traducerea de Anca Oroveanu,
Editura Humanitas, București, 1992, p.70.

53
întreaga ordine a naturii .279 În același timp subliniem că nu a existat o cădere în păcat a
omului parțial ci a omului total .280 Sfânta Scriptură este considerată Cuvântul lui Dumnezeu
care este demn de încredere. Ceea ce transminte acesta este infailibil și poate fi considerat
fundamentul științelor în derularea procesului de creare a lumii de către Dumnezeu. Ceea ce
știința vrea să transmită nu este vreo dovadă care anulează ceea ce Scriptura spune, ci a dorit
să se străduiască să înțeleagă înțelepciunea cu care Dumnezeu a făcut lumea.281 Cu toate că s –
a demonstrat caracterul infailibil al textului sacru, nu toți oamenii de știință sunt de accord cu
acest lucru.282 În Facerea capitolul 1 se vorbește mai mult despre acte le de creație, nu despre
actele revelați ei.283 Evenimentele extraordinare ale săptămânii de creație au fost, fără îndoială,
mai întâi dezvăluite de Dumnezeu lui Adam în grădina Edenului. Bărbatul și femeia au fost
apoi plasați responsabil peste tot pământul, ca administratori sub proprietatea lui Dumnezeu
(Geneza 1: 26 -28). Istoria evenimentelor petrecute în săptămâna creației nu oferă nici un
indiciu despre procesul fizic al creării. Fiecare verset într -un cont a început cu conjuncția
secvenței – "și" (waw în ebraică). Nu a existat nici o sugest ie a alegoriei, sau a suprapunerii,
sau a unui spațiu, nu a fost decât istorie simplă. Conjuncția "și", indicând secvența
cronologică, a fost utilizată efectiv circa 60 de ori.284 Atunci când ne întrebăm cum s -a
petrecut crearea pământului, este greșit să av em în minte evoluția ca metodă de creație
folosită de Dumnezeu.285 Căderea în păcatul originar a avut efecte negative și împotriva
întregii naturi.286 Nahaș nu a declarat niciodată război direct lui Dumnezeu ci a preferat să
acționeze cu viclenie.287 Evoluționiș tii sunt de părere că lumea a luat ființă de la un fond
genetic care a suferit mutații lente. Acestea s -au înmulțit și au populat pământul.288
Perpetuarea mutațiilor este în continuă transformare și acest lucru a afectat și populația umană
(fraticidul în caz ul lui Cain a fos pus pe seama mutației de către unii cercetărori).289
Expulzarea lui din sânul familiei era o pedeapsă impusă celor care își ucideau apropiații.290

279 Ibidem , p.79.
280 Ibidem , p.80.
281 Vern S.Poythress, Christian interpretations of Genes is 1, P&R Publishing, Philadelphia, 2013, p.13.
282 Ibidem , p.14.
283 Ibidem , p.15.
284 Henry M.Morris, Biblical creationism – what each book of the Bible teaches about creation and the flood ,
Master Boo ks, Green Forest, Arizona, 2000, p.17.
285 Ibidem , p.215.
286 John Calvin, Commentary on Genesis , volume 1, translated from the original latin and compared with the
french editions by the rev. John King, Christian Classic Ethereal Library Grand Rapids, Cambridge, 1975, p.90.
287 Ibidem , p.97.
288 Gary Parker, Creation Fa cts of Life. Green Forest , Ark.: Master Books, 1994, pp.111 -114.
289 Ibidem , p.98.
290 John W. Wenham, Christ's View of Scripture , Edited by Norman L. Geisler, Grand Rapids: Zondervan
Publishing House, 1980, p.108

54
Biblia prezintă existența nomadă ca o hotărâre impusă de primul ucigaș.291 Unii dintre criticii
bibliști sunt de părere că există diferențe între primele două capitole din cartea Facerii. Ei sunt
de părere că cele două capitole descriu două tipuri de creație ceea ce ne induce cu gândul la
existența a doi aghiografi care au pus cele două părți împreună .292 În cartea Facerii 2,5 apare
menționat pentru prima dat nume le de Elohim însoțit de Adonai . Faptul că Dumnezeu poartă
un nume întărit datorită adăugării precizate, denotă o legătură specială, un legământ intim a
lui Dumnezeu cu viitorul popor ales.293 Dumnezeu creează pe ișah ca ajutor potrivit pentru el
(ע ִ֖זֶר כְּנֶגְּדָֽו – ezer keneghedo ), pentru Adam. ,,Cuvântul ajutor nu sugerează în niciun caz
inferioritate, din moment ce același cuvânt este folosit adesea pentru a descrie sprijinul lui
Dumnezeu acord at nouă. Nu sugerează nici identitate, din moment ce ajutorul lui Dumnezeu
constă în susținere, bunăvoință și putere – nu în îndeplinirea sarcinilor inițial delegate
omului”.294 Înțelesul de ajutor ( ezer) nu se referă la ajutorul în treburile fizice, ci are înțelesul
de sprijin moral, mental, emoțional și psihic.295 Ișah primește numele de Eva abia după
căderea în păcat.296 Biblia îl descrie în mod clar pe Dumnezeu cu calități excepționale de
Creator al lumii. De fapt, această calitate este atât de importantă în cât este menționată în linia
de deschidere a Scripturii. Cu toate acestea, primele versete ale cărții Facerea nu au fost
înțelese in mod unilaterar în istoria exegezei biblice.297 Spre exemplu, e braicul tohu (ת ֙הּו )se
bazează pe rădăcina semitică thw care se traduce prin deșert . Bohu (ב ָּׁ֔הּו ) este tot un termen
semitic cu sensul de gol. Fraza ת ֙הּו֙ ו ב ָּׁ֔הּו (tohu vabohu ) se referă la stare de uscăciune,
pustiire.298 ,,Poate omul de azi să se identifice cu primul său strămoș? Talmudul ne învață că
niciun om nu seamănă cu altul, și totuși, toți oamenii seamănă cu Adam: ei se recunosc cu
toții în el.299 De ce a fost creată Eva? De bună seamă, pentru binele bărbatului ei. Asta I s -a tot
spus. Ea trebuia să -l ajute opunându -i-se, provocându -l; ea trebuia să -I îmbogățească astfeel
viața, să -l ajute să descopere dorința, ambiția, regretful” .300 Metoda unică prin care Dumnezeu
a ales să creeze pe Eva transmite câteva adevăruri301 despre ceea ce numim astăzi, condiția
femeii în general:

291 Ibidem , p.98.
292 Michael J.Kruger, An underst anding of Genesis 2,5 , CEN Tech. J., vol. 11. nr. 1, 1997, p.107.
293 Ibidem , p.108.
294 David Pawson, Conducerea aparține bărbaților – ce spune Biblia? , Editura Metanoia, Oradea, 2011, p.24.
295 Timm Hegg, The role of woman in the messianic assembly , Torah Reso urce Institute, Tacoma, 1988, p.11.
296 Ibidem , p.12.
297 Mark F.Rooker, Genesis 1:1 -3: Creation or Re -Creation? , Bibliotheca Sacra 149 (1992), Dalas, p.316.
298 Ibidem , p.320.
299 Elie Wiesel, Celebrare biblică , traducerea de Janina Ianoși, Editura Hasefer, Bucu rești, 1998, p.7.
300 Ibidem , p.26.
301 John MacArthur, op.cit ., pp.27 -28.

55
a) egalitatea fundamentală exprimată sub forma unei naturi identice – Eva înseamnă
pentru Adam o pereche spirituală, coegalul său intelectual, tovarășa perfectă,
nicidecum un personaj inferior;
b) crearea Evei poate însemna unitatea fundamentală deci, idealul în orice relație de
căsnicie.
c) circumstanțele plămădirii Evei reprezintă profunzimea și semnificația căsătoriei
dintre un bărbat și o femeie.
d) crearea Evei conține câteva lecții biblice importante privitoare la rolul femeii
stabilit de Dumnezeu.
Deși Eva era egală lui Adam din punct d e vedere spiritual și intelectual având aceeași
esență, inegalitatea dintre ei survine din cauza rolurilor pământești. Faptul că Dumnezeu a
stabilit aceste funcții diferite pentru bărbați și femei reiese foarte clar și din ordinea naturală a
lucrurilor (I Corinteni 11,14). ,,Poate că recunoașterea faptului că există asemenea diferențe
între sexe și că bărbații și femeile au fost creați ca să aibă roluri diferite, nu se armonizează cu
concepțiile feministe moderne ”.302 Deși în esență omul -Adam, reprezentat pri n adam
masculin și adam feminin, a însemnat imaginea lui Dumnezeu în asemănare, totuși observăm
că în decursul istoriei și culturii multiseculare s -a acordat un rol principal adamului masculin
în detrimentul femeii.303 Observăm astfel că Dumnezeu a creat omu l bărbat și femeia ca o
cunună a creației Sale, numindu -l foarte bun. Ontologic, în actul creator Dumnezeu l -a creat
pe Adam, om -animal rațional, însă observăm că ,,omul nu a aflat nici un ajutor care să îi fie
asemenea. Odată cu apariția femeii, Dumnezeu când o înfățișează pe femeie, Eva, vedem
sentimentul de împlinire a lui Adam, recunoașterea jumătății care îl completează ”.304 Aici
avem prima mărturie a deplinătății și existenței împlinitoare a omului deoarece are acel ajutor
asemenea lui poate exista dinc olo de sine însuși. Cu toate acestea femeia nu trebuie înțeleasă
ca un alt act creator, o entitate distinctă pentru că Dumnezeu a creat omul bărbat și femeie, iar
femeia a fost creată în raport de egalitate cu bărbatul ei, complementari și raportați la
comunicare; iar apartenența la natura umană a celor doi reprezintă mărturia egalității.
Dumnezeu le -a dăruit lui Adam și Evei aceeași demnitate, natură și abia după căderea în păcat
observăm că le -a dat pedeapsă cuvenită pentru neascultare transformând bucuria lui Adam, la
căderea Evei, rezultând în prezent faptul că omul nu poate avea caracter singular, ci doar

302 Ibidem , p.29.
303 Mario Germinario, Omul fără vocație , traducere de Iulian Damian și Ștefan Damian, Editura Studia, Cluj –
Napoca, 1999, p.144.
304 Ibidem , p.147.

56
raportat la femeie.305 Rolul femeii de a fi asemenea este, în esență, cel de dragoste,
comunicare, tovărășie. Totodată, femeia reprezintă voia lui Dumnez eu și nevoia lui Adam de
a avea pe cineva asemenea lui, întrucât fiecare creație a lui Dumnezeu a fost adusă la viață în
pereche.306 Antropologic vorbind, trebuie observat că femeia, în decursul istoriei nu a
beneficiat uneori de aceleași privilegii acordate bărbatului întrucât natura ei gingașă, iubitoare
și dăruitoare a fost privită uneori ca o slăbiciune de către bărbați diminuându -I importanța,
uneori până la negarea identității existențiale ca egală cu aceasta. La început, perspectiva
grecească asupra cr eării omului a fost raportată la imaterialitate, la androginism. După
căderea în păcat a apărut imanența morții și nevoia de reproducere în vederea continuării
existenței neamului omenesc. Astfel, odată cu urmarea poruncii divine de a se înmulți și de a
stăpâni pământul, Adam și Eva sunt asemenea unor grădinari care își seamănă semințele,
așteptând rod bun, aceasta deoarece nu aveau încă natura firii pervertite spre a se raporta la
plăcerea actului și nu la scopul lui. Alterarea chipului lui Dumnezeu în om, din cauza
neascultării și a mândriei, a făcut ca în timp, omul să se depărteze de Dumnezeu, devenind
prizonier al propriei imagini, a egoismului, a voii sale păcătoase și nu a voinței lui Dumnezeu.
Acest aspect se poate remedia prin Taina Sfântului Botez și prin pocăință. În viziunea
Fericitului Augustin, Dumnezeu a ales anumiți oameni pentru planul Său de mântuire, iar
restul sunt lăsați în cursul firesc al urmărilor păcatului strămoșesc, practice într -o viață
condamnată deja focului veșnic. Acesta consid er faptul că femeia îi este de ajutor bărbatului
ca moștenitoare a acestui aspect de la actul creației, iar căderea în păcat a întărit și a modificat
acest rol din egalitate în anumite părți, iar în alte aspecte ale vieții fiind subordonată. Tot el
mărturisește că își admira mama, care, deși moral, intelectual era mai pregătită și rezistentă,
totuși tăcea în fața violenței soțului ei. Însă, răscumpărarea din păcatul strămoșesc prin Hristos
Iisus a făcut ca femeia să nu mai fie subordonată ci să dobândească starea de dinainte de
păcat, egalitatea, dragostea și respectul bărbatului ei. Toma d’Aquino a recurs la interpretarea
Fericitului Augustin asupra statutului femeii, însă a adăugat și părți din concepțiile/gândirea
aristotelică conform c ăreia femeia ar fi născută ca sclav natural . Tot Toma d’Aquino susține
că natura fizică mai slabă a femeii îi impută acesteia dreptul de a fi numită cleric, întrucât
Însuși Hristos S -a Întrupat ca bărbat și a ales 12 Apostoli, restaurând chipul lui Adam cel
căzut și ridicâ ndu-l împreună cu Eva și tot neamul la gloria cea dintâi. Astfel, se poate ca
această inferioritate a femeii să fi existat în timpul protopărinților noștri, iar căderea în păcat a

305 Ibidem , p.149.
306 Ibidem , p.150.

57
acestora a fost urmată de o aplicare a justiției divine -susține același Toma d’Aquino. Deși nu
au acces la preoția/slujirea sacerdotală, totuși femeile au primit de la Dumnezeu cele mai alese
și virtuoase daruri profetice sau de îndrumătoare -în mănăstire ca starețe, tot cu acordul unei
autorități bisericești masculine. Cu toate ac estea însă, începând cu Întruparea Mântuitorului
Iisus Hristos din Fecioara Maria, balanța a fost echilibrată astfel încât darul divin și
binefacerile primite de către femei, le aduc pe acestea pe punct de egalitate în societatea de
azi, cu bărbații. În vi ziunea calvinistă, excluderea femeii de la anumite prerogative favorabile
în Biserică i -au urmat alte nenumărate nedreptăți, excluderi din peisajul social. Rolul femeii
ca lider/conducător ar trebui, conform calvinismului, privit ca un fapt anormal. În con tinuare
acesta susține și promovează mai degrabă rolul de partener/ajutor al bărbatului iar capacitatea
ei de a fi stăpână doar a casei și de a naște copii este ceea ce îi oferă posibilitatea mântuirii,
deși a călcat porunca divină și a nesocotit și autori tatea dată de către Dumnezeu, bărbatului.

II. Poziția socială a femeii evreice din perspectiva legii mozaice
II.1. Legea mozaică – valențe și interpretări

Origininea iudeilor, a iudaismului, încep e cu patri arhul Avraam, fapt confirmat de istorici
și cercetători din domeniul teologiei biblice. Firul istoriei începe cu strămoșii patriarhului
Avraam veniți din ținutul Mesopotamiei, stabiliți pe moment în regiunea dintre râurile Tigru
și Eufrat (zon ă fertilă și propice dezvoltării ). Mai târziu au migrat în Haran, la jumătatea
drumului d intre Palestina și Babilon .307 Exprimarea ideii unei legislații morale este accentuată
de către anumite evenimente din istoria biblică a patriarhilor (Facerea 42,28; 45,8 -15; 21,1;
30,2; 17,22; 38,7). Viața religioasă și cre dința în vremea patriarhilor se manifesta exterior,
gestual. Aceștia simțeau nevoia de a se ruga (Facerea 25,21), de a invoca pe Cel Preaînalt
(Facerea 21,23), de a îngenunchea (Facerea 24,52). Același Dumnezeu avea însemnătate în
pecetluirea jurămintelor (Facerea 21,23;24,3; 25,33; 26,28,50). Ca formă de exprimare
afectivă față de Dumnezeu, patriarhii au construit la Betel, Sichem și Mamvri altare de jertfă
(Facerea 12,7 -8;13,18;26;25,33;20,35,7;22,13;31,54;46,1) unde i se profera numele (Facerea
21,33). V echii evrei au avut primul contact cu poporul egiptean prin intermediul lui Avraam

307 Miller G. Milton, Our religion and our neighbors a study of comparative religion emphasizing the religions
of Western world , Union of American Hebrew Congregations, New York, 1963 , p.33.

58
(Facerea 12,10) și a lui Iosif.308 Cartea Ieșirii (12,40) ne oferă ca informații faptul că aceștia s –
au stabilit în ținutul Goșen și au tr ăit o perioadă de 430 de ani . Infuenț ele culturale egiptene
și-au grefat prezența atât de mult în cultura poporului evreu încât unele dintre obiceiuri au fost
împrumutate: circumcizia, interdicția unor alimente, a unor păsări ori pești, postul, alcătuirea
cortului sfânt și multe alte rituri s unt de origine egipteană. Pe de altă parte, a existat și adopția
unui număr de cuvinte egiptene în ebraică și invers.309 Unii autori ai textelor sacre s -au
inspirat din textele sapiențiale egiptene cu privire la regulile de viață practică de aceea nu este
întâmplător numărul impresionant de mare (680) a folosirii cuvântului Egipt . În Pildele lui
Solomon s-a demonstrat textual gradul de asemănare a conținutului sacru cu textele egiptene
Învățăturile lui Amen -em-ope și Înțelepciunea lui Ani cu privire la reguli le de bună credință
(conduita față de femeile de moravuri ușoare, datoriile și drepturile funcționarilor). Eclesiastul
(Kohelet) și Cântecul harpistului prezintă similitudini izbitoare. Acestea se referă la existența
unor expresii neconforme cu monoteismul mozaic (12,5) . Expresia casă a veșniciei pentru
mormânt care intră în contradicție cu învățătura evreiască despre veșnicia (Facerea 3,16 ). În
capcanele Egiptului antic a fost prins și r egele Solomon se căsătorește cu fii ca unui faraon (III
Regi 9,16) împ otriva legii religioase care le interzicea o astfel de uniune matrimonială. Un
număr mare de tratate sapiențiale au ajuns până la noi și ele cuprind nu numai maxime,
aforisme, proverbe și sentințe dar și sfaturi pentru a reuși în cariera administrativă de scrib sau
îndrumări cu privire la modul cum trebuie condusă averea sau familia .310 Dumnezeu S -a
revelat lui Moise pe muntele Sinai într -o formă pe care Moise a înțeles -o așa (Ieșirea 19,5) : și
acum, de veți asculta de glasul Meu din toate popoarele și veți o bserva legământul Meu, veți
fi proprietatea Mea din toate popoarele, căci al Meu este tot pământul, și -Mi veți fi Mie
împărăție preoțească și popor sfânt (veata im -șamoa tișmeu bekoli ușmartem et -beriti
viheitem li segula mikol -haamim ki -li kol -haareț ). Întreg pasajul menționat enunță următorul
fapt: Yahwe se autointitulează unicul stăpân peste poporul lui Israel ceea ce denotă că posedă
toată puterea în stat (administrativă, legislativă și judecătorească). Chiar dacă mai târziu apar
regi în istoria poporul ui ales, aceștia au rolul de substitut a prezenței fizice a lui Yahwe pe
pământ (I Regi 10,1; 15,1; Judecători 8,22). În conținutul legilor mozaice transmise prin

308 Iosif a fost identificat cu marele demnitar (vizir) Imhot ep (Facerea 37,28; 41,40) de la curtea faraonului Zoser
din dinastia a III -a (Facerea 40,1 -3). Toate aceste argumente s -au bazat pe identificarea stelei foametei
descoperită în 1889 pe insula Sehel, în apropierea insulei Elefantina de la Assuan. Inscripția conține informații
prețioase despre seceta care a durat 7 ani (Facerea 41,1 -7; 25 -27). Regiunea în care evreii au locuit s -a numit
Goșen (Facerea 45,10; 46, 28 -29, 34; 47,1,4,6,27) ( Alexandru A.Bolșacov -Ghimpu, Cronica veche a
Canaanului , Editura Litera, București, 1980, p.53.)
309 Constantin Daniel, Civilizatia Egiptului Antic , Editura Sport Turism, București, 1976, p.289.
310 Ibidem , p.224.

59
Moise, Yahwe dorește să -și exprime în mod direct unicitatea cu ajutorul cuvintelor cheie:
ahad (Deuteronim 6,4); ein od (Deuteronom 4,39); lo El (Levitic 19,4; Deuteronom 32,21).311
Moise (מֹש ִ֔ה – Moșeh )312 a fost personalitatea veterotestamentară cu o încărcătură istorică,
spirituală și morală deosebită în cultura poporului ev reu (Facerea 10,5;1 1,6;41,55;47,21;
Numeri 11,1;12,15; Deuteronom 1,28;3,21;4,27;7,3;9,13; I Regi 2,13;4,3;;8,10;9,12;10,11; I
Cronici 10,9;16,8; II Cronici 7,10;13,9;16,10). În cele mai multe cazuri, unii isorici au asociat,
în mod eronat, numele lui Moise cu cel care a înt emeiat monoteismul. Teologia biblică și -a
argumentat opinia conform căreia a exclus orice posibilitate ca această sintagmă să conțină un
asemenea adevăr. Cel mai simplu argument pe care teologia biblică l -a folosit a fost lansarea
unei invitații în care să se parcurgă itinerariul spiritualității iudaice pentru a se convinge
oricine că Yahwe s -a descoperit pentru prima dată patriarhilor (lui Avraam, Isaac, Iacob).
Conform capitolelor 12 -55 din cartea Facerii, s -a observat că numirile lui Yahwe au fost
diferite până la revelația sinaitică. Astfel, pentru a desemna prezența divină, patriarhii se
foloseau de numiri313 precum: El (nume comun a lui Dumnezeu pentru toate popoarele
semite, împrumutat de la canaanei; Elyon (Cel Preaînalt ) Psalmul 18,13; 2,7; 46,5; 50, 14;
73,11; 85,5; 91,9; 107,11; Plângeri 3,35 -38; Deuteronom 32,9; Numeri 21,16; Șadai (Facerea
49,25; Numeri 24,2); Adonai (utilizarea în vocativ) Facerea 15,2 -8; 18, 23 -32; 19,18; Isaia
6,1; Baal (Judecători 6,32, II Regi 3,8; 4,4 -8; I Cronici 8,33; 9,39; ; 14,7); Melek (Isaia 6,5;
444,21; 44,6; Psalmul 5,44; 44,6; 48,3; 74,12; 84,4, 98,6; Facerea 48,15; 49,224; Proverbe
23,1; 80,2); Yahwe (Ieșirea 3,14; 33, 19; Maleahi 3,6; Levitic 24,16; Isaia 26,4); Yahwe
Șebaoth (II Regi 5,10; Amos 4, 13; Osea 12,6; Ier emia 5,14; 15,16). Pentru perioada de
început, Dumnezeu este numit El, rădăcină proprie tuturor numirilor divine semite ce exprima
putere și autoritate .314 Elohim , un alt nume pentru Dumnezeu, a stârnit controverse din cauza
formei la plural care i -a făcut pe cei mai mulți dintre critici să creadă c ă evreii aveau credință
politeistă. Justificarea constă în logică limbii semite ce conține substantive defective de
singular : haim (viață ), maim (apă), șamaim (cer).

311 Ibidem , pp.70 -71.
312 Etimologia numelui propriu provine din limba ebraică de la verbul mașah = a scoate , a salva . În textul biblic
(Ieșirea 2,10) apare sub forma mim hamaim meșitihu = din apă l -am scos ( Paul Beauchamp, 50 de portrete
biblice – dicționar, traducerea de Claudiu Constantinescu, Editura Cartier, București, 2001, p.73.). Cea de a doua
variantă etimologică ar e în vedere un derivat din limba egipteană ( mșj = a naște , a genera ). Faraonii purtau
nume formate prin alipirea a două cuvinte: Ra -mose ( fiul soarelui ) s-a transformat în Ramses; Thot -mose ( fiul
înțelepciunii ) a rezultat Tutmoses. Prin analogie, putem con sidera că Moses s -ar putea traduce simplu prin fiu
(Fernand Comte, Marile figuri ale Bibliei , traducere de Mihaela Voicu, Editura Humanitas, București, 1995,
p.161.).
313 Pr.prof.A.Negoiță, Teologia biblică a Vechiului Testament , Editura Credința noastră, Bu curești, 1992, pp.6 –
18.
314 Idem, Istoria religiei Vechiului Testament , Editura Sophia, București, 2006, p.44.

60
Misiunea extrem de importantă la care a fost ch emat Moise poartă amprenta unui refuz
multiplu315 din partea lui și acest fapt este dovedit în conținutul primelor 5 cărți ale Vechiului
Testament. Scrierile vechitestamentare care-i relatează împlinirile, în special Ieșirea,
Deuteronom și Numeri, îl prezin tă pe Moise drept un ,,receptacol uriaș prin care strălucirea și
ideologia divină au pătruns inima și mintea poporului ”.316 Pe o perioadă de aproximativ de
120 de ani, Moise a reușit să -și încununeze cu succes misiunea la care a fost supus (scoaterea
evreilor din Egipt și punerea acestora în contact cu revelația sinaitică). Conform textelor
biblice, ieșirea din Egipt a avut loc la 635 de ani după sosi rea lui Avraam în Egipt, cu
aproximație în anul 2146 î.e.n.317 Despre exodul evreilor nu s -au găsit inscripții s au
documente care să indice anul în care s -a întâmplat. Rămâne să ne limităm la o cutumă a
Egiptului care preciza să se omită sclavagismul în analele istorice .318 Arheologii biblici au
ajuns la concluzia că a fost imposibil ca un număr atât de mare de evrei să plece din Egipt.
Totul s -a datorat sistemului de numerotare sexazecimal care prin împărțire rezultă un număr
acceptabil de 10.000. Numărul de 603.550 de luptători (Numeri 1,46; 11,21) poate fi
interpretat ca asociere a unor grupuri de fugari la numărul familiilor de evrei cu acceptul lui
Moise (Ieșirea 12,38) cu scopul de a -și proteja poporul de eventualele neplăceri și primejdii
pe durata călătoriei spre Canaan. Ereb rab ( עֵֶּ֥ר ב ר ִ֖ב )cu sensul de mulțime amestecată (everii
plus celelalte grupuri etni ce) este o notiță din Ieșirea (12,38 ) care a atras atenția multor
cercetători .319 Textele biblice amintesc că poporul evreu a fost hrănit cu prepelițe și mană.
Păsările (Ieșirea 16,13; Numeri 11,31 -32) erau migratoare în lunile martie -aprilie ceea ce
susține logica textului biblic. Acestea puteau fi consumate datorită hranei pe care o ingerau
(ierburi de Sudan). Mana (Ieșirea 16,14 -36) era o materie albă vâscoasă, secreție a
tamariscului și poarttă și astăzi numele de man min sama (ipoteze preluate de la C.S. Jarvis).320
Moise a găsit soluția cea mai potrivită pentru a conduce pe evrei în siguranță spre Canaan
(Ieșirea 13,17). Nemulțumirile și -au făcut imediat simțită prezența deoarece aceștia părăsise o
țară bogată și sufereau din cauza lipsurilor (Ieșirea 14,11 -12; 15,24; 16,2 -3; 17,2 -4; 22,1,12;
Numeri 11,1 -6,10-14; 14,1 -5; 16,1 -3;20,2 -5; 21,5). Vițelul făcut de evre i, în lipsa lui Moise,
sugerează prezența perpetuă a cultului zeilor egipteni în viața evr eilor, parte spirituală ce nu

315 Josy Eisenberg, Iudaismul , traducere de C.Litman, Editura Humanitas, București, 1995, p.18.
316 Paul Johnson, O istorie a evreilor , traducere de I rina Horea, Editura Humanitas, București, 2015, p.42.
317 Ibidem , p.61.
318 Paul Emil Rașcu, Politeism și monoteism – între Moise și Akhnaton. Exodul evreilor din Egipt, mit sau
realitate? , Editura Alma, Craiova, 2004, p.27.
319 Alexandru Mihăilă, Elemente nomad e în protoistoria Israelului , Editura Universității din București, 2008,
p.23.
320 Alexandru A. Bolșacov -Ghimpu, op.cit ., p.68.

61
fusese reprimată în totalit ate. Acesta putea să întruchipeze pe zeița Hator sau pe zeul semitic
El.321 Cu privire la numele muntelui pe care Moise a primit tablele Legii, părerile sunt
împărțite. Numit inițial Horeb (Ieșirea 3,1; 17,6;33,6; Deuteronom 1,2,6; 4,10,15; 5,2; 9,8;
18,16; 28,68), sfârșește numindu -se Sinai (Ieșirea 24,16; 34, 2,4,29,32; Deteronom 33,2;
Judecători 5,5; Psalmul 68,9,18). De aici rezultă două ipoteze: ori este același munte numit în
două feluri, ori sunt două vârfuri vecine. În textul din Ieșirea 24,15 -18 este descrisă prezența
norilor pe muntele revelației divine, fenomen natural specific doar muntelui Sinai. Cu privire
la modalitatea inscripționării celor 10 porunci se poate afirma că legea fundamentală a fost
cioplită în piatră. În mod firesc ne întrebăm ce caractere au fost folosite în redarea
conținutului. Împărtășim ideea bibliștilor care s -au limitat în a susține existența unei scrieri
paleo -sinaitice de origine hieratică .322 Rosen Moses afirmă despre monoteismul poporului
evreu faptul că ,,a fost necesar s ă nu creadă în idoli, să se scuture de aberații, să își deschidă
căile logicii și abia după aceea să poată ajunge la credința adevărată”.323 Așadar, legea
mozaică se află sub semnul imperativului și învățăturile lui Moise au atras atenția evreilor
care le -au trecut în registrul intitulat Torah . Ce e drept, abia în cartea Leviticului este
prezentat nucleul credinței în Yahwe:
א ת־מִשְּפָּׁט ִ֧י ת עֲשָּ֛ו וְּא ת־חֻקֹת ֶ֥י תִשְּמְּרִּ֖ו לָּׁל ֶׁ֣כ ת בָּׁה ִּ֑ם אֲנִִ֖י יְּהוֶָּׁ֥ה אֱֹלהֵּיכ ָֽם׃
(Et־mișpa taasu veet ־hukotai tișm eru lalakem bahem ani Adonai Elohekem )
Poruncile Mele să le împliniți și legile Mele să le păziți:să le urmați. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
(Levitic 18,4)

Ceea ce este de reținut se rezumă la ideea că poruncile de ordin moral se află în
legătură cu imperativul demnității umane care s -a prefigurat prin trecerea de la umilința
sclaviei egiptene la verticalitatea libertății.324 Legea mozaică face cunoscut respectul față de
om ca persoană și făptură unică a lui Dumnezeu. Torah introduce o alternanță a tim pului de
muncă cu timpul de odihnă ca dovadă a libertății personale. Dreptatea este un alt concept
asupra căruia insistă Yahwe:
ֹלא־ת עֲשֶּ֥ו עָּׁ֙ו ל֙ ב מִשְּפִָּׁ֔ט ֹלא־תִשֶָּׁׁ֣א פְּנֵּי־דִָּׁ֔ל וְֹּלֶ֥א ת הְּד ִ֖ר פְּנֵֶּׁ֣י גָּׁדִֹּ֑ול בְּצ ִ֖ד ק תִשְּפֶֹ֥ט עֲמִית ָָֽך׃
(Lo־taasu alel bamișfat lo ־tisa pne־dal belo tehedar pne gadol bețedek tișfat amitek )
Să nu faceți nedreptate la judecată: să nu te ridici în fața săracului și să nu aperi fața celui mare, să
judeci cu dreptate pe aproapele tău. (Levitic 19,15)

321 Ibidem , p.74.
322 Ibidem , p.76.
323 Dr.Moses Rosen, Eseuri biblice , Editura Hasefer, București, 1992, p.96.
324 Alfred Hârlăoanu , O is torie a mozaismului și a Israelului antic , Editura Nemira, București, 2001, p.55

62
Alături de iubire și respect, dreptatea este un component care ajută la formarea stării
de sfințenie. Singura așteptare a lui Yahwe de la poporul său a fost aceea de a -L iubi
(Deuteronom 10,12), fapt ce cutremură din temelii structura religioasă a lumii antice. Ro lul
Torei a fost acela de a dezvolta comportamentul moral -religios a membrilor poporului ales.
Codul mozaic este comparat cu primul cod325 din lume (Codul sumerian al lui Hamurabi
consemnat cu aproximație în anul 25 00 d.Hr. de origine sumeriană) recunoscut ș i apreciat
datorită caracterului său laic, fără implicații religioase .326 Într-un scurt proces comparativ,
codul mozaic devine superior Codului lui Hamurabi dat orită spiritului său democratic,
umanist și religios în același timp, folosindu -se de cele trei tipuri de legi de interacțiune dintre
oameni, om -stat și om -Dumnezeu. Toat e acestea sunt dovezi puternice împotriva codurilor
juridice existente înaintea lui. Prin urmare, Legea lui Moise nu se rezumă doar la cele 10
porunci scrise pe piatră cu degetul lui D umnezeu327 (Ieșirea 20, 1 -17; Deuteronom 5, 1 -22), ci
continuă în sens mai larg și cuprinde toate colecțiile de legi care au la bază Decalogul . Mai
mult decât atât, se adaugă și legile cultului divin și cele care privesc dreptul la proprietate,
ceea ce în fi nal atinge cifra de 613 porunci328 cu caracter apodictic ( trebuie să faci …; nu
trebuie să… .) și cazuistic ( … dacă un om oarecare … el trebuie ), grupate în: codul legii (
Ieșirea 21 -23), codul sfințeniei ( Levitic 17 -24), legea Deuteronomului (12-26). Decalogul
(Ieșirea 20,1 -17) oferă în conținutul său moral o imagine a lui Yahwe care eclipsează pe toți
dumnezeii religiei antice.329 Codul alianței (Ieșirea 21 -23) cuprinde o serie de legi cu privire
la buna organizare socială a poporului ales. Acestea se refereau la relația stăpân -rob, asuprirea
săracilor, necinstirea fecioarelor, dreptul de întâi născut, cinstirea părinților. ,, Nu sunt nicio

325 Codul lui Hamurabi a fost descoperit în anul 1897 de către arheologul J.Morgan. Aflat sub forma unei stele
(2,25/1,90/1,65), codul lui Hamurabi prezintă scenic două personaj e: în prim plan (partea superioară) este
reprezentat zeul Șamaș stând pe scaunul împărătesc purtând însemnnele regale (coroană, sceptru și inel). În
partea opusă este pictat regele Hamurabi, remarcat prin atitudinea demnă (în picioare) completată de o
deschidere către legile pe care i le -a revelat Șamaș. Textul întreg cuprinde 49 de coloane, echivalentul a 4000 de
cuvinte. Arheologul J.Morgan a împărțit codul lui Hamurabi în 282 de articole în care sunt precizate procedurile
de judecată, sancțiuni împotriva furtului, pedepse împotriva sclavilor fugari, a furtului de sclavi, drepturile și
îndatoririle ostașilor, dreptul la proprietate, contractele de depozit și de împrumut, chezășia datoriilor,
organizarea familială. Acest cod de legii viza trei pături social e: liberii (oameni) cu denumirea de awelum , maar
sau awelum , intermediarii (mușkenu) și sclavii (wardu ). Pentru fiecare statut social exista un set de legi extrem
de bine explicat și practicat. În altă ordine de idei, codul lui Hamurabi exprima cu exactita te situația vremii din
Mesopotamia (Ur) în secolul XVIII î.Hr. Înainte de codul lui Hamurabi au existat câteva legi incomplete după
care se ghidau cei din Sumer și Akkad. Pentru legiuitorul babilonian nu există infracțiune, ci numai infractor, nu
există credit, ci creditor, nici debit, ci numai debitor, procesul de conceptualizare a noțiunilor juridice găsindu -se
abia în faza sa incipientă.
326 Vladimir Hanga , Mari legiuitori ai lumii , Editura Lumina Lex, București, 1994, p.31.
327 Fernand Comte, Marile figu ri ale Bibliei , traducere de Mihaela Voicu, Editura Humanitas, București, 1995,
p.163 .
328 Pr.prof. Petre Semen, Introducere în Teologia biblică a Vechiului Testament , Editura Trinitas, Iași, 2008,
p.102.
329 Ibidem , p.76.

63
codificare a dreptului uzual al timpului sau rezultatul unei minți naturale, a unui întemeietor
de așezare soci ală, națională și religioasă. Legile sociale din Pentateuh sunt aprobate de
Dumnezeu prin așezarea lor într -o carte scrisă după voia Lui, l a îndemnul și supravegherea
Lui”.330 Dacă analizăm înțelesul codului mozaic și tratăm conținutul ca pe o normă de
conduită socială, putem observa c ă acest cumul de legi înseamnă o bază pentru o bună
conviețuire între oameni. Destinată acum 3500 de ani poporului ales care se afla la începutul
formării ca popor de sine stătător, înconjurat de alte civilizații conduse după alt e precepte
sociale, s-a observat o evoluție graduală și planificată în dezvoltarea socială și morală a
evreilor. Acea serie de dispoziții a fost în deplină conformitate cu diferite legiuiri
contemporane da r care au fost tolerate temporar (poligamia, sclava gismul) ca formă, dar
excluse ca fond. Pedagogia divină a dorit să i se implementeze poporului biblic ideea de a
practica firesc umanitarismul (Levitic 19,34; 25,4 -7; Deuteronom 23,16 -17; 24,19 -22;
5,14,22,4;22,6; 20,10; 23,9; Ieșirea 20,21 -23; 22,24). Din colo de aspectele pozitive care
începuse să fie conturate, au existat unele aspecte negative care au avut urmări psihologice pe
termen îndelungat: tratarea discriminatorie a femeii în raport cu bărbatul (Ieșirea 15,2 -20),
infidelitatea conjugală (Levitic 20,10), prostituția (Levitic 21,9; 23,18), violul (Deuteronom
22,29). Moralitatea sexuală este revoluționară din cauza interzicerii sexuale de toate felurile
(homosexualitatea, besti alitatea, prostituția) ce sfârșesc prin a fi aspru pedepsite (Deuteronom
23,18; Levitic 18, 21 -26; 18,9 -13). Poporul evreu a cunoscut sclavia și la rândul său a tratat
servitorii în spirit empatic ceea ce îl diferenția de popoarele păgâne. Accederea sclavului și a
săracului la rang de persoană a determinat Legea să reglementeze în mod obligatoriu
domeniul muncii. Aceasta instituie alternanța dintre perioada de lucru și cea de odihnă pentru
toți oamenii. Niciun om nu este captiv în munca sa în mod neîntrerupt, odihna obligatorie,
periodică, este una dintre arestările vocației libe rtății sale (Ieșirea 23,12; Deuteronom 5, 12 –
15).331 Mai mult decât atât, stăpânul nu are drept de viață și de moarte asupra sclavului.
Acesta era protejat de o serie de legi prescrise în codul mozaic (Ieșirea 21,20; Numeri 35,18;
Deteronom 23,16; Levitic 19 ,13;25). Cărțile Vechiului Testament conțin în structura lor ideea
unui monoteism al cărui Dumnezeu hotărât ( Ascultă, Israele, Domnul, Dumnezeul nostru este
singurul Domn ) este descris prin atributele sale. Sfințenia, înțelepciunea și dreptatea (Levitic
11,44; Deuteronom 10,17) sunt în perfectă armonie cu veșnicia (Facerea 1,21,33; Ieșirea
3,16), omniprezența (Psalmul 139,7 -10), spiritualitatea (Deuteronom 4,15; Ieșirea 32,20; III

330Pr.prof.V.Prelipcean/pr.prof.N.Neaga /pr.prof.M.Chialda, Studiul Vechiului Testament , Editura Renașterea
Cluj-Napoca, 2003, p.125.
331 André Neher, Moise și vocația iudaică , traducere de Țicu Goldstein, Editura Hasefer, București, 2002, p.97.

64
Regi 8,27; II Cronici 6,18; Ieșirea 66,1) și atotputernicia (Psalmul 135,6). Torah dorește să
transmită realitatea vremii mixând imperativul cu participativul. În Levitic (19) putem
observa claritatea invitației .332 Prin legea mozaică, Dumnezeu și -a propus să ofere poporului
ales un statut diferit față de alte popoare ale lumii. Chia r dacă codul lui Moise se adresa unui
popor nomad, importanța covârșitoare a codului prevestea un nou statut al poporului. Așadar,
legile lui Moise aveau rolul de a proteja entitatea națională și nevoile unității familiale.
Acestea au permis apariția ,,unor forme democratice de guvernământ, suficient de puternice să
reziste timp de 800 de ani, până când Profeții, la rândul lor, le -au reînnoit”.333 Conform
codului mozaic, leuzelor li se interzicea intrarea în templu sau atingerea vreunui lucru sfânt
timp de 40 de zile dacă nășteau băiat sau dublu dacă nășteau fete (Levitic 12). După
finalizarea perioadei menționate, femeia aducea jertfă de mulțumire. Torah continuă să fie
consultată, pe lângă documentele juridice tradiționale ale iudeilor, și în chestiuni ce ți n de
viața modernă.334 Ereditatea nomadă i -a ajutat să se organizeze în comunități mici, conduse de
etnarhi, să supraviețuiască și să se dezvolte oriunde s -au stabilit după întoarcerea din exilul
babilonian.335 Urmând firul logic al istoriei poporului evreu ca re în perioada de început
afișase o pornire nomadă și abia mai târziu s -a numărat printre popoarele care au intrat în
stadiul civilizației urbane, una dintre consecințele acestei evoluții etnogeneze a fost limitarea
accesului femeii în societate, vinovată făcându -se condiția ei biologică care a cunoscut treapta
inferioară a evoluției. În tot acest proces trebuie precizat un mare avantaj al trecerii treptate pe
scara evoluției: femeia (soția) a fost protejată de pericole și i s -a oferit confort și stabilitat e în
căminul conjugal. Mai târziu, în societatea citadină, aceasta dorește să devină egală cu soțul.
Dacă în perioada de început comportamentul femeii evreice era echivalent cu supunerea
necondiționată față de soț, trăind zilnic complexată din cauza păcatu lui primordial, în
societatea urbană, aceasta capătă ,,gustul independenței față de tradiție, devine mai insensibilă
la consecințele religioase ale faptelor ei, nu mai este izolată, are vecine cu care se sfătuiește,
capătă gustul puterii și al aventurii. E a devine frivolă, clevetitoare, ahtiată după lux, așa cum o
prezintă Isaia în cartea sa ”.336 În consecință, însușirea identității etnice a evreilor prin n oua
religie revelată pare să aibă legătură directă cu tot ceea ce presupune manifestarea acestuia:
credința, cultura, apartenența, civilizația, modul de a trăi, comportamentul comun al evreilor

332 Ibidem , p.100.
333 Max I. Dimont, Evreii, Dumnezeu și istoria, traducere de Irina Horea, Editura Hasefer, București, 1997, p.48.
334 Dr.Donald P.Ryan, Misterele Bibliei , traducere de Florența Oprișan, Editura Curtea Veche, București, 2010,
p.114.
335 Viorica Constantinescu, Dicționarul popoarelor biblice , Editura Universitas XXI, Iași, 2013, p.93.
336 Idem , Omul biblic – schiță tipologică , Editura Institutului European , Iași, 2012, p.159.

65
din toate timpurile.337 Alunecoasă prin însăși natura ei, istoria poporului Israel nu poate fi
clasificată științific așa cum s -a întâmplat în cazul tuturor popoarelor mundane. Format din
segmente mai mult sau mai puțin precise și consistente istoric, scientismul teologic creștin s -a
străduit să -i ofere poporului ales o imagine istorică care să nu -i distrugă unitatea interioară,
limitându -se doar la anumite părți cu cara cter fix, general.
Codul a reconfigurat condițiile politice ale timpului, urmărind ,,să fuzioneze tradițiile
sumeriene, adică vechile cutume autohtone, cu obiceiurile și reglementările populației
semitice, ce au întemeiat cel dintâi imperiu babilonian”.338 În concluzie, poporul lui Israel a
fost supus legilor evoluției care l -a determinat să progreseze de la un păgânism tribal, până la
un monoteism profetic, statal și în același timp universalist.339 Prin Torah, religiozitatea și
moralitatea evreiască nu acordă toleranță pentru idolatrie, divinație, magie, prostituție sacră
sau sacrificiile de sânge uman.340 Nerespectarea legilor Torei a condus de cele mai multe ori
la distrugerea unității și identității naționale, la o decădere în plan moral și religios și a cauzat
– ca o pedeapsă a lui Dumnezeu – înrobirea poporului ales.341 În calea îndreptării vieții și
atenției către Dumnezeu cel adevărar, Yahwe a trimis profeți care să vestească voia Sa și cum
ar trebui poporul său cel ales să viețuiască.342

II.2. Căsătoria l egală ( mohar, shiluchim, ketubah ) și de levirat. Văduvia.

În perioada biblică, familia la evrei funcționa pe baza unei unități economice solide,
însoțite în cele mai multe cazuri d e poligamie, culminând cu întărirea și supraviețuirea
clanului bifurcată în dreptul la moștenire (a celui dintâi născut) și necesitatea de a da naștere a
numeroși urmași. Despre existența structurilor matriarhale care au dominat Orientul Apropiat
Antic nu există dovezi. Egiptul și Mesopotamia indică superioritatea patriarhatulu i, femeile
închinându -se chiar zeităților personale, protective sau casnice care aveau nume masculine.
Inițial, tânăra femeie cinstea pe propriul tată asemenea unui zeu apoi slujea soțului ei după

337 Elena Maxim, Obiecte de podoabă folosite în cultul mozaic și creștin. Simboluri și reprezentări , s.n.,
București, 2013, p.14 7.
338 Pr.prof.dr.Nicolae Neaga, Hristos în Vechiul Testament , Editura Renașterea, Cluj -Napoca, 2004, p.30.
339Alexandru Șafran, Cabala, traducere de C.Litman, Editura Univers Enciclopedic, București, 1996, p.200.
340 Isidore Epstein, Judaism , Penguin Books, Lo ndon, 1990 , p.23.
341 Ibidem , p.37.
342 Ibidem , p.55.

66
căsătoria aranjată în care devenea stăpână.343 Pater familias era responsabil pentru menținerea
și prosperitatea gospodăriei.344 Textele akadiene conțin mai mulți termeni cu înțelesul de
familie. Un termen cu totul special este kimtu care desemnează casele familiei în care se
include familia extinsă a soților. Mai mul t decât atât, înțelesul acestui termen este atât de
profund încât existența dovezilor textual e l-au tradus și prin includerea în sânul familiei a unui
sat sau oraș întreg.345 Nisutu este un alt termen folosit cu același sens ca și kimtu . Illatu are un
sens d istinct în câmpul lexical specific familiei. El s -a folosit pentru a distinge clanul sau un
grup de rude.346 Verbul ebraic folosit pentru a denumi actul matrimonial este laqah (a lua ).
Forma verbală la nifal este mai aproape de sensul a lua în căsătorie (Facerea
17,12,23;25,10;30,16;39,1;47,19;49,32; Levitic 25,33; Deuteronom 2,6;14,26;26,68; Iosua
24,32; Judecători 9,4; Rut 4,5,8 -10; II Regi 22,24; I Regi 16,24;Osea 3,2; Zaharia 11,5;13,5;
Levitic 25,14; Rut 44,40). Un alt termen folosit este onah derivat al verbului anah (a
răspunde , a certifica ) care exprimă ide ea de coabitare (Ieșirea 21,10).347 În opinia unor
comentatori biblici, spe deosebire de femeile popoarelor Orientului Apropiat Antic, femeia
evreică s -a bucurat de un statut aparte, privilegiat, în ca drul familial și religios. Străduința
acesteia se număra printre idealurile feministelor.348 Descendența este urmărită pe linie
paternă. Femeia este menționată doar în cazuri exceptate, de natură istorică (Facerea 11,29;
22,23; Numeri 26,33; 27,1 -11).349 În perioada monarhiei, poligamia reprezenta ceva obișnuit
pentru rege (I Regi 11, 1 -3). Treptat, monogamia a devenit o normă.350 Tratarea deficitară
(discriminatorie) la nivel social și -a făcut debutul în perioada incipientă a Judecătorilor.
Haosul vremii a fost redat printr -o repetiție obsesivă a frazei în zilele acelea nu era rege în
Israel (Judecători 17,6; 18,1; 19,1). Cartea Judecători este furnizoarea de informații cu
referire la cele mai grave dintre cazurile în care femeia evreică era victima celor mai va riate
abuzuri (inclusiv moartea). Putem oferi ca exemple: violarea și uciderea concubinei la Ghibea

343 Karel van der Toorn, Torn Between Vice and Virtue: Stereotypes of the Widow in Israel and Mesopotamia ,
în Female Stereotypes in Religious Traditions , RiaKloppenborg and WouterJ. Hanegraf, Leiden: Brill , 1995,
p.12.
344 Karel van der Toorn, Family Religion in Babylonia, Syria and Israel , Leiden: Brill, 1996, p.21
345Ibidem , p.22.
346 Daniel C. Snell, Life in the Ancient Near East 3100 -332 B.C.E., New Haven, Conn.: Yale University Press,
1997 , p.52.
347 Catălin V atamanu, Marriage in the Old Testament. A Social Reality and a Theological Metaphor Reflected in
the Biblical Rhetoric , în Text și discurs religios , nr.6, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2014,
p.333 (pp.333 -341)
348 Elizabeth M. MacDonald, The Position of Women as Reflected in Semitic Codes of Law , University of
Toronto Studies: Oriental Series, Toronto, 1931, p. 73.
349 Genealogy în The Interp reter’s Dictionary of the Bible , vol.2, Nashville: Abingdon, New York, 1962, p.362.
350John M.Court/Kath leen M.Court, Un dicționar al Bibliei , Editura Lider, București, 2010, p.208.

67
(Judecători 19, 1 -21, 25), răpirea fetelor din vie (Judecători 21, 16 -23). Nici începutul
monarhiei nu a pus capăt unor astfel de tragice întâmplări și nu a garantat strictețea ordinii
sociale (Tamara, fiica regelui David, a fost violată de către fratele său vitreg, Amnon (II Regi
13, 1 -19)). Definită într-un mod original de către Ștefan Bezdechi, căsătoria pare ,,un pas
riscant și omul trebuie să fie foarte atent în alegerea tovarășei sale de viață, căci, după cum o
femeie de ispravă e cea mai mare fericire în casă, tot astfel una rea e cea mai mare nenorocire
pe capul omului ”.351 În concepția iudaică, râvnita căsătorie era lipsită de strălucirea iubirii
dintre parteneri. Prioritară în vremurile biblice (Facere 24,48; 28,2; Ieșirea 6,20; Judecători
14,3; I Cronici 11,18; Judecători 19,2), se rezuma doar la beneficiile sale din cadrul tribului
reprezentate de conservarea averii și împiedicarea instalării idolatr iei (Deuteronom 7,3 -4;
Numeri 31,18; 31, 14 -15, 12,1; Ezdra 10,11). Mai cu seamă, preoții din Vechiul Testament
aveau restricții în privința căsătoriei: nu aveau voie să se însoare cu o femeie divorțată,
văduvă sau prostituată (Levitic 21,14). Lipsiți de o rice tact romantic, bărbații nu făceau curte
femeilor în sensul strict cunoscut astăzi, ci căsătoria se realiza în funcție de întărirea clanului,
a tribului și se foloseau de locuri consacrate de întâlnire a tinerelor: fântâna reprezenta locul
cel mai potr ivit pentru întemeierea unei posibile nunți ( Facere 29, 9 -11; Ieșirea 2, 16 -21).
Bărbații evrei erau tributari gesturilor nobile (respectau și practicau cu sfințenie Legea), fără
vorbe adiționale, fapt constatat în gestul lui Booz față de Rut. Acoperirea femeii cu colțul
veșmântului a unui bărbat poate fi considerată o formă mai îndepărtată a unei cereri în
căsătorie (Rut 3,9; Iezechiel 16,8). În vechime, instituția căsătoriei a marcat profund
dezvoltarea societății iudaice, aceasta având o importanță deos ebită atât din punct de vedere al
sistemului rel igios, cât și al celui civil. În acest contex persoanele celibatare erau foarte rar
întâlnite.352 Se știe că tot femeile (cele mai vârstnice) erau cele care îi ajutau pe tineri să îți
aleagă perechea și aveau u n rol definitoriu în încheierea logodnei și a căsătoriei, Spre
exemplu, când Noemina le îndeamnă pe nurorile sale să se întoarcă la casa mamei lor (Rut
1,8), le sugerează o recăsătorie; Rebeca o anunță pe mama ei despre sosirea și propunerea lui
Eliezer (Facere 24,28), Agar îi alege lui Ișmael femeie din Țara Egiptului (Facere 21,21),
Adonia o roagă pe Batșeba să intervină pentru a se căsători cu Abișag (III Regi 2,17). Familia
este puternic înrădăcinată în natura umană și ar fi nedrept să credem că ar fi un concept
artificial dezvoltat sub presiuni economice. Prezența consecventă a celulei societății poartă

351 Ștefan Bezdechi, Gânduri și chipuri în lumea antică , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1980, p.246.
352 Constantin Mihoc, Taina căsătoriei și familia creștină , Editura Teofania, Sibiu , 2002, p.18.

68
imaginea unui postulat universal legitim.353 Conchidem cu ideea că mariajul nu a fost un
produs al culturii ci originea și începutul ei printr -o consacra re social a funcțiilor biologice.354
Limbajul căsătoriei și al familiei s -a angajat să transfere relația matrimonială în mod simbolic
ca legătură dintre Yahwe și poporul său. Tradiția profetică preexilică a folosit pe scară largă
terminologia infidelității l egământului matrimonial. Suprapunerea infidelității căsătoriei cu
infidelitatea legământului joacă rolul a două tipuri de predicații care țes discursul simbolic
profetic care dezvăluie adâncimi nebănuite a realității căsătoriei în sine.355 Profetul Osea
dezvoltă pe deplin paralela dintre Yahwe și Israel ca legământ în căsătorie. ,,Geniul lui Osea
constă în faptul că a folosit metafora căsătoriei și a stabilit o legătură între dimensiunea legală
a căsătoriei și cea a legământului amplificând metafora prin adău garea unor note interpersonal
și dragoste ”.356 Tradiția rabinică a susținut rolul arhetipal specific căsătoriei umane transpus
ca legământ între Dumnezeu și Israel. Cartea Cântarea Cântărilor a fost inclusă în canonul
biblic datorită mesajului metaforic al p uterii imitației dragostei lui Dumnezeu pentru
oameni.357 Această legătură se regăsește în ritualul evreiesc de căsătorie care ne îndeamnă să
reflectăm la căsătoria testamentară inițială de pe Sinai dintre Dumnezeu și poporul lui
Israel.358 Gomer este descrisă ca o prostituată prosper ă și independent ă urmărită cu
încăpățânare de către un individ obsesiv și periculos.359 Interpretarea se bazează pe definiția
termenului prostituată ca schimb (transfer) economic.360 În cazul în care Vechiul Testament
ni se pare tăcut în privința existenței unui legi, cu siguranță a existat un acord între evrei și o
cultură vecină predominantă. Prin urmare, abia când a existat o distincție între fiii lui Israel și
vecinii lor s -a înregistrat acest lucru în Pentateuh.361 Însăși noțiunea c ă Yahwe în calitate de
zeitate are o relație de căsătorie cu poporul ales este unic în istorie.362 Documentele de le
Elephantine ne dezvăluie 4 etape în cadrul ceremoniei nupțiale (conform John Collins): mirele
cere mireasa de la tatăl ei, rostește solemn fo rmula ea este soția mea și eu soțul ei din această

353 Bronislav Malinowski, Sex and Repression in Savage Society , Routledge, New York, 2001,p.169
354 Christopher Dawson, Dynamics of World History , Sherwood: La Salle, 1978, p.158.
355 Francis Martin, Marriage in the Old Testament and Intertestament al Periods, 1-2, in Christian
Marriage. A Historical Study , Crossroad Publishing Company, New York, 2001, p.8.
356 Ibidem , p.9.
357 David Novak, Jewish Marriage: Nature, Covenant and Contract , in Covenant Marriage in Comparative
Perspective , Grand Rapids, 2005 , p.33.
358 Ibidem , p.51.
359 Teresa Hornsby, Israel Has Becomea Worthless Thing: Re -reading Gomerin Hosea 1 -3, în JSOT 82, 1999,
p.116.
360 Ibidem , p.119.
361 David Instone -Brewer, Divorce and Remarriage in the Bible, Grand Rapids, Eerdmans, 2002, p. 21.
362 Richar d M.Davidson, Flame of Yahweh: Sexuality in the Old Testament , Mass.: Hendrickson Publishers,
Peabody, 2007, p.113.

69
zi și pentru totdeauna , mirele plătește moharul și se redactează ketubah .363 Mohar derivă de la
verbul mahar ( ) cu frecvență redusă în Scriptură (Facerea 34,12; Ieșirea 22,16; I Regi
18,25). Cercetările antropologice recente ce vizează popoarele antice au respins ideea de
cumpărare a miresei. Sistemul vânzător -bani-cumpărător este de natură compensatorie cu
rolul de a consolida relațiile dintre familiile mirilor ce confirmă căsătoria.364 Este tradus în
mod obișnuit cu "prețul miresei", ceea ce sugerează că femeia a fost considerată ca fiind
inrobită. Documentele de la Elephan tine plasează plata prețului mireasei după solfegierea
căsătoriei. Obiceiul s -a schimbat și s -a introdus plata în momentul logodnei.365 Pentru ca o
căsătorie să aibă loc trebuia să se țină cont de următoarele aspecte:
a) Moharul (מֶֹׁ֣ה ר)366 – reprezenta prețul miresei și compensa familia pentru pierderea
beneficiului muncii depuse de femeie. Cuantumul minim a fost fixat la 200 de
zuzim (dinar i) pentru o fecioară (Deuteronom 22,29; Ieșirea 22,16 -17) și 100 de
zuzim pentru o văduvă.367 Prima misiune explicită a unui contract de căsătorie se
găsește în cartea lui Tobit (7,14).
וְּכִָֽי־יְּפ ת ֶׁ֣ה אִָ֗יש בְּתּולָָּׁ֛ה אֲש ֶ֥ר ֹלא־אֹרִָּׁ֖שָּׁה וְּשָּׁכ ֶׁ֣ב עִמִָּּּׁ֑ה מָּׁהָֹ֛ר יִמְּהָּׁר ֶ֥נָּׁה לִֹ֖ו לְּאִשָָּֽׁה ׃
(Veki־iefate iș betulah așer lo ־orasah veșakav imah mahor imeharenah lo leișah )
Și dacă un bărbat profită de o fecioară care nu este logodită și se culcă cu ea, îi va plăti zestre ca pentru soție.
(Ieșirea 22,1 6)
În ciuda faptului că există prea puține dovezi biblice despre substratul moharului,
dovezile arheologice de la Elephantine descriu ceea ce se numește prețul miresei. Mirele
oferea tătălui miresei moharul iar acesta îl adăuga fiicei sale în zestrea pe ca re o primea de la
familia de origine. Prin urmare, tatăl miresei nu era beneficiarul ci fiica sa.368 Ketubah nu a
conținut niciodată detalii despre toată averea miresei, spre exemplu. Acest lucru a fost posibil
ca un gest de protecție asupra bunurilor mirese i cu acordul martorilor și a părinților.369
b) Shiluchimul – constă în oferirea unor cadouri miresei din partea familiei acesteia
(III Regi 8,16; Iosua 15, 18 -19, Miheia 1,14).
ו תִֹ֜אמ ר תְּנָּׁה־לִֶׁ֣י בְּרָּׁכָָּׁ֗ה כִֶׁ֣י א ֵ֤ר ץ ה נ ֙ג ב֙ נְּת תִָּׁ֔נִי וְּנָּׁת תֶָּׁ֥ה לִִ֖י גֻלֶׁ֣ת מִָּּׁ֑יִם ו יִת ן־לָָּּׁ֗ה אִֵּּ֚ת גֻלֶׁ֣ת עִלִיִֹ֔ות וְּאִֵּ֖ת גֻלֶ֥ת
ת חְּתִיָֹֽות

363John J. Collins, Marriage, Divorce and Family in Second Temple Judaism , în Families in Ancient Israel , ,
Kentucky: Westminster John Knox Pre ss, Louisville, 1997, p.108.
364 Catălin Vatamanu, Marriage in the Old Testament. A Social Reality and a Theological Metaphor Reflected in
the Biblical Rhetoric , p.336.
365 John J.Collins, op.cit ., p.114.
366 K.Ritzer, Le marriage dans les Eglises Chrétiennnes du I-er au XI -ème siècle , Cerf, Paris, 1970, p.55.
367Dicționar enciclopedic de iudaism , coord.Viviane Prager, C.Litman, Țicu Goldstein, Editura Hasefer,
București, 2000, pp.434 -435.
368 Yaron Reuven, The law of the Aramaic Papyri , Clarendon, Oxford, 1961, p.48.
369 Ibidem , pp.50 -51.

70
(Vatomer tend ־li berakah ki eret haneghev natatani netatah li ghelot maim vaiten ־lah et ghelot iliat veten ghelot
tatetiot )
Și a zis ea: dă -mi un dar căci pământul p e care mi l -ai dat e secetos; și să -mi dai izvoare de apă. Și el i –
a dat izvoare de sus și izvoare de jos. (Iosua 15,19)

c) Ketubah ( ) – document redactat în aintea căsătoriei și care se în mânează
miresei la nuntă. În vremurile biblice, căsătoria er a o înțelegere contractuală prin
care bărbatul își lua soție în schimbul unei sume de bani (Facerea 34,12),
document care enumeră obligațiile soțului față de soție (Ieșirea 22,15 -16;
Deuteronom 22,13 -29). Fixează cuantumul zestrei aduse de soție și suma ca re i se
cuvine în caz de divorț sau deces al soțului.370
ה רְּבּ֙ו עָּׁל ֵ֤י מְּאֹד֙ מֶֹׁ֣ה ר ּומ תִָּׁ֔ן וְּא ֙תְּנִָּׁ֔ה כ אֲש ֶ֥ר תֹאמְּרִּ֖ו אֵּלִָּּׁ֑י ּותְּנּו־לִֶ֥י א ת־ה ָֽנ עֲרִָּׁ֖ לְּאִשָָּֽׁה׃
(Harebu alai meod mohar umatan veetenah kaașer tomeru elai utenu ־li et־hanaa ra leișah )
Cereți -mi prețul cel mai mare al darului și vă voi da tot ce îmi ziceți. Dati -mi tânăra de soție.
(Facerea 34,12)
Cărțile Vechiului Testament nu ne oferă un caz concret a unei ceremonii de nuntă.
Folosindu -ne de metoda deducției371, putem afirma c ă unele pasaje scripturistice pot reda
cutume sau secvențe din cadrul ceremoniei de nuntă: cântecul de adio al Rebecăi (Facere
24,60), jurământul de căsătorie (Osea 2,19) prin exprimarea mă voi logodi cu tine se poate
interpreta ca o formulă de cerere în căsătorie, întinderea veșmântului (Iezechiel 16,8 ),
adăugarea unei legi și a unui jurământ (Maleahi 2,14; Pilde 2, 17). Pentru ca o tânără
fecioară (Facerea 24,16;Deuteronom 22,14; II Regi 19,21; Isaia 7,14; 23,12;47,1;62,5;
Ieremia 14,17;18,13;46,11;Ioel 1,8) să contracteze o căsătorie trebuia să aibă 14 ani împliniți.
Statutul său de viitoare soție este deplâns (Pilde 30,33), argument contrar vocației femeii
deoarece dragostea dintre soți este infimă în comparație cu ramificațiile economice și politice
ale căsătoriei. Soțiile se aflau în situația ingrată de a oferi ascultare și supunere totală soților
(Facere 3,16;18,12; Judecători 19,26; Psalmi 44,11). Organizarea nunții avea un caracter
fastuos la poporul evreu. Mireasa purta haine cu broderii372 (Psalmul 45, 13 -14), bijuterii
(Isaia 61,10; Iezechiel 16), un brâu special (Ieremia 2,32) iar pe cap avea un voal de nuntă
(Facerea 24,65; 29,23 -25). Mirele ( חָּׁתִָּׁ֖ן hatan ) venea la casa miresei ( כ לִָּׁ֖ה kalla ) împreună cu
un grup de însoțitori (Judecători 14, 11, 20; 15,2). Momentul cel mai important al obiceiului îl
reprezenta binecuvântarea mirilor de către părinții fetei. După aceasta, se îndreptau spre casa
mirelui sub forma unei procesiuni acompaniată de cântece, muzică și dans (Ieremia 7,34;

370 Dicționar enciclopedic de iudaism, p.436
371Miriam Feinberg Vamosh, Femei în timpurile biblice, Editura Societății Biblice Interconfesionale din
România, București, 2009, p.25.
372 Loredana Lavinia Nicolae, Educația în familie în Vechi ul Testament și educația creștină , Editura PrintXpert,
Craiova, 2009, p.52.

71
Macabei 9,39; Isaia 5,1; Iezechiel 33,32). Ospățul de nuntă se desfășura în casa mirelui și
putea avea o durată de 7 zile (Facerea 29,22;27; Judecători 14,10). După nuntă, mirii erau
conduși de părinți în camera nupțială (Facerea 29,23; Tobit 7,16) numită huppa (Psalmu l
19,5;Ioil 2,16). După momentul intim dintre cei doi tineri, bărbatul (soțul) putea fi considerat
ca având posesiune deplină asupra soției sale, moment de maximă importanță din cadrul
ceremoniei nupțiale. Perioada patriarhală se afla sub incidența clară a codului lui Hamurabi.
Așa se poate explica altfel motivul pentru care au existat căsătorii între rude de gradul I. Spre
exemplu, Avraam s -a căsătorit cu sora sa vitregă (Sarrah); Nahor cu nepoata sa (Milca); Isaac
cu verișoara sa primară (Rebeca); Iacov c u două verișoare -surori (Lia și Rahela). Tot din
legislația ham urabinică s -a preluat obiceiul nașterii de prunci cu ajutorul sclavelor, în cazul
soțiilor diagnosticate de infertilitate (Facerea 16,3; 30,3 -9). Erau interzise căsătoriile dintre:
bărbații evr ei și femeile celor 7 triburi canaanite (Ieșirea 34, 11 -16) din cauza idolatriei și a
practicilor sexuale cultice; femeile evreice și bărbații moabiți (Ieșirea 34,16; Deuteronom
7,3); bărbații egipteni și idumei cu femeile evreice până la a I II-a generație (Deuteronom 7,3).
Scrierile profeților înfățișează viața de familie sub forma unui legământ simbolic dintre
Dumnezeu și poporul Său (Osea 1 -3; Isaia 50,1; 54,6; 64,4; Ieremia 2,2; Iezechiel 16,60).
Cartea profetului Osea descrie mariajul sub forma unui ac t orchestrat de Dumnezeu,
chintesență a relației dintre Yahwe și poporul său. În esență, căsătoria este o artă în care sunt
mixate conflictul, necredința și rezoluția. Osea folosește metafora căsătoriei pentru a reda
fidel dragostea și răbdarea pe care Dum nezeu o are cu noi.373 Dacă privim cu atenție relația lui
Osea cu soția sa, Gomer, se observă o lipsă mascată a sentimentelor de iubire ca urmare a
infidelității. Există o profundă semnificație în metafora căsătoriei în sine, dar nu există nicio
semnificație extraordinară a rolurilor soților Osea și Gomer. În primul rând realitatea
emoțională a cuvintelor profetului sunt comune tuturor oamenilor. Este evident că această
metaforă continuă temele prezente în metafora căsătoriei, cu Dumnezeu în locul părintelui
masculin sau feminin și Israel, ca tânăr copil. Deoarece această metaforă continuă temele
prezente în metafora căsătoriei, fără sarcini specifice de gen, afirmă ideea că sexul misi uni în
metafora căsătoriei este nesemnificativ.374 Prin urmare, ideea căsători ei ca act normativ,
angajament de lungă durată, este lucrarea lui Dumnezeu.375 Osea s -a căsătorit cu Gomer, o
prostituată, mariaj ce a condus la formarea unei familii numeroase. Soția sa a dat naștere la 3

373 Prof.Luke E.Ugwueye, Dr.Ikenna L. Umeanolue, Marriage Metaphor in Hosea: Implications for Human
Relationship , în International Journal of Liberal Arts and Social Science , Vol. 3, nr. 3 martie 2015, p.72 .
374 Ibidem , p.75.
375 Ibidem , p.78.

72
copii a căror nume au însemnătate profetică376: Lo A mi (nu este poporul meu) , Lo R uhama
(cea neiubită) și Ezreel (Dumnezeu l -a împrăștiat pe el) . Numele copiilor nu exprimă decât
starea acută a decadenței morale și politice a urmașilor (Osea 1,4,6,9). ,,Fiecare e la fel de om,
dar integritatea umană și -o trăiesc numai împreună. Cu alte cuvinte, această unitate umană
diferențiată și complementară este o unitate conjugală”.377 În cazul inițierii unei căsătorii, tatăl
viitorului mire era cel care se ocupa de planurile de nuntă. Au existat și excepții în care mama
era cea care își alegea nora (Facerea 21,21), fapt ce se petrecea în cazul lipsei fizice a tatălui.
Căsătoria însemna și negociere: Sichem (Facerea 34,4 -8), Samson (Judecători 14.2). Despre
Tobie aflăm că ,,nu s-a căsătorit pentru a -și satisface instinctul sexual, ci pentru a împlini
planul lui Dumnezeu. El se căsătorește respectând Legea lui Moise, endogamia ”.378 Căsătoria
între cosângeni era interzisă la majoritatea poparelor lumii. În Egiptul Vechi s -a înregistrat o
singură excepție (Faraonul se putea căsăt ori cu sora sa sau cu propria fiică).379 Între evrei și
egipteni au existat numeroase asemănări cu referință la cutumele zilei în care se oficia nunta.
Mirele mergea să -și întâmpine mireasa care venea spre casa mirelui însoțită de zestrea primită
de la părin ți. Întreaga procesiune era îmbogățită de muzică și dansuri. Dacă la evrei se scria
ketuba h (contractul de căsătorie) între cele 2 familii ale mirilor, la egipteni noii căsătoriți se
prezentau în fața unui funcțion ar care le însemna numele și înregistra av erea conjugală. După
actul de căsătorie, soția egipteană își păstra numele său de familie urmat de cel al soțului.380
Spre deosebire de femeia evreică care era plină de calități spirituale, egipteanca era ,,frivolă,
cochetă, capricioasă, incapabilă să păstre ze un secret, mincinoasă și razbunătoare,
necredincioasă de la natură ”.381 După căsătorie, femeile evreice aveau cameră separată
(Facerea 24,67;31,39) în cort (perioada nomadă). Ocupațiile lor se limitau la treburile casnice
(Facere 10,2; Judecători 4,17) pr ecum: brodat, țesut și prepararea hranei (I Regi 2,19; II Regi
13,8; Proverbe 31,13). Un avantaj al căsătoriei îl reprezenta protecția masculină382 (I Regi
9,11; Ieșirea 21,22; Deuteronom 25,11; Rut 2,5; II Regi 19,5; 20,16) sub care se aflau femeile.
Adulterul ocupa un loc fruntaș printre restricțiile legilor biblice și pedeapsa era extrem de
aspră (uciderea ambilor parteneri ( Levitic 20,10; Deuteronom 22, 22)). Deși nu se știe cât de

376 Petre Semen, Introducere în teologia profeților scriitori , Editura Trinitas, Iași, 2008, p.205.
377 Christos Yannaras, Abecedar al credinței , Editura Bizantină, București, 1996, p.91.
378 Pr.dr.Mihai Valentin Tegzeș, Familia tradițională – comentariu exegetico -spiritual la cartea lui Tobit ,
Editura Surorilor Lauretane, Baia -Mare, 2010, p.99.
379 Pierre Montet, Viața de toate zilele în Egipt pe vremea dinastiei Ramses , traducere de Ileana Zara, Editura
Eminescu, București, 1973, p.92.
380 Ibidem , p.93.
381 Ibidem , p.95.
382 Dictionnaire de la Bib le ou concordance raisonée des Saintes É critures , Jean -Austin Bost, Imprimé rie de
Marc Ducloux et Compagnie, 1849, p.442.

73
des se aplica această pedeapsă, în textele biblice se menționează doar uci derea femeii (Numeri
15,11 -31).
ו יֶֹׁ֣אמ ר יְּהּודִָּׁ֔ה הֹוצִיאִּ֖והָּׁ וְּתִשָּׁרֵָּֽף׃
(Vaiomer iehuda hoțiua vatisaret )
Și Iuda a zis: scoateți -o afară ca să fie arsă. (Facerea 38,24)

Relațiile intime cu o femeie măritată sau cu una care urma să se mărite erau percepute ca o
încălcare a legăturii între popor și Dumnezeu (Levitic 18, 25, Osea 2, 4,10, Ieșirea 7,9),
pedeapsa aflându -se în mâinile comunității (Deuteronom 22, 22 -24). Adulterul era interzis în
mod divin prin Decalog, plasat între asasinat și furt. Î n cazul căsătoriilor poligame, o
concubină avea mai puține drepturi decât o soție. Primul poligam cunoscut din cărțile
Vechiului Testament este Lameh, urmaș de -a lui Cain care și -a luat două femei, Ada și Sela
(Facerea 4,17). De asemenea, s -au interzis și căsătoriile între cosângeni: a fiului cu mama, a
fratelui cu surorile, a nepotului cu nepoata, mătușa, sora, cumnata (Levitic 20). În aceeași
categorie s -au interzis actele de zoofilie (Levitic 20,15 -16) și relațiile homosexuale (Levitic
20,1), pedeapsa lo r fiind moartea. Familia iudaică intră în categoria familiilor bine organizate,
fiecare membru fiind conștient de rolul și locul ocupat. În ciuda faptului că avea descrierea
corectă a unui bun al soțului, soția era protejată de o serie de prescripții ale l egii lui Moise
(Deuteronom 21,11 -17; 22,13 -19). Soțul era dator să îi ofere tot confortul de care avea nevoie,
în funcție de situația materială (Ieșirea 21,10). După moartea soțului său, ea putea fi dată unui
alt bărbat (II Regi 3,7). În A ntichitate era o practică obișnuită să se dăruiască bărbatului
concubine sclave dacă soția nu putea avea copii (Facere 16,1; 30,3; 30,9).
Complexitatea triunghiului (soț, soție, concubină) era mult mai mare decât părea la prima
vedere. Conform tăblițelor de la Nuzi ale hu rienilor aflăm despre patriarhi că respectau
normele poligamiei (mileniul II î.Hr.). Avraam devine tată pentru prima oară ca rezultat al
comuniunii consensuale cu slujnica Agar, situație aflată sub acordul soției legitime care
suferea de infertilitate. Caz ul părinților lui Șamuel este similar în ceea ce privește poligamia.
Profetul s -a născut într -o familie poligamă (I Regi 1). Deși pun accent pe puritatea genetică a
liniei materne (Neemia 13,23 -27), evreii din perioada patriarhilor s -au bazat pe relații de
familie poligamice din nevoia de a avea soții fertile (Facerea 28,1 -3; 21,1; 30,22; I Regi 1,19).
În Facerea 19,31 ne este prezentată situația incestuoasă a lui Lot, victima unui complot pus în
aplicare de către cele două fiice ale sale cu scopul de a fa ce urmași. Rabbi Simeon ben Yohai,
numește pe cele două fete ale lui Lot ghizi inferiori ai omului: pasiunea și tentația . Primul
ghid îl pervertește pe al doilea, pasiunea denaturează instinctul. Este ceea ce Scriptura

74
desemnează prin cuvintele: cele două fete ale lui Lot au rămas astfel însărcinate cu tatăl lor
(Facerea 19,36).383 Tradiția ne transmite că ,, pentru Yahwe căsătoriile sunt o muncă tot atât
de nevoioasă precum trecerea israeliților prin Marea Roșie. În momentul căsătoriei, trebuie ca
sufletele să se regăsească; fiecare suflet masculin trebuie să regăsească sufletul feminin care
era tovarășul său înaintea coborârii pe pământ”.384
Familia ( baith) a însemnat pentru poporul evreu celula de bază a vieții sociale. Dacă
despre activitățile femeii evreic e s-a spus că se limitau doar le treburile casnice, ea fiind
scutită de o serie de îndatoriri religioase, aceasta nu făcea excepție celor 3 porunci pozitive:
neir șabat (aprinderea lumânărilor) , hala (prelevarea rituală de aluat) și nida (respectarea
legilor purității familiei) . Capacitatea intelectuală a femeii a fost un subiect de maximum
interes discutat de către bărbați. Controversată în esență, capacitatea intelectuală a fost
definită de către unii bărbați ca fiind un spirit luminos, judicioasă și tena ce, în timp ce alții au
concluziona t că doar bărbatul este posesorul inteligenței deoarece prin discuție cu alți bărbați
în domeniul public, aceasta se dezvoltă. În privința căsătoriei, bărbații tratează acest subict cu
o seriozitate ieșită din comun deoar ece este prima dintre poruncile pe care Dumnezeu le -a
adresat omului (Facere 1, 28). Vârsta la care un bărbat putea contracta o căsătorie nu se poate
reda cu exactitate (poate oscila între 16 -22 ani sau 18 -24 ani ). Totuși, există o excepție în
cazul tineri lor a căror situație financiară nu le permite să întrețină o femeie. Talmudul
interpretează Deuteronom 20,5 -7 astfel: un bărbat trebuie în primul rând să clădească o casă,
pe urmă să sădească o vie și după aceea să se însoare .385 În cazuri extreme, un tânăr poate să
vândă un sul al Torei pentru a se căsători. Conform Leviticului 19,29, tatăl fetei avea datoria
să-și mărite fiica atunci când ajungea la majorat (12 ani). La evrei erau interzise căsătoriile
dintre soți cu diferențe excesive de vârstă. În vederea contractării unei căsătorii se ține cont de
următoarele precauții înțelepte:
– bărbatul trebuie să -și vadă mireasa înainte de nuntă pentru a evita orice motiv de
divorț după căsătorie (defecte fizice);
– principiul eugenic (evitarea unei soții de statură înal tă dacă bărbatul este tot înalt
pentru a nu avea copii costelivi sau a unei soții prea scunde în cazul în care bărbatul
este tot scund pentru a nu avea copii pitici);

383 Rabbi Simeon ben Yohai, Zoharul – cartea spl endorii, traducere de Carola Francisc, Editura Antet, București,
1996, p.65.
384 Ibidem , p.164.
385 Albert Cohen, Talmudul , traducere de C.Litman, Editura Hasefer, București, 2000, p.240.

75
– statutul social ( se recomandă ca bărbatul să nu -și ia soție de rang superior pentru a nu
fi privit de sus de familia soției);
– soția perfectă, fiica de cărturar (garantează instruirea copiilor);
În Talmud, termenul căsătorie este redat prin cuvântul kidușin care în limba ebraică are
înțeles de sfințire ceea ce îi recunoaște apartenența divină.386 Căsătoria este un drept exercitat
de un bărbat și o femeie care se căsătoresc.387 În cadrul familial, ambii soți devin tovarăși de
muncă. Soțul și soția se sfătuiesc în treburile casei, fără nicio urmă de superioritate din partea
soțului (Avraam și Sarra). La începutul epocii talmudice, încheierea căsătoriilor avea
amprentă romantică (poetică). Data de 15 Av și Ziua Ispășirii erau momentele cele mai
prielnice în care tinerii puteau să -și aleagă soții dintre fetele care avea obiceiul să danseze în
vii. Pentr u soțul evreu, în cazul decesului soției, prima soție rămânea ca o pecete pe sufletul
său și acest fapt se putea demonstra din atitudinea pe care acesta o avea față de cea de -a două
soție care se concretiza în tendința de a -și reaminti anumite obiceiuri al e răposatei soții. În
prima cartea a Vechiului Testament se vorbește despre instituirea obiceiului sănătos al
căsătoriei monogamice dintre Adam și Eva, percepută și de urmașii lui Seth ( Facerea 7,7).
Cartea Facerii (12,18,22 -23) prezintă momentul în care Dumnezeu a creat pe haișah ( הָָּֽׁאִשָּׁה֙) 388
și a dus -o lui Adam care a confirmat că e os din oasele lui și carne din carnea lui, motiv pentru
care bărbatul va lăsa pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția sa și vor fi amândoi un
trup. În vremurile b iblice și talmudice, căsătoriile aveau loc în două etape:
a) Logodna – consta într -un contract încheiat între părinți sau fratele mai mare a
logodnicei și părinții logodnicului, în prezența martorilor389 (Iezechiel 16,8; Maleahi
2,14).
ו אֲמ רְּת ִ֖ם ע ל־מִָּּׁ֑הע ָּׁ֡ל כִי־יְּהוָּׁה֩ הֵּעִ֙יד בֵּינְָּךִ֜ ּובֵֶּׁ֣ין׀ אֵֶּׁ֣ש ת נְּעּור ָ֗יָך אֲש ֵ֤ר א תָּׁה֙ בָּׁג ֶׁ֣דְּתָּׁה בִָּּׁ֔ה וְּהִֶ֥יא חֲב רְּתְָּךִ֖ וְּאֵֶּ֥ ש ת בְּרִית ָָֽך
(Vaamartem al ma al ki adonai heid benek uben așer neurek așer ata vagadeta ba vehi haberetek veeșet beritek )
Și veți zice: de ce?Pentru că Dumnezeu a fost martor între tine și soția ta din tinerețe pe care ai înșelat –
o chiar dacă ea a fost tovarășa și soția legământului.
Mirele oferea miresei un cadou prețios. Mireasa, după logodnă, rămânea să locuiască
tot cu pări nții. În cadrul logodnei se încheia un contract de căsătorie care nu putea fi anulat
decât prin divorț.

386Dicționar enciclopedic de iudaism , p.146.
387 David Novack, Covenantal ri ghts: a study in Jewish political theory , Princeton University Press, Princeton,
New Jersey, 2000, p.133.
388 Ennery Marchand, op.cit. , p.8.
389 Pr.prof.dr.D.Abrudan/diac.prof.dr.E.Cornițescu, Arheologie biblică , Editura Institutului Biblic și de Misiune
al Bi sericii Ortodoxe Române, Sibiu, 2002, p.10.

76
b) Căsătoria propriu -zisă – se încheie ketubah și se rostesc binecuvântările religioase.
Contractul de căsătorie stipulează suma de bani pe care bărbatul trebuie să o plătească
miresei în caz de divorț.390
ו יְּבִא ֶׁ֣הָּׁ יִצְּחָָּׁ֗ק הָּׁאֹ֙הֱלָּׁה֙ שָּׁרֶָּׁׁ֣ה אִמִֹ֔ו ו יִק ִ֧ח א ת־רִבְּקָָּׁ֛ה ו תְּהִי־לֶֹ֥ו לְּאִשִָּׁ֖ה ו י אֱהָּׁב ִּ֑הָּׁ ו יִנָּׁחֵֶּ֥ם יִצְּחִָּׁ֖ק ַאחֲרֵֶּ֥י אִמָֹֽו

(Vaibieha ițhak haohela sarah imo et ־ribekah vatehi ־li leișah vaieehabeha vainahem ișhak ahari imo )
Și a dus -o Isaac pe Rebeca în cortul mamei sale, Sarra; a luat -o pe Rebeca de soție și a iubit -o; și a
regretat Isaac după mama lui. (Facerea 24,67)

Societatea israelită a cunoscut 5 tipuri de căsătorii: monogamă, bigamă, poligamă,
endogamă și exogamă. Căsătoria monogamă a ocupat locul fruntaș ca urmare a dezavantajelor
pe care le presupunea căsătoriile bigamă sau poligamă la care se pretau doar bărbații cu
situație financiară remarcabilă și cu poziții soc iale influente (II Regi 3, 2 -5; II Cronici
11,12,13,21,24; III Regi 11,3; 20, 3 -7; IV Regi 21,15). Căsătoria bigamă – practicată și de
patriarhii Vechiului Testament care aveau câte 2 -3 femei (Avraam, Iacob). Chiar dacă tradiția
rabinică a încercat să just ifice recurgerea la acest tip de căsătorie ca fiind în afara Legii
mozaice, explicația logică și umană se referă la starea de confort fizic adusă de bunăstare ca
intrigă în procesul de încălcare a moralității.391 Căsătoria poligamă – presupunea un număr
enorm de incoveniente la care se adăuga disprețul dintre soții în lupta pentru supremația
respectului și afecțiunii soțului (I Regi 1; Facerea 16, 4 -5; 30,1). Căsătoria endogamă –
specifică poporului evreu și se definește ca unire matrimonială dintre un bărb at și o femeie din
același clan, trib sau seminție. Justificarea acestui tip de căsătorie constă în conservarea
intactă a credinței în Yahwe, a moralității ce o impunea aceasta și a eliminării oricărei
posibilități de contaminare a legii inspirate de Dumne zeu cu practicile și obiceiurile păgâne
ale locuitorilor din Canaan (Deuteronom 7,3). Căsătoria exogamă – exclusă prin excelență în
cazul poporului biblic dar a fost practicată în anumite contexte (Numeri 31,14 -15;12,1 ;Ezdra
10,11 ). S-a recurs la acest t ip de căsătorie doar pentru ca poporul ales să se perpetueze în
exilul babilonic. Un alt tip de căsătorie care se numără printre cele excluse este căsătoria
între rude . Conform Levitic 18, 6 -17, 20 este oprită unirea dintre rude din motive genetice
până la gradul al patrulea . Rațiunile exogamiei promovată în toate sisteme le de drept mode rne
sunt de natură morală și medicală.392 Căsătoria în linie directă este oprită atât de dreptul

390 Lavinia și Dan Cohn -Sherbok, Introducere în iudaism , traducere de Marcel Ghibernea, Editura Hasefer,
București, 2000, p.176.
391Pr.prof.dr.Petre Semen, Importanța familiei în Vechiul Testament , în Teologie și Via ță, nr.5 -8, 2009
(LXXXXV), p.31.
392 Emese Florian, Dreptul familiei , Editura C.H.Beck, București, 2006 , p,31.

77
mozaic, cât și de dreptul roman și bizantin.393 Psihologia familiei și studiul a cesteia s -a impus
ca o soluție la problemel e conjugale din epoca modernă. În pofida acestui detaliu,
preocupările pentru reușita conjugală par să fie foarte vechi. Problematica sistematizării și
organizării vieții de familie, precum și consecințele ei de natură funcțională a progresului
rolurilor masculine și feminine apar în lucrările gânditorilor antici. Preocuparea pentru reușita
familială, anticipând ceea ce mai târziu, într -o formă sau alta, avea să se numească sfat și
terapie conjugală, apare încă di n antichitate. ,,Vechii evrei prescriau o variantă de conduită
ritualică, care, dacă era urmată, putea duce la o căsătorie fericită”.394 Membrii unei familii se
simțeau într -adevăr a fi același os și aceeași carne; iar a avea același sânge înseamnă a avea
același suflet.395 În ceea ce privește problemele copiilor născuți din căsătoriile mixte,
schimbarea suferită de halaha constituie literamente o revoluție față de învățămintele care se
degajă din practicile atestate de Biblie până în epoca celui de -al doilea t emplu.396 Nunta la
vechii evrei nu avea însemnătate religioasă ci era un act pu r civil. Logodna se presupune a fi
înfrumusețată cu partea religioasă deoarece se profera numele lui Dumnezeu la care se referă
profetul Maleahi când vorbește despre femeia legăm ântului (2,14). În Pildele lui Solomon
căsătoria poartă numele de legământ cu Dumnezeu (2,17). În ceea ce privește partea de
încheiere a unui act matrimonial există doar două mărturii atestate: prima își are sorginte într –
o colecție iudaică (Elephantine) ș i se rezumă la o sintagmă de final pe care o zice soțul: Ea
este soția mea și eu sunt soțul ei începând de astăzi, pentru totdeauna! ; cea de a doua sursă se
referă la tatăl Sarei care îi zice lui Tobit: tu ești fratele ei și ea este sora ta (7,11). Tăblițe le de
la Nuzi au explicat faptul că evreii se foloseau de apelativele frate/soră pentru soț/soție pentru
a se proteja social de alte culturi. În epoca Egiptului clasic, soții ( foarte caracteristic pentru
poezia de dragoste egipteană este faptul că cei doi iubiți își spun frate și soră cu toate că nu
poate fi vorba câtuși de puțin de o căsătorie sau o dragoste erotică intre frate și soră. Este
vorba mai curând de o metaforă )397. În concluzie, toate clasele sociale se foloseau de aceiași
termeni (soră/frate) în semn de manifestare afectivă a sentimentelor.398

393 Constantin Rus, Familia creștină , Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2013, p.84
394 Iolanda Mitrofan, Cuplul conjugal – armonie și d izarmonie , Editura Științifică și Enciclopedică, București,
1989, pp.14 -15.
395 Daniel -Rops, La vie quotidienne en Palestine au temps de Jésus , Paris, 1961 apud pr.dr.Mihoc, Taina
căsătoriei și familia creștină în învățăturile marilor Părinți ai Bisericii di n secolul IV , Editura Teofania, Sibiu,
2004, p.17.
396 Mireille Hadas -Lebel/Esther Starabinski -Șafran, Incursiuni în iudaismul antic , traducere de Horia Aramă,
Editura Hasefer, București, 2005, p.286.
397 Daniel Constantin, Civilizatia Egiptului Antic , p.230.
398 Christiane Desroches Noblecourt, Femeia în vremea faraonilor , Editura Meridiane, București, 2002, p.205.

78
אִמְּרִי־נִָּׁ֖א אֲחֶֹׁ֣תִי אִָּּׁ֑תְּ׃
(Imeri־na ahoti at )
Spune,te rog,că ești sora mea. (Facerea 12,13)

În esență, este vorba despre un obicei înrădăcinat în Mesopotamia în care soții, prin
liber consimțământ, se puteau adopta. Logodna consta într -o promisiune solemnă de căsătorie
sub formă de jurământ. Întrucât tinerele nu ajungeau la o dezvoltare fizică maximă, cele mai
multe dintre ele se confruntau cu sterilitatea prelungită. Între logodnă și actul matrimoni al
propriu -zis exista o perioadă de 1 an, timp în care familiile celor doi tineri aranjau cele
necesare pentru viitoarea familie. Întrucât logodna echivala cu căsătoria, aceasta se dizolva
doar prin divorț. Ambii soți erau conștienți de importanța educați ei copiilor iar demersul
acestora se focaliza pe însușirea poruncilor lui Moise (Ieșirea 10,2;12;26;13,8; Deuteronom
4,9;32,7). Un exemplu negativ al neglijării educației propriilor fii a fost cazul preotului Eli
care a permis păcatul desfrânării (Levitic 9,24). Chiar dacă femeia nu s -a bucurat de aceleași
drepturi ca și bărbatul, aceasta a găsit scăparea în credința de a sluji lui Yahwe, riscându -și
chiar și viața pentru poporul lui Dumnezeu. Vechiul Testament pare imparțial în a creiona
portrete morale al e diferitelor tipologii feminine. Fără îndoială, în istoria poporului evreu au
existat femei care și -au sfidat condiția. Au existat cazuri în care femeia a fost iubi tă,
respectată și prețuită ca un egal al bărbatului. Deși avea o situație umilitoare în so cietate,
statutul ei se schimba în familia în care alege să viețui ască după cuvântul lui Dumnezeu.
Existența unei gradualități a sfințeniei în care se regăsește familia se datora clasificării în
funcție de criteriile sfințeniei vieții, a spațiului și a tim pului.399 Ca exemple demonstrative a
celor precizate, enunțăm cazul Sarrei, tipologia femeii frumoase la chip (Facerea12,11), plină
de calități morale, dedicată soțului și familiei (Facerea 12,5)400, Rebecca (Facerea 24,16),
Rahila bine alcătuită la trup și fr umoasă (Facerea 29,17) Ana (I Regi 1,15 -17), Deborah
(Judecători 4,15 -24), Hulda (II Cronici 34, 22 -27), Iaela ( Judecători 4,18 -22), Iudita (8, 2 -4),
Estera (2,7), Rut (1,16). Relațiile dintre Avraam și Sarra, Isaac și Rebecca, Iacov și Rahila pot
fi considerate modele pentru orice soț și soție. Sarcina principală a femeii este aceea de a se
ocupa de treburile casei împreună cu soțul, precum Sarra și Avraam : ea frământa pâinea , el
înjunghia animalele . Ei se ajută reciproc adică amândoi împart osteneala, ca să împartă și

399 Alexandru Șafran, Israel și rădăcinile sale. Teme fundamentale ale spiritualității evreiești , traducerea de Țicu
Goldenstein, Editura Hasefer, Buc urești, 2002, p.299.
400 Marin Bocian, Dicționar enciclopedic de personaje biblice , traducerea de Gabriela Danțiș, Editura
Enciclopedică, București, 1996, p.380.

79
bucuria .401 Iacov este excepția de la regula strămoșească în care se preciza că bărbatul trebuie
să-și ia soție pentru a o stăpâni. El vede în Rahila o completare a bărbatului care nu -și poate
îndeplini singur rostul în lume.402 Trebuie sublinia t faptul că menirea femeii era aceea de a da
naștere de prunci, în special de băieți, pentru a se bucura de un mare respect din parte a soțului
și a copiilor. V iața de familie a fost mediul cel mai adecvat de formare a tinerei generații în
spiritul adorării lui Dumnezeu și a iubirii aproapelui.403 Cărțile lui Solomon elogiază femeia
virtuoasă în antiteză cu cea care se abate de la cărările vieții. Portretul femeii ideale, din punct
de vedere moral, poartă imaginea celui extras din Pilde și Eclesiast. Aceasta t rebuie să fie
posesoarea următoarelor calități:
1. Înțelepciunea (חָּׁכְּמִָּׁ֖ה – hocmah ) – femeia înțeleaptă povățuiește și dă sfaturi pline de
dragoste: Pilde 5,3; 12,4; 14,1; 31,26; 26,15; Eclesiast 7,11; 10,1.404
2. Hărnicia ( מִפְּרִֶׁ֣י יָּׁד ִּ֑יהָּׁ – mifri iadeha ) – ea trebuie să muncească cu bucurie pentru întreaga
familie: Pilde 19,15; 20,4; 31, 11 -17, 29,31.
3. Milostenie ( חִָּּׁ֑ס ד – hased) – ea întinde mâna spre cel sărman și brațul spre cel în necaz:
Pilde 31,20; 11,7; 21,21; 14,21; 20,28.
Din toate acestea rezultă că morala creștină promovează menirea primordială a
femeii care ,,nu trebuie să se rezume doar la activitățile casnice cu singura remarcă ce face
referire la profesiunea acestuia de a nu o împiedica și de a nu o sustrage de la rostul ei ”.405
Femeia evreică av ea privilegiul ca în cadrul gospodăriei să îndeplinească rolul de sacerdot406
printr -un ritual de câteva minute prin rostirea unei binecuvântări. Pe lângă raportul de
subordonare față de soț, societatea israelită a cunoscut și femei care au captat atenți a publică.
Deborah, profetesă ( Judecători 4,4; 4,15-24) și femeie -judecător ( Judecători 4,5) reușește să -și
salveze poporul sub domnia regelui Iabin al Canaanului. Prin caracterul său dovedește că
femeile puteau fi capabile să aibă aceleași calități ca și bărb ații. Hulda (II Cronici 34, 22 -27;
29,33) întruchipează ceea ce ar trebui să fie o bună învățătoare, transmițând nu doar
informații ci și un mesaj moral. Iaela (Judecători 4, 18 -22), Iudita și Estera (2,7; 4,16, 5,2;

401 Sfântul Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a II -a, Omilii la Facere, vol. II, traducere, int roducere, indici și note
de Pr.D.Fecioru, în PSB, vol. 22, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1989, p. 86.
402 Pr.conf.dr. Petre Semen, Familia și importanța ei în perioada Vechiului Testament, în Familia creștină azi,
Editura Trinitas, Iași, 1995, p. 10.
403 Ibidem , p.17.
404 Pr.Teodor Cios, Biblia în contextul vieții, lexicon și concordanță biblică , Editura Emia, Deva, 2001, p.283.
405 Arhid. Prof. dr. Ioan Zăgrean, Chipul moral al femeii în scrierile lui Solomon în co ntextul concepției iudaice
despre femeie , în Mitropolia Ardealului , nr. 4 -6, 1981( XIV), p. 288.
406 Geoffrey Wigoder, Enciclopedia iudaismului , traducere de Radu Lupan și George Weiner, Editura Hasefer,
București, 2006, p.641.

80
5,6) s -au bucurat de toată prețuirea c ontemporanilor lor, devenind eroine naționale. Dintre
toate femeile remarcabile din Vechiul Testament, întruchiparea supremă a curajului și a
bărbăției este văduva din Sarepta Sidonului (III Regi 17, 9 -16) care l -a găzduit pe Ilie în casa
ei: ,,iar dacă vr eți să învățați care e măsura desăvârșirii, însușiți -vă această pildă. Căci ce
poate fi mai bărbătesc decât această femeie care a înfruntat cu tărie nebiruită atât tirania firii,
cât și silnicia foamei și amenințarea cu moartea, dovedindu -se mai puternică decât toți? Să vă
spun un lucru un lucru uimitor și paradoxal? Prin ospitalitatea ei, această femeie a dăruit mai
mult decât părintele nostru Avraam”.407 În societatea evreiască au existat variațiuni ale
condiției femeii în funcție de epocă și de context. Fe meile excepție nu trebuie să creeze iluzii:
statutul biblic este subliniat și marcat de un caracter secundar și de supunere. Aceasta este
exclusă din sfera politică deoarece înainte de toate este fiică, soție și mamă, limitată la
universul casnic.408 Termenul evreiesc folosit în general pentru casă, bet av409, ce se traduce
prin casa tatălui , accentuează faptul că tatăl era capul familiei.410 După m omentul încheierii
căsătoriei tânăra era încredințată viitorului ei soț pe care -l va numi de acum ba’al, adică
stăpâ n.411 Familia era indisolubil legată și de proprietatea funciară.412 Cu toate acestea, femeia
avea un rol esențial în cadrul familei fiind stâlpul de bază al societății iudaice. Munca
specifică bărbaților și femeilor a fost caracterizată de un fel de independe nță.413 Chiar dacă ea
era privită ca având o condiție umilitoare, ea dovedește contrariul, căci lucrurile pe care le
făcea nu erau deloc umilitoare. Ea era cea care se ocupa de gospodărie, de copii, ea era „în
centrul tuturor activităților casnice” .414 Aportul femeii evreice la viața economică a familiei se
concretiza în grija față de turmele de oi (Facerea 29, 6 -9), căratul apei de la izvor (Facerea 24,
11-16; I Regi 9, 11) sau strânsul spicelor în urma secerătorilor (Rut 2, 2) .415 Ea pregătea hrana
pentru famil ie, dar participa și la muncile grele ale câmpului . De asemenea, torcea lâna și o
țesea pentru necesitățile casei, iar surplusul îl valorifica sporind astfel starea materială a
familei (Pilde 31, 24; Tobit 2, 11 -14).

407 David C.Ford, Femeia și bărb atul în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur, traducere din limba engleză de
Luminița Irina Niculescu, Editura Sophia, București, 2004, p.183.
408 Jean-Christophe Attias, Esther Benbassa, Dicționar de civilizație iudaică , traducere de Șerban Velescu,
Editura Univers Enciclopedic, Larousse, 1997, p.128.
409 Are înțelesul de familie extinsă. Familia este definită însă și plecând de la circumscrierea ei într -o anumită
locuință ( bayt, sukka, miskkan, ohel ) – cf. Alexandru Mihăilă, op.cit ., p.201.
410 Miriam Feinberg Vamosh, op. cit. , p. 5.
411 Pr.conf.dr. Petre Semen, art. cit., p. 11.
412 Carol Meyers, The family in Early Israel , in Families in Ancient Israel , Kentucky: Westminster John Knox,
Louisville,1997, p.24.
413 Ibidem , p.27.
414 Miriam Feinberg Vamosh, op. cit. , p. 5.
415 Pr.conf.dr. Petre Semen, art. cit., p. 11.

81
Căsătoria de levirat (yibbum ) este o uniune între văduva fără copii și fratele soțului
decedat. Urmașii biologici vor fi considerați ca fiind copiii biologici ai defunctului.416 În
perioada rabinică halitza devine procedura preferată în rândul evreilor palestinieni417 deși,
sursele post -talmudice discută despre o constrângere su b formă de intimidare .418 Levirat ul a
luat naștere din dorința de a continua numele celui decedat care nu a avut copii. Termenul
levirat provine din latinescul levir (fratele soțului ). De aici reiese obligația fratelui soțulu i
decedat de a se căsători cu văduva fără copii sau de a o elibera pentru a se recăsători (cazul lui
Tamar (Facere 38) și a lui Rut (4)). Văduva ( ievama) și fratele defunctului ( iavem /levir) se
puteau căsători (Deuteronom 25,5 -6). Episodul Iuda și Tamar (F acerea 38) atestă vechimea
obiceiului la israeliți. Deosebirea constă în procedeul numit halitz a (de la verbul halaț din
ebraică = a descălța ). În Deuteronom se descrie acest ritual prin care cei doi sunt scutiți de
această obligație. În prezența bătrânilo r cetății, văduva își somează cumnatul și dacă acesta
este decis să o refuze, ea își scoate papucul din piciorul drept și scuipă în fața lui. Sandale le s-
au purtat în Palestina din cele mai vechi timpuri, deși persoanele obișnuite sunt, în general,
reprezentate cu picioarele goale. Pantofii au fost, de asemenea, de o importanță simbolică, așa
cum poate fi văzut din practica juridică de prezentare a pantofului pentru a confirma în mod
public renunțarea drepturilor în cazul căsătoriei de levirat (Deuteronom 2 5, 9; Ruth 4, 7).
Frații lui Iosif au cumpărat pantofi din banii vânzării lui Iosif.419 În Enciclopedia Talmudică,
halitza (ceremonia efectuată în locul procedurii leviratului) este prezentată în cel mai mic
detaliu, sub două forme ( hanaal – alegerea pantofu lui potrivit pentru ceremonie și hanaal
halitzat – îndepărtarea adecvată a pantofului). În definirea termenului și a conceptului, există
două opinii pe care evreii o au despre halitza. În timp ce unii o definesc ca tranzacție, alții o
văd ca pe o eliberare a văduvei din situația văduviei. În ceea ce privește pantoful în halitza,
legile sunt atât de complicate încât necesită prezența unei instanțe speciale.420 Îndepărtarea
pantofului a fost considerată o formă de rușine. Halaka a interzis căsătoria de levirat pentru a
evita pericolul unui abuz care substituie haliza.421 Pantoful are sensuri diferite în contexte
diferite. În cartea Rut (4,7) are înțelesul de tranzacție. Profetul Amos (2,6) face referire la
pantof ca element social, fără implicare socială.

416 G. Robina Quale, A History of Marriage Systems , CT: Greenwood Press, Westport, 1988, p.60.
417M.Bekharot, Michael Satlow, Jewish Marriage in Antiquity, Princeton University Pre ss, Princeton, 2001,
pp.186 -189.
418 Howard Tzvi Adelman, Jewish Women and Family Life, Inside and Outside the Ghetto , in The Jews of Early
Modern , John Hopkins University Pres, Baltimore, 2001, pp.158 -161.
419 Louis Ginzburg, Legends of the Jews , Volume II, Simon and Schuster, New York, 19 56, p.18.
420 Jacob Chinitz, The role of the shoe in the bible , în Jewish Bible Quaterly , Vol. 35, nr. 1, 2007, p.42.
421 Ibidem , p.42.

82
Văduva n u se putea recăsători pâ nă când nu se îndeplinea halitz a. Legile privitoare la
levirat sunt expuse pe larg în tratatul talmudic Ievamot . Leviratul nu are loc decât în caz ul
unei văduve complet lip site de urmași. După decesul so țului, văduva și cumnatul sun t uniți
printr -o legătură ( zica) juridică. Femeia dobândește atunci statutul de șomeret iavam sau
halitz a, pe parcursul unei perioade scurte de 3 luni. Din punct de vedere juridic, văduva și
cumnatul nu sunt obligați să facă nuntă deoarece sunt legați prin zica. Rabinii Talmudului au
simțit totuși nevoia de a introduce o imitație de ceremonie nupțială ( maamar ).422 Talmudul se
referă și la problema locuinței acesteia. Conform unui obicei antic, văduva trebuia să întoarcă
la casa tatălui său. Mai târziu însă, o vedem trăind împreună cu familia defunctului sau în casa
soțului decedat. Ca tutore al copiilor, trebuie să dea socoteală tribunalului local de toate
cheltuielile făcute pentru hrana și îmbrăcămintea copiilor.423
ו יֵֹ֤אמ ר יְּהּודָּׁה֙ לְּאֹונִָּׁ֔ן בָֹ֛א א ל־אֵֶּ֥ש ת ָאחִִ֖יָך וְּי בֵֶּׁ֣ם אֹתִָּּּׁ֑ה וְּהָּׁקֵֶּ֥ם ז ִ֖ר ע לְָּאחִָֽיָך
(Vaiomer iehuda leonan bo el ־eșat ahik veiaben itah vehakem zera leabik )
Și i-a zis Iuda lui Onan: mergi la soția fratelui tău pentru levirat și ridică sămânță fratelui tău.
(Facerea 38,8)
Scoaterea sandalei menționată în Rut 4,8 a fost explicată prin ridicarea piciorului adică
eliberarea proprietății. Dublul scop al leviratului se poate observa tot în cazul lui R ut:
continuarea familiei sale ( 4,10) precum și sprijinirea văduvei și a familiei sale (4, 13 -15).
Acest tip de căsătorie avea dezavantaje precum: refuzul de a avea copii cu văduva fratelui
(Facere 38, 8 -9) și rivalizarea dintre levir și moștenitorul fratelui decedat.
Femeia evreică putea fi pasibilă oricând de situația indezirabilă a văduv iei.
כָּׁל־ַאלְּמָּׁנֶָּׁ֥ה וְּיָּׁתִֹ֖ום ֹלֶ֥א תְּע נָּֽון
( nma aaa K tai lma am la KoK)
Pe orice văduvă și orfan să nu -i umilești.
(Ieșirea 22,21)
Legea mozaică cuprindea o serie de precepte prin care i se asigura femeii, inclusiv
văduvei, o minimă protecție so cială (Ieșirea 22,22; Deuteronom 24, 19 -21; 10,8; Isaia
1,17,23; Ieremia 7,6, 22,3). Ea avea nevoie de două lucruri: protecție împotriva exploatării și
ajutor în caz de necesitate. În mod normal de aceste lucruri se ocupa soțul femeii. În scrierile
Vechiului Testament se amintesc și văduvele bogate. Printre acestea se numără: Abigail (I
Regi 25,24) care după moartea soțului ei vine însoțită de 5 slujnice la David; mama Micăi
(Judecători 17,1 -4) avea avere personală 1000 de monede de argint; Noemina vinde
proprietatea soțului (Rut 4,3); Iudith (8,7) era bogată în aur, argint, robi, roabe, vite și țarini.

422 Enciclopedia iudaismului , pp.400 -401.
423 Ibidem , p.710.

83
Văduva p utea beneficia de protecție civilă în cazul calomnie (Ieșirea 22,21; Deuteronom
10,18; 27,19; Isaia 1,17,23; 10,2; Ieremia 7,6; 22,3; Maleahi 3,5). Î n textele hitite apare un
corespondent al termenului văduvă în cazul soției lui Tutankamun care se autointitulează
wannumiyas . Alemanah (ַאלְּמָּׁנֶָּׁ֥ה) este termenul pentru a desemna pe femeile măritate a căror
soț a decedat (Ieșirea 22,23). Copiii rezultaț i din actul matrimonial purtau numele de yethonim
(Ieșirea 22,23).424 Legea leviratului se aplica în cazul în care cel decedat nu a lăsat niciun
urmaș de parte bărbătească (Deuteronom 5,5). ,,Acest tip de căsătorie era cunoscut și la alte
popoare și avea ca scop asigurarea descendenței familiale și rămânerea văduvei în sânul
familiei celui răposat”.425 Văduvia putea fi înțeleasă ca o stare civilă asemănătoare din multe
puncte de vedere, comună multor popoare mundane. La egipteni, văduva ducea o viață
retrasă. C ele mai multe dintre ele aveau o situație materială suficientă cât să le permită
satisfacerea necesităților. Spre deosebire de văduva evreică, văduva egipteană știa să i se facă
respectate drepturile la moștenire. Ea intra în posesia tuturor bunurilor răpo satului soț. În
cazul în care aceasta nu avea copii, putea să adopte și să le lase moștenirea printr -un
testament. Pentru că situația văduvei era diferită de la caz la caz, cea mai gravă postură în care
se putea afla era aceea în care nu avea un fiu să o î ntrețină sau nu putea contracta o altă
căsătorie.426 Se știe că văduva nu putea fi moștenitoarea averii soțului ei (Numeri 27, 8).
Profetul Ilie merge în Sarepta Sidonului pentru a împlini cererea lui Yahwe și descoperă în
casa văduvei precizate în cartea I Regi 17, situația cruntă a unei tinere văduve și a fiului ei
care trăiau într -o sărăcie lucie. Se observă intervenția specială a lui Yahwe pentru a scăpa pe
văduvă din impasul lipsurilor materiale. Singura soluție aflată la dispoziția văduvei era
întoarcerea la casa tatălui său, fără obligația de a fi întreținută de acesta, excepție de la regulă
fiind doar fetele de preot. Legea mozaică se poate caracteriza ca fiind umanistă în cazul
văduvelor. Acestea beneficiau de ajutorul celor înstăriți care le permite a să strângă spicele
rămase în urma secerișului (Deuteronom 24,17) și a fructelor (Deuteronom 24, 19 -21). În
cazul văduvelor care considerau că cele expuse mai sus sunt insuficiente pentru un trai
normal, acestea recurgeau la ceea ce Scriptura numește deca dență morală (I Regi 17,12).
Interesant este faptul că profeți precum Isaia (1,17), Ieremia (7,6) și Maleahi (3,5) au apărat
reputația acestora atunci când acel minimum minimorum nu a fost respectat pentru a le
asigura traiul zilnic. Dacă prostituția (Face re 38, 14) sau concubinajul nu reprezinta o

424Widow în Theological Dictionary of the Old Testament , G.J.Botterw eck/H.Ringgren, vol.1, Verlang
W.Kolhammer GMBH Stuttgart, W.Germany, 1974, pp.285 -291.
425Mariage în Dictionnaire Encyclopedique de la Bible , Brepols, 1987, p.734.
426 Conf.dr.pr.Petre Semen, Arheologie biblică în actualitate , Editura Mitropoliei și Bucovine i, Iași, 2008, p.82.

84
alternativă, consacrarea întregii vieții activității de la templul sfânt (Psalmul 65, 6) era cea mai
bună soluție. Femeia evreică a rămas fidelă imaginii liniilor sociologice tradiționale. Acest
fapt se datorează și rabinilor care s -au luptat să mențină un status quo cu orice risc. Au limitat
contactul social dintre bărbat și femeie pentru a elimina orice intenție imorală. Adăugăm listei
reglementările stricte ale modestiei îmbrăcăminții și comportamentului . ,,Cel mai simplu si
cel mai evident mod de a face acest lucru a fost de a păstra femeia în cazul în care ea a fost
întotdeauna, acasă, pentru că eforturile sale eficiente ar elibera pe soțul ei să -și îndeplinească
îndatoririle sale eti ce și religioase în afara casei”.427 Văduva era protejată de legi care îi
garanta protecție în societate. Intenția societății a fost de feri pe văduvă din situații similare
abuzului.428 Almatu era termenul consacrat pentru văduvă. Termenul implică o semnificație
socială suplimentară429 care demonstrează că almatu este termenul legal pentru văduvele
independente economic. În ciuda acestor dovezi, utilizarea lui almatu nu este consecventă de
la o perioadă la alta. De exemplu, perioada babiloniană utilizează acest termen doar pentru
femeile sărace, fără sprijin financiar din partea familiilor lor. În cazul în care văduva nu a avut
o înțelegere financiară care putea servi drept stimulent pentru a obține o căsătorie la egalitate
cu primul ei soț, nu avea ca soluție decât prostituția.430 Această s ituație era suficient de
periculoasă deoarece nu presupunea încheierea unui contract de căsătorie. Dacă un bărbat
divorța de o văduvă, acesta nu o despăgubea pecuniar decât dacă aveau cel puțin doi ani de
coabitare. Pur și simplu există prea multă variație în înregistrarea cuneiforme, pentru a face
mai multe generalizări cu privire la soarta văduvelor. Cele tinere se puteau recăsători, fără
îndoială. Văduvele înaintate în vârstă mergeau să locuiască cu fii lor adulți sau într -o casă
care făcea parte din zes trea ei. Complexitatea cadrului legal și factorii sociali fac din acest
lucru un aspect deosebit de dificil al familiei antice. Astăzi, Israelul este o țară mică, marcată
de diversitate culturală, populată cu valuri de imig ranți din 70 de țări din lume. ,,Este o țară cu
un amestec de populații evreiești și arabe și se caracterizează prin existența mai multe limbi, a
unor modele familiale tradiționale. Este o națiune influențată de cultura occidentală existentă,
împreună cu patrimoniul Orientului Mijlociu. Î n discutarea tendințelor majore și a modelelor
de familii din Israel, exiastă un hibrid comparativ adoptat: o perspectivă verticală, care

427 Judith Hauptman, Images of women in the Talmud , in Religion and Sexism: Images of woman in the Jewish
and Christian Tradition , Simon and Schuster, New York, 1974, pp.208 -209.
428 J.N. Postgate, Taxation and Conscription in the Assyrian Empire , Pontifical Biblical Institute, Rome,1974,
pp. 363 -367.
429 Karel van der Toorn, From Her Cradle to Her Grave: The Role of Religion in the Life of the Israelite and the
Babylonian Woman , Sheffield: JSOT Press, 1994, p. 134.
430 Karel van der Toorn, Torn Between Vice and Virtue: Stereotypes of the Widow in Israel and Mesopotamia ,
p.22.

85
analizează schimbarile modelelor familiale pe parcursul ultimelor cinci decenii (adică, de la
înființarea Statului Isr ael în 1948), precum și o perspectivă orizontală, care examinează
diferite modele de familie din Israel, la momentul actual. Aceste două linii de analiza
evidenția schimbările din ultimele cinci decenii: israelienii se căsătoresc mai târziu,
divorțează mai mult, iar în medie având un număr mai mic de copii. Pe ansamblu, cu toate
acestea, familia în Israel continuă să fie puternică, centrală, și mai stabil decât în țările cele
mai industrializate. Înainte de a lua în sus ambele linii de analiză, o scurtă d escriere este
prevăzută pe caracteristicile țării și oamenii săi ”.431 Mitul egalității dintre bărbați și femei
(kibutz) care a însoțit mișcarea sionistă și formarea statului Israel a fost caracterizat printr -un
angajament radical de a maximiza relația. Obiec tivul explicit a fost libertatea femeii pentru a
deveni o forță de muncă în viața social ă a kibbutzului. În primele zile ale mișcării kibbutzului
femeile aveau funcții de conducere în guvern și active în domenii de muncă masculine
(agricultura, industria ș i utilajele). În ciuda acestor schimbări, situația femeii s -a schimbat,
majoritatea dintre ele s -au rezumat a lucre în domeniul educației și a serviciilor de pe piața
internă.432
II.2. Maternitatea – vocație și binecuvântare

Maternitatea pare să facă part e din categoria subiectelor populare, profund comentate,
discutate și inepuizabil interpretate. Despre această etapă din viața femeii, comentatorii biblici
moderni afirmă despre femeile evreice din timpurile biblice că își petreceau în medie 2 treimi
din viață născând copii și crescându -i, în comparație cu numai o șeptime cât acordă acestei
activități femeia din ziua de azi (Facerea 3,16; 11,30;16,2;18,13;21,8,12,14,18 -20,23; 29,31;
30,1-3,22,26; Ieșirea 2,3,4,6,8,10;4,20;10,9;10,24,26,37;20,5;21,4,5;21,4,2 2,24;34,7;Levitic
18,21;20,2 -4; Numeri 5,28;11,12;14,18;16,27; Deuteronom 4,9,25,40;5,9,29;11,2,21;12,25;
Iosua 4,6,21;5,7;6,21;8,35;14,9; Judecători 8,20;13,3;12,24;18,21;21,10; Rut 4,15,16; I Regi
1,2,24,25,27;3,8;4,21,8,5; II Regi 6,23;12,3,18,19,21,22; 15,22; I Cronici 2,18; 8,8;9,23; Ezdra
8,21;10,1,3,44; Neemia 5,5; Iov 3,16;17,5;21,11; Isaia 3,4,12;7,16;8,54,18;10,19; Ieremia
1,6;2,9;3,19) . În străvechiul Orient, legătura mamă -fiu avea o deosebită însemnătate, legătura
cu familia mamei fiind prioritar ă (ascensiunea lui Abimelec s -a datorat mamei sale din
Sichem (Judecători 9,1 -6)), mamele din Vechiul Testament făceau tot ce considerau necesar

431 Yoav Lavee, Ruth Katz, The Family in Israel: Between Tradition and Modernity , în Marriage & Family
Review , Vol. 35(1/2), Israel, 2003, p. 193.
432 Ibidem , p.207.

86
pentru a -și promova fiii: Rebeca l -a înșelat pe bătrânul Isaac care era orb pentru a -l
binecuvânta pe Iacob în locul lui Esau (Facere 27, 5 -13), Sarrah a aranjat succesiunea
propriului său fiu prin alungarea lui Agar, Batșeba îl susține pe Solomon ca rege în locul lui
Adonia (II Regi 11,12). La polul opus, problema cea mai gravă cu care se putea confrunta o
femeie căsătorită era sterilitatea (infertilitatea).
וְּשָּׁר י֙ אֵֶּׁ֣ש ת ַאבְּרִָּׁ֔ם ֹלֶ֥א יָּׁלְּדִָּׁ֖ה לִֹּ֑ו
(Vesarai așet abram lo iadelah lo
Și Sarai, soția lui Avraam, nu năștea deloc.
(Facerea 16,1a)

Ideea că descendenții erau un dar al lui Dumnezeu ( Psalmi 112,9; 126,3 -5; 127, 3 -4)
era mai mult decât o noțiune poetică. Existența adopției la poporul evreu a frapat pe
cercetătorii biblici. Încă o dovadă în plus că femeia evreică își dorea cu orice preț să devină
mamă și era întotdeauna deschisă compromisurilor care o ajutau să -și îndeplinească dorința (
Micol, fiica regelui Saul, a adoptat cei 5 copii ai surorii sale, Merob: și regele i -a luat … pe cei
5 fii ai lui Micol, fiica lui Saul (II Regi 21,8) intră în conflict cu Micol care nu a avut copii (II
Regi 6,23) ).433
O soție fără copii (I Regi 1,6) era lăsată pradă umilinței și batjocurii. Talmudul susține
pe soțul fără copii să divorțeze de soția sa după 10 ani dacă aceasta nu năștea. Totuși, în
tratatul mișnaic este prevăzut un amendament în favoarea femeii și în atenția soțului care
trebuia să ofere soției o serie de bunuri stipulate în Ketubah întrucât nu exista o dovadă clară
că ea era cauza sterilității. Despre femeile însărcinate se știe că erau protejate, fapt înțeles din
atenția acordată rănilor suferite în t impul unor bătăi între bărbați (Ieșirea 21, 22 -25). Rănile
puteau fi de natură fizică sau psihică ( cazul fiicei preotului Eli care a fost răpusă de durerile
nașterii după ce a auzit că a fost luat chivotul, iar soțul și tatăl ei au murit (I Regi 4, 20 -21)).
Asocierea durerii cu nașterea este menționată prima dată în Facere 3,16. Femeile nășteau434
așezate pe un scaun sub formă de potcoavă (Ieșirea 1,16) sau stând înghemuite (I Regi 4,19;

433 Walter -Jorg Langbein, Lexiconul erorilor biblice , traducere de Silviu Danai, Editura Paralela 45, Pitești,
2003, p.84.
434 Medicina egipteană a înregistrat de -a lungul istoriei multiple succese (descoperiri) științifice. Pornind de la
ideea că inima este centrul m otor al organismului, medicii egipteni au găsit remedii pentru diferite boli anatomo –
fiziologice, endeme, congestia, pneumonia, tuberculoza pulmonară, durerile de dinți, migrenele, conjuctivita
granuloasă, trahomul, leucomul, cataracta, heremalopia. Medicu l grec Dioscorides (40 -90 d.H.) și medicul
persan Avicenna (980 -1037 d.H.) au făcut cercetării pe corpuri mumificate provenite din Egipt și au descoperit
că pudra rezultată din măcinarea corpurilor are efect în procesul de vindecare a unei mari varietăți d e boli,
inclusiv paralizia (Joyce Tydesley, Egipt – redescoperirea unei civilizații pierdute , traducerea de Gabriela
Tănase, Editura Rao, București, 2007, p.41.). De un real succes în tratarea bolilor se bucura latura ginecologică a
medicinei. S -au descope rit metode igienice pentru momentul nașterii, medicația și tratarea unor afecțiuni uterine
(prolaps, metrite) și a unor boli mamare. În cazul plăgilor și a fracturilor de oase erau administrate tampoane
vegetale și fâșii de pânză pentru izolarea plăgilor, atele de lemn sau bandaje ( N.Branga, În lumea faraonilor ,
Editura Științifică și Pedagogică, București, 1990, pp.86 -87.).

87
Facere 30,3; Iov 3,12). Nașterea era asistată numai de femei. Conform medicului Soranus
(secolul I d.Hr.), după naștere copilul era spălat cu sare (Iezechiel 16,4). Sarea simboliza
legătura cu divinitatea (Levitic 2,13; Numeri 18,19; II Cronici 13,5), și avea, probabil, și
calități terapeutice (IV Regi 2, 21 -22). Soranus rec omanda curățarea noului născut cu ulei de
măsline urmată de ungerea corpului cu miere de albine, ulei de măsline și suc de orz sau de
nalbă, după care spălarea de 2 ori cu apă călduță. Nou -născuții erau strâns înfășați în pânză
(Iezechiel 16,4). În cadrul nașterilor, moașele ajutau și încurajau femeile (Facere 35,17; I Regi
4, 20).
ו יְּהִֶ֥י בְּה קְּשֹתִָּּׁ֖ה בְּלִדְּתִָּּּׁ֑ה ו תֹ֙אמ ר לֵָּּׁ֤ה ה מְּי ל ֙ד ת֙ ַאל־תִֶׁ֣ירְּאִִ֔י כִָֽי־ג ם־ז ֶ֥ה לְִָּׁ֖ך בֵָּֽן׃
(Vaiehi behakeșotah belidetah vatomer lah hameialedet al ־tiredi ki־gam־zeh lak ben )
Când a fost din cauza durerilor să nască i -a zis moașa: vei mai naște, nu te teme, căci mai ai un fiu.
(Facerea 35,17 )

În cazul gemenilor, moașa avea un rol foarte important. Ea trebuia să declare care este
cel dintâi născut deoarece avea ca și consecință actul de moștenire (dreptul de întâi născut).
ו יְּהִֶ֥י בְּלִדְּתִָּּׁ֖ה ו יִת ן־יִָּּׁ֑ד ו תִק ֶׁ֣ח ה מְּי ל ָ֗ד ת ו תִקְּשֹ֙ר ע ל־יָּׁדֵֹ֤ו שָּׁנִי֙ לֵּאמִֹ֔ר ז ִ֖ה יָּׁצֶָּׁ֥א רִאשֹנָָּֽׁה׃
(Vaiehi belidetah vaiten ־iad vatikat hameialedet vatikeșor al ־iad șani lemor zeh iaad rișona )
Când a fost să nască, unul a dat (scos) mâna și a prins -o moașa și i -a pus pe mână stacojiu și i -a zis:
acesta a ieșit cel dintâi . (Facere 38,28)

Biblia laudă pe moașele care nu au ascultat de porunca lui faraon și au lăs at să trăiască
pe băieți printr -un șiretlic (Ieșirea 1,19). Pua și Șifra435 sunt două dintre moașele a căror nume
sunt menționate în Vechiul Testament deoarece se temeau de Dumnezeu și drept răsplată li s –
a întărit neamul (Ieșirea 1, 21). După ce copilul era născut, următoarea persoană importantă
din viața lui o reprezenta doica. Rebeca a avut o doică cu un rol semnificativ în viața ei
(Facere 24,59;35,8). Ioaș a fost ascuns de doica lui pentru a nu fi prins de ucigașii trimiși de
bunica lui, Athalia (IV Regi 11,2; II Cronici 22,11). Luând în considerare rata mare a
mortalității în rândul sugarilor, înțărcarea copilului era un motiv de bucurie (Facere 21,8).
Este arhicunoscut faptul că la popoarele orientale a existat o dorință imensă de a avea urmași.
Conform Talmudului, o familie fără copii era socotită a fi inexistentă. Sterilitatea are valența
unui păcat grav și este condamnată (Ieșirea 38,1). Totuși, existau 3 excepții436 înțelese și
practicate în care se foloseau metode contraceptive: în cazul minorelor (sa rcina le putea fi
fatală), în situația femeilor care erau deja însărcinate (de teamă să nu piardă sarcina) și a
femeilor care alăptau (riscau să -și înțarce prea devreme copilul deja născut ceea ce îi putea
cauza moartea). Numeroase texte biblice atestă dor ința soțu lui de a avea fii (Facerea

435 Miriam Feinberg Vamosh, op. cit. , p.32.
436 Albert Cohen, op.cit ., p.250.

88
4,17;6,2;10,2 ;12,5;17,23;48,8;50,23; Numeri 1,5;3,24;4, 27;13,4;20,25;23,19; Deuteronom
7,4;12,31;18,10;21,18; Iosua 7,1;15,17;17,2;24,33; Judecători 1,16;3,13;6,3;8,18;9,1; I Regi
1,1;2,12;3,13;8,3;26,6;27,2; II Regi 1,1 3;3,3;4,2;6,3;8,3;10;11;12;14,11; Ezechiel 1,3;12,2;
16,21;18,10;23,47;30,5;46,16; Daniel 3,25;9,1; Osea 1,1; Ioel 1,1; Amos 7,14) și nu fiice
(Facerea 5,3;11,29;19,12,34,5;37,35; Deuteronom 12,31;27,22;32,19;Iosua 7,24, Judecători
11,34; I Regi 17,25; II Regi 1,24, Iov 1,13; Isaia 1 0,30;16,2;22,4; Ieremia 8,21;31,22;41,10;
Ezechiel 16,27;23,47; Osea 1,3; Maleahi 2,11) . Care ar putea fi motivul preferențial pentru
fii? Răspunsul pare să fie mai mult de natură sufletească. În cazul familiilor cu una sau mai
multe fiice, tatăl se simțea stresat, îngrijorat și temător în privința fiicei/fiicelor sale deoarece
dezvoltarea fizică a acesteia/acestora era un motiv întemeiat pentru ca tatăl să fie mereu în
gardă. Spre exemplu, în prima perioadă a vieții tatăl se tem ea ca propria fiică să nu fie sedusă;
în adolescență era îngrijorat să nu apuce pe căi străine, la vârsta măritișului se gândea că nu îi
va găsi soț; după căsătorie se temea ca ea să nu fie sterilă iar la bătrânețe spera să nu se apuce
de vrăjitorie.437 Evreii preferau să aibă urmași de parte bărbătească deoarece aceștia se
dovedeau a fi de un real folos pentru părinții ajunși la bătrânețe și puteau satisface ambiția
paternă de a deveni învățați vestiți. ,,Cu toate că rolul femeii creștea substanțial când dev enea
mamă, mai ales mama unui fiu (Facerea 16, 4; 29, 31; 30, 24), întrcât fiul era continuatorul
familei”438, femeia avea un rol important chiar de când devenea soție. Deși de cele mai multe
ori era privită ca un bun al bărbatului, Biblia dovedește că femei a în familie era tratată cu
respect, considerată chiar și egală a bărbatului, cum este cazul mamei lui Șamuel, Ana.
ו יֹ֙אמ ר לִָּּׁ֜ה א לְּקָּׁנֶָּׁׁ֣ה אִישָָּּׁ֗ה ח נָּׁה֙ לֶָּׁׁ֣מ ה תִבְּכִָ֗י וְּלָּׁ֙מ ה֙ ֹלֶׁ֣א תָֹֽאכְּלִִ֔י וְּלִָּׁ֖מ ה יֵּר ֶׁ֣ע לְּבָּׁבְִֵּּ֑ך הֲלֵֹ֤וא אָָּֽׁנֹכִי֙ טֶֹׁ֣וב לְִָּׁ֔ך מֵּעֲשָּׁרִָּׁ֖ה בָּׁנִָֽים׃
(Vaiomer lah elcana iș hanan lame tibeki valame lo tekeli velame iera lebadek halo anoki lak measara
banim? )
Și a zis Elcana, soțul ei: Ana, de ce plângi și de ce nu mănânci și de ce îți este tristă inima? Oare eu nu
sunt pentru tine mai mult decât zece copii? (I Regi 1, 8)

De asemenea, după ce, prin multă rugăciune, dobândește un copil și hotărăște să -l
închine Dumnului, soțul ei îi respectă decizia (I Regi 1, 23). Faptul că nu era privită cu dispreț
când era stearpă, o dovedeș te cazul mamei lui Șamuel, care era respectată și iubită de soțul ei
chiar și în această situație, neconsiderând -o cu nimic inferioară lui. Trebuie subliniat încă o
dată faptul că, deși femeia avea o situație umilitoare în societatea îndepărtată de Dumneze u,
statutul ei se schimba în familiile în care alegea să viețuiască după cuvântul lui Dumnezeu. De
aceea, astfel de relații familiale din perioada vechi -testamentară, rămân modele pentru

437 Ibidem , p.252.
438 Ibidem, p.10.

89
familiile din orice perioadă istorică. La fel și comportamentul unor femei precum Sarra,
Rebeca, Rahila, Ana, mama lui Șamuel, mama lui Samson, femeia căruia i -a făcut dreptate
Solomon, rămân exemple vii pentru mamele și soțiile creștine din toate timpurile. Pornind de
la aceste modele, considerăm că sarcina femeii a fost î ntotdeauna aceea de a se ocupa în
primul rând de treburile casei, dar nici bărbatul nu se lipsește de această îndatorire. Se observă
că Avraam nu o privea pe Sarra cu superioritate, ci o considera a -i fi egală și de ajutor. El
avea această atitudine față d e ea, când încă nu îi dăruise copii, de unde reiese că femeia
trebuia respectată, indiferent de statutul pe care l -ar fi avut (mamă, soție etc). Ca sfat pentru
cei care doresc să se căsătorească putem să oferim exemplul lui Isaac care nu a căutat ,,nici
bogăție, nici neam mare, ci bune însușiri ale sufletului”439, iar Dumnezeu i -a dăruit -o pe
Rebeca. Ceea ce iese în evidență este faptul că, pe tot parcursul acestui episod, se recunoaște
providența divină.
ו י ֙ע ן לָּׁבֵָּׁ֤ן ּובְּתּואֵּל֙ ו יֶֹׁ֣אמְּרִּ֔ו מֵּיְּהוִָּׁ֖ה יָּׁצֶָּׁׁ֣א ה דָּׁבִָּּׁ֑ר ֹלֶ֥א נּוכ ָ֛ל ד בֵֶּ֥ר אֵּל ִ֖יָך ר ֶ֥ע אֹו־טָֹֽוב׃
(Vaiaan Laban ubetuel vaomeru meadonai iața hadaber lo nukal daber elek ra o tov )
Și a răspuns Laban cu Betuel, spunându -le: de la Domnul vine Cuvântul, noi nu putem spune la tine ce
e rău s au bine .(Facere 24, 50)

Cu alte cuvinte, Rebeca este pentru Iacov darul lui Dumnezeu. Același lucru se
desprinde și din Pildele lui Solomon, adică o soție bună este pentru bărbat un dar de la
Dumnezeu: ,,Cel ce găsește o femeie bună află un lucru de mare preț și dobândește dar de la
Dumnezeu” (Pilde 18, 22). De asemenea, Psalmul 127 scoate în evidență faptul că cel care
,,umblă în căile Domnului ” (Psalmi 127, 1), va fi binecuvântat cu o soție, care îi va aduce
urmași: ,,Femeia ta ca o vie roditoare, în la turile casei tale; fii tăi ca niște vlăstare tinere de
măslin, împrejurul mesei tale. Iată, așa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul”
(Psalmi 127, 3 -4). Un alt lucru care trebuie subliniat este faptul că, după ce s -a căsătorit cu
Rebeca, Isaac ,,s-a mângâiat de pierderea mamei sale, Sarra” (Facere 24, 67). În scrierile
canonice ale lui Solomon: Pildele, Ecleziastul și Cântarea Cântărilor , se face dese ori referire
la femeie întotdeauna privită în raport cu bărbatul său. În Pilde și Ecleziast se face elogiul
femeii virtuoase și se cr itică femeia rea și desfrânată care s -a abătut de la ,,cărările vieții”
(Pilde 2, 19). Antitezele dintre cele două tipuri de comportament scot în evidență cărarea pe
care trebuie să meargă femeia, calea pe care trebuie să o urmeze pentru a -și îndeplini rosturile
sale sau, mai concret, pentru a -și împlini chemarea făcută de Dumnezeu, aceea de soție și
mamă. Din Cântarea Cântărilor se desprind, pe de o parte, superioritatea monogamiei față de

439 Florin Stuparu, Cartea omului sau un bărbat și o femeie de la facerea și până la înnoirea lumii, Editura
Scara, București, 2010 , p. 97.

90
poligamie (precum și din scri erile precedente), iar pe de altă parte, respectul și dragostea
pentru femeie ca tovarășă de viață, precum și ,,deplina egalitate a femeii cu bărbatul în
unitatea căsătoriei, legătură care în Noul Testament este ridicată la rang de taină”.440 În
viziunea lui Solomon, insuflată de Dumnezeu, o femeie, pentru a fi o bună mamă și soție,
trebuie să aibă mai multe calități. O femeie virtuoasă întrece cu mult mărgăritarul (Pilde 31,
10) și este ,,cunună pentru bărbatul ei” (Pilde 12, 4). La baza virtuții trebuie să stea frica de
Dumnezeu.
אִשֶָּׁ֥ה יִרְַּאת־יְִּ֜הוָָּׁ֗ה הִֶׁ֣יא תִתְּה לָָּֽׁל
(Ișah ireat ־adonai hi tithalal )
Femeia temătoare de Dumnezeu se va face lăudată . (Pilde 31, 30)

De aceea, una dintre virtuțile ei trebuie să fie înțelepciunea, iar femeia înțeleaptă
povățuiește și dă sfaturi ,,pline de dragoste” (Pilde 31, 26). O mamă trebuie să fie
caracterizată prin hărnicie. În concepția lui Solomon, femeia harnică muncește cu bucurie
pentru întreaga familie, asigurându -i traiul zilei de mâine. Ea nu se rezumă numai la cele
necesare familiei, ci produce și alte bunuri pe care le dă spre vânzare (Pilde 31, 24). Mai mult
decât atât, ea nu are grijă numai de cei ai casei, ci și de cei lipsiți și fără de ajutor (Pilde 31,
20). Deci, o soție și o mamă bună trebuie să dea dovadă de milostenie. Prin toate acestea, ea
face cinste familiei și merită să fie lăudată de soțul și de copiii ei, iar purtarea ei este dată ca
exemplu ,,la porțile cetății” (Pilde 31, 31).
קֶָּׁׁ֣מּו בָָּׁ֭נ יהָּׁ ו ָֽיְּא שְּרִּּ֑והָּׁ ב ִ֜עְּלָָּּׁ֗ה ו ָֽיְּה ָֽלְּלָָּּֽׁה׃
(Kamu baneka vaașeruha baelah vaiehalehah )
Fiii ei s -au ridicat și au făcut -o binecuvântată, soțul o va lăuda de multe ori. (Pilde 31, 28)

Așadar, menirea primordială a femeii este legată de rolul ei de soție și mamă, fapt ce
rezultă în mod clar din cărț ile lui Solomon, iar morala creștină recunoaște și promovează
aceste drepturi, și permite deasemenea femeii să nu se rezume doar la activitățile casnice
(precum femeia din Pilde). O figură feminină reprezentativă este Rut care, deși văduvă, ,,prin
muncă și îndrăzneală a răzbit prin cele mai aspre greutăți”441, făcându -se vrednică de a fi
încadrată în genealogia Mântuitorului. O altă personalitate feminină care atrage atenția este
fiica lui Ieftae. Tatăl ei, biruitor în luptă, făgăduiește să jertfească pe prim ul care îi va ieși în
cale. Fiind ea prima care a ieșit în întâmpinarea lui, primește să fie adusă jertfă fără șovăire.

440 Arhid.Prof.dr.Ioan Zăgrean, op.cit., p.288.
441 Pr.Dr.Nicolae Neaga, Personalități feminine în epoca Vechiului Testament , în Mitropolia Ardeal ului, nr. 9-
10, 1959 (IV), p.670.

91
ו תֹ֙אמ ר֙ א ל־ָאבִִ֔יהָּׁ יֵּעֶָּׁ֥ש ה לִִ֖י ה דָּׁבֶָּׁׁ֣ר ה ז ִּ֑ה ה רְּפֵּ֙ה מִמ ִ֜נִי שְּנ ֶׁ֣יִם חֳדָּׁשִָ֗ים וְּאֵָּֽלְּכָּׁה֙ וְּיָּׁר דְּתִֶׁ֣י ע ל־ה ָֽהָּׁ רִִ֔ים וְּא בְּכ ה֙ ע ל־בְּתּול ִ֔י ָאנֹכִִ֖י
)וְּרֵּעְּיֹתָּׁי
(Vatomer el ־abiha iease li hadaber haze harpe mimenu șenaim hadașim veelek veiadaberi al ־heharim veebeke
al־betula anoki vereitai )
Și a zis tatălui său: să fie împlinit cuvântul acesta, lasă -mă două luni ca să merg pentru a coborî
munții și să -mi plâng fecioria cu prietenele mele. (Judecători 11, 37)

Ea reprezintă ,,întruparea patriotismului”442, pentru că de atunci, a rămas obiceiul ca în
fiecare an, în special tinerele evreice, să țină patru zile de post și să se înalțe rugăciuni în locul
unde a fost sacrificată. Putem spune că ea este și model de feciorie, deși în perioada Vechiului
Testament fecioria nu trebuia să fie o calitate decât până la căsătorie, nefiind un mod de viață
precum în creștinism, dar rămâne exemplu pentru fecioarele care își închină viața lui
Dumnezeu, care sunt mereu gata să -și dea viața în mâinile lui Dumnezeu. Indiferent de locul
în care și -au desfășurat activitatea, femeile au jucat un rol important în istoria poporului
evreu prin felul cum și -au îndrumat soții (cazul Sarr ei – Facere 16,1 -3), prin copiii cărora le –
au dat viață (exemplul lui Iohabed – Ieșirea 2,2,8), prin deciziile pe care le -au luat (exemplul
lui Rut – 1,12;2,18), prin suferința pe care au îndurat -o (cazul Rahi lei – Facerea 29,23;30,1,8),
prin curajul arătat (cum ar fi Iudita – 8,9,10,11,12,13), prin sfaturile pe care le -au dat (un
exemplu elocvent este Hulda – II Regi 23), prin devotamentul față de credință și neam (ce a
caracterizat -o pe Estera – 4,5), prin cr edința și nădejdea în Dumnezeu (pe care a arătat -o Ana,
mama lui Șamuel – I Regi 1,2), prin iubirea față de Dumnezeu, dusă până la martiriu
(marturisitoarea mamă a Macabeilor – II Macabei 1) etc. Femeia Vechiului Testament a
devenit exemplu moral pentru f emeia creștină și prin însăși condiția pe care a îndurat -o,
considerată inferioară bărbatului. Astfel, ea a știut să respecte și să se supună acestor reguli
impuse și nu s -a simțit neîndreptățită sau desconsiderată. Nu s -a revoltat și nici nu a cârtit
împotriva lui Dumnezeu care a îngăduit această situație, căci a înțeles iubirea și purtarea de
grijă a Lui, care a rânduit fiecăruia, bărbat sau femeie, lucruri potrivite și pe măsura lor. În
sens larg, fiecare femeie care și -a înțeles vocația și care și -a as umat -o fără să se
împotrivească, dând dovadă permanentă de credință și nădejde în Cel ce avea să vină, poate fi
considerată o proorociță, prin situația pe care a avut -o de îndurat, căci la întruparea Celui
așteptat, ea a împlinit cuvintele: ,,oricine se în alță pe sine va fi smerit, iar cel ce smerește pe
sine va fi înălțat” (Luca 18, 14). Abia la venirea Mântuitorului femeia s -a putut descătușa de
condiția de inferioritate; abia în creștinism și -a putut descoperi adevărata ei valoare, prin
faptul că Mântuit orul a restaurat întreaga fire umană, a eliberat -o de sub tirania păcatului și i -a

442 Ibidem, p.669.

92
redat posibilitatea de a se îndumnezei. Doar prin Iisus Hristos, Revelatorul Treimii, Care a
revelat oamenilor voia dintru început a lui Dumnezeu, a fost apreciată demnitate a de femeie,
căci ,,nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este nici rob, nici slobod, nu mai este parte
bărbătească și parte femeiască, pentru că voi toți sunteți una în Hristos Iisus (Galateni 3, 28 ).
II.4. Șema beni musar abik (Pilde 1,8) – nucleul educaț iei copiilor evrei

Rolul educativ al părinților în viața propriilor copii și a raporturilor dintre aceștia, a
reprezentat și continuă să însemne o temă extrem de sensibilă în domeniul psihologiei
dezvoltării. ,, O generație sănătoasă fizic și psihic se na ște în contextul unui climat familial
propice. Iubirea, maturitatea emoțională, comunicarea empatică, responsabilitatea și
spiritualitatea înaltă, sunt câteva dintre elementele acestui climat” .443
Din cărțile veterotestamentare reiese faptul că scopul educaț iei era în primul rând o
formă a învățării deprinderilor practice atât în rândul băieților, cât și în rândul fetelor.
Formarea deprinderilor practice se concretiza în următoarele activități pe care femeile le
includeau în sarcinile de lucru.
 Măcinatul la rășnită ( Iov 31,10; I Regi 8, 3);
קְּחִֶ֥י רֵּח ִ֖יִם וְּט ֶׁ֣חֲנִי קִָּּׁ֑מ ח ג לִ֙י צ מָּׁתְִֵּ֧ך ח שְּפִי־שָֹ֛ב ל ג לִי־שִֹ֖וק עִבְּרִֶ֥י נְּהָּׁרָֹֽות׃

(Keti rehaim vetaani kamot gali șamatec hespi ־șobel gali ־șok ivri neharot )
Ia pietrele și macină făina, scoate -ți voalul și ridică -ți poala rochiei, descoperă -ți picioarele și treci
râurile. (Isaia 47,1)

 Lucrul pământului era specific doar femeilor sărace, văduve sau sclave;
ו תָֹ֗אמ ר אֲל קֳטָּׁה־נָּׁא֙ וְָּאס פְּתִֶׁ֣י בָָּֽׁעֳמָּׁרִִ֔ים ַאחֲרִֵּ֖י ה קֹוצְּרִִּ֑ים
(Vaiomer alak ata־na veasafti vaamarim ahari hakoțerim )
Și a zis:dă -mi voie să culeg și să adun spice pentru min e printre snopi după secerători. ( Rut 2, 5 -9)

 Paznice ale turmelor – fetele munceau ca păstorițe de la o vârstă destul de fragedă
(Facerea 29,9; Ieșirea 2,1 6; I Regi 9,11);
וְּרָּׁחֵֶּׁ֣ל׀ בָָָּׁ֗אה עִם־ה צֹאן֙ אֲש ֶׁ֣ר לְָּאבִִ֔יהָּׁ כִֶ֥י רֹעִָּׁ֖ה הִָֽוא׃
(Verahel baa im hațon așer leabiha ki roa hi )
Și Rahela a venit cu oile tatălui său pe care ea le păștea. (Facerea 29,9)

 Țesutul era valabil pentru toate clasele socia le din care proveneau femeile (Iezechiel
35, 25 -26; 13,18; Ieșirea 38,23; Isaia 19, 9 -10; II Șamuel 3,29);

443 Elena Bonchiș, Familia și rolul ei în educarea copilului , Editura Polirom, Iași, 2011, p.65.

93
וְָּאמ רְּתָָּּׁ֞ כֹה־ָאמ ֶׁ֣ר׀ אֲדֹנֶָּׁׁ֣י יְּהוִָ֗ה הֹוי֩ לִָֽמְּת פְּרֹ֙ות כְּסָּׁתִֹ֜ות ע ֶׁ֣ל׀ כָּׁל־א צִילֵֶּׁ֣י יָּׁד ָ֗

(Vaamarta koh amar adonai adonai: ho limeta prot kesatot al kol ațile iada )
Și a zis: așa grăiește Domnul Dumnezeu: vai de cele ce cos benzi peste fiecare îmbinare a mâinii.
(Iezechiel 13,18)

În perioada celui de al doilea Templu, copiii erau învățați cuvintele Domnului pentru
a-i ajuta la progre sul moral. ,,Necesitatea educației s -a afirmat și mai pregnant în urma căderii
protopărinților în păcatul neascultării. Pierzând ajutorul harului, omul a simțit pe deplin
necesitatea unui mijloc de îndreptare a vieții ”.444 Rolul femeii, ca mamă, era acela de a
transmite valori morale în viața propriilor copii. În timpurile biblice se pot edifica următoarele
aspecte cu privire la educația femeilor445: primele școli menționate istoric au fost înființate în
anticul Sumer (2500 î.Hr.) care atestă documentar că învă țătorul senior al vremii era femeie.
În cultura sumeriană sunt menționate femei care erau medici (3000 î.Hr.).446 Sfânta Scriptură
menționează foarte rar nume de femei cu preocupare intelectuală (Deuteronom 31, 11 -12).
Despre Ezdra ni se relatează că citea d in cărțile lui Moise și avea auditoriu alcătuit din bărbați
și femei care erau la rândul lor știutori de carte. În societatea rurală israelită, accentul se punea
pe formarea deprinderilor casnice ale tinerelor fete. Educația școlară era obligatorie doar
pentru băieți. Nu se observă o atenție acordată femeilor ca educatoare sau învățătoare. O
imagine puternică în acest sens este aceea a mamei regelui Lemuel (Pilde 31,1), a femeii
înțelepte din Tecoa (II Regi 14, 2 -21) și pe cea din Abel (II Regi 20, 16 -22).
În istoria poporului evreu s -a observat că educația a reprezentat un mijloc prin care
acesta putea să -și continue patrimoniul religios din generație în generație. Un păcat extrem de
grav era lipsa de respect față de părinți. Încălcarea poruncii din Isaia 2 0,12 atrăgea după sine
și o pedeapsă legală. Dacă părinții considerau că fiul lor nu îi respectă în mod corespunzător
(își lovea părinții, fura de la ei ), acesta putea fi judecat de către bătrânii cetății (Deuteronom
21,20) și putea fi pasibil de uciderea cu pietre.447 În familia oricărui evreu se respecta cu
maximă seriozitate Cuvântul lui Dumnezeu din Deuteronom 6,6 -7: Cuvintele acestea pe care
ți le spun Eu astăzi, să le ai în inima ta și în sufletul tău. Să le sădești în fiii tăi și să vorbești
de ele cân d șezi în casa ta, când mergi pe cale, când te culci și când te scoli . Mai mult decât
atât, fiecare copil era educat în spiritul dobândirii cunoașterii lui Yahwe. Instituțiile abilitate

444 Constantin Cucoș, Educația religioasă – repere teoretice și metodice , Editura Polirom, Iași, 1999, p.36.
445 Ibidem , p.46.
446 Christiane Descroche Noblecourt, op.cit ., p.193.
447 Conf.dr.pr.Petre Semen, op.cit ., p.97.

94
pentru educația copiilor evrei au fost deschise pentru a satisface ac eastă dorință cunoașterii
Legii.
וְּהֹוד עְּתֶָּׁ֥ם לְּבָּׁנ ִ֖יָך וְּלִבְּנֵֶּ֥י בָּׁנ ָֽיָך׃
(Vehodaetam lebannek velibne banek )
Și le vei face cunoscute (cuvintele Domnului) pentru fiii tăi și pentru fiii fiilor tăi. (Deuteronom 4,9)

Fertilitatea unei femei și nașt erea de mulți prunci era deseori lăudată în societatea
israelită. Domnul vieții și al morții avea puterea de a deschide pântecele unei femei sau de a-l
închide, de a face familia plină de copii sau de a o priva de această binecuvântare (I Regi 2,5;
Iov 1,2 1; Psalmi 113,9; Ieremia 15, 7 -9; Osea 9,12).448 La evrei, în timpurile biblice, exista o
etapizare a vârstei omului astfel: pentru a desemna perioada copilăriei se foloseau termenii:
וָּׁלָָּֽׁד – ialad (Facerea 11,30; Ieșirea 1,17), בָּׁחֶּׁ֣ור – bahur (Ecclesiast 11,9, Ieșirea 1,22; Numeri
13,22,28). Pubertatea, fecioria și maturitatea sexuală erau redate prin termeni diferiți :
– pentru fete: בָּׁנֹות – banot (Judecători 12,9; Isaia 32,9; Cântarea Cântărilor 2,2; 6,9),
בְּתּולֵָּׁ֕ה – betulah (Facerea 24,16; Ieșirea 22,15; Levitic 21,14), ע לְּמָּׁה – almah (Facerea
24,43; Ieșirea 2,8; Isaia 7,14).
– pentru băieți : ע ל ם – elem (I Regi 17,56), י לְּדּות – ialedut (Ecclesiast 11,9; Psalmi 110,3).
În societatea iudaică se consideră că o persoană umană ca fiind adultă la vâr sta de 20 de ani
(Isaia 30,14 ; Numeri 1,3,18; 14,29;26,2; 32,11; II Cronici 25,5). După vârsta precizată mai
sus, adulții erau trecuți în listele genealogice.449 Această etapă includea obligațiile militare
(Numeri 1,3; 18,26), activitatea cultică a cohanimil or (Ieșirea 30,14; 38,26) și plătirea taxelor
(Ieșirea 30,14). În Facerea 1,28 ( פְּרֶּ֥ו ּורְּבָּ֛ו ּומִלְּאֶּ֥ו א ת־הָּׁאִָּׁ֖ר ץ – peru urebu umileu et hareț – dați
roadă și vă înmulțiți și umpleți pământul și -l stăpâniți ) este conținută prima poruncă a omului
primită în rai. De aici rezultă că omul nu are puterea pur biologică să se înmulțească ci
depinde de voința lui Dumnezeu (Iezechiel 18,4) de a dărui descendenți (Facerea 15,5; 16,10;
22,17; 26,4). Nașterea de prunci este condiționată de împlinirea/neîmplinir ea poruncilor lui
Dumnezeu care aduc binecuvântare (Facerea 29,32;33,5; I Regi 1,20 -27; Psalmi 127,3) sau
blestem (Deuteronom 28,2,4). Cărțile Vechiului Testament pun pe seama femeii nașterea de
prunci ca făcând parte dintre principalele îndatoriri ale ace steia (Facerea 30,1; I Regi 1).
Momentul nașterii (I Regi 4,19; Ieremia 30,6; Ieșirea 1,19) este dureros (Facerea 3,16; 35,16)
și dificil (Facerea 35,16 -19; I Regi 4,19 -20). Asistența nașterii (I Regi 4,20, Rut 4,13 -17;
Facerea 35,17; 38,28; Ieșirea 1, 15 -21) putea fi constituită din personal calificat în domeniu

448 Diac.dr.Cătălin Vatamanu, Educația la poporul ales , Editura Doxologia, Iași, 2011, p.237.
449 Ibidem , p.240.

95
(moașe) sau necalificat, de urgență (vecine). Se credea că familia lipsită de copii se afla sub
incidentul blestemului divin (Facerea 30,1;20,17 -18;16,2;30,2; I Regi 1,5). Femeia care nu
reușea să nască un copil era pasibilă de pierderea rangului de primă -soție. În mod deosebit, în
vechiul Israel, membrii familiei erau datori să transmită adevărul revelat urmașilor, întrucât
Dumnezeu -Yahwe a dat spre împlinire și păstrare Legile Sale (Ieșirea 10,2; Facerea 18,19;
Ieșirea 12,26 -27; Deuteronom 6,20 -21; Psalmi 44,2; Ioil 1,3), ca semn al unui legământ
veșnic.450 Yahwe este primul pedagog din viața poporului ales:
וְּהִג דְּתֶָּׁׁ֣ לְּבִנְָּךִ֔ ב יֶֹ֥ום ה הִּ֖וא לֵּאמִֹּ֑ר ב עֲבֶּׁ֣ור ז ָ֗ה עָּׁשֵָּׁ֤ה יְּהוָּׁה֙ לִִ֔י בְּצֵּאתִִ֖י מִמִצְּרָָּֽׁיִם ׃
(Vehigareta lebinek baiom hahu lemor vaabur zeh asa adonai li bețeti mițraim )
Să spui atunci fiului tău în ziua aceea și să zici: Aceasta este ceea ce mi -a făcut Domnul, când m -a scos din
Egipt . ( Ieșirea 13,8)

Pentru a desemna implic area directă a mamei în procesul de educare a copiilor, cărțile
Vechiului Testament au folosit ca expresii: din pântecle mamei mele (Iov 1,21) , fiu al mamei
(Proverbe 4,3), casa mamei mele (Cântarea Cântărilor 3,4,8,2). În Isaia 49,15 este adresată o
întrebare retorică, chintesența afecțiunii materne pentru copiii ei ( va putea o femeie să -și uite
sugarul și să nu aibă milă de fiul pântecelui ei? ). Învățătura mamei תֹורָּׁה אִמ ָָֽך) – torah imek –
Proverbe 6,20) era diferită de învățătura tatălui מּוס ֶׁ֣רָאבִִּ֑יָך) – musar abik – Proverbe 1,8).
Intervențiile mamei în relația cu proprii copii se limitau la: intermedierea relației dintre fiu și
tată (Facerea 27), binecuvântarea ocazională a copilului (Judecători 17,2), îngrijirea medicală
în caz de boală (II Regi 4,19 -20), alegerea soțiilor pentru fii (Facerea 21,21; Facerea
27,46;28,7; Judecători 14,2 -3). Profesia părinților se transmitea copiilor și se păstra în familie
timp de mai multe generații. Indiferent dacă era fată sau băiat, copilul trebuia să înve țe o
meserie pentru a -și susține financiar propria familie. Respectul față de părinți are caracter de
poruncă divină (Levitic 20,9; Deuteronom 21,18 -21; Deuteronom 5,16; Levitic 19,3; Ieșirea
20,12). Copiii puteau fi educați și de către bunică (Rut 4,16), de doică (II Regi 4,4) sau de un
învățător (Numeri 11,12; Isaia 49,23; Estera 2,7). În procesul instructiv -educativ, părinții
foloseau următoarele metode educative 451:
a. Repetitio mater studiorum est (repetiția este mama învățăturii) – prezența verbului
la modul verbal Piel (persoana a II -a, masculin,plural) sugerează repetiția.
וְּלִמ דְּת ֶ֥ם אֹתָָּׁ֛ם א ת־בְּנֵּיכ ִ֖ם לְּד בֵֶּׁ֣ר בִָּּׁ֑ם בְּשִבְּתְָּךֵ֤ בְּבֵּית ָ֙ך֙ ּובְּל כְּתְָּךֶׁ֣ ב ד ִ֔ר ְך ּוָֽבְּשָּׁכְּבְָּךִ֖ ּובְּקּומ ָָֽך
(Velimadeten otam et benekem ledaber bam beșiu tek benetik ubeleketem leaderek )
Și să -i învățați pe copiii vostrii în ele, vorbind despre ele când veți fi acasă, când veți merge pe drum, când vă
veți culca și când vă veți trezi ). (Deuteronom 11,19)

450 Ibidem , p.253.
451 Ibidem , pp.284 -287.

96

Cititul începea cu repetarea orală a sunetelor și a silabelor:
א ת־מִי֙ יֹור ֶׁ֣ה דֵּעִָּׁ֔ה וְּא ת־מִִ֖י יָּׁבִֶׁ֣ין שְּמּועִָּּׁ֑ה גְּמּולֵּי֙ מֵָּֽחָּׁלִָּׁ֔ב ע תִיקִֵּ֖י מִשָּׁדָָּֽׁיִם׃ כִֶׁ֣י צ ֵ֤ו לָּׁצָּׁו֙ צ ֶׁ֣ו לָּׁצִָּׁ֔ו ק ֶ֥ו לָּׁקִָּׁ֖ו ק ֶׁ֣ו לָּׁקִָּּׁ֑ו
זְּעֵֶּ֥יר שִָּׁ֖ם זְּעֵֶּ֥יר שָָּֽׁם׃
(Et־mi iore veet mi iaben șemuah ghemule mehabal atiki mișada im șaw lașaw șaw lașaw qaw laqaw qaw laqaw
zeer sam zeer sam )
Pe cine vrea el să învețe? Și pe cine să facă să înțeleagă? Unor copii înțărcați, îndepărtați de la sân? Căci șaw
lașaw șaw lașaw qaw laqaw qaw laqaw zeer sam zeer sam. (Isaia 28,9 -10)

b. Pedeaps a – metodă folosită în procesul instructiv -educativ, indicată de textele
biblice ca mijloc de corijare și motivare (Proverbe 19,18; 13,24; 22,15;
29,17;23,13). Dojana și pedeapsa sunt mijloace utile de îndreptare a nesupunerii a
elevilor care trebuie aplic ate cu multă atenție. Educatorul trebuie să explice
elevului motivul pentru care este sancționat. Trebuie folosită cât mai rar pentru că
în caz contrar, își diminuează caracterul educativ.452
י סֵֶּׁ֣ר בִָ֭נְָּך כִי־יֵֶּׁ֣ש תִקְּוִָּּׁ֑ה
(Iaser binek ki ieș tikenah )
Pedepsește -ți copilul cât mai este speranță.. (Proverbe 19,18a)
Tatăl este considerat responsabil de educația fiilor săi. În cărțile Vechiului Testament sunt
date ca exemple cazurile părinților care au eșuat lamentabil în procesul de educație deoarece
nu au folosit corespunzător metodele coercitive. Preotul Eli este mustrat din cauza fiilor care
au profanat templul lui Yahwe prin atitudinea batjocoritoare și desfrâu (I Regi 2,27 -34).
Amnon este certat de către regele David pentru ca a siluit -o pe sora sa , Tamara (II Regi
13,21). Metodele de predare -învățare care se foloseau în vechiul Israel se rezumau la:
a. Alfabetizarea (caligrafia și articularea alfabetului masoretic) – conform Isaia 28,9 -10;
Psalmi 9,10,25,34,37,111,112,119,145; Proverbe 31,10 -31; Iere mia 1 -4; Neemia 1,2.
Ca materiale pentru scriere erau folosite sulurile de papirus și piele. Dacă elevul avea
în vedere practicarea unei meserii de scrib (Sirah 39,1 -3), acesta trebuia să știe să
redacteze diferite documente: acte de vânzare -cumpărare (Ier emia 32,10 -16), contracte
de căsătorie (Tobit 7,14), acte de divorț (Deuteronom 24,1 -3; Isaia 50,2; Ieremia 3,8)
și hotărâri ale curții (Iov 31,35).
b. Scrierea, recunoașterea și utilizarea numeraleler în calcul matematic – regulă
obligatorie în procesul de p redare -învățare. Se cunoaște că în societatea iudaică
spiritul economic era foarte ridicat (Psalmi 62,12; Iov 33,14; Sirah 23,16; Proverbe
30,15, 18,21,29; Iov 5,19; Proverbe 6,16).

452 Iosif Moesiodax, Tratat despre educația copiilor sau pedagogia , Editura Didactică și Pedagogică, București,
1974, p.17.

97
c. Procesul cognitiv al memorării – foarte important în procesul de instruire (Isaia 1,3;
Ieremia 31,18; Osea 10,11; Ieremia 8, 7 -8).
Într-o scurtă analiză comparativă, educația la poporul evreu era ușor diferită față de atenția și
înțelesul pe care îl acorda poporul egiptean acestui concept care punea semn de egalitate între
copiii categorisiți în cele două sexe. În cazul copiilor din înalta societate (a funcționarilor),
procesul educativ începea timpuriu, în jurul vârstei de 4 ani. Se cunoaște istoric că funcția de
scrib se număra printre cele mai populare meserii ale timpului. Me todele coercitive folosite de
către profesori în predarea scrierii hieratice aveau ca scop îndreptatrea imediată a elevului ( nu
aplica lovituri pentru greșeli trecute. O mică pedeapsă executată imediat este mai bună decât
o pedeapsă severă, dar târzie )453 spre insuflarea și practicarea principiului Maat (lupta
împotriva infracționalității). În imperiul vechi, fetele puteau studia fără piedici chirurgia,
ramură a medicinei (existența unor documente vechi atestă că o anume Peseșet purta titlul de
director al do ctorițelor). Printre alte meserii specifice fetelor se număra cea de doică, lipsită de
vreo pregătire specializată (se ocupau de fiicele regale și urmăreau traseul instrucțional a celor
pe care îi avea în grijă). Absolvenții școlilor de scribi puteau ocupa posturi de muncă diferite:
șef al departamentului magaziilor, controlor al magaziilor regale, inspector al sufrageriei,
inspector al tezaurului, trezorier, supraveghetor al veșmintelor, majordom al apartamentelor
regale.454
În Egiptul A ntic s -a înregistra t o meserie (femeie de af aceri) atipică pentru perioada
Antichității. Abia în societatea de astăzi această ocupație este văzută ca un firesc al evolu ției
și egalității dintre sexe (în istoria Egiptului a existat o femeie pe nume Nenafer, proprietară de
terenuri, posesoare a im portante bunuri în Imperiul Nou care delega pe agenții săi comerciali
(șutyu) cu sarcina desfacerii produselor pe care ea dorea să le vândă ).455 Dacă în perioada de
început a poporului sumerian educația era religioasă, preoții exercitând și funcția de dascăl, cu
timpul aceasta a suferit transformări semnificative, laicizându -se. Așa se explică faptul că
zeița Nisaba (Seșat) este cea care ține condeiul în mână, considerată inventatoarea artei
scrisului .456 Arta scrisului a cunoscut etape def inite în cultura sumeriană. Astfel, sumerienii au
recurs la scrierea pictografică (reprezentarea obiectelor la modul real) , urmată de cea
ideogramă (lărgirea sensului) culminând cu scrierea fonogramă (trecerea de la scrierea
monosilabică la despărțirea în silabe). În momentul cuceririi mesopotamienilor de către

453 Cristiane Desroches Noblecourt, op.cit. , p.193.
454 Ibidem , p.194.
455 Ibidem , p.195.
456 Vladimir Hanga, Mari legiuitori al lumii , Editura Lumina Lex, București, 1996, p.36.

98
semiți, scrierea a fost transmisă și adoptată de poporul învingător. Alfabetul s -a îmbogățit
fonetic și lexicul s -a dublat (ambele popoare și -au păstrat sensul propriilor cuvinte). De -a
lungul istori ei, sumeriana și -a pierdut identitatea și a fost înlocuită cu succes de către cea
babiloniană. Deși învățământul religios era prioritar, în curriculumul școlar au fost integrate și
discipline ale științelor exacte (matematică) și a celor despre bios (miner alogie, zoologie,
botanică). Ca și instituție, școala era prevăzută cu suficiente încăperi mobilate cu bănci făcute
din cărămizi nearse. Instrumentele de scris folosite se rezumau la niște vase speci ale ce
conțineau lut moale care serveau drept tăblițe de scris. La început, scrierea se realiza de la
dreapta spre stânga din rațiuni practice. În timp, tehnica scrisului sufe ră modificări însemnate,
elevii adoptând o modalitate pragmatică (scrierea orizontală, în rânduri, de la stânga spre
dreapta). Se înțelege de la sine că arta scisului a reprezentat un efort impresionant. Se
considera că un elev este știutor de carte dacă acesta stăpânea în scris și citit cele 12.000 de
combinații ale semnelor cuneiforme. După acest pas, elevul avea parte de pregătirea
profesională pe care o vizase cu mult timp înainte adică profesarea în domeniul juridic.
Pregătirea școlară era un proces continuu de învățare, scribii fiind supuși programului de
memorare a unui lung șir de formulare oficiale din domeniul contractelor în care e rau incluse:
contractele de vânzare -cumpărare, a celor de gaj (cămătărie), acte de divorț, contracte de
închiriere, acte de adopție. Întreaga pregătire nu se rezuma doar la cele precizate mai sus, ci se
adăugau legile sumeriene și babilonice pentru o mai b ună exprimare în procesul de redactare a
documentelor. Ocupația pe care și -o dorea orice adolescent egipten era cea de vizir. Acesta
administra rezervele alimentare ale Egiptului și, prin urmare, avea sarcina de a evita foametea.
,,El era, de adesemea, ade văratul șef al administrației, întrucât era șeful scribilor regali. El era
în realitate un al doilea faraon, dar fără funcțiile religioase și războinice”.457
Actele juridice erau autentificate într -un mod original cu ajutorul unui cilindru rotativ
confecțion at din piatră dură, inscripționat cu numele posesorului. Numită modern ștampilă,
pecetea a cunoscut un design original în casa fiecărui cetățean înstărit, piatra fiind înlocuită cu
materiale scumpe de talia jaspului, onixului sau agatei. Întreg demersul ed ucativ al elevilor
care parcurgeau o pregătire intensă și de durată, se afla sub semnul învățării și practicării
dreptului penal. ,,Cea mai mare parte a liricii egiptene este destinată cultului public al zeilor
și constituie cânturi sacre legate de adorar ea în temple. De obicei, textele lirice indică la

457 Bernard Lugan, Istoria egiptului – de la origini până în zilele noastre , traducere de Diana Șerban, Editura
Lucman, București, 2005, p.74.

99
sfârșit instrumentul muzical care servește la acompanierea poeziei”.458 Printre instrumentele
folosite se numărau: zami (harpă), balar (liră), tigi (timpan). Cu o vechime de peste 5000 de
ani, limba egipteană este considerată cea mai veche limbă vorbită și scrisă din lume. Deși nu
se știe cum se pronunțau unele consoane egiptene pentru că posedăm doar un schelet al limbii,
egiptologii s -au folosit de o transcriere asiro -babiloniană, ebraică și greacă a unor te rmeni
egipteni din limba demotică pentru a reda științific o formulă de citire a textelor.459 Egipteana
are suficiente similitudini cu ebraica (inexistența declinărilor, cazurile se formează cu ajutorul
prepozițiilor sau prin juxtapunere; verbul nu exprimă t impul acțiunii ci stabilește dacă
momentul acțiunii este în curs de efectuare sau terminat; adjectivele sunt foarte rare) și
deosebiri (unele forme verbale din neo -egipteană au forma unor accesorii; lipsește
articolul).460
În limba ebraică biblică, câmpul l exical al educației este redat prin folosirea unor
verbe care se traduc prin a învăța, a instrui, a preda . Verbele461 cel mai des întâlnite cu
sensul larg de educație sunt următoarele: lamad – verb care exprimă ideea de educație folosit
la formele Paal și P ual (Psalmul 71,17; Deuteronom 4,1,5; 5,31; 31,19,25; 20,18; Isaia
50,4;54,13); iadah – verb cu rădăcină akkadiană care se traduce prin a fi foarte bine informat,
a fi faimos (Levitic 5,3; Ieremia 50,24; Iov 9,5; Rut 3,4; Facerea 3,7; Ieșirea 2,4; I Regi
22,31); bin – a fi clar, a înțelege, a da atenție (Psalmul 50,22; 92,7; Proverbe 2,5 –
9;19,25;23,1;28,5;29,7; Iov 23,5;42,3; Ieremia 9,11; Osea 14,10); asar – a disciplina, a certa,
a instrui (Levitic 26,18,28; Deuteronom 11,2;11,7;4,35 -40;8,1 -2; Proverbe 3, 12); iarah – a
organiza, a pune în ordine, a conduce (Ieșirea 4,15; Psalmul 25,8,12;27,11;86,11;119,33; Iov
6,24;34,32; Isaia 2,3;30,20); sakal – a distinge între, a avea înțelegere, pricepere (Isaia 41,20;
Neemia 8,13; Ieremia 9,23); alaf – verb care expr imă învățarea prin imitare a persoanelor din
jur, specifică copiilor mici. Se poate traduce prin: a alfabetiza, a învăța, a preda (Proverbe
22,25; Iov 33,33;35,11); șnan – a stimula, a interpreta sau a ascuți (Deuteronom 32,41; Isaia
5,28; Psalmul 45,6;120 ,4; Proverbe 25,18); zahar – a învăța; menționat de peste 20 de ori la
formele Nifal sau Hifil (Iezechiel 8,2; Iov 37,22; Daniel 12,3); chacam – a fi înțelept, a învăța
(Proverbe 9,1 -6;1,20;8,1;8,22); davar – a fi în spate, a se întoarce (Numeri 12,2; Psal mul
119; II Cronici 36,22; Isaia 55,11; Psalmul 107,20;147,15; Isaia 9,7); liț – a disprețui, a
batjocori (Proverbe 21,24;9,8;13,1;15,12;14,6).

458 Constantin Daniel, Tăblițe de argilă, scrieri din orientul antic , Editura Mine rva, București, 1981, p.7.
459 Idem , Civilizația Egiptului Antic , p.199.
460 Ibidem , p.200.
461 Diac.pr.Cătălin Vatamanu, Educația la poporul ales , pp.147 -157.

100
În pedagogia modernă, metodele de învățământ sunt considerate, în itinerariul pentru
activitatea didactică, un a jutor important în atingerea obiectivelor propuse în procesul
instructiv -educativ. În cele ce urmează vom demonstra că o parte dintre metodele și
principiile didactice folosite astăzi în predarea cunoștințelor existau în stare incipientă în
antichitate și se foloseau cu succes în perioada vechitestamentară. Etimologia cuvântului
metodă (meta – spre și odos – cale) are în vedere calea ce trebuie urmată pentru a se obține
rezultatul dorit în procesul de învățare. Funcțiile metodelor de învățământ (cognitivă,
instrumental -operațională și formativă) garantează eficiența acestora. ,,Toate exprimă
volumul, calitatea și succesiunea operațiilor care vor duce la îndeplinirea scopului sau care
vor favoriza obținerea rezultatului dorit”.462
Metodele de învățământ sunt cl asificate astfel:
I. Metode expozitive – soluții agile folosite în transmiterea informațiilor în procesul
predării cunoștințelor.463
a. Povestirea – poartă titlu de cea mai populară dintre metode datorită utilizării dese
deoarece garantează reținerea informațiilor (Ieșirea 2,1 -2; Iosua 1,1; Rut 1,1; I Regi
1,1).
ו יְּהִָ֗י ַאחֲרֵָּ֛י מֶֹ֥ות מֹש ִ֖ה ע ֶׁ֣ב ד יְּהוִָּּׁ֑ה ו יֵֹ֤אמ ר יְּהוָּׁה֙ א ל־יְּהֹושֶֻׁ֣ע בִן־נִּ֔ון מְּשָּׁרֵֶּ֥ת מֹש ִ֖ה
(Vaiehi ahare mot moșeh ebed adonai vaiomer adonai el iehoșua bin nun meșaret moșeh )
După mo artea lui Moise, robul Domnului, Domnul a zis lui Iosua, fiul lui Nun, slujitorul lui Moise .
(Iosua 1,1)

b. Explicația – forma de expunere care asigură clasificarea unor aspecte importante a
unor legi, ipoteze, teorii (Deuteronom 11,19; Numeri 8,19; Isaia 28 ,9-10; Numeri 3,6;
Psalmul 90,14).
וְּלִמ דְּת ֶ֥ם אֹתָָּׁ֛ם א ת־בְּנֵּיכ ִ֖ם לְּד בֵֶּׁ֣ר בִָּּׁ֑ם בְּשִבְּתְָּךֵ֤ בְּבֵּית ָ֙ך֙ ּובְּל כְּתְָּךֶׁ֣ ב ד ִ֔ר ְך ּוָֽבְּשָּׁכְּבְָּךִ֖ ּובְּקּומ ָָֽך׃
(Velimartem otam ot benekem ledaber bam beșivtek benetek ubelektek baderec ubeșacbe k ubekumek )
Și să învățați pe copiii voștri în ele, și să le vorbești despre ele când vei fi acasă, când vei merge în călătorie,
când te vei culca și când te vei scula .(Deuteronom 11,19)

c. Descrierea – metodă care se bazează pe spiritul observației și a in tuiției (Ieșirea 35,2;
Numeri 7,19;8,6 -7; Psalmul 90,1; 95,4).
וְּכָֹֽה־ת עֲש ֵ֤ה לָּׁה ם֙ לְּט ָֽהֲרִָּׁ֔ם ה זֵֶּ֥ה עֲלֵּיה ִ֖ם מֵֶּׁ֣י ח טִָּּׁ֑את וְּה עֱבִֵ֤ירּו ת ֙ע ר֙ ע ל־כָּׁל־בְּשָּׁרִָּׁ֔ם וְּכִבְּסֶּ֥ו בִגְּדֵּיה ִ֖ם וְּהִט הָָּֽׁרּו׃
(Veko taase lahem letaharam hazeh alehem me hatat veheebiru taar al kol besaram bekibesu bighedehem
vehiteharu )
Și așa vei face pentru ca ei să se purifice (de mei multe ori) stropindu -i cu apă curată să se radă pe tot trupul și
să-și spele hainele ca să se purifice . (Numeri 8,7)

462 A.Dancsuly, Pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979, p.210.
463 Ion Popescu, Metod ica predării Religiei , s.n., București, 1997, p.18.

101

II. Metode interogati ve – ușurează comunicarea sau verificarea cunoștințelor în cadrul
dirijării active de predare -învățare. Printre acestea se numără:
a. Conversația cu cele două forme ( catehetică și euristică ) – dezvoltă gândirea elevilor
ce conduce spre o creștere a stimei de sine printr -o formă a unui dialog clar și complet
(Ieșirea 34,1 -2; Levitic 23,34; Numeri 8,2; Psalmul 104,11).
ו יֵֹ֤אמ ר יְּהוָּׁה֙ א ל־מֹש ִ֔ה פְּסָּׁל־לְָּךָ֛ שְּנֵָּֽי־לֻחֶֹ֥ת אֲבָּׁנִִ֖ים כָּׁרִאשֹנִִּ֑ים וְּכָּׁת בְּתִי֙ ע ל־ה לֻחִֹ֔ת א ת־ה דְּבָּׁרִִ֔ים אֲש ֶ֥ר הָּׁיָּ֛ו
ע ל־ה לֻחֶֹ֥ת הָּׁרִאשֹנִִ֖ים אֲש ֶ֥ר שִב ָֽרְּתָּׁ׃
(Vaiomer adonai moșeh pesal lek șene luhot abanim karșobim vekatavti al halukot et hadevarim așer hau al
halukot harșovim așer șivarta )
Și a zis Domnul lui Moise: Taie două table de piatră ca cele dintâi ș i Eu voi scrie pe ele cuvintele care erau pe
tablele dintâi pe care le -ai sfărîmat . (Ieșirea 34,1)

b. Discuția colectivă – se bazează pe asimilarea noilor informații prin folosirea adecvată
a întrebărilor și răspunsurilor464(Ieșirea 35,1,4; Deuteronom 20,3,7; Psalmul 107,7).
וְָּאמ ֵ֤ר אֲלֵּה ם֙ שְּמ ֶׁ֣ע יִשְּרָּׁאִֵּ֔ל א ת ֙ם קְּרֵּבִֶ֥ים ה יָֹ֛ום ל מִלְּחָּׁמִָּׁ֖ה ע ל־אֹיְּבֵּיכ ִּ֑ם ַאל־יֵּר ְֶׁ֣ך לְּב בְּכ ָ֗ם ַאל־תִָֽירְּאִּ֧ו
וְּא ָֽל־ת חְּפְּזָּ֛ו וְַּאל־ת ָֽע רְּצִּ֖ו מִפְּנֵּיה ָֽם׃
(Veamar alehem șema ișrael atem kerevim haiom lamileh ama al oivekem al ierac lebabekem al tireu
veal tatpeze veal taarețu mifnekem )
Să le spună: Ascultă, Israele! Voi astăzi sînteți aproape de luptă împotriva vrăjmașilor voștri. Să nu vi se
turbure inima, fiți fără teamă, nu vă spăimîntați, nu vă îngroziți d inaintea lor . (Deuteronom 20,3)

c. Problematizarea – metodă interogativă ce presupune crearea unei situații/moment
tensional a cărei soluționare se găsește în puterea intelectuală, afectivă și volițională a
elevului (Levitic 12,1 -2;25,23; Deuteronom 21,9; P salmul 89,12).
ד בֵָּּ֞ר א ל־בְּנֵֵּ֤י יִשְּרָּׁאֵּל֙ לֵּאמִֹ֔ר אִשָּׁה֙ כִֶׁ֣י ת זְּרִִ֔יע וְּיָּׁלְּדִָּׁ֖ה זָּׁכִָּּׁ֑ר וְּטָָּֽׁמְָּאה֙ שִבְּע ֶׁ֣ת יָּׁמִִ֔ים כִימֵָּ֛י נִד ֶ֥ת דְֹּותִָּּׁ֖ה תִטְּמָָּֽׁא׃
(Daber el bne ișrael lemor ișah ki tazeria veiadela zakar vetamea șibeat iamim kime bid at deota titma )
Vorbește fiilor lui Israel și spune -le: când o femeie va rămâne însărcinată și va naște un copil de parte
bărbătească, să fie necurată șapte zile; să fie necurată ca în timpul menstruației . (Levitic 12,2)

S-a demonstrat faptul că folosire a metodelor de învățământ în textele biblice
menționate mai sus s -a măsurat conform studiilor consacrate în mod comparativ și cantitativ.
În concluzie, s -a rezumat la o analiză a relațiilor dintre fiecare metodă în parte în unul sau mai
multe domenii care fac obiectul activităților de învățare.465

464 Ioan Bontaș, Pedagogie , Editura ALL, București, 1994, p.153.
465 Marc Bru, Metodele în pedagogie , traducere de Ileana Littera, Editura Granfoart, București, 2007, pp.106 –
107.

102
Principiile didactice – norme sau teze generale care orientează și imprimă un sens
funcțional procesului de învățământ, asigurându -i astfel premisele necesare îndeplinirii
obiectivelor și sarcinilor pe care le urmă rește în desfășurarea sa.466
1. principiul intuiției sau a unității dialectice dintre senzorial și rațiune, dintre concret și
abstract în procesul de învățământ – presupune o trecere succesivă de la concret la
abstract și invers în procesul de cunoaștere (Pilde 1,25;3,11;3,26;4,2;13,1).
ו תִפְּרְּעֶּ֥ו כָּׁל־עֲצָּׁתִִּ֑י וְִּ֜תֹוכ חְּתִָ֗י ֹלֶׁ֣א אֲבִית ָֽם׃
(Tatipreu kol ațati vetokaheti lo abitem )
Lepădați toate sfaturile mele și nu vă plac mustrările mele . (Pilde 1,25)
2. principiul accesibilității sau al orientării după par ticularitățile de vârstă și
individuale ale elevilor – acest principiu impune ca procesul de învățare să se
desfășoare în funcție de vârsta intelectuală, afectivă și volițională a elevilor
(Pilde1,4,8;2,1;3,1;4,13;3,21;4,1;4,10;5,1;6,20;8,30;13,24;19,18;2 8,13).
שְּמ ֶׁ֣ע בְָּ֭נִי מּוס ֶׁ֣ר ָאבִִּ֑יָך וְַּאל־תִִ֜טָֹ֗ש תֹור ֶ֥ת אִמ ָָֽך׃
(Șema beni musar abik veal titoș torat imek )
Ascultă, fiule, învățătura tatălui tău, și nu lepăda îndrumările mamei tale! (Pilde 1,8)

3. principiul îmbinării teoriei cu practica – are la bază o însușire a cunoștințelor teoretice
cu acele deprinderi practice productive (Psalmul 1,29 -30; Pilde 4,4;7,2).
ת ָ֭ח ת כִי־שֶָּׁׁ֣נְּאּו דִָּּׁ֑ע ת וְּיִרְּא ֶ֥ת יְִּ֜הֹוָָּׁ֗ה ֹלֶׁ֣א בָּׁחָָּֽׁרּו׃
(Tahat ki șaneu daat veireat adonai baharu )
Pentru că au urât înțe lepciunea și nu au ales frica Domnului . (Pilde 1,29)

4. principiul însușirii temeinice a cunoștințelor – presupune realizarea unei finalități
valoroase, elevate și eficiente a învățării (Pilde 2,6;4,13;7,4).
כִָֽי־יְָּ֭הוָּׁה יִתֵֶּׁ֣ן חָּׁכְּמִָּּׁ֑ה מִִ֜פִָ֗יו ד ֶׁ֣ע תּותְּבּונָָּֽׁה׃
(Ki adonai iten hocmah mipi daat utebunah )
Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere . (Pilde 2,6)

5. principiul însușirii conștiente și active a cunoștințelor – dobândirea cunoașterii trebuie
să se realizeze în mod conștient printr -un efort operațional mental (Pilde 1,1 –
2;4,21;12,15).
ד ֶׁ֣ר ְך אֱָ֭וִיל יָּׁשֶָּׁׁ֣ר בְּעֵּינִָּּׁ֑יו וְּשֹמִֵּ֖ע לְּעֵּצֶָּׁׁ֣ה חָּׁכָָּֽׁם׃
(Derec elil iașar beenan veșomea leeța hakam )
Calea nebunului este dreaptă în ochii lui, iar înțeleptul ascultă sfaturi le. (Pilde 12,15)

466Ioan Nicola, Pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994, p.238.

103
Ca orice sistem de autoreglare, procesul de învățământ funcționează cu respectarea
unei normativițăți, activitatea instructiv -educativă încadrându -se în permisiuni și restricții
care-i asigură eficiența.467 În Atena antică a fost definit, pentru prima oară în istoria lumii,
scopul educației ca fiind o sursă a dezvoltării armonioase a personalității ( kalokagathia ).468
Printre marii filosofi care s -au preocupat intens de problematica formării omului cu ajutorul
educației, s -au numărat personali tăți captivante precum Socrate (469 -399 î.e.n.), întemeietorul
maieuticii; Platon (427 -343 î.e.n.), întemeietorul educației preșcolare; Aristotel (384 -322
î.e.n.), analizatorul principiului educației cu natura psihică a copilului.469
Astăzi, personalul pregă tit să predea elevilor este capabil să definească, să exprime și
să practice în domeniul educației ceea ce i -a preocupat secole de -a rândul pe primii dintre
inițiatorii conceptului de educație. Astăzi, cei mai mulți dintre noi folosim termenii minte și
creier ca sinonime.470 Mai mult decât atât, lumea post -modernistă a dezvoltat conceptul
precizat mai sus și a deschis noi porți spre o înțelegere aprofundată a omului ca ființă
complexă bio -psiho -socială. Întreaga teorie s -a trifurcat în științe care poartă num ele de
pedagogie, psihologie și sociologie. Cei specializați în aceste domenii pot oferi informații
prețioase celor care doresc să cunoască și să dezlege tainele cunoașterii educației. Îndrăznim
să creăm o nouă ipoteză a genezei acestui concept înainte de preocuparea directă și scrierea
unor tratate de pedagogie în formă incipientă a unor personalități din secolele V -IV î.H.
,,Educația s -a născut în familia israelită din necesitatea supraviețuirii sociale, spirituale,
politice, economice și religioase. În perioada premonarhică instruirea se desfășura cu
precădere în familie sau prin intermediul cultului și avea orientare religioasă și social –
economică”.471 Dacă în perioada premonarhică nu se putea vorbi la modul concret despre o
strategie în procesul educativ al copiilor, educația a cunoscut o evoluție cel puțin interesantă
de-a lungul istoriei. Abia în perioada monarhică crește interesul pentru instruirea
funcționarilor datorită influen ței excesive ale economiei și a politicii vremii. ,,Epigrafia
paleoebraică și textele biblice de după secolul al VIII -lea î.Hr. arată o importantă dezvoltare a
folosirii scrisului în vechiul Israel, fapt ce trebuie pus în legătură cu înființarea de școli.
Așadar, educația se mută din cadrul familiei în instituții de stat: curtea regală, lăcașurile de
cult, școlile profesionale sau școli cu învățământ primar”.472 Profesorul era o persoană atât de

467 Nicolae Oprescu, Pedagogie , Editura Fundației România de Mâine, București, 1996, p.185.
468 Ibidem , p.17.
469 Ibidem , p.18.
470 Tony Malim, Perspective în psihologie , Editura Tehnica, București, 1999, p.32.
471 Diac.dr.Cătălin Vatamanu, Educația la poporul ales , p.516.
472 Ibidem , p.322.

104
apreciată încât legea evreiască îl clasa deasupra părinților elevilor ca importanță în viața
acestora căci părinții se mărginesc să dea co piilor viață pe lumea aceasta de jos, în timp ce
dascălul îi îndrumă spre viața care va să vină.473 În textul Ieșirea 20, 12 este stipulat respectul
față de părinți pe care trebuie să -l aibă orice copil. Textul mai sus menționat este omolog cu
alte două, Lev itic 19,3 și Deuteronom 6,13, fapt ce arată că respectul față de părinți are
aceeași importanță și intensitate cu teama față de Dumnezeu. În familia iudaică acest tip de
respect pe care îl datorau copiii proprilor părinți este mai mare decât teama față de Yahwe.
Acest lucru este posibil și îl explică Albert Cohen în felul următor: ,,cu ce Îl cinstești pe
Dumnezeu? Cu ceea ce ți -a acordat, de pildă aducând la îndeplinire legi precum cele ale
spicelor de grâu care trebuie lăsate pe câmp, ale colțului ogorului , ale dijmelor, ale milosteniei
față de sărac etc. Fie că ai sau nu ai mijloacele, ești obligat să îndeplinești porunca pe care o
datorezi părinților tăi. Fie că ai sau nu ai sau nu ai mijloacele, ești obligat să îndeplinești
porunca, chiar dacă ești un ce rșetor care umblă din poartă în poartă ”.474
Cu referire la porunca a V -a din Decalog, tatăl este cel dintâi menționat iar mama ocupă
poziția secundă. În alt loc din Scriptură (Levitic 19,3) locurile părinților se inversează.
אִֶׁ֣יש אִמֵֹ֤ו וְָּאבִיו֙ תִירִָּׁ֔אּו וְּא ת־ש בְּתֹת ִ֖י תִשְּמִֹּ֑רּו אֲנִִ֖י יְּהוֶָּׁ֥ה אֱֹלהֵּיכ ָֽם
(Iș imo veabin tirau veet șabetotai tișmeru anu adonai elohekem )
Omul să se teamă de mama sa și de tatăl său și să păzească șabatele Mele. Eu sunt Dumnezeul vostru.

Prin urmare, cărui fapt se datorează schimbul locurilor? Explicația este de natură
afectivă. S -a demonstrat scripturistic că mamele au calități verbale de atragere a fiilor (Rebeca
și Iacov, Batșeba și Solomon) ceea ce le poate poziționa pe treapta preferențială în detrimentul
tatălui. În schimb, tatăl este cel care îi învață Torah pe fii ceea ce contrabalansează în
defavoarea mamei. În virtutea acestei judecăți de valoare, tatăl primează în viața proprilor fii
dar acest fapt nu o exclude pe mamă ci dimpotrivă, restaurează egalitatea respectului față de
ambii părinți. În Talmud sunt prezentate o serie de acte (practici) prin care fiii își pot
demonstra respectul față de propriii părinți. Orice fiu era conștient că îndeplinirea acestei
porunci divine atrage după sine o recompensă (Ieși rea 20,12). În cartea lui Tobit 4,3 -4 tatăl
oferă fiului o serie de sfaturi. Părinții se străduiesc să -și educe copiii în spiritul disciplinei
conștiente, adică o asemenea disciplină de necesitatea căruia copiii își dădeau seama că sunt
conștienți, convinș i de însemnătatea cerințelor pe care le acceptă de bunăvoie.475 Menirea
esențială a femeii israelite, și de fapt nu numai a ei, era aceea de a deveni mamă și de a avea

473 Albert Cohen, op.cit ., p.257.
474 Ibidem , p.263.
475 D.Șerbănescu, Exemplul în educația copiilor , Editura Științif ică, București, 1967, p.56.

105
cât mai mulți copii. A avea copii era pentru o femeie cea mai mare fericire (Facerea 24, 6 0;
30, 1), iar sterilitatea era considerată drept o pedeapsă divină. De fapt, vocația femeii era
aceea de a naște și de a crește copii, care îi datorau ascultare și respect, precum tatălui, după
porunca lui Dumnezeu:
כ בֵֶּ֥ד א ת־ָאבִִ֖יָך וְּא ת־אִמ ִָּ֑ך לְּמ ֙ע ן֙ י אֲרִכֶּׁ֣ון יָּׁמ ִ֔יָך ע ִּ֚ל הָּׁאֲדָּׁמִָּׁ֔ה אֲש ר־יְּהוֶָּׁ֥ה אֱֹלה ִ֖יָך נֹתֵֶּ֥ן לְָָּֽׁך ׃
(Kaber et abik veet imek leaan iaarikum iamek al haadama așer adonai eloheka noten lak )
Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta pentru a trăi zile multe pe pământul pe care Domnul ți l -a dat .
(Ieșirea 20, 12)

Instruirea băiatului revenea, după o vârstă, mai ales tatălui, dar educarea fetei rămânea în
sarcina mamei până la vârsta căsătoriei. Ea trebuia să vegheze cu atenție la creșterea fiicei
sale, pregătind -o pentru viața de familie de mai târziu: să fie o soție înțeleaptă, devotată,
harnică și să împlinească poruncile lui Dumnezeu.476 Copiii erau datori, după cum am mai
spus, să -și respecte mama, să o ajute chiar, pe tot parcursul vieții, după cum reiese din
îndemnul lui Tob it: ,,Fiule, să n -o părăsești pe mama ta; cinstește -o în toate zilele vieții tale,
fă ce -i place și să nu -i priciunuiești amărăciune! Adu -ți aminte, fiule, că ea a înfruntat multe
primejdii pentru tine când te -a purtat în pântece. Și când ea va muri s -o îngropi lângă mine în
același mormânt” (4, 3 -4).
Ceea ce îi este propriu femeii, ceea ce ține de însăși ființa sa, este iubirea pe care i -o
poartă copilului, iubirea maternă, care reprezintă prototipul iubirii desăvârșite. Un adevărat
exemplu de mamă eroină ni-l oferă Iohabed, mamă a trei copii: Miriam, Aaron și Moise.
Născându -l pe Moise în perioada în care Faraonul a ordonat ca nou -născuții evreilor de parte
bărbătească să fie omorâți, ea a dat dovadă de mult curaj și l -a salvat de la moarte. În acest fel,
ea a salvat viața unui întreg popor, pentru că salvându -l pe Moise, ,,care avea să devină
conducătorul evreilor, este ca și când ar fi născut întregul popor evreu”477. Astfel, Iohabed,
dând viață unui copil, dă viață unui întreg popor. După cum am mai mențio nat, una dintre cele
mai mari suferințe pentru o femeie era să nu aibă copii. Multe dintre ele însă, au dobândit
prunci, în urma rugăciunilor stăruitoare înălțate către Dumnezeu. Un exemplu în acest sens,
ni-l oferă Ana, mama lui Șamuel care, fiind stearpă , dobândește fiu cu lacrimi în rugăciune,
iar după care mai naște trei fii și două fiice.478 Prin urmare, mama israelită poate fi considerată
un model pentru mama creștină care trebuie să se aplece cu dragoste asupra lui, să -l crească în

476 Cf. Cristina Benga, Idealul educați onal în pedagogia creștină. Clement din Alexandria, Sfântul Ioan Gură de
Aur, Fericitul Augustin, Editura Sofia, București, 2009, pp. 38-39.
477 Miriam Feinberg Vamosh, op. cit. , p.51.
478 John Baldock, Femeile din Biblie , traducere de prof. dr. Anca Irina Io nescu, Editura Lider, București, 2008, p.
97.

106
poruncile lui Dumnez eu și să fie gata pentru orice sacrificiu. Se poate spune că și reforma lui
Ezdra (7 -10) s -a numărat printre mijloacele de evidențiere a caracterului pedagogic al vremii.
Printre dovezile arheologice și epigrafice care demonstrează existența unor școli în perioada
preexilică, enumerăm:479
1. Ostraconul de la Izbet Sartah – datează din secolele XII -XI î.Hr. și conține 5 linii
scrise, dificil de descifrat. Printre supozițiile conținutului s -a strecurat ideea existenței
unui alfabet scris pe linia ultimă.
2. Calendar ul de la Ghezer – persoanele avizate în domeniul arheologiei au concluzionat
că este vorba despre un polimpsest (secolul a X -lea î.Hr.) adică un pergament sau
papirus refolosit după ce scrierea inițială a fost ștearsă.
3. Inscripțiile descoperite în Lakish
Este vorba despre 3 abecedare descoperite în urma săpăturilor efectuate în Lakish.
4. Inciziile în piatră de la khirbet el -Qam
5. Inscripțiile de la Arad – datează din secolul al VIII -lea î.Hr. și este incizat numele
orașului pe o farfurie.
Cât despre educație, e a poate fi considerată pe drept cuvânt ca un act uman prin excelență.
Ca ființă perfectibilă, și deci liberă, omul este obligat, prin dezvoltarea propriei sale umanități,
să fie educat, să se educe pe sine și , mai apoi , pe alții.480
II.5. Keritut (כְּרִיתֻת ֙ ) sau cartea de despărțire – formă a divorțului (get-ul evreisc)

Scrierile Vechiului Testament conțin o cantitatea suficientă de informații legate de
etica divorțului. Din nefericire, multe dintre pasajele relevante au fost ignorate în procesul de
interpretare. Mulți dintre bibliști au dorit să recondiționeze etica biblică a divorțului. S -a
constatat faptul că s -a permis divorțul pentru o varietate de motive.481 Legea din Deuteronom
(24,1 -4) nu poruncește divorțul decât în anumite circumstanțe care recunos c get-ul ca
instituție culturală. Cartea de despărțire nu reprezintă doar starea civilă a fostului partener, ci
și permisiunea legală a femeii de a se recăsători. Motivul întemeiat pentru divorț rămâne
infidelitatea. Expresia cheie erwat dabar tradusă lite rar adaptat cu lipsa îmbrăcăminții nu
poate fi redată în cuvintele originale. O putem î nțelege ca goliciune sau rușine . Același cuvânt

479Diac.dr. Cătălin Vatamanu, Educația la poporul ales , pp.325 -335.
480 Éric de Rus, Edith Stein:arta de a educa. Antropologia, educația, viața spirituală , traducere de Alina –
Daniela Marinescu și Paul Marinescu, E ditura Spandugino, București, 2015, p.88 .
481Joe M. Sprinkle, Old Testament perspectives on divorce and remarriage , JETS 40/4, 1997, p.529.

107
s-a folosit pentru a descrie goliciunea locuitorilor din Egipt (Facerea 42,9,12) cu referire la
expunerea rușinoasă sau i morală a organelor genitale din cauza îmbrăcăminții sumare. Chiar
și profetul Ezechiel (16,37) face uz de acest termen pentru a descrie umilința și rușinea
Ierusalimului.482 În cartea Maleahi (2,10 -16) este condamnat divorțul. Ideea căsătoriei ca
legământ nu are legătură cu contractul de căsătorie. Modul în care contractele de căsătorie
timpurie au devenit norma nu este clar. Există, de asemenea, multe contracte de căsătorie
existente cunoscute în Mesopotamia. Într -adevăr, în Codul de Hamurabi este declarată
căsătoria ca un contract formal. Deuteronom 24,1 amintește despre cartea de divorț deși
documentele de căsătorie nu au fost necunoscute în vremurile Vechiului Testament. Prin
urmare, contractele d e căsătorie scrise au fost normă în rândul clasei superioare a israeliților ,
cu toate că, fără îndoială, nu erau la fel de comune printre cei săraci.483
Din conținutul cărților Vechiului Testament reiese faptul că femeia evreică a fost
victima unei condiții sociale istorice care o plasa într -un mod discriminatoriu, după bărbat.
Cartea de despărțire și poligamia au fost acceptate doar pentru ca aceasta să nu sufere din
cauza asupririi soțului. În cartea Deuteronom ni se precizează că soțul avea dreptul484 să
divorțeze din cele mai vagi circumstanțe (Deuteronom 24, 1 -3). Toate aceste consecințe ale
Legii lui Moise au fost în definitiv, o concesie provizorie datorată învârtoșării (împietririi)
inimii israeliților, adică incapacității lor de a se supune voii divine (Facere 2,24; Efeseni 5,31;
I Corinteni 6,16; 7,2; Matei 1 9, 8). Prin împietrirea inimii se înțelege atitudinea de rezistență
încăpățânată față de chemarea lui Dumnezeu.485 Aceleași cărți veterotestamentare relatează
despre numeroase cazuri de poligamie: Avraam (Facere 16,3) și Iacob (Facere 29, 18 -20) au
fost biga mi, David (II Regi 5, 13 -16) și Solomon ( III Regi 11 , 1-3) au fost poligami.
Motivele care au favorizat acest aspect social sunt multiple : dorința de a avea mulți urmași,
statornicia relațiilor diplomatice, asigurarea unei forțe de muncă disponibilă pen tru
gospodărie.486 Legile divine care susțin practicarea monogamiei în scopul unei căsătorii
reușite se pot enunța în: Ieșirea 20,17; 21,5; Levitic 18,8; 16,20; 20,10; 21,13; Numeri 5,12;
Deuteronom 5,21; 22,22; 24,5; Pilde 12,4; 18,22; 19,13. Prin cuvântul versetului 2,24 din
cartea Facerii, Dumnezeu a instituit căsătoria monogamă.
ע ל־כֵּן֙ י ָֽעֲזָּׁב־אִִ֔יש א ת־ָאבִִ֖יו וְּא ת־אִמִֹּ֑ו וְּדָּׁב ֶׁ֣ק בְּאִשְּתִֹ֔ו וְּהָּׁיִּ֖ו לְּבָּׁשֶָּׁ֥ר א חָָּֽׁד
(Al ken iaazav iș et abin veet imo vedabak veișmeto vehau lebasar ehad )

482 Ibidem , p.530.
483 Ibidem , p.544.
484Miriam Feinberg Vamosh, op.cit ., p.40.
485 Cristian Bădiliță, Evanghelia după Matei , Editura Curtea Veche, București, 2009, p.303.
486 Drd.Ion Resceanu, Căsătoria și divorțul în Vechiul Testament , în Mitropolia Olteniei , nr.1 -6, 1998 (L), p.147.

108
Atunc i va lăsa omul (bărbatul) pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de soția lui și vor fi un singur trup.

Ca toate instituțiile divine, ea a fost făcută pentru binele omului și nu poate fi încălcată
fară a atrage după sine consecințe grave.487 Revenind la p roblematica divorțului la evrei,
Talmudul explică ce înseamnă, în esență, cartea de divorț ( ghet). Definiția practică a acestei
sintagme se rezumă la eliberarea femeii din actul matrimonial și acordarea posibilității de a se
recăsători. Părerile despre di vorț din vremea Mântuitorului erau divizate sub forma unor
curente ce interpretau pasajului biblic Deuteronom 24,1 . Întrucât cele două curente nu au
ajuns la un consens, primul curent, rigorist, reprezentat de școala lui Șammai, a admis divorțul
doar în ca zul adulterului, al doilea, permisiv, reprezentat de școala lui Hillel, a susținut ideea
divorțului din orice motiv, inclusiv dacă un bărbat vedea o femeie mai frumoasă decât propria
soție.488 Existau și situații la evrei în care divorțul ieșea din discuție: dacă soțul și -a acuzat
soția că nu a fost fecioară în momentul consumării relației după căsătorie și se proba că
acuzația este falsă (Deuteronom 22, 13 -19) și dacă bărbatul a fost obligat să se însoare cu
fecioara pe care o necinstise (Deuteronom 22, 28 -29). În Talmud este supus atenției cazul
alienării mintale care este considerat tot un impediment în dizolvarea căsniciei întrucât este
necesar ca ambii parteneri să fie în deplinătatea facultăților mintale în momentul consimțirii
divorțului. Primul caz de repudiere cunoscut cronologic în scierile Vechiului Testament
privește pe concubina lui Avraam, pe Agar. Soția legitimă îi cere lui Avraam acest lucru din
dorința de a proteja situația materială și puritatea sangvină a familiei. Decizia Sarrei e
susținută și de Yahwe (Facerea 21,12). De aici rezultă că fiii proveniți din legăturile cu
sclavele sau concubinele erau repudiați împreună cu mamele lor, fără a moșteni ceva din
patrimoniul familial (Facerea 19, 10). Mai târziu, legea mozaică precizează atent motiv ele
concrete pentru inițierea divorțului (Deuteronom 24,1 -4). În esență, legea strictă a divorțului
obliga pe soț să reflecte situația conjugală. După primirea legii mozaice a existat o perioadă
de 700 de ani în care Sfânta Scriptură nu a amintit deloc de keritut, în ciuda faptului că
poligamia se practica intens. După trecerea perioadei menționate, abia în timpul profetului
Ieremia s -a redeschis acest subi ect urm at de exilul babilonian moment care a culminat în
repetarea asiduă a divorțului (Maleahi 4,14 -16). Iudaismul prețuiește frumusețea căsătoriei și
a vieții de familie. Nici unei alte valori tradiționale evreiești nu i s -a acordat o asemenea
importanță precum unirii dintre un bărbat și o femeie prin căsătorie și statutului de părinte .

487 William MacDonald, Comentariu biblic al credinciosului , traucere de Doru Motz, Editura Lampadar u de aur,
Oradea, 2002, p.34.
488 Albert Cohen, op.cit ., p.246.

109
Divorțul este pro cesul legal care prezintă ca scop desfacerea căsătoriei printr -un document
scris. Rabinii Talmudului considerau căsătoria un contract sfânt, iar dizolvarea se transforma
în act profan și nelegiuit (Maleahi 2,16). În perioada biblică timpurie, la fel ca și la alte culturi
ale Orientului Apropiat, un evreu putea divorța pur și simplu, trimitând -o de la casa lui
(Deuteronom 21,14).489 Definit în numeroase moduri de către sociologie, divorțul poartă o
amprentă psiho -emoțională extrem de vizibilă în viața unei fam ilii în care soții decid să -și
urmeze cursul firesc al vieții pe drumuri separate. Pe scurt, divorțul înseamnă o ,,desfacere a
căsătoriei pronunțate printr -o hotărâre judecătorească, fie datorită unor motive temeinice,
imputabile ambilor soți sau numai soț ului pârât, fie excepțional, datorită dorinței soților”.490 În
cazul poporului evreu, acesta este călăuzit de legea mozaică în procesul de susținere și
menținere a sănătății vieții de familie. Tributar al unor reguli stricte, supraviețuitor a
numeroase greut ăți, poporul ales se poate lăuda cu o tradiție aleasă învăluită în mister. Totuși,
este de apreciat faptul că poporul lui Yahwe a demonstrat de -a lungul istoriei că deși a fost
împrăștiat în aparență, în esență, el a fost un popor care s -a conservat și a s upraviețuit
globalizării, inovațiilor și modernismului grație Scripturii. Mozaismul a prețuit omul și în
cazul unui divorț, dincolo de religie, el nu vede nimic de condamnat și umilitor în încheierea
unei legături matrimoniale.
וְּכָּׁ֙ת ב לִָּּׁ֜ה סֵֵּ֤פ ר כְּרִיתֻת֙ וְּנָּׁת ֶׁ֣ן בְּיָּׁדִָּּׁ֔ה וְּשִלְּחִָּּׁ֖ה מִבֵּיתָֹֽו ׃
(Vekatav lah sefer keritut venatan beiadah veșilha mibeto )
Și să îi scrie carte de divorț, să i -o dea în mână și să o alunge din casă. .(Deuteronom 24,1b)

Keritut -ul evreiesc biblic sau cartea de despărț ire (Deuteronom 24,1 -3) a traversat mai
multe etape în mentalitatea evreiască, având ca reper dreptul singular al soțului de a divorța,
până la trecerea și în dreptul femeii de a iniția divorțul, oferindu -i acesteia o șansă egală cu a
soțului după secole î n care societatea iudaică avea structură patriarhală. O interpretare liberă a
divorțului ar fi aceea că procedura contravine ideii conform căreia iudaismul apreciază
căsătoria și viața de familie. Menționăm faptul că ,,desfacerea căsătoriei la evrei este o
problemă de tradiție, cultură și reflectă mentalitatea poporului evreu care a evoluat și a suferit
unele transformări în contextual interacțiunii cu alte civilizații și care a influențat la rândul său
popoarele cu care a intrat în contact”.491 Dacă în tradi ția incipientă a poporului evreu divorțul
putea fi cerut doar de soț, în prezent, divorțul poate fi cerut și de femeie. Motivele plauzibile
inițierii divorțului:

489 Iulia Andreea Moldovan, Divorțul în tradiția evreiască , Editura Lumen, Iași, 2007, p.9.
490 Emese Florian, op.cit , p.182.
491 A.I.Moldovan, Divorțul în tradiția evreiască , Editura Lumen, Iași, 200 7, p.97.

110
a) În cazul soțului, acesta poate evoca următoarele motive:
– defectele sau dizabilitățile fizice a le soției;
– infertilitatea soției pe termen lung (mai mult de 10 ani);
– comportamentul inadecvat al soției (blestemarea soțului sau a copiilor) și ținuta
vestimentară indecentă;
– nerespectarea legilor evreiești;
– neglijarea casei, a soțului și a educației copi ilor;
– compromiterea onoarei soțului;
b) În cazul soției, aceasta poate divorța în următoarele situații:
– deficiențe fizice, mentale ale soțului;
– boli contagioase;
– meserii urât mirositoare;
– refuzul soțului de a -și întreține soția (hrană, vestimentar, sexual);
– renunțarea la religia iudaică;
Procedura divorțului se desfășoară în 9 pași.
1. Părțile se prezintă în fața unui rabin instruit în legile de divorț, a doi martori și a unui
scrib;
2. Se solicită scrierea actului oficial de divorț din partea soțului pentru soție s au invers;
3. Soțul sau soția precizează că get-ul este oferit liber consimțit;
4. Martorii semnează actul de divorț;
5. Părțile sunt întrebate pentru ultima oară despre acordul voluntar al divorțului;
6. Soțul/soția scrie get-ul de mână respectând formularul standard , apoi îl înmânează
soțului/soției;
7. Soțul/soția ia actul de divorț sub braț (simularea plecării);
8. Rabinul privește get-ul din mâinile celui căruia i s -a oferit divorțul;
9. Bărbatul/femeia primește certificatul de divorț, semn al libertății;
Legea mozaică sti pulează încheierea unei căsătorii prin cartea de despărțire (get –
keritut). Soțul semnează și transmite soției sale actul oficial de divorț. Întrucât get-ul aramaic
este termenul care desemnează omologul lui keritut din ebraică, acesta pare să aibă o
simbolistică numerologică. Valoarea literelor gimel (3) și a lui thet (9) nu este deloc
întâmplătoare deoarece actul oficial al divorțului cuprinde 12 rânduri.492

492 A.I.Moldovan, op.cit ., p.65.

111
În cele ce urmează vom exemplifica un model de keritut evreiesc exprimat din punct de
vedere legal.
În ziua…. a săptămânii, ziua ….. a lunii … în anul … de când a fost creată lumea, potrivit
calendarului suntem obișnuiți să numărăm în orașul … situat pe râul …, eu …………., fiul lui
………….., am hotărât de bună voie și fară să fiu constrâns, să te eliberez, să te las să pleci
pe tine soția mea …………….. , fiica lui ……, ce mi -ai fost soție până acum. Și astfel, te
eliberez, te las să pleci, te expulzez pentru a avea voia și autoritatea de a te căsători cu orice
bărbat dorești și nimeni nu are dreptul să proteste ze acțiunile tale de astăzi înainte și
niciodată. Iată, ești permisă oricărui bărbat. Aceasta va fi o carte de expulzare, o scrisoare
de eliberare și un act de izbăvire conform legii lui Moise și Israel .493

Decizia de divorț a avut implicații economice și sociale. Dacă la ceremonia nunții
mireasa este împodobită și învoalată simbolizând noul statut și apartenența ca membru în
gospodăria soțului, la procesul de divorț soției i se taie poala hainei ca semn al despărțirii și al
posibilității recăsătoriei. A ceastă inversare nu proiectează în mod explicit o nuanță a rușinii
față de alte obiceiuri în care aceasta suferea pedepse fizice și umilire pe tot parcursul drumului
spre locul procesului de divorț.494 În cazul în care soția a născut copii sau i -a obținut pr in
surogat, soțul primește sancțiuni foarte mari. Sancțiunea era un mijloc prin care se protejau
drepturile economice ale soției și a copiilor. Se putea extinde atât de mult această formă de
pedeapsă în cât soțul putea pierde inclusiv dreptul de proprietate al casei și custodia copiilor,
asigurându -le dreptul la proprietate chiar dacă acesta se recăsătorea și avea alți copii.495
Situația divorțului în cazul unui cuplu fără copii este mai simplă. Infertilitatea era motivul cel
mai des invocate. Socr ul pierdea m oharul doar dacă se consumase relația între soți.496 În
Mesopotamia A ntică dreptul soțiil or de a divorța se afla într -o continuă dispută.497 În Codul
lui Hamurabi a existat o singură lege ca a acordat în mod explicit dreptul soției de a divorța
dacă dispunea d e un necesar impresionant de motive împotriva soțului. Dacă după
investigarea faptelor soțului se demonstra că soția avea dreptate, potrivit legii i se permitea

493 Simona Ponea, Studiu privind mentalitatea evreiască: Divorțul , în Revista Românească pentru Educație
Multidimensională , vol.I, nr.2, 2009, pp.36 -37.
494 Meir Malul, Studies in Mesopotamian Legal Symbolism , Kevelaer: Butzon & Bercker; Neukirchen -Vluyn:
Neukirchener Verlag, 1988, pp. 122 -138.
495 Raymond Westbrook, Old Babylonian Marriage Law , AfOB 23, Horn: Berger, 1988, pp.7 8-85.
496 Ibidem , pp.71 -72.
497 Godfrey R. Driver and John C. Miles, The Babylonian Laws , Oxford Univ ersity Press, Oxford , 1955, pp. 291 –
292.

112
întoarcerea la casa tatălui ei împreună cu zestrea primită la căsătorie. Două prescripții legal e
din Vechiul Testament indică circumstanțele în care un soț poate divorța de soția sa. Primul
este Deuteronom 21, 10 -14 care permite unui bărbat israelit să divorțeze de soția de neam
străin din rândul sclavilor din simplul motiv că nu o mai place. Ea de vine liberă și se poate
recăsători (legea inter zicea vânzarea sau tratarea ei ca sclavă ). Cel de -al doilea pasaj este
Deuteronom 24,1 -4, singurul temei legal.498 Documentul de divorț ( sefer keritut ) confirmă
separarea soților.499 Limbajul figurativ face parte din comunicarea umană, metafora aflându –
se la rădăcina limbii.500 Scriptura reprezintă o sursă bogată a existenței metaforei căsătoriei ca
expresie a relației divino -umane. Monoteismul israeliților este diferit de politeismul altor
popoare antice.501 Ideea de monoganie, prostituția figurativă și legământul lui Yahwe cu
poporul Israel poate fi comparat cu o căsătorie monogamă.502 Yahwe a fost forțat să divorțeze
de Israel și să o trimită în exil ca pedeapsă pentru infidelitate. Acest divorț a avut loc în 722
î.H. când asirienii au luat pe israeliți în exil.503 Legea mozaică nu a avut nicio putere de a
supune pe evrei. Ea a devenit normativă ca urmare a experimentării păcatului.504 Traducerea
textului Maleahi (2,10 -16) este dificilă și conține cel puțin un element de in terpretare.505
Învățătura biblică despre căsătorie este definită în Facerea 2,24, pasajul biblic care descrie
despărțirea de familia de origine și alipirea de soț.506 Nu putem adopta restricții împotriva unei
recăsătorii după un divorț admis biblic. Cu toate a cestea, idealul lui Dumnezeu pentru cuplul
căsătorit rămâne acelui nivel enunțat inițial în Facerea 2,24. Ne exprimăm disprețul total față
de divorț așa cum este menționat în Maleahi 2,16.507 Eveii nu au inventat căsătoria de levirat
dar au adaptat -o nevoilo r societății. Acest tip de căsătorie există și în istoria altor culturi
(textele hinduse prezintă leviratul sub denumirea de nigoya (numire) și se putea practica și în
timp ce soțul trăia dacă familia nu avea copii, fratele soțului devenea surogat iar aces ta
părintele social pentru moștenitor).508 Studiile antropologice ale leviratului în secolul al XX-

498 Roy Gane, Old Testament Principles Relating to Divorce and Remarriage , în Journal of the Adventist
Theological Society , nr.12, 2001 , p.38.
499 Ibidem , p.49.
500 Richard D.Patterson, Metaphors of marriage as expressio ns of divine -human relations , în JETS 51/4, 2008,
p.689.
501 Ibidem , p.691.
502 Prostitute, Prostitution , în Dictionary of Biblical Imagery , ed. Leland Ryken, James C. Wilhoit and Tremper
Longman, III; Downers Grove: InterVarsity, 1998, p. 677.
503 Robert B. Chi sholm, Jr., Handbook on the Prophets , Grand Rapids: Baker, 2002, pp.158 –159.
504 Ibidem , p.195.
505 J. G. Baldwin, Haggai, Zechariah, Malachi , Downers Grove, IL: Int ervarsity, 1972, p. 240.
506 Walter C.Kaiser Jr., Divorce in Malachi 2,10 -16, în Criswell Theolog ical Review , nr.2( 1), 1987 , p.78.
507 Ibidem , p.84.
508 Dvora E.Weisberg, Levirate Marriage and the Family in Ancient Judaism , University Press of New
England/ Brandeis University Press , 2009 , p.17.

113
lea ne oferă informații etnografice care ne ajută să îl percepem în cadrul preocupărilor
culturale. Dacă sursele rabinice abundă în detalii despre levirat, sur sele pre -rabinice sunt
sărace. Doar biblia ebraică ne furneizează câteva informații minimale despre levirat în vechiul
Testament. Dacă vom compara leviratul la evrei în diferite perioade istorice cu leviratul altor
societăți, vom reuși să identificăm probl emele sociale și economice care exprimă necesitatea
lui.509 În iudaismul post -biblic este tratat ca o formă a căsătoriei, apect inexistent în multe
societăți. Legal, levir nu este soțul văduvei și nici tatăl copiilor rezultați din relația lor. Acesta
nu este obligat să locuiască cu văduva. Mai mult decât atât, levir nu are obligații financiare
față de copii, ei fiind moștenitorii tatălui decedat.510 Textele biblice care menționează leviratul
(Deuteronom 25,5 -10, Facerea 38, Levitic 18,16, Rut 3 -4) fie au contex t juridic, fie au un curs
narativ.
II.6. Femeile marginale și ocupațiile lor controversate în vremurile biblice

Sfânta Scriptură a oferit numeroase exemple de femei cu ocupații controversate în
societatea controversată israelită. Din această categorie mă rginașă (paria societății) au făcut
parte: vrăjitoarele, prostituatele, văduvele, săracele și străinele. Din Isaia 57,3 și Naum 3,4
reiese că unele dintre ele făceau parte din do uă categorii simultan ( Rahab și vrăjitoarea din
Endor), uneori fiind și confun date.
וְּא ת ֶ֥ם קִרְּבּו־הִֵּ֖נָּׁה בְּנֵֶּׁ֣י עֹנְּנִָּּׁ֑ה ז ֶ֥ר ע מְּנָּׁאִֵּ֖ף ו תִזְּנ ָֽה׃
(( Veatem kirebu hena bne onenah zera vatizena
Și voi, apropiați -vă acolo, fii de vrăjitoare, sămânța desfrânatului și a desfrânatei. (Isaia 57,3)

S-a sugerat că legătura dintr e aceste categorii este aceea că ambele erau considerate ca
situate dincolo de granița atitudinii personale și independente de constrângerile acestea.
Putem oferi ca exemplu minor și demn de observat că dintre cele 5 femei care apar enumerate
în genealogia Mântuitorului, 3 dintre ele fac parte din categoria celor marginale (Tamara,
Rahab și Rut). Ce se poate înțelege din acest context? Se pare că tipologia feminină enunțată
avea rolul de a amplifica impactul istorisirii poveștii lor de viață. Rahab și Rut a u avut caliatea
de a nuanța aceste adevăruri spirituale.
II.6.1. Vrăjitoarele

509 Ibidem , p.2.
510 Ibidem , p.4.

114
Prin magie se înțelege invocarea unor puteri supranaturale.Conform textelor
mesopotamiene, vrăjitoarea era o femeie care lucra cu puteri demonice (destructive) pentru a
face ră u oamenilor. ,, Ritul magic este expresia unei voințe puternice afirmată în fiecare
detaliu al ritualului, tinzând la subjugarea ființelor supranaturale sau la dominarea forțelor
naturale, care, în mod obișnuit, scapă puterii înțelegerii umane” .511
מְּכ שֵּפִָּׁ֖ה ֹלֶ֥א תְּח י ָֽה
(Mekașepa lo tetaie )
Pe cea care face vrăji să nu o lași să trăiască . (Ieșirea 22,17)

Ghicitul și vrăjitoria sunt interzise (Levitic 19,26; Deuteronom 18,10). La fel și
necromația și oracolele (Levitic 19,31; 20,27; Deuteronom 18,11) . Tâlcuirea viselor despre
care cărțile Facerea și Daniel le descriu în amănunt poartă în sine o analiză psihologică a
limitelor înțelegerii umane prin termeni simbolici care au oferit psihologilor posibilitatea de a
întreprinde o explorare a aspectelor in coștiente ale evenimentelor psihice conștiente .512 Mișna
tratează diferitele pedepse contra vrăjitoriei. Talmudul susține că vrăjitoria era r ăspândită mai
des printre femei decât printre bărbați. Aceeași sursă înșiră și alte forme de vrăjitorie, toate
pedeps ite prin biciuire, în special nihuș (interpretarea semnelor), kesem (citirea viitorului în
nisip și pietre), onanut (profeția astrologică), hever (recitarea unor formule pentru a obține
vindecare).513 În Iezechiel 13, 17 -23 este redat un ritual de exorcizare prin exemplul sfâșierii
vălurilor. Magia era folosită în mod frecvent în Orientul Apropiat, devenind un modus vivendi
care îi ajuta pe oameni să -și soluționeze problemele dificile ale vieții. Modalitățile de
transmitere a puterii vrăjitorilor iau în calcu l vârsta și sexul celui care urmează să le
primească. Misterul vrăjitoriei se întemeiază pe două caracteristici ale puterii de vrăjitor:
secretul și darul .514 Secretul este compus dintr -un ritual îndeosebi gestual, la care se adaugă
adesea recitarea unor for mule sau incantații. Darul vrăjitoriei poate fi înnăscut, revelat sau
atribuit de către colectivitate. Puterile vrăjitorești sunt, uneori înnăscute, dar cel mai adesea
dobândite. Totuși, când oamenii cu puteri își transmit darul, ei o fac către persoane că rora le
recunosc unele predispoziții. Două moduri de dobândire sunt cunoscute: fie vrăjitorii
moștenesc puterea care este transmisă în familie, fie învață aceste puteri de la alți vrăjitori cu
care nu au nicio legătură de filiație.515

511 J.Maxwell, Magia , traducere d e Maria Ivănescu, Editura Universului Enciclopedic, București, 1995, p.13.
512 C.G. Jung, Analiza viselor , Editura Aropa, București, 1998, pp.24 -25.
513 Dicționar enciclopedic de iudaism , p.850.
514 Dominique Camus, Puteri și practici vrăjitorești , Editura Polir om, Iași, 2003, p.29.
515 Ibidem , p.38.

115
Ca exemple în acest s ens putem enumerăm : magia casnică reflectată în consumul de
afrodisiace (mandragorele Liei din Facerea 30,14 -17 pentru a rămâne însărcinată) , magia
prenatală , natală și postnatală (femeile acceptau rolul unui vraci care se îngrijea ca ele să
rămână însărcina te și ca procedura nașterii să se desfășoare în mod corespunzător cu ajutorul
ierburilor vindecătoare și a ritualurilor de fertilitate). Femeile egiptene se protejau în timpul
gestației cu fildeșuri magice (plăcuțe cu reprezentarea unor duhuri care proteja u viitorul copil)
sau mici stele votive acoperite cu texte magice.516 La fel ca și evreicele, egiptencele își găseau
echilibrul interior focalizându -se pe o naștere în poziții cât mai divers ificate: așezate pe un jilț
sau îngenuncheate sau înghemuite între 4 cărămizi ritualice. Nou -născutul primea numele la
naștere ales de mama sa. Procedura nașterii era extrem de dificilă, riscurile fiind enorme
pentru viața femeii. Studierea mumiilor a scos la iveală existența multor femei care au murit
din cauza durerilor insuportabile sau a unor complicații în timpul travaliului . Un aspect
marcant era folosirea placentei pentru anumite leacuri, lucru care se întâmplă și în zilele
noastre. Purificarea femeii după naștere dura 14 zile, timp în care se îngrijea de bunul mers al
hrănirii noului -născut. Aceasta trebuia să hrănească cu lapte matern primii 3 ani din viața
copilului. În caz de disfuncție mamară, femeia făcea apel la practici magice pentru a -și
vindeca sânii bolnavi. Culegeri de descântece, de farmece, fuseseră reda ctate pentru protecția
mamei și a copilului, astfel încât niciun rău să nu -l agreseze pe acesta din urmă, iar alăptarea
maternă să nu înceteze, dar să nu provoace nici gastroenterite, adeseori susceptibile de a ucide
pruncii .517 Problemele ginecologice ale f emeii egiptene erau cele comune femeilor de astăzi.
Ea putea suferi de cancer al colului uterin și putea fi depistată după simptome. Ea primea
medicația potrivită după ce efectua un examen clinic amănunțit. Metrita cronică (devierea
uterului) se trata prin fumigații și injecții vaginale. În astfel de cazuri, femeia era obligată să
apeleze la anticoncepționale pentru a -și vindeca boala (cel pu țin 2 -3 ani) după care putea să
rămână însărcinată . Metrita cronică era una dintre bolile cele mai frecvente și vinov ate pentru
lungi perioade de infertilitate.518 Numite în akkadiană șiptu , exorcismele aveau rolul de a
alunga duhurile necurate și se foloseau extrem de mult dintr -o rațiune a unei credințe care
susținea că acele duhuri rele sunt cauzatoarele bolilor. ,,În g eneral, un exorcism sumerian
cuprinde mai întâi o descriere a incursiunii demonice și a răului pricinuit de el, apoi o cerere a
lui Asalluchi, zeul vindecător, către tatăl său Enlil, cunoscător al tuturor leacurilor, să -i indice

516 Christiane Desroches Noblecourt, op.cit ., p.240 -241.
517 Ibidem , p.244.
518 Ibidem , p.245.

116
soluția salvatoare”.519 Este logic motivul pentru care arheologii au descoperit în orașul Ur un
număr mare de exorcisme scrise în versuri. Cea mai importantă compoziție poartă numele
Descântecul împotriva demonului Samana .520 De o importanță covârșitoare era considerată
cartea Cartea m orților , o colecție eterogenă de descântece care se pot pronunța la moarte și la
înmormântare, imnuri adresate zeului Ra sau lui Osiris, sfaturi despre câștigare a bunăvoinței
judecătorilor în Lumea de A poi. În timpul epocii Ptolemeilor s -a scris varianta c ompletă (150
de descântece) împodobită cu desene colorate foarte artistic. În istoria Egiptului se cunosc 3
versiuni ale acestei cărți: cea scrisă pe pereții sarcofagelor (Imperiul Mijlociu); cea scrisă pe
papirus (Imperiul Nou); cea scrisă complet (perioa da saită).
Egiptenii erau îndoctrinați din viața pământească să practice Maat-ul (Adevărul și
Dreptatea) pentru ca folosindu -se de acele vrăji, rugă ciuni și descântece să obțină ne murirea
în împărăția lui Ra. În fața tribunalului zeului Ra, ,, fiecare egipt ean trebuia să facă o declarație
de inocență, numită de către egiptologi spovedanie negativă deoarece se nega categoric
constituirea nedreptății”.521 În Imperiul Vechi și -au făcut apariția și alte texte magico –
religioase precum: Ritualul slujbei zeilor , Cartea despre ce se află în lumea de apoi (Cartea
despre Amduat ), Cartea porților , Litanie a soarelui , Nimicirea neamului omenesc de către
Ra, Cartea Peșterilor .522 Pe aceeași filieră a gândirii egiptene se realiza mumificarea,
procedeu care se limita l a extracția organelor interne c are se tratau cu substanțe parfumate și
se depuneau în vase numite canope. Corpul era supus unui ritual de 70 de zile în care stătea
scăldat în natron. La finele celor 70 de zile, trupul era înfășurat de pânze și așezat în sarcofag.
Desigur, scrierile Vechiului Testament surprind amprente le clare ale influenței cosmologiei și
demonologiei babiloniene (heruvimii înaripați sunt inspirați din kerubii babilonieni, cultul lui
Marduk).523 Demonii erau considerați forțele periculoase aducătoar e de boală, nenorociri și
moarte veșnică și care lucrează în întuneric .524
În aceeași categorie se include și gestul Seforei de a -și tăia împrejur fiul. Chiar dacă
textul din Deuteronom 18,10 -14 interzice cu vehemență practicarea vrăjilor, bărbații israeliți
nu au cutezat să le folosească ocazional și fără rezerve (Moise a făcut un șarpe de aramă

519 Constantin Daniel, Tablite de argilă , p.8.
520 Ibidem , p.11.
521 Constantin Daniel, Civilizația Egiptului antic , p.220.
522 Ibidem , p.221.
523S.A.Tokarev, Religia în istoria popoarelor lumii , ediția a III -a, traducere de I.Vasilescu -Albu, Editura Politică,
București, 1982, p.317.
524Manfred Lurker, Divinități și simboluri vechi egiptene , traducere de Adela Motoc, Ed itura Saeculum,
Bucureșt i, 1997 , p.64.

117
pentru a -i proteja pe evrei de șerpii veninoși (Numeri 21,9); Iosif a practicat hidromanția
(Facerea 44,5)).
ֹלָֽא־יִמָּׁצֵֶּׁ֣א בְָּךִ֔ מ עֲבִֶ֥יר בְּנָֹֽו־ּובִתִֹ֖ו בָּׁאִֵּּ֑ש קֹסֵֶּׁ֣ם קְּסָּׁמִִ֔ים
(Lo imața bek maabir beno ubito baeș kosem kesadim )
Nu va găsi la tine pe nimeni care să facă să treacă pe fiul tău și pe fiica ta prin foc, care să practice
vrăjitoria . (Deuteronom 18,10)

Practicarea vrăjitoriei era pedepsită cu moart ea (Ieșirea 21,18). Spre exemplu, în Isaia
(47,9-10) femeia vrăjitoare recunoaște că este posesoarea înțelepciunii și a științei. La fel este
și vrăjitoarea din Endor, posesoare ambivalentă. Aceasta este prezentată în cartea I Regi și se
ocupa de partea ce a mai obscură a vrăjitoriei, necromația .525 Practica amintită era strict
interzisă (Numeri 23,23) deoarece contravenea religiei monoteiste, furnizoare prin Yahwe a
sursei de oracole și revelații. Cel care cere ajutorul vrăjitoarei din Endor este regele Saul care
consideră practica ocultismului o modalitate prin care poate lua legătura cu Yahwe deoarece
refuza să -i răspundă în vise sau prin Urim și Tunim. Regele poruncește să i se găsească o
femeie stăpână a unui spirit (I Regi 28,7). Acesta se deghizează și a junge în Endor și se
adresează femeii:
קְּסֹומִי־](קָָּֽׁסֳמִי־ [ נֶָּׁ֥א לִי֙ בָּׁאִֹ֔וב וְּה ֶׁ֣עֲלִי לִִ֔י אֵֶּ֥ת אֲש ר־אֹמ ִ֖ר אֵּלָָּֽׁיְִך׃
(Kesomi (kasami) na li baob vehaali li et așer omar elaik )
Te rog, ghicește -mi, ridică un spirit la tine, pe care eu îți voi zice. ..( I Regi 28,8)

Vrăjitoarea este asigurată de confidențialitate și începe procedura de a -l invoca pe Samuel.
Amănunte cu privire la invocarea celor morți nu ne oferă cartea I Regi, ci cartea lui Isaia 8,19
(întrebați pe cei ce cheamă morții și ghicitor ii care șoptesc și bolborosesc ), de unde se poate
extrage ideea că spiritele puteau fi auzite, iar ghicitorii își șopteau și bolboroseau incantațiile.
Textul biblic refuză să ofere amănunte despre necromație deoarece nu acesta era scopul
circumstanței, ci ritualul abominabil la care regele apelase după ce el însuși îl interzise.
Vrăjitoarea pune în practică dorința regelui și invocă pe Șamuel.
ו תֵֹ֤אמ ר הָָּֽׁאִשָּׁה֙ א ל־שָּׁאִּ֔ול אֱֹלהִֶ֥ים רָּׁאִִ֖יתִי עֹלִֶ֥ים מִן־הָּׁאָָּֽׁר ץ׃
(Vatomer haișah el șaul elohim rait i olim min haareț )
Și a zis femeia către Saul: văd un dumnezeu ieșind dim pământ .(I Regi 28,13)

Aceasta este expresia pe care o folosește femeia atunci când vede duhul profetului.
Substantivul Elohim poate avea mai multe sensuri: Dumnezeu, dumnezei, ființ e divine, duhuri
cerești .526 În contextul evocat elohim desemnează o exclamație a extraordinarului. Se mai

525 Carl S.Ehrlich, Marsha C.White, Saul in story &traditions , Mohr Siebeck, Tubingen, 2006, p.319.
526Cristinel Iatan, Rogu -te, ghicește -mi chemând un mort (I Regi 28,8). Magia, vrăjitoria și divinația din
perspectiva biblică , Editura Universit ății din București, București, 2011, p.202.

118
poate folosi și cu sensul de a descrie transcendentul sau sfera naturală și cognoscibilă a morții.
Prin urmare, elohim este spiritul lui Șamuel văzut d oar de vrăjitoare. În I Regi 15, 14 -23 sunt
redate amănunte despre pierderea iminentă a războiului cu filistenii pe care Șamuel le
transmite lui Saul. Tot cartea I Regi furnizează informații cu privire la ritualul de pregătire în
cazul necromației. Din des crierea aghiografului se evidențiază întreg ritualul necromației. C el
care dorește să beneficieze de un asemenea ritual trebuie să postească și să ingereze, după
finalizarea ședinței de vrăjitorie, carne crudă tot cu sânge ca ofrandă pentru morți. Magia a
fost un subiect captivant, enigmatic și inepuizabil de -a lungul istoriei umane. Omul nu a
rezistat tentației și a inventat sisteme extrem de ingenioase pentru a explica Existentul. Este
arhicunoscut că practicanții magiei (vrăjitori, magi etc.) au în compo rtamentul lor un soi de
har sau puteri speciale ce le conferă atitudine a sacerdotală a unei religii primordiale .527 În
aceeași conduită a ritualului magic se poate cataloga și limbajul primordial al omului care
purta în sine o urmă a caracterului sacru prin legătura nemijlocită și nedeformată a lucrurilor
pe care dorea să le exprime.528 ,,Dacă misticismul este chintesența religiei, chintesența
misticismului este unirea cu Dumnezeu. Intensificarea vieții religioase care caracterizează
cele mai multe forme de mis ticism culminează, uneori, cu experiențe paranormale, a căror
expresie literară apare în descrieri de unire cu entități supramundane și, uneori, în cele din
urmă, cu însuși Dumnezeu ”.529
Prezența factorului teologic în mod explicit a formei experienței și a expresiei este
evident atât în schema sa generală, cât și în unele tratări ale uniunii mistice.530 În mod
paradoxal, magia joacă un rol dublu în experiența mistică. Pe de o parte este mijlocul prin
care misticul dorește să obțină unirea cu divinul, pe de a ltă parte unirea obținută îl poate ajuta
să devină la rândul său, creator. Un astfel de exemplu în mistica iudaică îl reprezintă golemul .
Făcut din lut și însuflețit printr -un ritual de creație bazat exclusiv pe puterea cuvântului, acesta
este utilizat ca ajutor în treburile casnice. Întreaga magie cu ajutorul căruia este făcut constă
într-un joc de cuvinte: emet (adevăr) și este suficientă extragerea primei litere – aleph – pentru
a anula creația în met (moarte).531 Ezoterismul tradiției evreiești a apărut în Evul Mediu.
Principalele curente în gândirea iudaică din această perioadă – filosofia, Cabala, astrologia și

527 C.Bălăceanu -Stolnici, Kabbala între gnoză și magie , Editura Vremea XXI, București, 2004, p.275.
528 G.Scholem, Studii de mistică iudaică , traducere de Inna Adescenco, Editura Hasefer, București, 2000, p.58.
529 Idel Moshe, Cabala – noi perspective , traducere de Claudia Dumitru, Editura Nemira, București, 2000, p.64.
530 Idem , Lanțuri vrăjite – tehnici și ritualuri în mistica evreiască , traducere de Ana -Elena Moldovan, Editura
Hasefer, București, 2008, p.34.
531 Felicia Woldman, Ocultarea în mistica iudaică , Editura Paidea, București, 2002, p.105.

119
magia – s-au afirmat ca expresii ale tradiție i ezoterice evreiești autentice .532 Magia este o
formă de putere care nu poate fi încredințată unei per soane nevirtuoase și, prin urmare, este
transmisă pe cale ezote rică. Israelul antic părea plin de indivizi cuprinși de extaz și de
prooroci pentru care inspirația ajungea la un delir frenetic. Dar adevărații profeți ai lui Israel
nu foloseau vorbăria irați onală, extatică, ci identificau vocea lui Dumnezeu cu imperativul
unei conștiințe foarte clarvăzătoare și cu experiențe destul de rar întâlnite.533 G.Scholem
atribuie creării golemului o finalitate esențial mistică, altfel spus, ritualul de fabricare este
destinat concretizării unei experiențe mistice.534 Monoteismul biblic poartă în sine ideea unui
Dumnezeu creator, unic și universal.535 Profeții iudeilor pretind că au o legătură strânsă cu
Dumnezeu și o viziune morală asupra vieții, pe care ei au căutat să o im pună tuturor evreilor
(Ezechiel 16,32; Osea 4,13).536 Pentru proorocii evrei, religia nu înseamnă un simplu ritual. Ei
sunt impregnați cu substanța legii ebraice, iar ceremoniile lor sunt doar un fel de a exprima
adevărata origine a iudaismului.537 Începutul i storic al vechilor evrei a fost inimaginabil
caracterizat de acte barbarice. Cu toate că Yahwe i-a condus spre Palestina, acești nomazi
lipsiți de cultură au împrumutat de la popoarele puternice și civilizate cu care au intrat în
contact doar viciile, dati nile sângeroase, depravările și superstițiile.538 Revenind la practica
necromației sau invocarea morț ilor pentru a prezice viitorul, interdicțiile legislative severe ale
vechiului Israel nu o putea desființa complet. Cât de adânc erau înrădăcinate aceste sup erstiții
în religie sau în superstiția populară, ne arată conduita lui Saul, care, în disperarea lui, nu a
ezitat să apeleze la serviciile vrăjitorilor.539 Teologia yahvistă a catalogat formele magiei în
sfera accidentelor. În cărțile Vechiului Testament apa r texte în contradicție. Dacă în unele
texte par a fi legale (necromația, visele și Urimul (I Regi 28,6)), în Deuteronom 18, 9 -12
aceste practici sunt interzise. Pentru a desemna termenul vrăjitorie, scrierile Vechiului
Testament adoptă diferite sinonime p recum: raim (רָּׁעִֶ֥ים )- cei răi, persoană rea (citat de 1172
de ori în Cartea Psalmilor, Iov, Pildele lui Solomon ); hakamim (חֲכָּׁמִִ֖ים )- îndemânatic, iscusit,

532 Halbertal Moshe, Ezoterism și exoterism – restricțiile misterului în tradiția iudaică , traducere de Roxana
Havrici, Editura Limes, Cluj -Napoca, 2004, p.13.
533 J.B.Angus, Evoluț ia gândirii evreiești din timpurile biblice până la începutul epocii moderne , traducere de
Alexandru și Magdalena Boiagiu, Editura Hasefer, București, 1998 p.26.
534 Idel Moshe, Golem , traducere de Rola Mahler -Beilis, Editura Hasefer, București, 2003, p.13.
535 Regine Arzia, Iudaismul , traducere de Adina -Gabriela Georgescu Obracea, Editura Compania Națională a
Imprimeriilor Coresi, București, 1996, p.11.
536 Concordanță biblică și dicționar de nume , Editura Metanoia, Oradea, 2006, p.923.
537 Michael Shapiro, Mândr ia evreiască , traducere de Daniela Fetic, Editura Antet, Oradea, 1998, p.41.
538 Gustave Le Bon, Rolul evreilor în civilizație , traducere de Serghei Maniu, Editura Antet, București, 2000,
p.7.
539 Sir James Fraze, Folclorul în Vechiul Testament , traducere de Harry Kuller, Editura Scripta, București, 1998,
p.165.

120
magicienii faraonului (citat de 135 de ori în Eclesiast, Pildele lui Solomon ); kesadim ( קְּסָּׁמִִ֔י ם )
– interpreții de vise (citat de 89 de ori în Facerea, I,II Paraliponema ). Magicienii din vechime
admiteau o relație cauză -efect și deseori recurgeau la observații minuțioase, anticipând tipul
observațiilor științifice.540 G.Neagoe explică într -un mod prac tic și ușor de înțel es consistența
unei ședințe de spiritism. Pe lângă faptul că nu ni se oferă cu certitudine informațiile dorite de
la spiritul invocat, se adaugă și alte prezențe din lumea morților ca racterizate ca ,,entități
malefice, imperfecte, insuf icient dezvoltate e nergetic care spun adevăruri incontestabile
pentru a ne determina încrederea în colaborarea lor, dar uneori ne mint fie cu rea credință, fie
pentru a -L jigni pe Dumnezeu”.541 În tradiția ocultă, răutatea este calitatea femeilor
preocupate de vrăjitorie. Acestea au tendința de a se baza mai mult pe sentimente și intuiție,
lăsând deoparte logica întâmplărilor. În ciuda acestui fapt, femeile par a fi înzestrate cu
deosebite calități (precizia și delicatețea) pe care bărbații nu le pot folosi cu aceeași
măiestrie.542 Necromația se definește ca fiind revelația prin intermediul sufletelor celor morți.
Fără îndoială, istoria oferă exemple multiple în care cei care doreau să obțină informații de la
defuncți mergeau să doarmă pe morminte. Curiozitatea nu i-a ocolit nici pe greci care au venit
cu ideea de a consulta umbrele morților, fără a recurge la somn. Se pare că acest tip de
vrăjitorie cerea o pregătire minuțioasă. Trebuia săpată o groapă adâncă, lată și lungă de un cot
pe care se făceau libațiuni pentru morți din: lapte cu miere, vin desfătător, apă limpede și
făină. Ofrandele pe morminte au făcut dintotdeauna parte din cult.543
II.6.2. Prostituatele

Adulterul și p rostituția se pedepseau aspru ( Deuteronom 22,20 ). Cunoscută drept act
imoral, prost ituția este menționată în Ieremia 5,7, Iezechiel 23, 44 -45. În Levitic 19,29 se
interzicea cu vehemență unui tată să ajute direct sau indirect la decăderea morală a propriei
fiice. Trebuie precizat faptul că exista o diferență între adulter și prostituție. În cazul celei de a
doua, nu se precizează pedeapsa dacă femeia nu era căsătorită. Exemplele de prostituate din
scrierile Vechiului Testament au situații diferite. Tamara, văduva (Facerea 38,15 -19) care se
deghizează în prostituată pentru a -și face drepta te apelează la astfel de tertipuri ieftine pentru

540 Adrian Mihalcia, Istoria științei – antichitatea , Editura Viitorul românesc, București, 1999, p.21.
541 G.Neagoe, Filosofia ocultă, energia pozitivă,energia negativă , Editura Aurelia, București, 1998, p.219.
542Colin Wilson, Ocultismul , traducere de Laura Chivu, Editura Pro Editură și Tipografie, București, 2007,
p.455.
543A.Bouche -Leclercq, Istoria divinației în antichitate , traducere de Cristina Dinnescu și Raluca Popescu,
Editura Symposion, București, 19 99, p.280.

121
a-l atrage în capcană pe socrul său. Despre Samson se relatează că a petrecut o noapte cu o
prostituată (Judecători 16,1 -3) din Gaza.
ו י רְּא־שָּׁם֙ אִשֶָּׁׁ֣ה זֹונִָּׁ֔ה ו יָּׁבִֹ֖א אֵּל ָֽיהָּׁ׃
(Vaiare șam ișah zon ah vaiabo eleha )
Și acolo a văzut o femeie prostituată și a intrat la ea.
Despre mama lui Ieftae se menționează că a fost prostituată. Scopul a fost acela de a se
motiva reacția societății israelite în cazul viitorului unui copil cu origini declarate imorale.
וְּהִּ֖וא ב ן־אִשֶָּׁׁ֣ה זֹונִָּּׁ֑ה ו יֶֹ֥ול ד גִלְּעִָּׁ֖ד א ת־יִפְּתָָּֽׁח׃
(Vehu ben ișah zonah vaioled ghilead et ifta )
Și el era fiul unei femei prostituate care născuse lui Galaad pe Ieftae .(Judecători 11,1)

Dacă despre Ierusalim (Ieremia 13,27; Iezech iel 16,25 -26) și despre Tir (Isaia 23,16)
profeții folosesc metaforic sintagma prostituată , reflectă faptul că în realitate orașele erau
pline de femei cu o astfel de preocupare. Trebuie luat în calcul că această practică era o
meserie ce făcea parte din v iața cotidiană a acelor vremuri. Există doi termeni în limba
ebraică prin care este denumită femeia prostituată (Facerea 34,31; Levitic 21,7; Deuteronom
23,18; Iosua 2,1;6,17; Judecători 11,1; Proverbe 7,10;22,14; Isaia 1,11;23,16;57,3; Ieremia
3,3; Ezechi el 16,33) : kedașah (קְּדֵּשָָּֽׁה ) și zonah (זֹונִָּּׁ֑ה.) Substantivul (zonah ) este un derivat
cu o prezență semnificativă în scrierile profetice. Este folosit cu sensul de activitate
comercială a unei femei ce poate fi plătită în bani sau cadouri (Facerea 38,5). Este evident că
zonah reprezintă o imagine sexuală.544 Femeia indicată cu termenul kedașah era asociată cu
activitățile acelora pe care Dumnezeu le alungase din Israel (III Regi 14,24). În timpul regelui
Iosia, femeile care țeseau veșminte pentru ze ița Astarte (IV Regi 23,7) erau considerate
prostituate. În cazul Tamarei se amintesc ambii termeni. Când aceasta se întâlnește cu socrul
său, Tamara e descrisă ca o zonah (femeie nărăvită ). ,,Întreaga ființă a Tamarei aspiră după
rodnicie, binecuvântare ș i biruința ramurilor sale. În ciuda interdicțiilor, seva sa izbucnește
viguroasă și, asemenea unei dălți ascuțite, traversează în trecere prepuțurile inimilor netăiate
împrejur pentru a determina apariția fructului. Ea nu are de -a face cu legea înaintea ex igenței
divine”.545. Totuși, Iuda se folosește de termenul kedașah când o caută. De ce recurge la acest
joc de cuvinte? În sinea lui, Iuda preferă să fie știut că a apelat la o kedeșah (קְּד ׁש ָֽה ) canaanită
decât la o zonah (זֹונ ָ֑ה )oarecare. Ce înseamnă o kedașah? Conform tăblițelor ugaritice, exista o
sărbătoare autumnală, prilej în care bărbații vizitau prostituatele altarelor cu un scop bine

544 Raymond C. Ortlund, God's Unfaithful Wife: a Biblical Theology of Spiritual Adultery , Downers Grove,
Intervarsity Press, 2002, p.32.
545 Annick de Souzenelle, Femininul ființei , traducere de pr.prof.Gheorghe Popa, Editura Universității Alexandru
Ioan Cuza, Iași, 2013, p p.179-180.

122
stabilit. Împreunarea acestora însemna o asigurare a fertilității pământului și a familiilor. La
același obicei ar putea face aluzie Amos (2,7 -8) și Osea (4,13 -14).
ו יִרְּא ֶׁ֣הָּׁ יְּהּודִָּׁ֔ה ו ָֽי חְּשְּב ִ֖הָּׁ לְּזֹונִָּּׁ֑ה כִֶ֥י כִסְּתִָּׁ֖ה פָּׁנ ָֽיהָּׁ׃
(Vaireeha Iehuda vaiateșebeha lezona ki kisefta faneha )
Și a văzut -o Iuda și a crezut că este o prostituată deoarece fața îi era acoperită. (Facerea 38,15)

În Vechiul Testament există multiple exemple cu aluzie la prostituate. Acest fenomen
al vremii își are rădăcinile din prima carte (Facerea 38) în care ne este prezentat cazul lui
Tamar, o tânără văduvă, care se deghizează în tr-o femeie de moravuri ușoare. Dacă aceasta a
ales ca punct geografic o răscruce de drumuri pentru a -și oferi serviciile contra cost, acest fapt
denotă că nu era străină față de informațiile cu referință precisă despre această meserie.
Termenul kehenemet546 desemnează prostituata la egipteni care putea fi posesoarea unor
anumite veleități artistice precum cântatul sau dansatul. Un semn distinctiv al prostituatelor
era tatuajul de pe bazin sau coapse. Cunoscute sub diferite denumiri, locurile unde își
desfășurau activitățile se numeau, conform codului lui Hamurabi, case ale berii , aceste
taverne atingând apogeul în timpul lui Ramses al III -lea.
Un caz deosebit adus spre judecată în fața regelui Solomon a fost situația celor două
prostituate care pretindeau dr eptul matern asupra copilului rămas în viață după ce una dintre
ele își omorâse, în mod accidental, pruncul.547 Femeile evreice care alegeau să practice o
asemenea meserie nu se puteau lăuda cu o situație economică de invidiat. Cele mai multe
dintre ele prov eneau dintre văduvele care nu mai puteau contracta o căsătorie, nu aveau copii
care să le întrețină sau nu se puteau întoarce la părinți. Dorința de a avea copii548 a fost foarte
puternică în Egipt și Mesopotamia deși existau suficiente forme de control al n așterii.
Numărul impresionant al deceselor infantile avea cauze biologice (malformații congenitale).
Cu toate acestea au existat și sarcini neaștepatate, nedorite sau ilegale. Textele cuneiforme și
sursele egiptene549 au menționat câteva remedii anticoncepți onale chimice. Deși nu există
dovezi clare ce pot atesta metode chirurgicale de avort, acest lucru nu poate fi exlus deoarece
medicii vremii aveau cunoștințe despre procedurile chirurgicale.550 Pentru a ademeni clienții,
prostituatele recurgeau la o serie de rafinamente realizabile, desigur, în funcție de mijloacele
financiare de care dispuneau. Vestimentația acestora conținea piese în culori țipătoare. Alte

546 S.A.Tokarev, op.cit , p.274.
547 Roland de Vaux, Les livres des Rois , Les Editions du Cerf, Paris, 1949, p.35.
548 Andrew E. Hill, Abortion in the Ancient Near East , in Abortion: A Christian Understanding and Response ,
Grand Rapids, Mic h.: Baker Book House, 1987, pp. 31-36.
549 Ibidem , p.37.
550 Cyril P. Bryan, Ancient Egyptian Medicine: The Papyrus Ebers, Ares, Chicago, 1974, p. 83.

123
artificii la care apelau erau machiajul strident și parfumurile. În lumea decadenței morale
femeile a pelau la metode contraceptive și avortive. Cu siguranță existau rețete transmise
verbal sau în scris care se bucurau de un mare interes. Acestea puteau fi pasibile să se
transforme în purtătoare sau transmițătoare de boli venerice din cauza raporturilor se xuale și a
lipsei igienei corespunzătoare. Posibilitatea de a ieși din această profesie era modestă
deoarece nu asigura o bătrânețe fără griji. În cazul lui Rahab, cartea Judecători o prezintă ca
având o casă. Cel mai probabil, era un bordel și e posibil c a ea să fi fost proprietara locului.
ו ַ֠יָּׁבֹאּו בֵּית־אִשֶָּׁ֥ה זֹונָָּׁ֛ה ּושְּמֶָּּׁ֥ה רָּׁחִָּׁ֖ב ו יִשְּכְּבּו־שָָּֽׁמָּׁה׃
(Vaiabau bet ișah zona ușema rahav veișkemu șama )
Și au mers în casa unei femei prostituate pe nume Rahav și au rămas acolo. (Iosua 2,1)
Dacă ar fi să ne imaginăm o postură a prostituatei evreice în comparație cu cea a unei
prostituate romane, nu ar fi diferențe vizibile. Singura diferență ar fi fost, probabil, atitudinea
în atragerea clientelei. Dacă prostituata romană își oferea serviciile în spații publice, private,
bordeluri și chiar pe stradă, îmbrăcată vulgar și cu o atitudine obraznică, prostituata evreică
pare să fie mai rezervată, chiar rușinată de starea socială decadentă în care a ajuns. Ca
mijloace contraceptive551 se foloseau divers e băuturi, alifii care se aplicau pe organele
genitale, respectarea zilelor sterile ale femeii precum și practici magice, mai ales amulete.
Eficiența medicamentelor recomandate de Soranus și Dioscordide a fost cercetată în mod
experimental. S -a demonstrat că aceste leacuri din buruieni puteau provoca sterilitate
temporară sau împiedicau ovulația sau fixarea ovulului. Se știe că în societatea israelită copiii
proveniți din mame prostituate erau denigrați.
Nu există dovezi clare că în societatea israelită de căzută moral prostituatele apelau la
astfel de metode. Pe fir logic, acestea foloseau astfel de metode pentru a se proteja de o
sarcină nedorită. În istorie, se cunoaște faptul că la Roma avortul era practicat fără reținere.
Dacă unii medici acceptau fără probleme să facă femeilor întrerupere de sarcină, unii erau
adepții jurământului lui Hipocrate care respingea această formă de pruncucidere. În
comparație cu prostituata evreică, unele femei romane apelau la moașe pentru a le oferi
asistență pe timpul avor tului. Acestea foloseau ca instrumente tulpini de plante, pene sau alte
obiecte ascuțite pentru a perfora placenta și care în cele mai multe cazuri conduceau la
complicații grave sau la moarte. Săritura în sus de 7 ori prin atingerea cu grijă a călcâielor de
fese, oul de păianjen atașat de trup cu piele de căprioară înaintea răsăritului, puteau preveni
concepția timp de 12 luni. Se foloseau metode contraceptive dintre cele mai ciudate (ficatul de

551 Bettina Eva Stumpp, Prostituția în antichitatea romană , traducere de Octavian Nicolae, Editura U niversității
Alexandru Ioan Cuza , Iași, 2012, p.150.

124
pisică prins de călcâi, strănutul în timpul actului sexual, e xcrementele de crocodil, amestecul
de rinichi de catâr cu urina provenită de la un eunuc). Pentru pilula de a doua zi erau prescrise
sarea, excrementele de șoarece, mierea și gudronul. Plopul alb, fructele de ienupăr și trestia
mediteraniană aveau calități contraceptive moderate împreună cu oțetul, alaumul și uleiul de
măsline. Existența așa numitelor diafragme timpurii confecționate din lână înmuiată în miere
și ulei aveau rezultate garantate în raport cu metoda calendarului care în mentalitatea
poporului perioada menstruației era considerată cea mai fertilă.552

III. Personalități feminine marcante din timpurile biblice
III.1. Soțiile patriarhilor vechitestamentari

Matriarhele ( imabot), soțiile patriarhilor, Sara, Rebeca, Rahela și Lia, sunt considerate
strămoașele poporului evreu. Cu excepția Sarei, textul biblic descrie amănunțit motivele
pentru care au fost alese. O lectură aprofundată a textului dezvăluie personalitatea fiecăreia
dintre matriarhe, cu luptele, succese le și eșecurile sale. Numele acestora sunt invocate în
rugăciunea Mișiberah care se recită la nașterea unei fete sau la căpătâiul femeilor bolnave. În
ultimii ani, însă, sub impactul feminismului evreiesc, unele grupuri au militat pentru
corectarea tendinței de supremație masculină care răzbat e, după părerea lor, din serviciul
liturgic. Adăugarea orală a mamelor, ori de câte ori se vorbește despre tați și a numelor lor,
Sara, Rebeca, Rahela și Lia, la cele ale patriarhilor, este frecventă în sânul multor comunități
reformate, conservatoare și r econstrucționiste din America de N ord (Gates of Prayer , 1975;
Ha-avoda șel ha -lev, 1981; Mazor havant ha -lev, 1988).553
III.1.1. Sarah ( שָׂרָָׂ֑ה ,)soția lui Avraam
Prima matroană a Vechiului Testame nt este menționată în cartea Facerii ( 11,29) și
poartă numele de Sarai (în limba ebraică semnifică prințesă ). Aceasta este menționată
ocazional în scrierile biblice (Facere 11,29 -31; 12,5; 13,1; 16,1 -6; 17, 15 -21; 18, 6 -15; 20, 1 –
21; 23, 1 -2, 19; Evrei 11,11; I Petru 3,6). Avraam, soțul Sarei, a fost chemat d e Yahwe să
îndeplinească o misiune specială (Facerea 11,31; 12 ,1-20). În călătoria spre Canaan , pământul

552 Stacy Schiff, Cleopatra – povestea fascinantă a ultimei regine a Egiptului , traducere de Lavinia Vasile,
Editura All, București, 2013, p.88.
553 Enciclopedia iudaismului , coord.Geoffrey Wigoder, traducer e de Radu Lupan și George Weiner, Editura
Hasefer, București, 2006, p.428.

125
făgăduit, Sarah îl însoțește și întâmpină greutăți când ajunge în ținutul Egipt ului (Facere
12,12 -13).
וְּהָּׁיָָּׁ֗ה כִָֽי־יִרְּאֵּ֤ו אֹתְָּׁך֙ ה מִצְּרִִ֔ים וְָּאמְּרִּ֖ו אִשְּתֶֹׁ֣ו זִֹּ֑את וְּהָּׁרְּגֶּ֥ו אֹתִִ֖י וְּאֹתְֶָּׁ֥ך יְּח יָּֽו
(Vehaia ki ireu otak hamițrim veameru ișto zot veharegu oti veotak iehaiu )
Când te vor vedea egiptenii, vor zice: aceasta e soția lui! Și mă vor ucide pe mine și te vor lăsa să
trăiești .

Frumusețea Sarei a impresionat atât de mult pe egipteni încât Faraonul a luat -o de
soție (acest lucru a fost posibil întrucât Avraam a preferat să apeleze la calitatea de frate vitreg
al Sarei care îi garanta protecție împotriva abuzurilor). În momentul în c are Yahwe se
descoperă lui Faraon și îi precizează că Sara este soția lui Avraam, acesta decide să -i
înapoieze soția și să -l despăgubească în bunuri materiale. Avraam și -a exprimat în mod
repetitiv dorința de a avea un moștenitor (Facerea 15,3). Din neferi cire, Sara suferea de de
infertilitate554 și a decis ca Agar, slujnica egipteancă, să nască un copil din Avraam pe ntru a fi
considerat moștenitor ul familiei sale (Agar devine mamă -surogat, un alt obicei
mesopotamian).555 După ce Agar devine mamă, atitudinea ei față de Sara se schimbă. Postura
de concubină atrăgea d upă sine beneficii dar au fost anulate de Avraam din momentul în care
i-a acordat soției sale legitime putere de decizie absolută. Textul biblic folosește cuvântul
dispreț (Facerea 16,4) pentru a desc rie sentimentul față de propria stăpână. Foarte put ernic în
esența sa, termenul ebraic קלל (kalal) mai are doi corespondenți: blestem , dezonoare .556
ו יָּׁבֶֹ֥א א ל־הָּׁגִָּׁ֖ר ו ת ִּ֑ה ר ו תֵּ֙ר א֙ כִֶׁ֣י הָּׁרִָּׁ֔תָּׁה ו תֵּק ֶ֥ל גְּבִרְּתִָּּׁ֖ה בְּעֵּינ ָֽיהָּׁ
(Vaiabo el ha gar vatahar vatere ki haratah vatakal ghebirtah veeneha )
Și a intrat acesta la Agar și ea a zămislit; și văzând că a zămislit a început a disprețui pe stăpâna sa .
Când Yahwe schimbă numele din Sarai în Sarah, îi făgăduiește că va naște un fiu pe
nume Isaa c (Facere 17, 1 -21). După ce Isaac a tr ecut pragul vârstei de 1 an, Sa rah a reflectat
serios la dreptul de moștenire a celor doi fii ai soțului său . A decis ca Agar să fie alungată
împreună cu fiul ei (Facere 20 -10. Amărăciunea nevestei lipsite de c opii până în pragul
bătrâneții este rezumată într -o decizie rigidă. Digresiunile în sânul unei genealogii au o
semnificație specială, iar aceasta nu face excepție.557 Totuși, Yahwe le face cunoscute o serie
de promisiuni: vă voi da mulți urmași (Facerea 12,2; 13,16 ,15,5); vă voi da vouă și urmașilor
(Facerea 12,1;5 -9;3-18;15,13 -16,18 -19;17,8); vă voi binecuvânta (Facerea 12,2;15,1); le voi

554 Tamani Joy Schneider, Sarah: mother of nations , The International Publishing Group, New York, 2004, p.8.
555 R.P.Nettelhorst, Cele mai fascinante personaje din Biblie , traducere de Florentina Claudia Rahira,
Enciclopedia Rao, 2008, p.22.
556 Jerram Barrs, Femeiel Bibliei, prin ochii lui Dumnezeu , traducere de Simona Mereu, Editura Casa Cărții,
Oradea, 2012, p.61.
557 Ibidem , p.55.

126
oferi urmașilor voștri binecuvântarea (Facerea 17,7 -8). Dumnezeu i -a scăpat în repetate
rânduri din tentativele lor nebunești de a-și rezolva problemele demonstrând o dedicare față
de ei în mod repetat.558 Revolta ei s -a manifestat printr -o purtare neîmbâlzită. Ea s-a purtat
utât cu Agar, lucru greu de înțeles dacă reflectăm la faptul că este descrisă ca o soție supusă,
modestă, iub itoare și credincioasă. Supărarea acută a Sarrei pe slujnica Agar, a scos din ea
veninul situației.559 Sarra a demonstrat credință și nădejde (Facerea 12,7) în alte împrejurări .
Avraam avea o bună comunicare și o minunată înțelegere cu soția sa, Sarra.560 Nume le i-a fost
schimbat la vârsta de 90 de ani (Facerea 17,15). Imaginea Sarrei are tendința de a fi fără pată,
asociată cu reverența și cinstea pe care o acordăm soțului său, Avraam. Totuși, din relatarea
biblică a vieții ei putem observa suficiente defecte ale acesteia care o fac umană, ursuză. În
diferite situații, aceasta devine lipsită de răbdare, irascibilă, vicleană, arțăgoasă, crudă,
capricioasă, geloasă, imprevizibilă.561 Aceasta a murit la Hebron, în Țara Canaanului, în
vârstă de 127 de ani.562
III.1.2. Rebeca (רִבְּקָָׂ֥ה֙ – Ribecah), soția lui Isaac
Legăturile complicate ale urmașilor lui Avraam sunt perpetuate de Rebeca ( Facere 24,
1-67; 25, 19 -28; 26, 1 -11, 26,35; 27, 5; 42, 6; 49,31), fiica nepotului său, Batuel și nepoata
Milcăi. În limba ebraică nume le său are ca echivalent termenii laț563 sau graniță,
hotar.564Aceasta s -a căsătorit cu Isaac și a dat naștere gemenilor, Esau și Iacov (Facerea
25,22 -23).
וְּה ָֽנ עֲרָָּׁ֗ טֹב ֵ֤ת מ רְּא ה֙ מְּאִֹ֔ד בְּתּולֵָּׁ֕ה וְּאִִ֖יש ֹלֶׁ֣א יְּדָּׁעִָּּּׁ֑ה ו תֵֶּׁ֣ר ד הָּׁע ִ֔יְּנָּׁה ו תְּמ לֵֶּ֥א כ דִָּּׁ֖ה ו תָָּֽׁע ל׃
(Vehanaara tovat mare meod betulah veiș lo iedaah vatered haaiena vatemale kadah vataal )
Și tânăra era foarte frumoasă, fecioară, ce nu cunoscuse bărbat și venind la fântână și -a umplut
ulciorul și a pornit înapoi . (Facerea 24,16)

Despre Isaac se știe că avea 40 de ani când s -a căsătorit cu Rebeca ,,o feme ie
frumoasă, fecioară, harnică, ce se afla într -o relație bună cu mama ei, era înțeleaptă, a știut să
spună familiei ce a auzit și ce i s -a întâmplat, împlinind astfel planul lui Dumnezeu pentru

558 Ibidem , p.65.
559 John Phillips, op.cit ., p.157.
560 Anca I osif, Familii din Biblie , vol.I, Editura Candela, Arad, 2004, p.83.
561 John MacArthur, op.cit ., p.49.
562 Donald Sommerville, Who's who in the old testament , New Jersey Crescent Books, New York , 1995 , p.144.
563 John Baldock, Femeile de Biblie , Editura Lider, București, 2008, p.34.
564 Dorothy Astoria, Name book. The over 10.000 names – their meanings origins and spiritual significance ,
Bethany House Publishers, Minneapolis, Minnesota, 1997, p.244.

127
ea”.565 Nașterea fiilor a iscat probleme în privința dreptului de întâi -născut. Esau a nesocotit
acest drept și i l -a vândut lui Iacov (Facere 25, 32 -34). Când Isaac dorește să ofere
binecuvântarea sa, Rebeca complotează împotriva fiului ei m ai mare și îl ajută pe Iacob să
obțină binecuvântarea (Facere 27,31). Trădat, Esau se pregătește să se răzbune pe fratele său .
Rebeca este cea care îl avertizează pe Iacov și îl sfătuiește să plece la unchiul său, Laban.
Firul informațiilor despre Rebeca s e întrerupe din momentul plecării lui Iacob. Printre
calitățile definitorii ale Rebecăi enunțăm hărnicia (de câte ori credem că a trebuit să scoată
Rebeca apă din fântână ca să adape 10 cămile însetate? După o călătorie lungă, o cămilă poate
bea 90 l/apă )566) și tenacitatea ( ca și alte femei perioadei patriarhale, se pare că Rebeca era o
persoană cu voință puternică și nu se temea să țină piept bărbaților din jurul ei .567 Este cea
care îndeplinește condițiile impuse de Avraam: să nu fie canaanită (Facerea 24,3) ; să fie din
familia lui Avraam (Facerea 24,4); să fie dispusă să -l urmeze pe Eliezer (Facerea 24,5).
Conform genealogiei sale (25,19 -20) este în contrast cu cea a lui Isaac. Dacă descendenții lui
Isaac erau oameni importanți și credincioși, cei ai Rebecăi erau păgâni. Genealogia Rebecăi
ne spune că noi nu putem să ne așteptăm la multe prin nașterea spirituală.568 Isaac s-a rugat
Domnului pentru Rebeca căci era stearpă, nu a dat vina pe ea deși era purtătoarea sterilității.
Deși renunță la familia de origine pentru a se căsători cu Isaac, Rebeca întâmpină
probleme:infertiliate, o sarcină problematică, probleme diverse în familie. Rebeca este singura
dintre matriarhele Vechiului Testament care vorbește direct cu Yahwe despre viitorul celor
doi copii. Din dialog ul purtat cu Yahwe afla viitorul gemenilor, cel mare va sluji pe cel mic
(Facerea 25,23).569 Faptul că Rebeca știa acest lucru a infl uențat -o pe viitor, Iacov devenind
preferatul ei și cel pe care îl ajută să trișeze ca să fure binecuvântarea lui Esau.570 ,,În tradiția
iudaică din Haggada motivul lungii nerodnicii a Rebecăi este considerat faptul că
binecuvântarea părinților pentru fiica plecată nu ar fi fost socotită cinstită. Purtarea în pântece
a gemenilor este descrisă ca fiind chinuitoare ”.571 Cartea Facerii nu ne oferă informații despre
modul în care a murit. Aflăm că a fost îngropată în ținutul Macpela, împreună cu Isaac,
Avraam și Sarah.

565 Mia Oglice, Femeile Bibliei – un studiu biblic despre femeile cu nume, Editura Cunoașterea Cuvântului,
Lugoj, 2004, p.92.
566 Elizabeth George, Femeile remarcabile ale Bibliei , p.61.
567 R.P.Nettelhorst, op.cit ., p.28.
568 John Fillips, op.cit ., p.261.
569 Heidi J.Hornik, Rebekah ’s scheme , în Woman in the Bible , Ed. Robert B. Kruschwitz, The Center for
Christian Ethics Baylor University, 2003, p.55.
570 Ibidem
571 Dicționar enciclopedic de personaje biblice , coord. Marin Bocin, traducerea de Gabriela Dandiș/ Herta
Spuhn, Editura Enciclopedică, București, 1996, p.362.

128
III. 1.3. Lia ( לֵאָָׂ֣ה֙ – Leah) și Rahela ( רָׂחֵָ֣ל֙ – Rahel), soțiile lui Iacov
Isaac ascultă sfatul mamei sale și pleacă la unchiul său, Laban, în ținutul Haranului.
Ajuns acolo, în mod întâmplător, la o fântănă, o cunoaște pe Rahela, fiica cea mică a
unchiului său. Iacov este primit cu bucurie și se învoiește să muncească la el pentru a o primi
de soție pe Rahila ( Facere 2 9, 18 -19). ,,Captivat de frumusețea Rahelei din prima clipă când a
văzut -o, Iacob a avut o dragoste adâncă pentru verișoara lui. El și -a arătat interesul pentru ea o
lună mai târziu prin faptul că a devenit un membru al casei tatălui ei ”.572
וְּעֵּינֵֶּ֥י לֵּאִָּׁ֖ה ר כִֹּ֑ות וְּרָּׁחֵּל֙ הָָּֽׁיְּתִָּׁ֔ה יְּפ ת־תִַֹ֖אר וִיפ ֶ֥ת מ רְּא ָֽה׃
(Veene leah rakot verahel haieta iefat toar nifat maree )
Lia avea ochii bolnavi și Rahela era frumoasă la față și statură . (Facerea 29,17)
După 7 ani de muncă, Iacov a fost înșelat de unchiul s ău și primește de soție pe Lia
(sora mai mare a Rahelei despre care cartea Facerii precizează că era lipsită de orice grație
fizică și era greu de măritat)573, întrucât obiceiul locului preciza că fetele surori se căsătoresc
în ordinea nașterii lor (Facere 2 9, 25 -27). Pentru încă 7 ani de muncă, Iacov o ia de soție pe
Rahela. ,,Căsătoria unui bărbat cu două femei aducea probleme care acum erau mult mai
intense din cauza faptului că soțiile erau surori. Deci, Rahela și Lia au fost scutite de
tensiunea ce însoț ea o așa situație nedorită, și faptul că Iacob o iubea pe Rahela mai mult
decât pe Lia, a înrăutățit situația ”.574 Yahwe a văzut că Lia nu era iubită și a binecuvântat -o cu
fii, iar pe Ra hela a lăsat -o sterilă o vreme (sunt precizate mandragorele, fructe afr odisiace cu
rol anestezic, pe care aceasta le folosea în medicația împotriva infertilității).575 Pentru că
gelozia dintre surori atingea cote maxime în ceea ce privește nașterea de prunci, Rahela
decide să apeleze la obiceiul timpului, soluția de compromis r iscantă a mamei -surogat, și
oferă lui Iacob pe Bilha, slujitoarea ei (Facere 30,7). Aceasta a dat naștere a 2 fii (Facere
30,12). Când Lia nu a mai putut naște, a oferit pe Zilpa, slujitoarea ei, care la rândul său a dat
naștere la 2 fii. Lia i -a dărui lui Iacov 6 fii și o fiică. Rahila a reușit să dea naștere lui Iosif
(Facere 30,24) și Veniamin (Facerea 35,18) . Relația dintre Iacov și socrul său se deteriorează
după 20 de ani de muncă și a cesta decide să plece din casa lui Laban (Facere 31,36) . În cel
mai scurt timp după ce a părăsit Haranul, Iacob este oprit din călătoria sa, aflându -se sub

572 Gien Kars sen, Numele ei este femeie , cartea a II -a, traducerea de Tabita Sana, Editura Shalom, Oradea, 1999,
p.41.
573 Pr.dr.N.Neaga, Personalități feminine în epoca Vechiului Testament , în Mitropolia Ardealului , nr. 9 -10,1959
(IV), p.664.
574 Gien Karssen, op.cit ., p.42.
575 Fred Rosner, Medicine in the Bible and the Talmud: selections from classical jewish sources , KTAV
Publishing House, New Jersey, 1995, p.128.

129
acuzație de furt. Laban descoperise că idolii familiei dispăruse în mod misterios și bănuia pe
Iacob. Într -o manieră absolut naturală, acesta este de acord ca Laban să percheziționeze
întrega familie. Rahela invoca scuza menstruației576 pentru a nu fi descoperită ca având în
posesie teraphimii casei de ori gine.
ו תֶֹׁ֣אמ ר א ל־ָאבִָ֗יהָּׁ ַאל־יִ֙ח ר֙ בְּעֵּינֵֶּׁ֣י אֲדֹנִִ֔י כִֶׁ֣י לֵֹ֤וא אּוכ ל֙ לָּׁקֶּׁ֣ום מִפָּׁנ ִ֔יָך כִי־ד ֶ֥ר ְך נָּׁשִִ֖ים לִִּ֑י ו יְּח פֵֵּ֕ש וְֹּלֶ֥א מָּׁצִָּׁ֖א א ת־ה תְּרָּׁפִָֽים
(Vatomer el abiha al ihar veene adoni ki lo ukal lakur mifanek ki derek nașim li vaiehafeș velo mața et
haterafim )
Și a zis către tatăl ei: să nu se mânie domnul meu că nu mă pot sta în picioare în f ața ta. Acum s -a
întâmplat să am menstruație. Și căutând (de mai multe ori) nu a găsit terafimii. (Facerea 31,35)

Asemenea poporului ales pedepsit pentru fărădelegi este pedepsită și Rahela cu
moartea la nașterea celui de -al doilea fiu.577 În drumul dintre Betel și Eufrat, Rahila a intrat în
travaliu și a murit după ce a născut pe Veniamin (Facere 35,18). Ea a fost îngropată în drumul
spre Bethleem (Facere 35,16 -20), iar Lia la Macpela (Facere 49,31). Din Rahela, Lia, Bilha și
Zilpa s -au născut cei 12 fii ai lui Iacov, deveniți ulterior conducătorii celor 12 triburi ale lui
Israel. Faptul că Rahela a rămas fidelă credinței în idoli și nu a împărtășit viața spirituală
împreună cu soțul său, a condus -o spre un final dureros. Furtul idolilor din casa părinte ască,
scuza invocată în procesul percheziționării, obsesia de a naște copii, toate acestea au înrăutățit
starea interioară și probabil ,,viața neîmplinită a Rahelei ar fi putut să fie frumoasă și plină de
însemnătate numai dacă interiorul ei s -ar fi potrivit c u exteriorul ei fermecător ”.578
III.2. Proorocițe
III.2.1. Miriam ( מִרְּיָׂ ם֙ ,) sora lui Moise
Miriam (Ieșirea 2,4;7,8; 15, 20 -21; Numeri 12, 1 -15; 20,1) a fost sora lui Moise și a lui
Aaron, fiica lui Iochebed și Amram. Numele său se traduce din ebraică cu amăraciune .
Considerată profetesă, Miriam și -a câștigat acest titlu cu puțin timp înaintea ieșirii de sub
robia egipteană. Ni se relatează în Exod că a condus dansul de celebrare după ce poporul
evreu a scăpat cu viață din trecerea prin Marea Roșie. Ea a in tonat și refrenul cântecului de
victorie (Ieșirea 15,20).
ו תִק ח֩ מִרְּיָּׁ֙ם ה נְּבִיאִָּׁ֜ה אֲחִֹ֧ות ַאהֲרָֹ֛ן א ת־ה תִֹ֖ף בְּיָּׁדִָּּּׁ֑ה ו תֵּצ ֵ֤אןָּׁ כָָּֽׁל־ה נָּׁשִים֙ ַאחֲר ִ֔יהָּׁ בְּתֻפִִ֖יםּובִמְּחֹֹלָֽת
(Vatikah miream hanebiah ahot aharon hatof beiadah vatețen kol hanașim ahareha betufim ubimetolot )
Și Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat tamburina în mână și toate femeile au urmat -o cu
tamburine și au dansat .

576 David McLain Carr, Reading the fractures of Genesis: historical and literary approaches , Westminister John
Knox, Louisville, Kentucky, 1996, p.262.
577 Adin Steinsaltz, Biblical images. Men and woman of the book , Basic Books, New York, 1984, p.52.
578 Gien Karssen, op.cit ., p.47.

130

După ce israeliții și -au instalat tabăra la Haserot, Miriam și Aaron au judecat alegerea
lui Moise de a se căsători cu o etiopiană (Numeri 12,1 -3). Tot aceștia au avut obiecții cu
privire la modul în care Yahwe comunica cu Moise.579 Adonai îi invită pe cei doi în cortul
adunării împreună cu Moise și ia forma unui stâlp de fum (Numeri 12,5). Le explică c ă
diferența dintre prooroci și Moise constă în însăși prezența divină în dialo gul cu acesta. Gestul
plin de gelozie atrage după sine îmbolnăvirea de lepră (Numeri 12,10)580 a lui Miriam care a
fost scoasă din tabăra 7 zile după dorința lui Yahwe, pedeapsă ec hivalentă cu gestul unui tată
care-și scuipă în obraz fiica neascultătoare și aceasta trebuia să se rușineze 7 zile (Numeri
12,14). Alte informații despre Miriam nu ne mai oferă Scriptura, ci doar una, fugitiv, despre
moarte acesteia în tabăra de la Cadeș , în pustiul Sin (Numeri 20,1). O proorociță este o femeie
care acționează ca purtă toare de cuvânt a lui Dumnezeu, primește mesaj ul de la El și îl
proclamă conform porunc ilor Sale. Maria, sora lui Moise, a fost prima femeie căreia i s -a
acordat această cin ste deosebită (Numeri 12,1 -2).581
III.2.2. Ana ( חַנָָּׂ֔ה֙ – Hannah), mama lui Șamuel
Ana (în limba ebraică cu înțelesuri le de milă, grațioasă )582 a fost soția lui Elcana, un
eframit din Rama. Acesta era bigam, cea de -a doua soție numindu -se Penina. Relația din tre
Ana (I Regi 1,2,10; 2,21) și Penina era una tensionată, p lină de ură și gelozie (I Regi 1,6).
וְּלֹו֙ שְּתֵֶּׁ֣י נָּׁשִִ֔ים שֵֵּ֤ם ַאח ת֙ ח נִָּׁ֔ה וְּשֵֶּ֥ם ה שֵּנִִ֖ית פְּנִנִָּּׁ֑ה ו יְּהִֵ֤י לִפְּנִנָּׁה֙ יְּלָּׁדִִ֔ים ּולְּח נִָּׁ֖ה אֵֶּ֥ין יְּלָּׁדִָֽים
(Velo șete nașim șem ahat Hannah veșem hașenim penina vaiehi lipenina ieladim ulehana ein ieladim )
Și avea două soții: numele uneia era Ana și a celeilalte, Penina. Și Penina avea copii, iar Ana nu avea
copii . (I Regi 1,5)

Penina își manifesta gelozia în mod răutăcios față d e Ana care se bucura de toată
afecțiunea lui Elcana, deși nu putea să -i dăruiască moștenitori (I Regi 1,8). Aflată la templul
din Șilo, Ana se roagă583 atât de intens lui Yahwe să -i dăruiască un copil, încât preotul Eli
care era martor, a crezut că e su b influența alcoolului (I Regi 1,15). Ana a rămas însărcinată și
a dat naștere unui fiu pe care l -a numit Șamuel. La un an după cele petrecute, Ana l -a dus la
templu pe Șamuel și l -a lăsat acolo așa cum făgăduise Domnului. Această parte a vieții Anei
se încheie cu un cântec cunoscut sub numele de Cântarea Anei (I Regi 2,1-10). După

579 J.Baldock, op.cit ., p.63.
580 Ann Spangler, Jean E.Eyswerda, Woman of the Bible: a o ne –year devotional study of woman in scripture ,
Grand Rapids, Zondervan Publishers, Michigan,1999, p.97.
581 Elizabeth George, Femeile remarcabile ale Bibliei , p.92.
582 J.C.Laney, First and second Samuel , Grand Rapids, Kregel Publications, Michigan,1995, p.2 0.
583 Philippe Hugo, Adrian Schenker, Archaeology of the Books of Samuel: the entangling of the textual and
literary history , Brill Publishing House, Leiden, 2010, p.70.

131
îndeplinirea făgăduinței, Ana și -a creat propriul obicei de a merge în fiecare an la templul din
Șilo pentru a aduce sacrificii lui Yahwe și de a găsi un pretext pentru a -l vedea pe Șa muel
(fiul ei) căruia îi dăruia un veșmânt făcut cu propriile mâini (I Regi 3,19). Ca răsplată pentru
gestul său și a iubirii imense ce o purta copiilor, Yahwe o binecuvintează pe Ana cu încă 5
copii, 3 băieți și 2 fete (I Regi 2,21). În spatele poveștii i mpresionante se ascund câteva
adevăruri dureroase: își împărțea soțul cu altă femeie, nu avea copii, era hărțuită de concubina
soțului. În pofida dragostei profunde pentru Dumnezeu, Ana a trecut prin perioade dificile. A
avut probleme în familie ( soțul ei, Elcana, își împărțea drago stea între ea și o altă femeie)
probleme personale ( nu născuse încă niciun copil ) și probleme sociale cu cealaltă soție a lui
Elcana.584 Ana reprezintă modelul femii evlavioase și credincioase.585
III.2.3. Deborah ( דְּבֹורָׂה֙)
Din pun ct de vedere etimologic, Deborah ( דְּבֹורָּׁה ) în limba ebraică înseamnă albină .586
Aceasta (Judecători 4, 4 -10; 14; 5, 1 -15) deține un loc important în analele istoriei Israelului:
nu a fost doar profetesă (Judecători 4,14) și singura femeie judecător587 din Israel, ci și
conducător militar la curtea de justiție de pe muntele Efraim .588
ּודְּבֹורָּׁה֙ אִשֶָּׁׁ֣ה נְּבִיאִָּׁ֔ה אִֵּ֖ש ת ל פִידִֹּ֑ות הִָ֛יא שֹפְּטֶָּׁ֥ה א ת־יִשְּרָּׁאִֵּ֖ל בָּׁעֵֶּ֥ת ה הִָֽיא
(Udeborah ișah nebiah eșet lapidot hi șofeta et ișrael baet hahi )
Și Debora, pro fetesa și soția lui Lapidot, judeca în Israel în acea perioadă . (Judecători 4,4)
,,Responsabilitățile Deborei erau acelea ale unui bărbat. Ea n -a ajuns la această poziție
umilind un bărbat sau ridicându -se deasupra lui și nici nu și -a însușit puterea într -un mod
ilegal. Responsabilitățile îi erau date de către Dumnezeu ”.589 Deborah a devenit judecătoare în
momentul în care israeliții erau asupriți de Iabin, domnitorul canaanit d in Hațar. Ti mp de 20
de ani, și -a împărțit dreptatea de pe scaunul de sub palmieru l cunoscut drept palmierul
Deborei, aflat între Rama și Betel.590 Când Sisera a fost informat că Barac își instalase tabăra
pe muntele Tabor, și -a mobilizat toată armata și a adunat 900 de care de luptă. Victoria asupra
lui Sisera (Judecători 4,29) și întreg ul scenariu istoric a fost imortalizat într -o compoziție

584 Ibidem , pp.169 -170.
585 Pieter Willem Van Der Horst, Jews and Christians in their graec o-roman context , Mohr Siebeck, 2006,
Tubigen, p.88.
586 Herbert Lockyer, All the woman of the Bible: the life and times af all the woman of the Bible , Grand Rapids,
Zondervan Publishers, Michigan, 1967, p.39.
587 Leila Leah Bronner, Stories of Biblical mothers : maternal power in the hebrew bible , University Press of
America, Lanham, Maryland, 2004, p.79.
588 Mark Husbands, Timothy Larsen, Woman, ministry and the Gospel: eexploring New paradigms , Downers
Grove, InterVanity Press, Illinois, 2007, p.23.
589 Gien Karss en, op.cit ., p.89.
590 Mark Husbands, op.cit ., p.73.

132
lirică sub numele cântecul Deborei (5,1-31), una dintre cele mai vechi poezii ebraice.
Cântecul o laudă pe Deborah și o proclamă mamă a Israelului .591 Înainte de luptă, Deborah
profețește lui Barac des pre sfârșitul tragic al comandantului Sisera care implica o prezență
feminină (Iaela). Tentați, avem intenția de a crede că face referire la propria -i persoană.592
Povestea se încheie cu specificația că țara s -a bucurat de 40 de ani de pace. Calități le Debor ei
se rezumă la: femeie deosebită – soție, judecătoare și proorociță (Judecători 5,1), o
credincioasă extraordinară și o poetesă națională (Judecători 5). Debora nu a căutat să fie
judecătoare (Judecători 2,16), nu a vrut să conducă poporul (Judecători 4,7 ). Debora, o
judecătoare extraordinară din Israel, le deți nea pe ambele. Respectă valori le morale puternice
și aplică legea lui Dumnezeu . A guvernat și sfă tuit cu înțelepciune poporul ales . Ea și -a folosit
toate rezervele de rezistență mentală și energie f izică. Acestea două sunt calitățile de bază ale
unei armate de succes, dar o caracterizează și pe Debora, proorocița.593 ,,Tradiția iudaică,
Haggada, o consideră pe Debora – proorociță. Ea și -a ținut judecățile în aer liber pentru a nu
se afla singură cu un bărbat în aceeași casă ”.594
III.2.4. Hulda ( חֻלְּדָׂ ה֙ – Hulddah )
Hulda ( IV Regi 22, 14 -20) s -a numărat printre profeste595 și a fost cea care a susținut
reformele religioase introduse de regele Iosia. Numele său din ebraică se t raduce prin
substantivul nevăstuică .
ו יֵֶּׁ֣ל ְך חִלְּקִיֶָּׁׁ֣הּו ה ַ֠כֹהֵּן ו אֲחִיקָּׁ֙ם וְּע כְּבִֹ֜ור וְּשָּׁפֶָּׁׁ֣ן ו עֲשָּׁיָָּׁ֗ה א ל־חֻלְּדָּׁ֙ה ה נְּבִיאִָּׁ֜ה אֵֶּׁ֣ש ת׀ ש לֶֻׁ֣ם ב ן־תִקְּוָָּׁ֗ה
(Vaielek hil kiiahu hakohen vaahikam veak bor veșa fan vaasaia el huldah hanebiah eșet șalum ben tikva )
Și a mers Hilchia preotul, Ahicam, Acbor, Șafan și Asaia la proorocița Hulda, soția lui Șalum, fiul lui
Țicva . (IV Regi 22,14)

Ea a prezis că mânia lui Dumnezeu se va abate asupra poporului care se în chină la zei
străini ( IV Regi 23,4-6; 14 -15, 19). Ca urm are a profeției Hul dei, Iosia a introdus reforme
radicale care au dus la distrugerea tuturor vestigiilor asociate cultelor dedicate lui Baal, Moloh

591 Dumitru Bondalici, Enciclopedia marilor personalități din Vechiul și Noul Testament , Editura Diecezana,
Caransebel, 2005, pp.64-65.
592 B. Lindars, Judges 1 -5: A New Translation and Commentary , Edinburgh, 1995, p.190.
593 Ibidem , p.130.
594 Dicționar enciclopedic de personaje biblice , p.92.
595 Burke O.Long, 2 Kings. The forms of the Old Testament Literature , vol.10, Eederman Publishing House,
Grand Rapids, Michigan, 1991, p.263.

133
și Astarte.596 Distrugerea Ierusalimului și a Iudeii, așa cum a prezis Hulda, a fost înfăptuită de
Nabucodonos or, în timpul urmașilor lui Iosia.597
III.2.5. Izabela ( אִיזֶֶ֗בֶל֙ – Izebel )
Numele său înseamnă unde este domnul?.598 Soție a regelui Ahab, Izabela (III Regi
16,31; 18,4; 14,19; 19,1 -2; 21, 5 -15; 23,25; IV Regi 9,7; 10, 22, 30 -37) a introdus în viața
poporului evreu pe zeul Baal și pe zeița Astarte (16, 31 -32).
ו י גֵֵּ֤ד ַאחְָּאב֙ לְּאִיז ִ֔ב ל אֵָּ֛ת כָּׁל־אֲש ֶ֥ר עָּׁשִָּׁ֖ה אֵּלִיִָּּׁ֑הּו וְּאֵּ֙ת כָּׁל־אֲש ֶ֥ר הָּׁר ָ֛ג א ת־כָּׁל־ה נְּבִיאִִ֖ים ב חָָּֽׁר ב
(Vaiaghed ahab leizebel et kol haiș asa eliahu veet kol haiș harag et kol hanebiim betarev )
Și Ahab i -a zis Izabelei tot ce a făcut Ilie și cum i -a ucis pe profeți cu sabia . (IV Regi 19,1)
Contemporan cu cele întâmplate a fost profetul Ilie care în timpul absenței sale, regina
Izabela a măcelărit pe toți profeții Domnului. R evenit, profetul Ilie demască falsa putere și
prezență a zeului Baal.599 Acesta a prins profeții lui Baal și i -a pedepsit în același mod în care
regina Izabela îi omorâse pe pro feții lui Yahwe. După acest masacru , cerurile s -au deschis și
seceta a luat sfârș it (18,1 -45). Temându -se pentru viața sa, Ilie se refugiază în muntele
Carmelului. Profetul este trimis de Adonai să meargă la Ahab pe care -l va găsi în via lu i
Nabot și să -i transmită că va sfârși împreună cu Izabela în același mod în care a murit Nabot
(21, 23). După ce profeția se îndeplinește600, Iehu poruncește asasinarea tuturor rudelor lui
Ahab și a celor care se închinau zeului Baal. În felul acesta, Iehu nimicește tot neamul
Izabelei, stergându -i până și urmele. Pentru aceasta Dumnezeu îl numește rege al Israelului
(10, 30).
III.3. Femei credincioase poporului evreu
III.3.1. Rut ( רָּ֑ות֙)
Numele eroinei se traduce cea care însoțește601. Povestea lui Rut coincide cu perioadă
premonarhică, specifică epocii Judecătorilor (1370 -1050 î.H.).602 Din informațiile furnizate de
cartea amintită mai sus, aflăm că Bethleemul Iudeii a fost lovit de foamete (1,1 -2). O familie

596 Lisa Wilson Davison, Preaching Women of the Bible , Chalice Press, Atlanta, 2006, p.67.
597 John MacArthur, 12 femei extraordinare, cum le -a modelat Dumnezeu pe femeile din Biblie și ce dorește să
facă El în viața Ta , Editura Scriptum, Oradea, 2009, p.63.
598 Bruce M.Metzger, Michael David C oogan, The Oxford companion to the Bible , Oxford University Press,
New York, 1993, p.368.
599 Ibidem , p.67.
600 Dumitru Bondalici, op.cit ., p.186.
601 Pr.prof.Petre Semen, Introducere în teologia biblică a Vechiului Testament , Editura Trinitas, Iași, 2008,
p.179 .
602 Robert Alter, Frank Kermode, The literary guide to the Bible , Fontana Press, Londres, 1997, p.320.

134
părăsește locul de origine și se stabilește în Moab (Moabiții sunt semiți, descendenții lui Lot,
nepotul lui Avraam (Facerea 19,37). Î n Numeri 22 -25 este descrisă lupta dintre israeliți și
moabiți. Balac, regele Moabului, apelează la Balaam ca să blesteme poporul pentru a ieși
învingător ).603 Elimelec și Noemina îi căsătoresc pe cei 2 fii ai lor cu două moabiten ce, Orfa
și Rut.
ו יִשְּאֶּׁ֣ו לָּׁה ָ֗ם נָּׁשִים֙ מָֹֽאֲבִיִֹ֔ות שֵֵּ֤ם הַָָּֽׁאח ת֙ עָּׁרְּפִָּׁ֔ה וְּשֵֶּ֥ם ה שֵּנִִ֖ית רִּּ֑ות ו יֵֶּ֥שְּבּו שִָּׁ֖ם כְּע ֶ֥ש ר שָּׁנִָֽים
(Vaiseu lahem nașim moabiot șem haahat orfa veșem hașebit rut vaișbu șam keeser șanim )
Aceștia și -au luat soții moabitence, numele uneia era Orfa și a celeilalte Rut. Ei au trăit acolo 10 ani .
După o perioadă scurtă de timp , atât soțul cât și fiii mor, iar Noemina rămâne doar cu
nurorile sale . Ea se hotărăște să revină în locul natal și le sfătuiește pe nurori să se reîntoarcă
la cas a mamei lor. Doar una dintre ele ascultă sfatul convingător al Noeminei. Rut insistă și
reușește să -și convingă soacra să meargă cu ea. Greutățile vieții o plasează pe Noemina în
pătura de jos a societăț ii israelite fiind nevoită să se întrețină din munca depusă de Rut.
Noemina îi propune să se mărite cu o rudă de a soțului (3,1 -3), cu Booz (Iș gibbor hayil –
expresie idiomatică formată din substantivul iș (om, bărbat ), substantivul g ibbor (erou,
luptător vestit, om curajos ) și substantivul hayil (putere, t ărie, bogăție ) – expresia se referă la
un om bogat, puternic, înstărit )604, de pe a cărui pământ culegea spice de grâu. Rut ascultă de
sfaturile soacrei sale și reușește să îi propună acestuia să o ia de nevastă. ,,Booz este o
personalitate, un om bogat și r espectat, judecător în acea epocă, se ocupa de Rut în mod cu
totul deosebit. Acestuia i s -a făcut frică și s -a tulburat când Rut l -a abordat pe timp de noapte
în vederea unei căsătorii de levirat. De ce? Problema era că Booz avea o ținută morală
ireproșabi lă. Rut îl ispitea pe Booz dar el și -a putut domina sentimentele. Această înțelegere
dovedită de Booz și asumarea responsabilității față de familie, cerută de Rut, face dovada unei
indubitabile nobleți de caracter ”.605 Căsătoria de levirat a avut loc iar Rut a dat naștere unui
fiu, Obed (4,17), care a devenit tatăl lui Iesei, părintele lui David. Prin calitățile sale alese,
modestia și frumusețea fizică, Rut a câștigat cu ușurință atât simpatia secerătorilor (aflăm că
această tânără avea ceva special în compo rtarea ei. Era ceva plăcut și ieșit din comun. Nu
trebuie să uităm că Rut era fiică de rege și primise o educație specială care o diferenția de
restul culegătoarelor de spice )606, cât și afecțiunea lui Booz (3,12). A fost o noră plină de
gratitudine și o văd uvă de o cinste ieșită din comun. Aceste calități o face vrednică să se

603 Filip Făgărău, Rut – un model de dragoste jertfitoare , Editura Risoprint, Cluj -Napoca, 2007, p.11.
604 Cartea lui Rut: traducere din limba ebraică , transliterare și note, coord. Medeea Axinciuc, Editura
Universității din București, București, 2015, p.67.
605 Cartea Rut – Meghilat Rut , traducere de Baruch Tecartin, Editura Hasefer, București, 2006, p.69 -110.
606 Ibidem , p.69.

135
numere printre femei le din genealogia Mântuitorului deși la origine nu era evreică, ci păgână
conve rtită. Calitățile femeii virtuoase din Pilde 31 se regăsesc cu succes în persoana lui Rut.
Acestea au în comun cel puțin 7 trăsături de caracter: devotamentul față de familie (Rut 1,15 –
18; Prove rbe 31,10 -12), hărnicia exagerată (Rut 2,2; Prov erbe 31,13), afinitatea față de muncă
(Rut 2,7,17,23; Proverbe 31, 14-18;19 -21;24,27), vorba gingașă (Rut 2,10,13; Prove rbe
31,26), credința în Yahwe (Rut 2,12; Proverbe 31,25), purtarea cuviincioasă (Rut 4,14;
Proverbe 31,28).607 ,,Dacă ar fi să rezumăm conținutul întregii cărți într -un cuvânt, acesta ar
trebui să fie termenul evreiesc hesed (dragoste, bu nătate, milă, pietate) ”.608 Din atitudinea
încăpățânată a lui Rut de a însoți pe Noemina în țara natală rezultă o formă clară de
angajament. Generația actuală suferă de fobia angajamentului, motiv pentru care relațiile nu
se bucură de profunzime și fericire .609 În cazul căsătoriei lui Rut, relația cu Booz exprimă
ideea unui destin unit, sfințit .610 Vizibilitatea calităților lui Rut s -a observat în relația cu soacra
sa, rămășița lui Israel .611 Cuvântul cheie fiind evreiescul șub care înseamnă a se întoarce . Dar
uzanța lui în Vechiul Testament arată că uneori este folosit pentrua vorbi despre întoarcerea
înapoi (depărtare), iar alteori despre întoarcerea acasă (apropiere).612 Cartea Rut este Biblia în
miniatură, adică prezentarea întregii lucrări a lui Dumnezeu de la că derea omului în păcat
(reprezentat de îndepărtarea lui Elimelec și a familiei sale de Bethleem – locul aflat sub
blestem divin), pâ nă la răscumpărarea Bisericii (reprezentată de Rut, femeia adusă din afara
Israelului pentru a se bucura de binecuvânt ările s peciale ale lui Dumnezeu ) de către goelul
divin (reprezentat de Booz.613 Legea lui Moise stipulează obligația membrilor unei familii
extinse (clan) de a se îngriji de rudele lor năpăstuite (Deutero nom 25,5 -10). Legea leviratului
putea însemna și răscumpărar ea pământului care era în pericolul de a fi vândut în af ara ei
(Levitic 25,25 -28), de a răscumpăra o rudă care a fost vândută în sclavie (Levitic 25,47 -49)
sau de a răzbuna moartea unui membru din familie (Numeri 35,19 -21).614

607 Elizabeth George, Femeile remarca bile ale Bibliei , pp.149 -150.
608 Filip Făgărău, Rut – un model de dragoste jertfitoare , p.12.
609 Mike Tucker, Secretele căsniciei fericite. Principii ale relațiilor interumane extrase din cartea biblică Rut ,
traducere de Loredana Sârbu, Casa de Editură Viaț ă și sănătate, București, 2012, p.19.
610 Ibidem , p.61.
611 Norbert Lieth, Cartea lui Rut în lumina istoriei mântuirii , Editura Multimedia, București, 1997, p.27.
612 Bebe Ciaușu, Romanța răscumpărării , Editura Casa Cărții, Oradea, 2008, pp.72 -73.
613Ibidem , p.9.
614 Ibidem , p.138.

136
III.3.2. Ester ( אֶסְּתֵר֙ sau הֲדַסֶָׂ֗ה֙ – Hadassah )
Numele acestei se traduce din limba ebraică cu stea.615 Cartea Estera ne oferă
informații despre personajul principal, o tânără deosebit de frumoasă care locuia în Suza pe
vremea regelui Artaxerxe. ,,Cartea Esterei reprezintă o mică p orțiune din istoria evreilor care
trăiau în exil, în Persia. Această poveste remarcabilă este dovada faptului că Dumnezeu nu i -a
uitat”.616 Era evreică din neamul lui Beniamin și a fost dusă în Babilon în jurul anului 60 0 î.H.
Era orfană, adoptată de u n verișor credincios și iubitor pe nume Marhodeu . Educația a primit –
o din partea aceluiași bărbat. Avan tajul Esterei a f ost frumusețea ce i -a permis mariaj ul cu un
rege păgân și temperamental.617 Acțiunea cărții Esterei își face debutul cu proclamarea unui
edict regal ce viza tinerele frumoase ce puteau concura la titlul de regină în locul Vastiei
(scriitorul inspirat ne face să o respectăm pe împărăteasa Vasti în mijlocul celorlalte personaje
dezgustătoare care o înconjoară. Indiferent care ar fi fost porunca împ ărătească venită din sala
de banchet, curajoasa împărătească a refuzat să se supună ).618 Începând cu capitolul 1, 7 -8
sunt descrise bogățiile palatului.619 După 12 luni de pregătire pentru întâlnirea cu regele,
Estera a fost plăcută de Artaxerxe și a încoronat -o regină (2,17).
ו יֵָּׁ֤ש ם כ ָֽת ר־מ לְּכּות֙ בְּרֹאשִָּּׁ֔ה ו י מְּלִיכ ִ֖הָּׁ ת ֶ֥ח ת ו שְּתִָֽי
(Veiasim keter malkut beroșah vaiamelikeha tahat vasti )
Și el a pus coroana regească pe capul ei și a făcut -o regină în locul Vastei .

Marhodeu era vizir la cu rtea regelui și reușește să demaște pe impostorii care râvneau
la funcții influente. Importanța reginei Estera crește în momentul în care Aman preia funcția
lui Marhodeu (3,1). Deoarece avea un caracter josnic, Marhodeu îl sfidează pe Aman (3,1 -5).
Acest gest naște ură în mintea și inima lui Aman care poruncește să omoare pe toți evreii (3,
8-9).620 Marhodeu transmite totul reginei Estera și aceasta își pregătește un plan amănunțit
(5,2-12) prin care să -i facă cunoscut regelui comportamentul inadecvat a lui A man. După ce
postește și se roagă (5,1), Estera se înfrumusețează cu veșmintele regale și merge să -l vadă pe
rege. Acesta o primește și este interesat de vizita ei (5,3 -4). Ea îl roagă să vină împreună cu
Aman la o petrecere pregătită în cinstea unei sărbă tori evreiești.621 Regele a fost de acord și

615 Jerry L.Jones, Biblical perspective: christian education curriculum , Author House Publishing, Bloomingston,
Indiana, 2006, p.34.
616 Charles R.Swidoll, O femeie îmbrăcată cu tărie și slavă – Estera , Editura Metanoia, Oradea, 2011, p.9.
617 Ibidem , pp.181 -182.
618 Alexander Whyte, Bible characters. Old Testament , Zondervan Publishing House, Grand Rapids, 1952,
p.419.
619 Jon D.Levenson, Esther: a commentary , Westminister John Knox Pre ss, Louisville, Kentucky, 1997, p.2.
620 Iosif Țon, Oameni mari d in Vechiul Testament , Editura Cartea Creștină, Oradea, 2004, p.563.
621 J.Baldock, op.cit., p.103.

137
merge împreună cu Aman la petrecere. Întrebată a doua oară ce dorește (7,1 -6), Estera îi
povestește despre Aman și despre planul său de a ucide poporul din care provenea. Iritat,
regele poruncește c a acesta să fie ucis (7, 9 -10) li permite ca evreii să se apere.622 Prin urmare,
rolul Esterei a fost covârșitor în acest moment de cumpănă din istoria poporului evreu.623 Ea a
fost cea care a stabilit zilele de sărbătoare Purim (9,26) în cinstea învingerii dușmanului,
sărbătoare care fusese fixată prin tragere la sorți. ,,Mâna lui Dumnezeu a fost în tot acest timp
cea care a guvernat peste brutalitatea lui Ahașveroș și peste feminitatea curajoasă a
împărătesei Vasti și peste frumusețea Esterei. Le -a determinat să lucreze împ reună pentru
eliberarea și bunăstarea rămășiței lui Israel ”.624
III.3.3. Abigail ( אֲבִגָָׂ֑יִל֙)
Numele său înseamnă tatăl meu a fost bucuros.625Abigail (I Regi 25, 2 -42; 27, 3; 30,
5; II Regi 3,3) a fost femeia isteață care și -a salvat bărbatul de la distruger e. Ea a fost soția lui
Nabal ( nebun )626, un om aspru și rău, în timp ce ea era foarte frumoasă și deșteaptă (I Regi
25,3).
וְּשֵֵּ֤ם הָּׁאִיש֙ נָּׁבִָּׁ֔ל וְּשֵֶּ֥ם אִשְּתִֹ֖ו אֲבִגִָּּׁ֑יִל וְּהָּׁאִשֵָּׁ֤ה טָֹֽוב ת־ש ֙כ ל֙ וִֶׁ֣יפ ת
(Veșem haiș nabal veșem ișto abigail vehai șah tovat sekel ifat )
Și numele bărbatului era Nabal și a soției, Abigail, o femeie deșteaptă și foarte frumoasă .
În timpul exilului, David a cerut provizii de la Nabal în schimbul protecției păstorilor.
Soțul lui Abigail a refuzat ajutorul în mod brutal (I Regi 25, 9 -10). Abigail este anunțată de
către un slujitor despre gestul soțului său. Pentru a ieși din situație, aceasta trimite provizii lui
David și merge în persoană pentru a -l scuza (I Regi 25,18 -25).627 David apreciază gestul și
rămâne fascinat de f emeia plină de calități fizice și intelectuale. La scurt timp Nabal moare și
David o cere de soție.628 Abigail devine cea de a doua soție a regelui David, după Micol (I
Regi, 25,42). Totuși, Abigail este criticată de unii in terpreți care au evidențiat carenț e în
gestul pe care noi l -am considerat a fi dovada unei înțelepciuni excesive. Aceștia susțin că în
spatele soluției de a rezolva conflictul se ascund egoismul, viclenia și o formă accentuată de

622 Chsrlotte Travis, A study of the book of Esther: a triumph over the enemy , West Bow Press, Bloomington,
Indiana, p.118.
623 Donald Sommerville, op.cit ., p.64.
624 Alexander Whyte, op.cit ., p.420.
625 David Toshio Tsumura, The first Book of Samuel , Eedemans Publishing House, Grand Rapids, Michigan,
2007, p.577.
626 George Elisabeth, Femei remarcabile ale Bibliei , traducerea de B.Paulevici, Editura Life, Oradea, 2010, p .41.
627 Walter Brueggerman, First and second Samuel: Interpretation – a Bible commentary for teaching and
preaching , John Kno x Press, Louisville, Kentucky, 1990, p.181.
628 Stephen J.Andrews, Robert D.Bergen, Holman Old Testament Commentary: 1,2 Samuel , Broad man&Holman
Publishers, Nashville, Tennesse, 2009, pp.169 -170; Charles R.Swidoll, Relatări fascinante din viața unor
personaje uitate , traducerea de Emanuela Bora, Societatea biblică din România, Oradea, 2011, p.147.

138
independență.629 Biblia ne -o descrie pe Abigail ca fiind o fem eie cu judecată și frumoasă la
chip.630
III.3.4. Iudith
Iudith (forma feminină a substantivului propriu Iuda)631 a fost o văduvă frumoasă și
înstărită (8, 7 -11) care dusese o viață modestă după moartea soțului ei (8, 2 -5). După 34 de
zile de asediu, iudeii au rămas fără apă și au dorit să se predea lui Olofern, generalul suprem
al lui Nabucodonosor (7,13 -14). Iudith a aflat tragica veste și pentru a împiedica predarea, se
adresează conducătorilor cetății cu un plan de salvare a Betuliei (10,3 -10). Își petrece z iua
următoare în rugăciune (13,14), îmbrăcată în pânză de sac.632 După terminarea r ugăciunii se
îmbracă opulent, seducător (10,3 -4), încât devine irezistibilă în fața oricărui bărbat. După ce ia
cu sine o servitoare pe care o încarcă cu bucate, le cere ostaș ilor să o ducă la Olofern pentru a –
i vinde un secret de luptă care garanta victorie armatei acestuia. Uimit de frumusețea ei (10,7)
, Olofern o invită în cortul său cu gândul de a o seduce. Răpus de beție, adoarme iar Iudith îl
decapitează. Aceasta părăseș te cortul și intră în cetatea Betuliei unde lasă capul lui lofern să
fie atârnat pe parapetul orașului (13,14). Iudith a fost lăudată pentru fapta sa. Deși a primit
cereri în căsătorie, ea a ales să rămână văduvă și a murit la vârsta de 105 ani, fiind
înmormântată alături de soțul ei, Manase. Judith se numără printre eroinele tradiției biblice,
modelul de protector din perioada exilului.633
III.4. Femei din care s -au născut alte popoare
III.4.1. Agar ( הָׂגָָׂ֧ר֙ – Hagar )
Agar (numele ei se traduce prin rătăcito are, fugară )634 a fost slujnica egiptean că a
Sarrei, soția lui Avraam. Starea de sănătate a Sa rrei i-a permis lui Agar să devină mamă –
surogat pentru a se continua linia paternă a descendenților din Avraam (Facere 16; 21, 9 -17;
25, 12; Galateni 4,24).635

629 Sue Poorman Richards, Larry Richards, Every woman in the Bible , Thomas Nelson Publishing House,
Nashville, Tenesee, 1999, p.124.
630 Mia Oglice, op.cit ., p.213.
631 Athalya Brenner, Feminist companion to Esther, Judith and Susanna , Sheffield, Sheffield Academic Press,
1995, p.210.
632 Ibidem , p.58.
633 Heid i J.Hornik, Judith ’s co -conspirator , în Woman in the Bible , Ed. Robert B. Kruschwitz , The Center for
Christian Ethics Baylor University, 2003, p.57.
634 Charles Fillimore, Mysteries of Genesis , Hill Publishing House, New York, 2010, p.34.
635 Encyclopae dia Judaica , second edition, vol.8, edited by Fred Skolnik, Jerusalem, Thomson Gale and Keter
Publishing House, 2003, p.205.

139
ו תִק ָּ֞ח שָּׁר ֶׁ֣י אֵָּֽש ת־ַאבְּרָָּׁ֗ם א ת־הָּׁגֵָּׁ֤ר ה מִצְּרִית֙ שִפְּחָּׁתִָּּׁ֔ה מִקֵּץ֙ ע ֶׁ֣ש ר שָּׁנִִ֔ים לְּש ֶ֥ב ת ַאבְּרִָּׁ֖ם בְּא ֶׁ֣ר ץ כְּ נִָּּׁ֑ע ן ו תִתֵֶּ֥ן
אֹתָָּּׁ֛ה לְַּאבְּרֶָּׁ֥ם אִישִָּּׁ֖ה לֶֹ֥ו לְּאִשָָּֽׁה
(Vatikat sarai ișto abram et hagar hamițrit șifhatah mikeț eser șani m leșebet avram beețer kenaan
vatiten otah leavram ișah lo leișa )
Și a luat Sarai, soția lui Avraam, pe Agar egipteanca, slujnica sa, după 10 ani de la venirea în
pământul Canaan și a dat -o ca soție lui Avraam . (Facerea 16,3)

Fiind conștientă de drepturi le ce i le oferea statutul de concubină a lui Avraam și de
viitoare mamă, Agar începe să privească cu dispreț pe Sarah (Facere 16,4). Pedepsită și
alungată de acasă, Agar umblă prin deșert. Un înger o sfătuiește să se întoarcă acasă și să fie
supusă stăpân ei sale (Facere 16, 8 -9). Nașterea lui Isaac schimbă radical situația familială și
Agar este alungată definitiv din casă (Facere 21,10) împreună cu Ișmael.636 Aceștia se
stabilesc în deșertul Faran. La vârsta potrivită, Agar își însoară fiul cu o egipteancă (Facere
21,21).Tată a unui popor numeros, Ișmael ocupă un loc special în tradiția islamică. Șederea
lui Agar și a lui Ișmael în deșert este comemorată în timpul pelerinajului. Vechile coduri de
legi din Babilon și Siria permiteau unei femei sterpe să dea s oțului său o slujnică pentru a
continua linia genetică. Atitudinea rebelă față de stăpâna sa este rezulta tul și altor motive
invocate de Agar. Dacă Sarah observă că a devenit nesupusă doar pentru că îi dăruiește un
moștenitor lui Avraam, Agar pare să ascun dă un dispreț total. Textele midrașice ne oferă
suplimentul de informații care lipsesc din context: ,,Sarrah, stăpâna mea, nu e pe dinăuntru
așa cum pare pe dinafară. Ea pretinde că este o femeie credincioasă, dar nu esteașa în realitate
deoarece n -a vrut să rămână însărcinată pentru a nu -și pierde frumusețea ”.637 Suferința
acesteia a atins cote maxime.638 ,,Dușmănia dintre cele două rase continuă și astăzi și situația
din Orientul Mijlociu rămâne extrem de precară. Totuși, în ciuda acestor lucruri, Agar stă în
istorie ca o dovadă că Dumnezeu iubește oamenii ”.639
III.4.2. Fiicele lui Lot
Povestea interpretată în felurite moduri în care personajul principal îl ocupă Lot, pare
să descrie stăpânirea omului de dorințe distrugătoare ale sinelui, concentrat în mod egois t.
Când Dumnezeu a pedepsit Sodoma și Gomora din cauza abominației sexuale , Lot și familia
sa s-au numărat printre supraviețuitori.640 Pentru că Lot văzuse din Țoar că cele două cetăți

636 J.Baldock, op.cit ., p.26.
637 Barbara L.Thaw Ronson, The woman of the Torah: commentaries from the Talmud, midrash and kabbalah ,
Jason Aronson Publishing House, Lanham, Maryland, 1999, p.22.
638 John Adney Emerton, Katharine Julia Dell, Graham I.Davies, Genesis, Isaiah and Psalms , Leiden, Brill
Publishers, 2010, pp.39 -41.
639 Gien Karssen, op.cit ., p.29.
640 Ibidem , p.29.

140
erau cuprinse de ploaie cu foc, a decis să -și protejeze familia ducând -o în munți. Soția
acestuia nu a ținut cont de avertizarea primită de la îngeri și s -a transformat în stâlp de sare.
După cele petrecute, fiicele lui Lot (Facere 19, 15 -17; 26, 30,8; Luca 17, 32) au crezut că
tatăl său a rămas singurul bărbat în lume și au l uat decizia să -l seducă (19,32) pentru a -și
ridica urmași.641 Fiecare dintre ele a născut câte un băiat și i -au numit Moab și Ben -Ammi.642
לְּכָּׁ֙ה נ שְּק ִ֧ה א ת־ָאבִָ֛ינּו י ִ֖יִן וְּנִשְּכְּבֶָּׁׁ֣ה עִמִֹּ֑ו ּונְּח י ֶ֥ה מֵָּאבִִ֖ינּו זָָּֽׁר ע
(Leka nașeke et abinu iain venișekeba imo unehaie meabinu zara )
Haide să -l îmbătăm pe tatăl nostru cu vin și să ne culcăm cu el ca să lăsăm urmași din el .
Ei au fost întemeietorii a două popoare, amoniții și moabiții (19,38). Seducerea lui Lot
poate fi interpretată ca o metaforă a o rbirii spirituale, căci ni se precizează că nu avea absolut
deloc cunoștință de ceea ce se întâmpla. Indiferent de interpretarea dată, Lot era considerat
singura persoană demnă de a fi salvată din dezastrul Sodomei și Gomorei.
III.5. Tipologii de femei ami ntite în genealogia Mântuitorului
III.5.1. Rahab ( רָׂחָׂ ב֙)
Despre Rahab (Iosua 2; 6,16 -17; 22 -25; Matei 1,5), cartea Iosua ne relatează c ă a fost
prostituată în Ierihon (numele ei se traduce prin termenii prostituată , generozitate ).643 Orașul
era în acea p erioadă o cetate aflată sub protecția egiptenilor, dar funcționa independent,
fiecare cetate având regele ei.644
ו יָּׁבֹאּו בֵּית־אִשֶָּׁ֥ה זֹונָָּׁ֛ה ּושְּמֶָּּׁ֥ה רָּׁחִָּׁ֖ב ו יִשְּכְּבּו־שָָּֽׁמָּׁה׃
(Vaiabo bet ișah zonah ușema rahav vaișkebu șama )
Și au mers în ca sa unei femei prostituate pe nume Rahav și au dormit acolo . (Iosua 2,1)

Rahab a fost cea care a oferit găzduire celor doi spioni israeliți în schimbul cruțării
vieții celor din casa ei. ,,Era o femeie imorală care trăia într -o cultură păgână, dedicată cu
fanatism tuturor lucrurilor pe care Dumnezeu le urăște ”.645 Când evreii au venit spre Țara
Făgăduinței, Iosua a dorit să știe mai multe informații despre Ierihon. Rahab a fost cea care i -a
ajutat pe spioni să -și culeagă informațiile necesare. Când vestea a f ost auzită de rege, Rahab a
fost chestionată dar a negat orice legătură cu spionii (Iosua 2,1 -6). ,,Spionii israeliți nu s -au
dus la Rahav ca să profite de ea în scopuri imorale. Poate că tocmai acest lucru i -a făcut să -și

641 Hyam MacCoby, The philosophy of the Talmud , Routledge Curzon Publishers, London, 2002, p.120.
642 Sol Scharfstein, Torah and commentary. The five books of Moses . Translations, rabinic and contemporary
commentary , KTAV Publishing House, Jersey City, New Jersey, 2008, p.72.
643 Paul Haffner, Mystery of the church , Herefordshire, Gracewing Publishing, 2007, p.115.
644 R.P.Nettelhorst, op.cit ., p.61.
645 John MacArthur, op.cit ., p.73.

141
câștige încrederea. Probabil că a u tratat -o cu demnitate, respect și răbdare, în timp ce își
îndeplineau sarcina de a face o recunoaștere atentă. Fără îndoială, i -au explicat cine sunt.
Probabil că ei și -au început treaba făcând câteva măsurători ale zidului și notând detalii legate
de parapeți și amplasament. Casa lui Rahav era perfectă pentru scopurile lor. Poziționarea ei
le permitea să supravegheze îndeapropape zidul care era principala linie de apărare a
cetății”.646
Pentru că Rahab le -a vorbit despre slăbiciunile și moralul scăzut al c anaaniților, Iosua
a pornit război. Cartea Iosua prezintă pe larg procesiunea de învingere a canaaniților și despre
asediu. Israeliții au ucis pe toți locuitorii, cu excepția lui Rahab și a familiei sale (Iosua 2,12 –
15). Aceasta a continuat să joace un rol important în istoria poporului așa cum reiese din
Evanghelia după Matei care o numește pe aceasta stră -străbunica lui Iesei și strămoașa
îndepărtată a lui Iisus. Rahab este inclusă pe lista marilor eroi ai trecutului care și -a
demonstrat credința în Dumne zeu.647 Înainte ca Rahav să creadă în Yahwe era o amorită
idolatră. Aceasta afirmă: știu că Domnul v -a dat țara aceasta (Iosua 2,9) – יָּׁד ֵ֕עְּתִי כִָֽי־נָּׁת ִ֧ן יְּהוָָּׁ֛ה לָּׁכ ִ֖ם
א ת־הָּׁאִָּּׁ֑ר ץ – iaadati ki natan adonai lakem et haareț ; am auzit că la ieșirea voas tră (din Egipt) ,
Domnul… (Iosua 2,10) – שָּׁמ ָ֗עְּנּו אֵַּ֠ת אֲש ר־הֹובִ֙יש יְּהוִָּׁ֜ה – șamanu et așer hobiș adonai ; Domnul,
Dumnezeul vostru (Iosua 2,11) – יְּהוֶָּׁׁ֣ה אֱֹלָֽהֵּיכ ִ֔ם – adonai elohekem . Calitățile lui Rahab se
rezumă la: bunătate, curaj648 (Iosua 2,15), credință (Iosua 2,11), creativitate (Iosua 2, 5 –
22).649Înainte de sosirea lui Iosua în Ierihon, Rahav era o prostituată condamnată. După,
aceasta a fost cruțată de trimișii lui Iosua, a trăit în Israel până la sfârșitul vieții și s -a căsătorit
cu Salmon făcându -se vrednică să se numere printre mamele din genealogia Mântuitorului.650
Povestea lui Rahav devine cunoscută deoarece ea a însemnat legătura dintre spioni taberii
israelite și situația militară a Ierihonului. Era normal ca în casa unei prostituate să se știe toate
informațiile necesare spionilor lui Iosua.651 Amplasarea casei lui Rahab este mai mult decât
interesantă. Pe zidul exterior al cetății (Iosua 2,15) erau construite acele locuri rău -famate în
perioada mesopotamiană. Dacă ar fi să comparăm so cietatea canaanită cu cea mesopotamiană,
observăm că în casa lui Rahab se găsea orice avea nevoie un călător (cazare, mâncare, băutură

646 Ibidem , pp.78 -79.
647 Pr.prof.N.Neaga, op.cit, p.659.
648 Jerome Frederick, David Creach, Interpretat ion a bible commentary for teaching and preaching: Joshua,
Westminister John Knox Press, Loisville, 2003, p.35.
649 Ibidem , p.113.
650 Elizabeth George, Femeile remarcabile ale Bibliei ,, p.118 -119.
651 David Merling, Rahab: the woman who fulfilled the word of YH WH, în Andrews University Seminay Studies,
Vol. 41, nr. 1, 2003, p.33.

142
și favoruri sexuale).652 Imaginea lui Rahab a fost construită mai mult pe ideea că a ajutat
spionii și că a fost salvată îm preună cu familia ei. Totuși, există comentatori biblici care au
observat un amănunt mult mai profund: îndeplinirea promisiunii lui Yahwe spuse prin gura
unei prostituate.653 ,,Prin urmare, Rahav era prototipul culturii amorite într -un moment în care
nelegiuirea amoriților a ajuns la culme. Ea și -a dedicat întreaga viață căutării profane a
satisfacerii poftelor trupești ”.654
III.5.2. Tamar ( תָׂמָָׂ֑ר֙ )
Numele său înseamnă palmier .655 Ese menționată în cartea Facerii (38,6 -30) cu scopul
de a-și prezenta situația s ocială inedită. Maniera în care se povestește despre ea accentuează
starea civilă a lui Tamar, văduva după moartea primilor doi soți (Ir și Onan). De aici
înțelegem că a avut parte de o căsătorie legală, urmată de un levirat. Dacă Ir a murit pentru că
Îl jignise pe Dumnezeu, Onan și -a aflat sfârșitul tot ca pedeapsă a încălcării poruncii lui
Dumnezeu de a lăsa urmași pe pământ. Iuda, socrul lui Tamar, a promis acesteia că o va
mărita a treia oară cu Șela (fiul cel mic) când va ajunge în pragul maturității.
שְּבִִ֧י ַאלְּמָּׁנֶָּׁׁ֣ה בֵּית־ָאבִָ֗יְך ע ד־יִגְּד ל֙ שֵּלֶָּׁׁ֣ה
(Șebi almanah bet abik ad ighedal șelah )
Stai văduvă în casa tatălui tău până va crește Șela .(Facerea 38,11)
Nu știm motivul pentru care Iuda uitase că promisese lui Tamar o recăsătorire, cert e
că văduva a intuit un impediment și a plănuit un vicleșug prin care să demaște nedreptatea la
care era supusă. Deghizată în prostituată, Tamar își așteaptă socrul la intrarea în Enaim, în
drum spre Timna, pentru a -l seduce. Iuda pică în cursa întinsă de Tamar ș i o plătește cu
garanție în obiecte personale (inel, toiag, cingătoare) până când îi trimite iedul promis și află
de la sluga sa că prostituata cu care se întâlnise a dispărut fără urmă. După câteva luni, Iuda
află că Tamar este însărcinată în afara căsăto riei și decide să aplice pedeapsa impusă de lege
pentru motivul desfrânării. Tamar îi trimite acele obiecte personale și Iuda recunoaște că nora
sa a fost îndreptățită să recurgă la un asemenea plan pentru a -și face dreptate. Mai târziu, alte
femei urmau s ă-și revendice într -un mod asemănător drepturile semințiilor lor și să fie
îndreptățite de Dumnezeu (Numeri 27, 1 -11; 36, 5 -10). Aceste femei împreună cu Tamar au
căpătat un loc în istorie; fără ele istoria ar fi avut un alt curs. Prin contribuția individu ală și

652 Ibidem , p.35.
653 Ibidem , p.37.
654 Ibidem , p.75.
655 Gien Karssen, op.cit ., p.68.

143
sacrificiul personal al lui Tamar, Dumnezeu și -a îndeplinit planul său privind lumea.656 Tamar
se purtase, de altfel, corect: dacă nu mai erau alți frați de -ai soțului cu care să se căsătorească,
atunci cea mai apropiată rudă era Iuda, așa că ea îl pă călise să -și îndeplinească, de fapt,
datoria.657
III.5.3. Batșeba ( בַת־שֶָ֣בַע֙ )
Numele se traduce prin fiica din Sheba sau fiica jurământului.658 Cartea II Regi oferă
informații despre viața și statutul Batșebei (II Regi 11, 2 -11; 26-27; 12, 9 -14; 24 -25; I Regi 1,
11-31; 2, 13 -22; 1 Cronici 3,5). Era soția lui Urie, heteul, soldat în armata lui David, condusă
de Ioab. Regele David a fost orbit de frumusețea Batșebei când a zărit -o pe aceasta scăldându –
se pe acoperișul casei (II Regi 11,2).
ו יְּהִֶׁ֣י׀ לְּעֵֶּׁ֣ת הָּׁע ָ֗ר ב ו יָּׁ֙קָּׁם דָּׁוִִ֜ד מֵּע ֵ֤ל מִשְּכָּׁבֹו֙ ו יִתְּה לְֵּך֙ ע ל־ג ֶׁ֣ג בֵּית־ה מ ִ֔ל ְך ו י ֶ֥רְּא אִשָָּׁ֛ה רֹח ִ֖צ ת מֵּע ֶׁ֣ל ה גִָּּׁ֑ג וְּהֶָּׁׁ֣אִשִָּׁ֔ה
טֹוב ֶ֥ת מ רְּא ִ֖ה מְּאָֹֽד
(Vaiehi leet haerev vaiakam david meal mișkabo vaitehalel al gag bet hamelek vaiare ișah rohețet meal
hagag vehaișah tovat mare meod )
Și era timpul serii când David s -a ridicat din pat și se plimba pe acoperișul casei împărătești și a văzut
o femeie care făcea baie. Aceasta era foarte frumoasă .

Fără să țină cont de faptul că era femeie căsătorită, David o invită p e Batșeba la palat
(II Regi 11,4) iar la scurt timp aceasta află c ă a rămas însărcinată (II Regi 11,5) și îi transmite
vestea acestuia .659 Aflat într -o ipostază delicată, regele Da vid îl cheamă pe Urie (II Regi 11,6-
14) cu gândul de a-și acoperi adulterul.660 Planul acesta eșuează și regele apelează la Ioab ,
comandantul armatei, care -i asigură moartea în luptă (II Regi 11, 15). După perioada de doliu,
Batșeba se căsătorește cu David. Unii exegeți au considerat că gestul lui Urie de a nu se
supune poruncii regelui de a se întoarce acasă la soția sa, a atras după sine pedeapsa cu
moartea.661 Batșeba naște un fiu care moare după 7 zile, moarte interpretată ca pedeapsă
divină p entru adulterul comis (II Regi 12,18). Mai târziu, aceasta naște pe Solomon care va
deveni rege (II Regi 12, 24). Ca personalitate feminină, Batșeba era conștientă de farmecul
frumuseții pe care îl folosește în mod magistral. Faptul că David o zărește când se scaldă nu
este o întămplare, ci un plan ascuns al acesteia. Batșeba își dorea mai mult de la viață, un
statut de regină care să -i potolească setea socială. A intervenit mereu pe lângă David pentru a –

656 Ibidem , p.71.
657 R.P.Nettelhorst, op.cit ., p.51.
658 E.Randolph Richards, Brandon J.O’Brien, Misreading Scr ipture with Western Eyes: Removing cultural
blinders to bitter understand the bible , Downers Gro ve, InterVarsity Press, 2012, p.122.
659 Tarja S.Philip, Menstruation and childbirth in the Bible: fertility and impurity , Peter Lang Publishing House,
New York, 2006, pp.26 -27.
660 J.Baldock , op.cit ., pp.109 -111.
661 Joel Cohen, David and Bathseba: throught Nathan’s Eyees , Paulist Press, New Jersey, 2007, p.15.

144
l încorona pe Solomon rege (III Regi 1,17, 30) deși, era conștientă că Adonia avea dreptul din
naștere ( III Regi 1, 5). Cu multă dibăcie reușește să transforme imaginea acestuia ca o lovitură
de stat (III Regi 1, 31 -48) și să -l convingă pe David că Solomon era cel potrivit ca rege. Ea
ilustrează faptul că ,,femeia trebuia să mențină o perspectivă clară asupra sfințeniei lui
Dumnezeu. Ea trebuie să se gândească din timp la rezultatele rușinoase ale pă catului și să
refuze să pună pe un bărbat într -o situație ispititoare ”.662

III.6. Portretul (fizic și moral) femeii ideale după scrierile vetertestamentare
III.6.1. Sulami ta
Interpretată ca și poem de dragoste, cartea Cântarea Cântărilor este o formă a
dialogului dintre iubit și iubită. Apare pentru prima dată în literatura ebraică cultul frumuseții
trupului uman ca dovad ă a influenței crescânde a ele nismului. Textul bibli c are un caracter
laic, numele lui Dumnezeu nefiind pr oferat nici măcar o dată în cele 117 versete.663
Considerată de către unii cercetători o apoteoză a diversității și a puterii iubirii omenești
(dragostea ludică)664, iar de către alții o alegorie a dorinței sufletului omenesc de a se uni cu
dumnezeirea, Cântarea Cântărilor este și un imn dedicat frumuseții femeii, iar frumusețea
cuvintelor sale este dincolo de orice îndoială. La fel este și senzualitatea profundă a imaginilor
poetice (4, 1 -5).
הִנְָּׁ֙ך יָּׁפֵָּׁ֤ה ר עְּיָּׁתִי֙ הִנְֶָּׁׁ֣ך יָּׁפִָּׁ֔ה עֵּינ ֶׁ֣יְִך יֹונִִ֔ים מִב ִ֖ע ד לְּצ מָּׁתְִֵּּ֑ך ש עְּרְֵּך֙ כְּעֵֶּׁ֣ד ר הָָּֽׁעִזִִ֔ים ש גָּׁלְּשִּ֖ו מֵּה ֶ֥ר גִלְּעָָּֽׁד
(Hinak iafa raeiati hinak iafat enaik ionim mibaad lețamatek saerek keerer haizim șegaleșu mehar
ghilead )
Cât de frumo asă esti, draga mea, cât de frumoasă ești! Ochii tăi par a fi de porumbiță după văl și părul
tău seamnă cu lâna caprelor de pe muntele Galaad .
Sulamita este numele miresei menționat în poemul de dragoste, un nume care provine
din forma feminină a lui șelom oh care se traduce cu pace. Despre aceasta aflăm că era o
tânără logod ită sau căsătorită, a cărei frumusețe grăitoare (7, 2 -7) a răpit mintea lui Solomon
care trecea cu comvoiul regal. Caracterul gingaș, curat și inocent al tinerei îl dezarmează pe
regele care începuse să -și facă un plan de cucerire a acesteia (7,7). Din întregul poem, aflăm
că este singura femeie din Biblie care a cunoscut iubirea devărată și a răspuns iubirii cu
aceeași intensitate (7,11 -12). Sulamita glorifică dragostea adevărată, superi oritatea

662 Gien Karssen, op.cit ., p.170.
663 Sergiu Duca, op.cit ., p.24.
664 Gary Stats, Joshua through Song of Solomon , Winebrenner Theological Seminary Course, Tindlay, Ohio,
2008, p.330.

145
monogamiei, elogiul căsătoriei, statornicia în dragoste, fidelitatea conjugală , epitalamul
(cântec de nuntă)665. Mireasa e cea care cere și tot ea este cea ascultată în plină rugăciune.666
Podoaba capilară amintită în Scriptură reprezintă gloria unei femei.667 ,,Părul simbolizează o
consacrare deosebită și ascultare (Numeri 6). Părul mai are și o altă semnificație în Scriptură,
aceea de acoperământ ”.668 Părul Sulamitei este frumos și aranjat. Buzele sunt delicate și de o
culoare aprinsă. Buzele subțiri su nt semnul omului distins și cu o vorbire bună, dulce,
fermecătoare.669 Imaginea miresei și a mirelui este foarte des folosită în Scriptură. În capitolul
IV îl auzim pe mire exprimând față de iubita sa sentimentele inimii sale.670 ,,Culoarea închisă
a pieliei semnifică necazurile și suferințele sfinților; soarele arzător al încercării i -a înnegrit,
arzându -i; așa va fi pentru cei din rămășița lui Israel ”.671 Bjuteriile care ornează obrajii femeii
iubite sunt un simbol al diferitelor glorii ale Persoanei lui Hristo s.672 Rămășița credincioasă pe
care o găsim în toate timpurile, și în această cântare, era în acel moment redusă la un mic
număr de persoane.673 Cântarea Cântărilor este supusă ipotezei de a fi scrisă de către o
femeie.674 Cuvântul frumos, cu referire la frumuse țea omenească apare de 11 ori în Cântarea
Cântărilor, din totalul de 28 de ori din vechea litaratură ebraică. Sunt înzestrați cu frumusețe:
Sara, Rahela, Iosif, David, Abigail, Tamar, Sulamita. Frumusețea este întotdeauna îmbinată
cu moralitatea, înțelepci unea, priceperea, hărnicia, castitatea, tăcerea.675 Pe calea seducției
egiptene, Sulamita este descrisă ca fiind îngrijită cu miresme, podoabe și cosmetică.676 Origen
analizează Cântarea Cântărilor din perspectiva relației dintre Logosul întrupat și Biserica
creștină, dintre Dumnezeu și om.677 Teodoret al Cyrului a prefera t tâlcuirea ca temă a relației
dintre Hristos și Biserica Sa. Sfântul Grigorie cel Mare observă ideea căsniciei dintre Hristos
și Biserică. Sfântul Grigorie de Nyssa rezumă totul la un mesaj de iubire care nu se poate
realiza decât prin iubire. Prin iubire, nu prin ființă sau esență, caută omul să se unească cu

665 Ibidem , pp.177 -179.
666 Origen, Scrieri alese (partea I), p.311.
667 H.A.Ironside, Prelegeri asupra Cântării Cântărilor , traducere de Simona Onucu, Editura Omniascriptum,
Suceava, 2006, p. 46.
668 Nee Watchman, Cântarea Cântărilor , traducerea de Grațiela Voiculescu, Editura Csa Literaturii Creștine,
Brașov, 1997, p.94.
669Fray Luis de Léon, Comentariu la Cântarea Cântărilor , traducere de Aurica Brădeanu / Ligia Bbrădeanu,
Editura Testimonium, Ia și, 2013, p.80.
670 H.A.Ironside, op.cit ., p.43.
671 Alfred Guignard, Cântarea Cântărilor , Editura Theophille, București, 2002, p.17.
672 Ibidem , p.25.
673 Ibidem , p.29.
674 Yves Simoens, Le Cantique des Cantiques. Livre de la plénitude. Une lecture antropologique e t théologique ,
Éditions Lumen Vitae, Bruxelles, 2004, p.11.
675 Ibidem , p.29.
676 Ibidem , p.63.
677 Ibidem , p.79.

146
Dumnezeu și, oricât de intim s -ar uni sufletul cu Dumnezeu, el nu va putea atinge
divinitatea.678 ,,Mulți învățați și talmudiști consideră Cântarea Cântărilor drept o antologie de
poeme de dragoste ale căror dialoguri și monologuri exprimă dorința pe car e o simt unul
pentru celălalt, cei doi îndrăgostiți, ca și bucuria revederii lor, în final ”.679 Sulamita este
complimentată cu sintagma cea mai frumoasă dintre femei.680 În 1,15 se referă la frumusețea
ei pentru a o încuraja. În cea de a doua parte a versetului îi este lăudată frumusețea ochilor de
porumbiță. În 4,7 -11 îi este d eclarată în întregime frumusețea. Veșmintele vorbesc despre
atitudini e xterioare, ca, de pildă, purtărea sa , acțiuni le, plăceri sociale, bune maniere și tot
ceea ce are o înfățișare exterioară.681 ,,Tot ace st capitol (4) este un cântec p e care -l înalță
bunul păstor îndrăgostit la ușa păstoriței lui, în felul în care este lăudat ă de obicei persoana
iubită”.682 Tâmplele Sulamitei sunt comparate cu o jumătate de rodie, un amestec foarte subtil
de alb și un roșu aprins care este culoare ce se vede în tâmple le delicate și frumoase. Numite
în ebraică rakah , au sensul de delicat și subți re. Frumusețea trupului constă din două lucruri:
armonia fermecătoare a trăsăturilor și proporțiile încântătoare ale corpului.683
III.6.2. Susana
Numele ei înseamnă crin în limba ebraică.684 Frumoasa Susana era soția credincioasă a
lui Ioachim și provenea din tr-o familie bogată și respectabilă (Istoria Susanei 1 -6). Faptul că
reprezenta o autoritate în comunitatea evreiască din Ierusalim a timpului, c asa Susanei era
frecventată de judecători. Susana devine tipologia femeii care dincolo de frumusețea fizică,
devine etalon de frumusețe morală, demnitate și curaj prin faptul că nu acceptă propunerea
lipsită de decență a bătrânilor judecători. Frumusețea acesteia era atât de răvâșitoare încât a
stârnit porniri necuviincioase în inimile celor 2 judecători, astfel încât fără să -și trădeze
sentimentele păcătoase, se comportau normal în aparențe.685 Acest lucru nu a durat mult
deoarece s -au întâlnit întâmplător în locul în care obișnuiau să o spioneze pe frumoasa
Susana , la orele amiezii , când se scalda în grădina din c urtea casei (16 -20). Aceștia au plănuit
să o șantajeze în schimbul unor favoruri intime. Refuzul categoric al femeii a întunecat

678 Ibidem , pp.87 -97.
679 Andrei Emanuel Popescu, Cântarea Cântărilor , Editura Gnosis, București, 2011, p.9.
680 Nee Watchman, op.cit ., p.25.
681 Ibidem , p.118.
682 Fray Luis de Léon, op.cit ., p.75.
683 Ibidem , p.81.
684 Watson E.Millis, Roger Aubrey Bullard, Mercer dictionary of the Bible , Macon, Georgia, Mercer University
Press, 1990, p.864; Dicționar enciclopedic de personaje biblice , coord. Marin Bocin, traduc erea de Gabriela
Dandiș/ Herta Spuhn, Editura Enciclopedică, București, 1996, p.402.
685 Ibidem , p.162.

147
mințile celor doi care abuzând de funcție au calomniat pe aceasta. Susana alege să fie judecată
și pedepsită (21 -26). Pentru că cei doi judecători nutreau o atracție teribilă față de Susana, au
vrut să-și desfete privire a cu frumusețea ei și au somat -o să-și scoată vălul ( 31 ). După ce au
depus mărturie mincinoasă împotriva ei, majoritatea celor prezenți au crezut pe judecători.
Sentința a fost cruntă, Susana fiind condamnată la uciderea cu pietre. Dumnezeu nu a îndurat
nedreptatea și a ales să vorbească prin copilul Daniel (49, 53, 56 -58, 59 -60). Cele spuse de
Daniel au avut impact puternic asupra auditorului, iar poporul a lăud at pe Domnul care îi
salvează pe cei care își pun credința în El (62 -64).
III.6.3 Regina din Saba ( מַַֽלְּכַת־שְּבֶָׂ֗א֙ – malkkat Șeba )
Regina din Saba (III Regi 10,1 -13) sau Makeda686, după opinia unora, a fost
impresionată de zvonurile care circulau despre r egele Solomon.
ּומ ָֽלְּכ ת־שְּבָָּׁ֗א שֹמ ָ֛ע ת א ת־שֵֶּ֥מ ע שְֹּלמִֹ֖ה לְּשֵֶּׁ֣ם יְּהוִָּּׁ֑ה ו תָּׁבֶֹ֥א לְּנ סֹתִֹ֖ו בְּחִידָֹֽות
(Umalkat șeba șamaat et șema șelomo leșem adonai vatabo lenasoto behidot )
Și regina din Saba a auzit despre Solomon și despre numele Domn ului și a venit să -l testeze cu întrebări
grele . (III Regi 10,1)
Modalitățile dintre cele mai controversate pe care le folosea Solomon pentru a face
dreptate poporului său cu ajutorul înțelepciunii primite de la Dumn ezeu, au stârnit curiozitatea
reginei din Saba care s -a grăbit să -i facă o vizită regelui pentru a se convinge. Aceasta a sosit
la curtea regelui Solomon aducându -i cadouri scumpe, aromate și pietre prețioase (10, 2).
Regina din Saba a rămas cu adevărat surprinsă de bogățiile687 pe care le -a găsit la curtea
regelui (10, 4 -5). Aceasta nu era interesată de partea materială ci de înțelepciunea regelui.
Este singura femeie menționată în Biblie care pare să fie captată de misterele științei, de
filosofia vieții și de subiecte profunde ale ființei umane (6-8). Regina din Saba întruchipează
frumusețea feminină ideală deoarece s -a preocupat de aspectul fizic, de intelect și de partea
spirituală. Toate aceste le -a demonstrat în discuțiile avute cu regele Solomon. ,,Figura reginei
din Saba nu a fascinat în m od deosebit pe exegeții Haggadei, dar despre ea se vorbește mai
ales în cel de -al doilea comenta riu (targum) consacrat Esterei ”.688

686 F.Vigouroux, Dictionnaire de la Bible , tome cinquième, P -Z, Paris, 1912, p.1288.
687 Ibidem , pp.120 -122.
688 Dicționar enciclopedic de personaje biblice , p.368.

148
IV. Idealul de frumusețe feminină în cultura poporului evreu
IV.1. Frumusețea spirituală a femeii evreice

Legea mozaică a i mpus câteva limite ritualice femeii evreice căreia i s -a interzis cu
vehemență să nu oficieze slujbe în altar și să nu participle la cele trei pelerinaje festive
(Ieșirea 23, 17; 34, 23; Deuteronom 16,16). Î n același tip de prohibiție a fost inclus și acce sul
femeii evreice în Cortul Mărturii pentru a aduce jertfă lui Yahwe, fapt remarcat prin folosirea
repetată a unor expresii precum: aduc Domnului (Levitic 5, 7) sau înaintea Domnului (Levitic
14, 23) cu formă doar la masculin.
וְּהֵּבִ֙יא א ת־אֲשָּׁמִֹ֜ו אֲ ש ֶׁ֣ר חָּׁטָָּׁ֗א
(Vehibi et așamo așer hata )
Și să aducă ca jertfă pentru păcatul lui . (Levitic 5,7)
Fără îndoială, cărțile Vechiului Testament atestă că doar bărbații răspund eau de
activitățile ritualice689 (Facere 22, 9 -14; 26,23; 25, 28, 18 -19). ,,S-au scris grămezi de
absurdități în încercarea de a se da o interpretare socială sau mistica lumii evreiești sau
iudaismului clasic în ansamblul său. Sarcina ireazibilă pentru că structura socială a poporului
evreu și structura ideologică a iudaismului s -au schimb at profund de -a lungul timpului ”.690
Când se caută desăvârșirea sufletească, uneori trebuie făcute anumite sacrificii.691 Totuși, a
existat în timpurile biblice o singură funcție religioasă acceptată și în rândul femeilor,
profetismul . Aghiografii nu au mențio nat decât numele femeilor de excepție a căror rol a fost
decisiv în anumite circumstanțe.692 Perioada Antichității o putem descrie ca fiind segmentu l
istoric în care o mul se afla într -un lung proces de autocunoaștere personal ă și de identificare
religioasă c u una dintre zeitățile multiple adorate. Idei și superstiții circulau frecvent în rândul
popoarelor a căror credință era tapetată în orice domeniu de activitate. Nu trebuie să ne mire
că publicul transfera emanații lucrătoare ale divinităților unor persoan e pasionate și
practicante în sfera de activitate a medicinii sau a literaturii care se bucurau de o falsă

689 Nida (impuritatea menstruală ) este un subiect tratat în cel de -al șaptelea tratat ( Tohorat) din Mișna. Conform
Levitic 15,19 -30, cele câteva capitole care tratează impuritatea menstruală cuprind subiecte actuale precum:
perioada menstruației și necu răția ( nida), statutul fecioriei, transmiterea necurăției, autoexaminarea, avortul,
statutul femeii neevreice în perioada menstruației, semnele pubertății la fete și statutul femeii cu menstruație
neregulată. Nida este singurul tratat din Tohorat care este dezvoltat în ambele Talmuduri și în Tosefta.
690 Israël Shahak, Povara a trei milenii de istorie și de religie iudaică , traducerea de Domnica Ciucă, Editura
Fronde, Alba -Iulia, 1997, p.103.
691 S.Halprin, Look at my ugly face : Myths and musings on beauty and other perilous obesssions with women’s
appearance , Viking Penguin, New York, 1995, p.2.
692 Ahmed Osman, Din Egipt – dezvăluirea originilor creștinismului , traducere de Diana Tăutan, Editura Aquila,
Oradea, 2004, p.54.

149
apreciere din partea oamenilor, numindu -i profeți .693 Revenind la profetismul biblic
veterotestamentar specific adeptelor Yahwiste, vom exemplifica cel e câteva nume de
profetese amintite sporadic în diferite moment ale istoriei poporului evreu. Ordinea
cronologică ne -o prezintă pe Miriam, soră a fraților Moise și Aaron, despre care se cunoștea
că avea darul profeției (Ieșirea 15, 20 -22) deși nu avem dov ada scriptică a vreunei
circumstanțe în acest sens. Dacă luăm în calcul că Miriam este prezentată în umbra activității
impresionante a fratelui său, Moise, aghiograful a considerat că este mai important să descrie
pașii exodului decât să o prezinte pe acea sta ca profetesă. Autorul sacru s -a limitat doar în a o
numi profetesă ( מִרְּיָּׁ֙ם ה נְּבִיאִָּׁ֜ה – Miream hanebiah ) și a ne lăsa pe noi să interpretăm ce implica
această numire. Cartea Judecători (4) o menționează pe Deborah, singura femeie -profet
despre ca re se știe care și -a îndeplinit criteriile aceste numiri conform cărții Deuteronom (18,
18-22).
ּודְּבֹורָּׁה֙ אִשֶָּׁׁ֣ה נְּבִיאִָּׁ֔ה אִֵּ֖ש ת ל פִידִֹּ֑ות הִָ֛יא שֹפְּטֶָּׁ֥ה א ת־יִשְּרָּׁאִֵּ֖ל בָּׁעֵֶּ֥ת ה הִָֽיא
(Udeborah ișah nebiah eșet lapidot hi șofeta et ișrael baet h ahi)
Și Deborah,femeie profetesă, soția lui Lapidot,judeca în Israel în vremea aceea . (Judecători 4,4)
Alte exemple de profetese sunt Hulda (IV Regi 22, 14 -20) și o altă femeie a cărei
nume rămâne o enigmă, menționată în Isaia 8,3. Viața spirituală a feme ilor era îmbogățită prin
adăugarea sarcinilor prezente în ceremonia de alegere a numelui copilului (Facere 29,35; 30,
13; I Regi 4, 21). Frumusețea spirituală a femeilor avea ca apogeu rugăciunea sau tefillah
(תְּפִלָָּֽׁה .)Începând cu rela tările din perioa da patriarhală se pot da ca exemple câteva dintre
aceste rugăciuni ( Facere 30, 22; 30, 1 -2; I Regi 1, 11). Despre Lia putem afirma că se ruga în
mod constant (Facere 30,17) pentru a dobândi prunci deoarece miza pe o posibilitate reală de
a câștiga iubirea lui Iacob. Un alt exemplu de femeie care se roagă este Agar. Aflată în pustiu
(Facere 16,7) un înger a venit ca răspuns la rugăciunea ei. Soției lui Manoa, mama lui
Samson, i s -a arătat tot un înger ca răspuns al dialogului ei cu Yahwe. Această femeie
demonstrează că este posesoarea unei credințe profunde și înțelege pe deplin voința lui
Dumnezeu (Judecăto ri 13,23). ,, Dumnezeu cunoaște tot ce stă în puterea noastră, e firesc ca
ceea ce a fost prevăzut de El să fie rânduit pentru fiecare, pe măsura demnități i lui, și să țină
seama de rugăciunile oamenilor, de gândurile lor, de credința lor ”.694 Rețeta unei rugăciuni

693 Lucia Dărămuș, Mituri și legende ale antichității , Editura Ideea Europeană, București, 2008, p.9.
694 Origen, Scrieri alese (partea a II -a). Exegeze la Vechiul Testament. Despre rugăciune. Filocalia , traducerea
de pr.prof.T.Bodogae, pr.prof. Nicolae Neaga, Zorica Lațcu, Editura Institutului Bib lic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, colecția PSB, București,1982, p.213.

150
plăcute lui Dumnezeu nu constă într -un număr infinit de cuvinte, ci în intensitatea lor .695 Prin
urmare, rugăciunea este păzitor al dreptei judecăți/ înțelepciunii, stăpânire asupra mâniei,
piedică a mândriei, curățare a răutății, nimicire a invidiei, renunțare la necucernicie.696
Biblia ne oferă alte exemple de femei care se roagă, care au în comun atât numele, cât și
problema în cauză: Hannah (I Regi 2, 20) și Ana (Luca 2, 36). Hannah este menționată de
două ori în ipostaza de rugăciune către Yahwe : exprimarea dorinței de a avea copii (I Regi
8,14; 1, 1 -10) și mulțumirea pentru darul primit (I Regi 8,14).
ו תִתְּפ לֵֶּ֥ל ע ל־יְּהוִָּׁ֖ה ּובָּׁכֶֹ֥ה
(Vatitpalel al adonai ubako )
Și se ruga lui Adonai și plângea .(I Regi 1,10)

Cei mai mulți dintre evrei consideră că femeia nu este obligată să se roage. În textele
post-rabinice apar totuși însemnări care aduc în atenția evreilor că femeia este obligată să
spună de 2-3 ori pe zi tefillah (set de 18 binecuvântări) și să citească shema. În Mișna Berakot
se menționează momentele în care femeia este obligată/scutită de a se ruga. În cazul celor
îndoliate se acceptă să se spună doar shema întrucât ambele forme de rugăciun e precizate mai
sus necesită un grad ridicat de concentrare.697 Existența unei tensiuni persistente dintre Mișna
care limitează prezența rugăciunii în viața femeii și Ghemara ca susținătoare a ideii ca femeia
evreică să citească zilnic din Torah (semnul măr turisirii de credință aplicată pentru ambele
sexe), nu ne oferă un punct de vedere sigur, general valabil, ci două posibilități din care să
putem alege. Totuși, trebuie să precizăm că în privința lui tefillah , ambele documente sunt de
acord.698 Este mai mult decât interesant modul în care evreii au recunoscut anumite sfere de
activi tate a femeii de -a lungul istoriei, un progres lăudabil datorat schimbărilor politice, dar
rămân rigizi la problematica rugăciunii. Acest subiect are forma unui handicap spiritual ce are
rolul de a aminti mereu femeii evreice de statutul de subordonată a soțului.699 În cartea
Plângerile lui Ieremia, putem sesiza rugăciunea fiicei lui Iuda asemănată cu un ecou al vocii
feminine (1,15 -16). Postul (de la verbul țum – צום) a reprezintat o altă modalitate de curățire
spirituală în cazul femeilor evreice din vremurile biblice. Ca exemple le putem oferi pe Ester
(4,16) și pe Iudit (8,6).

695 Ibidem , p.216.
696 Sfântul Efrem Sirianul, Scrieri II, traducere de pr.drd. Ioan Ioniță, Editura Proxima, București, 2012, p.21.
697 Judith Hauptman, Women and Prayer: An At tempt to Dispel Some Fallacies , Judaism, winter, 1993, p.94.
698 Ibidem , p.95.
699 Ibidem , pp.100 -101.

151
אֲנִֶ֥י וְּנ עֲרֹת ִ֖י ָאצֶּׁ֣ום
(Ani venaarota ațum )
Eu voi posti cu tinerele . (Ester 4,16)
Totuși, post ul dus la extrem este criticat în cadrul poporului evreu deoarece avea ca și
consecință deformarea trupului la femei, lucru întâlnit și în zilele noastre. În spiritualitatea
evreiască, au existat femei care slujeau pe regina cerurilor, Așera (Iștar sau Ast arte), o zeitate
canaanită menționată de 40 de ori în pustie (Ieremia 7, 16, 44; 15, 19, 25; IV Regi 18, 4;
23,6). Profetul critică aspru pe femeile care erau implicate în slujirea acestei zeități (Ieremia
44, 25). Muzica și dansul (שיר – șir, מְּחֹלָּׁה – metolah ) au reprezentat o altă latură a spiritualității
femeii evreice. Afinitatea față de muzică s -a manifestat la poporul evreu într -un mod
particular. Cele mai multe dintre textele biblice redau fragmente sau părți întregi ale unor
cântece care înfrumuse țează serviciile religioase publice. ,, Iudeii acordau un mare fast
ritualului de cult, templele având la dispoziție mari ansambluri vocal -instrumentale și de dans.
La sfințirea Templului lui Solomon din Ierusalim au fost prezenți 120 de preoți cu
trâmbițe”.700 La-manațeah apare ca indicație la începutul unor psalmi ce demonstrează
existența unui dirijor al corului sau al orchestrei. Din alte pasaje biblice (I Cronici 16,34 -41; II
Cronici 5,13;7,6;20,21), reiese clar că psalmii din Halel făceau parte dintr -un repertoriu
omagial festiv. În perioada celui ce -al doilea Templu, corul era doar bărbătesc. Cei care
doreau să acceadă la titlu de cântăreț trebuia să treacă testele impuse ce presupuneau o
pregătire intensivă în domeniu.701 La evrei, dansul putea să însemn e și o formă de terapie
asupra psihicului femeii. Motivul? O ajuta pe aceasta să -și întărească identitatea cu ajutorul
improvizației și să o încurajeze să -și exteriorizeze sentimentele.702 Cultura muzicală a evreilor
a rămas o enigmă pentru noi. Muzica este înțeleasă ca un dar de la Dumnezeu pentru a fi
lăudat cu ajutorul instrumentelor muzicale: trompete, alăute, harpe, timpane, instrumente cu
coarde, flaute și chimvale (Psalmul 150,1 -6).703 ,,La iudei, ca și la Egipteni, cântecul de cult
era însoțit de dansur i rituale. În timpul transportării chivotului, Daniel și casa lui cântau la:
țițere, gusle, timpane, tamburine, cimbale. Dansurile lor erau în cerc, exprimând ritualuri
dramatice colective, legate de magiia inițiatică ”.704 Ocazional, cărțile Vechiului Testam ent

700 Violeta Ionescu, Sărbătorile Antichității , Editura Axi Libri, Galați, 2009, p.63.
701 Enciclopedia iudaismului , coord.Geoffrey Wigoder, traducere de Radu Lup an și George Weiner, Editura
Hasefer, București, 2006, pp.154 -155.
702 Corpul femeii moderne – armonie și frumusețe, sănătate, ingrijire și întreținere , traducerea de Dana Sala,
Editura Aquila93, Oradea, 1998, p.158.
703 Elizabeth George, Pășind alături de fe meile Bibliei , traducerea de Luca Creț an, Editura Life, Oradea, 2012,
p.96.
704 Violeta Ionescu, op.cit ., p.65.

152
menționează unele informații. Moise (Facerea 4,21) îl numește pe Iubal, fiul lui Lameh, un
străbun al chitarei și instrumentelor de suflat. În Facerea 2,15, ni se fac cunoscute unele
cântece compuse în sunet de darabană și kinor (cântarea dee slavă a l ui Moise după trecerea
prin Marea Roșie). În cartea Judecători (5), cântecul Deborei este un alt exemplu. Cu
siguranță existau și profesori care îi instruia pe muzicanți. Regele David era un mare
admirator și practicant al muzicii, întreaga sa activitate m uzicală culminând cu interpretarea
Psalmilor. Se cunosc foarte puține detalii despre instrumentele muzicale.705 Aceste sunt
împărțite în trei categorii. Prima categorie (instrumente muzicale cu coarde): lira (kinor –
Facerea 4,21; 31,27; Daniel 3,5), psaltir ion (nebel – Daniel 3,5; Ieșirea 5,2; IV Regi 18,35),
trombon (sabbeka – Daniel 3), timpan (aran – Daniel 3). Cea de a doua categorie
(instrumente muzicale de suflat ): cavalul (halî – Isaia 30,20; Ieremia 48, 36), orga (ugab –
Facerea 4,21; Iov 30,31; 21,1 2), cornul (qeren – Iosua 6,4; Numeri 10,8 -9; Judecători
7,16,20), trompeta (sofar – Numeri 10,1 -10). Cea de a treia categorie (instrumente muzicale
de percuție): chimvale (seselim – Psalmi), tamburină (tympanum – Ieșirea 15,20; Psalmi
67,26) . ,,Mai multe cercetări și concluzii evidențiază muzica evreilor Antichității preferința
pentru sistemul cromatic, organizarea tetracordice, modală a melosului, și anumite
semnificații expresive ale acestora, transmise mai târziu și grecilor ”.706 Nu trebuie să ne mire
că terapia prin muzică asupra corpului bolnav era socotită ca artă a vindecării folosită de
medicii Antichității.707 Dansul avea același efec t, iar medicul primitiv care av ea un cumul de
funcții (preot, vrăjitor, exorcist) demonstra că arta vindecării era depen dentă de relaxarea
psihicului bolnavului .708 În Grecia A ntică, exista doar o singură ,,elită de tineri din regat era
desemnată să primească o educație vastă, muzi cală și de artă coregrafică pentru a putea
participa la manifestări colective analoge ce necesit au o disciplină severă ”.709 Tinerii spartani
de ambele sexe (înainte de 550 î.H.) se bucurau de o educație muzicală predată de mari
maeștri. Acest tip de educație era o completare a educației prin gimnastică și dans ce avea ca
scop dezvoltarea grației și a c urajului.710 Obsesia vechilor greci și romani pentru frumusețea și

705 Marian Niță, Arta și meșteșugurile în timpurile biblice , Editura Aius Print Ed, Craiova, 2011, pp.137 -145.
706 Grigore Constantinescu și Irina Bog a, O călătorie prin istoria muzicii , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 2007, p.12.
707 Dr.doc.Andrei Athanasiu, Medicină și muzică , Editura Muzicală, București, 1986, p.14.
708 Medicina caută să cunoască mecanismele influenței muzicii asupra organism ului, să vadă reflectarea structurii
personalității normale și patologice în percepția, creația și execuția muzicală, să cerceteze limbajul muzical și
alterațiunile sale patologice. Medicina solicită ajutorul muzicii fie pentru educație, fie pentru aspect pedagogic –
de formare pentru a trata anumite tulburări.
709 E.Moutsopoulos, Muzica în opera lui Platon , traducere de Rodica Croitoru, Editura Omonia, București, 2006,
p.192.
710 Ibidem , p.198.

153
calitățile corpului uman au fost cel mai des reprezentate prin sculptură iar rolul cel mai
important pare să -l fi avut zeițele, atât pentru greci , cât și pentru romani , acestea fiind definite
ca frumoase prin tenta sexuală și atractivitatea expusă spre adorare, într -un joc estetic de
putere, frumos, pericol și imprevizibil, contemplare și mister descris de nenumărate scrieri și
poeme, elogii și alte cutume.711Acest amalgam de emoții și de trăiri trebuiesc adaptate la
percepția frumosului, realităților specifice fiecărui act într -un anume punct juxtapus artei,
religiei și kaloagathiei.712 Mediile aristrocratice continuau tradițiile cele mai vechi în materie
de educație muzicală. Concepția că sufletu l devine nobil cu aju torul muzicii era respectată cu
sfințenie. Din aceste surse de cunoaștere s -a putut stabili date despre practică muzicală veche
ebraică a cărei stil a creat termenul psalmodiere ca rezultat al unei legături strânse între cuvânt
și muzică. ,,Felul în care se cântau în templu acești psalmi, consideră a fi printre cele mai
vechi cântece lirice, era fie solistic (intonat de ca ntor), fie coral (de comunitate), fie complet
(într-un dialog solist -cor sau o alternanță dintre două grupuri corale )”.713 Biblia ne oferă
exemple de femei cântărețe (fie vocal, fie instrumental). Miriam oferă publicului evreu o
cântare și conduce un dans după ce au fost scăpați de urmăritorii egipteni (Ieșirea 15, 20 -21).
Aceeași cântare a inspirat -o și pe Hannah care șt ia despre cântarea lui Miriam (I Regi 2, 1 –
10). Un alt exemplu concludent se găsește în Judecători, capitolul 5, în care eroii Barac și
Deborah cântă împreună. Cartea Iuditei cuprinde un frumos poem de laudă cântat de eroină
după victoria ei militară (15, 13-16, 18). Cu siguranță au existat și ale împrejurări pline de
bucurie în care veselia se manifesta sub formă de cântec și dans (Rut 4,14,17). Alte exemple
semnificative se pot enunța în Judecători (11,31) și Psalmi (67, 25 -26). Regele David este
organiz atorul unui cor de 280 de membri iar Solomon în Eclesiast (2,8) afirmă că a adus
cântăreți și cântărețe. Dansul și cântecul au reprezentat pentru femeile evreice un mijloc de
expunere publică. Imaginea acestora este înrădăcinată în cultura timpurilor bibli ce, încât
acestea deveneau simboluri deosebit de puternice. Cărțile veterotestamentare abundă în
descrierea unor femei minunate care au dansat și au cântat în fața unui auditoriu mixt. Pe ritm
de tamburină și -au cântat propriile versuri chiar din jilțul gu vernării sau și -au îndreptat
mulțumirea spre Cel Atotputernic în liniștea și singurătatea casei.714 În categoria femeilor mai

711 David Konstan, Beauty, love and art: The legacy of ancient Greec e, Σχολη Vol.7.2, Brown University,
Providence, USA, 2013, pp.331 -332.
712 Ibidem , pp.333 -334.
713 Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale , volumul I – De la Orfeu la Bach , Editura Fundației Culturale
Române, București, 1995, pp.28 -29.
714 Amos Oz/Fan ia Oz Salzberger, Evreii și cuvintele , traducere de Ioana Petridean, Editura Humanitas,
București, 2012, p.85.

154
sus menționate sunt incluse și cele din generația Sinai (Ieșirea), urmate de cele din perioada
monarhică care cântau și băteau în ta mburine după ce David l -a ucis pe Goliat (I Regi 18,7).
Dacă în perioada de început gramatica ebraică biblică este acuzată de supremația genului
masculin în defavoarea celui feminin, mai târziu este specificată diferența dintre cântărețul –
bărbat și cântăre țul-femeie.
ו י ֶׁ֣ע ש ה ַ֠מ ל ְך א ת־עֲצֵּ֙י הַָָּֽׁאלְּגּומִִ֜ים מְּסִלֵֹ֤ות לְּבֵּית־יְּהוָּׁה֙ ּולְּבֵֶּׁ֣ית ה מ ִ֔ל ְך וְּכִנֹרֶֹ֥ות ּונְּבָּׁלִִ֖ים לשָּׁרִִּ֑ים וְֹּלא־נִרְּאֶּ֥ו
כָּׁהֵָּ֛ם לְּפָּׁנִִ֖ים בְּא ֶ֥ר ץ יְּהּודָָּֽׁה
(Vaiaas hamelek et ațe haalegumim mesilot lebet adonai u lebet hamelek vecurot unebalim lașarim velo nireu
kahem lefanim beereț iehuda )
Și a făcut împăratul din lemnul mirositor scări pentru casa Domnului și pentru casa împăratului, lire și alăute
pentru cântăreți. Nu se mai văzuse așa ceva în țara lui Iuda . (II Cronici 9,11)

În Israelul antic, dominat de bărbați, atmosfera sărbătorilor era cu adevărat minunată
doar atunci când bărbații și femeile luau parte la ele în egală măsură .715 În concluzie, de la
Miriam la Ezdra, de la traversarea Mării Roșii la întoarcer ea din Babilon, cărțile Vechiului
Testament ,,împrumută aceste momente de dualitate a genurilor datorită clipelor de exaltare
colectivă. Zidurile gramaticii se deschid atunci când autorii doresc să descrie felul în care un
popor întreg a pășit de la sclavi e la libertate” .716 Firul logic al istoriei poporului biblic ne
obligă să acordăm atenție tipologiei femeilor care s -au făcut remarcate și cărora li se spune pe
nume. De dragul adevărului, punctăm că sunt men ționate într -o măsură extrem de mică față
de populația masculină. Diversitatea lor în materie de vârstă, trăsături fizice și psihice, etnie și
chiar poziție social ă, alcătuiesc un întreg spectru uman. Realitatea a întrecut cu mult
imaginația, ele trăind într -o condamnare dublă (discriminarea socială în ra port cu bărbatul și
excluderea din sfera intelectualilor). Chiar și bunul mers biologic al corpului prin apariția
lunară a menstruației îi anula orice drept la sfințenie sau studiu. Dincolo de aspectele negative
expuse, femeia evreică era rezultatul unui m elanj straniu dintre admirație și curiozitate pentru
publicul masculin.717 Prin efort susținut, ele își doreau să pară magice și supranaturale.
,,Trebuia ca ele să uimească, să vrăjească, trebuia să se împodobească spre a fi prețuite.
Trebuia să împrumute de la toate artele mijloacele prin care să se ridice deasupra naturii spre
a cuceri mai ușor inimile și a seduce spiritele”718.
ו ֙יֹאמ ר֙ א ל־שָּׁר ֶׁ֣י אִשְּתִֹ֔ו הִנֵּה־נֶָּׁׁ֣א יָּׁד ִ֔עְּתִי כִָ֛י אִשֶָּׁ֥ה יְּפ ת־מ רְּא ִ֖ה אָָּֽׁתְּ
(Vaiomer el sarai ișto hine na iadae ti ișah iefat maree att )

715 Ibidem , p.87.
716 Ibidem , p.87.
717 Charles Baudelaire, Curiozități estetice , traducere de Rodica Lipatti, Editura Meridiane, București, 1971,
p.211.
718 Ibidem , p.215.

155
Și a zis soției sale Sara: iată, știu că tu ești o femeie frumoasă la chip .(Facerea 12, 11 )

Instinctiv, omul simte frumosul în ținuta pe care o adoptă în fiecare zi. Adăugăm și
subtilitatea trăsăturilor chipului care se schimbă cu trecerea timpului. Frumosul conține
elementul veșniciei într -o cantitate greuu de determinat .719 Considerată în istorie un etalon al
frumuseții și inteligenței, despre Cl eopatra s -au scris su ficient de mult încât să ne putem
forma o idee: ,,nu era nici atât de desăvârșită încât să -i cucerească pe loc pe cei ce o priveau.
Dar conversația ei era atât de plăcută, încât cu care sporovăia, blândețea și drăgălășenia ei
firești, prezente în tot ce spunea și făcea, erau o săgeată care mergea drept la țintă ”.720 Așadar ,
fumusețea Cleopatrei întrunește imaginea excelenței fizice cu cea a imaginii interioare
(morală, religioasă) .721 Frumusețea poate fi definită drept ,,transformarea materiei prin
intermediul întrupării în ea a unui principiu superior, supranatural. Ea este expresia unui
idei”.722 Frumusețea interioară este strălucitoare și are puterea de a copleși frumusețea
trupească. A reflecta la adevărata frumusețe a realității înseamnă să îi pătrunzi esența și să
descoperi că nu este decât învelișul cel mai exterior din tre straturile longivității ființei.723
Despre religie putem afirma că este o viziune estetică a lumii spiritual e ce percepe frumusețea
intuitivă. Sentimentele esteticii sunt acele mișcări care se nasc în inimă sub atracția obiectelor
ce posedă anumite calităț i și care se numesc frumoase.724 Transfigurarea și regenerarea în
mod real a naturii umane atinge frumusețea ontologică. Trebuie să precizăm că frumusețea se
poate identifica cu Binele atunci când nu se limitează la a fi un legalism simbolic. Scopul
suprem este frumusețea creaturii, iar nu binele care, în ciuda a toate, păstrează ampreta legii.
Ideea că frumusețea va salva lumea e mai mult decât o noțiune poetică în care este
transfigurat întreg cosmosul.725 Omul s -a născut cu capacitatea de a -și crea legături sufletești
intime cu frumusețea vieții religioase. Rugăciunea duce spre o comuniune strâns legată între
om și destinul său. Ea îi oferă sufletului certitudinea că suferințele și bucuriile, faptele bune și
vinovăția zilei pot fi integrate conexiunilor ample ale lumii, temeliei paterne a întregii
ființări.726 Scrierile Vechiului Testament, mai ales P salmii, abundă în laude înălțate către

719 Ibide m, pp.183 -184.
720 Jacque Benoit -Méchin, Cleopatra sau visul neîndeplinit , Editura Humanitas, București, 1995, p.64.
721 Georges Vigarello, O istorie a frumuseții – corpul și arta infrumusețării din Renaștere până în zilele noastre ,
traducere de Luana Stoica, Editura Cartier, București, 2004, p.36.
722P.Thomas Spildik, Spiritualitatea răsăritului creștin – Omul și destinul său în filosofia religioasă rusă ,
traducere de Maria -Cornelia Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu 2002, p.91.
723 Ibidem , p.92.
724 Ibidem , p.94.
725 Nicoale Berdiaev, De la destruction de l'homme , Paris, 1935, p.318.
726 Ibidem , p.40.

156
Dumnezeu, slăvirea Lui încă din străvechi timpuri face parte din buchetul sentimentelor
religioase profunde.727
שִֵ֤ירּו׀ לֵָּֽאֹלהִים֘ ז מְּרּ֪ו שְְּׁ֫מֶֹ֥ו
(Șiru lelohim zameru șemo )
Cântați Domnului, lăudați numele Lui .(Psalmul 68,5)

Încă din Antichitate, filosofi precum Platon sau Plotinus, au încercat să identifice o
idee deespre fruumusețe în raport cu Adevărul și Binele. Aces te concepte au fost preluate și
adânc înrădăcinate în gândirea teologică creștină, însă cum nimeni nu a putut identifica și
separa frumusețea de dumnezeire, adevăratele credințe și dorințe au rămas incluse în Bine și
Adevăr. Alți filosofi precum Kierkegard sau Wilde au văzut frumus ețea ca valoare supremă,
un opus al virtuții, al unei vieți estetice. Aceste concepte au fost tratate în opera lui Plotinus
unde Bunătatea, Frumusețea și Binele sunt atribuite unei zeități care se descoperă sufletului
omului. Implicații în interpretarea dinamicului dintre estetica frumosului, raportată la celălalt
a adus prin contribuția sa și Immanuel Kant . Acesta afirmă faptul că în drumul spre
interpretarea și percepția frumuseții adevărate ar trebui să transcendem materia între gului și
sublimului pentru a percepe adevărata frumusețe.728 În cadru l creștin, teologic, această viziune
asupra frumuseții, a bunătății și a adevăru lui, a fost adoptată de Toma d ’Aquino care privește
frumusețea ca pe ce va care transcede omul. Concluz ionează că într -un final, frumusețea și
bunătatea sunt oarecum identice, separate, după cum percep și filosofii, doar pe plan
metafizic.729 O noțiune nou promovată despre frumusețe est cea a antropologului Ellen
Dissanayake care introduce termenul homo aesteticus730, concentrat pe atenția colectivă, pe
rolul frumosului în ritualul religios, în cadrul manifestărilor religioase sau în viața cotidiană.
Raportat la antropologie, frumusețea deține un rol similar atât în religie, cât și în sport
(jocurile descrise de Homer) . Filosofia afirmă însă că implicațiile frumuseții sunt la fel de
importante ca și conexiunile sociale pe care aceasta le întreprinde.731 Frumusețea umană nu
este doar o calitate feminină, cum greștit mai cred unii, ci un atribut specific ființei umane,
indiferent de sex, vârstă, nivel cultural sau statut social, fapt confirmat în decursul
vremurilor.732 Scriptura surprinde frumusețea (Ieșirea 33,19; Deuteronom 33,17; II Regi
14,25; Psalmul 27,4;45,11;49,14;50,2; Isaia 4,2;32,12; Ezechiel 16,15;27,11;28,7) în c ele mai

727 Ibidem , p.87.
728 M.Kelly, Encyclopedia of aestethics, Vol. 3, Oxford Univers ity Press, New York, 1998, pp.33 -37.
729 Roger Scruton, Beauty a very sho rt introduction , Oxford, Oxford University Press, 2011 , p.4.
730 Ibidem , p.30.
731 Ibidem , p.31.
732 Maria Hodoroabă Velescu, Frumosul natural și frumusețea umană , Editura Timpul, Iași, 2002, p.5.

157
fine ipostaze. Domeniile care au aprofundat acest subiect și -au exprimat punctul de vedere în
concepții733 precum:
1. Concepția religioasă – omul a fost înzestrat cu calități fizice deosebit de frumoase
și cu însușiri spirituale fascinante încă de la crearea sa.
2. Concepția filosofică – Platon, Pitagora sau Thales din Milet și -au exprimat
concepția despre frumos ș i frumusețe asupra întregului sistem de valori umane,
frumosul na tural, frumusețea umană, nu sunt o abstracție inerentă și specific doar
individului izolat, ci mai ales o trăsătură a ansamblului relațiilor sociale în
realitatea lor.
3. Concepția științifică – modelul frumuseții umane se reflect ă în artă prin felul de a
fi și a acționa. Etic și estetic, c ele două valori interactive se reflect ă atât în artă și
gândirea artistic ă, cât și în realitate, în cadrul existenței sociale.
Frumusețea femeii a fost îndelung dezbătută de -a lungul vremii. Se pare că gândirea politică
și ideologică a maselor au susținut că prin frumusețea ei, femeia, generează și întreține
frumu sețea vieții. Femeia este posesoarea unui farmec transmisibil, frumusețea ei fiind
capabilă să nască alte frumuseți734. Din punct de vedere social, frumusețea reprezintă
pontențialul creator ce se naște din procesul activității umane, a muncii și practicii sociale, a
realității în care omul învață .735
ו י ֶ֥רְּא אִשָָּׁ֛ה רֹח ִ֖צ ת מֵּע ֶׁ֣ל ה גִָּּׁ֑ג וְּהֶָּׁׁ֣אִשִָּׁ֔ה טֹוב ֶ֥ת מ רְּא ִ֖ה מְּאָֹֽד
(Vaiare ișah rotețet meal vehaișah tobat maree meod )
Și a văzut o femeie care se spăla pe acoperiș și femeia era extr em de frumoasă . (II Regi 11,2)

În concluzie, trebuie să existe un echilibru între frumusețea interioară și manifesterea
fizică a acesteia, prin perspectiva feminității.736 Percepția despre frumos, despre cei din jur,
este stabilită prin interacționarea cu c ei din jur la nivel etic, însă având în jurul ei propria
dorința a simțământului sinelui în relație cu atracția față de cineva sau ceva. Astfel
demonstrăm că ontologia este precedată de către etică.737 Cu toate acestea, implicațiile
eticului și esteticului t rebuie să se întrepătrundă pentru dobândirea frumuseții sublime. În
cadrul unei relații dintre un bărbat și o femeie, linia esteticului se reportează în principal la
viziunea asupra percepției personale despre frumos, cu accent îndeosebi pe interesul aco rdat

733 Ibidem , p.9.
734 Ibidem , p.14.
735 Ibidem , pp.20 -23.
736 Luce Irigara y, Key writtings, Continuum, New York, 2004, p.22.
737 M.G. Jantzen, Becoming divine: Towards a feminist philosophy of religion, UK: Manchester University Press,
Manchester, 1998, p.252 .

158
de către femei acestui percept.738Această frumusețe poate fi una fizică, o calitate tot mai des
cautată însă nu puțini sunt cei care caută un echilibru de forțe între valorile frumuseții cu
nunațele ei spirituale, gândire moștenită prin filieră greceasc ă.Tiparul comportamental uman
de-a lungul timpului a demonstrat un interes deosebit către practica înfrumusețării trupului
prin haine specifice grupului și tradițiilor apartenente cât mai ales prin podoabe și cosmetice
aduse la un grad de artă universală p erfect acceptată chiar și în mediul puritan al unor adepți
ai conservatorismului.739

IV.2. Frumusețea fizică – preocupare obligatorie pentru femeile evreice
IV.2.1. Ritualuri de înfrumusețare (cosmetică, coafuri și parfumuri)

Cărțile veterotestamentare su nt furnizoare importante de informații despre etnogeneza
iudaică. Poporul evreu își are sorgintea din Urul Caldeii, locul natal de unde a plecat Avraam
și familia sa, spre Canaan, țara promisă de Yahwe. Torah prezintă o serie de evenimente:
istoria patriar hilor, robia și eliberarea din Egipt de către Moise (primirea legii pe muntele
Sinai), ocuparea Canaanului (1200 -1050 î.H.), perioada monarhică (1050 -920 î.H.), cucerirea
statului evreu de către Nabucodonosor (597/586 î.H.) și exilul babilonic, perioada pe rsană
(reconstruirea templului din Ierusalim), perioada greacă (tolerantă, promova naturalizarea),
cucerirea romană (63 î.H. evreii și -au putut manifesta și păstra religia și identitatea). Femeile
evreice au avut o preocupare constantă pentru îngrijirea co rporală și a ritualurilor de
înfrumusețare. Acestea au reușit să surprindă întreaga umanitate cu folosirea produselor
cosmetice într -o perioadă a istoriei în care informațiile despre corpul uman nu erau fixate,
sigure. ,,S-au făcut mii și miliarde de cerce tări științifice și încă nu se cunoaște totul despre
corpul uman. Mintea omului nu a reușit să se apropie măcar cu vreo invenție de co rpul
uman”.740 Ceea ce ne propunem este să analizăm estetica poporului evreu ca un studiu al artei,
al frumosului741, exprimată printr -un contrast dintre frumosul condiționat al naturii și
frumosul condiționat de om. Aportul omului în acest domeniu este semnificativ și se remarcă
prin latura sa de artist, receptor și critic.742 Frumusețea este un subiect care nu încetează să ne

738 K.Wilber, Integral spirituality: A startling new role for religion in the modern and postmodern world ,
Integral Books, Boston, 2006, p.184 .
739 Robert Brain, The Decorated Body, Hutchinson& Co., London, 1979, p.185.
740 Angela Șerban, Descoperă frumusețea din tine , Editura Sfântului Ierarh Nicolae, Brăila, 2012, p.42.
741 Wladysl w Tatarkiewicz, Istoria esteticii – Estetica antică , volumul I, traducere de Sorin Mărculescu, Editura
Meridiane, București, 1978, p.16.
742 Ibidem , p.17.

159
uimească prin caracterul său inepuizabil și mereu de actualitate 743 și nu se identifică cu o
apariția atractivă .744 Prin urmare, frumusețea trebuie, în primul rând, să fie atât una a
intelectului, cât și una a fizicului, fără a induce în eroare prezența eu -lui și conștiența sinelui, a
propriei persoane deoarece frumusețea este văzută diferit.745 În drumul către o mai bună
înțelegere a frumuseții vom vedea faptul că aceasta nu poate fi neaparat admisă într -un anume
șablon întrucât ea caută mereu să supună simțurile, aduce o stare de supunere față de formă și
exclude fondul -esența.746
IV.2.1.1. Cosmetica
Scrierile veterotestamentare au surprins o serie de ritualuri de înfrumusețare proprii
femeilor (II Regi 1,14; Estera 2,9) . Dacă o femeie nu conștientizează puterea pr opriei
frumuseți, atunci dovedește mai puțină minte decât un bărbat care face apel la forța sa, în
speță747. Cartea a IV -a a Regilor menționează sumar câteva dintre trucurile de înfrumusețare
folosite de către femeile cu/fără statut social ( Facerea 2,22;12,1 1;18,11;20,18;24,11; Ieșirea
1,16;15 ,20;19,15;21,22;23,26 ;Levitic 12,7;15,2 4;18,17;20,10;21,7;24,10;Numeri 5,6;18,28;6,2;
12,1;30,9;31 ,9;Deuteronom 4,16;17,5;20,7;O sea 2,4;8,35; Judecători 5,29;14,1;16,4;19,1; Rut
3,11; I Regi 1,15;2,22;18,7; II Regi 14,4; Iov 2,10;31,9; Isaia 3,12;4,1;13,8;3,9;54,6; Ierem ia
3,20;4,31;22,23;31,22;50,37; Osea 3,1; Daniel 11,37; Zaharia 8,4;14,2). Prin cosmetică se
înțelege ,,gama largă de produse, de la pulberi minerale, uleiuri și eextracte minerale și
grăsimi animale care au fo st folosite încă din cele mai vechi timpuri pentru a se înfrumuseța, a
ameliora sau a r estaura înfățișarea personală, cosmetice vizuale sau p entru a produce arome
plăcute, cosmetice odorifere ”.748Acest lucru nu exclude posibilitatea ca fardurile să fi fost
folosite și înainte de perioada monarhică. Pe lângă uleiurile, unguentele și cremele care erau
păstrate în mici flacoane de ceramică sau din alabastru, trebuie să adaugăm fardul. Se folosea,
în acest scop, negru de antimoniu, cu care se pudrau sprâncenele și genele, uneori chiar și
conturul ochilor.749 Regina Izabela este descrisă ca fiind o persoană pasionată de moda vremii,
adoptând cu interes tot ce ținea în materie de farduri, parfumuri și coafuri.

743 Abelardo Lobato, Ființă și frumusețe , traducere de Ilinca Ilian/ Beatrice Marina, Galaxia Gutenberg, Târgu –
Lăpuș, 2007, p.21.
744 Alexander Nehemas, The Promise of Happiness: The Place of Beauty in a World of Art, Princeton University
Press, Princeton, 2007, p.24 .
745 Ellen Zetzel Lambert, The face of love: Feminism and the beauty question , Beacon Press, Bos ton, 1995, p.11.
746 Nancy Etcoff, Survival of the prettiest: The science of beauty, Doubleday, New York, 1999, p.242.
747 Wendy Steiner, Venus in exile: The rejection of beauty in 20th century art , The Free Press, New York, 2001,
p.21.
748 Marian Niță, Arta și meșteșugurile în timpurile biblice , Editura Aius Print Ed, Craiova, 2011, p.72.
749 Cath Senker, Everyday life in bible lands , Black Rabbit Books, 2005, p.39.

160
ו יָּׁבֶֹ֥וא יֵּהִּ֖וא יִזְּרְּע ִּ֑אלָּׁה וְּאִיז ֶׁ֣ב ל שָּׁמְּעָָּׁ֗ה ו תָּׁ֙ש ם ב פֵּ֤וְך עֵּינ ֙יהָּׁ֙ ו תֵֶּׁ֣יט ב א ת־רֹאשִָּּׁ֔ה ו ת שְּקִֵּ֖ף בְּע ֶ֥ד ה ח לָֹֽון
(Vaiabo iehu izreelah veizebel șamea vatașav bapuk eneha vatetev et roșah vatașekef bead hatalon )
Când a intrat Iehu în Israel, Izabela a auzit acest lucru. Și -a machiat ochii cu antimoniu, și -a coafat
părul și se uita pe fereastr ă.(IV Regi 9,30)
În cartea Iov (42,14) subliniem traducerea numelui uneia dintre fiicele personajului
biblic. Este vorba despre Cheren Hapuc care se traduce corn de vopsea pentru ochi . În cartea
Ieremia (4,30), Dumnezeu îi descoperă profetului faptul că va pierde cetatea Israel dacă
aceasta nu își va curăți inima de slăbiciune. Israel în loc să fie un exemplu de urmat între
neamuri, ca popor ales de Dumnezeu, devenise asemenea unei prostituate ca re și-a pictat fața
și căuta să fie acceptat de către c elelalte popoare. Acest verset prezint ă aspectul pe care
Dumnezeul îl accentuează , subliniind că nu es te voia Sa acest fapt. În concluzie, putem spune
că a arăta bine nu este neapărat a fi și pe placu l lui Dumnezeu atunci când ținuta fizică denotă
similarități cu ale unei prostituate.750 În Ezechiel (23,40) cele două surori Oholah și Oholibah
sunt pedepsite de către Dumnezeu prin înrobire și aducerea tu turor iubiților împotriva lor din
cauza machiajului ochilor, a purtării podoabelor și a comportamentului indecent. Este un
exemplu clar în care Dumnezeu pe depsește folosirea machiajului/ vopsirii ochilor la femeie
întrucât seduce, instigă spre păcat, spre vanitate. În cartea Isaia (3,16) folosirea machiajul ui și
a jocului ochilor cu rolul de a amplifica vanitatea, dorința de a fi adorată, însă aceasta
provoacă/atrage mania lui Dumnezeu, căci numai Lui I se cuvine adorare. Culoarea ochilor
dată de stibium sau pudră d e plumb este pentru a înșela, de a ispiti ș i nu de a arăta adevărata
față a femeii. Sintagma ochi machiați provine de la rădăcina ebraică mesha -ququeroth a
verbul ui shaquar – a înșela (aparențele) cu ochii lor (Ieremia 4,30; Ezechiel 23,40).751 Există
și alte trimiteri scripturistice referitoare la m achiaj: Ieremia 4,6; 50,31 -32; 51,18; Ezechiel
13,8; Maleahi 4,1; Psalmul 144, 4; II Regi 9,30. Întrucât caracteristicile și textura pielii femeii
îi permit o paletă mai largă de metode de înfrumusețare, s -au dezvoltat adevărate industrii în
spatele acesto r ritualuri de înfrumusețare ale femeii, devenite indispensabile într -o societate
tot mai bazată pe aparențe și ascunderea adevăratelor intenții. Însă, pentru femeia de azi
aceste accesorii, podoabe și ținute vestimentare oferă o mărturie despre sta tul so cial în unele
culturi, a mediul ui de lucru în care activează, a feminitpții și puterii de a se reprezenta în
societate ca femeie și nu ca individ.752 Evoluția tehnologiei în materie de cosmetice a
demonstrat, în urma descoperirilor arheologice, faptul că ce le mai vechi civilizații (egiptenii,
mesopotamienii, hindușii), dețineau un adevărat portofoliu în materie de înfrumusețare , aflat

750 David C.Pack, The truth hidden behind makeup , The Restored Church of God, U.S.A., 2008, p.10.
751 Ibidem , p.15.
752 V.Ebin, The Body Decorated, Thames& Hudson, London, 1979, p.10.

161
în strânsă legătură cu pri ncipiul religios, cel mai des invocat în contextul în care pe lângă
diversitatea lor exista și o utilizare personală nu doar un caracter cultic a acestora.753 În viața
unei femei, arta înfrumusețării propriului chip sau trup își face apariția încă de la vârste
fragede. Mai târziu, în perioada de adult, femeia dezvoltă o relație destul de apropiată și
specială cu acest act personal, delicat, în drumul către seducție pentru găsirea unui partener de
viață. Ea recurge la un act de autoconservare, cameleonic, de camuflaj.754 Beneficiile utilizării
cosmeticelor în sfera feminității a făcut posibilă apariția unei n oi ramuri de studiu denumită
psihologia cosmeticelor. Aceasta implică în mod obligatoriu atât beneficii , cât și efecte ale
acestora a supra femeii, a sănătății psihice și fizice dar și a modul ui în care acestea
influențează percepția celor din jur.755 Ustensila indispensabilă oricărei case era vasul de ulei
folosit pentru prepararea unor unguente împotriva insolației, a înțepăturilor de insecte, a
frigului sau vântului . Astăzi, ceea ce Antichitatea numea vopsea pentru ochi, poartă numele
de rimel. Conținutul s ău are aceeași compoziție minerală: sulfit de plumb pentru culoarea
negru și antimonit pentru culoarea verde. Dincolo de aspectul estetic, acest mic artificiu avea
rolul de a proteja ochii împotriva ra zelor de soare foarte puternice. Desig ur, aplicarea în mod
frecvent a vopselei pe gene în straturi generoase implică atât avantaje (creșterea și îndesirea
genelor), cât și dezavantaje (micșorarea activităii glandei lacrimale cu implicații grave ce pot
conduce spre orbire). Un alt produs cosmetic folosit cu reg ularitate era pudra de față.
Consistența sa era pur organic ă (făină). Evreicele aveau obiceiul să înceteze fardarea scurte
perioade de timp, în cazul anumitor sărbători (Paștele). Pentru machiajul buzelor se folosea
ocrul roșu. Femeile nu erau pa sionate do ar de partea plastic ă a machiajului. Ele ofereau
atenție deosebită și procesului de îmbătrânire a pielii. Rolul fardurilor este de a înfrumuseța și
de a întineri tenul cu ajutorul culorilor care oferea o strălucire discretă.756 Erau interesate de
remedii împ otriva ridurilor și au descoperit diferite amestecuri cu efect garantat (tămâie
amestecată cu ceară sau sâmbure de chiparos cu lapte). Săpăturile arheologice au scos la
iveală oglinzi turnate din aramă arsă sau din bronz, asemănătoare celor descrise în car tea lui
Iov (37,18 ).
ת רְּקִֶׁ֣יע עִָ֭מֹו לִשְּחָּׁקִִּ֑ים חֲִ֜זָּׁקִָ֗ים כִרְּאִֶ֥י מּוצָָּֽׁק
(Tarkia imo liștakim tazakim kiri muțak )
Poți să întinzi norii tari ca pe oglinda turnată?

753 R.Corson, Fashions in Makeup: From Ancient to Modern Times, Peter Owen, London, 1972, p.8.
754 Rodolphe Korichi, Delphine Pelle -de-Queral, Germaine Gazano, Arnaud Aubert, Why wo men use makeup:
Implication of psychologi cal traits in makeup functions, în Journal of cosmetic science, nr.59, 2008, p.127.
755 Ibidem , p.128.
756 Ludmila Cosmovici, Cosmetica – întrebări și răspunsuri , Editura Medicală, București, 1991, p.102.

162
Oglinzile aveau mâner din os în formă de tijă și infl uorescență de papirus și se numeau
mara ghilionim . Cutiile cu farduri sau de unguente aveau imaginea unei înotătoare al cărei
corp servea drept recipient. Pieptenii aveau dinți rari, simpli sau dubli. Egiptul a fost
considerat cen trul industrial al oglinzilor. Femeile evreice, în tim pul exodului au luat oglinzi
de la egiptence pe care, mai târziu, le -au donat meșterilor care modelau baia de aramă din
Cortul Întâlnirii (Ieșirea 38,8). ,,Casetele de toaletă conțineau cele mai frumoase recipiente
mărunte și fiole de parfum. Ele erau din lemn prețios provenit îndeosebi din Nubia și Sudan,
din fildeș, din sticle multicolore translucide și uneori chiar transparente. Dar cele din alabastru
erau într -adevăr uzuale, căci acest material rece era excelent pentru păstrarea cremelor și a
parfum urilor”.757 Puterea seducției cu ajutorul unui arsenal cosmetic întreg a influențat istoria
poporului evreu și în cazul frumoasei văduve, Iudith, care după ce s -a rugat, s -a sculat, a
chemat -o pe roaba sa, s -a îmbăiat, s -a uns cu miresme, s -a pieptănat cu grijă , și-a pus turban
pe cap și s -a îmbrăcat cu hainele de veselie pe care le purta pe când trăia bărbatul ei. ,,Femeia
abătută se preschimbă în femeia împodobită, sigură de farmecul și de puterea ei de
seducție”.758 În timpul dinastiei a XVIII -a și începutul ce lei de a XIX -a, Egiptul a cunoscut o
perioadă extrem de înfloritoare (luxul, lucrările artistice). ,,Din mai multe puncte de vedere,
pe vremea aceea viața era foarte rafinată și deseori ne uimește modernismul ei. A stfel,
oamenii din clasele de s us dormeau pe paturi și foloseau cearceafuri și perne de puf, foart e
asemănătoare cu cele de azi. Femeile foloseau rujul de buze și rozul de obraz, rimeleul și își
vopseau părul ”.759 În timpul primelor dinastii s -a constatat că civilizația egipteană er a la
începutul u nui lung proce s evolutiv în domeniul casnic (mobilierul era din rogojini, scaunele
din lemn, pahare de cristal, a labastru sau taracotă). Aceleia și produse cosmetic e erau
incorporate în cutiuțe fabricate din abanos și fildeș în care se aranjau recipientele pentru
parfumuri, farduri, tăblițe pentru prepararea fardului verde pentru pleoape.760 Dacă luăm în
considerare părerea lui R.Bauval, este imposibil să nu reflectăm la idea că Egiptul a fost
construit după o anumită ordine cosmic ă ce pare să imite Paradisul.761 Despre Nefertiti s -a
consemnat că avea mobilierul camerei sculptat și încrustat cu pietre prețioase. Îmbrăcămintea
o alegea ,,în funcție de starea de spirit (nudismul era la modă în lumea elegantă a vremii).

757 Christiane Desroches Noblecourt, op.cit., pp.231 -132.
758 Fernand Comte, Marile figuri ale Bibliei , traducere de Mihaela Voicu, Editura Humanitas, București, 1995,
p.142.
759 Arthur Wigall, Istoria Egiptului antic , traducere de George Miciacio, Editura Artemis, București , 1996,
p.183.
760 Ibidem , p.29.
761 Robert Bauval, Codul egiptean , Editura House of Guides, București, 2007, p.219.

163
Servitoarele o ajutau să -și aleagă încălțămint ea, colierul, coroana și alte podoabe. Baia zilnică
a acesteia era parfumată cu diferite arome. Vechii egipteni iubeau parfumurile. Cine se
respecta și dispunea de mijloace necesare, se ungea, se freca și se tampona cu esențe
scumpe”.762 În apocrifa Cartea l ui Enoh (8,1), îngerul Azayel oferă informații despre
modalitățile de confecționare a armelor și despre metalele și pietrele prețioase care au dat
naștere unor bijuterii impresionante. Nu au fost neglijate nici unele secrete de înfrumusețare.
În mileniul a l III-lea î.H., folosirea antimoniului ( khol) avea destinație doar pentru clasa
sacerdotală. Nu trebuie să ne mire că cei avizați în cosmetica vremii erau preoții care își
dedicau timp pentru studiul materiilor prime și a amestecurilor. Văzut ca o necesita te
împotriva oftalmilor vremii (kholul provoca o iritare continuă a glandelor lacr imale),
machiajul s -a extins în rândul populației feminine. ,,Toaleta corpului începea cu o baie
parfumată unde bărbații și femeile se fricționau cu natron (nămol din Nil) ca re se găsește,
dizolvat, în unele lacuri. Apoi, continuă cu o exfoliere ce conține pastă de cenușă și argilă,
urmată de un masaj cu ulei parfumat ”.763 Argila a făcut parte printre soluțiile
nemedic amentoase prescrise de medicii A ntichității cu 3000 ani î.e.n . Ea este menționată în
papirusurile vechi egiptene de către personalul medical al faraonului care o utilizau frecvent
datorită proprietăților curative (oxizi de fier) în cele mai diverse cazuri , de la echimoze, răni și
leziuni, până la cele mai complicate inflamații. Argila comestibilă a fost folosită și ca
medicament preventiv, ea fiind îngurcitată cu atât de mare interes încât ajunsese să se numere
printre alimente. Mai târziu, medicul grec Pedanios Dioscorides din Anazamba, în lucrarea De
materia medica , menționa terapi a naturală cu argilă, alături de cea cu plante. În cartea sa,
Istoria naturală , Pliniu cel Bătrân amintește de virtuțile argilei care se regăsește aproape de
Napoli: acest păm ânt curat, uscat și pisat pudră era amestecat cu făină pentru a se face un
aliment care îi proteja de numeroase afecțiuni pe cei care -l consumau.764 Originea frumuseții a
fost descoperită încă de la crearea lumii, a cărei splendoare a fost revărsată de către
Dumnezeu care a privit toate câte a făcut și erau bune foarte ( Facerea 1,31). Primul om,
Adam, avea capacitatea de a descoperi frumusețea ascunsă a ființelor. Această abilitate l -a
determinat pe om să o contemple, să o exprime și să o conceapă în teorii care să îl ajute să o
exprime mult mai bine.765 Conceptul de frumus ețe nu există decât prin raportare la ființă. În

762 Philipp Vandenberg, Nefertiti, traducere de Petru Năvodaru, Editura Meridiane, București, 1980, p.141.
763 Dominique Paquet, Frumusetea – o istorie a eternului feminin , traducere de Livia Iacob, vol.VI, Editura
Decouvertes, București, 2007, p.16.
764 Ioan Timbuș, Argila – sănătate și frumusețe , Editura Limes, Cluj -Napoca, 2007, pp.27 -29.
765 Ibidem , p.27.

164
Sfânta Scriptură sunt descrise frumusețile creației lui Dumnezeu (cerul atestă prezența
coplesitoare a slavei lui Dumnezeu și crinii a căror frumusețe nu poate fi des crisă în cuvinte).
,,Gradul maxim al frum useții, unde frumusețea și fi ința devin una, se află în Dumn ezeu.Prin
frumusețea lui subzistentă, simplă, inefabilă, spirituală, este cauza eficientă, exemplară și
finală a întregii frumuseți finite ”.766 Care sunt motivele pentru care considerăm lucrurile ca
fiind frumoase? Printre motive se numără: ceea ce ne încântă ochii sau urechile, ceea ce ne
mișcă inima sau care ne satisfac rațiunea.767 Revenind la cosmeticele Antichității, k holul avea
rolul de a evidenția ochiul, de a oferi pri virii multă intensitate. Egiptenii își trasau câteva linii
unite din care rezulta forma unui pește. Ca farduri pentru pleoape se utilizau nuanțe dure:
verde malahit, turcoaz, terra -cotta, oxid negru de aramă, cărbune. Sprâncenele puteau fi
colorate în negru, alungite. La toate ace stea se adăugau pomeții accentuați. Pentru manichiură
și pedichiură se folosea henna lăcuită care proteja unghiile împotriva prafului din deșert. Dacă
realizăm o scurtă incursiune în rândul altor popoare din Antichitate, aflăm c ă la greci
frumusețea feminină se afla sub tutela zeiței Afrodita. ,,Se foloseau foarte des băile parfumate
cu ambrozie, masajele cu uleiuri puternic mirositoare. Idealul Greciei arhaice nu rezidă nici în
toaleta corpului, nici în împodobirea lui artificială, ci în armonia care rezul tă din potrivirea
întregului și a părților ”.768 Termenii grecești folosiți pentru a desemna arta toaletei ( kosmêtikê
technê) includ bijuteriile și veșm intele . Termenii care fac referință la arta fardării artificiale
sunt diferiți și țin de simulacru, de mi nciună și de iluzie, exprimând o frumusețe efemeră,
neautentică și nesemnificativă.769 Totuși, femeile Greciei antice foloseau cosmetice fie de
origine organică (vegetale sau minerale), fie de origine ano rganică (carbonatul de plumb,
praful de ipsos, creta).770 Machiajul ochilor era strident (pleoapele colorate cu ajutorul
șofranului, genele și sprâncenele accentuale artificial cu antimoniu sau briantină obținu tă din
albuș de ou cu gumă de a moniac).771 Frumusețea este o senzație fizică, este ceea ce simțim cu
tot corpul, ea nu este rezultatul unei judecăți, nu ajungem prin intermediul unor reguli la ea.772
Filosoful Aristotel a definit frumusețea cu aj utorul celor mai simple cuvinte : scrisoare de
recomandare. Trebuie să luăm în calcul restul factorilor care ne desăvâ rșesc personalitatea. Pe

766 Ibidem , p.40.
767 Wladyslw Tatarkiewicz, Istoria esteticii – Estetica modernă , volumul II, traducere de Sorin Mărculescu,
Editura Meridiane, București, 1978, p.16.
768 Dominique Paquet, op.cit , p.18 .
769 Ibidem , p.20.
770 Ibidem , p.20.
771 Ibidem , p.21.
772 Jorge Luis Borges, Frumusețea ca senzație fizică , traducere de Valeriu Pop, Editura Paidea, București, 1998,
p.116.

165
lângă machiaj, ținută, modă și comportament, adăugăm educația și cultura.773 Dacă ar fi să
punctăm în ce constă, în mod practic , farmecul unei femei, pe lângă acel cumul de însușiri
fizice, spiritual și morale, adăugăm acele mici ar tificii de cochetărie făcute cu bun gust.774
Este arhicunoscut că frumusețea a fost întotdeauna prețuită de ființa umană. În unele peșteri
preistorice s -au găsit bețișoare întrebuințate pentru aplicarea rujului de buze, încă din epoca
glaciară. O parte dint re obiectele întâlnite azi pe măsuțele de toaletă, erau folosite și în epoca
paleolitică. ,,Au fost găsite borcănașe de os ornamentate în care se ținea pomada roșie pentru
buze, ustensile și palete de farduri. Pentru aplicarea sulimanurilor erau folosite lopățele”.775
Fără îndoială, femeia dotată cu un simț estetic deosebit a dorit să fie mereu frumoasă și
atrăgătoare.776 Din studierea documentelor Antichității s -a constatat o preocupare acerbă a
omului pentru frumos și dorință de înfrumusețare, conjugată cu î ndeletnici ril igienico –
cosmetice cu apoge în diferite culturi. Nu există femeie care să nu vrea să rămână cât mai
mult timp tânără și frumoasă. Dintre toate celelalte părți ale corpului, tenul este expus tuturor
factorilor de degradare (interni și externi) .777 Dacă la început vasele în care se țineau uleiurile
și alifiile erau făcute dintr -o tigvă de os sau din ardezie, constituind primele ustensile
cosmetic e, mai târziu apar sulimanurile, amestecuri de grăsimi și vopsele, care puteau fi
achiziționate gata pr eparate (borcănașe de os în care se ținea rujul de buze, palete pentru
farduri, borcănele cu capac pentru pomezi și alifii sau sticluțe pentru balsamuri și rășini). De-a
lungul celor aproximativ 3500 ani de ani de istorie referitoare la apariția și uzul ru jului de
buze, plecând din pământul Ur și până azi în mediul regimurilor de putere, s -a observat o
simbolistică pentru uzul, semnificația, adresanții și utilizatorii finali, purtătorii de drept ai
acestor privilegii ale artei înfrum usețării manifestate . Astfel, crearea și folosirea acestora
trebuie să fie în conformitate cu normele de sănătate publică, dar și cu grijă față de protecția
mediului, fără a fi dăunătoare acestuia sau fără a fi testate dermatologic pe animale. În Ur și
Egipt, conform descoperiri lor recente, s -a aproximat faptul că folosirea rujului caracterizat
prin culori de bază a fost identificat, prima dată, la regina Schub -ad a Vechiului Ur. P ăstrarea
vopselurilor se făcea în cochilii , iar folosirea lor a fost adop tată și de bărbați, în spe cial în
marea zonă a Iraq -ului. Odată cu pătrunderea lor în spațiul egiptean, folosirea cosmeticelor a

773 Constanța Popovici, Mesagerii frumuseții – machiaj de zi, machiaj de noapte, vestimentație, comportament ,
Editura Tehnică, București, 1982, p.7.
774 Ibidem , p.11.
775 Ludmila Cosmovici, Cosmetic a și sănătatea , Editura Medicală, București, 1984, pp.10 -11.
776 Olimpia Gamulea -Lambert, Cosmetica modernă – frumusețe, farmec, feminitate , Editura Scripta, București,
1994, p.11.
777 Ibidem , p.26.

166
căpătat o tentă de statut social, iar culoarea preferată părând a fi roșu ocru, dar nu erau excluse
nici culori precum albastru marin, magenta, portocal iu, iar odată cu venirea Cleopatrei la
conducerea Egiptului (aprox.50 î.Hr.) s -a introdus folosirea rujului la nivel cotidian, adaptat la
forma și c uloarea perucii ( prim ul semn al gustului pentru modă ).778 Pe de altă parte, însă,
vedem că odată cu declinul E giptului, în Grecia exista o cu totul altă percepție despre arta
înfrumusețării. Aici, femeile au trasat o limită foarte bine definită ref eritoare la idealul
feminin de frumusețe. Atu-ul lor se baza pe frumusețea naturală, a chipul ui fără machiaj
însoțit de o coafură elaborată. P urtarea frecventă a rujului a rămas ca indiciu în rându l
femeilor de moravuri ușoare, frivole în ținută și în comportament. Hetaere -le, așa cum erau
denumite aceste femei de moravuri ușoare, au ajuns ulterior să poarte un ruj roșu a prins ca o
manifestare clară a meseriei practicate. Printre ingredientele rujului se numărau grăsimea de
oaie sau excremente le de crocodil ( în cazul egiptenilor ). Mult mai târziu, utilizarea
cosmeticelor a fost promovată în teritoriile grecești, fără a fi privită ca un obicei ce stigmatiza
social pe femei. Pătrunderea machiajului în rândul elitei femeilor din Grecia a schimbat
treptat percepția despre beneficiile acestor modalități de înfrumusețare, iar modul lor de
producție a fost schimbat, adaptat zonei, folosindu -se pigmenți cât mai naturali, minerali,
rădăcini de polderos, alge marine verzi, specifice Eladei. În aceeași perioadă istorică, în
Roma, rujul și machiajul aveau rolul de a evidenția statutul social. Femeile aveau un anume
gust pentru epatare ș i nu făceau excepție în a -și evidenția originea în orice împrejurare. Un
exemplu concludent ni -l oferă împărăteasa Poppaea Sabina, soția împăratului Nero, despre
care s -a scris că avea aproximativ 100 de servitori specializați în machiaj și coafuri denumiț i
generic cosmatae , supravegheați de ornatrix. Roșu purpuriu pentru buze conținea ocru,
pulbere de fier și picături din ficus pentru fixarea culorii. Pentru prepararea cosmeticelor se
foloseau peste 17 vopsele de culori dif erite, dintre cele mai căutate er au albul de cretă, albul
de var, ocrul cu game de nuan țe de la galben până la portocaliu și roșu, negrul de fum și
cenușa de oase.779 Despre machiaj se știe că a fost o îndeletnicire veche, plasată istoric chiar
înainte de Antichitate. El a devenit o funcție estetică, o necesitate socială, caracterizată prin
dezvoltarea producției cosmetice pe plan industrial și științific .780 Fardurile sunt considerate
preparate cosmetic e cu rolul de a colora obrazul, buzele, genele sprâncenele și pleoapele. Un
machiaj bine fă cut înseamnă o seducție în plus, o probă de feminitate, o sărbătoare pe care și –

778 Sally Pointer, The Artifice of Beauty: A History and practi cal guide to perfumes and cosmetics 11, Sulton
Publishing Ltd., United Kingdom , 2005, pp.11 -19.
779 Olimpia Gamulea -Lambert, Cosmetica modernă – frumusețe, farmec, feminitate , p.12.
780 Ibidem , pp.133 -134.

167
o oferă femeile cu scopul de a -și fortifica moralul, de a ridica stima de sine. Chiar și plantele
utilizate pentru sănătate și -au găsit locul în prepararea unor produse de înfr umusețare. Omul
s-a străduit să -și aline durerile, să -și vindece rănile sau să -și întrețină frumusețea cu ajutorul
lor.781 Fitoterapia a fost menționată pentru prima dată în tăblițele sumeriene cu 2100 de ani
î.H. Printre plantele de leac se numărau mărul și măselarnița. Astăzi, se abordează din nou
folosirea plantelor în terapeutica medical ă și în cosmetic ă. Aceste preocupări se sprijină pe
cercetări actuale în domeniu. Întreținerea frumuseții presupune îngrijirea pielii de pe întregul
corp.782 În istorie a ex istat un singur tratat despre cosmetice intitulat Cleopatrae gynaeciarum
libri, ce conținea toate rețetele secrete pentru păstrarea fr umuseții și a tinereții folosite de
regina Cleopatra. Deși a fost reprodus de către medicul împăratului Trăian (Criton) și introdus
în tratatul menționat mai sus, manuscrisul s -a pierdut în incendiul bibliotecii din
Alexandria.783 Pudra pe care Cleopatra o folosea frecvent era un amestec dintre amidon din
grâu, porumb, cartofi sau orz, pulbere de rădăcine de iris, talcul (silic at de aluminium
hidratat), oxidul de zinc, oxidul de titan, carbonatul de calciu, stearatul de zinc și magneziu.784
Astăzi, în machiajul ochilor este recomandat să se țină co nt de forma feței și influențele
modei. Machiajul normal al ochilor sau machiajul co rector al lor, nu trebuie să dăuneze
rolului și funcțiilor normale ale acestor părți ale ochilor.785 Relația etic -estetic se înscrie
printre temele predilecte ale controverselor privitoare la rolul și condiția artei în societate. Ea
a stârnit polemici veheme nte, reductibile, în fond, la termenii friabilei antinomii.786
,,Dichisurile și machiajul sunt cunoscute omenirii din cele mai vechi timpuri. De mii de ani, în
locurile unde nici nu exista noțiunea de cosmetică, femeile și chiar bărbații respectau legile
străvechi ale frumusețiii, atât din dragoste pentru frumos, cât și din motive igienice ”.787 În
istorie se cunosc cazuri în care ambele sexe beneficiau de puterea de atracție a culorilor
fardului. Secretele rețetelor au fost divulgate mai târziu. Egiptencele dev eniseră cu trecerea
timpului mai iscusite în arta fardării. Ritualul zilnic începea cu ob ișnuita baie și masajul piel ei
cu uleiuri parfumate. După aceea se c ontinua cu machiajul feței a că rei migală dura ore în șir.
Se vopseau sprâncenele cu ajutorul unui decoct de indigo și se măreau vizibil ochii cu khol.

781 Ibidem , p.112.
782 Constantin Pârvu, Frumusețe și sănă tate cu ajutorul plantelor , Editura Tehnică, București, 1998, p.9.
783 Ing.Mihail Hunian, Produse cosmetice și folosirea lor , Editura Tehnică, București, 1971, p.30.
784 Ibidem , p.140.
785 Ibidem , p.145.
786 Grigorie Zanc, Nivele și dimensiuni etice ale esteticulu i, în volumul Etic și Estetic – studii de estetică și teoria
artei , Editura Meridiane, 1979, p.110.
787 Valeria Alexe/Alexandru Alexe, Fardurile și fardarea , Editura Medicală, București, 1971, p.5.

168
Aceste mici intervenții la nivelul feței confereau ochilor un farmec aparte.788 Fiecare femeie
care dorește să -și întrețină și să își păstreze frumusețea timp îndelungat, trebuie să aibă câteva
cunoștințe minimale despre propria față (morfologic și morfopsihologic). Machiajul cosmetic
se rezumă, prin tehnica sa, la aplicarea în mod rațional a diferitelor produse și preparate
colorate, în scopul scoaterii în evidență a unor forme frumoase ale figurii și al e stompării
discrete a unor imperfecțiuni.789 Tenul frumos este tenul îngrijit căruia i se acordă o atenție
specială atunci când este machiat.790 Fardul este cunoscut drept una dintre artificiile
frumuseții . Orice femeie trebuie să știe că folosirea fardurilor s e face într -o manieră
minimalistă, orice surplus riscă atenuarea frumuseții naturale .791 ,,Idealul de frumusețe umană
are implicații psihologice, morale, religioase, sociale, istorice, care împreună determină
criteriile estetice. Perfecțiunea fizică implică din start o premisă falsă, dar unanim acceptată
(cu rădăcini în gândirea antică), după care există o echivalență dintre interior și exterior, sau,
mai mult, exteriorul reflectă interiorul ”.792 Ideea de perfecțiune fizică are în vizor imaginea
unei frumuseți umane ce cuprinde însușiri esențiale ce se manifestă într -un spațiu
valorizator.793 Chiar dacă ideea de sănătate, forță și frumusețe s -a perpetuat de -a lungul
mileniilor, niciodată nu s-a dat o expresie atât de armonioasă acestui ideal ca -n anii jocurilor
olimpice antice.794 Platon a prescris pentru păstrarea frumuseții o serie de exerciții fizice.
Aceeași idee a fost îmbrățișată și de către părintele medicinii care credea că atingerea
frumuseții constă în cumpătare, plimbări și gimnastică.795 Cu toate acestea, s tandardele de
frumusețe stabilite indirect și acceptate inconștinet uneori par a fi cele ale bărbatului puternic,
cu un corp armonios și ale femeii cu un trup de model și trăsături aparent veșnic tinere, un
prag psihologic peste care marea majoritate a oam enilor nu reușesc să treacă. Aceste percepte
etalon sunt uneori un indicator al segmentării și stabilirii ierarhiilor sociale, în special în cazul
femeilor preocupate de aspectul lor fizic și de controlul indicelui de masă corporală.796 Există
o concepție conform căreia femeile mai frumoase, mai atractive pot efectua aproximati v orice
fel de sarcini conforme, sau nu , pregătirii lor întrucât frumusețea pare a fi corelată cu

788 Ibidem , p.8.
789 Ibidem , p.83.
790 Edmund Burke, Despre sublim și frumos, traducere de Anda Teodorescu, Editura Meridiane, București, 1971,
p.163.
791 Marcel Barrière, Feminitatea în artă , traducere de Dana Manciur, Editura Semne, București, 2008,p.102.
792 Miruna Hașegan, Frumusețea umană și veșmântul Renașterii Occide ntale, Editura Cronica, București, 2005,
p.15.
793 Ibidem , p.26.
794 Ileana Jipa și Silviu Magda, Sănătate, forță, frumusețe , Editura Stadion, București, 1971, p.6.
795 Ibidem , p.9.
796 Samantha Kwan, Mary Nell Trautner, Beauty Work: Individual and Institutional R ewards, the Reproduction
of Gender, and Questions of Agency, în Sociology Compass , nr. 3/1, 2009, p.49.

169
inteligența, cu talen tul în plan intelectual. Totuși , există și partea nevăzută a moned ei
frumuseții conform căreia aceste femei atractive pot fi și orientate uneori și spre egocentrism
sau spre o rigiditate în plan prof esional și emoțional, căutând să pară o continuă afirmare și
confirmare a celor din jur797. Putem adăuga aici și posibilitate a ca aceste femei, bazându -ne pe
aparițiile lor atractive în materie de ținută vestimentară și morală, uneori să devină la serviciu
ținta unor avansuri cu conotație sexuală, fapt categoric interzis și pedepsit ca atare.798 În
contextul raportării la mișcarea de emancipare a femeii și la accesul ei spre posibilitatea și
multitudinea de job -uri disponibile exclusiv mediului feminin, cu posibilitatea de afirmare pe
plan social și profesional, observăm o tendință în practica înfrumusețării sale -ca ritual de
dimineață, iar timpul necesar îndeplinirii acestei sarcini -pentru obținerea unui rezultat
satisfăcător, este în acord cu multitudinea evenimentelor din ziua respectivă.799 Întorcându -ne
la aceste tipare comportamentale intrate în uzul cotidian al oricărei femei, vedem totuși că
există u n motiv dat de necesitatea de a-și crea o imagine socială , ca parte a sinelui, cât mai
elegantă și elevată. Efectul creat de folosirea articolelor cosmetice pare să joace un rol esențial
în percepția femeii despre sine și s -a dovedit științific faptul că în urma utilizării tot mai
intense a acestora, femeile au arătat anumite particularități specifice și raportate stării de bine,
de respect de și din partea celorlalți, pe baza atractivității accentuate ca rezultat al folosirii
acest or mici secrete.800 Efectul scontat în urma folosirii produselor cosmetice nu mai
reprezintă un sec ret pentru femeia de azi, observăm că acestea au un rol tot m ai important, în
mod spec ial un rol de protecție împortiv a intemperiilor vremii/ mediului de lucru (producția
colagenului și a altor nutri enți în cazul unor femei scade odată cu vârsta și se oprește odată cu
instalarea menopauzei, fapt ce justifică necesitatea utilizării unor surse externe ca adjuvant în
păstarea frumuseții femeii și a sănătății corpor ale). Astfel, utilizarea lor nu tebuie să fie privită
decât ca un act necesar, plin de beneficii. În mediile preponderent feminine se observă faptul
că tipologia femeii stilate oferă o oarecare mărturie despre statutul social al femeii respective
și despre modul în care este văzută de către celelalte reprezentante ale sexului frumos, întrucât
machiajul oferă și posobilitatea accesării unei imagini aproape perfecte, lucru uneori

797 David Landy, Harold Sigall, Beauty is Talent: Task Evaluation as a Function of the Performer’s Physical
Attractiveness, în Journal of Personality and Social Psychology , nr.39, 1974, p.302.
798 Marshall Dermer and Darrel L. Thiel, When Beauty May Fail, în Journal of Personality and So cial
Psychology , nr. 31,1975, p.1175.
799 N.Beausoleil, Makeup in everyday life: An inquiry into the practices of urbanAmeric an women of diverse
backgrounds. Many mirrors: Body image and social relations, Ed.N.Soult, New Jersey,1992, p.33.
800 T.F.Cash, K.Dawson, P.Davis, M.Bowen, Effects of cosmetics use on the physical attractiveness and body
image of American college women, în The Journal of Social Psychology , nr.129(3), 1989, pp.249,350,353.

170
imposibil dacă judecăm după trecerea anilor care nu iartă pe nimeni.801 Studiile de specialitate
efectuate în acest domeniu au arătat, încă o dată, faptul că stabilitate a emoțională, stare a
socială echilibrată și utilizarea cosmeticelor au avut efecte pozi tive în mediul feminin prin
stabilirea unor noi relații sociale în cadrul nopilo r conexiuni interpersonale.802
Comportamentul social în rândul femeilor este raportat la coeficientul de vârstă, la păstrarea
unui ochi ațintit mereu asupra modei cu implicațiile ei cosmetice sau vestimentare, așadar un
alterego centrat pe o monitorizare con tinuă a barometrului imaginii.803 Adițional la aceste
cercetări, susținem faptul că persoanele cu o tendință spre monitorizarea barometrului
imaginii sunt mai sensibile, mai axate pe părerea ce lor din jur despre astfel încât adoptă o notă
de expresivitate pr in cosmeticizarea lor prin prisma imaginii și a personalității.804 Efectele
utilizării intensive, excesive sau abuzive a acestor metode de înfrumusețare, în special a
cosmeticelor, sunt tot mai vizibile în contextul aplicabilității lor în diferite sfere ale relațiilor
dintre persoane, influ ențând cursul și modul în care femeia se prezin tă și este repre zentată de
un șablon al frumuseții .805 Pentru a reuși o oarecare înțelegere a modului în care femeia
operează pe baza acestor principii de frumusețe și a respectu lui de sine implicat în raportul
social al persoanei sale cu societatea/ membrii din grupul ei de interes, s -a creat o
scară/unitate de măsură/ un inventar al comportamentelor sociale care implică atractivitatea
plus competențele sociale.806

IV.2.2.2. Coafu rile

În cazul femeilor bogate din Biblie, coafurile807 însemnau o modalitate de exprimare a
personalității. Podoaba capilară era extrem de important și procedurile de îngrijire erau dintre
cele mai diverse. Acest aport al industriei cosmeticelor prin conce ntrarea pe scoaterea în

801 R.Nash, G.Fieldman, T.Hussey, J.Lévêque, P.Pineau, Cosmetics: They Influence More t han Caucasia n
Female Facial Attractiveness, în Journal of Aplied Social Psychology , nr.36(2), 2006, pp.493, 501.
802 J.Robertson, G.Fieldman, T.Hussey, Who wears cosmetics? Individual differences and their relationship with
cosmetic usage, în Individual Differences Research , nr.6(1), 2008, p.41.
803 F.R.Kardes, M.L.Cronley, T.W.Cline, Consumer Behavior, Mason, 2 011, p.158.
804 M.Snyder, Self-Monitoring o f Expressive Behavior, în Journal of Personality and Soci al Psychology,
nr.30(4), 1986, p.11.
805 M.Snyder, S.Gangestad, On the nature of Self -Monitoring: Matters of Assessment, Matters of Validity, în
Journal of Pers onality and Social Ps ychology, nr.51(1), 1986, p.1.
806 Robert Helmreich/Joy Stapp, Short forms of the Texas Social Behavior Inventory TSBI, an objective measure
of self -esteem, în Bulletin of Psychonomic Society, nr.4, 1974, p.473 .
807 Miriam Feinberg Vamosh , op.cit. , pp.80 -86.

171
evidență a celor mai bune calități feminine se axează în principal pe promovarea unei imagini
sănătoase a femeii cu firescul trăsăturilor ei pentru a putea fi percepută ca model de masele de
femei din lume și de a oferi acces tuturo r la informațiile necesare și trucurile de
înfrumusețare, până nu demult specifice doar anumitor doamne de societate.808 Menținerea
unei imagini de societate pentru femeie este, în general, un aspect foarte discutat și cu toate
acestea femeia face deosebite eforturi în a -și păstra această imagine, de a ascunde micile
imperfecțiuni, de a masca trecerea timpului, a anilor peste chipul său odată tânăr și coroborat
rezultatelor obținute, acest efort este unul ce trebuie constant susținut, adaptat mereu trendului
și posibilităților financiare din perspectiva statutului social din care face parte.809Adaptarea
femeilor la contextul social mereu schimbător reprezintă un atu în cazul în care este transpus
adevăratelor valori și nu i maginilor promovate în mediul TV sau pr in alte mijloace media care
dictează practic noile valori în materie de identitatea și identificarea ca femeie.810 Profetul
Isaia atinge aces t punct sensibil în profeția 3, 17:
וְּשִפ ֶׁ֣ח אֲדֹנִָּׁ֔י קָּׁדְּקִֹ֖ד בְּנֶֹׁ֣ות צִיִֹּ֑ון ו יהוִָּׁ֖ה פָּׁתְּהֵֶּ֥ן יְּעָּׁר ָֽה
(Veșipa t adonai karekod țion veadonai pathen ieare )
Domnul va pleșuvi creștetul capului fiicelor Sionului, Domnul le va descoperi rușinea .
Părul se împodobea cu panglici fine de aur și de argint ( șebișim – Ieșirea 3,18). Ca modalități
de aranjare a pă rului punctă m: coafura în stil a siatic (părul strâns în coadă răsucită, fixată cu
ajutorul unui ac de păr), codițele libere (Cântarea Cântărilor 4,1), părul împletit (doar în cazul
celui foarte lung). Evreicelor li se interzice a să-și aranjeze părul în ziua Ș abatului. Dacă
schimbăm unghiul abordării subiectului și îl mutăm spre Egiptul antic, este imposibil să nu
remarcăm acea excepție socială incredibilă în care populația masculină a tratat femeia ca pe
un egal al său. Principiul după care s -a pus semnul egal între ce le două sexe (i nexistent la alte
popoarele antice ) s-a bazat pe natura ființei umane, femeii atribuindu -se aceleași drepturi și
responsabilități ca și bărbatului. Vom aborda interesul pentru partea estetică și vom demostra
că egiptencele erau maestre în ar ta cosmeticii. ,,Fiecare relicvă din Egiptul antic evidențiază
frumusețea hamito -semitică, eleganța naturală a tipului fizic al locuitorilor săi, agrementele în
plus, în cazul femeii, cu tenul mai deschis decât cel al bărbatului, printr -un rafinament al

808 Kirsten Dellinger and Christine L.Williams, Makeup at Work: Negotiating Appearance Rules in the
Workplace, în Gender & Society , nr.11, 1997, p.165 .
809 Efrat Tseëlon, The Ideology of Beauty, Recent Trends in Theoretical Psychology, Vol.III, editat de
Henderikus J.Stam, Leendert P.Mos, Warren Thorngate, Bernie Kaplan, Springe r-Verlag, New -York, 1993,
p.319.
810 Susan Bordo, Unbearable Weight: Feminism, Western Culture & the Body, University of California Press,
California, 2003, p.170 .

172
vestimentației și o cochetărie dovedind incontestabila dorință de a plăcea ”.811 Egiptencele
acordau o maximă atenție îngrijirii părului. Ele foloseau jocurile de meșe împletite sau
ondulate. În funcție de rangul social, perucile acopereau podoaba capilară. Ele erau
accesorizate cu panglici și flori. Veșmintele ocupau o varietate largă, de la cele mai simple și
comune (tunica), până la cele mai sofosticate (rochia de in plisat). Toate aceste veșminte nu
aveau decât un singur rol: evidențierea liniei corporale. Î n Imperiul Vechi și Mijlociu, rochia
era formată din două bretele late care susțineau partea de sus decupată în V. Senzualitatea
femeii era completată cu bijuterii masive, perle, coliere pectorale, brățări și glezniere din
metale prețioase. Pentru doamnele nobile, diadema din aur era un accesoriu obligatoriu,
decorată cu flori. Momentul istoric al hiksoșilor au îmbogățit linia bijuteriilor. Cerceii au fost
adoptați cu mare interes. Imperiul Nou aduce cu sine modificări impresionante în lumea
modei. Perucile negre au fost stilizate cu accesorii împletite care le punea in valoare
prețiozitatea. Rochiile făcute din falduri lungi, cu nod sub sâni, tran sparente din in, flatau
restul ținutei. Apogeul modei a fost atins în timpul lui Amenofis al IV -lea. Inovația (p iesa de
rezistență) a fost rochia de in plisat. Împresionantă, această rochie era purtată sub o mantie.
Deși emanau senzualitate tot timpul, egiptencele nu depășeau măsura. Doar în cadrul
sărbătorilor folodeau abundent parfumuri și loțiuni de corp. Rochia albă din in a egiptencelor
nu intra în conflict cu cea plină de volane, broderii și colorată a femeilor din Orientul
Apropiat. Ca încălțăminte foloseau sandalele fixate prin curele scurte. Dacă vom lua în
considerare acele descoperiri făcute de către arheo logii din Leningrad care au găsit statute în
Turkmenia și Asia Centrală, vom iniția un proces de analiză și comparare a preocupării
tuturor popoarelor pentru podoaba capila ră. Începând cu secolul VII î.H., coafurile se aflau
într-un proces de diversificare . Părul experimentează tiparele buclelor finisate sau
împletiturile sofisticate .812 Descoperirile arheologice au completat ideea exagerată a îngrijirii
părului cu ajutorul unor ustensile folosite în acest scop ( piepteni, plas e de păr, brici sau
foarfece). Eg iptencele și -au exprimat o afinitate față de accesoriile de păr (p anglicele, plasele
împletite din diferite material chiar din fir de aur și împodobite cu pietre scumpe; d iademele
au fost și ele în strânsă legătură cu moda coafurii din A ntichitate ).813 Moda buclelor a fost
adoptată și de Grecia Antică, transformată într -o manieră personală care implica o susținere
de durată a părului (fire răsucite de sârmă) .814 Evul Mediu a întâmpinat o schimbare a coafurii

811 Christiane Desroches Noblecourt, op.cit ., pp.168 -171.
812 Ludmila Cosmovici, Cosmetica și sănătatea , p.15.
813 Olga Tuduri, Mă coafez singură , Editura Ceres, București, 1990, p.105.
814 Ibidem , p.107.

173
buclelor, ele fiind mutate spre ceafă. Stilul de a ar anja părul a depășit imaginația, iar coafurile
au devenit din ce în ce mai variate. Sclavele erau maestre în procesul de creare a noilor
coafuri și asemenea pricepere era recompensată cu multă apreciere din partea stăpânelor. Erau
preferate coafurile lejer e, dar elegante, cu cărare, fixate printr -o împletitură în stil de coc .815
Practicarea vopsirii părului își are sorgintea tot din Antichitate. Ca și astăzi, schimbarea
culorii părului nu era doar o necesitate împotriva părulu i alb, ci și o dorință a femeii d e a-și
satisface curiozitatea cu alte nuanțe care, după părerea specialiștilor, au rolul de a scoate în
evidență trăsăturile feței și frumusețea naturală. Pliniu cel Bătrân (mort în anul 79 d.H.) ne -a
făcut cunoscute câteva rețete de nuanțare a părului fol osite în Antichitatea târzie. Una dintre
aceste rețete avea o procedură destul de îndelungată, prin expunerea la soare timp de 40 de
zile a unor vase de plumb umplute cu oțet. Rezultatul chimic poartă numele de acetat de
plumb care intra într -un nou schimb de reacții cu secrețiile pă rului transformându -se din săruri
de plumb în sulfura de plumb care înnegrea părul. Totuși, procedura cea mai sănătoasă era de
natură organică. Printre plantele folosite pentru vopsirea părului se numărau: henna, indigo
sau pirogalul. Produsul avea consistența unui praf rezultat din măcinarea frunzelor uscate de
henna. O decizie extremă în privința schimbării nuanței părului era cea a decolorării acestuia.
Procedura implica îndemânare și pricepere. Părul era spălat cu o leșie pro venită din anumite
extracte vegetale amesctecute cu alte substanțe acide (săpun, piatră acră, acid tartric, zeamă de
gutui).816 Părul ondulat, buclele de variate mărimi se obțineau cu ajutorul fierului de încălzit.
Roma a persistat asiduu în tehnica coafatul ui părului și observăm o evoluție spre un stil . Dacă
în timpul Republicii părul se purta sub forma unui coc ( tutulus ) în timpul dinastiei Iulio –
Claudice, părul era ușor ondulat sub forma unor bucle spiralate. Părul se aduna în față,
formând o diademă ca o semilună alcătuită din mici bucle, iar la spate se împletea din cozi un
coc rotund. Obiectele pentru toaletă ( mundus muliebris ) alcătuiesc bogate truse feminine. Ca
principal instrument de toaletă se considera speculum (oglinda de metal sau din sticlă), ur mat
de pieptene ( pecten) din os, ivoriu, bronz sau din lemn tare. Trebuie să precizăm că la romani,
femeia poseda un instrument pentru sprâncene numit volsella (penseta) care avea diferite
forme.817 Perioada biblică a cunoscut aromaterapia la nivelul de apog eu prin obținerea celor
mai plăcut mirositoare parfumuri, moment de răsfăț și de necesitate pentru femei. În Pilde
27,9 este specificat că mirosurile plăcute aveau rolul de a relaxa corpul și psihicul. În situații
de jale, acestea dispăreau de pe trupul ce lor întristați (II Regi 14, 2 -3). Faptul că băile publice

815 Ibidem , p.107.
816 Ibidem , p.113.
817 Dumitru Tudor, Arheologia romană, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1976, pp.245 -246.

174
romane prevedeau și o includere a uleiurilor parfumate este considerat un gest împrumutat de
la evrei, atestat de cartea Iezechiel (6,9 și 23, 40). Parfumul pare să cunoască un statul special
în viața evreilor (Eclesiast 7,1 ). Cutiuța cu parfumuri purta numele de bate nefeș . Persoana
care dispunea de eforturi sisifice în prepararea parfumurilor fine, trebuia să știe cu exactitate
pașii în obținerea produsului atât de dorit de fem ei: fierberea floril or în ulei și zdrobirea
acestora în obținerea esenței. Susanul era ingredientul de bază a unor parfumuri. În I Regi
8,13 sunt menționate femei care pregăteau uleiurile parfumate. În cartea lui Neemia 3,8 este
menționată meseria de parfumier ( Hanania , parfu mierul care a ajutat la repararea zidurilor
Ierusalimului). Tăm âia și smirna se numărau printre mirodeniile de bază, prima fiind uneori
exclusă din amestecul parfumurilor din cauza utilizării în serviciile divine . În Biblie sunt
menționate mai multe plante ale căror flori puteau fi folosite în producerea parfumurilor: mir,
aloe, chimion (Pilde 7,17; Cântarea Cântărilor 4, 14) și casia (Psalmul 45, 8). Aceste
ingrediente, la care se adaugă trestia parfumată, intrau în alcătuirea mirului (Ieșirea 30,25)
folosit la Cortul Sfânt. Tămâia sacră, pură este numită meșterul făcătorilor de aromate
(Ieșirea 30, 35). Afinitatea față de aromate se simte cu prisosință în scrierile Vechiului
Testament. Regina din Saba a oferit regelui Solomon multe aromate (III Regi 10,2 ). Regele
Artaxerxe era un mare iubitor al aromatelor și cheltuia enorm pentru întreținerea fetelor
chemate la palat pentru selecția viitoatei regine, în locul Vastiei (Estera 2, 12). Cartea Esterei
surprinde și mai mult ideea ritualului de înfrumusețare. Er oina este considerată suficient de
frumoasă pentru a fi numită regină în locul Vastiei. Așa se celebrează puterea frumuseții
feminine de -a lungul istoriei poporului lui Israel.818 Un exemplu concludent pe care cartea Rut
ni-l pune la dispoziție pentru a fi i nterpretat în materie de procedeu de înfrumusețare este
sfatul pe care Noemina i -l oferă lui Rut pentru a -l impulsion ape Booz să urgenteze procedura
legală a căsătoriei de levirat.819
וְּרָּׁח ֶׁ֣צְּתְּ וָּׁס ָ֗כְּתְּ
(Veratațet vasaket )
Și să te speli și să te par fumezi . (Rut 3,3)
Chiar și în Roma A ntică, parfumurile și cosmeticile erau extrem de căutate. Cu apa de
trandafiri se stro peau capetele invitațiilor la ma să, ale artiștilor și spectatorilor de la teatru și
chiar drapelele de luptă.820 Astăzi, utilizarea plan telor, legumelor și a fructelor pentru

818 Ibidem , p.325.
819 Paul Beauchamp, 50 portrete biblice , traducere de Claudiu Constantinescu, Editura Cartier, București, 2001,
p.133.
820 Ludmila Cosmovici, Cosmetica și sănătatea , p.13.

175
înfrumusețare nu se realizează în mod empiric, ci se acordă atenție sporită unor metode foarte
bine studiate și practicate de către specialiști în laboratoare. Nămolurile sunt bogate în
vitamine, hormoni, enzime, olig oelemente, săruri minerale, variind în funcție de compoziția
apei. Prin băile de nămol se produce o creștere a activității enzimatice, o intensificare a
schimburilor metabolice, o îmbogățire a țesuturilor cu substanțe nutritive. Pielea tratată cu
nămol cap ătă un aspect catifelat, un colorit frumos și se eliberează de secreția seboreică.821 În
Antichita te, tratamentele se bazau pe acele principii terapeutice care se aflau în sol, apă,
plante, în secrețiile sau organele animalelor.822 ,,Răspunsul hipocratic, în c iuda trecer ii
mileniilor, a rămas același. O mul are 4 doctori adevărați: apa, aerul, soarele și mișcarea. Dar
pe acești 4 neîntrecuți medici trebuie să știi să te folosești. Dacă mai adăugăm și plantele
medicinal – izvorul verde al longevității – atunci, fără a -l contrazice pe Hypocrates, putem
afirma că numărul acestor mari medici este de cinci ”.823 Pe aceeași tușă a împrospătării
trupului cu aromate este inclus și obiceiul spălării picioarelor oaspeților care se amintește în
Facerea (18,4;19,2 ) și (Tobit 7,9).824 Este suficient de clar cât să putem deduce din textele
evocate faptul că impl ica o igienă completă a mâinilor și a feței. Băile , în adevăratul sens al
cuvântul ui, sunt evocate doar în anumite circumstanțe: Batșeba este unul dintre personajele pe
care cartea a doua a Regilor le face introducerea în mijlocul unui astfel de ritual (11,2); despre
Rut s -a consemnat în textul biblic că s -a parfumat înainte de a -i propune lui Booz căsătoria de
levirat (Rut 3,3). În cazul evreilor, baia avea mai mult decât un înțeles comun, de igienizare.
Existau și băi ritualice care implicau o pregătire intensivă. Regele David după ce a aflat că
primul născut al Batșebei a murit, și -a ridicat trupul culcat, istovit de durere, s -a spălat, s -a
uns , și -a schimbat hainele și a mers în casa Domnului ca să se roage (II Regi 12,20).825
Poporul evreu s -a bucurat și de existența unor soluții de spălare a corpului și de curățare a
veșmintelor826 despre care amintește atât profetul Ieremia (2,22), cât și profetul Maleahi
(3,20).

כִֵ֤י אִם־תְּכ בְּסִי֙ ב נ ִ֔ת ר

821 Fibia B.Papară, Rețete de înfrumusețare cu produse naturale , Editura Plumb, Bacău, 1993, p.74.
822 Dr.Adrian Vasilica -Mozăceni, Plante indigene în tratamentul bolilor de pielie și în cosmetică , Editura Ceres,
București, 1992, p.21.
823 Alexandru Doboș, Farmacia edenică , Editura Nirvana, București, 1993, p.5.
824 Abraham P.Bloch, A book of Jewish Ethical concepts: biblical and postbiblical , KTAV Publishing, 1984,
p.23.
825 Mihai Valentin Vladimirescu, Viața de zi cu zi din vremea lui Iisus , Editura Polirom, Iași, 2013, p.168.
826 Detergenții conțineau oțet, leșie și săpunariță, uneori și amoniacul din urină pentru spălatul lânii care în
reacție cu grăsimea rezulta spumă (Miriam Feinberg Vamosh, op.cit. , p.75).

176
(Ki im tekabesi baneter )
Chiar dacă te -ai spăla cu sodă .(Ieremia 2,22)

De regulă, după baie, femeia evreică își peria părul și îl coafa (Isaia 3,24) folosindu -se
de oglindă (Isaia 3,23). Peria este atestată de către toate de scoperirile arheologice începând cu
epoca bronzului. Epocile următoare au cunoscut -o, cel mai adesea, sub forma unei perii duble,
din lemn sau din fildeș.827 Parfumurile se foloseau în egală măsură de femei și de bărbați.
Meseria de parfumier se practica la curtea regală. Participiul obișnuit roqah era folosit pentru
parfumier (Ieșirea 30,25,35;37,29), cât și pentru preoții însărcinați de David și Saul să facă
parfumuri pentru cortul întâlnirii.828
וְּא ת־בְּנֹותֵּיכ ִ֖ם יִקִָּּׁ֑ח לְּר קָּׁחֶֹ֥ות
(Veet benotekem ikat l erakatot )
Și el va lua pe fiicele voastre pentru a fi parfumărese . (I Regi 8,13)
Evreii formau o națiune sănătoasă și viguroasă, lucr u recunoscut și de autori latini ,
precum Tacitus. Factorii care determinau această sănătate erau deopotrivă naturali și cul turali.
Sistemul medical iudaic promova în ainte de toate o viață moderată, în conformitate cu
prescripțiile legale.829 Înfrumusețarea câștigă mai mult ca niciodată, mai ales aceea care
permite reconstruirea aspectului: machiajul, printre altele, în care Baud elaire vedea deja o altă
modalitate de a se inventa pe sine, îngrijirile la fel.830 Apropierea afectivă dintre persoane este
adesea condiționată de aspectul exterior. Dobândirea frumuseții fizice presupune atenție,
perseverență constantă, atitudini care devi n obișnuințe sau modalități de păstrare pentru multă
vreme a unei stări excepționale. Rețetele de întreținere a frumuseții vizează mai multe părți
ale corpului.831 Ca materii prime de origine vegetală pentru crearea parfumurilor s -au folosit:
flori (iasomie , trandafir, narcise, ylang -ylang), frunze (patciuli, geranium), gume (cistus,
olibanum, apopanax), lemne (santal, cedru), licheni de stejar, rădăcini (iris, vetiver), scoarțe
(scorțișoară, styrax), semințe (ambret, morcov, chimion, coriandru).832 ,,Parfumul este o
creație artistică ce conține un amestec de substanțe odoriferante din punct de vedere estetic,
elaborate după criterii tehnice bine definite. Substanțele odorizante au o identitate estetică
proprie, unică, echilibrată ”.833 Formula finală conține ingr ediente exacte, indicând
concentrația, cantitatea și sursa exactă pentru fiecare produs. Aceasta este extrem de valoroasă

827 Mihai Valentin Vladimirescu, op.cit ., p.169.
828 Marian Niță, op.cit ., p.77.
829 Mihai Valentin Vladimirescu, op.cit ., p.181.
830 Georges Vigarello, op.cit ., p.276.
831 Constantin Pârvu, op.cit ., p.5.
832 Octavian Sever Coifan, Parfumul – mică enciclopedie , Editura Curtea Veche, București, 2005, p.38.
833 Ibidem , p.65.

177
și strict confidențială.834 Structura parfumului: proprietatea principală a parfumului este
reprezentată de volatilitate. Aceasta împart e în 3 segmente piramida oftalmică: n otele de vârf
– cele care fasci nează la deschiderea flaconului; n otele de mijloc – cele care oferă parfumului
adevăratul miros pe parcursul zilei; n otele de bază – au proprietăți fixatoare care asigură
persistența parfu mului.
Pliniu cel Bătrân în lucrarea Historia naturalis , definește parfumul astfel: ,, acest obiect de
lux cel mai inutil dintre toate, de fapt, perlele și pietrele prețioase rămân la moștenitori, stofele
durează un anumit timp, dar parfumul emană imediat mirosul lui și moare în timpul în care
este purtat. Cel mai mare titlu al gloriei este că, la trecerea unei femei, miresmele pe care le
răspândește atrag chiar și pe cei ocupați cu altceva ”.835 Parfumul a fost o necesitate
omniprezentă în viaț a omului și un răsfăț pentru toate civilizațiile lumii. Istoria parfumului a
devenit un periplu într -o lume a simbolurilor și a semnelor culturale, cu mărturii de plante
aromate. Papirusurile egiptene, inscripțiile cuneiforme, scrierile vedice sau cele biblice ne
informează despre folosirea parfumului încă din cele mai vechi timpuri. Dar nimeni nu știe
când, și mai ales cum , a devenit omul conștient de existența plantelor aromate și de puterea
lor desăvârșită.836 Istoria ne -a permis să observăm câteva dintre funcțiile impor tante ale
parfumului: s -a remarcat prezența lui în religie, medicină, igienă , dar și ca factor în arta
seducției. În Egiptul Antic, se ardeau plante aromate în onoarea zeului Soare (Ra) de două ori
pe zi (dimineața se foloseau rășini și alte elemente veget ale, iar seara se ardea Kyphy , un
parfum sacru). În lumea egipteană parfumurile se găseau sub două forme: solide (se ardeau)
sau oncțiuni (alifii și pomezi). Trebuie precizat că parfumul era un accesoriu obligatoriu în
perioada anumitor sărbători sau petre ceri. Femeile foloseau aceste tipuri de parfum în mod
abundent, indiferent de clasa socială (de la ulei de ricin amestecat cu oregano și cimbru, până
la unguente pe bază de migdale și scorțișoară). Egiptul a fost considerată țara cu piața cea mai
mare în c omercializarea și prepararea parfumurilor. Esențele unor flori rare precum crinul,
lotusul, narcisele violetele albe, făceau plăcere deosebită simțului olfactv. În cadrul
ceremoniilor religioase, parfumul era o componen tă obligatorie în pregătirea rit ualul ui a
marelui preot sau a regelui (se aprindeau lumânări parfumate, se ardeau rășini de terebint
pentru a alunga spiritele rele). Statuia zeului era spălată, parfumată și înconjurată de fumigații
și ofrande aromate. Templele erau considerate adevărate labor atoare în obținerea esențelor de

834 Ibidem , p.65.
835 Ibidem , p.68.
836 Ibidem , p.92.

178
parfum. Preoții au fost primii parfumieri consacrați. Pe lângă fumigații, industria egipteană
prepara rețete de unguente și uleiuri parfumate. În urma cercetărilor amănunțite, geniul care a
preparat în mod original esențele cele mai tari ale unor parfumuri și care a inventat presa
pentru obținerea lichidului din plante, s -a numit Chesmou.837 Meheret a fost considerată zeița
unguentelor, iar Nefertoum , denumit și lotusul de la nara lui Ra , s-a transformat în divinitatea
mirosul ui agreabil sau zeitatea parfumului regal. Reproducerea parfumului Kyphi a avut loc
sub forma unei expoziții (2002) intitulată Parfumuri și cosmetice în Egiptul antic , condusă de
către creatoarea de parfumurri Sandrine Videault. Munca istovitoare a fost su sținută de către
numeroși istorici, antropologi și egiptologi. Rezultatul a fost unul magnific, fumigația
inspirând tuturor celor prezenți o imagine asupra zilelor apuse ale anticului Egipt. Parfumul a
fost studiat de către întreaga lume care a purtat scep trul civilizației.838 Printre procedurile de
parfumare enumerăm: cufundarea picioarelor în alifii egiptene, masarea bărbiei și a pieptului
cu ulei vâscos de palmier și a brațelor cu o esență cu miros de mentă. Sprâncenele, părul,
genunchii și ceafa se ungeau cu esență de cimbru.839 În A ntichitate, medicii au sus ținut că
uleiurile pentru corp au și efect antibacterian.840 În vechiul Orient au existat orașe ca Babilon,
Ninive și Persepolis care s -au remarcat datorită bogăției și a frumuseții pe de o parte, iar pe d e
alta parte erau cunoscute pentru rășinile scumpe. Folosirea aromatelor și a parfumurilor este
prezentă în numerose texte cuneiforme. În secolul al VII-lea î.H. orașele Babilon, Ninive și
Cartagina erau centre majore ale fabricării parfumurilor, iar guma parfumată din Arabia și
camforul din China sau cinnamonul din India erau ingrediente uzuale. Des pre Ester se știe că
a fost supu să unei serii riguroase de ritualuri pentru purificare și înfrumusețare până a fi
propusă să devină regină lui Xerxes I. Timp de 6 luni i s -a făcut masaj și oncțiuni cu ulei de
mirt, iar următoare le 6 luni i s-a făcut fumigații cu st yrax, șofran, nard, cinnamon și olibanum.
În ziua în care a fost prezentată regelui, Ester a fost masată pe tot corpul cu lapte și pudră de
melc pentru albirea tenului, iar părul a fost masat cu ulei de iasomie. Cartea Ieșirea 30, 34 -38
ne oferă rețeta unui parfum sacru: rășini, onyx, galbanum, substanțe aromate și olibanum pur,
în părți egale din care se va crea un parfum pentru ars, pur și sfânt. La n ivel lingvistic s -a
observat o diferență majoră între parfum (se referă strict la tămâia sacră) și parfumuri
(amestecuri profane). Yahwe îl învață pe Moise (Ieșirea 30,1 -10) tehnica prin care să

837 Ibidem , p.105.
838 Andrea Hurton, Erotica parfumului – istoria și practica mirosurilor plăcute , traducere de Adela Moțoc,
Editura Enciclopedică, București, 1999, p.26.
839 Ibidem , p.29.
840 Ibidem , p.35.

179
realizeze un altar pentru parfumul de tămâie atât de benefic ritualului din fiecare dimineață și
seară.Versetele 2 -23 descriu uleiul special cu care se ung preoții ce conține ulei de măsline
amestecat cu 4 aromate (smirnă, cinnamon, trestie și scorțișoară). În cartea Ieșirea sunt
menționate 25 de materii parfumate: olibanum, myrrha, aloe, balsamuri, aspalathus, calamus,
camfor, galbanum, labdanum, mirt, șofran, cardamom, piper, mastic, stacte, styrax, mentă,
anason, cumin. Toate acestea poartă numele de ketoret (Ieșirea 30, 34 -38), amestec obținut
din 11 componente sacre.
וְּעָּׁשִֵ֤יתָּׁ אֹתָּּׁה֙ קְּטִֹ֔ר ת רִֹ֖ק ח מ עֲשֵֶּׁ֣ה רֹוקִֵּּ֑ח מְּמֻלִָּׁ֖ח טָּׁהֶֹ֥ור קָֹֽד ש
(Veasita otah ketoret rokat maase roketa memulat tahor kodeș )
Cu ele să faci tămâie, o amestecătură mirositoare, alcătuită după meșteșugul făcătorului de mir; să fie
sărată, curată și sfîntă . (Ieșirea 30,35)

Despre metoda de obținere a ketoretului nu se știe. Atât fardurile, cât și parfumurile
erau arme puternice de seducție – folosite de femei și de bărbați – și nici măcar regii cei mai
de seamă nu au rezistat farmecu lui lor. David se ungea cu ulei și își parfuma hainele cu aloe,
myrha și cassia pentru a plăcea fiicelor de regi. Femeile foloseau coliere cu perle din care
picura pe piept un parfum uleios. Aromaterapia este considerată elixirul tinereții. Aceasta
folosește o serie de uleiuri volatile care au efect garantat asupra minții și a corpului. Aceasta
cunoaște mai multe ramuri: aromaterapia subtilă (vindecarea cu ajutorul energiei),
aromaterapia cosmetică (folosirea uleiului pentru efecte curative garantate), arom atologia
(îmbunătățirea spiritualității), masajul. Studiile științifice au arătat că inhalarea anumitor
arome afectează imediat sistemul nervos central, putând modifica și capacitatea de muncă,
atenția sau memoria. Înregistrarea olfactivă este de două ori mai rapidă ca cea a durerii, acest
fapt sugerând motivul pentru care inhalarea de miresme plăcute poate avea influențe
emoționale atât de plăcute. Produsele cosmetice nu se folosesc până nu se iau în calcul
eventualele contraindicații.841 Anticul Egipt era v estit datorită grădinilor sale ,,împodobite cu
arbori pletoși, flori imaculate de lotus, straturi de flori cu maci, crini, trandafiri. Lipsa de
rășini mirositoare necesare practicării cultelor religioase i -au determinat pe egipteni (mileniul
II î.H.) să fa că expediții pe coastele sudice ale Mării Roșii de unde aduceau arbuști decorativi
care furnizau smirnă și tămâie ”.842 Antichitatea mesopotamiană, egipteană și greacă nu avea
cunoștințe despre agrement. Plantele decorative erau îngrijite împreună cu legumele și pomii
fructiferi. Atât Homer, cât și Diodor din Sicilia descrriu cu lux de amănunte acele grădini

841 Liliana Pașca, Produse naturale folosite în cosmetică , Editura Ceres, București, 1990, p.5.
842 Aurelian Băltărețu, Florile – parfum și culoare , Editura Albatros, București, 1980, p.12.

180
ingenioase artistic.843 Egiptul și Babilonul devin mari centre de desfacere a substanțelor
mirositoare și a esențelor de parfum. Aceste orașe dețineau infor mații prețioase și despre
floricultură ajunsă la rang de artă.844 Roma Antică s -a bucurat de un real succes al cultivării
florilor comerciale care se foloseau cu ocazia unor evenimente publice (banchete,
întâmpinarea învingătorilor din lupte, a suveranilor). Printre florile preferate se numărau
trandafirii și crinii.845 ,,Toate locuințele patricienilor se parfumau cu esențele cele mai fine.
Parfumurile și aromele extrase din plante au continuat să fie apreciate și d upă căderea
Imperiul Roman. În Evul M ediu, de pildă, spițerii vindeau două articole la fel de căutate:
otrăvurile și parfumurile ”.846 Listarea ingredientelor care alcătuiesc ce le 3 note a le parfu mului
este strict confidențială, iar rețeta nu este transmisibilă. Orice încercare de a reproduce aroma
(mirosul) unui parfum se soldează cu un mare eșec. Fiecare parfum este diferit și lipsa unui
ingredient poate să fa că diferența creativă .847 Paleta întreagă a ingredientelor emană origine
orientală. Combinațiile acestora sunt uluitoare, fascinante și aproape infi nite. Nucleul preferat
al parfumurilor este floral, obținut doar din anumite specii de flori. Mirosurile grele și
opulente ale Orientului sunt amestecate cu cantități însemnate de trandafiri, iasomie, tuberoze,
gardenii, ylang -ylang, orhidee, lotuși și cri ni roșii provenind din ținuturi vaste și îndepărtate,
cum ar fi Marocul, Tunisia, Egiptul, Turcia, India, Iranul .848

IV.2.2. Vestimentația – etalon al clasei sociale

Vestimentația femeilor în vremurile biblice a fost diferită , în funcție de statutul social,
piesele de bază oscilând între croiala simplă a unei stofe de calitate îndoielnică și cel mai
scump material țesut cu fir de aur. Dacă dorim să facem un scurt exercițiu de imaginație,
putem să observăm că soția administratorului lui Irod (Luca 8,3) nu era îmbrăcată ca văduva
care și -a dat ultimul bănuț la templu (Marcu 12,42) și că veșmintele purtate de regina Atalia
(IV Regi 11,14), nu semănau cu cele ale văduvei din Sarepta (III Regi 17,10). Putem

843 Ibidem , p.14.
844 Ibidem , p.17.
845 Ibidem , p.15.
846 Ibidem , p.57.
847 John Oa kes, Totul despre parfum , traducerea de Corina Popescu, Editura Humanitas, București, 2008, p.13.
848 Ibidem , p.37.

181
concluziona că îmbrăcămintea era un etalon al func țiilor în societate (Facerea
3,21;27,15;28,20;35,2;37 ,3;38,14;39,12;41,42; Ieșirea 22,26;28,2; Lev itic 13,45; Numeri
31,20; Deuteronom 8,4;21,13;22,5; Iosua 7,6;9,5; Judecători 5,30;8,20; Rut3,8; I Regi 15,27;
17,40;19,13; Iov 13,28;31,19; Isaia 3,22;23,18 ;61,3;63,1;64,6; Ieremia 20,9;38,11; Ezechiel
16,10;27,24; Amos 2,8; Zaharia 3,3). La ev rei, bărbatul era în prim plan , femeia ducând o
existență retrasă. Vestimentația femeii impresiona prin diversitatea culorilor stofelor și prin
strălucirea pod oabelor m etalice. Totuși, estetica biblică s -a construit pe fundamentul unor
principii bine conturate care îl aveau în centrul existenței pe Yahwe, cel preaslăvit prin cântec
și dans. Psalmul 103,25 prezintă frumusețea și armonia lumii prin ochii omului din Orientu l
Apropiat. Conceptul frumos ( tov) a însemnat în mentalitatea evreiască ceea ce corespunde
destinației sale. Țesătoria ( oreg) era o deprindere specifică femeilor. Țesăturile fine se
importau din Egipt sau Babilon (Iosua 7,12; Ezechiel 27,7,16). Țesătura a rtistică ( maase
hoseb – Ieșirea 28,6) se realiza de către bărbați deoarece necesita forță fizică și rezistență. Ca
instrumente de țesut se foloseau: sulul (menor oreghim – I Regi 17,7; II Regi 21,19; I Cronici
11,23;20,5), suveica (ereg – Iov 7,6) și spata (iated – Judecători 16,14). Furca pentru tors
purta numele de kisor (Pilde 31,19) pe care erau înfășurate fibrele netoarse, iar fusul purta
numele pelek (Pilde 31,19). Se foloseau ca fire de tors: inul, lâna, părul de capră (Levitic
13,47; Ieșirea 35,26). Sulul era folosit pentru ridicarea și coborârea longitudinală a firelor de
urzeală – sveti- pentru a permite suveicii să aducă firul transversal ( ereb).849 ,,Esența
activității ei minunate și productive este o motivație reală care o împinge din urmă. Ea își
cunoaște scopurile și motiv ul pentru care face tot ceea ce face. Dragostea ei nestinsă pentru
familie o constrânge să ex celeze în a le oferi tot ce poate ”.850 Arta țesutului era extrem de
importantă în cultura Palestinei, fapt demonstrat din conținutul text ului Proverbe 31. Fiecare
evreică lucra cu simț de răspundere și produsul finit putea fi comparat cu o operă de artă. Din
lână și din in se țeseau pânze din care se croiau hainele membrilor casei. Tot ceea ce se lucra
era înzestrat cu o frumusețe specială, totalizând însușirile cele mai plăcute: modestia,
sobrietatea, moderația, discreția și curățenia.851 Hrana pregătită în bucătărie a devenit o
delicatesă. Lucrurile cumpărate sau lucrate au ajuns un model de frumusețe. Pentru că evreii
observau frumusețea în tot ce trăiau, acest concept era amplificat de lumină, culoare, sunet,
voce, gust. Lumina ( or) intră tot în categoria esteticii gnoseologiei biblice, ideea de frumusețe

849 Marian Niță, op.cit ., p.70.
850 Elizabeth George, Pășind alături de femeile Bibliei , traducerea de Luca Crețan, Editura Life, Oradea, 2012,
p.202.
851 Ibidem , p.208.

182
(Eclesiast 11,7) palpabilă a lui Yahwe în procesul cunoașterii.852 Un alt element al fru museții
inclus de către înțelepții Vechiului Testament în aceeași categorie este puritatea sub toate
formele sale. Considerată mirifică din punct de vedere etic și estetic, ea este liantul înțelegerii
profunde a muzicii care emite același ton.853 Evreul anti c nu punea accent pe exterior.
Scrierile Vechiul Testement stau drept mărturie că nu există vreo afinitate a evreului față de
exterior în sens grecesc. Aghiografii au accentuat în descrierile veșmintelor practicismul
catehetic, mai presus de capodoperele a rtistice.854 Haina putea fi confecționată din lână de
oaie, păr de capră, fir de in. În contractul de căsătorie ( ketubot ) este stipulat aspectul
vestimentar în: o bonetă, un cordon, un corset și pantofi la fiecare mare sărbătoare.855 Pentru
fabricarea pânzei s e foloseau: lâna ( semer ), bumbacul ( piște haes ) și inul ( piște ).856 Haina
pestriță (Facerea 27,3;41,42;42,22) a lui Iosif demonstrează că evreii erau familiarizați cu
ideea că pânza se putea colora (Ieșirea 28,33; I Cronici 29,2; II Cronici 2,7; Ezechiel 16, 16;
Daniel 7,28;10,8). Colorile principale ale veșmintelor erau: alb, roșu închis ( argaman), roșu
deschis ( toloat șani ) și vișiniu ( tehela). Culoarea roșu, cu cele două nuanțe , se obținea cu
ajutorul a două scoici ( murex brandaris și murex trunculus ) sau a unei insecte numite kermis
vermillo . Evreicele se ocupau cu țesutul pânzei, vopsirea și croiala veșmintelor. Totuși,
veșmintele femeilor se diferențiau de cele ale bărbaților prin lungime, lărgime și eleganță. Pe
lângă kettonet și simla , acestea purtau keșurim (brâu) dintr -o țesătură fină, împodobită cu
pietre prețioase. Sub tunică obișnuiau să poarte sadin (veșmânt din pânză ușoară). Pe lângă
simla purtau și mitpachat (pentru cereale) și o manta elegantă ( petighil ).
Prima piesă vestimentară:
a) Vălul ( ה צָּׁעִִ֖יף – hațaif ) – utilitatea acestuia a fost atât de versatilă încât femeile evreice
îl purtau în orice circumstanță (Ieșirea 15,5; Judecători 6,37; II Regi 20,15;22,5; Iov
38,11;40,11; Psalmul 42,7;46,3; Isaia 48,18;51,15;63,13;Ieremia 5,22;51,42; Ezechi el
32,2). Tamara, nora lui Iuda, s -a deghizat cu ajutorul unui văl (Facere 38,14) pentru a
părea o femeie de moravuri ușoare ( în alte culturi femeile de moravuri ușoare sfidau
vălul deoarece simboliza modestia). Vălul era de două feluri: primul acoperea s patele

852 V.V.Bocikov, Estetica antichității târzii – secolele II -III, traducere de Lucian Dragomirescu, Editura
Meridiane, București, 1984, p.51.
853 Ibidem , p.52.
854 Ibidem , p.54.
855 Miriam Feinberg Vamosh, op.cit ., p.71.
856 Dr.Vasile Tarnavschi , Arheologie biblică , Editua Consiliului Eparhial Ortodox al Bucovinei, Cernăuți, 1930,
p.128.

183
până la coapse, al doilea acoperea fața. Acoperământul capului putea consta în turbane
(sanif ) sau bonete împletite ( șabis ).
ו תָּׁס ר֩ בִגְּדֵּ֙י ַאלְּמְּנּותִָּּׁ֜ה מֵָּֽעָּׁל ָ֗יהָּׁ ו תְּכ ֵ֤ס ב צָּׁעִיף
(Vatasar bighead almenutah mealeha vatesav bațaif )
Și-a schimbat hainele de văduvă și după aceea s -a acoperit cu un văl . (Facere 24,65)

Vălul a fost elementul cheie care a dus la căsătoria cu Lia. În tradiția evreiască actuală,
mirele este cel care așează vălul peste fața miresei ca să se asigure că se căsăt orește cu
femeia aleasă. Haina de deasupra, în care Booz a pus 6 măsuri de orz, poate fi
considerat tot un văl (Rut 3,15). Femeile purtau văl în public (Isaia 3,18;147,2).
Pasajul din Numeri 5, 11 -31 descrie proba la care este supusă nevasta suspectată de
adulter, aduce o dovadă mai timpurie că femeile purtau un văl (Numeri 5, 16 -18).
Vălul purtat în cadrul ceremoniei religioase a nunții se putea da cu împrumut doar
fetelor sărace.857
a) Tunica (kuttonet) reprezenta piesa vestimentară cea mai important (Ieșirea
28,4;39,27;29,5;Levitic 8,7;16,44). Era compusă din alte două piese rectangulare de
stofă, cusute împreună la un capăt, lăsând loc pentru cap. Materialul folosit pentru
tunică era lâna sau inul. Experții susțin că ele nu erau țesute și apoi tăiate pentru a li se
da forma ci mai degrabă forma era țesută în război. Sub tunică, bărbații evrei purtau un
material îndoit, suficient de larg, care se purta în jurul taliei. În pliurile acestui obiect
vestimentar se țineau banii sau obiectele prețioase.
וְּשִב צְּתָּׁ֙ ה כְּתֶֹׁ֣נ ת שִֵּ֔ש
(Veșibațeta haketonet șeș )
Tunica să fie țesută din in .(Ieșirea 28,39)

b) Mantia (simla, salma, beghed )858 – articolul vestimentar exterior (Sofonie 1,8; Ieșirea
22,26; Deuteronom 24,12; II Regi 4,39; Agheu 2,12; Judecători 8, 25; Numeri 15, 40),
cunoscut și cu numele de talit. Aceasta era decorată la colțuri cu ciucuri numai în
cazul bărbaților. În cartea Rut ni se precizează că mantia putea să însemne extindere
protectivă asupra cuiva (Rut 3,9).
ו ָֽיִפְּרְּשּו֙ א ת־ה שִמְּלִָּׁ֔ה ו י שְּלִֶׁ֣יכּו שִָּׁ֔מָּׁה אִִ֖יש נ ֶ֥ז ם שְּלָּׁלָֹֽו
(Vaipersu et hașimla vaiașeliku șama iș nezem șelalo )
Și au întins mantia pe care fiecare bărbat a aruncat câte un cercel furat
(Judecători 8,25)

857 Sal Segal, Din folclorul poporului evreu – credințe, datini și superstiții , Editura Minerva, București, 2002,
p.101.
858 Max Radin, The Life of the People in Bi blical Times , Jewish Publication Society, Philadelphia,1948, p.129.

184

c) Încălțămintea , piesa apare menționată în Iezechiel 16,10 sub formă de sandală ( na’al)
din piele. Originalul ebraic pentru piele este taha care îmbogățește și mai mult
imaginea de încălțăminte. Putem afirma că acest tip de încălțăminte era foarte scumpă.
Femeile sărace, sclavele și prizonierele nu purtau încălțăminte (Isai a 20,2).
וַָּׁאלְּבִישְֵֶּׁ֣ך רִקְּמִָּׁ֔ה וָּׁא נְּעֲלְִֵּ֖ך תִָּּׁ֑ח ש וָּׁא חְּבְּשְֵֶּׁ֣ך ב שִֵּ֔ש ו אֲכ סְִֵּ֖ך מ ָֽשִי׃
(Vaalebișek rikema vaenealek tahaș vaetebeșek bașeș vaakasek meși )
Și te-am îmbrăcat cu haine pestițe și te -am încălțat cu sandale din piele, te -am înfășurat în in subțire și
te-am acoperit cu mătase . (Iezechiel 16,10)

În cazul îmbăcăminții există dovezi care atestă o diversitate între bogați și săraci.
Cingătoarea este obiectul vestimentar prezent în garderoba tuturor.859 Mantaua purtată mai
târziu de către profeți era țesută din păr de capră/oaie. Rolul hainelor a rămas același
indiferent de timpul istoric. Din Antichitate și până astăzi, omul declară despre haină că este o
necesitate de învelire a trupului. Pe lângă acest motiv primordial adăugăm și două dintre
avantajele purtării corecte a veșmintelor: modificarea înfățișării fizice a omului și exprimarea
statutului social.860 Văduvele și femeile în doliu preferau să poarte îmbrăcămintea închisă la
culoare, fără decorațiuni. Aceștia au folosit materia le obținute prin cules (plante) și vânătoare
(blană, piele os, penaj). Evoluția vestimentară se observă în paleolitic când omul a descoperit
haina de blană acesorizată cu nasturi de os gravați.861 După această perioadă a urmat epoca
pietrei șlefuite (7000 -2500 î.H.) care s -a caracterizat datorită începutului matriarhatului.862
Referirile la îmbrăcămintea de sac pentru femeile care jelesc sunt foarte mișcătoare (II Regi
21,10; Ioel 1,8). Femeile își alegeau culoarea hainelor în funcție de modă, privită cu ochi
critici în vremea respectivă. În Pildele lui Solomon 31,22, femeia menționată purta haină de
vison și de purpură, ceea ce însemna că provenea dintr -o clasă socială superioară. Femeile
evreice erau ferm convinse că îmbrăcămintea face pe o femeie să pară dist insă (Estera 5,1; II
Regi 13,18; Judecători 5,30; Psalmi 44, 13 -14; Isaia 52,1).
וְּעָּׁל ֙יהָּׁ֙ כְּתֶֹׁ֣נ ת פ סִִ֔ים כִי֩ כֵּ֙ן תִלְּב ִ֧שְּןָּׁ בְּנֹות־ה מ ָ֛ל ְך ה בְּתּוֹלִ֖ת מְּעִילִִּ֑ים ו יֹצֵּ֙א אֹותֵָּּׁ֤ה
(Vealeha ketonet passim ki tilbașen benot hamelek habe tulot meilim otah )
Și pe deasupra tunicii purta o robă pe care fiicele regelui o purtau atâta vreme cât erau fecioare .
(II Regi 13,18)

859 R.H.Kennett, Ancient hebrew social life and custom as indicated in law narrative and metaphor , Oxford
University Pres, London, 1933, p.45.
860 Adina Nanu, Artă, stil, costum , Editura Merid iane, București, 1976, p.6.
861 Ibidem , pp.15 -16.
862 Ibidem , p.17.

185
Evoluția vestimentară a fost o preocupare vizibilă în cultura tuturor popoarelor lumii. Spre
exemplu, egiptenii din rega tul Vechi er au cunoscuți datorită îmbrăcăminții sumare compuse
dintr -o bucată de pânză numită schenti /pagne ce acoperea doar zona intimă a bărbaților sau a
unei jupe lungi cu talie înaltă susținută de două bretele în cazul fe meilor. În timpul R egatului
Nou îmbrăcămintea transparent ă este înlocuită cu rochia plisată de in și a unei robe care
complimenta ținută. În cealaltă extremă erau inclus i mesopotamienii, adepții unui stil lipsit de
transparență, lung și greoi, ce elimin a din start orice ur mă de gelozie a soțului . Podoabele erau
variate ca și în cazul egiptenilor, măiestria artistică fiind la cote înalte.863 Moda vremii putea fi
observată oriunde. Îmbrăcămintea sugera preferințele fiecărei femei care nu puteau fi
caracterizate prin unicitate în structură și formă, ci originalitatea piesei alese era îmbogățită de
atitudinea femeii. Despre Nefertiti (prima soție a faraonului Ramses) știm că a primit toată
atenția faraonului care i -a construit în valea Reginelor cel mai frumos mormânt al necropolei,
în picturi ,,ce au culori delicate, multiplică și fac să dăinuie pentru eternitate imaginea plină de
grație și silueta zveltă a reginei iubite, înveșmântată în rochii fine și străvezii de in alb, cu
pliseuri rafinate și felurite, împodobită cu bijuterii prețioase, a le căror culori încă mai
strălucesc ”.864 Se pare că această regină a avut un amestec politic destul de mare, dovadă fiind
existența titlurilor faraonului la feminin: Stăpâna dublei țări, Doamna Egiptului de Sus și de
Jos, Stăpâna tuturor ținuturilor, Cea car e îi mulțumește pe zei.865 Scriptura menționează pe
Regina Etiopiei (a Sudului) care era ,,frumoasă la chip, avea un trup desăvârșit, iar puterea ei
de înțelegere și inteligența pe care i le dăruise Dumnezeu erau atât de dezvoltate încât ea se
duse la Ierusa lim spre a auzi înțelepciunea lui Solomon ”.866 În Biblia etiopiană sau Kebra
Nagast, regina dezvăluie că este înfrântă de dragoste pentru înțelepciune și strâmtorată de
marginile înțelegerii.867 Aceasta obișnuia să -l viziteze pe regele Solomon cu scopul de a o
iniția în tainele cunoașterii înțelepciunii. Cartea Facerii trece în revistă descrierea succintă a
veșmintelor femeilor de moravuri ușoare în persoana lui Tamar, văduvă și noră a lui Iuda. ,,Ea
și-a aruncat hainele de văduvă și s -a îmbrăcat în haine scump e și și -a pus vălurile asemenea
unei prostituate ”.868 În același text sacru (Facerea 41,42) se menționează, ocazional,
îmbrăcămintea demnitarilor egipteni având ca model pe Iosif , în varianta e gipteană, Imhotep,

863 Teofil Gridan, Universul bijuteriilor , p.31.
864 Claire Lalouette, Civilizația Egiptului antic , vol.1, traducerea de Maria Berzea, Edit ura Meridiane, București,
1987, p.172.
865 Ibidem , p.173.
866 Kebra Nagast (Biblia Etiopiană), traducere de Elena Antohi și Liviu Papuc, Editura Cartier, București, 2011,
p.25
867 Ibidem , pp.27 -28.
868 Ibidem , p.110.

186
apare ,,în veșmintele funcționarilor – ceea ce și era, cu siguranță, motiv pentru care a
supravegheat construcția celebrei piramide și a complexului de edificii ale faraonului – ci ca
preot ritualist, așa cum a rămas în memoria populară ”.869
ו יָּׁ֙ס ר פ רְּעֵֹ֤ה א ת־ט ב עְּתֹו֙ מֵּע ֶׁ֣ל יָּׁדִֹ֔ו ו יִתֵֶּ֥ן אֹתִָּּׁ֖ה ע ל־י ֶׁ֣ד יֹוסִֵּּ֑ף ו י לְּבֵֵּ֤ש אֹתֹו֙ בִגְּדֵּי־שִֵּ֔ש ו יָָּׁ֛ש ם רְּבִֶ֥ד ה זָּׁהִָּׁ֖ב
ע ל־צ ּוָּׁארָֹֽו
(Vaiasar faron et tabato meal iado vaiten otah al iad ioțef vaialebeș oto bighede șeș vaiasem rebid hazahav
al țanaro )
Faraon și -a scos inelul de pe d eget și l -a pus pe degetul lui Iosif; l -a îmbrăcat cu haine de in subțire și i -a
pus un lanț de aur la gât . (Facerea 41, 42)

În Antichitatea biblică, Egiptul avea denumirea de casa sclavilor (bet avadim ) din cauza
abundenței documentelor religioase (epi grafice, papirusuri literare și administrative) și a celor
profane – transmise de cultura egipteană care apar într -un contrast strident – cu sărăcia
informațiilor pe care le putem extrage în legătură cu situația antropologică.870 Sclavul este
menționat în c ele mai vechi documente egiptene ( Lamentațiile lui Ipuwer ), satira meseriilor.
Sclavia nu a fost resimțită niciodată în cultura egipteană ca o condiție umană bine definită ci
ea a cunoscut un evantai larg de niveluri de supunere diferită.871 Populația regat ului Nou era
sufocată de numărul impresionant al femeilor străine care erau destinate fie haremului
faraonului sau bărbaților din clasa superioară, fie claselor muncitoare (țesătoare, servitoare,
cântărețe sau dansatoare).872 În Babilon, unde divinația și as trologia erau foarte dezvoltate,
evreii au luat obiceiul de a purta amulete.873 Bijuteriile feminine erau în special coliere de
perle, brățări purtate la mână și la gleznă sau cercei sub formă de inele pentru urechi.874
Despre popoarele semite (urmași ai lui S em, fiul lui Noe) aflăm că extinderea lor geografică a
avut loc în mileniul a IV -lea î.e.n. în toată partea de apus a Asiei și în mileniul al II -lea î.e.n.
au cuprins regiuni din Africa. Semiții au fost la început nomazi, trăind o viață pastorală,
asigurân du-și existența din c reșterea turmelor. În familia lor, tatăl reprezenta autoritatea
supremă. În cadrul societății nomade, proprietatea semitului era foarte limitată și se concretiza

869 Oleg Berlev, Funcționarul , în volumul Omul Egiptean , coord.Sergio Donadoni, traducerea de Emanuela
Stoleriu, Editura Polirom, Iași, 2001, p.89.
870 Antonio Loprieno, Sclavul , în volumul Omul Egiptean , coord.Sergio Donadoni, traducerea de Emanuela
Stoleriu, Editura Polirom, Iași, 2001, p.177.
871 Ibidem , p.180.
872 Eda Bresciani, Străinul , în volumul Omul Egipte an, coord.Sergio Donadoni, traducerea de Emanuela Stoleriu,
Editura Polirom, Iași, 2001, p.219.
873 Magia nu este o știință, dar, ca și știință acceptă o cauzalitate, adică o corelație între obiecte și interacțiune.
Aceasta implică credința într -o ordine car e există în natură. J.G.Frazer folosește ca noțiune pentru a desemna
magia un principiu intitulat principiul simpatiei divizat sub forma a două legi: legea similitudinii care se referă la
cauza -efect ca asemănare (magie homeopatică) și legea contiguității (acționarea magiei asupra celui vizat și după
încetarea contactului fizic) – Cf Hans -Werner Schroeder, op.cit ., pp.12 -13.
874 Mihai Valentin Vladimirescu, op.cit ., p.172.

187
în armele, cortul și vitele sale.875 Primul popor care a descoperit puterea vopsirii veșmintelor a
fost poporul fenician (provenit dintre canaaneii care locuiau pe coastele Mării Negre. Mai
mult decât atât, aceștia erau meșteri iscusiți în arta țesutului pânzei de in, bumbac sau lână.
Toate aceste țesături erau vopsite cu celebr ele culori de purpură provenite din scoica murex
trunculus sau murex brandaris . Picătura de lichid se obține printr -o procedură ce necesită
maximă atenție și concentrare. Astfel, trebuia să se respecte următorii pași: se presara o
cantitate de sare peste s coici după care se lasă la macerat aproximativ 3 zile, apoi se fierbe au
într-un vas de plumb. Dacă lichidul era proaspăt, culoarea rezultată devenea mai intensă. În
Antichitate, roșu aprins rezultat din procedura expusă și valora mai puțin decât roșu închi s.
Lâna pregătită pentru colorare se îmbiba cam 5 ore în lichid. Același procedeu se repeta și
după scărmănare. În combinație cu bucinum, purpura își intensifica culoarea și devenea
strălucitoare.876 Cartea III Regi amintește despre legătura comercială dintr e Hiram (rege a
Tirului, posesor al unor cunoștințe aprofundate în domeniul prelucrării aramei) și poporul
fenician. Acesta a contribuit practic și artistic extrem de mult la dezvoltarea comerțului și a
producției artizanale.877 Pânzeturile, stofele și țesă turile erau confecționate de către sclave,
sub atenta supraveghere a stăpânei. Acestea puteau fi stofe grele de lână și covoare sau
muselina fină de in, folosită pentru croirea rochiilor.878 Dacă țesătoria, broderia,
confecționarea de covoare nu depășeau dec ât în mod excepțional stadiul producției familiale,
vopsitoria era însă o adevărată ramură de producie națională care folosea o mulțime de brațe
de lucru.879 Scoica amintită mai sus cuprindea trei specii tinctoriale, două dintre ele fiind cel
mai des întâlni te. În procesul de obținere a culorii se folosea corpul scoicii aflat în putrefacție
care secreta un lichid galben. Aplicat pe o pânză albă, prin uscare se colora violet. Expunerea
îndelungată la soare era factorul intensificator al culorii care putea vari a spre roz, lila, violet
pal sau violet închis, niciodată în roșu. Ca și evreii, vechii romani se mândreau cu modestia
îmbrăcăminții lor. În ciuda acestui fapt, contactul cu Grecia și Orientul a produs transformări
majore în domeniul vieții de familie (ves timentație, îngrijirea părului, a toaletei, a
mobilierului). Bărbații romani foloseau un colț al togei pentru a se feri de frig sau de soarele
puternic. În unele cazuri, aceștia purtau un fel de căciuli sau pălării din lână sau piei care
aveau diferite num e (pileus , galerus , petasus). Femeile își acopereau capul cu un văl de

875 Constantin Daniel, Civilizația feniciană , Editura Sport -Turism, București, 1979, p.11 0.
876 Plinius, Naturalis Historia – enciclopedia cunoștințelor din Antichitate , volumul II – Antropologia. Zoologia,
traducere de Ioana Costa și Tudor Dinu, Editura Polirom, Iași, 2001, pp.130 -132.
877 Constantin Daniel, Civilizația feniciană , p.126.
878 Ibidem , p.128.
879 Ibidem , p.28.

188
diferite culori și grosimi. Atât costumelee bărbătești, cât și cele femeiești, erau compuse din
două părți: indumenta (haine de dedesubt) și amictus (cele de deasupra).880 Garderoba trebu ia
să conțină obligatoriu piese ca: toga albă sau toga trabea (folosită doar în cazul cerenoniilor)
confecționată din stofă, de o lungime de 5,5 m; tunica (cămașă cu mâneci scurte purta tă de
către ambele sexe, prevăzută cu o bandă lată din purpură; sub tun ică se purta o cămașă de in
(tunica interior/camisia/indusium ). Peste toate aceste haine, femeia romană putea să poarte
stola (rochie lungă până la genunchi, cu multe pliuri, mâneci scurte). Accesoriile
îmbrăcăminții se rezumau la: cingătoare ( cingulum ) luxos decorată cu perle sau cu aplicații
metalice; batista ( orarium mappa ), mănușile purtate numai de bărbați, evantaiul ( flabellum ),
umbre la (umbrella) purtată de un sclav și marsupium (punga care se ținea în mână pentru că
hainele nu aveau buzunare).881 Încălțămintea era confecționată în funcție de clasa socială.
Calceus reprezenta o încălțăminte sub formă de cizmă purtată atât de femei , cât și de bărbați ,
prevăzută cu niște curele late de culoare neagră care înfășurau piciorul până la genunchi.
Oamenii simpl i purtau pero (papuci pingeliți cu talpă groasă de pielie țintuită puternic, sub
forma unor sandale). Solea -sandalium -crepida era cea mai modestă încălțăminte alcă tuită
dintr -o talpă de lemn prinsă în două curele.882 La grec i, costumul ionic al femei lor se
compunea dintr -o rochie lungă cu mâneci largi acoperită cu o bucată de pânză prinsă la mijloc
cu ajutorul unui brâu.883 Ca materie des folosită de romani, lâna avea întrebuințare deosebită
ca mijloc de apărare împotriva frigului sau ca leac împotriva unor bol i.884 În schimb, la prima
vedere afirmăm despre vestimentație faptul că este ,,supusă unui fenomen de îmbătrânire și
transformare, poate prematură, în contextul transformărilor permanente ce pot fi observate la
nivelul societății, mutații, transformări ce pa r să influențeze la nivel strucural inclusiv
mecanismele prezentate în teoriile sociologice ce descriu modul de transmitere, propagare și
difuzare a modelelor în cadrul unei societăți ”.885 Nu încape îndoială că în anumite momente
ale istoriei, limbajul și ve stimentația au fost ,,structuri complete organic constituite de o rețea
funcțională de norme și forme; transformarea sau dislocarea unui element pot modifica
întregul, pot produce o nouă structură:avem de -a face cu stări de echilibru precare, cu instituții

880 Dumitru Tudor, op.cit., , p.242.
881 Ibidem , p.243.
882 Ibidem , p.244.
883 Mahaffy John Pentland, Antichitatea greacă , Editura Biblioteca pentru T oți, București, s.a, p.54.
884 Plinius, Naturalis Historia – enciclopedia cunoștințelor din Antichitate , volumul V – Medicină și
farmacologie , traducere de Ioana Costa și Tudor Dinu, Editura Polirom, Iași, 2001, p.101.
885 Valentina Marinescu și Dan Podaru, Modă, gen, identitate , Editura Tritonic, București, 2015, p.32.

189
în schimbare ”.886 În realitatea biblică, analiza vestimentației ne poate oferi elemente
importante, definitorii din perspectiva istorică. Se pare că valoarea materialelor, țesăturilor și
complexitatea acestora ne pot furniza informații despre stadiul tehnol ogic al vechii societăți
israelite. Analiza vestimentației etnologice ne poate fi utilă d acă dorim să știm mai multe
despre popoarele învecinate a căror influențe au fost adoptate în stilul vestimentar.887 Ne
focalizăm doar asupra comportamentului vestimenta r al femeilor. ,,Costumul trebuie, prin
urmare, înțeles ca ansamblul imaginii umane, incluzând atât coafura și m achiajul, cât și toate
celelalte intervenții care contribuie la definirea aspectului recognoscibil al unei persoane ”.888
Plante precum inul, cânep a sau bumbacul au fost transformate în pânzeturi subțiri, răcoroase,
absorbante, iar din lumea minerală au provenit fierul armelor de apărare și atac, dar și aurul
bijuteriilor.889 Toate aceste preocupări pentru ideea de frumos s -au canalizat pe un exercițiu
platonician de filosofie.890 În tradiția evreiască, în fiecare dimineață, asemenea preoților
slujitori la templu, fiecare evreu era dator să își spele mâinile într -un vas ales, urmând a -L
slăvi pe Yahwe (Psalmul 26,6 -7).891 În Levitic 2 0,26 poporul lui Israel este de semnat cel ales
din mulțimea popoarelor mundane. Și în plan vestimentar, israeliții trebuiau să dea dovadă de
smerenie, decență, pietate. Astfel de referi nțe întâlnim în Levitic (20,23; 18,3) sau
Deuteronom (12,30), unde israeliților le este interzi s a se purta după obiceiurile idolatre, cu
lucruri/veșminte ostentative. Un act normativ al Talmudului (Sanhedrin 74a) notează că un
israelit nu trebuie să poarte haine sau veșminte scumpe care să -l prropulseeze spre mâândrie
ci haine închise la culoare sp re a-și arăta starea de pocăință.892 Înălbitorul (Isaia 7,3;36,2; IV
Regi 18,17; Ieremia 2,22; Iov 9,10) era numit de multe ori cel care calcă în teasc (în ebraică
kabas ). Ca mărturie ale existenței portului, hainele primelor civilizații de după Adam și Eva
au prezența unor vestigii și picturi rupestre care atestă acest fapt cât și rămășițele descoperite
în urma cercetărilor arheologice. Astfel, picturile rupestre (în peșteri) au arătat că încă de
acum 20.000 de ani exista îmbrăcăminte specifică genurilor . Bărbații preferau hainele din
piele de animal , iar femei fuste le din piele. În perioada paleoliticului întâlnim femeia
magdaleniană care folosea dec orații pe aceste haine sub formă simetri că.893 Pentru a se

886 Ibidem , p.35.
887 Ibidem , p.38.
888 Adina Nanu și Ovidiu Buta, Bărbatul și moda , Editura Polirom, Iași 2009, p.28.
889 Ibidem , p.91.
890 Laura Mesina, Uitarea Romei – studii de arheologie a imaginarului , Editura Institutul European, Iași, 2015,
pp.175 -178.
891 Solomon Ganzfried, Code of Jewi sh law , Hebrew Publishing Company, New York, 1961, p.3.
892 Ibidem , p.6.
893 Lois M.Gurel/Marilyn J.Horm, The second skin , Houghton Mifflin Company, Boston, 1981, pp.14 -15.

190
diferenția de alte așezări/culturi existente și coabi tate, uneori femeile își împodobeau trupurile
cu fuste decorate cu pene, iar bărbații foloseau măști ceremoniale și unelte specifice rangului
din care făceau parte. De asemenea, existau diferențe vizibile în reprezentarea femeilor și
bărbaților în sculptur i străvechi, port ul părului și îmbrăcămintea pare a fi avut un rol decor ativ
și funcțional.894 Argumentul principal referitor la apariția și dezvoltarea atenției către
îmbrăcăminte îl avem în Facer ea 3,7. Odată cu dezvoltarea cul turii și civilizației umane
observăm o particularizare a specificului îmbrăcăminții înfluențate de mai mulți factori: locul,
vârsta, sexul, tradiția.895 Conform unei analize freudiene prezentate de către E.Horn în The
psychology of clothes (American Journal of Sociology, 1938) s -a demonstrat faptul că
interesul major al purtării hainelor într -un anumit mod și după un anumit tipar de către femei,
fapt susținut și de către mișcarea feministă, este de a atrage atenția într -un mod rezonabil, într –
o manieră clasică asupra apartenenței acestor a la feminitate, la frumos și în căutarea sau
descoperirea unui partener.896 De cele mai multe ori observăm însă că atât în cazul femeilor,
cât și în cazul bărbaților, purtarea îmbrăcăminții reprezintă o extensie a personalității, o
prezență a apartenenței l a un grup, a reprezentării categoriei sociale ca uniforma ce atestă
îndeletnicirile/capacitățile intelectuale sau fizice ale unui individ.

IV.2.3. Bijuteriile – accesorii esențiale
Bijuterii le au fost un semn de distincție, un liant între alianțele fam iliale ca mărturie a
originii unei viitoare soții dar și un obiect de schimb cu mult înaintea apariției efective a
utilizării monedelor cu valoare și a banilor în prezent (Ieșirea 30,3;37,26; Cântarea Cântărilor
5,11;37,27;Levitic 21,12; II Regi 12,30; I C ronici 20,2; Iov 19,9; 31,36; Psalmul 132,18;
Proverbe 14,24;27,24). Existau bijuterii purtate de bărbați , dar mai ales de femei , cu funcție
de talisman, de amuletă și bijuterii ce serveau ca semn distinctiv a purtătorului identificându –
se cu acesta, cum e ste cazul lui Solomon (Facere 38,18; Cântarea Cântărilor 8,6). Mărturii ale

894 Ibidem , p.16.
895 Ibidem , p.19.
896 Ibidem , p.24.

191
purtării unor forme de bijuterii descoperite în urma săpăturilor arheologice arată interesul
acordat de căt re vechii israeliți purtării și identifi cării acestora ca popor cu simbo lismul
religiei lor prin prisma statutului deținut în societate. În general, cerceii erau purtați de către
femei în mod special și au devenit o parte importantă a reprezentării lor ca mod de viață
obișnuit. Rolul cultural și religios al bijuter iilor este în strânsă legătură cu arta confecționării
lor și modul în care s -au dezvoltat adevărate ateliere și mistere în jurul acestora, fapt
argumentat și de măestria cu care au fost realizate. Astfel, rolul bijuteriilor, pe lângă purtarea
machiajului, a fost unul ce remonial -religios dar și unul de înfrumusețare a purtătorului, de
identificare a sa în societate ca o persoană importantă. Avem aici exemple precum cuvântul
nezem – provenit din ebraică și desemnând un cercel purtat în urechi sau nas și lahash – întâlnit
în Isaia 3,20 însemnând cercel, dar și amuletă, cu simbolism aparte, de protecție în special (cu
imagini sau inscripți de zeități sau teraphimi -la vechii egipteni). Istoria ne confirmă faptul că
la începutul civilizației purtarea bijuteriilor a fost atribuită împodobirii și înfrumusețării
figurinelor zeităților, ale slujitorilor templului și mai apoi întâlnim transformarea lor ca port
obișnuit în rândul oamenilor. Forma acestora era dată de uzul în care urmau a fi folosite, iar
purtarea lor le confera oamenilo r o anumită stare de legătură cu deitatea și o anum ită
protecție. În Cartea Morții , la egipteni, existau adevărate instrucțiuni cu privire la
confecționarea bijuteriilor și la modul cum ar trebui purtate pentru a o feri protecție maximă,
uneori ra portate la o jertfă de sânge. Astfel, întâlnim inele cu motive antropomorfice
(scarabeul, ochiul lui Horus, reprezentări ale Marii Zeițe transpuse prin existența preoteselor
ei care erau împodobite cu bijuterii și pietre prețioase și care aduceau jertfe cultice pren tru a
rămâne în grațiile divinității feminine ). În Vechiul Testament există aproximativ 40 de pasaje
biblice referitoare la bijuterii și doar 10 dintre acestea par a avea o nuanță de idolatrie. În
continuare vom reda câteva pasaje biblice cu referire la bi juterii și la scopul sau motivul
utilizării acestora: Iuda, fiul lui Iacob este primul bărbat care a purtat bijuterii (Facere 38:18);
Iosif la curtea faraonului Putifar primește un inel ca semn al rangului în care a fost ridicat
(Facere 41,41 -42); Marele Preot purta pe veșminte aur și pietre prețioase (Ieșire 28,17 -20);
Marhodeu primește inel de la rege pentru fapta ca act salvator (Ester 8,2); răsplătirea răbdării
lui Iov de către Dumnezeu prin bogății reprezentate de bani, cercei de aur și pietre prețioas e
(Iov 42,11); menționarea purtării lănțișoarelor de a ur fin în filigram și a cerceilor (Proverbe
1,8); Daniel primește de la Belshazzar un lanț de aur ca semn al onoarei (Daniel 5, 29).
Purtarea bijuteriilor/podoabelor de către femei, le -a condus, în mod inevitabil pe acestea (în
baza impactului media la nivel psihologic) să se considere frumoase doar raportate la purtarea

192
unui anumi t tip de accesoriu, dar în spatele acestei idei se află, desigur, conceptul de bază al
industriei marketing -ului:devalorizar ea adevăratei frumuseți a femeii promovate prin și de
naturalețe, și dezvoltarea industriei de consum axată pe obținerea de profit, în detrimentul
victimelor modei.897 În cartea Proverbelor (31, 30 -31) este subliniat aspectul trecător al
frumuseții. Pentru c ă frumusețea fizică este o percepție subiectivă a fiecăruia dintre noi,
autorul Pildelor încurajează pe femei să aleagă frumusețea spirituală în detrimentul celei
fizice. Fără a neglija aspectul fizic, frumusețea interioară pare să ocupe locul fruntaș în v iața
majorității dintre femei. În cartea Facerea (2,10) sunt precizate cuvintele aur și onix. În
capitolul 25 al cărții Exodului sunt enumerate darurile aduse lui Yahwe de către slujitorii săi:
aur, aramă, pietre de onix și alte pietre. Cartea II Cronici 3 6,7 relatează că Nabucodonosor a
prădat vistieria Casei Domnului care conținea unelte mari și mici din metale prețioase.
Împăratul Cirus a înapoiat evreilor 5400 de unelte de aur, argint și lucruri scumpe.898
ּומִכְּלֵּי֙ בֵֶּׁ֣ית יְּהוִָּׁ֔ה הֵּבִֶ֥יא נְּבּוכ דְּנ אצ ִ֖ר לְּבָּׁב ִּ֑ל ו יִתְּנֵֶּ֥ם בְּהֵּיכָּׁלִֹ֖ו בְּבָּׁב ָֽל
(Umikelei bet adonai hebi nebucadenețar lebabel vaitenem behekalo bebabel )
Și vasele din casa Domnului le -a adus Nabucadențar în Babilon și le -a pus în palatul său
În perioada biblică podoabele nu aveau ca însemn infatuarea trupului. ,,Bijuteriile de
preș, din metale scumpe și cu pietre prețioase, au alcătuit în toate timpurile factorul distinctiv
al regilor și împăraților, începând cu atributele domniei, coroana și sceptrul ”.899 În cele mai
frecvente cazuri, bijuteriile (halî) reprezentau însemne ale statutului social. Evreicele
purtau900: cercei ( nezem – Facerea 35,4; Judecători 8,24), ve rigi de nas, lanțuri, coliere cu
pietre scumpe, salbe de aur cu sorișori și semilunișoare (Ieșirea 3,18), talismanuri, brățăr i
(samid ), inele ( akasim , seadat , rabid ). Profetul Isaia (3,18 -24) precizează dezastrul regatului
Iuda folosindu -se în mod simbolic de pierderea unor podoabe prețioase, a cosmeticelor sau a
parfumurilor.
ה נְּטִיפֶֹ֥ות וְּה שֵּירִֹ֖ות וְּהָָּֽׁרְּעָּׁלָֹֽות
ה פְּאֵּ רִֵ֤ים וְּה צְּעָּׁדֹות֙ וְּה קִשֻרִִ֔ים ּובָּׁתֵֶּ֥י ה נ ִ֖פ ש וְּה לְּחָּׁשִָֽים
(Hanetifot veșerot veharealot hapeerim vehațeadot vehakișurim ubat hanefeș vehaletașim )
Cerceii, brățările și voalurile, turbanele, gleznierele, brâiele, cutia cu parfumuri și vrăji

897 P.H.Bloch, M.L. Richins, You look m ahvelous : The pursuit of beauty and the marketing concept, în
Psychology&Marketing , nr.9(1), 1992, pp.4 -9.
898 Ida Scottek, Metale și pietre prețioase , ediția a II -a revăzută și adăugită, Editura RAI, București, 1997, p.5.
899 Adina Nanu și Ovidiu Buta, op.cit., p.259.
900 Dr.Vasile Tarnavschi, op.cit., p.136.

193
Prin urmare, bijuteriile (Facerea 24,22,30; Ieșirea 32,2; II Șamuel 1,24; Psalmul 44, 11,15)
erau îndrăgite de femei și apar pentru prima oară menționate în Biblie cu ocazia relatării
logodnei Rebecăi cu Isaac.
ו יִק ֵ֤ח הָּׁאִיש֙ נ ֶׁ֣ז ם זָּׁהִָּׁ֔ב ב ִ֖ק ע מִשְּקָּׁלִֹּ֑ו ּושְּנֵֵּ֤י צְּמִידִים֙ ע ל־יָּׁד ִ֔יהָּׁ עֲשָּׁרֶָּׁ֥ה זָּׁהִָּׁ֖ב מִשְּקָּׁלָָּֽׁם׃
(Vaikat haiș nezem zahav beka mișkalo ușene țemidim al iadeha asara zahav mișkalam )
Bărbatul i -a dat un inel de aur de greutatea unei jumătăți de siclu și două brățări, grele de z ece sicli de aur
(Facerea 24,22)
Nu e de mirare că Avraam era posesorul unei averi impresionante care îi permitea să -i ofere
nurorii sale podoabe extrem de scumpe. Bijuteriile purtate de femeile romane erau de acelaș i
tipuri ca la toate popoarele A ntichității: cercei ( inaures), brățări ( armillae ), coliere ( monilia ),
fibula (acul de siguranță folosit pentru prinsul diferitelor piese de îmbrăcăminte), acul de păr
(acus), inelul roman ( annulus ).901 În cartea Ieșirea (32, 24) apar din nou sinonime ale
podoabelor purtate de femei fără statut social superior. Este vorba atât despre femeile evreice,
cât și despre bărbații evrei, care erau posesorii unor bijuterii (în textul masore etic s -a folosit
expresia כָּׁל־הָּׁעִָּׁ֔ם – kol haam , adică tot poporul ) pe care le -a oferi t lui Aaron pentru a face
vițelul de aur (32, 3).
ו יִתְּפָָּֽׁרְּקּו֙ כָּׁל־הָּׁעִָּׁ֔ם א ת־נִזְּמֵֶּ֥י ה זָּׁהִָּׁ֖ב אֲש ֶׁ֣ר בְָּאזְּנֵּיה ִּ֑ם ו יָּׁבִִ֖יאּו א ָֽל־ַאהֲרָֹֽן
(Vaitefareku kol haam et nizeme hazehav așer beazenehem vaiabiu el aharon )
Și toți și -au scos cerceii de aur din urechi și i -au adus lui Aaron
De unde ar fi avut aceste sclave evreice podoabe atât de valoroase? Conform textului
3, 22 din cartea Ieșirea, originea bijuteriilor era egipteană. Cu mult înainte de exod, Yahwe îl
asigură pe Moise că evreii nu vo r pleca din Egipt fără o recompensă în metale prețioase.
,,Evreii au ieșit din Egipt și au plecat ducând cu ei multă pradă de la egipteni. N -au făcut asta
pentru că erau iubitori de avuții, cum hulesc unii, că nici Dumnezeu n -a îngăduit să poftească
lucrurile străine ci, mai întâi și -au luat plata ce li se cuvenea pentru lucrările pe care le -au
făcut egiptenilor ”.902
וְּשָּׁאֲלָּׁ֙ה אִשֵָּׁ֤ה מִשְּכ נְּתָּּׁה֙ ּומִגָּׁר ֶׁ֣ת בֵּיתִָּּׁ֔ה כְּלֵּי־כ ָ֛ס ף ּוכְּלֵֶּ֥י זָּׁהִָּׁ֖ב ּושְּמָֹּׁלִּ֑ת וְּש מְּת ָ֗ם ע ל־בְּנֵּיכ ם֙ וְּע ל־בְּנֶֹׁ֣תֵּ יכ ִ֔ם
וְּנִצ לְּת ִ֖ם א ת־מִצְּרָָּֽׁיִם
(Veșaala ișah mișekenetah umigarat betah kele kesef ukele zahav usemalot vesametem al benekem veal
benotekem venițaletem et mițraim )
Fiecare femeie va cere de la vecina ei și de la cea care locuiește în casa ei, vase de argint, vase de aur
și haine pe care le veți pune pe fiii și fiicele voastre. Și veți jefui pe Egipteni .

901 Dumitru Tudor, op.cit ., p.245.
902 Clement Alexandrinul, Scrieri (partea a II -a), traducerea de pr.prof. T.Bodogae, Editura Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB, B ucurești, 1982, p.101.

194
Din surse istorice și biblice reiese faptul că aurul a fost metalul preferat al egiptenilor
(II Regi 9,28; Iov 28,16). Conform săpăturil or arheologice , au existat podoabe lucrate în a ur și
în casele celor săraci (En Gedi și Nițana în Negev). Cum se explică acest l ucru? Logica ne
conduce spre impact ul foarte puternic al superstițiilor . Anticii credeau că lumina pe care o
reflectau bijuteriile scânteieto are putea să alunge spiritele rele. Remarca făcută p oate fi o
explicație și pentru pregătirea ritualică a soției profetului Osea (2,15).
אֲש ֶׁ֣ר ת קְּטִֶׁ֣יר לָּׁה ִ֔ם ו ת ֵ֤ע ד נִזְּמָּּׁה֙ וְּח לְּיָּׁתִָּּׁ֔ה
(Așer taketir lahem vataad nizemah vetaleiatah )
Atunci se îmbrăca și se împodobea cu cercei și bijuterii
Sursa biblică cea mai bogată în prezentarea bijuteriilor este poemul Cântarea
Cântărilor . Autorul precizează cu lux de amănunte tipurile de bijuterii și metalele din care
sunt confecționate (1,10; 5,14). Resp ectarea poruncii a doua din Decalog i -a determinat pe
evrei să -și exprime simțul artistic doar în poezie, muzică, obiecte de cult, vase ritualice,
îmbrăcăminte și bijuterii. Dacă analizăm arta la poporul ales, observăm că aceasta intră în
legătură directă cu tradițiile și sărbătorile iudaice. Ca exemple, putem oferi: mezuzaturile
(semne puse la uși care cuprind textul unei rugăciuni privind unitatea lui Dumnezeu),
iuadaimurile (indicatoare de lemn, fildeș, aramă, argint sau aur în formă de deget cu care se
urmărește citirea din Torah), besomimurile (cutiuțe de forme diferite pline cu mirodenii).903 În
cea ce privește folosirea metalelor și a pietrelor prețioase, cele mai multe dintre cărțile
Vechiului Testament ne oferă informații necesare pentru a ne forma o idee despre rolul lor în
istoria poporului ales. Podoabele au reprezentat o preocupare constantă a omului (din zorii
umanității și până astăzi) din dragoste pentru frumos concretizându -se în amulete, totemuri
sau obiecte de lux.904 Femeia simte prin natura e i atracția față de acestea și ele fac parte din
viața de zi cu zi pentru a -i pune în valoare farmecul. Existența numeroaselor dovezi (Biblia,
vestigiile arheologice, scrierile anticilor) conțin fie informații de suprafață , fie de profunzime
despre acest su biect. Femeia este extrem de entuziasmată să le poarte la orice vârstă și în orice
împrejurare. ,,Gliptica antică redă, uneori, pe basoreliefuri și cheia pe stele funerare, tematica
unei femei cu oglinda alături și cu numeroase podoabe ”.905 Totuși, excesul f olosirii
podoabelor a fost interzis în Biblie și în codul lui Hamurabi. Îngrijirea exagerată acordată
trupului conduce spre săvârșire a unui păcat de moarte, maximă transmisă de popoarele

903 Teofil Gridan, Universul bijuteriilor , Editua Enciclopedică, București, 2003, p.312.
904 Palatul lui Solomon avea în sala de primire un tron imens placat cu aur, pereții erau prevăzuți cu 200 de
scuturi mari și 300 de scuturi mici di n aur. Întreaga veselă regală era doar din aur. Vasele de cult, mesele, cupele
earu din același metal, la fel și cei doi heruvimi de pe Sfântul Chivot.
905 Teofil Gridan, Universul bijuteriilor , p.25.

195
Antichității. În anul 1922, sir Leonard Woolly a descoperit în urma s ăpăturilor interprinse în
cetatea Ur o cantitate mare de bijuterii extrase din mormintele regale . Brățările, colierele,
colanele, diademele, figurinele de animale, cerceii, inelele și broșele au demonstrat că
sumerienii ajunseseră la apogeul cunoașterii ca noanelor prelucrării metalurgiei și a glipticii de
prelucrare a pietrelor prețioase încă din secolele IV -III î.H. Noutatea bijutierilor sumerieni a
constat în descoperirea și introducerea tehnicii filigranului (decorarea difuză prin aplicarea
unor firișoar e de metal prețios pe o suprafață metalică netedă sau rotundă, astfel încât să se
obțină variate desene), a granulației (decorarea unei suprafețe netede prin aranjarea de granule
miliimetrice după diferite desene), gliptica, intarsia (tehnica de fixare a p ietrelor preț ioase în
metalul nobil), cloissoné -ul și champlevé -ul. Nu cunoaștem denumirile tehnicilor folosite și a
uneltelor din atelierele lor de bijuterii, dar minunatele lor realizări vorbesc de la sine. Despre
maieștrii bijuteriilor putem afirma că aveau un simț estetic cultivat și un talent deosebit în a
percepe măiestria și perfecțiunea bijuteriilor. Bijuteriile egiptene s -au remarcat printr -o
unicitate fascinantă în lumea tezaurului A ntichității. ,,Vechilor egipteni le erau familiare cele
mai mult e dintre procedeele de prelucrare a materialului pentru bijuterii. Ei practicau cu
succes gravarea, sudarea la cald a metalului, repoussé -ul și incrustația. Erau obișnuite lucrările
lor în aur și argint cu încrustații de pietre semiprețioase ca japs, lapis lazuli, ametist, turcuoază
și de fildeș, email și sticlă divers colorată ”.906 Cele mai populare bijuterii se încadrau în sfera
diademelor, colierelor, pectoralelor dreptunghiulare, agrafelor, brățărilor și inelelor.
Egiptencele purtau brățări și pentru glezn e numai din motive profilactico -religioase. Bijutierii
foloseau diferite motive ornamentale: floarea de lotus, șoimul, șarpele, ochiul, gândacul,
scarabeul. Poporul egiptean nu folosea în decorarea bijuteriilor pietre prețioase ca diamantul,
rubinul și saf irul. Bijutierii erau fascinați de pietrele semiprețioase ca: agat, jasp, lapislazuli,
cristal de sâncă, carneol, granat, acvamarin, smarald, prasem, turcoază , coral, perle. Abia în
timpul R egatului de Mijloc, arta bijuteriilor atinge apogeul măiestriei te hnicii artistice. Se
pare că acele bijuterii uimesc publicul datorită talentului execuției, a fanteziei artistice, a
desenului și a compoziției. Aceștia s cizelau cu mare pricepere aurul și argintul. În aceeași
perioadă, colierele suferă transformări spect aculoase. Meșterii bijutieri r ealizează coliere din
șiraguri de perle multicolore (verzi, albastre și roșii) cu diferite form e (pendelac, lacrimă),
prevăzute cu sistem de prindere la capete. Cele mai impresionante bijuterii specifice perioadei
Regatului de Mijloc descoperite au aparținut familiilor regale. Printre acestea enumerăm:907

906 Ibidem , p.261.
907 Ibidem , p.267.

196
bijuteriile prințesei Khnumet (dinastia a XII -a, perioada lui Amenemhet II) ce conțin ca piese
brățări și coliere confecționate din aur cu pietre semiprețioase și încrustate cu hieroglife;
colierul și brățara reginei Neferuptah (dinastia a II -a, Amenemhet III) prelucrate din benzi
subțiri din aur de tip serekh, pectoralul și brățara de picior ale prințesei Mereret (fiica
faraonului Senusert III) bijuterii -amulete, au fost realiza te în tehnica repoussé și se distingg
printr -o remarcabilă combinație de culori. ,,Egiptul antic a constituit și mai constituie și astăzi
un nesecat izvor ale mărturii asupra trecutului îndepărtat al civilizației cu bijuteriile lui. Toate
marile colecții d e antichități ale lumii nu se poate să nu posede obiecte egiptene ”.908
Cunoașterea civilizației Egiptului ne este utilă,în mod special, pentru a înțelege istoria
universală care ne luminează asupra istoriei antice a continentului african, despre care nu am
ști nimic fără izvoarele egiptene dar ne permite să studiem și să datăm unele dintre revoluțiile
tehnice sau morale care au marcat viața umanității în Antichitate. De la descoperirea
metalelor, perfecționarea agriculturii, creșterea animalelor, tehnicile de construcție, țesătoria,
până la apariția perfecționărilor morale din religia păgână și introducerea creștinismului, toate
evenimentele mici sau mari care au jalonat evoluția Antichității orientale și clasice și -au lăsat
urma în Egipt.909 Putem afirma cu cer titudine că ,,Egiptul este – din punct de vedere istoric –
altarul Principiilor, Arca ideilor primordiale și a simbolurilor, un strămoș al monoteismului
iudaic și al politeismului grec ”.910 Indicele care a favorizat înflorirea meșteșugurilor a fost
agricultu ra.911 Regină a Egiptului într -o perioadă înfloritoare, Cleopatra este descrisă de către
Flavius Josephus ca fiind ,,seducătoare, lacomă de mari plăceri, lacomă de bogății, a dat
dovada unei ambiții lăudabile, dar și a unui dispreț sfidător. Toate averile pă mântului nu ar fi
fost de ajuns pentru a satisface această regină luxoasă și voluptoasă ”.912 Biblia, ca și alte
scrieri din A ntichitate, descrie țara Ofirului care a fost vizitată de către regele Solomon în anul
950 î.H., ocazie în care reușește să facă un s chimb de metale (10 tone de cupru pentru o tonă
de aur). Metalul dorit avea ca destinație ornamentarea templului.913 Aurul este metal ul prețios
menționat în poruncile date de Dumnezeu lui Moise. El dorește ca toate obiectele de cult să
fie confecționate din aur. Din acestea reiese modul relativ complicat de obținere a acelor
obiecte. Frumoasa artă a prelucrării a urului era în plină evoluție . Prin urmare, aurul avea ca

908 Ibidem , p.271.
909 Jean Vercoutte, Egiptul antic , traducerea de Gheorghe Țițeica, Editura Corint, București, 2002, pp.9 -10.
910 Edouard Schuré, Sanctuarele orientului , traducerea de Gabriel Avram, Editura Princeps, Iași, 1994, p.68.
911 Nicolae Branca, În lumea faraonilor , Editura Știinifică și Pedagogică, București, 1990, p.25.
912 Christian -Georges Schwentzel, Cleopatra , traducerea de C.Ionescu -Boeru, Editura Corint, București, 2004,
p.113.
913 Teofil Gridan, Pietre și metale prețioase , Editura Enciclopedică, București, 2003, p.287.

197
destinație veșnicia, idee adâncită în contopirea naturii cu simbolurile puterii dominate de
credința religioasă. Bronzul și cupru sunt citate în Vechiul Testament de 84 de ori, plumbul de
9 ori, fierul de 60 de ori, aurul de 207 de ori. Dovezile arheologice au arătat că prelucrarea
metalelor (metalurgia) s -a practicat începând cu mileniul IV î.H. De unde își procurau
oamenii aceste metale? Unele documente ale Antichității descriu existența unor mine
exploatate de către sclavi (Egipt). Minereurile aurifere se caracterizau printr -o mare varietate
de structuri și de texturi, ca o consecință a complex ității factorilor ce participă la formarea
minereului: factori genetici (sursa de mineralizare) și factori fizico -chimici (temperatură,
presiune, concentrație).914
ו נ קְּרֵָּּ֞ב א ת־קָּׁרְּב ֶׁ֣ן יְּהוָָּׁ֗ה אִיש֩ אֲש ֙ר מָּׁצֵָּׁ֤א כְּלִָֽי־זָּׁהָּׁב֙ א צְּעָּׁדֶָּׁׁ֣ה וְּצָּׁמִִ֔יד טב ִ֖ע ת עָּׁגִֶׁ֣יל וְּכּומִָּּׁ֑ז לְּכ פֵֶּ֥ר ע ל־נ פְּשֹתִֵּ֖ינּו
לִפְּנֵֶּ֥י יְּהוָָּֽׁה
(Vanakerev et korban adonai iș așer mața keli zahav ețeada vețamid tabaat aghil vekumaz lekaper al napeșotenu
lipne adonai )
Și noi aducem ca dar Domnului, fiecare ce a găsit ca podoabe de aur: lănțișoare, brățări, inele, cercei și
coliere, ca să fie iertate sufletele noastre înaintea Domnului . (Numeri 31,50)

Despre statistica etapizată a producției de aur de -a lungul istoriei umane, s -au constatat
următoarele: în Preistorie și în Antic hitate s -au produs 10.255 t (4.185 t în Africa, 3307 în
Europa, 2100 t în Asia. Principalii producători din antichitate au fost: Egipt (1710 t), Nubia
(1600 t), Spania (1850 t), India (990 t).915 Utilizarea aurului era diversificată. El putea fi
prelucrat ca aur pur (rafinat), în aliaje cu alte metale sau în compuși chimici cu diverse
elemente. Despre argint (Facerea 13,2;20,16;23,15; Ieșirea 21,32; Levitic 5,15;27,3; Numeri
18,16; Deuteronom 22,19; Iosua 7,21; Judecători 9,4; I Regi 9,8; II Regi 18,11; Neemi a 5,15;
Ieșirea3,22;20,23;22,17;26,19;30,16;31,4;35,24;38,27;Levitic22,11;Numeri3,50;7,13;10,2;22,
18; Deuteronom 8,13;14,26;17,14;21,24; Iosua 6,19;22,8; Judecăt 17,3; I Regi 2,36; Ezdra
2,69;3,7;8,25; Neemia 5,4;Iov 3,15; Isaia 2,7;40,19;52,3; Ieremia 6,3 0;10,4; Daniel 11,8;
Osea 13,2; Amos 8,6; Naum 2,9; Zaharia 11,12;13,9, Maleahi 3,3) știm că este un metal care
se folosește împreună cu aurul. În foarte multe zăcăminte aurifere, ceea ce numim aur, în
realitate este un aliaj natural dintre cele două metal e. Aurul s -a folosit în prelucrarea
podoabelor datorită consistenței sale mai ușor modelatoare prin ciocănire. Despre argint și
utilizarea lui în obținerea podoabelor și a vaselor de lux s -a menționat în scrieri precum:
Epopeea lui Ghilgameș , Vedele , vechi papirusuri egiptene , Biblia , scrierile mesopotamiene ,
grecești , feniciene și mai târziu, scrierile romane . Argintul era extras din pâmânt (Iov 28,1)
după care urma întreg procesu l de pregătire în vederea topirii (Psalmul 12,6; Ezechiel 22,22).

914 Ibidem , p.315.
915 Ibidem , p.296.

198
A fost folo sit ca schimb în natură (Facerea 37,28) având ca unitate de măsură siclul (Iov
28,15; Isaia 46,6). D in argint s -au confecionat podoabe p entru femei (Zaharia 6,11) și cele
mai diverse obiecte de uz personal (Facerea 24,53; Ieșirea 3,22) până la instrumente muzicale
(Numeri 10,2). Cea mai mare cantitate de argint pe care evreii au folosit -o în istoria lor ca
popor a fost pentru împodobirea templului lui Solomon concretizându -se în: veselă (Numeri
7,13), lighene (Ezdra 1,9), mese și sfeșnice (I Cronici 28,15).
וְּלָּׁק חְּתֶָּׁ֥ כ ָֽס ף־וְּזָּׁהִָּׁ֖ב וְּעָּׁשִֶׁ֣יתָּׁ עֲטָּׁרִֹּ֑ות וְּש מְּתָָּׁ֗ בְּרָֹ֛אש יְּהֹושֶֻ֥ע ב ן־יְּהֹוצָּׁדִָּׁ֖ק ה כֹהֵֶּ֥ן ה גָּׁדָֹֽול
(Velakaheta kesef vezahav veasita atarot vesameta beroș iehoșua ben iehoțadak hakohen hagadol )
Și să iei argint și aur, să faci di n el o coroană și să o pui pe capul lui Iosua, fiul lui Ioțadac, marele preot .
(Zaharia 6,11)

În scrierile Vechiului Testament acest metal este menționat după deluviu (potop). Nu
se știe cu exactitate motivul pentru care timp de 4000 de ani î.H. (perioada anterioară
potopului biblic), evreii nu au folosit acest metal. Cele mai vechi lucrări artistice din argint
datează din perioada descompunerii comunei primitive și a formării primelor state sclavagiste,
ele fiind descoperite în Mesopotamia, în Egipt sau i nsula Creta. Sumerienii, la începuturile
istoriei, au creat splendide lucrări artistice din acest metal, care și astăzi, după trecerea a peste
5 milenii, servesc drept e xemple grăitoare a măiestriei meștelug ului artistic. Trebuie
menționat faptul că acest metal a câștigat maximă valoare în Egipt, mileniul al II -lea î.H.,
după el situându -se aurul și arama. Argintul a fost folosit în perioada predinastică de către
unele populații ale Orientului (Sumer, Ur). În perioada antică, nu se știe cu exactitate
producția estimată a acestui metal. Conform descoperirilor arheologice, argintul s -a utilizat în
cantități însemnate în Mesopotamia, Elam, Egipt și China. În aceeași perioadă, perșii erau cei
care dețineau puterea argintului (peste 400 t) numai din impozitul pe teritoriile stăpânite.
Pentru ornamentarea metalelor scumpe se foloseau pietre prețioase ,,cu calități mai deosebite
pe care le furniza natura în mijlocul căreia trăiau. Această preocupare, realizată pe diverse căi,
avea la început un sens pur estetic pen tru ca în preistorie să fie legată mai ales de ritualuri și
mituri”.916 Descoperirile arheologice au scos la iveală mormintele regilor din Ur a căror
frumusețe, bogăție și pricepere artizanală întrecea cu mult imaginația omului. Toate pietrele
prețioase folo site își aveau originea pe lângă marginile lumii orientale. Pietrele și metalele
prețioase au reprezentat în istorie ideea de frumos căreia i s -a asociat destul de re pede ideea
de bogăție . Dacă prima a contribuit la dezvoltarea simțului estetic al omului, a doua s -a
dovedit a fi nefastă și generatoare a unui întreg cortegiu dezlănțuit de patimi și de

916 Ibidem , p.256.

199
nenorociri.917 Despre pietrele prețioase se pot adăuga următoarele: sunt minerale naturale,
colorate și strălucitoare care se folosesc în bijuterii ca piese de o rnament. Prețiozitatea acestor
pietre crește în funcție de puritate , mărime și prelucrare. Există o clasificare a acestora în
funcție de caracter isticile prețiozității: diamant, safir, rubin , smarald, beril, opal alb,
turmalină, granat, acvamarin, ametist, toopaz, agat, cuarț roz, cuarț fumuriu, malachit,
lapislazuli, jad. Aceste pietre pot avea origine magmatică sau supergenă. Smaraldul este
denumit marakata (sanscrită), pachec (hindusă) sau zamarrut (arabă). Această piatră prețioasă
apare pe lista pi etrelor comercializate cu 4000 de ani î.H. în Mesopotamia. Simbolismul
acestei pietre se rezumă la noroc, protecție împotriva vrăjilor și poate sugera imortalitatea și
credința. În concluzie, este o piatră aducă toare de bunăstare. Vrăjitorii A ntichitățiii atrib uiau
acestei pietre o semnificație ocultă. Ei asociau smaraldul cu frumusețea și dragostea. Culoarea
verde a smaraldului de -o inegalabilă frumusețe, i -a adus acestuia o faimă deosebită încă din
Antichitate. Cartea Exodului menționează smaraldul în dialogul lui Dumnezeu cu Moise. Este
vorba despre așa -numitele table de smarald gravate cu numele fiilor lui Israel.918
וְּלֶָּׁׁ֣ק חְּתִָּׁ֔ א ת־שְּתִֵּ֖י ַאבְּנֵּי־שִֹּ֑ה ם ּופִת חְּתֶָּׁׁ֣ עֲלֵּיה ִ֔ם שְּמִֹ֖ות בְּנֵֶּ֥י יִשְּרָּׁאֵָּֽל
(Velakaheta et șete avne șoham upitaheta alehem șemot bne ișrael )
Să iei apoi două pietre de smarald și să inscripionezi pe ele numele fiilor lui Israel . (Ieșirea 28,9)
Atât pietrele prețioase, cât și metalele au provocat interes omului care a dorit să le promoveze
în scopul progresului social al civili zației. În Sfânta Scriptură s -au amintite pietre prețioase919
ca: agat ( svebo – Ieșirea 28,19;39,12; Isaia 54,12; Iezechiel 27,16), ametist ( ahlama – Ieșirea
28,19; 39,12), berilul ( tarsis – Ieșirea 28,20; 39,12; Cântarea Cântărilor 5,14; Iezechiel 1,16),
coralul ( ramot – Iov 28,18; Iezechiel 27,16), cristalul ( gabis – Iov 28,16), diamantul ( yahalom
– Ieșirea 28,18; 39,11; Iezechiel 28,13), smaraldul ( nopek – Ieșirea 28,18; 39,11; Iezechiel
27,16), jaspul ( yasvepeh – Ieșirea 28,20; 39,13; Iezechiel 28,13), oni xul ( soham – Facerea
2,12; Ieșirea 25,7; 28,8,20;35,9,27), perla ( gabis – Iov 28,18; Pilde 3,15; 8,11; 20,15), rubinul
(peninim – Isaia 54,12; Iezechiel 27,16), safir ( sappir – Ieșirea 24,10;28,28;39, 11; Iov 28,6),
sardiul ( odem – Ieșirea 28,17; Iezechiel 28,13).
בְּעֵּ֙ד ן ג ן־אֱֹלהִִ֜ים הָּׁיִָ֗יתָּׁ כָּׁל־א ֙ב ן יְּקָּׁרֵָּׁ֤ה מְּסֻכָּׁת ָ֙ך֙ אֶֹׁ֣ד ם פִטְּדָָּּׁ֞ה וְּיָּׁהֲֹלָ֗ם ת רְּשִֶ֥יש שֹ֙ה ם֙ וְּיֶָּׁׁ֣שְּפִֵּ֔ה ס פִֶׁ֣יר נִֹ֔פ ְך
ּובָּׁרְּק ִ֖ת וְּזָּׁהִָּּׁ֑ב
(Beeden gan elohim haita kol eben iekara mesukatek odem piteda veiahalom tar eșiș șoham veiașef safir nofek
ubarekat vezahav )
În Eden, grădina lui Dumnezeu, erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: sardonic, topaz, diamant, crisolit,
onix, ia spis, safir, rubin, smarald și aur. (Ezechiel 28,13 )

917 Ibidem , p.7.
918 Ibidem , p.122.
919 Marian Niță, op.cit , pp.110 -130.

200
Încă din perioada predinastică, omul a atribuit pietrelor prețioase puteri magice și
tămăduitoare, și le -a considerat purtătoare de viață veșnică, de noroc sau blestem. ,,Încă de la
descoperirea lor, pietrele prețioase au contituit apanajul conducătorilor de state și a celor
bogați. Como rile faraonilor, ale împăraților chinezi sau a șohilor persani erau alcătuite în
principal din pietre prețioase ”.920 Despre regina Cleopatra aflăm că era posesoarea celui mai
boga t tezaur de smaralde din câte a existat vreodată. Ea și -a comandat nenumărate b ijuterii cu
pietre verzi, montate în aur, a pus gravorii să -i sculpteze chipul în smaralde, a cerut să fie
încrustate smaralde în mobilierul ei și în pereții palatelor sale. Purta diademă și brățări din aur
cu perle și smaralde, având lângă picioarele sale pisici împodobite la gât cu smaralde,
Cleopatra, atunci în vârstă de 21 de ani, trebuie să fi apărut asemenea unei zeități egiptene.921
Conform unui studiu realizat asupra varietății smaraldului, întreaga atenție s -a concentrat pe
cele 12 tipuri de smarald. Valoarea acestuia crește în funcție de claritatea culorii și a
densității, a transparenței și a strălucirii.922 În lumea pietrelor prețioase, diamantul este cel mai
scump și poate fi utilizat doar în decorarea bijuteriilor din aur.923 Despre iaspis, adăugăm c ă
este tot verde și transparent și se numără printre pietrele prețioase a căror valoare a rămas
constantă. Pliniu cel Bătrân descrie modalitatea prin care femeile se împodobeau cu bijuterii:
purtau aur pe brațe și pe toată întinderea degetelor, la gât, în urechi, în împletitura cozilor;
lanțuri de aur și se întind de -a lungul coapselor.924 Berilul este de aceeași natură cu smaraldul.
Cartea Exodului în prezintă pe Yahwe stand cu picioarele pe un safir (Ieșirea 24,10).
ו יִרְּאֵּ֕ו אִֵּ֖ת אֱֹלהֵֶּׁ֣י יִשְּרָּׁאִֵּּ֑ל וְּת ֶׁ֣ח ת ר גְּלָָּׁ֗יו כְּמ עֲשֵּה֙ לִבְּנ ֶׁ֣ת ה ס פִִ֔יר ּוכְּע ֶ֥צ ם ה שָּׁמ ִ֖יִם לָּׁטָֹֽה ר׃
(Vaireu et elohe ișrael vetahat raghelan kemaase libenat hasafir ukeețam hașamaim latohar )
Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel și sub picioarele Lui o piatră de safir ase menea cerului senin .
Cartea lui Iov descrie o serie de zăcăminte, pietre și metale prețioase: aur, argint, safir, fier și
aramă (Iov 28,5 -16). În Plângerile lui Ieremia, proorocul compară pe cei căzuți în înfrângerea
cetății Ierusalimului cu niște safire (Ieremia 4,7). Cântarea Cântărilor abundă în detalii
metaforice a portretului regelui Solomon, folosindu -se de calitățile unor pietre și metale
prețioase (4,14). Dar erau oare într -adevăr safirele (pietre albastre) descrise în Biblie, adulate
în Sumer, Egi pt și India? După părerea specialiștilor, numele de safir a fost deseori uzurpat în

920 Viorel Erhan/ Ovidiu Gabriel Ianoș, Metale și pietre prețioase , Editura Universității Alexandru Ioan Cuza ,
Iași, 1996, p.5.
921 Galia Maria Grunder, Strălucire și destin – o istorie fascinantă a pietrelor prețioase , Editura Tritonic,
București, 2001, p.155.
922 Plinius, Naturalis Historia – enciclopedia cunoștințelor din Antichitate , volumul VI – Mineralogie și istoria
artei , traducere de Ioana Costa și Tudor Dinu, Editura Polirom, Iași, 2001, p.228.
923 Ibidem , p.236.
924 Ibidem , p.35.

201
vechime de alte pietre albastre, de asemeni luminoase și pure, lipsite însă de calitățile
fundamentale ale safirelor: transparența și durabilitatea, apropiate de cele ale d iamantelor.925
Efectele comunităților de culegători erau limitate de resursele alimentare disponibile. Oricâte
asigurări le -ar fi dat vrăjitorii tribului, niciun efort uman n -ar fi putut face să crească aceste
resurse.926 Aurul brut și pietrele prețioase din d eșert – coralina, opalul și agata – precum și
pietrele mai rare, cum ar fi turcoaza și lapislazuli, erau căutate nu numai pentru frumusețea
lor, ci și pentru virtuțile lor magice. Din acest punct de vedere, bijuteriile nu erau un lux, ci
articole de primă necesitate. Cunoașterea metalurgiei pare că s -a răspândit în vechiul Orient
începând din anul 3500 î.e .n., dar metalele nu înlocuiesc decât foarte cu încetul industria
pietrei. Cursul superior al Nilului era prospectat de misiuni oficiale care aduceau aur și
substanțe aromate.927 Arama (Ieșirea 27;38; I Regi 7; Ieremia 52; I Cronici 18) prin încălzire,
devine le fel de maleabilă ca și argila olarului.
ו י ֙ע ש֙ חֲצ ֶׁ֣ר ה כֹהֲנִִ֔ים וְּהָּׁעֲזָּׁרִָּׁ֖ה ה גְּדֹולִָּּׁ֑ה ּודְּלָּׁתִֹ֧ות לָּׁעֲזָּׁרָָּׁ֛ה וְּד לְּתֹותֵּיה ִ֖ם צִפֶָּׁ֥ה נְּחָֹֽש ת
(Vaiaas hațar hakohanim vehaazara haghelolah udelatot laazara vedaletotehem țipa nehoșet )
Atunci a făcut curtea preoților și curtea cea mare și porțile curții și a acoperit porțile cu aramă . (II Cronici 4,9)
Aceasta avea calitatea de a se lichefi a și de a se modela după matrița în care era
vărsată. După răcire își păstra forma și putea deveni la fel de tare ca piatra și putea fi ascuțită
ca silexul.928 Metalul pur se găsea extrem de rar. În consecință, arama era un metal care se
obținea dintr -un amestec de oxid, carbonat, silicat și sulfură de aramă.929 În combinație cu
antimoniu, plumb, arsenic și cositor, arama capătă o maleabilitate crescută și oferea calitate
obiectelor solide.930 Familia patriarhală a fost o formă de civilizație a epocii bronzului:
,,patriarhul, fiii săi, nevestele lor, copiii lor, uneori chiar și sclavii lor, trăiesc în aceeași acasă.
Podoabele, veșmintele, uneltele, armele, turmele și sclavii sunt bunuri personale ”.931 Vechiul
Egipt a devenit bogat datorită unei duble activități: co nstruirea piramidelor și căutarea de
metale prețioase. Tot din același metal erau fabricate armele: mici pumnale triunghiulare,
vârfuri de săgeată de formă lanceolată cu tub de înmănușare și toporiști plate, aproape
dreptunghiulare. Dacă obiectele de cupru erau fabricate prin topire, cele din metale prețioase

925 Galia Maria Grunder, op.cit ., p.189.
926 Gordon Childe, Făurirea civilizației , traducerea de Florica -Eugenia Condurachi, Editura Științifică,
București, 1966, p.84.
927 Ibidem , p.198.
928 Gordon Childe, De la preistorie la istorie , traducerea de Florica -Eugenia Condurachi, Editura Științifică,
București, 1967, p.82.
929 Ibidem , p.83.
930 Ibidem , p.83.
931 Ibidem , p.91.

202
erau prelucrate de cele mai multe ori prin acțiune mecanică.932 Israelul a luat naștere în urma
unirii celor 12 triburi (în regiunea Canaanului, secolul a XII -lea î.H.) care nu aveau o istorie
anterioară comună. Dacă ne gândim la patriarhii menționați în cartea Facerii, vom descoperi
că nu puteau fi mai mult decât căpetenii ale amoriților seminomazi.933 În perioada monarhică,
Solomon a înfrumusețat capitala, Ierusalimul, cu un palat și cu edificii administr ative,
economia cunoscând un impuls remarcabil pe toată durata domniei. Comerțul cu mirodenii și
tămâie din Arabia este ilustrat în istoria reginei din Saba. Mineritul cunoaște un avânt
considerabil, în special din minele de cupru din Arabia, unde erau fol osiți sclavii canaaniți. Cu
sprijinul fenicienilor, se ridică cea mare fabrică metalurgică la Ezion -Geber. Încep să fie
importate materii prime valoroase: metale prețioase, lemn nobil, fildeș.934 O mare importanță
profilactică pentru poporul evreu o avea mă rgeanul care purtat la gât avea e fect împotriva
bolilor oculare.935 În cartea Facerii este menționat Tulbacain, urmaș al lui Cain, numit făuritor
al tuturor uneltelor. Numele acestuia a fost asociat cu apariția unui progres revoluționar,
metalurgia (Facerea 4,22; Ieșirea 2 5,3;26,11;27,2;30,18;31,4;38,2; Numeri 16,29; 21,9;
Deuteronom 8,9;28,23;33,25, Iosua 6,19;22,8;Judecători 16,21; I Regi 17,5; II Regi 8,8;22,35;
I Cronici 15,19;29,7; II Cronici 6,13; Iov 6,12;40,118; Psalmul 107,16; Isaia 45,2;48,4;60,17;
Ieremia 1,18;52,17; Ezechiel 22,20; Daniel 2,32;5,4;7,19; Zaharia 6,1).
וְּצִלֶָּׁׁ֣ה ג ם־הִָ֗וא יָָּֽׁלְּדָּׁה֙ א ת־תֶּׁ֣וב ל ק ִ֔יִן ֹלטֵֵּ֕ש כָּׁל־חֹרֵֶּ֥ש נְּחִֹ֖ש ת ּוב רְּז ִּ֑ל
(Vețila gam hi ialeda et tubal kain loteș kol toreș netoșet ubarezel )
Țila a născut și ea pe Tubal -Cain, făuritorul tuturor uneltelor de aramă și de fier . (Facerea 4,22)
Procesul de fabricare a obiectelor din metal a trecut de -a lungul preistoriei prin diverse
faze, dar nu se poate v orbi despre metalurgia propriu -zisă decât din momentul în care
mineralul brut este extras, fărâmițat, topit, purificat, turnat și fasonat. S -a ajuns chiar la
situația neobișnuită în care se fabricau din silex sau ceramică imitații ale unor piese din
metal,pumnale sau diferite recipiente. Matrițele din argilă și piatr ă permiteau obținerea unui
număr mare de obiecte identice într -un interval scurt de timp. Ulterior, cele mai bune piese de
armament aveau să fie decorate cu grijă, în unele cazuri chiar cu încrustații de metale care
astăzi sunt considerate prețioase. Obiec tele ornamentale erau fabricate de regulă din aur sau
argint, dar ocazional se utiliza cuprul, bronzul și, î ntr-o etapă ulterioară, fierul.936 Despre

932 Istoria universală – preistoria și antichitatea , volumul I, traducerea de Laura -Florina Drăghici/Dana Ducu,
Editura All, București, 2012, p.70.
933 Ibidem , p.126.
934 Ibidem , p.128.
935 Sal Segal, op.cit ., p.101.
936 Istoria universală – preistoria și antichitatea , p.56.

203
orașul Ur se știe că a influențat puternic politica anticului Sumer (2600 -2370 î.H. – prima
dinastie în Ur). Dovezile arheologice au scos la lumină informații prețioase despre Ur (piese
de mobilier, coifuri din aur sau argint, vase, instrumente muzicale. Podoabele de bronz sunt
mai puțin variate decât armele, dar numărul obiectelor produse este semnificativ: ace cu un
capăt în formă de spirală, circulare sau romboidale, sferice sau inelare, brățări scurte sau
masive, deschise sau închise, cu sau fără decorații, inele constând într -un simplu fier de metal
răsucit, fibule sau broșe din spirale de cupru.937 Literatura egipteană a fost exprimată într -o
manieră proprie. Cuvintele divine au fost fixate pe materiale de tot felul, de la papirus până la
cioburile de ceramică. Autorii egipteni erau puternic ancorați în ideea că universal cuvintelor
poate însufleți realitatea pe care o exprimă .938 În prezent, descoperirea un ei arii suficient de
extinse a scos la iveală existența unor figuri feminine a reprezentat subiectul unor dezbateri
interminabile .939 După epoca pietrei șlefuite, a urmat cea a metalelor care s -a dovedit a fi mu lt
mai bogată și fascinantă vizual. Trebuie să plecăm de la ideea că omul primitiv a prelucrat
fierul meteorit cu mult timp înainte de folosirea minereurilor feroase.940 Mileniul al VII -lea
î.H. este considerat în evoluția gândirii și muncii umane, perioada istorică a Neoliticului în
care a luat naștere ceramica ca rezultat al ingeniozității omului de a -și asigura confort în
bucătărie. Invenția care a marcat viața cotidiană a neoliticului a ajutat la stocarea și pregătirea
superioară a hranei, prin fierbere f recventă, păstrarea resurselor de apă, transportul unor
lichide alimentare, măsuri pentru cereale, cât și în anumite procesiuni religioase, ca vase sacre
și accesorii de cult pentru înfrumusețarea ambientului gospodăresc, din rațiuni estetice,
artistice, s pirituale. Imaginația gândirii neolitice și eneolitice pare să arate un progres al
omului care a reușit să decoreze ceramica cu elemente din viața și gândurile comunității. Prin
urmare, ceramica poate fi considerată ca fiind o a rtă de prelucrare a argilelo r obținute prin
uscare și ardere.941 Cultura Samarra (5500 -4900 î.H. ) a fost desemnată cultura cer amică cu
cel mai fin simț artistic dezvoltat. Elementele folosite au încărcătură spirituală completă.
Varietatea acestui tip de ceramică (nepictată, pictată, i ncizată și combinată) stârnește
admirația.942 Se distinge datorită unor figuri puternic stilizate: capre sălbatice, păsări, femei

937 Ibidem , p.83.
938 Claire Lalouette, Civilizația E giptului antic , volumul II, traducerea de C.Ionescu -Boeru, Editura Corint,
București, 2004, p.190.
939 Mircea Eliade, Istoria credințelor și ideilor religioase , traducerea de Cezar Baltag, Editura Științifică,
București, 1999, p.25.
940 Ibidem , p.44.
941 Vasile Chirica/Dumitru Boghian, Arheologia preistorică a lumii – neolitic și eneolitic, Editura Helios, Iași,
2003, pp.9 -10.
942 Ibidem , p.37.

204
despletite, în brâie care de acum înainte devin tradiționale.943 Primele podoabe nu au fost
confecționate din metale. Mai mult dec ât atât, simțul estetic al omului istoric s -a asociat cu
nevoia unor însemne de distincție socială, politică, militară și religioasă. S -au folosit ca
materie primă caninii unor animale de pradă pentru confecționarea unor bijuterii (brățări,
cercei și inele , coliere).944 Cele descoperite în cetatea Ur se disting datorită fineții cu care au
fost lucrate.945 Omului preistoric îi datorăm descoperirea metalelor native: cupru, aur, argint și
fier. Încadrându -le tot în categoria pietrelor datorită culorilor, el le -a folosit pentru a -și modela
unelte, ocazie cu care le -a observat gradul de maleabilitate.946 Pentru început, omul a folosit
piatra pentru a -și confecționa unelte și arme. Dacă le analizăm cu atenție, putem să obsevăm
gradul de perfecțiune a tehnicii folosite ș i destinația lor.947 Solomon este prezentat de textul
biblic ca un rege implicat în comerț, chiar și în cel maritim, lucru neobișnuit pentru un israelit
(I Regi 9,26 -27, 10, 1 -2; 5, 24 -25; 10, 26 -28).948 Cartea Facerii este furnizoarea unor obiceiuri
comune al e patriarhilor din mileniul al II -lea î.H. cu unele triburi nomade. Această supoziție
devine certitudine în momentul în care s -au descoperit textele de la Mari, Nuzi și Ebla,
referitoare la stilul de viață.949 În Vechiul Testament sunt menționate numele a c âteva surse
bogate în aur: Havila, Ofir, Șeba, Madian, Ufaz.950 Localitatea Ofirului e necunoscută, dar s –
au desccoperit la Tel -Aviv vase sparte pe care se găsește inscripția aur de Ofir pentru Beth –
Horen 30 șekeli.951 Primul metalurg al Bibliei a folosit ca pași în prelucrarea metalului:
topirea și turna rea în formă a metalului topit, deformarea plastică. Aurul, argintul și cuprul
apar menționate în Facerea, Levitic, Numeri, Deuteronom, Iosua, Judecători, I -IV Regi, I -II
Cronici, Ezdra, Neemia, Estera, Iov, P salmi, Proverbe, Cântarea Cântărilor.952 În realizarea
Tabernacolului s -au folosit metale menționate de 215 ori în 151 de versete. Dacă monitorizăm
parțial cartea Ieșirea, descoperim că citarea metalelor totalizează cam 12 capitole (120 de

943 Pierre Amiet, Antichitatea orientală , traducere de Daniela Zaharia, Editura Corint, București, 2002, p.45.
944 Vasile Chi rica/Dumitru Boghian, op.cit ., p.12.
945 Sabatino Moscatini, Vechi iimperii ale Orientului , traducerea de Adriana Lăzărescu, Editura Meridiane,
București, 1982, p.82.
946 Vasile Manilici/Ecaterina Manilici, Piatra și metalul în evoluția civilizației umane , volumul I Preistorie și
Antichitate , Editura Academiei Române, București, 2002, p.23.
947 Ibidem , p.26.
948 Luca Mazzinghi, Istoria Israelului de la origini până în perioada romană , traducere de Cristian Clopoțel,
Editura Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș, 2012, p. 54.
949 Ibidem, p.23.
950 Strul Moisa, Biblia și metalurgia , Editura Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș, 2011, p.85.
951 Ioan Bunaciu/Otniel Bunaciu, Arheologie biblică. Mărturia pietrelor , Editura Universității din București,
1998, p.35.
952 Strul Moisa, op.cit ., p.103.

205
versete) în care s e amintesc metalele de 168 de ori.953 În cartea Ieșirea (28,18) este amintită
perla, piatra tribului Zabulon, asociată cu iubirea, cunoașterea și înțelepciunea devine
simbolul iluminării și nașterii spirituale.954 În același scriere sacră este descris cu lux d e
amănunte pieptarul judecății: pe el se cos în țesătură 12 pietre, pe 4 rânduri: rândul 1 –
sardonix, topaz, smarald; rândul 2 – rubin, safir, diamant; rândul 3 – opal, agat, ametist;rândul
4 – hrisonită, onix, jaspis (Ieșirea 28, 17 -20). Toate aceste pie tre susțin împreună o încărcătură
spirituală ce pot conferi purtătorului: claritate mentală, stabilitate emoțională, echilibru
psihic, protecția sau amplificarea clarvederii.955 Vitele, aurul și argintul au însemnat la acea
vreme monede de schimb.956 În Facere a 15,13 -16, aghiograful dorește să amintească pentru
prima dată trocul (Avraam cumpără peștera Macpela pe un preț exorbitant – 400 sicli,
echivalentul a 4,6 kg de argint). Isaac și Iacob sunt hipnotizați de ideea îmbogățirii pentru a -i
face pe plac lui Yah we (Facerea 29,13 -14;30,43). Există 4 texte care aprobă ideea înavuțirii.
Mai întâi, prezicerea făcută cu mult timp înainte lui Av raam (Facerea 15, 13 -114); porunca ce
i s-a dat lui Moise în fața tufișului aprins (Ieșirea 3,22); porunca dată de Moise șefi lor de
triburi exact înain tea plecării (Ieșirea 11,1 -3); brutalul rezumat al situației (Ieșirea 12,35 -36).
Limbii ebraice biblice îi lipsește verbul a avea. Existența lui în propoziție este redată cu
ajutorul verbului a fi. Așadar, lucrul posedat nu se poat e distinge de posesor.957 Cartea
Neemia (7,67 -69) ne oferă o perspectivă a relației vechilor evrei cu lumea egipteană (prinții
hicsoși). Împrumuturile și negoțul se realizau cu foarte mare atenție. Evreii au creat bănci și
garanții (bijuterii, vite, robi, pr oduse agricole). Până în 1200 î.H. au trăit liniștiți și s -au
îmbogățit devenind o comunitate puternică și numeroasă. Ei au exercitat, fără pretenții, orice
meserie (negustori, zidari, tâmplari, preoți, astronomi, scribi).958 Autoinventarea, cultivarea de
sine, adevăratul scop al frumuseții intrinsece, trebuie descoperit prin înțelepciunea
interioară.959 Sfântul Clement Alexandrinul ne ofera viziunea creștinilor asupra folosirii
bijuteriilor (,,nu te lăsa vrăjit de strălucirea pietrelor de culori deosebite și d e felurimea

953 Viorica S.Constantinescu, Evreul stereotip – Schiță de istorie culturală , Editura Eminescu, București, 1996,
p.32.
954 Liviu Andronovici, Scurtă istorie a bijuteriilor românești începând cu Dacia precreștină , s.n., București,
2009, p.28 .
955 Ibidem , p.44.
956 Jacques Attali, Evreii, lumea și banii – istoria economică a poporrului evreu , traducerea de Vasile Savin,
Editura Univers, București, 2011, p.18.
957 Ibidem , p.28.
958 Ibidem , p.21.
959 Kat James, The truth about beauty , Atria books, New York, 2007, p.296 .

206
sticlelor, nu -i decât o faptă de oameni fără de minte care se lasă atrași ”).960 Dacă meșteșugarul
privește mereu către ceea ce este asemănător cu ceea ce face, folosindu -se de atare model, el
va realiza ideea și însușirea acelui lucru care va fi sfârșit astfel în întregime și în chip necesar
frumos.961 Operele marilor bijutieri au fost imitate și transmise mai departe. Egiptul A ntic a
lăsat moștenire o serie de cărți de înțelepciune despre viața omului pentru a -l ajuta să -și
consolideze credința rel igioasă.962 Greutatea cu care poporul evreu poate fi numit popor este
extrem de dificilă în a o înțelege. Faptul că a fost categorizată se datorează istoriei lui care
impresionează.963 Ca vestigii arheologice importante atât pentru posteritatea feminină , cât ș i
pentru noi cei de azi , avem din perioada Egiptului Antichității Târzii un lănțisor/colier de aur
descoperit în anul 2001 la Taporisis Magna, Egipt, cât și cinci monede de aur datate din
perioada împăratului bi zantin Heraklios. Observăm influ ențele interc ulturale și stilul propriu
sfecific fi ecărei civilizații.964 Alte descoperiri fac referire la existența unor ateliere de
prelucrare a aurului și metalelor prețioase fol osite în cult ( confecționarea veșmintelor cultice
ale Patria rhului Chiril al Ierusalimului descoperite în timpul lucrărilor de excavație din portul
Abuqir ).965 O altă descoperire în materie de arheologie biblică a fost făcută în preajma
ruinelor unei vechi mănăstiri Assiût, un tezaur de bijuterii cu proveninența cel mai pro babil
din Shȇkh Abȃda ( vechea Antinoë ) ce conține 32 piese ( brățări, pandative, lănțișoare și un
regalium cu piese vestimenta re). Cele mai multe dintre ele aveau o urmă de măiestrie
egipteană în confecționare .966

960 Sfântul Clement Alexandrinul, Scrieri (partea I), traducerea de pr.prof.T.Bodogae, Editura Institutului Biblic
și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB, p.297.
961 Mihai Gramatopol, Artă și arheologie dacică și romană , Editura Sport -Turism, București, 1982, p.15.
962 Gândirea egipteană antică , traducere din limba egipteană veche, studiu introductiv, notițe introductive și note
de Constantin Daniel, Editura Herald, București, 2008, p.22.
963 Emil Cioran, Evreii – un popor de solitari , traducerea de Irina Mavrodin, Editura Teșu, București, 2001, p.19.
964 G.Vӧrӧs, Taporisis Magna: A temple, fortress and monastery of Egypt, Taporisis Magna, Budapest, 2004,
pp.166 -177.
965 J.Drescher, Apa Mena: A selection of Coptic texts relating to St. Menas, Publicat ions de la Société
d’Archéologie Copte: Textes et documents, Cairo, 1946, pp.84, 154.
966 W.Dennison, A gold treasure of the late Roman period, Studies in East Christian and Roman Art 2, New
York, 1918, p.98.

207
V. Γυναίκα (ghinek ) și ἀνήρ (anir) în creștinism – egalitate rest abilită în scop soteriologic
V.1. Restaurarea valorii femeii întru Hristos

Egalitatea femeii cu bărbatul pe care a restabilit -o Hristos poate fi înțeleasă doar în
măsura în care îi facem loc lui Dumnezeu în viața noastră și ne străduim să împlinim voia Lu i
exprimată în Legea morală (I Corinteni 11, 11 -12). Această restabilire a fost treptat înțeleasă
și însușită de omenire. Este arhicunoscut că femeia a avut de înfruntat numeroase obstacole și
prejudecăți din cauza faptului că a fost considerată inferioar ă bărbatului peste care popoarale
încreștinate au trecut treptat iar poziția socială impusă de legea mozaică a fost înlocuită
(Facere 2,18; 3,16). Pe măsură ce creștinismul s -a răspândit și a fost înțeles în mod concret, în
aplicarea acestuia s -a observat că viziunea aupra femeii s -a schimbat complet. Un rol
important în apărarea femeii l -a avut Biserica, condamnând legile care o defavorizau. Biserica
a devenit primul aliat și protector al femeii, suficient de puternic încât să înlăture orice
impediment în păstrarea noii identități. Mântuitorul a redat femeii cinstea cuvenită prin faptul
că a primit să Se nască din femeie și prin atitudinea pe care a adoptat -o față de femei. Un alt
aliat de încredere al femeii îl reprezintă Spiritualitatea Ortodoxă care apăr ă demnitatea femeii,
ajutând -o să depășească obstacole și prejudecăți. Într -o lume dominată de dorința exprimării
de sine, femeia creștină este supusă unor presiuni constante. Rezolvarea acestor probleme se
realizează printr -un ajutor mutual, soția recunos când statutul soțului de cap al familiei .967 Deși
dorim să avem o imagine corectă a relației dintre soț și soție, în realitate lucrurile sunt diferite.
Cele mai multe dintre femei suferă din cauza lipsei de tact a soțului de a le încuraja în orice
circumstan ță.968 Dacă cartea Facerii (1) oferă întregii creații calificativul foarte bine,
Dumnezeu nu poate declara crearea lui Adam ca fiind bună până când nu o creează și pe
Eva.969 Astfel, în buna dezvoltare a unei relații de iubire trebuie să existe reciprocitate ș i
dăruire din ambele părți, iar unitatea de măsură acceptată este iubirea.970 În Efeseni 5, 21 -33,
Sfântul Apostol Pavel prezintă actele normative pentru o bună desfășurare a unei comuniuni
în Hristos prin împreunalucrare, însoțire și toate acestea prin tain a căsătoriei.971 Mai întâi sunt
prezentate obligațiile bărbatului (în 7 versete) și pe urmă cele ale femeii (doar două versete).
Ca model, în acest sens, poate fi Hristos care S -a dat pe Sine jertfă pentru Biserică (Marcu 10,
44-45). Revenind la statutul băr batului prin căsătorie, punctăm că pentru a fi cap femeii, mai

967 J.B. Hurley, Man and Woman in Biblical perspec tive, Inter -Varsity Press, 1981, p.151.
968 E. Achtemeier, The Committed Marriage , Westminister Press, Philadelphia, 1976, p.90.
969 D.J.Clines, A biblical doctrine of man , Christian Brethren Research Fellowship, nr.28, 1976, p.33.
970 Jean Yves Brachet, Căsător ie și familie , Editura Viață Creștină, Cluj -Napoca, 1997, p.12.
971 Ibidem , p.29.

208
întâi trebuie să devină slujitorul ei. Datoria acestuia este de a o iubi, fapt valabil și pentru
femeie. Căsătoria este indisolubilă (Matei 5, 31 -32), întemeiată de Hristos (I Timotei 4, 1 -5),
soții beneficiază de drepturi și îndeplinesc obligații (I Corinteni 7, 1 -16, 25 -40). Familia este
totalitatea celor uniți prin sânge sau alianță, totalitatea acelora ce se trag din același strămoș,
casă, neam.972 Printre motivele invocate de bărbat pentru a se căsători se numără: perpetuarea
numelui, srijinul moral, imaginea socială. Femeia alege să se căsătorească din dorința de a
avea copii, de a elimina stigmatul de necăsătorită și din necesitatea de a avea un suport
afectiv, material.973 Prin calitatea sa de ajutor, femeia este potrivită pentru bărbat, îl
completează. Soțul și soția devin un singur trup (Facerea 2,24). Împreună, ei alcătuiec un
întreg.974 Sfântul Apostol Pavel ,,folosește structura (cu difrențe de accent) în pasajul paralel
din Coloseni 3, 18 – 4,1. Ordinea este identică în ambele pasaje și este legată de ordinea
priorității în viață: relațiile dintre soț și soție, dintre părinți și copii și, în final, relațiile dintre
șef și angajați. Soțul, soția, copii și serviciul trebuie să se afle neapar at în această ordine;
inversarea priorității nu poate avea decât consecințe tragice”.975 Precizăm că bărbatul și
femeia sunt egali în fața lui Dumnezeu deși, Biserica consideră că această egalitate este
relativă din cauza complementarității celor două sexe .976 Chiar și istoria omului este plasată
în mediul casnic (Facerea 1,28) și pare să se sfârșească în același (Apocalipsa 18,23; 19,7 -9;
21, 2,9; 22,17).977 Fundamentul căsătoriei este modelul iubirii intratrinitare ca desăvârșire a
legăturii dintre Hristos și Biserică .978 ,,Omul, este, în viziunea Sfinților Părinți, un
microcosmos, la fel cum cuplul conjugal este o microbasileia, o ecclesia domestica. Prin
comuniunea bărbatului cu femeia, căsătoria copiază modelul Sfintei Treimi, iar acest lucru
este posibil și e ste real datorită unei înrăuriri a Persoanelor Sfintei Treimi în viața soților, dar
mai aales intervenției și prezenței lui Hristos”.979 Aflată în poziția de unitate fundamentală a
vieții pământești, familia este condusă de bărbat în calitate de cap al acest eia și trebuie tratat
cu demnitate și respect .980

972 Pavel Petroman, Sfânta noastră familie , Editura Eurobit, Timișoara, 1997, p.13.
973 Ibidem , p.10.
974 Jay E.Adams, Trăirea creștină în familie , traducere de Deianca Stoici, Editu ra Cartea Creștină, Oradea, 2009,
p.48.
975 Ibidem , p.26.
976Pr.Florin Stan, 7 cuvinte despre familie , Editura Renașterea, Cluj -Napoca, 2012, p.28.
977 Pr.dr. Vasile Gavrilă, Cununia – viață întru Împărăție , Fundația Tradiția Românească, București, 2004, p.11.
978 Ibidem , p.60.
979 Rodica Pop, op.cit ., p.322.
980 Ciprian Pricopi, op.cit , p.173.

209
V.2. Egalitatea femeii cu ἀνήρ (anir) în cadrul familial
În cadrul creației relația dintre bărbat și femeie trebuie înțeleasă în raport cu lucrurile
existente care alcătuiesc o anumită ordine morală, ordine creată de Dumnezeu (Efeseni 5,22 –
23; Galateni 3,27 -28, I Petru 3, 1 -7). Căsătoria (sacramentum nuptialis ) poate fi definită ca
prima naturalis humanae societatis capula vir et uxor est (prima legătură firească și
omenească de tovărășie este legătura dintr e bărbat și femeie).981 Mai presus de orice,
căsătoria este un act de contemplație. Este meditație divină, exercițiu de admirație.982 Printre
argumentele biblice care atestă egalitatea dintre sexe, enumerăm: Dumnezeu a creat pe bărbat
și femeie după chipul Său (Facerea 1,26 -27); toți oamenii sunt egali în fața lui Dumnezeu
(Facerea 1,27; Galateni 3,28; Faptele Apostolilor 10,34); sexele sunt complementare și
interdependente (Facerea 2,18; I Corintenni 11,11); căderea în păcat a transformat egalitatea
în dominaț ie masculină (Facerea 3,16). În Scriptură sunt amintite femei cu ocupații mai mult
sau mai puți n comune bărbaților: Debora a fost conducător militar, Estera -diplomat, Lidia –
comerciant, Tabita -croitoreasă. N u există limitări scripturale cu referire la rol ul bărbatului
sau femeii în societate; în primul secol creștin femeile erau considerate inferioare și nu aveau
drepturi legale.
În mod similar trebuie înțeles și locul femeii în familie și societate. Relația bărbat –
femeie trebuie să fie cu adevărat armonio asă. Se poate realiza doar în măsura în care fiecare
dintre ei își cunoaște și își îndeplinește foarte bine rolul pentru care a fost creat în sfera sa de
activitate, încadrat în ordinea lăsată de Dumnezeu din iubire față de oameni și lumea creată. În
caz contrar, omul produce un dezechilibru care instaurează dezordine în creație. Deși femeia a
fost supusă unor nedreptăți sociale, pe plan spiritual a învins nedreptatea, obținând egalitate în
treptele duhovnicești, precum bărbatul. Putem conchide cu ideea că femeia a avut un aport
deosebit la îmbunătățirea propriei condiții prin lupta pe care a dus -o cu sine. Definiția
complexă a familiei surprinde planul elaborat a unei instituții pozitiviste, ordonată,
reglementată biologic, sociologic și economic .983 Motivul pentru care oamenii au decis să se
căsătorească a fost din necesitatea supraviețuirii grupului. Scrierile Vechiului Testament
surprind cu naturalețe instinctul familial prin raportarea la semnificația religioasă
legislativă .984 Dacă ar fi să analizăm introsp ectiv genialitatea femeii, cu siguranță, nu ne vom

981 Fericitul Augustin, Despre folosul căsătoriei. Despre căsătorie și pofta păcătoasă , traducere de Anca
Mierosu, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2012, p.11.
982 Mike Mason, Taina căsătoriei , traducerea de Simona Fărcășan, Editura Logos, 1999, p.34.
983 Nikolai Berdiaev, op.cit ., p.196.
984 Ibidem , p.197.

210
referi la pregătirea intelectuală. Femeia este genială datorită capacității de a iubi și de a -și lega
întreaga ființă și toate speranțele de acest sentiment. Structura emoțională a bărbatului este
total opusă. Se remarcă un talent echilibrat al acestuia de a -și controla atitudinea față de iubire
care îl ajută să țină la distanță potrivită dependența de iubire cu care se confruntă sexul
opus.985 ,,Printre marii scriitori ai omenirii care i -au apreciat femeii m eritele și i -au apărat
rolul social care i se cuvine, s -a remarcat în antichitate moralistul Socrate care, deși
recunoaște deosebirile îndeletnicirilor rânduite bărbaților și femeilor de însăși firea lor, totuși
îl egalează pe bărbat cu femeia, că atunci, când ele vor deveni virtuoase în toate privințele, îi
vor întrece pe bărbați, ca puteri creatoare”.986 Startul instalării unei atmosfere prielnice
dezvoltării sociale a femeii a fost dat de către Cristina de Pisan (1363 -1431) cunoscută pentru
promovarea grup ului femeilor pașnice folosind ca tehnică arta scrisului. Acesta oferă tuturor
femeilor o imagine de ansamblu și sfaturi pertinente pentru cele care doreau să se manifeste
pozitiv în societate. Așadar, femeia trebuie ,,să -și însușească toate datoriile mora le, politice și
sociale trebuie să se înarmeze cu virtutea, cu pietatea și cu îndatorirea binefacerilor. De îndată
ce și-a însușit aceste calități, femeia are dreptul să -și dirijeze și familia și societatea din care
face parte”.987 Astăzi, căsătoria are valo area unei convenții bazate pe un act juridic în temeiul
exclusiv al voinței viitorilor soți, chiar dacă statutul căsătoriei este impus imperativ de lege.988
Originea familiei este divină (Luca 15,18; I Corinteni 7,2; 7,5;7,7; Matei 19,9) și creștinismul
îi oferă atenție deosebită .989 Conform capitolelor 1 -2 din cartea Facerii, familia ,,nu este o
invenție umană, familia nu este ceva conjuctural adică ceva ce a apărut la un moment dat în
istoria umanității și poate să dispară. Familia este un dar al lui Dumnezeu și o creație a lui
Dumnezeu”.990 Referatul creației nu o prezintă pe femeie în postura de subordonată a
bărbatului chiar dacă există o întâietate a acestuia în ordinea creării. Nu scrie nicăieri că
Adam are ceva în plus față de femeie, că Adam ar fi superio r femeii. Din contră, Dumnezeu a
creat -o pe femeie nu ca să -i fie inferioară, ci ca să -i fie complementară.991 ,,Căsătoria creștină
reprezintă, în esența ei, întâlnirea a două persoane ce se iubesc, o iubire omenească care poate
fi transformată, prin harul S fântului Duh, într -o legătură veșnică care nu poate fi strâmtorată

985 Ibidem , p.206.
986Vartolomesu Stănescu, Familia în biserică, familie și societate , Editura Sfântul An tim Ivireanul a
Arhiepiscopiei Râmnicului, Râmnici -Vâlcea, 2011, p.43.
987 Ibidem , pp.114 -115.
988 Eugeniu Safta -Romano, Arhetipuri juridice în Biblie , Editura Polirom, Iași, 1997 , p.140.
989 Ibidem , p.143.
990 Pr.Florin Stan, op.cit ., p.27.
991 Ibidem , p.20.

211
nici măcar de către moarte”.992 Creștinismul a limitat foarte strict căsătoriile între cosângeni
(la Sinodul IV Ecumenic, canonul 54). ,,În timp ce protejarea alegerii libere în ceea ce
privește decizia de căsătorie este, desigur, justificată, alte prescripții ale vechilor canoane și
ale împăraților creștini par a fi deterrminate doar de așteptările sociale, legale sau psihologice
ale trecutului”.993 Divorțul, abordat ortodox, este exclus pornin d de la o serie de premise:
căsătoria este o Taină (binecuvântarea preotului se revarsă asupra celor doi parteneri);
caracterul de Taină conferă celor 2 soți imaginea darului primit prin harul lui Dumnezeu.
Pentru popoarele din Antichitate căsătoria avea însemnătatea unei realități pur terestre.
Pentru creștini, această realitate înseamnă un legământ, Taina Nunții devenind o poartă spre
desăvârșire în împărăția lui Dumnezeu .994 Bărbatul și femeia sunt un singur trup în iubire,
sunt o unitate. Acest lucru est e afirmat atât în Vechiul Testament (Facerea 2,24 -25), cât și în
Noul Testament (Efeseni 5,31; I Corinteni 6,16).995 În Epistola către Efeseni, Sfântul Apostol
Pavel transmite femeii mesajul de a fi supusă bărbatului. În realitate, textul original nu conține
cuvântul fiți supuse ci bărbaților voștri ca Domnului . Logica textului a condus porunca
referitoare la supunere din versetul 21 în versetul 22.996 Aici, deci, este învă țătura de bază,
fundamentală, bărbatul trebuie să fie capul nevestei și el trebuie să fie capul familiei.
Dumnezeu l -a făcut în felul acesta înzestrându -l cu facultăți și puteri și înclinații care să -l facă
în stare să împlinească acest lucru; și a făcut femeia în așa fel încât să fie complementul
familiei.997 Juridic, căsătoria și familia se în temeiază pe consimțământul liber al celor doi soți
de a trăi împreună, iar religios legământul capătă un caracter sfânt, binecuvântat fiin d de
Dumnezeu prin rugăciunile Bisericii din cadrul Sfintei Taine a Cununiei.998 Funcțiile
familiei:999
1. Funcția biologică de reproducere;
2. Funcția economică care asigură traiul decent al familiei;
3. Funcția psiho -afectivă – climatul familial pozitiv, prin posibilitatea recreerii și
reconfortului;
4. Funcția seducțională – contribuie la realizarea obiectivelor activităților educativ e;

992 John Meyendorff, Căsătoria – perspectiva ortodoxă , traducerea de Cezar Login, ediția a II -a, Editura
Renașterea, Cluj -Napoca, 2012, p.61.
993 Ibidem , p.62.
994 Pr.dr.Vasile Gavrilă, op.cit ., p.43.
995 Rodica Pop, op.cit ., p.320.
996 Ciprian Pricopi, op.cit ., p.11.
997 Ibidem , p.32.
998 Vasile Simion, Viața morală a soților în cadrul unirii conjugale creștine , Editura Stef, Iași, 2010, p.12.
999 Ibidem , p.21.

212
Căsătoria presupune a trăi în slavă. Înseamnă să te simți alături de revelația întrupată, cu
dezvăluire zilnică a misterului iubirii în așa fel încât curiozitatea noastră sfioasă, dar intensă,
să fie în permanență satisfăcută, fără a ajunge însă la satu rație.1000
V.3. Γυναίκα (ghinek ) – sacerdot cu dublu rol (soție și mamă)
Femeia are o valoare inestimabilă în calitate de soție și primul lucru pe care trebuie să –
l aibă în vedere un bărbat care dorește să se căsătorească este alegerea partenerei de viață. În
alegerea persoanei potrivite trebuie să primeze calitățile spirituale (duhovnicești) deoarece
scopul soților este împreuna -lucrare pentru mântuire: ,,de vrei să -ți iei soție, mai înainte de
orice, vezi de este iubitoare de Dumnezeu, dacă -și atrage bunăvoi nța de sus. Dacă sunt
acestea, vin și celelalte; iar lipsind acestea, oricâte averi ar avea, nimic nu folosește” .1001
Așadar, o soție bună este considerată un dar al lui Dumnezeu, o răsplată pentru cel care se
înfrânează prin post și rugăciune. Femeia reprezi ntă o taină indefinită prin care se adapă și se
întregește bărbatul care omul întreg și numai în unire cu ea se realizează ca bărbat.1002
Maternitatea este calitatea naturală înrădăcinată în ființa femeii.1003 Sfântul Teodoret al
Cirului surprinde în acordul fe meilor de a naște ,,voia lui Dumnezeu de a face ca descendența
lor, care va culmina în Hristos, să fie dată prin har, iar nu prin fire”.1004 Totuși, din cărțile a
căror conținut este duhovnicesc, fecunditatea poate fi înțeleasă și ca o exaltare a unei fertili tăți
spirituale.1005 Sfântul Ioan Gură de Aur empatizează cu suferința femeilor provocată de
infertilitate considerând că această problemă nu reprezintă o formă de pedeapsă ca urmare a
vreunui păcat. Sfântului Părinte demonstrează că cele mai multe dintre exe mplele feminine
amintite în Vechiul Testament considerate a fi drepte înaintea Domnului sufereau de această
boală. Creștinismul ,, se manifestă împotriva metodelor anticoncepționale incompatibile cu
credința creștină, precum invocarea divinităților altor r eligii sau a demonilor, consultarea
vrăjitoarelor, folosirea formulelor și a licorilor magice sau purtarea de amulete ”.1006 În calitate
de creștini a i secolului XXI suntem întru totul de acord că toți bărbații și toate femeile sunt
creați egali în ochii lui D umnezeu.1007

1000 Mike Mason, op.cit ., p.35.
1001 Magistrand Pr. Marin Braniște, Concepția Sfântului Ioan Gură de Aur despre familie, în Studii Teologice , nr.
1-2, 1957 (VIII), p.103.
1002 Ibidem , p.263.
1003 Pr. Magistrand Dumitru Soare, op.cit., p.110.
1004 Jean-Claude Larchet, Etica procreației în învățătura Sfinților Părinți , Editura Sofia, București, 2003, p.27.
1005 Ibidem , p.29.
1006 Ibidem , p.76 .
1007 Joyce Baldwin, Rolurile femeii , traducerea de Adrian Serecut și Claudia Guiu, Editura Cartea Creștină,
Oradea, 2004, p.13.

213
În cadrul familial relația este asimetrică: femeia trebuie să fie supusă (Efeseni 5,22) și
bărbatul trebuie să o iubească (Efeseni 5,25), soțul este capul soției (I Corinteni 11,3), soția
ideală fiind descrisă în Pilde 31.1008 Soția este un ajutor f izic, emoțional, mental și spiritual
pentru soțul ei.1009 Supunerea a dat dureri de cap femeii pe tot parcursul istoriei. Este greșit să
considerăm că e problema secolului nostru. Toate îndemnurile de supunere adresate femeii
încă din primul secol creștin dem onstrează o necesitate acută de a soluționa rebeliunea sexului
feminin . Ce presupune această supunere? Cu siguranță ar trebui să iasă din discuție
echivalarea practică a termenului cu anularea personalității, a caracterului sau a puterii de
vorbire și a ac țiunii.1010 Scrierile Noului Testament sunt ferme în privința egalității dintre
sexe.1011 Datoria morală a acesteia este aceea de a cultiva gânduri curate și pline de sfințenie
pe care să le transmită copiilor. Cu alte cuvinte sănătatea copilului, fizică și psih ică, depinde
cel mai mult de comportamentul mamei în cele nouă luni de sarcină. De asemenea, educația
moral -religioasă a copilului începe tot din această perioadă.1012
Valoarea mamei a fost întotdeauna apreciată și pusă în evidență în credința creștină.
Calitatea de taină a căsătoriei se află în antiteză cu realitatea practică și empirică a umanității
văzute.1013 Este greșit să credem că prezența unui copil în familie înseamnă justificarea iubirii.
Nu e nevoie de o asemenea justificare deoarece se naște din pr eaplinul ei .1014
,,Cât privește practicile anticoncepționale, Biserica Ortodoxă, în general, se mulțumește să
amintească sensul iubirii, normala ei fecunditate, dar lasă alegerea metodelor la latitudinea
cunoștinței și acordului bărbatului și a femeii, ajuta ți, dacă doresc, de duhovnicul lor (și,
bineînțeles, de medicul lor)”.1015 Inițial, căsătoria a fost serios afectată ca urmare a păcatului
strămoșesc. Pe urmă, omul i -a adăugat și alte agresiuni (egoismul descătușat și dezvoltat prin
păcat și aplecarea irațio naală spre satisfacerea nevoilor instinctuale).1016 Maternitatea poate fi
definită ca esență a feminității. Această calitate presupune sacrificiu, suferință și
dăruire .1017,,Potrivit acestei condiții a nașterii și morții pe care am cunoscut -o și în care am

1008 Ibidem , pp.17 -20.
1009 Ibidem , p.28.
1010 Ibidem , p.33.
1011 Ibidem , p.49.
1012 Cf. Pr. Gheorghe Popa, Introducere în Teologia Morală. Pri ncipii și concepte generale, Editura Trinitas,
Iași, 2009, p. 63.
1013 Pr.dr.Vasile Gavrilă, op.cit ., p.332.
1014 Olivier Clément, Trupul morții și al slavei , traducerea de Eugenia Vlad, Editura Christiana, București, 1996,
p.80.
1015 Ibidem , p.87.
1016 Rodica Pop, Sensul căsătoriei la Platon și la Sfinții Părinți – de la soma la împărtășirea prin trup , Editura
Doxologia, Iași, 2012, p.295.
1017 Elisabeth Elliot, op.cit ., p.56.

214
fost creați, spunem acum că este folositoare căsătoria dintre bărbat și femeie , a cărui legătură
ne-a înfățișa t-o Sfânta Scriputură”.1018 Nașterea de prunci este scopul fiecărei căsătorii.1019
Cauzele sterilității1020 sunt diverse, ca și tipurile de sterilitate: conseci nță a viciilor, neîngrijire
corespunzătoare,impotența unuia dintre parteneri, sterilitatea rezultată în urma unei operații
chirurgicale pentru a salva viața cuiva, sterilitatea voluntară căutată și realizată artificial.
Legămintele conjugale reprezintă tip ul cel mai răspândit de jurămintele religioase din întreaga
istorie.1021 Crestinismul primar a tratat femeia în limitele impuse de familie, societate și
politica vremeii. Practic, femeia creștină a fost educată să fie mamă și gospodină desăvârșită.
Epistola c ătre Efeseni surprinde trei culturi proeminente (romană, grecească și iudaică) cu
diferențe notabile de mentalitate dar având un numitor comun: percepția femeii ca și creatură
fără scop precis.1022
Grecia Antică a vizualizat familia ca unitate de bază a fam iliei. Filosofii vremii și -au
lăsat amprenta asupra imaginii de coabitare a soților în cadrul familial, mizând pe faptul că
doar bărbatul are calități de lider (Aristotel).1023 Convingerea că femeile erau inferioare
bărbaților a rămas puternic înrădăcinată în mintea bărbaților și a femeilor din comunitatea
grecească.1024 În cultura Greciei, femeia ideală era cea care îngrijea familia, supusă soțului.1025
Femeile din Roma antică aveau aceeași valoare ca și femeile din alte culturi. Deși influența
greacă a învăluit cu ltura Romei și implicit a eliminat drepturile femeilor, totuși posibilitatea
educației și activitățile sociale au fost un plus important.1026 În consecință, femeile s -au
bucurat de libertatea de circulație și socializare. Căsătoria la romani nu a fost de ordi n
sacramental ci un aranjament făcut de părinți, făr ă consimțământul femeii. Dacă unul dintre
soți dorea să divorțeze, nu întâmpina niciun impediment legal sau moral.1027 În viața
religioasă a cuplului roman soția trebuia să -și abandoneze dumnezeii casei tată lui ei și să
adopte zeii soțului.1028 Sfântul Apostol Pavel a cerut femeilor creștine să se supună soților și

1018 Fericitul Augustin, Despre folosul căsătoriei. Despre căsătorie și pofta păcătoasă , p.27.
1019 Ibidem , p.54.
1020 Vasile Simion, op.cit ., p.105.
1021 Mike Mason, op.cit ., p.107.
1022 Nina Lovše, Roles of Husbands and Wives in the Christian Marriage Relationship (Ephesians 5) , în KAIROS
– Evangelical Journal of Theology , Vol. III, nr. 2, 2009, p. 115.
1023 John T . Bristow, What Paul Really Said About Women , Harper Collins Publishers, San Francisco, 1991, p.6.
1024 Ibidem , pp.3 -9.
1025 Craig S Keener, Paul, Women and Wives: Marriage and Women’s Ministry in the Letters of Paul ,
Massachusetts: Hendrickson Publishers, 1992, pp.164 -166.
1026 Albert A . Bell, Exploring the New Testament World , Thomas Nelson Publishing, Nashville, 1998, p.3.
1027 Nina Lovše , op.cit , p.116.
1028 Albert A. Bell, op.cit ., p.3.

215
să le permită să conducă familia.1029 Aparenta inferioritate a femeilor este spulberată de textul
biblic care precizează că sunt egale cu bărbații. Fami lia a fost un fir unificator în istoria
biblică. Atunci când a fost amenințată sau contestată, unitatea familiei a luptat pentru
supraviețuire. Dumnezeu a folosit familii pentru a transmite mesajul său pentru fiecare nouă
generație.1030 Termenul legământ este unul dintre cei mai semnificativi termeni din Sfânta
Scriputură. Sensul său se referă la o legătură între parteneri care implică promisiuni
reciproce.1031 Actul matrimonial este o realitate socială, o modalitate credibilă prin care
oamenii își construiesc re lații. Acesta a conținut responsabilități legale și non -legale în natura
contractului.1032
Există c inci puncte de vedere istorice avizate despre căsătorie, divorț și
recăsătorie1033: patristic – scrierile părinților bisericii din primele cinci secole creștine susțin o
idee în unanimitate: după divorț nu este permisă recăsătoria; erasmic – contemporan cu Martin
Luter, teologul Erasmus Desiderius și -a asumat o altă viziune despre recăsătorire în sânul
biseriicii protestante. Acesta este de părere că textul bibli c (Matei 19,9) care permite divorțul
în cazul adulterului ar trebui să acorde o șansă de a se recăsători partenerului nevinovat;
augustinian – punct de vedere promovat de Fericitul Augustin cu privire la răspunsul oferit de
Hristos fariseilor cu privire la preacurvie; logodna – în caz de adulter (clauza de excepție)
logodna poate fi ruptă. Ambii parteneri se pot căsători; consagvinitatea – divorțul este permis
dacă se probează că sunt rude apropiate. Din punct de vedere biblic, căsătoria are caracterul
unei revelații istorice fundamentat de actul creației.1034 Procreația este considerată tot ca parte
integrantă a planului divin în atmosfera matrimonială (Facerea 1,28;9,1;35,11).1035 Relația
dintre soț și soție trebuie să fie intensă pe plan spiritual, o relație tr iunghiulară împreună cu
Hrisos (Efeseni 5, 21 -33). Dincolo de bariera legală, căsătoria este un legământ între bărbat și
femeie ca simbol al legământului dintre Dumnezeu și poporul Său. Abordarea literar -istorică a
materialului biblic a descris familia cre ștină ca familie patriarhală adoptată în rândul

1029 Tenney and White Packe r, Nelson’s Illustrated Manners and Customs of the Bible , Thomas Nelson
Publishers, Nashville, 1997, p.13.
1030 Ibidem , p.142.
1031 Michele Brewer Brooks, The biblical view of marriage: covenant relationship , în Regent University Law
Review , vol.12, 1999 -2000, p.128.
1032 Ibidem , p.134.
1033 Ibidem , pp.140 -143.
1034 A.J.Kösten berger, God, marriage and family: Rebuilding the Biblical foundation , IL: Crossway, Wheaton,
2004, p.31.
1035 Ibidem , p.98.

216
cercurilor creștine conservatoare.1036 Familia trebuie privită în etica creștină ca o instituție
autogenă, o sferă de autoritate care funcționează în limitele legilor autorității civile.1037 Sfânta
Taină a Cununiei unește pe bărbat și femeie prin harul Duhului Sfânt (Matei 19,5 -6). Hristos a
binecuvântat legătura spirituală a căsătoriei prin prezența Sa la nunta din Cana Galileii (Ioan
2).1038 În primele secole creștine nu a existat o slujbă complexă a căsătoriei în bi serică. Cei
care se căsătoreau se bucurau de un ritual minimalist. Binecuvântarea primită de la Dumnezeu
în cadrul eclesiastic (recunoașterea oficială a legăturii dintre parteneri) a însemnat asumarea
unui statut creștin ca imagine a iubirii divine.1039 Procreația rămâne un mister în starea sa
naturală.1040 Intimitatea dintre soți este considerată un moment de recreere a unității
omului.1041 Biserica Ortodoxă nu permite căsătoria dintre un creștin și un non -creștin din 3
motive. Primul dintre motive se referă la imp osibilitatea primirii binecuvântării sacramentale
în cazul persoanei nebotezate. Al doilea motiv este de natură juridică bazată pe dreptul civil și
eclesiastic bizantin. Lipsa unei religii comune a soților conduce spre anularea oficială
sacramentală a căsă toriei. Al treilea motiv invocă scopul căsătoriei. Este mai mult decât
necesar ca partenerii să împărtășească același obiectiv.1042 Căsătoria este o stare de existență
cu intenție divină. Lipsa unei credințe creștine comune ridică de asemenea problema dacă
aceste uniuni pot simboliza relația dintre Hristos și Biserică (Efeseni 5, 21 -32).1043 Căsătoria
este o expresie a economiei divine.1044 Compromisurile fac parte din viața de familie.
Deciziile vor transforma viața de familie într -un proces continuu de a îndeplin i dorințele
individuale pentru binele căsătoriei.1045 Dacă cuplul căsătorit atinge măsura dragostei,
partenerii vor înțelege că aparțin unul altuia (I Corinteni 7,4). În căsătorie trebuie să existe un
schimb reciproc de bogăție spirituală.1046 Iubirea dintre par teneri se transform ă în piatra de

1036 J.M. Vorster, Christian ethical perspectives on marriage and family life in modern Western culture , în HTS
64(1) , 2008, p.470 .
1037 Ibidem , p.473.
1038 Prof. Angelo Nicolaides, Marriage as an Orthodox Spiritual Sacrament or Mystery and “Revisionist” and
“New -Age” Theology , în Journal of Theology , Vol. 96, 2015 , p.2.
1039 Ibidem , p.6.
1040 D.J. Constantelos, Marriage, Sexuality & Celibacy , Light and Life, Minneapolis , 1975, p.19.
1041 Ibidem , p.23.
1042 Patrick Viscuso/ Kristopher L. Willumsen, Mariage between Christians and non -christians: orthodox and
roman catholic perspectives , în Journal of Ecumenical Studies , 31:3 -4, 1994, pp.270 -271.
1043 Ibidem , p.272.
1044 John McFadden/David McCarthy, Preparing For Christian Marriage , Wipf and Stock Publishers, Chicago,
2002, p.5.
1045 Ibidem , p.13.
1046 Hieromonk Gregorios, The Mystery of Marriage – A Fellowship of Love , Newrome Press, Columbia,
Missouri, 2013, p.10.

217
temelie a căsniciei. Împărtășirea sentimentelor presupune eradicarea egoismului.1047 Cei mai
mulți dintre tineri nu doresc să -și îmbogățească cuno ștințele teologice. Ei consideră faptul că
multe dintre adevărurile biblice sun t legate cultural și nu se aplică societății de astăzi.1048
Aceștia sunt lipiți de romantismul cuviincios și au nevoie de o formare deliberată pentru a
practica curtarea tinerelor.1049 Căsătoria este o matrice de relații umane înrădăcinate în
posibilitățile de c omplementaritate. Aceste legături de fidelitate pot servi unui scop public
esențial, motiv pentru care statul este obligat să recunoască și să încurajeze căsătoria.1050
Aceasta a servit și continuă să servească unor scopuri publice importante: asigurarea
condițiilor optime de trai pentru creșterea și educarea copiilor, oferă ordine și stabilitate în
relația de cuplu, civilizează oamenii (copiii și adulții tind să se evolueze).1051

V.4. Egală, dar diferită – verdict asumat de societatea creștină

Biserica Ortodo xă a acordat femeii cinstea cuvenită față de societatea laică construită
de tip patriarhat ce îi limita activitatea doar în sfera casnică. În societatea modernă, biserica
sprijină activitățile femeii în afara familiei și le consideră benefice atât pentru f amilie, cât și
pentru societate. Biserica apreciază și încurajează implicarea femeii în diferite domenii de
activitate ceea ce demonstrează că aceasta poate fi de un real folos pentru societate. În Noul
Testament avem ca modele pentru femeile creștine pe Lidia „vânzătoare de porfiră” (Fapte
16, 14) și Priscila care fabrica și vindea corturi (Fapte 18, 3).
De-a lungul timpului femeii i s -a permis și pregătirea intelectuală care a propulsat -o și mai
mult în societate. În privința faptului că femeia poate fi atât un bun profesionist și o
soție/mamă model există păreri care contradictorii. Cei mai mulți dintre creștini susțin că
femeia ar trebui să se concentreze doar asupra familiei pentru a asigura o atmosferă „de
confort sufletesc”1052, prielnică pentru asigur area unei sănătăți morale a membrilor ei, sănătate
ce-și pune amprenta în spațiul social. În concluzie, femeia care se ocupă de bunul mers al
familiei își exercită și datoria față de societate. Prin urmare, nu se poate vorbi de societate fără
familie, și n ici invers, deoarece „în sânul familiei, se identifică, la modul general, valorile

1047 Ibidem , p.8.
1048 John W. Thompson, Pathway To Christian Marriage , Chapel Library: Pensacola, Florida, 2007, p.7.
1049 Ibidem , p.24.
1050 Marriage and the Public Good: Ten Principles , The Witherspoon Institute, Princeton, New Jersey, 2008, p.5.
1051 Ibidem , p.9.
1052 Pr.Prof.Dr.Ioan C.Teșu, Familia contemporană, între ideal și criză , Editura Doxologia, Iași, 2011, p.282.

218
umane, progres sau declin ”.1053 Femeia pare să fie capabilă să îndeplinească prima și cea mai
importantă dintre funcțiile sociale. Valoarea și calitatea societății depind de b una organizare a
moralității familiei. În ciuda inversării valorilor, tineretul societății moderne, măcinat de
egoism și materialism, dorește fericire, armonie și înțelegere în căminul conjugal .1054 Această
dorință se îndeplinește doar dacă există o bogată, r eală și intensă cunoaștere reciprocă .1055
Unitatea familiei înseamnă armonie și împlinire, să ai mereu în vedere și părerea partenerului
dee viață. În cele mai multe cazuri, indifeerent de educație, bărbații au tendința de a -și
transforma soțiile în slugi car e nu se abat de la regulile stricte în bucătărie .1056 Din punct de
vedere social, familia este grupul cel mai important și cel mai răspândit dintre toate grupurile
sociale care influențează și modelează persoana umană.1057 Din punct de vedere teologic,
familia e ste un modul de manifestare a vocației umane, spre iubirea creației și a
Creatorului.1058 Conform studiilor de specialitate s -a demonstrat faptul că există un tipar
anume referitor la necesitatea,implicațiile și beneficiile unei căsătorii. Astfel, cu prepoder ență
în mediul rural în trecut, iar astăzi tot mai des întâlnită și în cel urban, căsătoria religioasă
ocupă un spațiu tot mai însemnat, întărit și de legile civile prin intermediul certificatului de
căsătorie.1059 Totodată, astăzi, un nou aspect al familiei și al căsătoriei adaptat mediului social
de acum, a făcut posibilă apariția psihologiei familiei, a consilierului marital în vederea unei
mai bune înțelegeri a rolului individului în mijlocul familiei, raportat la conexiunile
interpersonale, în societate.1060 Sondajele de opinie efectuate în cadrul comunităților creștine
au arătat, încă o dată, faptul că o familie fericită este cea raportată și în strânsă legătură cu
viața comunității creștine în plan moral și spiritual raportată la biserică. Implicit, în medi ul
familial soții trebuie să -și împărtășească reciproc nemulțumirile, așteptările, speranțele și
temerile. Consolidarea familiei și a relațiilor dintre cei doi se pot răsfrânge benefic sau cu
influențe negative asupra viitorului tipar comportamental al cop iilor.1061 Această comunicare
trebuie să fie constructivă, izvorâtă din dragoste și purtarea de grijă, nu din exprimarea prin
ceartă a nemulțumirilor sau aplicarea unui tratament al tăcerii care nu face decât să zguduie

1053 Ibidem , p. 233.
1054 Elisabeta și Iosif Țon, Viața de familie , Editura Cartea Creștină, Oradea, 2006, p.46.
1055 Ibidem , p.75.
1056 Ibidem , p.79.
1057 Steluța Geică , Actualitatea învățăturii hrisostomiene despre familie , Editura Măiastra, Târgu -Jiu, 2009, p.7.
1058 Ibidem , p.8.
1059 Fred M.Wood, Growing a life together , Tennessee, Broadman Press, Nashville, 1975 , p.60.
1060 Ibidem , p.62.
1061 Ibidem , p.67.

219
temelia familiei.1062 Odată intrați ca pro aspăt căsătoriți în acest nou mediu de completare
reciprocă, este indicat ca, de cele mai multe ori, să se ceară sfatul prietenilor care sunt deja
căsătoriți și au oarece experiență în acest aspect însă cel mai important este să se încerce
conviețuirea înt r-un mediu și spațiu propriu, departe de rude, pentru a putea fiecare dintre soți
să trateze matur, cu responsabilitate, adevăratele lucruri importante pentru ei.1063 Lipsa
atenției cuvenite celuilalt în jocul continuu al dragostei este de nenumărate ori o pi edică în
împlinirea prin celălalt a adevăratei însemnătă ți a căsătoriei. O căsătorie este cu adevărat
împlinită numai atunci când împreună înfruntă vicisitudinile vieții, iar mai apoi se bucură
împreună de micile și importantele victorii, prin satisfacția adusă de acestea și prin mai bună
relaționare și manifestare a sentimentelor de iubire, dăruire, respect și suport pentru cel/cea de
lângă tine. Susținerea unei căsătorii implică un efort susținut din partea ambilor parteneri,
consecvență, determinare și c omunicare.1064 Deși înclinațiile balanței familiale ar trebui să se
aplece mai mult spre egalitate, observăm totuși că în general există o tendință mai degrabă
către autoritatea și dominația bărbatului.1065 Rolul, scopul și necesitatea apariției unei soții în
viața unui bărbat este acela de a o vedea așa cum este. Niciodată femeia nu va renunța la
adevărata ei identitate, la natura ei gingașă, iscoditoare și ușor individualistă.1066 Încă de la
începutul revoluției industriale și a urbanizării tot mai accentuate, s -a observat faptul că în
încercarea de a întemeia o familie, de a accesa o căsătorie, bărbații dețineau un statut social,
aveau parte de o educație aleasă și o oarecare avere/moștenire. Pe de altă parte însă, femeile
plusau statutului social al familiei din care făcea u parte, un interes aparte pentru dezvoltarea
abilităților de comunicare, a atractivității și a competențelor interpersonale.1067 În drumul către
obținerea unui statut social prin intermediul căsătoriei, se pare că femeile s -au gândit cel mai
adesea la cum ar trebui să fie partenerul ideal, casa ideală și căsătoria mult visată. La polul
opus însă, bărbații tind să își canalizeze energia nu spre căutarea iubirii, ci mai mult spre
obținerea și dezvoltarea unei cariere cât mai fructuoase. Astfel, se înt âmplă ca uneori să avem
de a face cu indivizi care tind să își întemeieze o familie la o vârstă mult mai înaintată,
căutându -și o soție -mamă.1068 Diferențele în plan emoțional, psihic, dintre bărbat și femeie
denotă faptul că ea, în cadrul unei relații de căs ătorie tinde să fie mai temperată, speculativă și

1062 Ibidem , p.68.
1063 Rudo lf Besier, The barretts of wimpole street , Brown and Co, Boston, 1958, p.105.
1064 David Treybig, Marriages and families , Wadsworth Publishing Company, Belmont, California, 1991 , p.95.
1065 Ibidem , p.121.
1066 Anne Kingston, The meaning of wife , Harper Collins, Tor onto, 2004, pp.8 -12.
1067 Robert R.Bell, Marriage and family interaction , Dorsey Press, Homewood , Illinois, 1983, p.9.
1068 Ibidem , p.79.

220
echilibrată în evaluarea stresului real al unei relații, făcând o clară deosebire între a iubi și a
plăcea pe cineva. Adițional, la această necesitate de a se îndrăgosti și de a -și asigura o
siguranță emoți onală, o împlinire, în primul rând, bărbații încearcă să se sustragă potențialei
relații cu o femeie. Aceștia sunt genetic programați, se pare, de a -și reprima sentimentele încă
din copilărie.1069 Desigur, nu trebuie să uităm aspectul castității înainte de că sătorie. În actul
căsătoriei civile și al celei religioase observăm că în codul familiei se specifică faptul că nu
pot fi considerate căsătorii valide cele în care unul dintre indivizi nu își poate îndeplini
datoriile maritale, față de societate sau cosang vinice. Tendințele trecutului arată că pentru
obținerea unui statut social, femeia își alegea sau îi era ales un soț pe măsura statutului
familiei din care făcea parte. Azi, în rândul femeilor cu educație, cu tendința spre o carieră,
este mult mai ușor să obțină un post similar unui bărbat și să fie independentă financiar și
civil.1070 Căsătoria și familia trebuie să fie lucruri sacre în viață, iar păstrarea lor aduce
bucurie, pace și harul lui Dumnezeu.1071 El a instituit Taina Cununiei pe veci, de aceea El nu
se schimbă, nu vrea ca omul să se despartă, El nu minte, nu se dezminte de o afirmație, căci
cuvintele Lui sunt porunci adevăr și dreptate.1072 O căsătorie, pentru a ține drumul către
perfecțiune, trebuie să fie una cu anumite vise, speranțe.1073 Scopul esențial este o
relație/căsătorie de durată, de adaptare la noile situații întâlnite și de privirea acestora cu
seriozitate și tact.1074 Diferențele de opinie într -o căsnicie nu denotă faptul că doar cineva are
dreptate într -o privință. Parteneriatul perfect dintre d ouă persoane, bărbat și femeie, trebuie să
fie unul echilibrat natural, unde capul se supune inimii și sufletului. Respectul implică de cele
mai multe ori empatie pentru celălalt, o încercare de apropiere, de substituire cu situația
persoanei de lângă tine prin iubire.1075 Găsirea unui partener pe măsură, acea jumătate a
sufletului nostru este uneori dificilă, însă odată găsită, nu mai există părți negative sau
pozitive ale unei persoane sau relații ci un întreg bine închegat în jurul nucleului bine centrat
al iubirii.1076 Fără a -și pierde individualitatea, fiecare parte a sinergiei unei căsătorii are un rol

1069 Bernard J.Murstein, Mate selections in the 1970 s , în Journal of Marriage and Family , 1980, p.785; Charles
T.Hill, Zick Rubin and Letitia Anne Peplau, Breakups before marriage: The end of 103 affairs , în Divorce and
Separation , Basic Books, New York, 1979, p.76.
1070 Linda Burzotta Nilson, The social stading of the housewife , în Journal of Marriage and the Family , nr.40,
1980, p.547.
1071 Theodore H.Epp, Marriage and divorce , Nebraska, Good News Broadcasting Assoc., Lincon,1968, p.8.
1072 Ibidem , p.30.
1073 Sidney J.Smith, Before saying yes to Marriage – 101 questions to ask yourself , Sidney James Publishing
Company, Santa Barbara, 2000 , p.19.
1074 Ibidem , pp.28 -29.
1075 Sue Patton Thoelle, Heart centered marriage – fulfilling our natural desire for sacred partnership , Barnes &
Noble Books, New York, 1996, p.35.
1076 Ibidem , p.56.

221
esențial în a păstra întreaga esență/valoarea trupului și ale sufletului prin completarea
reciprocă a masculinului și a femininului.1077 ,,Ideea că un bărbat și o femeie se completează
pleacă tocmai de la principiul diferenței și nevoii de a dărui din preaplinul celuilalt. Femeia
este conștientă de o serie de insuficiențele pe care le întregește iubindu -l pe bărbat, la fel cum
bărbatul se împlinește prin ceea ce se descoperă în taina care -l ține legat de femeie” .1078 A fi
femeie este oare ceva cu totul diferit de a fi bărbat? Există ceva inerent în natura firii umane
sau în natura societății umane care cere ca anumite roluri sau sarcini să fie atribuite unui roluri
sau sarcini să fie asociate numai sau în mod deosebit cu bărbații, mai degrabă decât cu
femeile?1079
Potrivit art.309, alin.(1) și (2) din Noul Cod Civil, soții își datorează reciproc respect,
fidelitate, sprijin mora l și îndatorirea de a locui împreună.1080 În Noul Cod Civil sunt
prevăzute în art.374 condițiile în care se poate pronunța divorțul soților prin acord pe cale
judiciară, și anume:
1. Divorțul pri n acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei și
indiferent dacă există sau nu copii m inori rezultați din căsătorie.
2. Divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți este pus sub
interdicție.
3. Instanța este obligată să verifice existența consimțământului liber și neviciat al
fiecărrui soț.1081
Căsătoria și viața de familie sunt adeseori defăimate în societatea noastră.1082 Pentru ca să
devină cale spre sfințenie, căsnicia trebuie să implice o creștere duhovnicească. Este o parte
esențială a unei bune căsnicii creștine.1083 Domnul prezintă necăsătoria ca un munte. Ca un
lucru mare, uriaș, anevoios, greu de izbutit. Calea necăsătoriei este anevoioasă și de aceea este
practicabilă numai pentru puțini, pentru foarte puțini. Necăsătoria este un dar al lui
Dumnezeu, este o harismă specială a cerului.1084Atât creștinismul, cât și căsătoria , sunt
esențialmente interesate de mecanismele profunde ale acestei apropieri și, în consecință, de

1077 Ibidem , p.79.
1078 Rodica Pop, op.cit ., p.310.
1079 Elisabeth Elliot, Ce înseamnă să fii femeie , traducerea de Elena Jorj, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2006,
p.12.
1080 Ciprian Adrian Pricopi, Dreptul familiei: căsătoria , Editura Fundației România de Mâine, București, 2012,
p.76.
1081 Ibidem , p.107.
1082 David și Mary Ford, Căsă toria, cale spre sfințenie , traducerea de Constantin Făgețean, Editura Sophia,
București, 2007, p.9.
1083 Ibidem , p.44.
1084 Arhimandrid Epifanie Teodoropulos, Familiei creștine cu smerită dragoste , traducerea de Ștefan Nuțescu,
Editura Evanghelismos, București, 2003, p.45.

222
limitele extreme pe care le atinge ființa umană atunci când iese din sine spre a se întâlni cu
celălalt.1085

VI. Mișcările feministe – acțiuni militante împot riva inegalității dintre bărbat și femei
VI.1. Originea mișcărilor feministe. Scurt istoric.

Prin feminism se înțelege seria de acțiuni militante care au avut ca scop eliminarea
exploatării și oprimării femeii. Motivul principal a acestor demersuri a fost nedreptatea sexistă
extrasă din ideologia și practica dominației masculine. Această decizie a femeilor de a lupta
împotriva inegalității dintre sexe a transformat imaginea pașnică a familiei într -un război
continu pe câmpul de luptă a domiciliului.1086 Demer sul istoric al feminismului s -a realizat
sub forma unor valuri.

Feminismul valului I
Conceptul feminism, precum definirea sa în forma primară, a fost utilizat pentru prima
dată în Marea Britanie (1895). Scopul feminismului valului I a fost acela de a mili ta pentru
egalitatea celor două sexe în drepturi civile și politice. Debutul feminismului a fost plasat
temporal în perioada Renașterii sub denumirea de Querelle des femmes (1400 -1600), aflat sub
ideologia propusă de Christina de Pisan, autoarea lucrării Cartea cetății doamnelor (1405).
Mai târziu, lumea britanică a fost asaltată de apariția a două lucrări memorabile pentru acea
perioadă: A serious proposal to Ladies (Mary Astelle, 1694) și A vindication of the rights of
Woman (Mary Wollstonecraft, 1792). D orința autoarelor a fost de a transmite publicului larg
idei noi, avangardiste, îndrăznețe care instigau la o gândire profundă și completă asupra
teoriilor politice și morale, fără a aduce prejudicii conservatorismului vremii. Promotoarele
menționate propu neau următoarele schimbări: femeile trebuie să devină cetățeni raționali cu
resposabilități familiale și civice; educația trebuie axată pe libertate, demnitate personală,
independență economică; femeile trebuie să poată îmbrățișa profesii de orice tip și s ă poată fi
reprezentate politic . Nu se precizează în mod concret dreptul la vot.1087
Debutul feminismului politic este continuat și dezvoltat de către John Stuart Mill,
autor al lucrării Subjection of Woman (1869) și de Harrieta Taylor Mill ( Enfrachisment of
Woman, 1851). Aceștia subliniază deficiența politică a femeilor în contextul în care erau

1085 Mike Mason, op.cit ., p.94.
1086 Bell Hooks, Teoria feministă de la margini spre centru , traducerea de Bogdan Uilecan, Editura Tehnica -Info,
Chișinău, 2003, p.35.
1087 Mihaela Miroiu, Drumul către autonomie. Teorii politice feministe , Editura Polir om, Iași, 2004, p.57.

223
suprapuse tratamentului sclaviei. În calitate de parlamentar, Mill propune într -o petiție dreptul
de vot al femeilor în anul 1867, propunere soldată cu eșec. În acee ași perioadă, în SUA
mișcarea feministă pri nsese contur și se bucura de ap ariția unui act fondator, intitulat
Declarația sentimentelor (Declartion of Sentiments ), a căror autoare (Elizabeth Cady Straton,
Lucretia Mott) propuneau ,,abolirea tuturor formelor de discriminare bazată pe sex, o
legislație care să ofere acces egal la proprietate, divorț și vot”.1088 Menționăm că itinerariul
dreptului l a vot a fost lung și obositor, acceptat fiind abia în 1869, începândc cu statul
Wyoming. Dreptul de vot deplin s -a obținut abia în 1928. Țările caree s -au bucurat de această
victorie au fost: Noua Zeelandă, Australia, țările scandinave, Anglia și SUA. Europa nu s -a
remarcat în mod deo sebit, atitudinea acesteia fiind somnolentă, remarcată de ceea ce
specialiștii au numit -o retard latin .1089 În concluzie, valul I al feminismului a reușit să
răspundă problemelor unor categorii de femei , a celei albe, europene, din clasa de mijloc. În
spațiul românesc, feminismul primului val și -a făcut apariția datorită unor personalități
feminine ale vremii, foarte educate și cu acces la informația internațională.1090 Trebuie să
precizăm că feminismmul românesc a avut o particularitate spre deosebire de celelalte țări
ancorate în acțiuni militante împotriva inegalității dintre seexe. Ne referim la nivelul de trai și
dezvoltarea industrială, extrem de scăzute, populația țărănească atingând procentul de 80%.
Este imposibil să credem că o mișcare feministă atât de amplă s -ar fi putut instala într -un
mediu preponderent i gnorant. În România secolului al XIX-lea, bărbatul era stâlpul casei
conform codului civil românesc de influență napoleoniană. Lipsită de orice drept civil sau
politic, femeia româncă se bucura de primul pas spre egalitatea dintre sexe, stipulat în
articolul 16 al documentului Proclamați a de la Islaz (1848). Abia în 1929 li s -a recunoscut
parțial dreptul la vot (doar la alegerile locale), iar în Constituția din 1946 s -au bucurat de
dreptul deplin al votului . Printre promotoarele feminismului românesc s -au numărat: Calypso
Botez, Alexandri na Cantacuzino, Eleonora Stratilescu, Elena Meissner. Acestea și -au pus
amprenta în domeniile1091 prioritare, modificându -le substanțial.
1. Economic – femeile să își primească salariu în funcție de munca prestată; existența
unor măsuri de a combate mortalitate a infantilă în păturile sărace.
2. Cultural – accesul către toate formele de pregătire și tipurile de cariere (inclusiv
treptele ierarhice ale carierei; educație mixtă, creștere în aceleași valori și condiții).

1088 Ibidem , p.58.
1089 Ibidem , p.59.
1090 Ibidem , p.60.
1091 Ibidem , p.62.

224
3. Căsătorie și familie – egalitatea soților prin l ege, control asupra averii.
4. Social și politic – drepturi civile și politice egale, inclusiv eexercitarea funcțiilor
politice.

Feminismul valului II
S-a manifestat sub egida diferenței și a eliberării practice, fenomen inexistent în
componența primului val care se putea lăuda doar cu o constituție teoretică a problemelor
supuse discuțiilor și a angajamentelor luate în prima fază. Aspectul egalității dintre sxe nu a
evoluat în practică ci s -a păstrat la nivelul legislației, fapt ce a determinat apariția unui nou
val, susținut de câteva lucrări: The Feminine Mystique (Bettty Friedan, 1963) și The Second
Sex (Simone de Beauvoir, 1949). Ambele lucrări au răspuns unei singure întrebări: egalitatea
sexelor poate exista doar dacă femeile ar deveni bărbați? Deși în aparență femeile se bucură
de egalitatea cu bărbații în fața legii, în realitate se aflau în aceeași situaație a marginalizării
sub toate aspectele vieeții. Dacă lucrarea lui Betty Friedan prezintă situația americancelor din
spațiul republican, obligate să rămână casnice, sortite traiului limitat între pereții casei care le
confereau, în mod eronat, statutul de femeie împlinită, The Second Sex (Al doilea sex ) se
remarcă prin amplitudine, complexitate și relevanță pentru filosofie, sociologie și politică.1092
Esența lucrării are în vedere existențialitatea femeii obligată să renunțe la a crea sensuri și
valori pentru a răspunde vocației de procreație și de reproducere a vieții. ,,Când nu mai sunt
eroine romantice, femeile devin sisifi ai muncii domestice fiindcă , odată căsătorite și mame,
femeile au ajuns la capătul aspirațiilor lor”.1093 În funcție de contextul cultural, valul al II -lea
al feminismului s -a desfășurat astfel: în SUA s -a creat Women’s Liberation Movement cu
scopul de a trezi conștiința comună a femei lor (sisterhood )1094, axându -se pe drepturile civile
a persoanelor de culoare și pe mișcările studențești din anii ’60; în Franța s -a form at
Mouvement de Liberation des F emmes, mișcare la care participă și Simone de Beauvoir,
asumată în statutul de feministă; Anglia a pledat pentru British Women’s Liberation
Movement ce conținea o serie de doleanțe precum: plata egală pentru munca egală, aces liber
la orice tip de educație, acces liber la contracepție și avort, creșe accesibile 24 de ore,
autonomie sexuală.1095 Punctăm ideea că femeile se confruntă cu problematica impusă de
rolurile multiple cu caracter activ (soție, mamă, meenajeră, companie sexuală, cetățeană).

1092 Ibidem , p.64.
1093 Ibidem , p.65.
1094 Denumire oferită unității/solidarității susținătoarelor Mișcării de eliberare a femeilor în S.U.A.
1095 Ibidem , p.67.

225
Schimbările survenite în urma celui de -al doilea val nu au fost vizibile și în contextul
României din cauza comunismului manifestat sub două forme (sprijin și opresiune). Dacă în
prima formă statul se implica în creșterea copiilor și oferea o serie de beneficii acestora plus o
ideologie aparent neutră la gen și o strategie de emancipare prin muncă, în cea de a doua
formă, România avea luxul de a controla capacitatea de reproducere prin suspendarea
drepturilor de bază.

Feminismul valului III
S-a manifestat la sfârșitul anilor 1980, începutul anilor 1990. Pe scurt, valul al III -lea
al feminismului a reformu lat agenda feministă într -o manieră adusă în contextul prezentului.
,,Conștientizarea intrării într -o nouă etapă este determinată de faptul că vechile cadre
conceptuale, bazate pe universalism, asemănare, dualism, și -au pierdut relevanța în favoarea
contextualizării”. Aspectul cel mai important al valului al III -lea constă în ideea unui
feminism al autonomiei a cărui a ccent cade pe diferențele dintre femeile situate în contexte
sociale și politice particulare, eliminând diferențele dintre bărbați și femei. Ceea ce devine
propriu valului al III -lea este abordarea mai puțin academică. Efectul produs a rezonat cu
feminismul puterii ce a scos din anonimat abordarea conservatoare a v ieții. Dezvoltarea
formațiilor muzicale, a formelor noi de c omunicare, sunt câtev a dintre m anifestările debutului
celui de -al treilea val. Feminismul actual a văzut în maternitate o categorie de analiză a unei
identități. S -au promovat drepturile femeilor și a politicii de egalizare a șanselor.
Caracteristici: pluralismul și hibridizar ea orientărilor în feminism; inclusivist, pluralist și
policentric; orrientatea preponderentă pe capacitatea femeilor, încurajarea și cultivarea
feminismului prin denunțarea stării de victimizare; angajament politic și stil de viață
(eliminarea patriarhală în favoarea parteneriatului de gen).
În acest caz, feminismul celui de -al treilea val este caracterizat de integrare prin diferențe și
multiplicitate. Chiar și în contextul României de astăzi se observă o abordare hibridă (o
combinație între ultimele două valuri). Printre cărțile de referință pentru feminismul valului al
III-lea enumerăm: Listen up: voice from the next feminist generation (Rebeca Walker), To be
real: tellig the truth and changing the face of feminism (Barbara Findlen) și revista de
filosofie feministă, Hypatia .
Feminismul a cunosc ut mai multe forme (orientări contemporane) . Prima se referă la
feminismul liberal (cu formele de liberal clasic și liberal contemporan ) s-a manifestat
împotriva conservatorismului. Prin liberalism se înțelege o i deologie a emancipării

226
individuale, a detașării de prejudecăți în favoarea libertții și autoafirmării. Esența
feminismului liberal pledează pentru egalitatea în drepturi ale femeii cu bărbatul în mod
deplin (inclusiv în viața privată). În consecință, s -au obținut următoarelor drepturi:
contracepție și avort; asistență pentru creșterea și îngrijirea copiilor, restrângerea sexismului
în instituții și în media, legi antipornografice și antiprostituție.1096 Următoarele forme se referă
la feminismul socialist și ma rxist. Feminismul socialist s -a dezvoltat din socialismul utopic al
lui Saint Simon, Charles Fourier și Robert Owen (secolul al XIX -lea) și au promovat ideea că
o societate ideală se bazează pe legi și instituții care promovează ajutorarea reciprocă între
oameni.1097 Feminismul marxist (Marx Engls) a fost conceput ca o nevoie de dezvoltare a
femeilor de rețeaua ideologică a falsei cunoașteri. Acestea au dorit să se eliberere din
aaservirea domestică. Urmează feminismul radical (a avut în vedere puterea, politi ca,
patriarhatul și maternitatea. Lucrarea de referință fiind Sexual politics de Kate Millett),
comutarian (are în vedere grija, compasiunea față de semeni în semn de unitate, solidaritate și
estomparea diferenței ) și ecofeminismul (a apărut ca alianță înt re feminismm și ecologie
fundamentată pe ideea că natura a fost feminizată, iar femeile naturalizate).
În anul 2000, a fost adoptat Planul Național de Acțiune de către Guvernul României ce avea
în vedere dr epul legislativ, drepturile sociale, economia, p articiparea la decizie și conștiința
civică. Toate acestea urmează să fie atinse prin acțiune administrativă.1098 Cu toate acestea, în
societatea românească există ,,o ideologie implicită, întărită de biserică și tradiție și acceptată
de o largă majoritate ca re postulează superioritatea bărbaților în raport cu femeile.
Superioritatea în cazul celor din urmă nu este văzută ca fiind intrinsecă sau biologică, ci una
socială, fiind dată de poziția socială, cu corolarul avantajelor conferite de aceasta (venituri
mai mari, poziții ierarhice constant mai favorabile, accesul sporiit la decizie politică și
socială)”.1099 Esența feminismului a avut în vedere acest aspect care își găsește justificare și se
poate afirma că începutul a fost pozitiv și necesar pentru femei. Sch imbările majore au constat
în modificarea activităților juridice și civile pentru femei, egalitatea în drepturi sociale cu
bărbatul ceea ce însemna că femeia devenea utilă societății. S -a demonstrat că femeile pătrund
tot mai mult în domeniile de activitat e ale vieții sociale, economice și politice în care se
promovează femeia de succes și de afaceri, femeia leader. 1100

1096 Ibidem , p.122.
1097 Ibidem , p.125 .
1098 Vladimir Pasti, Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România , Editura Polirom, Iași, 2003, p.72.
1099 Ibidem , p.87.
1100 Pr.prof.dr. Ioan C. Teșu, Familia contemporană între ideal și criză, p. 243.

227
Conform opiniei beauvoiriste, femeia a fost multă vreme privită de către posteritate
drept o stereotipie, deseori făcându -se referire la ace asta într -un mod misogin (purtătoare de
uter sau univers clădit pe o cloacă), defeminizând -o, transformând -o într -un animal, o specie
diferită de bărbat.1101 Simone de Beauvoir descrie cu dezgust procesul biologic al femeii:
menstruație, sarcină, nașterea cop iillor și alăptarea. Ea nu a acceptat aceste handicapuri
bilogice .
Mary Wollstonecraft exprima în anul 1787 câteva idei asupra feminismului, iar mult
mai târziu, în anul 2013, Rebecca West afirma: ,,eu însumi nu am știut niciodată ce este
feminismul. Știu doar oameni care mă numesc feministă ori când îmi exprim părerile care m ă
deosebesc de o rogojină ”.1102 În S.U.A. apar mult mai târziu (1996 -1999) alte două abordări
ale feminismului: multirasial și post -modernist. Însă, oricare ar fi perspeciva din care abor dăm
feminismul, observăm că în general acesta încearcă să observe obstacolele cu care se
confruntă femeia azi în context social și câte soluții, răspunsuri și oportunități în scopul de a o
ajuta, redescoperi și de a -i stabili un curs comun dezvoltării pers onale. Diferențele culturale în
societate au pus accent îndeosebi (din perspectiva religiei) pe patriahat. Cu toate că înainte de
aceste mișcări feministe avem o prezență a femeii centrată mai mult pe casă decât pe job,
totuși avem de a face cu prezența un ei femei implicată la fel de mult în viața socială, cu putere
decizională (ideologie egalitaristă). Din acest context rezultă faptul că la nivel cultural, femeia
poate avea un atu (delicatețe, putere de manipulare). Urmând tiparului obținerii de rezultate
deosebite pe plan profe sional, femeia s -a dedicat acestui plan, dar mai ales celui familial,
beneficiile intelectuale (prin recunoaștere) și cele materiale au condus spre o mai bună
organizare în mediul familial (prin implicarea alături de bărbat la factor ul financiar și suportul
afectiv implicat în căsătorie). Participarea și implicarea femeii la factorul economic de
stabilizare și evoluție al societății a reușit să schimbe percepția conform căreia există serviciu
de bărbat și de femeie. Astfel, contextul social favorabil femeii i -a atribuit și recunoscut
acesteia dreptul de a vota, de a hotărî dacă dorește să se implice sau nu în efectuarea unei
sarcini, de a influența într -o măsură deosebită puterea decizională în stat, de a lua parte activ
la modificăril e de lege – ca egală a bărbatului – și de a înfrunta noile provocări desprinse din
acțiunile acesteia interprinse în factorul uman, individual al societății ca parte signifiantă în
prezent. Urmând acestor percepte, observăm un exemplu elocvent într -o societ ate
democratică, liberală din punct de vedere a feminismului, respectiv SUA , unde în Constituție

1101 Simone de Beauvoir, The second sex , David Ca mpbell Publishers, London, 1993 , pp.3 -4.
1102 Laura Kramer, The sociology of gender. A brief introductin , Roxbury Publishing Company, Los Angeles,
2001 , p.10.

228
apare un amendament al drepurilor egale ( Equal Rights Amendament ) ce oferă libertate
femeilor spre egalitate între sexe, spre o transformare continuă personală , spre o abordare a
unor porți cheie cu factor decizional.1103
Teologia feministă a urmat 3 direcții de interpretare:
1. Abordarea liberală – selectarea unor anumite porțiuni ale Scripturii într -o manieră
arbitrară și subiectivă care sunt folosite drept criterii pentru evaluare și judecarea
tuturor celorlalte porțiuni.1104
2. Abordarea liberal -evanghelică – acceptă inspirația dar nu și autoritatea acestor
pasaje.1105
3. Abordarea evanghelică – acceptă atât inspirația, cât și autoritatea acestor pasaje.
Singurele aspecte care pot fi discutate sunt: traducerea fidelă a textului original și
interpretarea corectă a textului.1106
Definiția cuvântului feminin este tot mai cuprinzătoare pe zi ce trece, iar dacă societatea
ezită să ne dea ceea ce ne aparține de drept, atunci femeile se asociază și formează pentru ele
însele organizații asemănătoare celor din care sunt excluse.1107 Feminismul primului val a fost
caracterizat ca feminism al egalității și a vizat obținerea unui statut egal (constituție, legislație
și educație) pentru femei în raport cu bărbații. Feminismul celui de -al doilea val s -a desfășurat
sub genericul diferenței și eliberării. Iar în ceea ce privește feminismul valului al treilea,
lansat la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990, acesta lărgește sfera de identitat e de la
cea de gen și la altele precum cea de rasă, clasă, capacități, orientare sexuală.1108 ,,Vor
promotoarele mișcării de emancipare a femeilor să fie eliberate de feminitatea lor? Nu,
răspund ele, ci vor să fie eliberate de stereotipurile societății impus e femeilor. După
tereoticienele mișcării, nu există diferențe fundamentale între bărbați și femei. Totul este o
problemă de condiționare. Oamenii de știință au descoperit câteva relații interesante pe care
femeinistele trebuie să le trateze cu o foarte mar e băgare de seamă fiindcă ele arată că nu
numai societatea este cea care determină comportamentul sexelor. Există motive biologice

1103 Ibidem , pp.156 -157.
1104 David Pawson, op.cit ., p.108.
1105 Ibidem , p.109.
1106 Ibidem , p.110.
1107 Martha Vi cinus, A wideending sphere. Changing role of victorian women , Bloomington, 1977, p.167 apud
Ștefania Georgeta Ungureanu, Femeia contemporană – între deziderat și realitate , Editura ProUniversitaria,
București, 2004, p.42.
1108 Ibidem , p.44.

229
puternice (adică ține de hormoni) pentru care bărbații au dominat întotdeauna și vor continua
să domine în orice societate ”.1109
VI.2. Feminismul – mișcare de emancipare a femeii
Este arhicunoscut faptul că lumea este într -o continuă schimbare, transformare, progres.
Toate acestea au în înțelesul lor o reevaluare a conceptelor de identitate, autenticitate în cadrul
postmode rn. În urma unor cercetări amănunțite și calitative a rezultat că femeile se simt
frustrate din cauza reprezentărilor sexiste sau steriotipice promovate de TV sau unele reviste
excusiv destinate femeilor.1110 Emanciparea femeii1111 a presupus existența unei iden tități
reale, înțeleasă prin interesele și obiectivele feminismului, în interiorul căruis se află
reprezentarea politică.1112 Feminismul, ca orice alt curent, a dat nastere la următoarele
prejudecăți1113:
– descrie femeile ca pe niște victime, barbații fiind princ ipalii vinovați;
– este promovat de femei urâte, bătrâne, divorțate sau nedorite de bărbați;
– este o ideologie care disprețuiește munca casnică;
Feminismul este considerat mișcarea inițiată de femei care are la bază respectarea
drepturilor. Afirmarea femeilor a însemnat printre altele: informarea publicului despre dubla
zi de muncă a femeilor (serviciu și munca casnică, discutarea publică a chestiunii diferitelor
meserii deschise doar practicării sexului masculin, discutarea dreptului femeilor la decizii
privind propriul lor corp (avort, anticoncepționale), discutarea deschisă a problemei violenței
în familie. În concluzie, feminismul exprimă și aspirația femeilor la afirmarea libertății
personale. Feminismul afirmă ceva major, trecut cu vederea de cele mai mul te ori: femeile
sunt puternice și unele dintre ele vor să caute mijloace spre beneficiu L celor din jur.
Libertatea de exprimare a propriei personalități fără bariere artificiale ține de esența ființei
umane.1114 Regulile bine definite, individualismul pregnan t și obiceiurile locale sunt cele mai
importante fapte transmise din generație în generație în sânul familiei tradiționale. Rolul
tatălui de cap al familiei îi conferă autoritate deplină în luarea deciziilor ce privesc familia și
funcția coercitivă în rapo rtarea educației copiilor. ,, Există diferențe psihologice (de
construcție) și sociologice (de funcționare)? Aceasta este problema fundamentală. Nu avem

1109 Elisabeth Elliot , op.cit ., p.53.
1110 Otilia Dragomir , Femei, cuvinte, imagini , Editura Polirom, Iași, 2002, p.64.
1111 Laura Grunberg, (R)evoluții în sociologia feministă , Editura Polirom, Iași, 2000, p.156.
1112 Judith Butler, Genul – un măr al discordiei. Feminismul și subversi unea identității , Editura Univers,
București, 2000, pp.14 -16.
1113 Liliana Popescu, Politica sexelor , Editura Maiko, București, 2004, p.101.
1114 Ibidem , p.116.

230
niciun indiciu în acest sens în Facerea 1, dar începând cu Facerea 2 diferența dintre sexe este
privită ca având mai mult decât o semnificație biologică”.1115 Diferențele dintre sexe sunt bine
stabilite încă din perioada copilăriei, existând locuri de joacă uneori specifice vârstei și
genului.1116 Deși rolul femeii s -a diminuat în contextul autorității și particip ării la deciziile
publice, totuși aceasta s -a preocupat mai cu seamă de partea spirituală, religioasă, cu
obiceirile și tradițiile locului, având rol principal în asigurarea educației și bunei creșteri a
copiilor.1117 În prezent, feminismul ca mișcare indepen dentă deschide noi o rizonturi și instigă
la optimism , la redescoperirea femeii ca și identitate personală, fapt acceptat la nivel mondial
încă din anii 1920 -1930 dar mai cu seamă începând cu anii 1960 -1970. Filosof și om de știință
în perioada antică, Hypa tia afirma că mediul academic este caracterizat prin conservatorism,
rasism și elitism intelectual, un loc unde femeia se poate regăsi împotriva mișcării populiste.
Tot ea afirma că ar trebui luate în serios criticismul viitoarelor generații.1118 Chiar și ast ăzi,
bărbaților le revine dreptul de a -și alege consoartele, dreptul la proprietate, precum și cel de a
se implica în toate aspectele serviciului militar, femeile având acces extrem de selectiv și
redus la funcțiile publice; ele rămân responsabile cu munca domestică, tradițională, cu
hrănirea și îngrijirea copiilor.1119
Conform lui Platon existau bărbați, femei și hermafrodiți, fiecare căutându -și după
despărțirea primordială, propria jumătate. Părăsind partea biologică, creaționistă, observăm că
de-a lungul istoriei contextul geopolitic, economic și cel religios au condus spre un oarecare
echilibru între producție și procreare, cele necesare perpetuării speciei și reproducerii efective
într-un cadru propice, de natură sau apartenență civică.1120 Femeia, ca ființ ă existențială este
cea care se autodefinește, nu prin apartenența ei biologică ci mai mult, ca stare emoțională în
raport cu relațiile interpersonale și cu rolul ei în cadrul unei comunități. Feminitatea și
conștiința de sine sub egida unor valori bine st abilite într -o comunitate, îi aduc acesteia
statutul de femeie.1121 Într-o lume cu valori, femeia avea puterea de a transcede și de a se
diferenția de precepțiile preconcepute ale unor indivizi ce o transpun ca un bun, ca un obiect,
aducând de cele mai multe ori soluții etice, diplomatice la probleme strigente (în situațiile de

1115 Ibidem , p.103.
1116 Roxana Deca, Woman, feminism, feminity criteria for an ethnology of equilibrum in the Romanian
traditional society , Editura Universitaria, Craiova, 2012, p.54.
1117 Ibidem , p.57.
1118 Alina Daniela Vidra, Third wave feminism , Editura Rebeca, Zădăreni, 2011, pp.21 -22.
1119 Ed.Olivia Toderean, Itinerarii contestatare. Studii de teorie politică fe ministă , Editura Politeia -SNSPA,
București, 2002, p.15.
1120 Simone de Beauvoir, op.cit ., p.37.
1121 Ibidem , pp.50-51.

231
expertiză patriarhală ar fi fost dezbătute dintr -o altă perspectivă). Încă din epoca de piatră sau
din zorii civilizației, rolul femeii în societate a fost bine stabilit. În acesată pe rioadă, femeia
era de ajutor comunității, participând prepoderent la agricultură, la cultivat, iar bărbații se
ocupau cu vânătoarea și protecția acestora. Odată cu dezvoltarea uneltelor și apariția unor
invenții necesare noilor perioade istorice, femeia s -a ocupat tot mai mult cu partea casnică,
domestică, dobândind cea mai mare autoritate în cadrul casei și al comunităților, în timp
cedând locul autorității paterne transmise cu precădere fiilor.1122 În prezent însă, în cadrul
unor state de natură comunistă c u viziuni personale asupra rolului femeii în societate, aceasta
este privită împreună cu bărbatul drept muncitor – fapt echitabil în relațiile dintre un stat al
unei țări și relația cu membrii ei.1123 Scoaterea femeii de sub instituția proprietății personale,
după cum a fost de cele mai multe ori privită – chiar și în prezent, poate avea loc doar dacă
acesta nu mai este privită ca o parte slabă, incapabilă de a efectua lucruri ce necesită forță
fizică. Exemplele pot continua însă unde forța fizică nu a fost de ajuns, de cele mai multe ori,
femeia a tratat acest neajuns cu înțelepciune, chibzuință și pricepere.1124 Dacă unui bărbat îi
este mult mai ușor să își aleagă o ținută – specifică unui eveniment, sau activităților naturii
ființei deținute, unei femei îi este mult mai greu să facă aceste alegeri deoarece știe că va fi
judecată după aparență, apartenență, tradiție și statut social. Astfel, aceasta are un blazon, o
emblemă de apărat, un statut câștigat prin independența financiară, puterea sa de decizie în
cadru l contextului social din care face parte, a naturii sale matrimoniale – ca o oglindă a
bunăstării soțului, un eșafod de bun gust. Expresivitatea ținutei estetice, morale și
comportamentale înseamnă pentru femeie o extensie a personalității acesteia.1125 Drep tul de
protecție a propriei persoane și a proprietății sunt un specific al ființelor umane, fapt ce aduce
într-o oarecare măsură la apariția feminismului individualist. În contextul actual sunt des
întâlnite expresii a egalității dintre sexe în orice aspec t, fie politic sau de altă natură, dar cu
funcții și percepte specifice pregătirii fiecărui gen. Acest aspect trebuie văzut și aplicat, iar pe
alocuri revizuit spre a oferi sub incidența legii aceleași privilegii/sancțiuni atât bărbaților, cât
și femeilor.1126 Un nou principiu al legii naturale afirmă că drepturile și îndatoriirile sunt
imagini în oglindă. Excepție de la acest principiu o face acel caz în care este implicată o viață
umană. Un loc unde nu se mai ține cont de apartenența la gen, este cel al dezb aterilor publice,

1122 Ibidem , p.57.
1123 Ibidem , p.58.
1124 Ibidem , pp.59 -60.
1125 Ibidem , pp.717 -718.
1126 Wendy McElroy, Liberty for women freedom and feminism in the twenty -first century , Ivan R. Dee, Chicago,
2002 , pp.5-6.

232
unde profesiile nou apărute cer un grad de delicatețe, de profesionalism, de unde femeia poate
oferi o expertiză bazată pe competențele sale chiar și într -un cadru preponderent dominat de
bărbați.1127 Deși nu se confirmă acest fapt, de multe ori segregarea sexuală și raportarea la
prețul corect al muncii, de cele mai multe ori se ajunge la o mai slabă calitate a muncii, o
subevaluare (subapreciere) unde deși o fișă a postului nu specifică sexul, totuși se preferă
bărbații dacă este un mediu p reponderent masculin, femeile sunt mai devotate obținerii și
motivării de rezultate concrete, îndeplinesc adesea un rol infim față de adevăratul lor
potențial. Acest element cauzator de neplăceri și nemulțumiri nu există într -un colectiv
feminin unde solid aritatea mutuală și sentimentul intern aduc un plus de valoare mediului în
care activează.1128 ,,Feminismul modern apărut după cel de -al doilea război mondial în Europa
și America are ca scop egalitatea cu bărbații, fără a se exclude domeniul politicii, al ed ucației
și al angajării, al căsătoriei”.1129
Politica feminismului corparativ încearcă, încă de la apariția sa, să traseze o linie în
câmpul științei politice. Anumiți susținători și teoreticieni evită să folosească termenul de
feminist întrucât acesta poate desemna o istorie, o revoluție de idei, mișcări de emancipare a
genelor, posibile dezbateri care fac din acesta un concept contestat.1130 Cei care studiază
politica feminismului comparativ susțin și recunosc faptul că societatea a fost și este pe
alocuri and rocentrică, bazându -se pe această știință ca pe una obiectivă. Această obiectivitate
trebuie să vină din studiu, din observarea tiparelor politice din diferite țări care privesc prin
prisma culturii și civilizației existente.1131 Scopul acestor ideologii este de a dărâma
supremația androcentrică și de a extirpa flagelul discriminării femeilor. Contextul cultural
face ca politica reconcilierii să nu fie sinonimă cu politica socială întrucât contextul social
este foarte diferit în ceea ce privește femeia ca cetă țean al unei țări. Spre deosebire de politica
reconcilierii, politica legii familiei se evidențiază mai ușor. HPF ( high potential female ) este
un mediu corporativ în America ce antrenează femeile să îndeplinească cu succes sarcinile
impuse sau propuse de s ocietate.1132 Balanța puterii decizionale în cazul acestor femei este
adesea înclinată în favoarea partenerilor, deși aceștia au sau dobândesc o independență
financiară, au în familie grija tuturor membrilor. Mulți consilieri familiali susțin că în acest
caz ar trebui aleasă o cale de mijloc, o reconciliere a familiei, a mariajului, încercând să aducă

1127 Ibidem , p.39.
1128 Ibidem , pp.218 -220.
1129 Valerie Bryson, Feminisn political theory – an introduction , Macmillan Press, Houndmills, 1992, p.147.
1130 Amy G.Mazur, Theorizing feminist policy , Oxford University Press, Oxford, 2002 , p.2.
1131 Ibidem , p.6.
1132 Peggy Orenstein, Women on work, love, children & life , Piatkus, London, 2000 , p.41.

233
în prim plan cariera de mamă, apoi pe cea de angajat.1133 Femeile își autoinduc convingerea că
ar putea face mai mult pentru ele și pentru cei din jur dacă ar avea mai multă energie, fapt ce
s-ar concretiza într -o mai bună organizare a lucrurilor. Managementul mamei trebuie să fie, în
primul rând, unul îndreptat spre propria persoană, cerând ca apoi, din îmbinarea experiențelor
personale cu energia conservată sau mai bine eșalonată/administrată să se obțină starea de
feminitate, de femeie desăvârșită.1134 Un sistem social particular în cadrul unei societăți aduce
în prim plan legăturile, înțelesurile și implicațiile referitoare la gen (feminin/masculin),
devenind de cele mai multe ori un sistem al genului.1135 Socializarea a deschis noi orizonturi,
noi legături în plan laic, dar și în plan spiritual. Instituții precum biserica, locul de muncă,
școala, au încercat să introducă nevoia de apartenență la un grup social, etnic, c ultural, politic.
Intervenția feminismului în pătura societății a făcut propagarea unui slogan feminist des
vizitat și acceptat prin democrație. Concepte precum exprimarea sinelui, reafirmarea în
societate și solidaritate, fac din femeie un tot unitar, par te a unui întreg curent –
feminismul.1136 Cultura proprie, pur feministă, aduc elemente specifice acesteia în conștiința
eternului feminin raportată la prezența sau intervenția bărbatului.1137 Familia, ca instituție
civilă, implică prezența a cel puțin doi membr i, bărbat și femeie, unde femeia – soția pare a se
supune mai multor reguli ce fac parte dintr -un sistem complex având la bază dezvoltarea
culturală și specificitatea individuală.1138 Totodată, explicăm și situația mamelor tinere.
Acestea consideră că a avea un copil poate însemna pentru o femeie o împlinire, o
desăvârșire; însă, totodată, poate însemna și frustrarea de sine întrucât i se pot lua și celelalte
beneficii, etichetând -o doar ca femeie -casnică și mamă. De aceea există nenumărate exemple
de familii unde singura preocupare a soției este copilul, neglijându -și responsabilitățile de
soție, cauzând o ruptură maritală, un dezechilibru emoțional între aceasta și soț.1139 În prezent,
un fapt tot mai larg răspândit și acceptat este datoria morală de a împiedica subordonarea
femeii atât în cadrul familial, cât și social, public. Astfel, deși există diferențe notabile între
mediul domestic și cel public, trebuie menționat că în cel dintâi, în cadrul intimității familiale,
femeia este egală cu bărbatul.1140 În S.U.A. doar 10% din populație pledează pentru o familie

1133 Ibidem , p.108.
1134 Ibidem , pp.111 -112.
1135 Laura Kramer , op.cit ., pp.2 -3.
1136 Nelly Richard, Masculine/feminine , Duke University Pre ss, Durham, 2004 , p.10.
1137 Ibidem , p.13.
1138 Monica McGoldrick, Women in families -a framework for family therapy , W.W. Norton & Company, New
York, 1989 , p.19.
1139 Ibidem , p.55.
1140 Ibidem , pp.49 -51.

234
în care femeia – ca soție și mamă – trebuie să se ocupe de casă și de copii, în timp ce doar soțul
lucrează. Este vorba despre conceptul tradiționalist al segmentului conservator.1141 Nu doar în
anumite zone ale particularităților etnice este menționată implicarea femeii în viața religioasă,
ci mai nou, femeia tinde să fie mai sârguincioaasă în segmentul religios, totodată,
exteriorizarea sentimentelor, trăirilor interioare fiindu -i mai facile. Necesitatea și nu propriile
alegeri fac de multe ori ca femeia să depășească pe tărâmul muncii, al dobândirii necesarului
existențial și astfel făcându -o să nu mai fie criticată sau judecată în cazul sexului premarital
sau a posibilității de a rămâne însărcinată. Datorită r igurozității cu care îndeplinește acest
lucru, adesea vedem că într -o relație mamă -fiică spre exemplu, fiica va dobândi de la o vârstă
fragedă abilități verbale, tipar comportamental identic, specific mamei.1142 Bazându -se pe
principiul reciprocității, multe instituții, azi, îmbrățișează ideea că doi parteneri, bărbat și
femeie, au o relație echitabilă în plan social, iar sarcinile și îndatoririle trebuie a fi distribuite
în mod egal. Cu toate aceste însă, se observă că în aproximativ 80% din cazuri, femeia pr eia
mai mult decât necesarul său, lăsându -i bărbatului doar datoria de a administra și susține
nevoile familiei în plan financiar. Aceste contrabalansări duc de cele mai multe ori la un efect
imediat bazat pe cauzalitatea produsă de implicarea lor în prior itățile jobului, excluzându -le
pe cele familiale.1143 Climatul familial favorabil femeii și bunei conduite morale în cadrul
relațiilor între membrii familiei, și în special cu soțul, trebuie să fie un rezultat al implicării
celui din urmă în preluarea greutăț ii de pe umerii femeii, povară inutilă ce divide
responsabilitățile individuale spre o ajuta. În cultura afro -americană se face referire de
nenumărate ori la asemănarea femeii cu un animal de povară. Deși sunt beneficiarele unui
sistem de muncă bine pus la punct, sunt victimele propriului interes de a munci.1144 Privind cu
scepticism la partea filosofică a întrebării ce este femeia?, susținătorii feminismului au dedus
faptul că deși ar părea o contradicție terminologică, totuși, această idee nu este una eronată
întrucât filosofii s -au întrebat secole de -a rândul ce a putea fi, iar în prezent, aceasta încearcă
să se descopere și să se redefinească prin context filosofic.1145 Esteticul și femininul adesea se
întrepătrund, inducând filosofiei o raportare la femeia ori entată către femeie sau susținătoare
identității feminine. Statutul de a fi femeie îi corespunde într -un mod indubitabil cel de a fi,
astfel încât femeia va răspunde la orice întrebare referitoare la gen. Plecând de la dictonul

1141 Ibidem , p.62.
1142 Ibidem , p.204.
1143 Ibidem , pp.274 -275.
1144 Patrici a Collins, Black feminist thought – knowledge, consciousness, and the politics of empowerment ,
Routledge, New York, 2009 , p.52.
1145 Nancy Bauer, Simone de Beauvoir, philosophy,& feminism , Columbia Univ.Press, New York, 2001 , p.20.

235
latin cogito, ergo sum , răspunsul intrinsec la întrebarea de mai sus se află în ființa sa, în
continua cunoaștere de sine, de starea interioară asupra implicațiilor de a fi.1146 Legea care a
interzis discriminarea bazată pe gen a apărut în dreptul civil american (aticolul VII/1964).1147
Un sector tot mai mult adresat femeilor este cel medical sau chiar legislativ, întrucât s -a
demonstrat că femeile sunt mai organizate și dedicate progresului în aceste domenii.1148
Mișcarea feministă îi conferă femeii, într -un anume context social, o subtilă st are bazată pe
empatie, atenție reciprocă, afecțiune. Teoria feminismului postmodern promovată de Gavey
(1989) susține un sistem de practici și mărturii care au valori comune în rândul femeilor.1149
Însă, fără a exagera, putem afirma că, în fapt, feminismul a reușit să reliefeze un adevăr
important și anume: femeile și bărbații se află într -o relație de co -dependență. Atitudinea față
de mișcarea feministă este întâlnită și în operele noveliste cu caracter ficțional. 1150 Mișcarea
feministă nu trebuie percepută ca o acțiune îndreptată împotriva bărbatului, ci ca manifest
împotriva subordonării femeii în societate și familie, un act pro -femeie, un aport necesar adus
recunoașterii egalității dintre sexe.1151 Aceștia recunosc veridicitatea propriilor interpretări pe
baza experienței femeilor și valorilor, manifestă disconfort sau chiar mânie împotriva
comportamentului neadecvat, nedrept, îndreptat împotriva femeilor, pentru a fi feminist este
necesar să învingi în fața societății și culturii dominate de bărbați.1152 Nimeni nu poate fi liber
întru totul până ce nu sunt toți liberi; nimeni nu poate fi perfect moral până ce nu sunt toți
morali; nimeni nu poate fi fericit întru totul până nu sunt toți fericiți.1153 Deși au existat critici
cu privire la mișcarea feministă și la poziți a acestora față de natalitate, totuși femeile au privit
acest așa -zis compromis al renunțării la propria independență, ca o modalitate de a se afirma
în spectrul feminității ca mame.1154 Idealurile egalității și diferenței sunt rezultatele criticii
teoriilor ce stau la baza societăților de tip patriarhal. Fie că este vorba despre cel antic, fie

1146 Ibidem , p.50.
1147Ann Helton Stromberg, Women working theories and facts in perspective , Mountain View, Mayfield
Publishing Company, California, 1988 , p.38.
1148 Ibidem , p.39.
1149 Thelma Jean Goodrich, Women and power – perspectives for family therapy , W. W. Norton & Company,
New York, 1991, p.64.
1150 Ligia Doina Constantinescu, Feminist issues and approaches , Editura Demiurg, Iași, 2005, p.45.
1151 Carmen Tirban, Re-writing women with Michele Roberts , Editura Didactica Militans, Oradea, 2010, p.12.
1152 Ibidem , p.16.
1153 Reghina Dascăl, Femini st perspectives , Editura Universității de Vest, Timișoara, 2001, p.11.
1154 Lauri Umansky, Motherhood reconceived – Feminism and the Legacies of the Sixties , New York University
Press, New York, 1996, p.3.

236
despre modelul modern, organizarea unei societăți este orientată către realizarea binelui
comun.1155

VI.3. Feminismul – abordare teologică
VI.3.1. Antropologia și hristo logia feministă – conspirație împotriva lui Dumnezeu

Antropologia este tema de maximum interes în teologia feministă care combate ideea
de subordonare a femeii față de bărbat. Antropologia feministă își are contribuția de a -și fi
adus aportul la omogeniza rea experiențelor statutului de femeie și în restul lumii.1156 S-au
acordat privilegii și dreptul de a deține proprietăți și de a fi incluse în câmpul muncii similare
sau identice cu ale bărbaților.1157 În esență, feministele tratează subiectul unei noi
antropogonii în care Eva nu mai este creată din coasta lui Adam. Ele exclud varianta biblică
deoarece cred că nașterea Evei din coastă o face bărbată. Teologia feministă combate teologia
apuseană care a formulat dogma creației femeii din concepția aristotelică deș i filosoful a
crezut despre femeie că e un bărbat imperfect .1158 Un alt argument pecare se bazează
feministele este cartea intitulată Alfabetul lui Ben Sira , în care se relatează despre Lilith,
prima soție a lui Adam care nu i s -a supus. Lilith este văzută ca prima exponentă a
feminismului în urma nesupunerii bărbatului său. Hristologia feministă face parte dintre cele
mai discutate și importante dogme pe care mișcarea feministă le -a adaptat în susținerea
punctelor sale de vedere. Feminismul mizează pe Hristo s în apărarea multor idei
fundamentale în procesul de sedimentare a mișcării la nivel global. Hristos este transformat
într-o paradigmă morală cu virtuți anti -patriarhale cu trăsături feminine. În cele ce urmează,
vom prezenta succint imaginea transformată a lui Hristos în cadrul teologiei feministe:
1. patriarhalizarea lui Hristos de către Biserica oficială la redactarea canaonului biblic.
Feministele sunt de părere că Hristos este reprezentat în tentă feminină în Sfintele
Evanghelii.
2. Iisus-ul feminității și Hristos -ul patriarhialității. Tema aceasta nu poate avea decât
frma unui monofizitism transcendental. Feministele propun reversul acestei forme.

1155 Ed.Olivia Toderean, op.cit ., p.105.
1156 Sally Colle/L ynne Phillips, Ethnographic feminism , Ontario, Carleton University Press, Ottawa, 1995 , p.3.
1157 Helene Meyers, Femicidal fears , State University of New York Press, New York, 2001 , p.39.
1158 Emil Jurcan, op.cit ., p.96.

237
3. Feminizarea lui Hristos. Feministele Hanna Wolf și Mary Daly susțin că în Iisus se
află o femeie în trup de bă rbat.1159
4. Mitologizarea lui Hristos. Motivul Întrupării trebuie văzut în mitul eroului mort și
înviat.
5. Conceperea chipului Mântuitorului în mod gymorf. Această inepție aparține lui Daly
Mary. Aceasta afirmă că Hristos este femeie în trup de bărbat. Această a firmație nu
demonstrează decât faptul că s -a pierdut cntrolul asupra Sfintei Scipturi iar Dumnezeu
a devenit o simplă idee.
Hristologia feministă denaturează hristologia bisericii tradiționale. Scopul mișcării
feministe este acela de a distruge trecutul pe ntru a crea un prezent pe placul masei
consumeriste. Dacă Adam a dat nume tuturor animalelor fără consimțământul Evei, atunci
rezultă că ar trebui din perspectiva feministă o modificare a percepției culturale și religioase
de-a lungul timpului.1160 Pentru a î ncerca o mai bună înțelegere a exper ienței feministe s -au
efectuat două diferențieri: feminismul ca și mișcare manifestată prin recunoașterea sexismului
și a libertății de exprimare și feminismul ca și feminitate bazată pe experiențele tipice femeii
raportate cu precădere la nașterea de copii și căsătorie.1161 Întrucât feminismul conștientizează
improbabilitatea de a reforma o tradiție milenară, totuși suntem de acord că în iudaism și în
creștinism, teologia trebuie ancorată în experiență și nu neapărat în cri ticism. Deși bărbaților
filosofia și teologia le -a oferit de -a lungul timpului desăvârșirea și libertatea, iar femeilor
atributul natural, totuși, elementele necesare înțelegerii umane și experienței feministe nu sunt
de cele mai multe ori complete.1162 Principiul feminității și al egalității dintre sexe este unul
de natură definitorie întrucât o anumită factură a susținătoarelor feminismului doresc nu atât o
egalitate între sexe, ci mai degrabă o încheiere a dominației bărbatului, fapt nu întru totul
recunoscut. Feministele princiare ancorate în studiul biblic încearcă stabilirea unei legături,
echilibrări între religie și simbolism. Transformarea culturii patriarhale într -o ascendență a
tuturor oamenilor (bărbați sau femei) ar trebui să fie mult mai important ă decât divergențele
de opinii, iar diversitatea teologiei feministe trebuie să poarte o strânsă legătură cu
spiritualitatea.1163 Acest punct de vedere al feminismului și emanciparea femeii trebuie să vină
în sprijinul Scripturii, al studiului acesteia și a u rgentării ridicării statutului femeii ce l -a

1159 Ibidem , p.52.
1160 Carol P.Christ, Woman spirit rising , Harper&Row, San Francisco, 1979, p.7.
1161 Ibidem , p.8.
1162 Ibidem , p.12.
1163 Ibidem , pp.15 -16.

238
înfruntat din cele mai vechi timpuri. Iudaismul și creștinismul promovează pe homo religiosus
pentru a fi înțeles în relația sa cu Dumnezeu atât la bărbat, cât și la femeie. Astăzi, femeia se
află într -o continu ă căutare, autocunoaștere, redescoperire a sinelui, a propriei identități prin
prisma religiei. Mișcarea liberării feministe susține că la facerea lumii Adam era de fapt un
nume generic dat umanității, un andrrogin care o conținea și pe Eva, diferențierea apărând
după ccăderea în păcat (Facerea 2,21 -23). Rolul femeilor în Biblie este des menționat și se
observă devotamentul, dăruirea și curajul acestora de a -L urma pe Hristos. Puse în situația
prezentă a unei absențe parcă forțate, femeia experimentează cu atât mai mult prezentul și
rolul ei de acum în încercarea ei de a descoperi dinamica spirituală, religioasă și implicația sa
în modelul de femeie perfectă și egală cu bărbatul prin natura actului creator divin.1164
Percepția omului în general asupra perfecțiu nii naturii și a capacității de a distinge individul
de fericire, tristețe și alte stări specifice ambelor sexe este, și trebuie să fie, unanimă și strâns
legată de societate în care trăiește.1165 Astfel drepturile și îndatoririle oamenilor trebuie
aplicate e chivoc, în încercarea de a reliefa cele mai bune calități a unui individ (bărbat sau
femeie), fără a -i afecta într -un fel integritatea. Natura le -a oferit femeilor, ca un avantaj putem
spune, o parte mai slabă fizic – și nu întru totul, bazată pe delicateț e, care incită bărbatul.
Calitățile ei nu se opresc aici deoarece din inima sa iubitoare, dăruitoare dacă izvorăște un
scop atunci mintea îi este îmobilată cu calități intelectuale ce o fac să devină o coroană pentru
soț. Deseori satirizată în istorie pen tru încercarea de a izbândi, femeia își crează drumul său
spre glorie, țintind spre măreția ei cuvenită, rămânând totuși în același timp al raportării la
bărbat și nu mai presus de acesta, după cum uneori, greșit, s -a stipulat.1166 În decursul istoriei
observăm că omul dorește să fie respectat și iubit de către ceva sau cineva. Însă, de cele mai
multe ori, aceste două stări sunt proprii unei singure identificări.1167 Un concept introdus de
Robyn Wilgman afirmă că hiperproductivitatea, în cazul femeilor, în mediul academic se
înregistrează/manifestă prin o dublare a responsabilității de profesor, de soție, o dublare și a
activităților întreprinse în timpul liber, în mediul domestic, practic o femeie ajunsă între
extremele stării de fapt, conduce, de cele mai multe ori, spre defeminizare și transformare
într-un burete care absoarbe tot mai mult din ceea ce înfăptuiește.1168 Mary Wallstonecraft
susținea că femeile și bărbații au același motiv, aceeași capacitate pentru programele istorice

1164 Ibidem , p.216.
1165 Mary Wallstonecraft, Vindication of the rights of woman , Penguin Books, London, 1985 , p.91.
1166 Ibidem , p.119.
1167 Ibidem , p.167.
1168 Susan Gubar, Critical condition feminism at the turn of the century , Columbia University Press, New York,
1999 , p.99.

239
educaționale disponibile doar bă rbaților. În general, feminismul este într -o oarecare măsură
opus în balanță cu misoginismul, formând un cuplu ciudat împreună prin coridoarele timpului
și istoriei.1169 Însă, în discuțiile dintre misogini și feminiști au existat de nenumărate ori
întretăieri de idei, completări sau adnotări pe marginea acestui subiect delicat, dedicat femeii.
În urma acestor interacțiuni au rezultat mișcările de independență ale femeii, o încercare de
scoatere de sub spectrul sexualității excesive, a pornografiei, o desacrali zare a entității femeii
și a rolului ei esențial de ființă autonomă, independentă, perfect capabilă și devotată cauzei
sale. Principala manifestare a misoginismului este de a fi încercat denaturalizarea adevăratelor
valori și calități ale femeii și negarea fățișă a ei prin afișarea unui comportament fals, grotesc,
ipocrizie în cea mai naturală stare.1170 Parafrazând susținătoarele feminismului (Carolin
Heilburn, Janet Todd), putem înțelege că într -adevăr lucrurile mai importante decât o carieră
de succes și mo da nu trebuie neglijate, ci trebuie să rămână constantă. Plecând de la acest
aspect/afirmație putem urma firul feminismului intenționat a stabili relații între diferite
generații cu ajutorul predării cunoștințelor și prin împărtășirea unor experiențe perfe ct
perceptibil și pentru posteritate în cadrul dezvoltării unei păreri anonime general acceptate
asupra feminismului.1171
Omul este o ființă vorbitoare, efect al creării sale după chipul lui Dumnezeu.1172 Omul,
atât ca bărbat, cât și ca femeie, a primit de la D umnezeu daruri menite net superioare
celorlalte creații ale sale.1173 Noțiunea de om, rasă umană este reprezentată cel mai corect prin
termenul adam, fără deosebire între bărbat și femeie, fără accent pe supremația bărbatului.1174
Vedem astfel că Dumnezeu atunci când crează omul îl face după chipul Său (Facerea 1,26 –
27). Amândoi (Adam și Eva) au deosebiri esențiale, însă aparțin aceluiași concept de ființă
umană, creație aleasă a lui Dumnezeu, cu toate că I Petru 3,7 descrie femeia ca pe un vas mai
slab.1175 Implicarea onestității, recunoașterii egalității sexuale și a asemănării în chip și a
diferenței fizice fac posibil ca la început, între bărbat și femeie să existe comunicare. În
Facerea 3,6 vedem cum Adam o ascultă pe femeia sa, încălcând porunca lui Dumnezeu pr ntr-
un act necugetat. Deși este considerat punctul venirii păcatului în lume, observăm că

1169 Ibidem , p.145.
1170 Ibidem , p.148.
1171 Ibidem , p.167.
1172 Nathan Aviezer, La începuturi … Creația biblică și știința , traducerea de Ana Andreesc u, Editura Doina,
București, 2001, p.131.
1173 Ibidem , p.143.
1174 Philip Eveson, Cartea originilor: Geneza explicată pe înțelesul tuturor , traducere de Dorin Pantea, Editura
Făclia, Oradea, 2005, p.35.
1175 Ibidem , p.66.

240
Dumnezeu, în iubirea Sa față de oameni, nu lasă păcatului și morții pe Adam cel vechi
împreună cu tot neamul ci o ridică și pe femeie (prin făgăduința unui alt Răscum părător).
Astfel, ar fi considerat greșit să credem că femeii în întreg istoricul ei, este singura
răspunzătoare de intrarea păcatului în lume. Eva și urmașele sale au primit de la Dumnezeu
puterea de a se mântui prin nașterea de prunci, iar asta arată că și Hristos nu a venit întru slava
Sa cu cinste ci S -a întrupat tot dintr -o femeie.1176 Familia, în ansamblul ei, reprezintă un
cumul de interrelaționării solide, în cadrul unor legături de rudenie sau căsătorie bazată pe un
mod de viață comun, având aceleași principii și un scop bine definit. De obicei, aceasta se
întemeiază pe fundamentul căsătoriei având același fond genetic sau prin intermediul
adepților.1177 Cu toate acestea însă, în mijlocul oricărei familii din orice timp, mediul
preponderent întâlnit este cel al legăturii dintre mamă și copiii săi. Astfel, ea este punctul
central al familiei, fără de care această instituție nu ar exista și fără de care un bărbat nu s -ar
putea numi soț (fără o soție) și copiii nu ar avea o mamă fără o femeie.1178 Observăm totod ată
că în încercarea de a diversifica și de a sublinia importanța familiei cu rolul femeii în orice
aspect cotidian, o prezență vitală, necesară: feminismul a adus în prim plan aspecte uitate sau
neglijate ale implicațiilor familiale, ale modului în care a r trebui să se desfășoare conviețuirea
și acceptarea reciprocă, cât și problemele care decurg din diminuarea valorilor familiale și
importanța prezenței feminine.1179 În viziunea feminismului radical observăm că acesta a mers
atât de departe încât prezența di vină întruchipată ca un Dumnezeu -masculin i -a făcut pe unele
apartenente ale feminismului să conteste viziunea reală și nu biblică asupra egalității dintre
sexe în cadrul căsătoriei.1180 În același timp acestea susțin în viziunea teologică faptul că
Dumnezeu, necuprins de mintea omenească, are în Sine atât femininul, cât și masculinul.1181
Feminismul înrădăcinat în studiul Bibliei, trebuie susținut în viziunea comuniunii trinitare și a
sinergiei la desăvârșire și mântuire ca oameni, nu ca bărbaș și femeie. În rea litate vedem o
tendință a bărbatului de a -și domina pe orice plan femeia, este contracarată într -un mod
sublim, manipulativ, de cele mai multe ori, o femei fiind capabilă de a -și domina, stăpâni și
influența subconștient bărbatul, cu sau fără calitățile e i fizice.1182 Un aspect des întâlnit în
sânul familiei este raportarea celor doi soți la inegalitatea cauzată de diferențele salariale și

1176 Ibidem , pp.81 -90.
1177 Jaber F.Gubrium, What is family , Mountain View, Mayfield Publishing Company, California,1990 , p.4.
1178 Ibidem , p.119.
1179 Ibidem , p.62.
1180 Virginia Mollenkott, Women, Men & the Bible , Abingdon, Nashville, 1981 , p.51.
1181 Ibidem , p.52.
1182 Ibidem , p.133.

241
aportul adus la susținerea familiei, fapt ce cauzează divergențe și duce la acte de violență
domestică în detrimentul soț iilor și copiilor.1183 Susținătoarele feminismului afirmă, pe bună
dreptate, că atunci când se vorbește despre violența domestică și în special cea asupra femeii,
trebuie să se aducă în prim plan două aspecte foarte importante: aparteneța la gen a bărbatului
și puterea efectivă pe care acesta o poate manifesta într -un exces de furie.1184 Rezultatul
cercetătorilor Bernard (1976), Tunner (1990) au arătat că autonomia proprie ca individ este
determinată de sex, iar nevoia de comunicare de interacționare cu celălalt individ este mai
importantă. Feminismul a arătat că totuși aceste diferențe notabile au condus la apariția
dominației masculine în societate, în familie și aparent în orice context social.1185 În urma
unor studii de economie și sociologie efectuate de Epstein (1988) s -a demonstrat faptul că în
societatea de azi, și nu într -un mod surprinzător, femeile ocupă un rol tot mai important în
societate întrucât accentul nu mai este pus pe forța fizică de muncă ci mai degrabă pe
capacitatea de adaptare, rezistență la s tres și comunicare – calități mai des întâlnite la femei în
general, în aceste ramuri de activitate.1186 De asemenea menționăm și pe antropologul David
Levison care susține că violența în familie nu apare în societăți a căror viață de familie este
caracteriza tă prin cooperare, dăruire, împărtășire reciprocă a sentimentelor și egalitate.1187 Tot
acesta menționează faptul că în familie femeile sunt și trebuie să fie egale cu bărbații în luarea
deciziilor familiale, în administrarea resurselor financiare ale familie i. Încălcarea acestor
drepturi de bază și cu precădere îndreptate împotriva femeilor face ca acestea să acționeze și
reacționeze în consecință prin autoapărarea împotriva întimidărilor, abuzurilor fizice sau a
comportamentului verbal agresiv.1188 Astfel, deși aparent ar putea părea o situație fără
precedent, totuși asumarea și respectarea egalității dintre bărbat și femeie, social, domestic –
familial și prin comunicare nu poate să ducă decât la echilibru, evoluție și rezultate de bun
augur.1189 În mijlocul comunit ăților creștine timpurii exista un prototip istoric dar și un arhetip
fără de sfârșit, arătând astfel că odată cu întruparea lui Hristos s -a răsturnat egalitatea și
demnitatea femeii.1190 Adevărul e că nu ne mai putem permite sistemul patriarhal, sexismul și
discriminarea. Pentru ca economia să poată progresa și societatea are nevoie să progreseze.

1183 Richard J.Gelles, Family viol ence, Sage Publications, Newbury Park, 1987 , p.17.
1184 Richard J.Gelles, Current controversies on family violence , Sage Publications, Newbury Park, 1993 , p.47.
1185 Ibidem , p.49.
1186 Betty Yorburg, Family relationships , St. Martin's Press, New York, 1993 , p.54.
1187 Ibidem , p.240.
1188 Ibidem , p.242.
1189 Ibidem , pp.360 -361.
1190 Rita Perintflavi, Woman and Religion – dignity of woman as dignity of the human being , Editura Verbum,
Cluj-Napoca, 2011, p.56.

242
Modul de lucru, creativitatea și abilitățile decizionale ale femeilor sunt indispensabile.1191
Feminizarea ca noutate, umanizând forma etică a lumii nu este despre jur izarea egalității
sexuale sau anularea virilității și feminității, este mai degrabă despre păstrarea valorilor
umane, bărbătești și femeiești, a valorilor umane intriseci pentru ambele sexe. Este despre
recunoștința reciprocă și trezirea la diferențele din tre cele două genuri fără eticheta/ampreta
patriarhală.1192 Multe dintre feministe cred că Biblia nu reprezintă o autoritate pentru
mișcările feministe și femei datorită prezenței caracteristicilor androcentrice. Yahwe este
Dumnezeul părinților patriarhi. Băr bații sunt expuși în centrul atenției și femeile în locurile
periferice. De aceea feministele declară că Biblia este scrisă de bărbați, despre bărbați și
pentru bărbați.1193 Dacă Facerea 3 -11 reprezintă o antiteză pentru Facerea 1 -2, capitolul 3 din
Facerea c onține profeția mesianică de răscumpărare a păcatului originar, protoevanghelia care
indică lupta persistentă dintre cele două forțe (binele și răul).1194 Petru are o învățătură mult
mai explicită asupra acestui subiect. Este surprinzător faptul că Pavel a at ins atât de mult
criticile mișcării feministe, deși Petru a mers la fel de departe ca și el, dacă nu mai departe,
subliniind rolul subordonat al soției. Iar Petru a vorbit în calitate de bărbat căsătorit (Marcu
1,30; I Corinteni 9,5), în timp ce despre Pav el nu știm cu certitudine dacă a fost burlac sau
văduv (I Corinteni 7,8).1195 Apartenența unei femei la comunitatea ortodoxă asigură formarea
identității ei sociale alături de identitatea religioasă. Ca actor al comunității creștin -ortodoxe și
al societății p e ansamblu, femeia care -și asumă o viață bazată pe valorile creștine se confruntă
cu o serie de provocări.1196Feminitatea ortodoxă are o protagonistă – femeia ortodoxă.
Feminismul ortodox este o categorie a feminității.1197 Secolul al XVIII -lea a fost perioada
istorică în care s -au folosit cele mai multe arme în lupta de emancipare a femeii. S -a dorit
angajarea femeilor în activitățile pe care le desfășurau bărbații. Istoria feminismului înseamnă
o compilație a experiențelor femeilor, variabilă, strategic flexibi lă.1198 Mișcarea de
emancipare a femeilor a fost concepută ca operație critic din dorința de a se desprinde din
originile teologice. A apărut în contextual proclamării democrației liberale a egalității
universal. Caracterul controversat al feminismului a prov ocat o diferențiere a genurilor cu

1191 Ibidem , pp.133 -134.
1192 Ibidem , p.134.
1193Junia Pokrifka, Redeeming woman in the grand narrative of Scripture , în Woman in the Bible , Ed. Robert B.
Kruschwitz, The Center for Christian Ethics Baylor University, 2003, p.11.
1194 Ibidem , p.13.
1195 David Pawson, op.cit ., p.53.
1196 Ibidem , p.124.
1197 Ibidem , p.128.
1198 Joan Wallach Scott, Feminism's History , în Journal of Women's History , Vol.16, nr.2, 2004, p.18.

243
scopul de a organiza relații de putere.1199 Identitatea f emeilor ca subiecte politice a fost
acceptată de către public. În cazul în care rasa, sexualitate a, etnia și naționalitate a joaca piese
la fel de importante în definiț ia "femeilor", atunci sexul este nu este o categorie destul de utilă
de analiză.1200 În etapa de formare, teologia feministă a condamnat ideile biblice despre
Dumnezeu, Hristos și existența umană. Promotoarea acestei gândiri despre divinitate aparține
celei mai importante gânditoare feministe, Mary Daly. Cu multă convingere, aceasta a
demascat caracterul divinmasculin al evreilor și creștinilor ce exprimă atributele
omniprezenței, omniscienței și omniprezenței ca valori de sex masculin contribuind la
menținere a patriarhatului.1201 În urma promovării acestui nou concept multe dintre adeptele
feminismului și -au exprimat opțiunea de a nu încuraja acest tip de gândire folosindu -se de
argumente solide. Biblia a rămas un document aspru exploatat și interpretat în manier e
proprii. Dacă pentru o parte dintre feministe mesajul biblic nu are caracter patriarhal și nu a
fost scris în defavoarea femeii, pentru restul adeptelor canon în canon, Biblia este
anfifeministă, demitologizată, lipsită de revelație divină, devenită o su rsă importantă de
informații fără normă religioasă.1202 În primul rând, teologia a jucat un rol esențial în
dezvoltarea teologiei feministe. Acest fapt presupune o loialitate pentru generațiile prezente și
viitoare, fără a afecta trecutul. În al doilea rând, feministele s -au angajat să ajute pe cei săraci
și oprimați. Fără acest angajament, teologia feministă devine un vehicul pentru avansarea
celor puțini.1203 Distincția umanității în masculin și feminin nu implică nici un fel de
sexualitate în interiorul lui Du mnezeu. În ciuda acestui fapt, creația noastră ca masculin și
feminin ne oferă o perspectivă a dimensiunii naturii lui Dumnezeu. Textul biblic (Facerea
1,27) înseamnă pentru feministe fundamentul unei antropologii egalitariste în care masculin și
feminin reflectă chipul lui Dumnezeu în mod egal.1204 În discuția teologică cu șarpele, femeia
devine purtătorul de cuvânt pentru omenire. Prin cădere, femeia și -a pierdut egalitatea cu
bărbatul. Subordonarea istorică a femeii față de bărbat este inagurată și identifi cată ca
expresie a păcatului.1205 Feministele variază modul de abordare în teologia lor. Hermeneutica
în domeniul criticii biblice feministe are două orientări importante: critica științifică socială

1199 Ibidem , p.19.
1200 Ibidem , p.22.
1201 Sheila Greeve Davaney , Trends in feminist theology , în Sunstone Symposium XII in Salt Lake City, 1991,
p.18.
1202 Ibidem , p.20.
1203 Ibidem , p.22.
1204 Mich elle A. Gonzalez, An Introduction to Feminist Theological Anthropology , Orbis Books, Maryknoll,
New-York, 2007, p.8.
1205 Ibidem , p.12.

244
(insistă să descopere lumea socio -simbolicî reflectată în t ext) și critica ideologică (solicită
cititorul să critice textul în afara ideologiei).1206 Criticile ideologice feminine au evidențiat
motivul care se află în spatele preocupării feministelor care doresc control asupra sexualității
ce le pot garanta legitimit ate copiilor născuți. Termenul misoginism este folosit cu moderație,
textele biblice codifică opinii predominant negative față de corpul femeilor.1207 Discuțiile
despre egalitatea sexelor sunt dezbateri care au relevanța pentru eliberarea femeilor. Părerea
feministă susține că diviziunea dintre egalitate și diferență este în practică o poziție a femeilor
în societate. Este foarte clar faptul că în definirea celor două părți ale dezbaterii numitorul
comun rămâne tensiunea.1208 Feministele a u pus sub semnul îndoiel ii legătura dintre
caracteristicile fiziologice și diferența naturală a rolurilor sociale pentru bărbați și femei.
Diferențele biologice au fost negate de adeptele feminismului considerând că existența lor nu
va împiedica evoluția societății. Acest apect a condus spre o distincție teoretică între sex și
gen social.1209 Scriptura corectează erorile de dominare masculină și superioritatea sexului
masculin, forme ale consecinței păcatului originar, prezente în aproape toate culturile din
istoria lumii.1210 Băbatul ș i femeia sunt creați după chipul lui Dumnezeu și au aceeași valoare
de egalitate. Dovezile suplimentare ale egalității genurilor se găsesc în Noul Testament (I
Cointeni 12,7,11; I Petru 4,10; Galateni 3,28 ).1211 Conform unor studii, societatea feministă a
avut intenția de a remedia ritmul accelerat a integrării noilor ipoteze dar a continuat prin
extinderea corpului de cunoștințe și de a ridica nivelul de conștientizare a adeptelor. În
consecință, s -a conturat un cadru de interpretare complet nou.1212 Feministel e găsesc în
creștinism o serie de greșeli teologice. Aceste pun sub semnul îndoielii importanța tradiției
creștine ca putere ce oprimă sau eliberează persoane.1213 Feministele sunt total împotriva ideii
că barbatul reprezintă imaginea lui Dumnezeu. Una dintre figurile marcante ale teologiei
feministe, Margaret Howe, este de părere că ideea prezentată mai sus se bazează pe scrierile
Vechiului Testament ce îl poziționează pe Dumnezeu ca Tată. Aceasta argumentează că
Scriptura conținee și imaginea maternă a lui D umnezeu ca: mama care alăptează (Isaia 49,15),

1206 Alice A. Keefe, Stepping In / Stepping Out: A Conversation between Ideological and Social Scientific
Feminist Approaches t o the Bible , în Journal of Religion & Society , Vol. 1, 1999, p.1.
1207 Ibidem , p.3.
1208 Jane Freedman, Feminism , Open University Press, Buckingham, Philadelphia, 2001, p.11.
1209 Ibidem , p.13.
1210 Wayne A. Grudem, Evangelical Feminism and Biblical Truth: An Analysis of More Than One Hundred
Disputed Questions , Published by Crossway, Wheaton, Illinois, 2012, p.26.
1211 Ibidem , p.27.
1212 B. Zikmund, Feminist Consciousness in Historical Perspective , in L.M. Russell (ed) Feminist Interpretation
of the Bible , Westminster Press , Philadelphia, 1985 , p. 23.
1213 Mary M. Fulkerson , Changing the Subject: Women’s Discourses and Feminist Theology , Fortress Press,
Minneapolis 19 94, pp.51-54.

245
moașă (Psalmul 22, 9 -19), gospodină (Psalmul 123,2).1214 Elizaberth Schüssler Fiorenza este
de părere că tradiția creștină a luat naștere în contextul socio -politico -istoric.1215 Studiile
feministe contestă particip area bărbaților la m ișcările sociale de schimbare, iar t ermenul
ekklesia este perceput ca spațiu democratic, egalitarist.1216 Retorica folosită în mod frecvent și
expoatată la maximum de mișcările feministe este o activitate lingvistică, simbolică, ce
folosește texte, conversații, dialoguri și discursuri cu scopul de a le explora și de a evalua
mesajul.1217 Elizaberth Schüssler Fiorenza a fost preocupată și de istoria suferinței umane.
Deși teologia ei prezintă un atac puternic la adresa alterității, aceasta îi a pără pe cei aflați în
criză de identitate, marginalizați de diversitate.1218 În studiile feministe există linii trasate
separat între femeile evreice și femeile creștine.1219 Mișcarea feministă în perioada de început
a încercat să aibă implicații în doctrina cre ștină. În timp ce mișcarea a progresat și s -a
dezvoltat, unele reprezentate de seamă au dorit să argumenteze noul concept cu ajutorul
Scripturii. Au optat pentru respingerea tradiției creștine din cauza patriarhatului.1220 Adeptele
feminismului au perceput cr itica teologică foarte diferit. Ele consideră că femeile au
capacitatea spirituală superioară față de bărbați ceea ce le oferă dreptul de a interpreta
Scriptura după bunul plac.1221 Dumnezeu a creat bărbatul și femeia cu diferențe fiziologice și
de personalit ate.1222 În maturitatea masculină există un sentiment de responsabilitate și dorința
de a proteja femeia. În maturitatea feminină există o dispoziție eliberatoare de a se afirma, de
a se hrăni în convingeri și de a conduce. Adevărata eliberare a femeii își ar e originea în
supunerea umilă față de Dumnezeu.1223 Femeile musulmane s -au alăturat mișcării de
emancipare din dorința de a deveni egale cu bărbați. Descătușarea din statutul de sclavă a
bărbatului este susținută de Coran care precizează în mod clar egalitate a femeilor cu bărbații

1214 Margaret Howe, Women and Church Leadership , Grand Rapids: Zondervan Publishing House, 1982, p.139.
1215 Elisabeth Schüssler Fiorenza, For Women in a Men’s World: A critical Feminist Theology of Liberation , in
The Power of Naming: A Concilium Reader in Feminist Liberation Theology , Orbis Books, New York,1996 , p.6.
1216 Ibidem , p.48.
1217 Anne Tuohy, Rhetori c and Transformation: The Feminist Theology of Elisabeth Schüssler Fiorenza , în
Australian eJournal of Theology , nr.5, 2005, p.3.
1218 Ibidem , p.4.
1219 Bonnie Thurston, Women in the New Testament: Questions and Commentary , The Crossroad Publishing
Company, New York, 1998, p.9.
1220 Kim Covington, Beyond Jesus the Son: Feminist Theology From Elizabeth Stuart Phelps to Mary Daly , în
Writing 20 , 2007, p.24.
1221 Ibidem , p.25.
1222 John Piper, What's the Difference , IL: The Council on Bibli cal Manhood and Womanhood, Wheaton, 1989 ,
pp.8-9.
1223 Ibidem , p.3.

246
și dreptul lor fundamental de a actualiza potențialul uman.1224 Acțiunea rebelă a femeilor
musulmane este sprijiinită de partea occidentală a lumii care a promovat cu ajutorul presei și a
literaturii situația jalnică a femeii musulmane. Conștiente de greutatea partizanilor tradiționali,
musulmancele se luptă să -și mențină identitatea religioasă și autonomia personală în fața
intrasigenței culturii pe de o parte și cu imperalismul occidental al culturii seculare, pe de altă
parte.1225 Paternitatea și maternitatea sunt responsabilități fundamentale ale omului.
Amândouă poartă chipul și asemănarea lui Dumnezeu și nu pot îndeplini sarcina decât
împreună. Maternitatea este vitală în mandatul lui Dumnezeu dat omenirii (Facerea 2,15).1226
Maternitatea devine protagonista din Biblie care triumfă supra arcului antagonist în relația cu
Șarpele. Aceasta a rămas onoarea femeilor care reușesc să nască copii. 1227Antropologia
teologică creștină recunoaște în imago dei (chipul lui Dumnezeu) umanitatea autentică u nită
cu Dumnezeu. Întrebarea care macină teologia feministă se referă la modalitatea în care
dualismul teologic imago dei /Adam cel căzut se conectează cu umanitatea ca parte
bărbătească și parte femeiască.1228 Teologia susținută de Ruether se caracterizează printr -o
prezență obsesivă a patriarhatului extins adică nu doar subordonarea femeii ci și întreaga
structură a Tatălui în societate: aristrocrația peste iobagi, stăpânii peste sclavi. Învățăturile
tradiționale au distorsionat viziunea patriarhală asupra n aturii umane. Tendința a fost de a
corela feminitatea cu partea inferioară a omului.1229 Feministele religioase sunt unite în
convingerea că feminismul și religia reprezintă o importanță majoră în viața femeilor. Această
preocupare împărtășită include perspec tivele evreilor și creștinilor.1230 Hermeneutica oferă o
bază pentru teologia feministă creștină în încercarea de a înțelege tradiția supusă unor noi
interpretări. Tradiția este concepută ca o adresă vie și ca sursă receptivă pentru interogatoriu și
reinterpretare. Este o conștientizare a faptului că teologia feministă încearcă să aducă în
discuție nu numai texte biblice și istorice ci și modalități de reinterpretare a acestor texte.1231
Antropologia ne sugerează că femeile și bărbații sunt naturi diferite determ inate de
Dumnezeu.1232 În cazul în care sistemele operative într -o cultură sunt înjositoare și

1224 Riffat Hassan, Feminist Theology: The Changelles for muslim women , în Critique (Journal for critical
studies of the Middle East ), nr.9, 1996, p.62.
1225 Ibidem , p.65.
1226 James M. Hamilton Jr., A Biblical Theology of Motherh ood, în JDFM, nr.2, 2012, p.7.
1227 Ibidem , p.9.
1228 Rosemary Radford Ruether, Sexism and God -Talk: Toward a Feminist Theology , Beacon Press, Boston
1983 , p. 93.
1229 Ibidem , pp.61 -93.
1230 Anne Carr, Is a Christian Feminist Theology Possible? , în Theological Studies , Vol. 43, nr.2, 1982 , p.279 .
1231 Ibidem , p.282.
1232 R.A. Coll, Christianity and feminism in conversation , Twent y-Third Publications, Mystic, 1994 , p.70.

247
dezumanizante, un cerc vicios dinamic în care femeile și bărbații sunt împiedicați să dezvolte
umanitatea deplină.1233
VI.3.2. Hirotonia femeii – abdicare de la propri a vocație
O altă problemă pusă în discuție de teologia feministă ( și chiar practicată în mediul
protestant) este preoția femeii. Dacă pentru protestanți acest aspect este văzut ca o
normalitate, mediul catolic (care păstrează încă alegerea clericilor din rândul bărbaților) se
încăpățânează să elimine orice ecou care răsună sub forma unei dorințe din partea femeii ce se
vrea a fi preot. Totuși, părerile par să fie împărțite în cazul teologilor de seamă. Ei justifică
dorința mișcărilor feministe ca fiind o c onsecință a vremurilor pe care le trăim. Aceștia
consideră că nu există un motiv întemeiat pentru care hirotonia femeilor să fie interzisă (Jean
Daniélou în cadrul Conciliului Vatican II, la o reuniune a Alianței Internaționale Ioana dʼArc
a susținut că n u există nicio obiecție teologică fundamentală cu privire la eventualitatea
femeii -preot1234). Același teolog argumentează că preceptele Sfântului Apostol Pavel nu mai
sunt convingătoare datorită vremurilor moderne și că sacerdoțiu l feminin poate fi aplicat.
Așadar, cele 3 rațiuni (femeia nu poate vorbi public, nu poate să comande și nu poate fi o
persoană publică) pot fi combătute cu ajutorul instrumentelor moderne și a funcțiilor publice
pe care le dețin femeile. Această paletă de argumente pro -hirotonia fem eilor nu pot decât să
încurajeze cu succes pretențiile femiinistelor care observă în preoția masculină un semn de
superioritate față de femei. Alte argumente pe care teologia feministă le folosește în sprijinul
hirotoniei femeii cuprind următoarele aspecte : egalitatea femeii cu bărbatul (egalitatea nu
presupune înlocuire), preoția universală (confundată cu preoția sacramentală) și diaconatul
feminin (astăzi nu se mai justifică). În concluzie, în Biserica Apuseană ideile controversate
despre femeie trebuiau să fie redefinite, iar o reevaluare a condiției acesteia , în acord cu
învățătura creștină, era utilă. În ciuda acestui fapt, teologia feministă nu se rezumă decât la o
atitudine extremistă care acuză cu aceeași intensitate și cu același sexism ca și cel pe care îl
atacă.1235 Într-un mod cu totul neobișnuit pentru perioada aceea, Iisus a permis femeilor să îl
acompanieze. Și -a exprimat îngrijorarea față de văduve și a condamnat practica divorțului.
Faptul că Hristos a ales femeile mironosițe ca să dea mărturie despre Învierea Sa (Ioan 20,11 –
18; Luca 24,1 -12; Matei 28,1 -10), reflectă un apel de egalitate între bărbat și femeie (Faptele
Apostolilor 2,17). Prin urmare, Hristos a promovat riguros demnitatea și egalitatea femeilor

1233 Ibidem , p.82.
1234 Ibidem , p.171.
1235 Ibidem , p.172.

248
într-o societate dominată de bărbați .1236 În ciuda acestui fapt și a progresului vremeii, Biserica
primară a transmis o nuanță de misoginism prin scrierile ulterioare ale Noului Testament (I
Timotei 2,19) care reflectă excluderea femeilor din rolurile stabilite de Hristos. Începuse a se
promova supunerea și tăcerea femeii sub toate aspectele vieții sociale și familiale.1237 Biserica
Catolică a subliniat că ideea excluderii femeii s -a bazat pe gradul de vinovăție al Evei ca
încălcare a poruncii edenice. Învățătura despre păcatul originar și urmările sale nu a încetat să
stigmatizeze femeile, proclamându -se enciclice în defavoarea ei. Cei care au dorit să
promoveze imaginea corectă a egalității dintre sexe au fost condamnați ca eretici.1238 În
privința hirotoniei femeii, Biserica Catolică și -a afirmat po ziția împotriva acestui aspect. În
Ordinario Sacerdotalis , Papa Ioan Paul al II -lea s -a folosit de un singur argument pentru a
apăra imaginea masculină a hirotoniei. Din respect față de femeie și pentru a nu lăsa loc de
interpretare, nu s -a folosit de argu mente tradiționale de inferioritate ci s -a rezumat asupra
alegerii făcute de Hristos pentru lucrarea apostolică.1239 Răspunsul Bisericii Catolice a
nemulțumit pe susținătoarele feminismului și pe unii dintre teologi care au pus sub semnul
îndoielii argumentul împotriva admiterii hirotoniei femeii și au socotit -o discriminare și
încălcarea drepturilor omului.1240 Argumentul că Hristos a intenționat să excludă femeile din
preoție este disputată. Teologii admit că lipsa informațiilor despre rolul Aposolilor și a
dovezilor că au acționat în calitate de șefi ai Bisericii oferă o șansă în plus femeilor canditate
pentru preoție. Studii istorice demonstrează că Biserica primară a inclus femeii în funcții de
conducere dar a exclus hirotonia femeii din convingeri sociale și teologice. Din punct de
vedere istoric multe dintre învățăturile de credință au fost ferme, iar cele inversate (poziția
Bisericii asupra sclaviei, arderea vrăjitoarelor) nu mai sunt considerate ca parte din tradiția
autentică.1241 În ciuda tuturor celor prec izate, existența unui progres de -a lungul istoriei a
calificat femeia pe un loc important în societate. Biserica a condamnat subordonarea femeilor
în lumea socială și a denunțat discriminarea pe criterii de sex. Femeile pot participa acum în
Biserică ca as istenți euharistici , lectori, servere, teologi, administratori și consilieri bisericești.
Cu toate acestea, deși s -au înregistrat progrese considerabile în ceea ce includerea femeilor în
liturghii, precum și unele mai mici de management al Bisericii la niv el, mai sunt multe de

1236 Ruth Henderson, Tradition and the Status of Women in the Catholic Church , în Australian eJournal of
Theology , nr.2, 2004, p.2.
1237 Ibidem , p.3.
1238 Ibidem , p.4.
1239 Ibidem , p.6.
1240 Ibidem , p.6.
1241 Ibidem , p.7.

249
făcut. În Biserică, misoginismul este încă exprimat subtil, deși limbajul este exclusiv de sex
masculin și simbolismul (de exemplu, Dumnezeu Tatăl, omenirea, etc.). Acest lucru nu mai
este cazul într -un context cultural nou este în ca zul în care egalitatea și drepturile femeilor nu
sunt numai recunoscute, ci sunt de fapt cerute. ,,Deci, cum ar trebui biserica să meargă mai
departe? În Galateni, Pavel a proclamat că în Hristos nu este nici iudeu, nici grec, rob, nici
liber, nici bărbat female. În ciuda teologiei lui Pavel, toate cele trei dihotomii au existat în
istoria Bisericii. Prima a fost depășită în primul secol, de către el însuși și alții în Biserica
primară. A doua a fost depășită în secolul al XIX -lea. Este timpul ca Biserica s ă depășească
dihotomia finală și să urmeze exemplul lui Iisus în tratarea femeilor cu demnitate și egalitate,
permițând femeilor participarea deplină în Biserică deoarece ființa lor este făcută după
asemănarea și chipul lui Dumnezeu.1242 Poate fi considerată o atitudine sau o practică sexistă
refuzul hirotoniei femeii? Acest aspect este judecat de foarte mulți oameni din interiorul sau
exteriorul Bisericii.1243 De fapt, pentru adversarii hirotoniei femeii competențele manageriale
sunt o reală problemă, nu as pecte le teologice sau sociale. Aceștia nu sunt convinși că femeile
posedă abilități de conducere, administrare și de luare a deciziilor. Mai mult decât atât,
implicarea emoțională este un dezavantaj total. La toate acestea adăugăm exigențele
maternității, impli carea în treburile gospodărești plus alte tensiuni de ordin social.1244
Capacitatea oricărui om de a -L reprezenta pe Dumnezeu nu constă în masculinitate, ci în
umanitate deoarece a fost creat după chipul și asemănarea Sa. Prin urmare, argumentul că
femeia nu poate fi hirotonită este o negare a imaginii lui Dumnezeu în femeie. Asemănarea
preotului ca icoană a lui Hristos este un argument împotriva hirotoniei femeii în tradiția
ortodoxă.1245 Biserica ce hirotonește doar bărbați poate fi numită sexistă. Este o nedre ptate
pentu toate femeile care doresc să facă parte din cler.1246 Sociabilitatea lui Hristos cu ființele
umane nu este deloc surprinzătoare. El a lăsat instrucțiuni clare când a chemat la slujirea
preoțească doar pe bărbați.1247 Pentru Sfântul A postol Pavel, băr bații și femei le ar trebui să se
bucure de aceeași egalitate în fața Creatorului (Galateni 3,28). Balanța înclină în defavoarea
femeii în momentul hirotoniei bărbatului. Egalitatea compromisă în mod regratabil a dat
naștere multor discuții interminabile. M ediul protestant a acordat o șansă femeii -preot pe

1242 Ibidem , p.8.
1243 David Walker, Are Opponents of Women Priests Sexists? , în Churchman 105, nr.4, 1991, p .326.
1244 Ibidem , p.326.
1245 Ibidem , p.329.
1246 Ibidem , p.331.
1247 Gerald O’Collins, An argument for woman priests , în America , 1973, p.122.

250
fundamentul biblic menționat mai sus. S -a dorit eliminarea oricărui punct critic care nu ar fi
ridicat acest embargo.1248

VI.3.3. Feminismul în procesul de pervertire a familiei (prejudicii)

Conform opinie i feministe a lui Ellis Willis, feminismul este vârful de lance al unei
revoluții îndreptate împotriva valorilor culturale și morale. Obiectivul principal este
subminarea valorilor familiei tradiționale.1249 Printre propunerile feministelor se numără:
amânarea sau evitarea căsătoriei; modificarea idealului privitor la mărimea familiei;
încurajarea homosexualității; educația în vederea restrângerii familiei. Căsătoria și familia au
fost subminate prin ingineria socială feministă. În mai puțin de 50 de ani de ac tivare a reușit
să șubrezească instituția familiei. Deși pretinde că apără femeile, s -a constatat că 62% dintre
ele consideră că sunt ajutate, iar 80% sunt de părere că le ajută să devină independente. În
realitate, feminismul a distrus viețile a milioane de bărbați și femei care nu mai pot afla o
dragoste trainică.
Prejudiciile aduse de mișcările feministe:
– numărul cuplurilor căsătorite și cu copii a scăzut la jumătate, de la 50% din totalul
populației în 1960 la 25% în zilele noastre;
– în 1965, 25% dintre copiii negri și 3,1% dintre copiii albi din SUA erau născuți de
mame singure; în 1990 s -a ajuns la 60% în cazul copiilor negri și 18% în cazul
copiilor albi;
– rata căsătoriilor a scăzut cu 30% din 1970, rata divorțului a crescut cu 40%;
– rata fertilității a scăzut cu aproape la jumătate în 2002, rata natalității la populația non –
hispanică a atins cel mai scăzut punct din istorie.
Se pare că problemele s ociale de tipul infracționalității, numărul mare al persoanelor aflate în
detenție, cazurile sociale, scăd erea nivelului educațional, abuzul de alcool și de droguri,
suicidul, depresia, bolile cu transmitere sexuală sunt rezultate directe sau indirecte ale familiei
moderne.
În România, femeile se căsătoresc mult mai devreme decât bărbații (există o diferență
medie de 3,5 ani). Totuși, în cazul căsătoriei a doua , șansele de recăsătorie a femeilor scad
foarte mult. Motivul este mecanismul social. După divorț, femeia este n umită tutorele copiilor

1248 Ibidem , p.123.
1249 Dr.Henry Makov, Feminismul și noua ordine mondială , Editura Meteor Press, București, 2012, p.37.

251
și devine conștientă de situația nouă care nu îi va facilita o recăs ătorie foarte repede. Există
foarte multe femei care au devenit capul familiilor incomplete. Raportul față de bărbați este
5:1 în favoarea lor.1250 În cazul procesului educațional din sânul familiei românești s -au
constatat următoarele: bărbații consideră com ună această sarcină dar se crează raportul de
putere între părinți și copii, și implicit la un dezechilibru concret al puterii în familie ce
conduce în final spre o însărcinare a mamei cu educația și îngrijirea copiilor. O altă problemă
gravă cu care se co nfruntă femeile în România este violența domestică ca reacție de
superioritate a bărbatului în cadrul familial. ,,Faptul este favorizat de legislația care într -o
greșită abordare a inviolabilității spațiului privat, a împiedicat până nu demult poliția să
intervină în disputele intra -familiale, decât dacă acestea au ca rezultat tulburarea liniștii
publice, transformând spațiul privat într -un domeniu al dominației nestingherite a celui mai
puternic” .1251 Procentul femeilor care au fost victim ale violenței domes tic este de 18%. Chiar
și în spațiul gospodăriei femeile muncesc mai mult decât bărbații. În cele mai multe familii,
treburile gospodărești revin soției ca muncă suplimentară. Concepția despre pr ioritatea femeii
în domeniul tre burilor gospodărești este cea mai răspândită între categoriile de venituri mici și
tinde să se echilibreze în zon a veniturilor medii pe economie . Cercetarea științifică asupra
diferențelor sexual este un domeniu foarte consacrat tocmai pentru că rezultatele au
consecințe sociale foart e importante.1252 Dacă vrem ca semnificația politică a diferenței
sexuale să se schimbe și ca statutul de cetățean al femeii să aibă aceeași valoare ca acela al
bărbatului, relațiile sexuale și sociale de tip patriarhal trebuie să fie transformate în relații
libere.1253
VI.3.4. Feminismul – sursa distrugerii societății moderne

Societatea feministă propune spre analiză o serie de criterii considerate valorice în
raport cu elementele structurale ale patriarhatului. În realitate, toate acestea conduc pe un
singur drum al dogmatizării păcatelor și a perversiunilor care distrug sănătatea genetică a
neamului omenesc. În mișcările feministe predomină modelul dihotomic1254 (dualismul dintre
minte și trup), ceea ce permite o gândire filosofică și religioasă. ,,Mișcarea femin istă continuă

1250 Vladimir Pasti, op.cit ., p.119.
1251 Ibidem , p.127.
1252 Julia Annas, Plato’s Republic and Feminism , în Philosophi , 51, p.310 apud ed.Olivia Toderean, op.cit ., p.86.
1253 Carole Pateman, Equality, difference, subordination: the politics of materhood and woman ’s citiz enship, in
Bock, Gisela și Susan Kames, Beyond equality and difference. Citizenship, feminist politics and female
subjectivity , Routledge, London, p.29 apud ed.Olivia Toderean, op.cit ., p.94 .
1254 Laura Grunberg, Gen și societate , Editura Alternative, Bucureș ti, 1997, p.23.

252
să fie una dintre cele mai importante bătălii pentru justiție, dreptate socială din lumea
contemporană precum și o importantă alternativă la gândirea modernă, logocentrică și
instrumentală”.1255
Pentru a -și atinge scopul, feministele au declarat revoluții bărbaților sub forma unor jaloane:
lupta împotriva maternității, a gravidității, împotriva constrângerii mamei pentru a se consacra
creșterii copiilor. Noua societate își propune să conceapă o egalitate între sexe, bazată pe
elementul feminin. A ceastă societate s -a axact pe următorii piloni principali1256:
1. societatea – feminizarea acesteia cu ajutorul socialismului care poate să disemineze
diferențele sexuale.
2. familia – eliberarea acesteia de actul matrimonial ca legătură dintre parteneri pentru a
se putea desface în momentul în care partenerii ajung la concluzia că sunt
incompatibili;
3. educarea copiilor – redusă doar la instituțiile abilitate pentru a da curs unei libertăți
private a vieții părinților.
4. etica – eliberarea de sub dominația moralei creș tine. Noua societate oferă libertate
tabu-urilor sexuale și profesarea iubirii libere.
Poziția Bisericii O rtodoxe față de societatea feministă este îndreptată spre definirea
noțiunii depline a unei societăți sănătoase ce are ca punct de plecare complementa ritatea
bărbatului cu femeia, ca două fețe care stau în dialog permanent. ,, Atât ortodoxia, cât și
feminitatea, semnifică, din perspectiva sociologică, două posibile moduri de viață ale actorilor
sociali. Relația dintre cei doi termeni subliniază modul de afirmare al femeilor în cadrul
comunității creștin -ortodoxe”.1257 În ciuda faptului că feminismul exprimă cu ostilitate
valoriile familiei, există printre adepte și excepții ca apăra celula de bază a societății. Totuși,
ele văd în sânul familiei o serie de co mpromisuri: independență financiară, renunțarea la
serviciu, negarea violenței conjugale, manipularea emoțională, exploatarea sexuală.1258 Ideea
adopției sau a reproducerii artificiale surâde tot mai mult. Bărbații care își doresc să mențină
mediul patriarhal trebuie să se lupte cu noua tehnologie care poate controla fertilitatea.
Creștinismul și iudaismul s -au numărat printre religiile care au fost adesea condamnate de
către susținătorii feminismului deoarece ar promova o ima gine superioară bărbatului în
societate și în biserică. Deși religia este foarte importantă în viața omului, feministele susțin

1255 Otilia Dragomir, op.cit ., p.20.
1256 Laura Grunberg, op.cit , p.40.
1257 Felicia Corduneanu, Condiția socială a femeii în ortodoxia contemporană , Editura Lumen, Iași, 2012, p.115.
1258 Simone de Beauvoir, op.cit ., p.203.

253
că religiile răsăritene au pus femeia într -o lumină acuzatoare fiind necesară o restaurare a
demnității acesteia. Feminismul, asociat cu marxismul și existențiali smul, dă sens și direcție
existenței omului.1259 Tot aici, observăm că și la iudei, și la creștini, se păstrează un
Dumnezeu al părinților noștri, preponderent masculin, excepție făcând femeile din
congregațiile protestante unde pot servi și scopului Biserici i prin hirotonie. Acest aspect a dus
uneori la un criticism asupra religiei din perspectiva feminismului sistematic, fapt accentuat și
de dorința unor femei de a se consacra unui scop mai înalt, profund. Susținătoare ale acestor
teorii feministe sunt și un ele femei învățate, desprinse cu tainele Bibliei, arătând că uneori au
existat și există anumite stereotipuri care reliefează mai degrabă o superioritate a bărbaților și
nu o egalitate a sexelor și în fața lui Dumnezeu.1260 De asemenea, în aceste congregații, și nu
numai, s -a scos acel pasaj din Scriptură referitor la supunerea femeii față de bărbat
manifestată prin teamă. S -a păstrat doar actul referitor la iubire bazat pe raționamentul că
Hristos S -a jertfit pentru Biserica Sa din iubire.1261 Dreptul acesta co nferit bărbatului prin
căsătorie este mai degrabă o îndatorire a acestuia fiindcă feemeia, ca și Biserica, poate sluji
unui Domn, iar bărbatul trebuie să o recunoască fiind parte a Sa, un singur trup, fiind
indispensabili unul altuia, făcând abstract de du alismul lumii, supunând afectele și poftele
trupului inimii și sufletului pentru a se desăvârși împreună.1262 Gândirea aceasta sexistă,
repartizată prin fundament bărbatului încă de la crearea lumii face ca uneleabsolvente ale
instituțiilor teologice să studi eze acest aspect. A oferi o definiție exactă feminismului trebuie
mai întâi să plecăm de la premisa că factorii sociali, naturali, religioși, sunt cei care
influențează de obicei în societate poziția femeii sau a bărbatului în societate.1263 Femeia a
deținut de multe ori un dublu rol: soție casnică, bazându -se doar pe ajutorul financiar al
soțului, și de femeie cu carieră. Conform teoriei lui Hartmann (1976) s -a arătat faptul că în
încercarea de a dobândi profituri și beneficii tot mai multe, bărbații cu gândi rea capitalistă, au
dus la o disproporționare a valorii financiare cuvenite femeii, existând nenumărate corporații
și instituții unde femei foarte bine pregătite dețin un rol infim, prost plătit și incert.1264
Productivitatea economică, însă, a arătat conform studiilor efectuate că rolul femeii este din ce
în ce mai important și aduce descoperiri și rezultate marcante în domenii manageriale,

1259 Carol P.Christ, op.cit ., p.2.
1260 Ibidem , p.3.
1261 Ibidem , p.4.
1262 Ibidem , p.5.
1263 Margaret Andersen, Thinking about woman – sociological perspectives on sex and gender , Boston, Allyn
and Bacon, 2000 , p.8.
1264 Ibidem , p.108.

254
educaționale, financiare.1265 Statutul contemporan al femeii pare a se îmbogăți prin abordarea
de noi domenii, de activităț i unde mașini și nu bărbați, efectuează un anume tip de muncă,
femeia efectuând sarcini de control calitativ și supraveghere astfel încât putem spune că este o
victorie a feminismului într -o bătălie a sexelor. Totodată, un aspect nefast al implicării relig iei
în societate a făcut ca în anul 1404 – în urma Ciocanului vrăjitoarelor (Mallus maleficarum ),
Biserica Catolică a condamnat la moarte 9 milioane de femei sub acuzația de vrăjitorie. Însă,
în urma acestor atrocități, ca o măsură extremă de eradicare a f emeilor, feminismul a conchis
că erau ucise cele preponderent independente, singure, văduve, frumoase sau deștepte, arătând
că exista o frică exagerată a bărbaților față de sexualitatea femeii și interacțiunii cu
aceasta.1266
În încercarea de a se construi o societate feministă, unele susținătoare feministe au mers
până a -L scoate pe Dumnezeu ca prezență masculină și de a -L înlocui cu o zeitate feminină.
Se cunoaște și faptul că subordonarea femeii a fost în unele religii un scop în sine, însă
schimbarea persp ectivei sociale a femeii trebuie să fie una potențial liberatoare de alte
concepții prin Hristos care restaurează chipul lui Dumnezeu în om, respectiv restaurează și
chipul femeii, prin întruparea și nașterea dintr -o femeie. Feminismul nu face decât să ara te
scopul și rolul femeii, semnalând adeseori când femeia este sau a fost nedreptățită. Plecând de
la acest aspect observăm că mișcările feministe au acționat conform schimbărilor sociale în
societate sau dimpotrivă, s -au opus cu vehemență atunci când din varii motive au perceput
statutul femeii. Cu toate că studiile feministe nu arată o îmbunătățire asupra statutului femeii
(după Kelly Gadol, 1976), totuși necesitatea prezenței feminine la viața socială și în mediul
muncii a încercat o diferențiere etnocen trică. Discriminarea este de cele mai multe ori
cuvântul cheie în problematica statutului femeii, bazat se pare nu pe o diferențiere între
intelecte ci între sexe. Identitatea persoanei în cadrul sistemelor comprehensive ale rasismului
și sexismului sunt d e cele mai multe ori negate, deși nu sunt identice ca și fond. Acestea sunt
îndreptate, de obicei, către apartenența la rasă și la gen.1267 ,,Există diferențe reale între bărbați
și femei, atât în privința naturii, cât și a relațiilor lor, diferențe care își au originea în creație și
care vor rămâne totdeauna trăsăturile caracteristice ale unei societăți sănătoase. Orice
încercare de a șterge aceste deosebiri (chiar și în numele egalității), fie prin presiuni legale, fie
prin presiuni sociale, vor dăuna pe ter men lung umanității, generând confuzie (crize de

1265 Ibidem , p.111.
1266 Ibidem , p.235.
1267 Paula S.Rothenberg, Racism ande sexism. An integrated study , St. Martin's Press, New York, 1988 , p.2.

255
identitate) și frustrare (vom fi ceea ce Dumnezeu nu a intenționat)”.1268 Sexismul face referire
la subjugarea femeilor de către bărbați, însă de această dată acum, pe lângă asuprirea și
implicația rasială, con ceptul este îndreptat spre apartenența la gen. Prejudiciul adus unei
persoane și în spetă femeilor, face ca de cele mai multe ori, să intervină problema
discriminării întrucât acesta limitează accesul la oportunități de implicare într -o anumită sferă
de activitate. Tiparul discriminării asupra femeii și a minorităților pare a avea urmări și în
prezent, acestea determinând comportamentul și atitudinea față de femeie în cadrul
structurilor social -organizaționale.1269 În unele societăți, faptul comun acceptat est e cel cu
privire la sexism unde rolul economic și social este subscris prezenței că diferențele fizice
dintre femei și bărbați ar trebui să definească rolul. 1270 Întrucât feminismul încearcă să aducă
femeia într -o lumină tot mai favorabilă contextului social din care face parte, poate să inducă
nevoia de a lupta. Cunoașterea de sine în drumul ei spre eliberare face ca femeia, dintr -un
anume punct de vedere, să încerce să rupă toate barierele milenare de dominanță a modelului
patriarhat.1271 Conștientizarea faptu lui că a fost și este diferită de bărbat, nu a reușit să o
descurajeze pe femeie ci a motivat -o spre obținerea de rezultate concrete, raportate la cererile
și nevoile sociale. Cu toate că simbolismul feminin de eliberare există, necesitatea de a fi
aplicat și recunoscut unanim la nivel mondial, uneori pare a grăbi dezvoltarea și emanciparea
mult prea accentuată a anumitor comunități mult mai dezvoltate.1272 Conformându -se
contextului social din care face parte, femeia a încercat și a reușit pe alocuri să înfru nte
vicisitudinile impuse de actul discriminatoriu.1273 ,,Dimensiunile identitare ale feminismului
ortodox, înțeles ca identitate socială de grup, se întemeiază pe credința în doctrina creștin –
ortodoxă și pe valorile religioase și socio -morale ale Tradiției a cestei Biserici”.1274 În
societatea românească secularizată există o suprapunere a rolului femeii. În timp ce aceasta
este susținută în activitatea profesională, se dorește ca mediul familial să nu fie deloc neglijat.
S-a constatat că mediul socio -profesional a plasat pe aceasta pe locuri de muncă slab
remunerate și pe poziții de subordonare. ,,În mediile socio -profesionale de standard ridicat
(domenii de carieră – academic, juridic, medical, politic), funcțiile administrative sunt de
asemeni ocupate aproape e xcusiv de bărbați. Administrația bisericească creștin -ortodoxă este

1268 Ibidem , p.104.
1269 Ibidem , p.16.
1270 Ibidem , p.21.
1271 Sexual difference. A theory of social -symbolic practice , editor Teresa de Lauretis, Loomington &
Indianopolis, Indiana University Press, 1990 , p.7.
1272 Ibidem , p.109.
1273 Ibidem , p.143.
1274 Felicia Corduneanu, op.cit ., p.129.

256
exclusiv masculină”.1275 ,,În România, ca și în alte părți de altfel, diferența biologică, naturală,
dintre bărbați și femei își are corespondentul în viața socială într -un lung șir de difere nțieri
sociale, economice, politice și culturale între cele două grupuri sociale. În societatea
românească – cea care ne interesează aici – bărbații și femeile sunt tratați diferit , iar aceste
diferențe au sistematic ca rezultat o poziție inferioară a feme ilor: muncesc mai mult, sunt
plătite mai puțin, au condiții de viață mai proaste, au mai multe responsabilități, au mai puțin
timp liber, sunt nevoite să accepte ca bărbații să ocupe un loc privilegiat în raport cu ele ”.1276
În societatea românească postcomun istă s -au realizat schimbări economice, sociale,
ideologice fundamentale. Tranziția a însemnat reducerea la tăcere a femeilor prin argumente
cultural -teoretice și argumente pragmatice, de supraviețuire domestică ce nu permit idealuri
de satisfacție profesi onală feminină. În ciuda celor prezentate, societatea românească a
actualizat un paradox. Unele dintre punctele agendei mișcării feministe s -au atins fără
intervenția acesteia: dreptul la vot, participarea la activitatea productivă (peste 47% din totalul
forței de muncă în comunism, peste 44% în 1996), dreptul la avort și concediul prenatal (din
1997).1277 Chiar dacă femeile se bucură de drepturi stipulate de constituție și alte reglementări,
acestea sunt mai vulnerabile decât bărbații pe piața muncii (somaj, sărăcie, frustrări,
marginalizare).1278 O premisă fundamentală a teoriei feministe este că viața socio -politică, și
aspectele ei tradiționale, prejudiciază femeile. O parte din sarcina teoriei feministe este să
explice modul în care tratarea diferită a sexelo r operează în cultura noastră și modul în care
prejudecățile privesc femeile sunt menținute prin arajamente sociale și politice.1279
Feminismul contemporan a trebuit să recunoască faptul că rasa, clasa și alte diferențe dintre
femei fragmentează convenabilul noi al diacursului feminist. Fragmentarea, la rândul ei, a
condus către o interogație la adresa dualismului care reprezintă din mai multe puncte de
vedere, însuși fundamentul feminismului: acela de bărbat/femeie.1280 Asocierea femeilor cu
natura, corporalitat ea, pasiunea, emoția și viața domestică are o istorie complexă în
discursurile și practicile juridice, medicale, teologice și economice.1281 ,,O privire proaspătă,
suficient de proaspătă să încerce să exploreze gândirea politică în spațiul nostru cultural din
perspectiva abordării relațiilor de gen. O astfel de întreprindere nu este deloc ușoară, mai ales

1275 Ibidem , pp.134 -135.
1276 Vladimir Pasti, op.cit ., p.231.
1277 Otilia Dragomir, op.cit ., p.54.
1278 Ibidem , p.55.
1279 Moira Gatens, Feminism și filosofie. Perspective asupr a diferenței și egalității , traducerea de Olivia Rusu –
Toderean, Editura Polirom, Iași, 2001, p.17.
1280 Ibidem , p.128.
1281 Ibidem , p.21.

257
într-o cultură politică în care marii bărbați ce au configurat agenda politică și discursul politic
fie s-au interesat de femei, fie le -au neglijat existența ca subiecți ai politicului, trecându -le
normativ în gineceu, ca însoțitoare și mume ale neamului”.1282 La începutul secolului al XX –
lea, în România era disputată problema controlului populației concentrată asupra necesității
implementării certificatelor pren upțiale și legalizarea avortului. În 1938, Codul Penal conținea
o lege care interzicea ofițerilor români să se căsătorească cu alte femei decât cele românce.
Articolul 377 al aceluiași Cod preciza că o căsătorie cu o persoană bolnavă (vene ric sau
epidemic) era pedepsită cu închisoarea (1 -3 ani) sau amendă foarte mare (2000 -5000 lei).
Eugeniștii din România au educat și au făcut propagandă preventivă împotriva bolilor cu trans
mitere sexuală și a avortului. Conștiința și sentimentul responsabilității cetățen ilor în acest
proces lipseau cu desăvârșire. Dezbaterile asupra avortului s -a finalizat cu o lege dată de
Parlament care interzicea practicarea acestuia (excepții fiind cazurile celor cu boli mintale).
La începutul anilor 1920, România avea o rată a natali tății de 44/1000 în zonele rurale și
32/1000 în cele urbane, depășind astfel rata europeană de 38/1000. Deși rata natalității era
îmbucurătoare, 93,8% însemna procentul pentru mediul rural ceea ce ne face să suspectăm
femeile din mediul urban, educate, din clasa de mijloc, care dețineau controlul asupra co rpului
prin avort. Comunismul timpuriu nu a avut control strict asupra avortului (decretul nr.463 din
30 septembrie 1957 a legalizat avortul). Această problemă a fost repusă în discuție în 1960
(de către N .Ceaușescu) și în 1966 a Parlamentului a promulgat faimosul Decret nr.770 din 1
octombrie 1966 care recriminaliza avortul doar în anumite cazuri: dacă viața femeii era pusă
în pericol, maladii transmisibile genetic, vârsta înaintată a mamei, viol/incest.1283 ,,Între 1966
și 1989, Decretul nr.770 și câteva alte legi adiacente au reușit să impună un control tiranic
asupra corpurilor tuturor femeilor mature sexual, de la verificări de rutină la examene lunare
în perioada ovulației” .1284 Decretul -Lege nr.1 din 26 dec embrie 1989 emis de Consiliul
frontului Salvării Naționale autoriza avortul la cerere în primele 3 luni de sarcină. Biserica
începe să se împlice în procesul de prevenire, combatere și sancționarea avorturilor.
Rezultatul este opus, numărul avorturilor exp lodează în primii ani după Revoluție, urmând să
scadă treptat. Eforturile ierarhiei Bisericii și ale asociațiilor ortodoxe în vederea numărului
avorturilor au rămas fără rezultate.1285 Abia Legea nr.46/2003 cu privire la drepturile

1282 Maria Bucur/Mihaela Miroiu, Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice românești , Editura
Polirom, Iași, 2002, p.11.
1283 Ibidem , p.40.
1284 Ibidem , p.141.
1285 Iuliana Conovici, Ortodoxia în România postcomunistă. Reconstrucția unei identități publice , vol.2, Editura
Eikon, Cluj -Napoca, 2010, p.652.

258
pacientului aduce câteva cl arificări legislației privind sănătatea reproducerii, stabilind o dată
în plus că trebuie acordată prioritate vieții femeii asupra fătului (art.26), garatând (art.27)
dreptul femeii de a alege dacă are sau nu copii și oferindu -i totodată un drept relativ v ag la
informații și servicii de planificare familială și de sănătatea reproducerii (art.27,28).1286 Post-
modernismul a afișat numeroase teorii feministe recunoscute de feministele ferm convinse
asupra acestei mișcări. Așadar, putem conchide cu ideea că un ung hi de vedere feminist nu e
viziunea despre lume a tuturor femeilor, ci o poziție angajată, o realizare, o afirmație de
cunoaștere pentru care te lupți.1287

1286 Ibidem , pp.653 -654.
1287 Jill Steans, Gender and International Relations , Polity Press, Cambridge, p.172 apud ed.Olivia Toderean,
op.cit ., p.243.

259
Concluzii

Din cele expuse pe parcursul lucrării, putem conchide cu următoarele r emarci extrase
din conținutul temei tratate. Cercetarea științifică realizată în limitele impuse de punctele
cheie argumentate pe parcursul lucrării (egalitatea femeii demonstrată pe fundament biblic,
consecințele păcatului strămoșesc oglindit în societate a iudaică, numele femeilor care s -au
remarcat datorită calităților remarcabile, preocupările firești ale femeii pentru frumusețe,
restabilirea egalității femeii cu bărbatul în creștinism, dorința de emancipare a femeii
exercitată etapizat, de la recunoaște rea egalității cu bărbatul în termeni publici și juridici, până
la subtituirea acestuia sub toate aspectele) demonstrează profunzimea și ramificațiile temei
alese.
Am analizat scripturistic textul creării omului (Facere 1,27), sugestiv în privința
faptului că femeia este creată după chipul lui Dumnezeu (bețelem elohim ) și implicit, egală cu
bărbatul. Sintagma bețelem elohim exprimă convingerea teologică supremă. S-a argumentat
biblic (Facerea 1,26 -27,29;2,7 -8;18,21 -24) și patristic (Sfântul Ambrozie al Mil anului, Sfântul
Atanasie cel Mare, Sfântul Clement Alexandrinul, Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Grigorie de
Nyssa, Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Ioan Damaschin, Sfântul Ioan Gură de Aur,
Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Vasile cel Mare, Fericitul A ugustin, Origen) egalitatea
haișei (femeii) cu haiș (bărbatul) prezentată într -un mod unic, succinct și profund în planul și
actul creării omului (textul masoretic a folosit 4 verbe cu înșelesul a face : bara (בָּׁרֶָּׁׁ֣א ,)asah
(עָּׁשָּׁה ,)yațar (יָּׁצ ר )și banah (בָּׁנָּׁה .))S-a constatat faptul că rolul Evei în săvârșirea păcatului
strămoșesc a declanșat caracteristici negative femeilor, transformate în făpturi slabe
(comparativ cu bărbații). Înclinațiile lor spre extravaganța remarcată de cosmetice, bijuterii și
îmbăcăminte, constituie tot un soi de slăbiciune. Această remarcă nu o poziționează într -o
lumină defavorabilă cu iz de misoginism ascuns. În egală măsură, putem adăuga critici și
bărbaților, prin rolul lui Adam care prin păcatul neascultării s -a ales cu o serie de consecințe
dure. Având ca punct de reper actul creației, apărăm demnitatea femeii care, precum bărbatul,
a fost făcută după chipul lui Dumnezeu , fiind chemată să ajungă la asemănarea cu Dumnezeu.
Căderea în păcat provoacă o dezordine în creație , chipul lui Dumnezeu din om se întunecă,
raportul bărbat -femeie cunoaște un nou statut. Precizăm că fundamental biblic al egalității
dintre protopărinții noștri ar fi trebuit să rămână la fel de ferm în conștiința tuturor generațiilor
ce au urmat cursul f iresc al istoriei omenirii. Fără a se ține cont de ordinea creării lor, nici
Adam și nici Eva, nu au manifestat superioritate unul față de altul. Mai mult decât atât, ni se

260
pare că femeia a fost cea privilegiată (a fost binecuvântată și numită stăpână a lu mii deși fizic
încă nu exista; a fost creată în grădina Edenului spre deosebire de Adam care s -a bucurat de
actul creator în afara Raiului).
Armonia cuplului biblic a avut limită cronologică ca urmare a neascultării poruncii lui
Dumnezeu, pusă sub semnul superbiei, după ce Satana s -a deghizat în nahaș (șarpe) și a ispitit
pe haișah (femeie) care știa porunca într -o formă adăugită spre deosebire de varianta
promulgată de Dumnezeu lui Adam. Firea curioasă a Evei a atras și pe Adam care nu a refuzat
să guste din tabu -ul alimentar. În consecință, protopărinții nu și -au asumat vina, ceea ce a
condus, în mod inevitabil, la expulzarea din grădina Raiului. Remarcăm faptul că prezența
consecințelor căderii în păcat fac anamneza omului creat bun (fără a fi consolidat în bine) care
și-a alterat chipul lui Dumnezeu din el (mintea s -a întunecat, voința a slăbit și inima s -a
învârțoșat). Deși cartea Facerii poate însemna documentul relevant și în același timp dovada
faptului că nu doar femeia a participat la comiterea păc atului neascultării ci și Adam, vinovați
în mod egal, istoria omenirii a vizualizat doar partea de vină a femeii și a condamnat -o
iremediabil. Păcatul strămoșesc a atras după sine o serie de consecințe grave, raportul bărbat –
femeie cunoscând o formă care î i determină să conlucreze în procesul de mântuire.
Aserțiunile negative la adresa urmașelor Evei s -au transmis generație după generație, femeile
reușind cu greu să îndure regimul patriarhal. Ca exemplu am oferit pe femeia evreică asupra
căreia au fost anal izate mai multe inconvniente sociale și familial.
În ceea ce privește statutul femeii evreice, se știe faptul că în Biblie apartenența la un
popor se făcea doar pe linie paternă (Sarah, Rebeca și Rahila fac referire la tată, și nu la
mamă, atunci când se p rezintă). În pofida existenței unor figuri feminine remarcabile, am
evidențiat faptul că niciodată femeia biblică nu a putut depăși barieră falocratică, limitându -i-
se drastic accesul pe plan politic, militar sau a funcțiilor specifice bărbaților. Am relie fat că pe
lângă religie și legile care au îngrădit rolul femeii, se adaugă și condiția ei biologică. O
trăsătură evidentă a femeii patriarhale este supunerea, ea trăind sub complexul păcatului
primordial. Trecerea etapizată de la societatea nomadă la cea c itadină, oferă femeii o egalitate
aparentă cu bărbatul. Mentalul agrar, patriarhal, a dominat societatea evreiască până în epoca
târzie a civilizației urbane. Chiar dacă femeia biblică era nemulțumită de situația ei, nu reiese
din niciun text că s -ar fi revoltat în vreun fel. În cadrul procesului de urbanizare, rolul și locul
femeilor, precum și puterea lor, își schimbă natura. În textele narative, femeile par să aibă
roluri inedite: judecătoare, proorocițe, femei războinice, regine cu un important rol poli tic,
femei înțelepte căutate de conducătorii poporului. Prin urmare, vremurile biblice au surprins -o

261
pe femeia evreică într -o continuă schimbare și adaptare atât la nivel familial, cât și la nivel
social. S -a concluzionat destul de rapid că în istoria popo rului evreu femeia a fost subordonată
propriului soț fără a i se oferi dreptul la opinie nici măcar în legitimă apărare. Adăugăm celor
precizate faptul că în societatea nomadă a poporului evreu femeia nu și -a exprimat niciodată
dorința de a -și schimba pozi ția socială sau propriul destin. Aceasta își exprima gratitudinea
față de ceea ce i se oferea în cadrul atmosferei familiale (confort fizic, stabilitate financiară,
respect din partea proprilor copii și a soțului). Pe parcursul lucrării s -a argumentat fapt ul că
femeia evreică era cetățean al poporului evreu supus legilor mozaice. Fără îndoială, femeia
era antrenată în respectarea și practicarea cultului mozaic. În viața acesteia, căsătoria a
reprezentat primul pas în procesul de maturizare socială. S -a crei onat întreg itinerariul
căsătoriei, modalitățile de încheiere a unei căsătorii sau impedimentele acesteia. Maternitatea
a însemnat pentru femeia evreică vocația cu caracter dezirabil impus asezonat cu ambiție
sisifică, transformată în armă în lupta pentru supremația afecțiunii și respectului soțului. În
egală măsură, atât tatăl, cât și mama, se bucurau de cinste din partea propriilor copii. Educați
în spiritul mozaic, copiii practicau cu naturalețe porunca a 5 -a din Decalog. Poporul evreu și -a
asumat în mod constant (din Antichitate și până astăzi) responsabilitatea de a -și educa
generațiile tinere prin inițierea lor în tainele respectului profund față de părinți și înțelegerea
textului masoretic. Negreșit, prezența autoritară a fiecărei celule sociale a con știentizat și a
practicat educația prin transformarea întregului demers pedagogic într -un mijloc prin care
putea să continue patrimoniul religios moștenit de la generațiile anterioare. Pe parcursul
demersului științific ne -am propus ca printr -un lanț logic de idei să putem demostra că
scrierile Vechiului Testament pot fi incluse, fără reținere, printre documentele care atestă
existența în stare embrionară a unor concepte din pedagogia modernă. Am reperat în
conținutul textelor sacre veterotestamentare o par te dintre metodele de învățământ moderne
(expozitive și interogative) metamorfozate într -un puternic catalizator în procesul instructiv –
educativ al copiilor (alfabetizarea, memorarea și repetiția). Cunoscute în pedagogia modernă
sub numele de principii did actice a căror număr diferă în funcție de disciplina predată,
frecvența lor maximă s -a înregistrat în textele Psalmilor și Pildelor. Lucrul pe textul sacru a
favorizat descoperirea a cinci dintre principiile didactice al căror rol este necesar îndeplinirii
obiectivelor și sarcinilor propuse. Procesul de învățământ funcționează pe baza respectării
activității instructiv -educative încadrată în permisiuni și restricții care -i asigură eficiența.
Scopul educației a fost definit pentru prima oară în Atena antică cu ajutorul termenului
kalokagathia (dezvoltarea armonioasă a personalității). Astăzi, cei preocupați și pregătiți să

262
predea elevilor sunt capabili să transmită teoretic și să aplice cu succes ceea ce i -a preocupat
secole de -a rândul pe primii dintre iniți atorii conceptului de educație. Mai mult decât atât,
lumea post -modernistă a dezvoltat conceptul precizat mai sus și a deschis noi porți spre o
înțelegere aprofundată a omului ca ființă complexă bio -psiho -socială. Întreaga teorie s -a
trifurcat în științe c are poartă numele de pedagogie, psihologie și sociologie. Cei specializați
în aceste domenii pot oferi informații prețioase celor care doresc să cunoască și să dezlege
tainele cunoașterii educației. Îndrăznim să creăm o nouă ipoteză a genezei acestui conce pt
înainte de preocuparea directă și scrierea unor tratate de pedagogie în formă incipientă a unor
personalități din secolele V -IV î.H. Cât despre educație, ea poate fi considerată, pe drept
cuvânt, ca un act uman prin excelență. Ca ființă perfectibilă, și deci liberă, omul este obligat,
prin dezvoltarea propriei sale umanități, să fie educat și să se educe pe sine și mai apoi pe
alții. Un aspect negativ din viața femeii evreice nuanțat într -o formă traumatizantă a fost
divorțul. Soția avea statutul de feme ie căsătorită sub semnul incertitudinii. Cele mai multe
dintre ele nu aveau opțiuni în a -și reface viața. Puteau să -și urmeze cursul vieții doar ca parte
din societatea decăzută moral prin oferirea unor servicii în calitate de prostituate sau
vrăjitoare. D eși pare greu de acceptat și de trăit în zilele noastre, femeia evreică din timpurile
biblice a crescut și a fost educată în mentalitatea supunerii față de soț și de acceptare a limitei
impuse de societatea patriahală. Unica alinarea a acesteia s -a concret izat în dorința de a
deveni soție și mamă model, indiferent de nemulțumirile și aspirațiile lăuntrice.
Șirul personalităților complexe și diversificate menționate în scrierile Vechiului
Testament a fost suficient de convingător pentru a fi studiat. Exempl ele tipologiilor feminine
a exprimat realitatea istorică a evoluției femeii în societate. Soțiile patriarhilor au în comun
frumusețea, spiritul casnic și de jertfă (Sarah, Rebeca, Lia și Rahela). Iudaismul nu se teme să
descrie și să promoveze femeile cu a titudine, puternice, autoritare și deștepte (Miriam,
Deborah, Hulda, Izabela). În același timp, societatea evreiască biblică a avut curajul să adopte
sau să evidențieze tipologia femeilor credincioase poporului evreu (Rut, Ester, Abigail,
Iudith) sau pe ma mele din care s -au născut alte popoare (Agar, fiiele lui Lot). Cu același
interes a fost amintită tipologia femeilor învrednicite a se număra în genealogia Mântuitorului
(Batșeba, Tamar, Rahab) Nu au lipsit nici femeile considerate ideale (fizic și moral) în
viziunea sexului opus (Sulamita, Susana și Regina din Saba). De reținut este faptul că
narațiunile biblice descoperă un nou statut al femeii, complex și independent, spre deosebire
de textele legislative care nu și -au propus să evidențieze vreo diferenț ă. Frumusețea și luxul
exorbitant pe care -l etalează evreicele se înscriu în buna tradiție orientală (III Regi 10,2). În

263
cultura oricărui popor se regăsește latura spirituală a acestuia confirmată de prezența unor
obiceiuri, preocupări sau acte ritualice. În cazul poporului evreu, zugrăvirea frumuseții
spirituale a fost redată în mod constant cu ajutorul unor figuri feminine reprezentative,
amintite în scrierile Vechiului Testament. Trebuie să punctăm din start că femeii evreice i s -a
acordat șansa dezvoltă rii spirituale recunoscută oficial atunci când aceasta a reușit să
depășească bariera impusă de societate. În speță, amintim calitatea de femeie -profet, funcție
religioasă acceptată și lăudată de aghiograf (Ieșirea 15, 20 -22; Judecători 4; IV Regi 22, 14 –
20; Isaia 8,3). Pe lângă profetism, evreica își înfrumuseța sufletul cu ajutorul rugăciunii
(Facerea 30, 22; 30, 1 -2; I Regi 1,11), muzicii și dansului (Ieșirea 15, 20 -21; Rut 4,14). Postul
a însemnat o altă modalitate de curățire spirituală a femeii evreic e din timpurile biblice (
Estera 4,16; Iudita 8,6). Femeile menționate în scrierile Vechiul Testament se fardau
indiferent de statutul social (Iov 42,14). Folosirea machiajului nu avea rol doar pentru
înfrumusețare, ci și pentru protejarea tenului împotriv a factorului solar. Coafurile reprezentau
o modalitate de exprimare a personalității femeii bogate care dispunea de resurse financiare și
de timp. S -au menționat diferite tehnici de îngrijire a părului deoarece femeile acordau atenție
sporită podoabei capi lare. Profetul Isaia atinge acest punct sensibil în profeția 3,17. Perioada
biblică a cunoscut diferite coafuri adoptate de femei (de la coada răsucită până la codițele
libere). La poporul evreu, aromaterapia a cunoscut apogeul obținerii celor mai plăcut
mirositoare parfumuri (Pilde 27,9; II Regi 14, 2 -3). Printre mirodeniile cunoscute și folosite
constant, se numărau: tămâia, smirna, mirul, aloe, chimion, casia (Pilde 7,17; Cântarea
Cântărilor 4,14; Psalmi 45,8). Îmbrăcămintea a fost considerată un însemn al clasei sociale.
Femeia evreică purta haine confecționate din lână de oaie, păr de capră, fir de in. Întreaga ei
garderobă cuprindea: vălul (Facerea 38,14; Rut 3,15; Numeri 5, 16 -18), tunica (kuttonet )
fabricată din lână sau in și mantaua ( simla , samla , beghed ), articol vestimentar exterior
(Sofonie 1,8; Ieșirea 22,26; Deuteronom 24,12; Judecători 8,25. Încălțămintea avea forma
unei sandale (Iezechiel 20,2) pentru cele bogate. În cazul celor sărace, încălțămintea era
exclusă de pe lista priorităților (Isa ia 20,2). Cu siguranță, evreicele erau ferm convinse că
îmbrăcămintea o face pe femeie frumoasă și distinsă ( II Regi 13,18; Judecători 5,30; Psalmi
44, 13 -14; Isaia 52,1). În perioada biblică podoabele (Facerea 24,22,30; Ieșirea 32,2) erau
îndrăgite de fe mei și apar menționate pentru prima dată în contextul logodnei Rebecăi cu
Isaac. Sursa biblică cea mai bogată în prezentarea bijuteriilor este poemul Cântarea
Cântărilor deoarece aghiograful descrie cu lux de amănunte tipurile de bijuterii și metalele
din care erau confecționate (1,10; 5,14). Despre maieștrii bijuteriilor putem afirma că aveau

264
un simț estetic cultivat și un talent deosebit în a percepe măiestria și perfecțiunea metalului
prețios. Conceptul frumusețe s-a dovedit a fi inepuizabil, calitate ra r întâlnită în rândul
subiectelor de preocupare generală. Domeniile care se ocupă de viziunea frumuseții asupra
lumii sunt dintre cele mai diverse (filosofie, sociologie, teologie, cosmetologie). Preocuparea
omului pentru frumos își are originea încă din A ntichitate, perioadă istorică în care s -au pus
bazele primelor rețete de înfrumusețare pentru femei. Egiptul și -a alocat timp de cercetare în
domeniul parfumului, rezultatul fiind unul spectaculos. Cosmetica atinsese cote ridicate
datorită unor descoperiri care aveau rolul de punere în evidență a trăsăturilor fizice cu ajutorul
unor farduri pentru pleoape, a kholului și a pudrei pentru ten. Toate acestea au fost îndrăgite și
de femeia evreică și le -a împrumutat cu scopul de a emana senzualitate. Totuși, evr eica avea
grijă să măsoare corect influența cosmeticelor în viața ei, completând frumusețea fizică cu
frumusețea interioară. Întregul arsenal al cosmeticii devine nesemnificativ în prezența
vestimentației, domeniu ce diferenția estetic orice femeie. Dacă f emeia evreică avea libertatea
să folosească orice produs de îngrijire corporală, vestimentația făcea distincția, etalon al clasei
sociale ce nu putea fi cosmetizat. Femeia din timpurile biblice prezenta decență, rafinament și
senzualitate mascată cu ajutor ul vestimentației (voalul emana mister, tunica și mantaua
accentuau linia trupului într -o manieră naturală, lipsită de orice intenție erotică). Fără îndoială,
bijuteriile s -au încadrat în categoria accesoriilor esențiale pentru prezențele feminine atât în
scop profilactic, cât și în scop esthetic. Femeia biblică nu a fost doar un obiect de schimb între
familii, ci și un obiect al dorinței bărbatului, factorul principal în menținerea unității familiei.
În opinia feministă, exegeza pe textele sacre ale Vechiu lui Testament include studii asupra
statutului femeii din societatea israelită ce o discriminează repetabil. Societatea iudaică
biblică și -a asumat toate contraargumentele ce privesc subordonărea femeii evreice (societate,
cămin familial).
În calitate de religie revelată, creștinismul a păstrat viu mesajul transmis de scrierile
profetice ale Vechiului Testament. Din momentul plinirii vremii a Întrupării, Morții și Învierii
Mântuitorului, întreaga fire umană a fost restaurată, urmată de posibilitatea mântui rii. Toate
acestea pot fi înțelese și primite în viața noastră doar în măsura în care ne dorim. În ciuda
tuturor controverselor iscate, femeia a fost tratată și cinstită conform spiritualității creștine,
acordându -i demnitatea recunoscută de însuși Iisus H ristos. Dacă dintru început Biserica
Ortodoxă a promovat imaginea egalității dintre femeie și bărbat, Biserica Catolică o
condamnă pe femeie la cele mai aspre critici, atât de puternice încât au străbătut mult timp
istoria Apusului. Având ca punct de reper actul creării omului, Părinții Bisericii au apărat pe

265
femeia creată după chipul lui Dumnezeu și chemată să ajungă la asemănarea cu El. Momentul
regretabil al căderii în păcat a provocat dezordine în creație, femeia fiind privită cu asprime,
învinuită, jud ecată, criticată, vina fiindu -i atribuită în totalitate. Toți cei care au ascultat
cuvântul lui Dumnezeu, de la origini până astăzi, au recunoscut în femeie sintagma nu este
bine ca omul să fie singur și au văzut -o ca pe un ajutor de la Dumnezeu, recunoscâ ndu-i rolul
pentru care a fost creată. În consecință, spiritualitatea ortodoxă susține că în bărbat și femeie
există cele două ipostasuri ale ființei umane ce se unesc admirabil într -o egalitate deplină,
diferența fiind făcută doar de rolurile specifice ge nului. Așadar, femeia rămâne egală cu
bărbatul sub toate aspectele vieții (social, familial, duhovnicesc), dar comportă o slujire
diferită, complementară bărbatului. În momentul revelării creștinismului, Hristos S -a
preocupat să restabilească egalitatea di ntre soți, chiar dacă, pe moment, s -a înțeles doar în
nuanța scopului soteriologic. În antiteză cu iudaismul, creștinismul oferă femeii statutul social
perfect pentru a se dezvolta armonios (psihic, spiritual). Biserica împărtășește aceeași idee cu
toate că realismul acesteia a surprins o egalitate relativă (complementaritatea celor două sexe).
În cadrul familial (soție și mamă), femeia creștină își exercită rolul de soție și surprinde printr –
un plan elaborat, ordonat, reglementat biologic, sociologic și ec onomic. Femeia creștină este
egală cu soțul său, parteneră în procesul de creștere și educare a copiilor. Soțul îi este un aliat
fidel, sprijin moral, financiar. Ea este liberă să -și conștientizeze vocația și să -și exprime
gândurile, dorințele, temerile, f ără a i se interzice dreptul la opinie.
La prima vedere femeia creștină și nu numai, ar trebui să fie fericită cu vechea ordine
restaurată și totuși, au existat obiecții puternice la adresa bărbaților discriminanți. Motivele
pentru care femeile doresc să -și exprime atât de violent punctul de vedere sunt de natură
intrinsecă (frustrări, obsesii, depresii, eșecuri, nemulțumiri). Societatea a permis femeii
creștine să beneficieze de diferite facilități care să -i modeleze pregătirea intelectuală. În ciuda
acestui fapt, ea se luptă cu prejudecățile emise de societate care o constrânge să recunoască o
egalitate diferită față de bărbat. Presiunea societății asupra femeii a încurajat -o pe aceasta să
acționeze împotriva tuturor factorilor care îi perturbă egalitatea cu bărbatul. La nivelul
mondial s -au manifestat mișcări militante cu scopul de a elimina exploatarea și oprimarea
femeii împărțite sub forma unor valuri. Mișcarea de emancipare a femeii a fost înțeleasă sub
forma unor identități reale, trecută prin filtru l intereselor și obiectivelor feminismului. Ideea
conform căreia Sfânta Scriptură este antifeministă a atras după sine o nouă viziune a unei
teologii (antropologie și hristologie) trecute prin optica feminismului. Această mișcare,
preponderant prezentă în țările din întreaga lume, a adus prejudicii familiei și societății

266
(numărul cuplurilor căsătorite și cu copii a scăzut la jumătate, de la 50% din totalul populației
în 1960 la 25% în zilele noastre; în 1965, 25% dintre copiii negri și 3,1% dintre copiii al bi din
SUA erau născuți de mame singure; în 1990 s -a ajuns la 60% în cazul copiilor negri și 18% în
cazul copiilor albi; rata căsătoriilor a scăzut cu 30% din 1970, rata divorțului a crescut cu
40%; rata fertilității a scăzut cu aproape la jumătate în 2002 , rata natalității la populația non –
hispanică a atins cel mai scăzut punct din istorie). Controlul absolut asupra corpului,
amânarea sau evitarea căsniciei, modificarea idealului mărimii familiei, încurajarea
homosexualității, sunt câteva dintre propuneril e feministelor care au prins deja contur a căror
consecințe sunt drastice.
Feministele convinse nu vor să -și mai asume vocația primordială și luptă împotriva
maternității, a gravidității, împotriva constrângerii mamei pentru a se consacra creșterii
copiilor. Interpretarea feministă a Bibliei are rolul de a descoperi structurile exploatării și
opresiunilor care pot să aducă în prim plan rolul femeilor în istorie, teologie, etică. Printre
promotorii mișcării feministe menționăm: Christian de Pisan ( Cartea cet ății doamnelor ),
Mary Astelle ( A serious proposal to Ladies ), Mary Wollstonecraft ( A vindication of the rights
of Woman ), John Stuart Mill ( Subjection of Woman ), Harieta Taylor Mill ( Enfrachisment of
Woman ), Elisabeth Cady Straton ( Declaration of Sentiment s, The woman’s Bible ), Lucretia
Mott ( Discourse on woman ), Simone de Beauvoir ( The Second Sex ), Bethy Friedan ( The
feminine mystique ), Rebeca Walker ( Listen up: voice from the next feminist generation ),
Barbara Findlen ( To be real -telling the truth and cha nching face of feminism ). Din spațiul
românesc amintim pe următoarele: Calypso Botez, Alexandrins Cantacuzino, Eleonora
Stratilescu, Elena Meissner, Mirela Miroiu, Laura Grunberg, Otilia Dragomir. Subiectele
preferate ale feminismului combat stereotipul so cial, discriminarea femeii, drepturile de
reproducere și violența (domestică/sexuală). Mișcarea feministă critică inegalitatea șanselor
dintre genuri (sexe) și dorește să propulseze drepturile și interesele femeilor. Se vrea
eliminarea din orice context a particularităților anatomice și se propune o redefinire a
conceptelor putere și securitate . Pe plan internațional, adeptele feminismului sunt implicate în
cercetarea identificării conflictului și războiului pentru a descoperi soluția optimă ce
transformă l umea într -un spațiu obiectiv. Au emis teorii consacrate distincției dintre polis
(oraș) și gospodărie, dintre lumea politică și cea publică, folosindu -se de promotorii din
Antichitate (Aristotel) până la cei moderni (Hegel, Rousseau, Stuart Mill). Cu toate aceste
intervenții, publicul majoritar al lumii rămâne conservator în privința genului, a prejudecăților
arhicunoscute dintre relația duală bărbat -femeie (rațional/emoțional, autonomie/supunere).

267
Astăzi, post -modernismul promovează sub steagul mișcării fe ministe, avalanșa
libertizării totale a relațiilor dintre bărbat, femeie, părinți și copii. Se anulează din ce în ce mai
mult calitățile spirituale ale familiei și se adoptă în mod conștient goanna după plăcerile
personale până la paroxism (ignorarea propr iului eu, a frumosului din viață, a spiritualității și
a moralității). Societatea și familia suferă din cauza acelor drepturi câștigate de femeie și pe
care nu și le -a însușit prin prisma sensibilității și delicateții cu care a înzestrat -o Creatorul.
Trebuie să admitem că mariajul este în deplin declin. Tinerele și -au pierdut entuziasmul
pentru căsătorie și preferă alternative (comuniunea consensuală, părinte necăsătorit) care le
scapă de povara unei căsnicii. Natalitatea este în descreștere, copii fiind un subiect greu
digerabil, dar bine planificat în rândul celor care își simt vocația de mamă, fie amorțită, fie
prezentă. Motivele invocate de tânara generație împotriva natalității au în vedere lipsa
resurselor financiare, a unui loc de muncă stabil, a unei locuințe. Subiectul sexualitate a ieșit
din sfera tabu, întreaga lume fiind bombardată de mesajele cu tentă sexuală (de la reclamele
posturilor TV până la marșuri pro -homosexualitate). Tinerii sunt instigați să -și înceapă viața
sexuală mult mai devreme de cât e cazul și să -și exploateze simțurile până când plăcerea
sexuală devine unicul scop în viață. Specialiștii domeniului sociologic au descoperit că
familia contemporană din ultimele decenii se află sub asediul psihologic al nesiguranței de
sine, a refuzu lui în fața responsabilităților și a comodității. Nici motivațiile de la baza
întemeierii unei familii nu -i trezesc din ,,beția” valului de plăcere. În privința viitorului
familiei, cercetătorii au opinii variate (de la pesimism spre optimism). Analiștii c ontemporani
vor să resusciteze situația de ,,criză” în care se află familia și recomandă o serie de sfaturi
printre care: reevaluarea valorilor tradiționale ce au oferit omului sens și împlinire în viață,
îmbunătățirea propriei vieți. Ortodoxia a dezvolta t și continuă pe linie ascendentă prețuirea
familiei ca vocație comunitară și comuniune între oameni. Amintim și factorii de risc în
educarea tinerei generații voalați sub ștampila aprobării numeroaselor programe educaționale
ce au ca scop, în mod discutab il, o îmbunătățire a actului paideic. Părinții par a fi depășiți de
situație și se impart în două tabere: fie hiperprotectivi, fie neglijenți. Dacă în primul caz
părintele denotă o lipsă acută de neîncredere în propriul copil, în cel de -al doilea caz treb uie
să facem un efort ca să enumerăm toate impedimentele ce contribuie la starea de nepăsare
(sărăcia, lipsa educației în rândul părinților, numărul mare de copii în familie, lipsa timpului,
anturajul, transferul responsabilităților pe umerii bunicilor). Î n spatele formei de procreare și
educare a copiilor, familia este înzestrată să dezvolte potențialul profund al omului. Faptul că
femeia aspiră după datoriile bărbatului și dorește să ocupe locul acestuia, îi diminuează

268
feminitatea și îi anulează calitățil e ce izvorăsc din feminitate. O femeie defeminizată nu -și
poate îndeplini vocația și nici nu poate răspunde pe măsură. Într -o altă ordine de idei, este
indicat ca fiecare (bărbatul și femeia) să rămână fideli limitelor și atribuțiilor primite de la
Dumneze u.

Bibliografie:

1. Abrudan, Pr.prof.dr.D./Cornițescu, diac.prof.dr.E., Arheologie biblică , Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Sibiu, 2002.
2. Achtemeier, E., The Committed Marriage , Westminister Press, Philadelphia, 1976.
3. Adams, Jay E., Trăirea creștină în familie , traducere de Deianca Stoici, Editura Cartea
Creștină, Oradea, 2009.
4. Alexe, Magistrand Ștefan C., Concepția Fericitului Augustin despre păcat și har , în
Studii Teologice , nr.5 -6, 1956, pp.330 -348.
5. Alexe, Valeria/A lexe, Alexandru , Fardurile și fardarea , Editura Medicală, București,
1971.
6. Alter, Rober t/Kermode, Frank, The literary guide to the Bible , Fontana Press, Londres,
1997.
7. Amiet, Pierre, Antichitatea orientală , traducere de Daniela Zaharia, Editura Corint,
București, 2002.
8. Andersen, Margaret , Thinking about woman – sociological perspectives on sex and
gender , Allyn and Bacon, Boston, 2000 .
9. Anderson, Gary A., The Genesis of perfection Adam and Eve in Jewish and Christian
Imagination , Westminister John Knox Press , Louisville, Kentucky, 2001.
10. Andrews, Stephen J./ Bergen, Robert D., Holman Old Testament Commentary: 1,2
Samuel , Broadman&Holman Publishers, Nashville, Tennesse, 2009.
11. Andronovici, Liviu, Scurtă istorie a bijuteriilor românești începând cu Dacia
precreș tină, s.n., București, 2009.
12. Andrutos, Hristos , Simbolistica , traducere de Patiarhul Iustin, București, 2003.
13. Andrutsos, Hristu , Dogmatica Bisericii Ortodoxe Răsăritene , traducerea de
pr.dr.D.Stăniloae, Editura și Tiparul Tipografiei Arhidiecezane, Sibiu, 1930.
14. Angus, J.B., Evoluția gândirii evreiești din timpurile biblice până la începutul epocii
moderne, traducere de Alexandru și Magdalena Boiagiu, Editura Hasefer, București,
1998.
15. Apologetica ortodoxă. Dialogul cu științele contemporane , volumul II, coor d.: Adrian
Lemeni, diac. Sorin Mihalache, pr. Răzvan Ionescu, pr. Cristinel Ioja, Editura Basilica,
București, 2014.
16. Arhimandrid Epifanie Teodoropulos, Familiei creștine cu smerită dragoste , traducerea
de Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2 003.
17. Aristotel, Despre suflet , Editura Științifică, București, 1969.
18. Aristotel, Etica nicomahică , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1988.
19. Arzia, Regine, Iudaismul , traducere de Adina -Gabriela Georgescu Obracea, Editura
Compania Națională a I mprimeriilor Coresi, București, 1996.
20. Astoria, Dorothy, Name book. The over 10.000 names – their meanings origins and
spiritual significance , Bethany House Publishers, Minneapolis, Minnesota, 1997.

269
21. Athanasiu, Dr.doc.Andrei, Medicină și muzică , Editura Muzi cală, București, 1986.
22. Attali, Jacques, Evreii, lumea și banii – istoria economică a poporrului evreu ,
traducerea de Vasile Savin, Editura Univers, București, 2011.
23. Attias, Jean -Christophe/Benbassa, Esther, Dicționar de civilizație iudaică , traducere
de Șe rban Velescu, Editura Univers Enciclopedic, Larousse, 1997.
24. Aurelius Augustinus, Despre Geneză în sens literar , traducerea de pr.prof.dr. Iulian
Popescu, Editura Minerva, București, 2008.
25. Aviezer, Nathan , La începuturi … Creația biblică și știința , traduc erea de Ana
Andreescu, Editura Doina, București, 2001.
26. Baker, James R., Woman ’s rights in Old Testament times , Signature Books, Utah,
1992.
27. Baldock, John , Femeile din Biblie , traducere de prof. dr. Anca Irina Ionescu, Editura
Lider, București, 2008.
28. Baldwi n, J. G., Haggai , Zechariah, Malachi , Downers Grove, IL: Intervarsity, 1972.
29. Baldwin, Joyce , Rolurile femeii , traducerea de Adrian Serecut și Claudia Guiu, Editura
Cartea Creștină, Oradea, 2004.
30. Barrière, Marcel, Feminitatea în artă , traducere de Dana Man ciur, Editura Semne,
București, 2008.
31. Barrs, Jerram , Femeile Bibliei, prin ochii lui Dumnezeu , traducere de Simona Mereu,
Editura Casa Cărții, Oradea, 2012.
32. Barth, Karl , Dogmatica Bisericii , traducerea de Ovidiu Cristian Nedu, Editura Herald,
București, 2 008.
33. Barth, Karl, Dogmatics in Outline, Harper& Row, New York, 1959.
34. Bartoș, Emil, Conceptul de îndumnezeire în teologia lui Dumitru Stăniloae , Editura
Cartea Creștină, Oradea, 2002.
35. Basile de Césarée, Sur l’origine de l’home , Sources Chrétiennes, Paris, 1 970.
36. Baskin, Judith, Jewish woman in historical perspectives , second edition, Wayne state
Press, Detroit, Michigan 1999.
37. Baudelaire, Charles, Curiozități estetice , traducere de Rodica Lipatti, Editura
Meridiane, București, 1971.
38. Bauer, Nancy , Simone de Bea uvoir, philosophy,& feminism , Columbia Univ.Press,
New York, 2001 .
39. Bauval, Robert , Codul egiptean , Editura House of Guides, București, 2007.
40. Bavinck, Herman , Our Reasonable Faith, Grand Rapids, M1: Eerdmans, 1956.
41. Idem , Reformed Dogmatics: Sin and Salvatio n in Christ, Grand Rapids, M1: Baker
Academic, 2004.
42. Bădiliță, Cristian , Evanghelia după Matei , Editura Curtea Veche, București, 2009.
43. Băjău, Pr.conf.univ.dr. Constantin, Viața și moartea de la Adam la Hristos, în
gândirea Sfântului Grigorie al Nyssei , în Mitropolia Olteniei , nr.1 -4, 2014 (LXV),
pp.100 -121.
44. Bălăceanu -Stolnici, Constantin , Antropologia între știință și cultură , Editura PRO
Universitaria, București, 2013.
45. Bălăceanu -Stolnici, Constantin, Kabbala între gnoză și magie , Editura Vremea XXI,
București, 2004.
46. Băltărețu, Aurelian , Florile – parfum și culoare , Editura Albatros, București, 1980.
47. Beauchamp, Paul, 50 de portrete biblice – dicționar , traducerea de Claudiu
Constantinescu, Editura Cartier, București, 2001.

270
48. Beausoleil, N., Makeup in everyday life: An inquiry into the practices of
urbanAmerican women of diverse backgrounds. Many mirrors: Body image and social
relations, Ed.N.Soult, New Jersey,1992, pp.33 -57.
49. Beauvoir, Simone de, The second sex , David Campbell Publishers, London, 1993 .
50. Bekharot , M./ Satlow, Michael, Jewish Marriage in Antiquity, Princeton University
Press, Princeton, 2001.
51. Bell, Albert A., Exploring the New Testament World , Thomas Nelson Publishing,
Nashville, 1998.
52. Bell, Robert R., Marriage and family interaction , Dorsey Press, Homewood, Illinois,
1983.
53. Benga, Cristina, Idealul educațional în pedagogia creștină. Clement din Alexandria,
Sfântul Ioan Gură de Aur, Fericitul Augustin, Editura Sofia, București, 2009.
54. Benoit -Méchin, Jacque , Cleopatra sau visul neîndeplinit , Editura Hu manitas,
București, 1995.
55. Berdiaev, Nicoale , De la destruction de l'homme , Paris, 1935.
56. Berdiaev, Nikolai , Sensul creației. Încercarea de îndreptățire a omului , traducerea de
Anca Oroveanu, Editura Humanitas, București, 1992.
57. Berdjaev, Nikolai, Despre meni rea omului – încercare de etică paradoxală , traducerea
de Daniel Hoblea, Editura Aion, Oradea, 2004.
58. Berkhof, Louis , Systematic Theology, Banner of Truth, Edinburgh, 1958.
59. Berlev, Oleg , Funcționarul , în volumul Omul Egiptean , coord.Sergio Donadoni,
traducerea de Emanuela Stoleriu, Editura Polirom, Iași, 2001.
60. Besier, Rudolf , The barretts of wimpole street , Brown and Co, Boston, 1958.
61. Bezdechi, Ștefan , Gânduri și chipuri în lumea antică , Editura Dacia, Cluj -Napoca,
1980.
62. Bloch, Abraham P., A book of Jewish E thical concepts: biblical and postbiblical ,
KTAV Publishing, 1984.
63. Bloch, P.H./Richins, M.L., You look mahvelous: The pursuit of beauty and the
marketing concept, Psychology & Marketing , nr.9(1), 1992, pp.3 -15.
64. Bocian, Marin , Dicționar enciclopedic de pers onaje biblice , traducerea de Gabriela
Danțiș, Editura Enciclopedică, București, 1996.
65. Bocikov, V.V., Estetica antichității târzii – secolele II -III, traducere de Lucian
Dragomirescu, Editura Meridiane, București, 1984.
66. Boker, David W./ Arnold, Bill T., The face of Old Testament studies: a survey of
contemporary approaches , Grand Rapid, Baker Academic, 1999.
67. Bolșacov -Ghimpu, Alexandru A., Cronica veche a Canaanului , Editura Litera,
București, 1980.
68. Bon, Gustave Le, Rolul evreilor în civilizație , traducere de Serghei Maniu, Editura
Antet, București, 2000.
69. Bonchiș, Elena, Familia și rolul ei în educarea copilului , Editura Polirom, Iași, 2011.
70. Bondalici, Dumitru, Enciclopedia marilor personalități din Vechiul și Noul Testament ,
Editura Diecezana, Caransebeș, 200 5.
71. Bonhoeffer, Dietrich, Creation and Fall, în Dietrich Bonhoeffer Works 3, MN:
Fortress, Minneapolis, 1998.
72. Bonner, Gerald , Augustine and Modern Research on Pelagianism, Villanova
University Press, Villanova, 1972.
73. Bontaș, Ioan , Pedagogie , Editura ALL, Bu curești, 1994.
74. Bordo, Susan , Unbearable Weight: Feminism, Western Culture & the Body,
University of California Press, California, 2003.

271
75. Borges, Jorge Luis, Frumusețea ca senzație fizică , traducere de Valeriu Pop, Editura
Paidea, București, 1998.
76. Borowitz, Eugene B., Exploring Jewish etichs: paper on convenant responsability , ,
Wayne State University Press, Detroit, Michigan, 1990.
77. Bouche -Leclercq, A., Istoria divinației în antichitate , traducere de Cristina Dinnescu
și Raluca Popescu, Editura Symposion, Buc urești, 1999.
78. Brachet, Jean Yves, Căsătorie și familie , Editura Viață Creștină, Cluj -Napoca, 1997.
79. Brain, Robert, The Decorated Body, Hutchinson& Co., London, 1979.
80. Branca, Nicolae , În lumea faraonilor , Editura Știinifică și Pedagogică, București,
1990.
81. Braniște, Magistrand Pr. Marin, Concepția Sfântului Ioan Gură de Aur despre familie,
în Studii Teologice , nr. 1 -2, 1957 (VIII), p.103.
82. Brenner, Athalya , Feminist companion to Esther, Judith and Susanna , Sheffield,
Sheffield Academic Press, 1995.
83. Bresciani, E da, Străinul , în volumul Omul Egiptean , coord.Sergio Donadoni,
traducerea de Emanuela Stoleriu, Editura Polirom, Iași, 2001.
84. Brewer Brooks, Michele, The biblical view of marriage: covenant relationship , în
Regent University Law Review , vol.12, 1999 -2000, p p.125 -144.
85. Bristow, John T., What Paul Really Said About Women , Harper Collins Publishers,
San Francisco, 1991.
86. Bronner, Leila Leah, Stories of Biblical mothers: maternal power in the hebrew bible ,
University Press of America, Lanham, Maryland, 2004.
87. Brown , Francis / Driver, S. R./ Briggs, C. A., A Hebrew and English Lexicon of the
Old Testament, Oxford, 1968.
88. Bru, Marc, Metodele în pedagogie , traducere de Ileana Littera, Editura Granfoart,
București, 2007.
89. Brueggerman, Walter , First and second Samuel: Inte rpretation – a Bible commentary
for teaching and preaching , John Knox Press, Louisville, Kentucky, 1990.
90. Brunner, Emil, Christian Doctrine of Creation and Redemption, trad. Olive Wyon,
Westminster Press, Philadelphia, 1952.
91. Bryan, Cyril P., Ancient Egyptia n Medicine: The Papyrus Ebers, Ares, Chicago, 1974.
92. Bryson, Valerie, Feminisn political theory – an introduction , Macmillan Press,
Houndmills, 1992.
93. Bucur, Maria/Miroiu, Mihaela, Patriarhat și emancipare în istoria gândirii politice
românești , Editura Poliro m, Iași, 2002.
94. Buhler, Walther , Dubla descendență a omului , Editura Triade, Cluj, 1994.
95. Bunaciu, Ioan/Bunaciu, Otniel, Arheologie biblică. Mărturia pietrelor , Editura
Universității din București, 1998.
96. Burke, Edmund , Despre sublim și frumos , traducere de Anda Teodorescu, Editura
Meridiane, București, 1971.
97. Burzotta Nilson, Linda , The social stading of the housewife , în Journal of Marriage
and the Family , nr.40, 1980, pp.541 -557.
98. Butler, Judith , Genul – un măr al discordiei. Feminismul și subversiunea ident ității ,
Editura Univers, București, 2000.
99. Cabasila, Nicolae, Despre viața în Hristos , Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001.
100. Calvin, John, Commentary on Genesis , volume 1, translated from the original
latin and compared with the french editions by the rev.John King, Christian Classic
Ethereal Library Grand Rapids, Cambridge, 1975.

272
101. Camus, Dominique, Puteri și practici vrăjitorești , Editura Polirom, Iași, 2003.
102. Cantebury, Anselm de, Why God Became Man and The Virgin Conception and
Original Sin, trad., introd., note de către Joseph M. Colleran, Magi Books Inc.,
Albania, 1969.
103. Carr, Anne , Is a Christian Feminist Theology Possible? ,în Theological Studies ,
Vol. 43, nr.2, 1982, pp 279 -297.
104. Cartea lui Rut: traducere din limba ebraică , transliterare și note, coord.
Medeea Axinciuc, Editura Universității din București, București, 2015.
105. Cartea Rut – Meghilat Rut , traducere de Baruch Tecartin, Editura Hasefer,
București, 2006.
106. Cash, T.F./Dawson, K/ Davis, P./ Bowen, M., Effects of cosmetics use on the
physical attractiveness and body image of American college women, The Journal of
Social Psychology, nr.129(3), 1989, pp.249 -355.
107. Chardin, Blondel și Teilard de, Correspondance commentée par Henri de
Lubac , 1965.
108. Childe, Gordo n, De la preistorie la istorie , traducerea de Florica -Eugenia
Condurachi, Editura Științifică, București, 1967.
109. Childe, Gordon , Făurirea civilizației , traducerea de Florica -Eugenia
Condurachi, Editura Științifică, București, 1966.
110. Chinitz, Jacob , The role of the shoe in the bible , în Jewish Bible Quaterly , Vol.
35, nr. 1, 2007, pp.41 -46.
111. Chirica, Vasile /Boghian, Dumitru, Arheologia preistorică a lumii – neolitic și
eneolitic, Editura Helios, Iași, 2003.
112. Chirilă, Prof.univ.dr.Pavel, Psihologia în textele Sf intei Scripturi , Editura
Christiana, București, 2012.
113. Chisholm, Robert B. Jr., Handbook on the Prophets , Grand Rapids: Baker,
2002.
114. Christ, Carol P., Woman spirit rising , Harper&Row, San Francisco, 1979.
115. Ciaușu, Bebe, Romanța răscumpărării , Editura Casa C ărții, Oradea, 2008.
116. Ciocârlan, Vasile, Facerea lumii , Editura Științifică, București, 1965.
117. Cioran, Emil, Evreii – un popor de solitari , traducerea de Irina Mavrodin,
Editura Teșu, București, 2001.
118. Cios, Pr.Teodor, Biblia în contextul vieții, lexicon și co ncordanță biblică ,
Editura Emia, Deva, 2001.
119. Clement Alexandrinul, Scrieri (partea a II -a), traducerea de pr.prof.
T.Bodogae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
colecția PSB, București, 1982.
120. Clément, Olivier , Trupul mo rții și al slavei , traducerea de Eugenia Vlad,
Editura Christiana, București, 1996.
121. Clines, D.J., A biblical doctrine of man , Christian Brethren Research
Fellowship, 1976.
122. Cocagnac, Maurice , Simboluri biblice. Lexicon teologic , traducerea de
Michaela Slăve scu, Editura Humanitas, București, 1997.
123. Cohen, Albert , Talmudul , traducere de C.Litman, Editura Hasefer, București,
2000.
124. Cohen, Joel, David and Bathseba: throught Nathan’s Eyees , Paulist Press, New
Jersey, 2007.
125. Cohn -Sherbok, Lavinia și Dan, Introducere în iudaism , traducere de Marcel
Ghibernea, Editura Hasefer, București, 2000.

273
126. Coifan, Octavian Sever, Parfumul – mică enciclopedie , Editura Curtea Veche,
București, 2005.
127. Coll, R.A., Christianity and feminism in conversation , Twenty -Third
Publications, Mysti c, 1994.
128. Colle, Sally /Phillips, Lynne, Ethnographic feminism , Ontario, Carleton
University Press, Ottawa, 1995 .
129. Collins, John J., Marriage, Divorce and Family in Second Temple Judaism , în
Families in Ancient Israel , Kentucky: Westminster John Knox Press, Louisville, 1997.
130. Collins, Patricia , Black feminist thought – knowledge, consciousness, and the
politics of empowerment , Routledge, New York, 2009 .
131. Collins, Francis , The Language of God: A Scientist Presents Evidence for
Belief, Free Press, New York, 2006.
132. Comte, Fernand , Marile figuri ale Bibliei , traducere de Mihaela Voicu, Editura
Humanitas, București, 1995.
133. Concordanță biblică și dicționar de nume , Editura Metanoia, Oradea, 2006.
134. Conovici, Iuliana, Ortodoxia în România postcomunistă. Reconstrucția unei
identități publice , vol.2, Editura Eikon, Cluj -Napoca, 2010.
135. Conradu, Constantin Radu, Contradicții biblice , Editura Tempus, București,
1997.
136. Constantelos, D.J., Marriage, Sexuality & Celibacy , Light and Life,
Minneapolis,1975.
137. Constantinescu, Grigore/ Bog a, Irina, O călătorie prin istoria muzicii , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 2007.
138. Constantinescu, Iulian M.D., Biserica și instituția căsătoriei – condițiile
administrării căsătoriei , Editura Aius Printed, Craiova, 2008.
139. Constantinescu, Ligia D oina, Feminist issues and approaches , Editura
Demiurg, Iași, 2005.
140. Constantinescu, Viorica S., Evreul stereotip – Schiță de istorie culturală ,
Editura Eminescu, București, 1996.
141. Idem , Dicționarul popoarelor biblice , Editura Universitas XXI, Iași, 2013.
142. Idem, Omul biblic – schiță tipologică , Editura Institutului European Iași, 2012.
143. Coque, André La/ Ricoeur, Paul , Cum înțelegem Biblia , traducere de Maria
Carpov, Editura Polirom, Iași, 2002.
144. Corduneanu, Felicia , Condiția socială a femeii în ortodoxia contempo rană ,
Editura Lumen, Iași, 2012.
145. Corpul femeii moderne -armonie și frumusețe, sănătate, ingrijire și întreținere ,
traducerea de Dana Sala, Editura Aquila93, Oradea, 1998.
146. Corson, R., Fashions in Makeup: From Ancient to Modern Times, Peter Owen,
London, 1972 .
147. Cosmovici, Ludmila, Cosmetica – întrebări și răspunsuri , Editura Medicală,
București, 1991.
148. Court John M.,/ Court, Kathleen M., Un dicționar al Bibliei , Editura Lider,
București, 2010.
149. Covington, Kim , Beyond Jesus the Son: Feminist Theology From Elizabet h
Stuart Phelps to Mary Daly , în Writing 20 , 2007, pp.23 -28.
150. Crainic, Nechifor, Nostalgia paradisului , Editura Moldova, Iași, 199, p.252.
151. Cristescu, Vasile, Antropologia în perspectivă teologică , Editura Junimea, Iași,
1999.

274
152. Cucoș, Constantin , Educația rel igioasă – repere teoretice și metodice , Editura
Polirom, Iași, 1999.
153. Dabney, R.L., Systematic Theology, PA: Banner of Truth, Carlisle, 1985.
154. Dancsuly, A., Pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1979.
155. Danby, Herbert , The Mishnah, Oxford Uni versity Press, Oxford, 1933.
156. Daniel, Constantin , Civilizatia Egiptului Antic , Editura Sport Turism,
București, 1976.
157. Idem , Civilizația feniciană , Editura Sport -Turism, București, 1979.
158. Idem , Tăblițe de argilă, scrieri din orientul antic , Editura Minerva, B ucurești,
1981.
159. Daniélou, Jean, Platonisme et théologie mystique. Essai sur la doctine
spirituelle de Saint Grégoire de Nysse , Aubier, Paris, 1994.
160. Dascăl, Reghina , Feminist perspectives , Editura Universității de Vest,
Timișoara, 2001.
161. Davidson, Richard M. , Flame of Yahweh: Sexuality in the Old Testament ,
Peabody, Mass.: Hendrickson Publishers, 2007.
162. Dawson, Christopher, Dynamics of World History , Sherwood: La Salle, 1978.
163. Dărămuș, Lucia , Mituri și legende ale antichității , Editura Ideea Europeană,
Bucureșt i, 2008.
164. Dellinger, Kirsten/ Williams, Christine L., Makeup at Work: Negotiating
Appearance Rules in the Workplace, Gender & Society , nr.1, 1997, pp.151 -177.
165. Dennison, W., A gold treasure of the late Roman period, Studies in East
Christian and Roman Art 2, New York, 1918.
166. Dermer, Marshall/ Thiel, Darrel L., When Beauty May Fail, Journal of
Personality and Social Psychology, nr. 31, 1975, pp.1168 -1176.
167. Desroches Noblecourt, Christiane, Femeia în vremea faraonilor , traducere de
Andrei Niculescu, Editura Meri diane, București, 2002.
168. Deedat, Ahmad , Crucifixion or crucifiction?, International Islamic Publishing
House, 1984.
169. Dictionary of Biblical Imagery , ed. Leland Ryken, James C. Wilhoit and
Tremper Longman, III; Downers Grove: InterVarsity, 1998.
170. Dictionnaire de la Bible ou concordance raisonée des saintes écritures , Jean –
Austin Bost, Imprimerie de Marc Ducloux et Compagnie, 1849.
171. Dictionnaire Encyclopedique de la Bible , Brepols, 1987.
172. Dicționar cultural al Bibliei , traducere de Ana Vancu, Editions du Cerf, Par is,
1990.
173. Dicționar enciclopedic de iudaism , coord.Viviane Prager, C.Litman, Țicu
Goldstein, Editura Hasefer, București, 2000.
174. Dicționar enciclopedic de personaje biblice , coord. Marin Bocin, traducerea de
Gabriela Dandiș/ Herta Spuhn, Editura Enciclopedic ă, București, 1996.
175. Dietrich Preuss, Horst /Perdue, Leo G., Old Testament Theology , West –
minister John Knox Press, Louisville, Kentucky, 1996.
176. Dimont, Max I., Evreii, Dumnezeu și istoria , traducere de Irina Horea, Editura
Hasefer, București, 1997.
177. Doboș, A lexandru , Farmacia edenică , Editura Nirvana, București, 1993.
178. Dragomir, Otilia , Femei, cuvinte, imagini , Editura Polirom, Iași, 2002.
179. Drescher, J., Apa Mena: A selection of Coptic texts relating to St. Menas,
Publications de la Société d’Archéologie Copte : Textes et documents, Cairo, 1946.

275
180. Driver, Godfrey R./Miles, John C., The Babylonian Laws , Oxford University
Press, Oxford, 1955.
181. Drugaș, Șerban George Paul, Antropologia si problemele actuale de bioetica,
în Revista Teologică , nr.1, 2008, pp.229 -249.
182. Duca, Sergiu, Meditații asupra Vechiului Testament , Cartea Cărții de Știință,
Cluj-Napoca, 2003.
183. Ebin, V., The Body Decorated, Thames& Hudson, London, 1979.
184. Edwards, Jonathan , Original Sin, New Haven: Yale University Press, 1970.
185. Idem, The ”Miscellanies ”,501-832, ed.Ava Chamberlain, New Haven: Yale
University Press, 2000.
186. Ehrlich, Carl S./ White, Marsha C., Saul in story &traditions , Mohr Siebeck,
Tubingen, 2006.
187. Eliade, Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase , traducerea de Cezar
Baltag, Editura Ști ințifică, București, 1999.
188. Elisabeth, George , Femei remarcabile ale Bibliei , traducerea de B.Paulevici,
Editura Life, Oradea, 2010.
189. Elliot, Elisabeth, Ce înseamnă să fii femeie , traducerea de Elena Jorj, Editura
Cartea Creștină, Oradea, 2006.
190. Emerton, John Adney /Dell, Katharine Julia/ Davies, Graham I., Genesis,
Isaiah and Psalms , Leiden, Brill Publishers, 2010.
191. Enciclopedia iudaismului , coord.Geoffrey Wigoder, traducere de Radu Lupan
și George Weiner, Editura Hasefer, București, 2006.
192. Encyclopaedia Judaic a, second edition, vol.8, edited by Fred Skolnik,
Jerusalem, Thomson Gale and Keter Publishing House, 2003.
193. Enns, Peter, The Evolution of Adam: What the Bible Does and Doesn’t Say
about Human Origins, Grand Rapids: Baker Academic, (s.l.), 2012.
194. Epp, Theodo re H., Marriage and divorce , Nebraska, Good News Broadcasting
Assoc., Lincon, 1968.
195. Epstein, Isidore , Judaism , Penguin Books, London, 1990 .
196. Erhan, Viorel/Ianoș, Ovidiu Gabriel, Metale și pietre prețioase , Editura
Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 19 96.
197. Erickson, Millard J., Teologie creștină , traducerea de Elena Jorj, Editura Cartea
Creștină, Oradea, 2004.
198. Etcoff, Nancy , Survival of the prettiest: The science of beauty, Doubleday,
New York, 1999.
199. Eugeniu Safta -Romano, Arhetipuri juridice în Biblie , Editura Polirom, Iași,
1997, p.140.
200. Eveson, Philip, Cartea originilor: Geneza explicată pe înțelesul tuturor ,
traducere de Dorin Pantea, Editura Făclia, Oradea, 2005.
201. Evdokimov, Paul , Cunoașterea lui Dumnezeu în tradiția răsăriteană ,
traducerea de pr.V.Rădu că, Editura Humanitas, București, 2013.
202. Idem , Femeia și mântuirea lumii, Editura Christiana, Bucurețti, 2004.
203. Idem , Taina iubirii , traducere de Gabriela Moldovanu, Editura Christiana,
București, 1994.
204. Idem , Înnoirea spiritului , traducerea de Magdalena Mărc ulescu -Cojocea,
Editura Pandora, Târgoviște, 1997.
205. Făgărău, Filip , Rut – un model de dragoste jertfitoare , Editura Risoprint, Cluj –
Napoca, 2007.

276
206. Feinberg Vamosh, Miriam , Femei în timpurile biblice, Editura Societății
Biblice Interconfesionale din România, București, 2009.
207. Fericitul Augustin, Despre folosul căsătoriei. Despre căsătorie și pofta
păcătoasă , traducere de Anca Mierosu, Editura Institutului Biblic și de Misiune
Ortodoxă, București, 2012.
208. Filimon, Liviu, Geneza în lumina științei și religiei , Editua Didactică și
Științifică, Bacău, 1998.
209. Fillimore, Charles , Mysteries of Genesis , Hill Publishing House, New York,
2010.
210. Flamând, Jaques , Omul ca Dumnezeu , Editura Editgraph, Buzău, 2013.
211. Florian, Emese , Dreptul familiei , Editura C.H.Beck, București, 200 6.
212. Ford, David C., Femeia și bărbatul în viziunea Sfântului Ioan Gură de Aur,
traducere din limba engleză de Luminița Irina Niculescu, Editura Sophia, București,
2004.
213. Ford, David și Mary, Căsătoria, cale spre sfințenie , traducerea de Constantin
Făgețean, Editura Sophia, București, 2007.
214. Fraze, Sir James, Folclorul în Vechiul Testament , traducere de Harry Kuller,
Editura Scripta, București, 1998.
215. Frederick, Jerome/Creach, David, Interpretation a bible commentary for
teaching and preaching: Joshua, Westminis ter John Knox Press, Loisville, 2003.
216. Freedman, Jane, Feminism , Open University Press, Buckingham, Philadelphia,
2001.
217. Fulkerson, Mary M., Changing the Subject: Women’s Discourses and Feminist
Theology , Fortress Press, Minneapolis, 1994.
218. Gamulea -Lambert, O limpia, Cosmetica modernă – frumusețe, farmec,
feminitate , Editura Scripta, București, 1994.
219. Gane, Roy , Old Testament Principles Relating to Divorce and Remarriage , în
Journal of the Adventist Theological Society , nr.12, 2001, pp.35 -61.
220. Ganzfried, Solomon, Code of Jewish law , Hebrew Publishing Company, New
York, 1961.
221. Gatens, Moira, Feminism și filosofie. Perspective asupra diferenței și egalității ,
traducerea de Olivia Rusu -Toderean, Editura Polirom, Iași, 2001.
222. Gavrilă, Pr.Dr. Vasile, Cununia -viață întru Împărăție, Editura Fundația
Tradiția Românească , București, 2004.
223. Gândirea egipteană antică , traducere din limba egipteană veche, studiu
introductiv, notițe introductive și note de Constantin Daniel, Editura Herald,
București, 2008.
224. Geică, Steluța , Actuali tatea învățăturii hrisostomiene despre familie , Editura
Măiastra, Târgu -Jiu, 2009.
225. Gelles, Richard J., Current controversies on family violence , Newbury Park,
Sage Publications, 1993 .
226. Gelles, Richard J., Family violence , Newbury Park, Sage Publications, 19 87.
227. George, Elizabeth, Pășind alături de femeile Bibliei , traducerea de Luca
Crețan, Editura Life, Oradea, 2012.
228. Germinario, Mario , Omul fără vocație , traducere de Iulian Damian și Ștefan
Damian, Editura Studia, Cluj -Napoca, 1999.
229. Ginzburg, Louis , Legends of the Jews , Volume II, Simon and Schuster, New
York, 1956.

277
230. Gonzalez, Michelle A., An Introduction to Feminist Theological Anthropology ,
Orbis Books, Maryknoll, New -York, 2007.
231. Goodrich, Thelma Jean, Women and power – perspectives for family therapy ,
W. W. Norton & Company, New York, 1991.
232. Gramatopol, Mihai, Artă și arheologie dacică și romană , Editura Sport –
Turism, București, 1982.
233. Greeve Davaney , Sheila, Trends in feminist theology , în Sunstone Symposium
XII in Salt Lake City, 1991, pp.17 -22.
234. Gridan, Teo fil, Pietre și metale prețioase , Editura Enciclopedică, București,
2003, p.287.
235. Grudem, Wayne A., Evangelical Feminism and Biblical Truth: An Analysis of
More Than One Hundred Disputed Questions , Published by Crossway, Wheaton,
Illinois, 2012.
236. Grunberg, La ura, (R)evoluții în sociologia feministă , Editura Polirom, Iași,
2000.
237. Grunberg, Laura, Gen și societate , Editura Alternative, București, 1997.
238. Grunder, Galia Maria, Strălucire și destin – o istorie fascinantă a pietrelor
prețioase , Editura Tritonic, Bucur ești, 2001.
239. Gubar, Susan , Critical condition feminism at the turn of the century , Columbia
University Press, New York, 1999 .
240. Gubrium, Jaber F., What is family , Mountain View, Mayfield Publishing
Company, California,1990 .
241. Guignard, Alfred, Cântarea Cântăril or, Editura Theophille, București, 2002.
242. Gurel, Lois M./Horm, Marilyn J., The second skin , Houghton Mifflin
Company, Boston,1981.
243. Hadas -Lebel, Mireille / Starabinski – Șafran, Esther , Incursiuni în iudaismul
antic, traducere de Horia Aramă, Editura Hasefer , București, 2005.
244. Haffner, Paul, Mystery of the church , Herefordshire, Gracewing Publishing,
2007.
245. Halley, Henry H., Manualul biblic – un comentariu biblic abreviat , traducerea
de Doru Motz, Editura Door of Hope, 1983.
246. Halprin, S., Look at my ugly face : Myths and musings on beauty and other
perilous obesssions with women’s appearance , Viking Penguin, New York, 1995.
247. Hamilton, James M.Jr., A Biblical Theology of Motherhood , în JDFM, nr.2,
2012, pp.6 -13.
248. Hanga , Vladimir, Mari legiuitori ai lumii , Editura Lum ina Lex, București,
1994.
249. Hassan, Riffat , Feminist Theology: The Changelles for muslim women , în
Critique (Journal for critical studies of the Middle East) , nr.9, 1996, pp.53 -65.
250. Hașegan, Miruna , Frumusețea umană și veșmântul Renașterii Occidentale ,
Editura Cronica, București, 2005.
251. Hauptman, Judith , Images of women in the Talmud , in Religion and Sexism:
Images of woman in the Jewish and Christian Tradition , Simon and Schuster, New
York, 1974.
252. Hauptman, Judith ,Women and Prayer: An Attempt to Dispel Some Fal lacies ,
Judaism, 1993.
253. Hârlăoanu , Alfred, O istorie a mozaismului și a Israelului antic , Editura
Nemira, București, 2001.

278
254. Hegg, Timm, The role of woman in the messianic assembly , Torah Resource
Institute, Tacoma, 1988.
255. Heidi J.Hornik, Rebekah ’s scheme , în Woman in the Bible , The Center for
Christian Ethics Baylor University, Ed. Robert B. Kruschwitz, 2003.
256. Helmreich, Robert/Stapp, Joy, Short forms of the Texas Social Behavior
Inventory TSBI, an objective measure of self -esteem, în Bulletin of Psychonomic
Society, nr.4, 1974, pp.473 -475.
257. Helm, Paul , Faith and Understanding, Grand Rapids: William B.Eerdmans,
1997.
258. Henderson, Ruth , Tradition and the Status of Women in the Catholic Church ,
în Australian eJournal of Theology , nr.2, 2004, pp.1 -9.
259. Henkel, Jurgen, Îndumnezeire și etică a iubirii în spiritualitatea ortodoxă.
Ascetica și Mistica părintelui Dumitru Stăniloae , traducere de diac.Ioan Ică Jr.,
Editura Deisis, Sibiu, 2003.
260. Henrichsen, Walter A., Cercetați Scripturile. Ghid de interpretare a Biblliei ,
tradu cere de Liviu Ciortuz, Editura Logos, Cluj, 1995.
261. Hieromonk Gregorios, The Mystery of Marriage – A Fellowship of Love ,
Newrome Press, Columbia, Missouri, 2013.
262. Hill, Andrew E., Abortion in the Ancient Near East , in Abortion: A Christian
Understanding and Response , Grand Rapids, Mich.: Baker Book House, 1987.
263. Hill, Charles T./Zick Rubin and Letitia Anne Peplau, Breakups before
marriage: The end of 103 affairs , în Divorce and Separation , Basic Books, New York,
1979.
264. Hodoroabă Velescu, Maria, Frumosul natural și frumusețea umană , Editura
Timpul, Iași, 2002.Irigaray, Luce, Key writtings, Continuum, New York, 2004.
265. Hoekema, Anthony A., Created in God’s Image, Grand Rapids: William B.
Eerdmans, 1986.
266. Hooks, Bell , Teoria feministă de la margini spre centru , tradu cerea de Bogdan
Uilecan, Editura Tehnica -Info, Chișinău, 2003.
267. Hornik, Heid i J., Judith ’s co -conspirator , în Woman in the Bible , Ed. Robert
B. Kruschwitz , The Center for Christian Ethics Baylor University, 2003.
268. Hornsby, Teresa , Israel Has Becomea Worthl ess Thing: Re -reading Gomerin
Hosea 1 -3, în JSOT , nr.82, 1999, pp.116 -125.
269. Howe, Margaret , Women and Church Leadership , Grand Rapids: Zondervan
Publishing House, 1982.
270. Hugo, Philippe / Schenker, Adrian , Archaeology of the Books of Samuel: the
entangling o f the textual and literary history , Brill Publishing House, Leiden, 2010.
271. Hunian, Ing.Mihail, Produse cosmetice și folosirea lor , Editura Tehnică,
București, 1971.
272. Hurley, J.B., Man and Woman in Biblical perspective , Inter -Varsity Press,
1981.
273. Hurton, Andr ea, Erotica parfumului – istoria și practica mirosurilor plăcute ,
traducere de Adela Moțoc, Editura Enciclopedică, București, 1999.
274. Husbands, Mark/ Larsen, Timothy , Woman, ministry and the Gospel:
eexploring New paradigms , Downers Grove, InterVanity Press, Illinois, 2007.
275. Iatan, Cristinel, Rogu -te, ghicește -mi chemând un mort (I Regi 28,8). Magia,
vrăjitoria și divinația din perspectiva biblică , Editura Universității din București,
București, 2011.

279
276. Ierarh Serafim Rose, Cartea Facerii, crearea lumii și omul î nceputurilor ,
traducere de C.Făgețean, Editura Sophia, București, 2001.
277. Instone -Brewer, David, Divorce and Remarriage in the Bible, Grand Rapids,
Eerdmans, 2002.
278. Ionescu, Violeta, Sărbătorile Antichității , Editura Axi Libri, Galați, 2009.
279. Iosif, Anca , Fami lii din Biblie , vol.I, Editura Candela, Arad, 2004.
280. Ironside, H.A., Prelegeri asupra Cântării Cântărilor , traducere de Simona
Onucu, Editura Omniascriptum, Suceava, 2006.
281. Istoria universală – preistoria și antichitatea , volumul I, traducerea de Laura –
Florina Drăghici/Dana Ducu, Editura All, București, 2012.
282. James, Kat , The truth about beauty , Atria books, New York, 2007.
283. Jantzen, M.G., Becoming divine: Towards a feminist philosophy of religion ,
UK: Manchester University Press, Manchester, 1998.
284. Jipa, Ilean a/Magda, Silviu, Sănătate, forță, frumusețe , Editura Stadion,
București, 1971.
285. Johnson, Paul, O istorie a evreilor , traducere de Irina Horea, Editura
Humanitas, București, 2015.
286. Jones, Jerry L., Biblical perspective: christian education curriculum , Author
House Publishing, Bloomingston, Indiana, 2006.
287. Josy Eisenberg, Iudaismul , traducere de C.Litman, Editura Humanitas,
București, 1995.
288. Jung, C.G., Analiza viselor , Editura Aropa, București, 1998.
289. Kaiser, Walter C.Jr., Divorce in Malachi 2,10 -16, în Criswell Theological
Review , nr.2(1) , 1987, pp. 73 -84.
290. Kardes, F.R./Cronley, M.L./Cline, T.W., Consumer Behavior, Mason, 2011.
291. Karssen, Gien , Numele ei este femeie , cartea a II -a, traducerea de Tabita Sana,
Editura Shalom, Oradea, 1999.
292. Kebra Nagast (Biblia Etiopia nă), traducere de Elena Antohi și Liviu Papuc,
Editura Cartier, București, 2011.
293. Keefe, Alice A., Stepping In / Stepping Out: A Conversation between
Ideological and Social Scientific Feminist Approaches to the Bible , Journal of
Religion & Society, Vol. 1, 1999, pp.1 -14.
294. Keener, Craig S . Paul, Women and Wives: Marriage and Women’s Ministry in
the Letters of Paul , Hendrickson Publishers, Massachusetts,1992.
295. Kelly, M., Encyclopedia of aestethics, Vol. 3 , Oxford University Press, New
York, 1998.
296. Kennett, R.H., Ancient hebrew social life and custom as indicated in law
narrative and metaphor , Oxford University Pres, London, 1933.
297. Kingston, Anne , The meaning of wife , Harper Collins, Toronto, 2004.
298. Konstan, David , Beauty, love and art: The legacy of ancient Greece , Σχολη
Vol.7.2, Brown University, Providence, USA, 2013, pp.325 -337.
299. Korichi, Rodolphe / Pelle -de-Queral, Delphine / Gazano, Germaine/Aubert,
Arnaud, Why women use makeup: Implication of psychological traits in makeup
functions, în Journal of cosmetic sci ence, nr.59, 2008, pp.127 -137.
300. Köstenberger, A.J., God, marriage and family: Rebuilding the Biblical
foundation , IL: Crossway, Wheaton, 2004.
301. Kramer, Laura , The sociology of gender. A brief introductin , Roxbury
Publishing Company, Los Angeles, 2001 .

280
302. Kruge r, Michael J., An understanding of Genesis 2,5 , CEN Tech. J., vol. 11. nr.
1, 1997, pp.106 -110.
303. Kwan, Samantha/ Trautner, Mary Nell, Beauty Work: Individual and
Institutional Rewards, the Reproduction of Gender, and Questions of Agency, în
Sociology Compass , nr.3/1, 2009, pp.49 -71.
304. Lalouette, Claire , Civilizația Egiptului antic , vol.1, traducerea de Maria
Berzea, Editura Meridiane, București, 1987.
305. Idem , Civilizația Egiptului antic , volumul II, traducerea de C.Ionescu -Boeru,
Editura Corint, București, 2004.
306. Lamoureux, Denis O., Beyond Original Sin: Is a Theological Paradigm Shift
Inevitable?, în Perspectives on Science and Christian Faith , vol.67, nr.1, 2015, pp.35 –
49.
307. Landy, David/ Sigall, Harold , Beauty is Talent: Task Evaluation as a Function
of the Perfor mer’s Physical Attractiveness, în Journal of Personality and Social
Psychology , nr.39,1974, pp.299 -304.
308. Laney, J.C., First and second Samuel , Grand Rapids, Kregel Publications,
Michigan,1995.
309. Langbein, Walter -Jorg, Lexiconul erorilor biblice , traducere de Silviu Danai,
Editura Paralela 45, Pitești, 2003.
310. Larchet, Jean -Claude, Etica procreației în învățătura Sfinților Părinți , Editura
Sofia, București, 2003.
311. Lavee, Yoav / Katz, Ruth , The Family in Israel: Between Tradition and
Modernity , în Marriage & Family Review , vol. 35(1/2), Israel, 2003, pp.193 -217.
312. Leakey, Richard, Originea omului , traducere de Ion Oprescu și Ana -Maria
Glavce, Editura Humanitas, București, 1995.
313. Leibniz, G.W., Remarques sur le livre de l’origine du mal , Garnier –
Flammarion, Paris, 1969.
314. Lemeni, Adrian , Sensul eshatologic al creației , Editura ASAB, București,
2004.
315. Léon, Fray Luis de, Comentariu la Cântarea Cântărilor , traducere de Aurica
Brădeanu / Ligia Bbrădeanu, Editura Testimonium, Iași, 2013.
316. Levenson, Jon D., Esther: a commentary , Westminister John Knox Press,
Louisville, Kentucky, 1997.
317. Lieth, Norbert , Cartea lui Rut în lumina istoriei mântuirii , Editura Multimedia,
București, 1997.
318. Lindars, B., Judges 1 -5: A New Translation and Commentary , Edinburgh,
1995.
319. Lobato, Abelardo, Ființ ă și frumusețe , traducere de Ilinca Ilian/ Beatrice
Marina, Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș, 2007.
320. Lockyer, Herbert , All the woman of the Bible: the life and times af all the
woman of the Bible , Grand Rapids, Zondervan Publishers, Michigan, 1967.
321. Long, Burk e O., 2 Kings. The forms of the Old Testament Literature , vol.10,
Eederman Publishing House, Grand Rapids, Michigan, 1991.
322. Loprieno, Antonio , Sclavul , în volumul Omul Egiptean , coord.Sergio
Donadoni, traducerea de Emanuela Stoleriu, Editura Polirom, Iași, 2001.
323. Loria Rivel, Gustavo Adolfo, Pentateuhul – probleme de traducere a textului
biblic, Editura Universității Alexandru Ioan -Cuza, Iași, 2004.
324. Lossky, Vladimir , După chipul și asemănarea lui Dumnezeu , traducerea de
Anca Manolache, Editura Humanitas, Bucu rești, 1998.

281
325. Idem , Introducere în teologia ortodoxă , Editura Enciclopedică, București,
1993.
326. Louth, Andrew, Originile tradiției mistice creștine , traducerea de Elisabea
Viochița Sita, Editura Deisis, Sibiu, 2002.
327. Lovše, Nina , Roles of Husbands and Wives in the Christian Marriage
Relationship (Ephesians 5) , în KAIROS – Evangelical Journal of Theology , vol. III, nr.
2 (2009), pp. 113 -134.
328. Lugan, Bernard, Istoria egiptului – de la origini până în zilele noastre ,
traducere de Diana Șerban, Editura Lucman, Bucur ești, 2005.
329. Lurker, Manfred , Divinități și simboluri vechi egiptene , traducere de Adela
Motoc, Editura Saeculum, București, 1997.
330. Luther, Martin ,Commentaire de l ’Épitre aux Roumains , Edition J.Ficker, 1930.
331. MacArthur, John , 12 femei extraordinare, cum le -a modelat Dumnezeu pe
femeile din Biblie și ce dorește să facă El în viața Ta , Editura Scriptum, Oradea, 2009.
332. MacCoby, Hyam , The philosophy of the Talmud , Routledge Curzon Publishers,
London, 2002.
333. MacDonald, Elizabeth M., The Position of Women as Reflecte d in Semitic
Codes of Law , University of Toronto Studies: Oriental Series, Toronto, 1931.
334. MacDonald, William , Comentariu biblic al credinciosului , traucere de Doru
Motz, Editura Lampadaru de aur, Oradea, 2002.
335. Mada, Ieromonah Teofan, Omul și educația în op era Sfântului Vasile cel Mare ,
Editura Vremi, Cluj -Napoca, 2009.
336. Mahon, Kevin A.Mc., Anselm and the Guilt of Adam, în The Saint Anselm
Journal 2.1, Fall, Saint Anselm College, 2004, pp.84 -88.
337. Makov, Dr.Henry, Feminismul și noua ordine mondială , Editura Met eor Press,
București, 2012.
338. Malim, Tony, Perspective în psihologie , Editura Tehnica, București, 1999.
339. Malinowski, Bronislav , Sex and Repression in Savage Society , Routledge, New
York, 2001.
340. Malul, Meir, Studies in Mesopotamian Legal Symbolism , Kevelaer: Bu tzon &
Bercker; Neukirchen -Vluyn: Neukirchener Verlag, 1988.
341. Manilici, Vasile/Manilici, Ecaterina, Piatra și metalul în evoluția civilizației
umane , volumul I Preistorie și Antichitate , Editura Academiei Române, București,
2002.
342. Marchand, Ennery, Dictionai re de la Bible hebraique , Les Édition Colbo,
Paris, 1996.
343. Marinescu, Valentina/Podaru, Dan, Modă, gen, identitate , Editura Tritonic,
București, 2015.
344. Marriage and the Public Good: Ten Principles , The Witherspoon Institute,
Princeton, New Jersey, 2008.
345. Mart in, Francis , Marriage in the Old Testament and Intertestamental Periods,
1-2, in Christian Marriage. A Historical Study , Crossroad Publishing Company, New
York, 2001.
346. Marsden, George, Jonathan Edwards: A Life , New Haven: Yale University
Press, 2003.
347. Maso n, Mike, Taina căsătoriei , traducerea de Simona Fărcășan, Editura Logos,
1999.
348. Madueme, Hans/Reeves, Michael, Adam, the fall and Original Sin, Baker
Academic, Grand Rapids, Michigan, 2014.

282
349. Maxim, Elena, Obiecte de podoabă folosite în cultul mozaic și creșt in.
Simboluri și reprezentări , s.n., București, 2013.
350. Maxwell, J., Magia, traducere de Maria Ivănescu, Editura Universului
Enciclopedic, București, 1995.
351. Mazur, Amy G., Theorizing feminist policy , Oxford University Press, Oxford,
2002.
352. Mazzinghi, Luca , Istoria Israelului de la origini până în perioada romană ,
traducere de Cristian Clopoțel, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș, 2012.
353. Măndiță, Nicodim, Crearea și căderea omului , Biblioteca Ortodoxiei, nr.98,
Mănăstirea Neamț, 1940, pp.545 -701.
354. McElroy, Wen dy, Liberty for women freedom and feminism in the twenty -first
century , Ivan R. Dee, Chicago, 2002 .
355. McFadden, John / McCarthy, David, Preparing For Christian Marriage , Wipf
and Stock Publishers, Chicago, 2002.
356. McGoldrick, Monica, Women in families -a framew ork for family therapy ,
W.W. Norton & Company, New York,1989 .
357. McLain Carr, David , Reading the fractures of Genesis: historical and literary
approaches , Westminister John Knox, Louisville, Kentucky, 1996.
358. Merling, David, Rahab: the woman who fulfilled the word of YHWH , în
Andrews University Seminay Studies, vol. 41, nr. 1, 2003, pp.33 -75.
359. Mesina, Laura, Uitarea Romei – studii de arheologie a imaginarului , Editura
Institutul European, Iași, 2015.
360. Metzger, Bruce M./ Coogan, Michael David, The Oxford companion to the
Bible , Oxford University Press, New York, 1993.
361. Meyendorff, John , Căsătoria – perspectiva ortodoxă , traducerea de Cezar
Login, ediția a II -a, Editura Renașterea, Cluj -Napoca, 2012.
362. Meyers, Carol, Discovering Eve: Ancient Israelite Woman in context , Oxford
University Press, New York, 1988.
363. Idem , The family in Early Israel , in Families in Ancient Israel , Kentucky:
Westminster John Knox, Louisville,1997.
364. Meyers, Helene, Femicidal fears , State University of New York Press, New
York, 2001 .
365. Mihalcia, Adri an, Istoria științei – antichitatea , Editura Viitorul românesc,
București, 1999.
366. Mihăescu, Florin, Omul în tradiția creștină , Editura Heruvim, Pătrăuți, 2012.
367. Mihăilă, Alexandru , Elemente nomade în protoistoria Israelului , Editura
Universității din Bucureș ti, 2008.
368. Mihoc, Constantin, Taina căsătoriei și familia creștină , Editura Teofania,
Sibiu, 2002.
369. Idem , Taina căsătoriei și familia creștină în învățăturile marilor Părinți ai
Bisericii din secolul IV , Editura Teofania, Sibiu, 2004.
370. Millis, Watson E./ Bull ard, Roger Aubrey, Mercer dictionary of the Bible ,
Macon, Georgia, Mercer University Press, 1990.
371. Milton, Miller G., Our religion and our neighbors a study of comparative
religion emphasizing the religions of Western world , Union of American Hebrew
Congreg ations, New York, 1963 .
372. Minois, George, Originile Răului – o istorie a păcatului strămoșesc , traducerea
de Daniela Floareș, Editura Sapenția, Iași, 2010.

283
373. Mitrofan, Iolanda , Cuplul conjugal – armonie și dizarmonie , Editura Științifică
și Enciclopedică, Bucu rești, 1989.
374. Miroiu, Mihaela, Drumul către autonomie. Teorii politice feministe , Editura
Polirom, Iași, 2004.
375. Moberly, R.W.L., The Theology of the Book of Genesis, Cambridge University
Press, Cambridge, 2009.
376. Moesiodax, Iosif ,Tratat despre educația copiilo r sau pedagogia , Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1974.
377. Moisa, Strul , Biblia și metalurgia , Editura Galaxia Gutenberg, Târgu -Lăpuș,
2011.
378. Moldovan, Iulia Andreea, Divorțul în tradiția evreiască , Editura Lumen, Iași,
2007.
379. Moldovan, Sebastian, Notiuni de antropologie prenatala la Sfantul Vasile cel
Mare. O investigatie preliminara , în Revista Teologică , nr. 3, 2009 , pp.106 -124.
380. Mollenkott, Virginia, Women, Men & the Bible , Abingdon, Nashville, 1981 .
381. Montet, Pierre ,Viața de toate zilele în Egipt pe vremea dinastiei Ramses ,
traducere de Ileana Zara, Editura Eminescu, București, 1973.
382. Morris, Henry M., Biblical creationism – what each book of the Bible teaches
about creation and the flood , Master Books, Green Forest, Arizona, 2000.
383. Moscatini, Sabatino ,Vechi iimperii ale Orientului , traducerea de Adriana
Lăzărescu, Editura Meridiane, București, 1982.
384. Moshe, Halbertal , Ezoterism și exoterism – restricțiile misterului în tradiția
iudaică , traducere de Roxana Havrici, Editura Limes, Cluj -Napoca, 2004.
385. Mosh e, Idel , Cabala – noi perspective , traducere de Claudia Dumitru, Editura
Nemira, București, 2000.
386. Idem , Golem , traducere de Rola Mahler -Beilis, Editura Hasefer, București,
2003.
387. Idem , Lanțuri vrăjite – tehnici și ritualuri în mistica evreiască , traducere de
Ana-Elena Moldovan, Editura Hasefer, București, 2008.
388. Moutsopoulos, E., Muzica în opera lui Platon , traducere de Rodica Croitoru,
Editura Omonia, București, 2006.
389. Murphy, George L., Roads to Paradise and Perdition: Christ, Evolution, and
Original Sin, în Perspectives on Science and Christian Faith , vol.58, nr.2, 2006,
pp.109 -118.

390. Murstein, Bernard J., Mate selections in the 1970 s , în Journal of Marriage and
Family , nr.42, 1980, pp.777 -792.
391. Nanu, Adina / Buta, Ovidiu, Bărbatul și moda , Editura Polirom, Iași, 2009.
392. Nanu, Adina , Artă, stil, costum , Editura Meridiane, București, 1976.
393. Nash, R./Fieldman, G./Hussey, T./Lévêque, J./Pineau, P., Cosmetics: They
Influence More Than Caucasi an Female Facial Attractiveness, în Journal of Aplied
Social Psychology , nr.36(2), 2006, pp.493 -504.
394. Neaga, Pr.Dr.Nicolae, Personalități feminine în epoca Vechiului Testament , în
Mitropolia Ardealului , nr. 9 -10, 1959 (IV), pp.658 -691.
395. Idem , Hristos în Vechiul Testament , Editura Renașterea, Cluj -Napoca, 2004.
396. Neagoe, G., Filosofia ocultă, energia pozitivă,energia negativă , Editura
Aurelia, București, 1998.
397. Negoiță, Pr.prof.A., Istoria religiei Vechiului Testament , Editura Sophia,
București, 2006.

284
398. Idem , Teologia biblică a Vechiului Testament , Editura Credința noastră,
București, 199 2.
399. Nehemas, Alexander ,The Promise of Happiness: The Place of Beauty in a
World of Art, Princeton University Press, Princeton, 2007.
400. Neher, André , Moise și vocația iudaică , traducere de Țicu Goldstein, Editura
Hasefer, București, 2002.
401. Nesturh, M.F., Origi nea omului , Editura Științifică, București, 1959.
402. Nettelhorst, R.P., Cele mai fascinante personaje din Biblie , traducere de
Florentina Claudia Rahira, Enciclopedia Rao, 2008.
403. Nicola, Ioan , Pedagogie , Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994.
404. Nicola e, Loredana Lavinia, Educația în familie în Vechiul Testament și
educația creștină , Editura PrintXpert, Craiova, 2009.
405. Nicolaides, Prof. Angelo, Marriage as an Orthodox Spiritual Sacrament or
Mystery and “Revisionist” and “New -Age” Theology , în Journal of Theology , vol. 96 ,
2015, pp.1 -16.
406. Niță, Marian , Arta și meșteșugurile în timpurile biblice , Editura Aius Print Ed,
Craiova, 2011.
407. Novack, David , Covenantal rights: a study in Jewish political theory ,
Princeton University Press, Princeton, New Jersey, 2000.
408. Idem , Jewish Marriage: Nature, Covenant and Contract , in Covenant
Marriage in Comparative Perspective , Grand Rapids, 2005.
409. O’Collins, Gerald , An argument for woman priests , în America , 1 septembrie
1973, pp.122 -123.
410. Oancea, Constantin , Cartea Facerii. Ana liză morfologică, lexic și note critice
la textul masoretic , Editura Universității Lucian Blaga , Sibiu, 2008.
411. Idem , Vocabular al limbii ebraice biblice , Editura Universității Lucian Blaga ,
Sibiu, 2004.
412. Oakes, John , Totul despre parfum , traducerea de Corina Popescu, Editura
Humanitas, București, 2008.
413. Oglice, Mia , Femeile Bibliei – un studiu biblic despre femeile cu nume , Editura
Cunoașterea Cuvântului, Lugoj, 2004.
414. Oprescu, Nicolae, Pedagogie , Editura Fundației România de Mâine, București,
1996.
415. Orenstein, Peggy , Women on work, love, children & life , Piatkus, London,
2000 .
416. Origen, Omilii, comentarii și adnotări la Geneză, studiu introductiv , traducere
și note de Adrian Muraru, Editura Polirom, Iași, 2006.
417. Origen, Scrieri (partea a III -a), traducerea de pr.pr of. T.Bodogae, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB,
București,1982.
418. Idem , Scrieri alese (partea a II -a). Exegeze la Vechiul Testament. Despre
rugăciune. Filocalia , traducerea de pr.prof.T.Bodogae, pr.prof. N icolae Neaga, Zorica
Lațcu, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, colecția
PSB, București,1982.
419. Idem , Scrieri alese (partea a IV -a). Contra lui Celsus, traducerea de pr.prof.
T.Bodogae, Editura Institutului Biblic și de Mi siune al Bisericii Ortodoxe Române,
colecția PSB, București, 1984.
420. Idem , Scrieri alese (partea I) din lucrările exegetice la Vechiul Testament ,
traducerea de pr.prof.T.Bodogae, pr.prof. Nicolae Neaga, Zorica Lațcu, Editura

285
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB,
București,1981.
421. Ortlund, Raymond C., God's Unfaithful Wife: a Biblical Theology of Spiritual
Adultery , Downers Grove, Intervarsity Press, 2002.
422. Osman, Ahmed, Din Egipt – dezvăluirea originilor creștinismului , traducere de
Diana Tăutan, Editura Aquila, Oradea, 2004.
423. Oz, Amos/ Oz Salzberger, Fania, Evreii și cuvintele , traducere de Ioana
Petridean, Editura Humanitas, București, 2012.
424. Pack, David C., The truth hidden behind makeup , The Restored Church of
God, U.S.A., 2008.
425. Packer, Tenney and White, Nelson’s Illustrated Manners and Customs of the
Bible , Thomas Nelson Publishers, Nashville, 1997.
426. Papară, Fibia B., Rețete de înfrumusețare cu produse naturale , Editura Plumb,
Bacău, 1993.
427. Paquet, Dominique , Frumusetea – o istorie a eternului feminin , traducere de
Livia Iacob, vol.VI, Editura Decouvertes, București, 2007.
428. Parker, Gary, Creation Facts of Life. Green Forest , Ark.: Master Books, 1994.
429. Pasti, Vladimir , Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România , Editura
Polirom, Iași, 2003.
430. Pașca, Liliana , Produse naturale folosite în cosmetică , Editura Ceres,
București, 1990.
431. Patterson, Richard D., Metaphors of marriage as expressions of divine -human
relations , în JETS 51/4, 2008, pp. 689 –702.
432. Patton Thoelle, Sue , Heart cen tered marriage – fulfilling our natural desire for
sacred partnership , New York, Barnes & Noble Books, 1996.
433. Pawson, David, Conducerea aparține bărbaților – ce spune Biblia? , Editura
Metanoia, Oradea, 2011.
434. Pârvu, Constantin , Frumusețe și sănătate cu ajuto rul plantelor , Editura
Tehnică, București, 1998.
435. Pentland, Mahaffy John, Antichitatea greacă , Editura Biblioteca pentru Toți,
București, s.a, p.54.
436. Perintflavi, Rita, Woman and Religion – dignity of woman as dignity of the
human being , Editura Verbum, Cluj -Napoca, 2011.
437. Petcu, Pr.dr. Liviu, Îndumnezeirea omului după învățătura Sfântului Grigorie
de Nyssa , Editura Astra Museum, Sibiu, 2013.
438. Petroman, Pavel , Sfânta noastră familie , Editura Eurobit, Timișoara, 1997.
439. Philip, Tarja S., Menstruation and childbirt h in the Bible: fertility and
impurity , Peter Lang Publishing House, New York, 2006.
440. Phillips, John, Comentariu asupra Genezei , traducere de Emilia Sărac, Editura
Stephanus, București, 1992.
441. Piper, John, What's the Difference , IL: The Council on Biblical M anhood and
Womanhood, Wheaton, 1989.
442. Pletosu, Grigore, Dogmatica Ortodoxă , Editura Renașterea, Cluj -Napoca,
2013.
443. Plinius, Naturalis Historia – enciclopedia cunoștințelor din Antichitate ,
volumul II – Antropologia. Zoologia, traducere de Ioana Costa și Tud or Dinu, Editura
Polirom, Iași, 2001.

286
444. Idem , Naturalis Historia – enciclopedia cunoștințelor din Antichitate , volumul
V – Medicină și farmacologie , traducere de Ioana Costa și Tudor Dinu, Editura
Polirom, Iași, 2001.
445. Idem , Naturalis Historia – enciclopedia cunoștințelor din Antichitate , volumul
VI – Mineralogie și istoria artei , traducere de Ioana Costa și Tudor Dinu, Editura
Polirom, Iași, 2001.
446. Pointer, Sally, The Artifice of Beauty: A History and practical guide to
perfumes and cosmetics 11, Sulton Publis hing Ltd., United Kingdom , 2005.
447. Pokrifka, Junia, Redeeming woman in the grand narrative of Scripture , în
Woman in the Bible , Ed. Robert B. Kruschwitz , The Center for Christian Ethics
Baylor University, 2003.
448. Ponea, Simona , Studiu privind mentalitatea ev reiască: Divorțul , în Revista
Românească pentru Educație Multidimensională , vol.I, nr.2, 2009, pp.31 -38.
449. Poorman , Richards , Every woman in the Bible , Thomas Nelson Publishing
House, Nashville, Tenesee, 1999.
450. Pop, Rodica, Sensul căsătoriei la Platon și la S finții Părinți – de la soma la
împărtășirea prin trup , Editura Doxologia, Iași, 2012.
451. Popa, Pr. Gheorghe, Introducere în Teologia Morală. Principii și concepte
generale, Editura Trinitas, Iași, 2009.
452. Popescu Bălcești, Dr. Aurel, Războiul îngerilor și crear ea omului , Editura
Larry -Cart, București, 1995.
453. Popescu, Andrei Emanuel, Cântarea Cântărilor , Editura Gnosis, București,
2011.
454. Popescu, Ion , Metodica predării Religiei , s.n., București, 1997.
455. Popescu, Liliana , Politica sexelor , Editura Maiko, București, 20 04.
456. Popescu, Pr.prof.dr. Dumitru, Iisus Hristos Pantocrator , Editura Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2005.
457. Idem , Teologie și cultură , Editura Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, București, 1993.
458. Popovici, Constanța, Mesagerii frumuseții – machiaj de zi, machiaj de noapte,
vestimentație, comportament , Editura Tehnică, București, 1982.
459. Postgate, J.N., Taxation and Conscription in the Assyrian Empire , Pontifical
Biblical Ins titute, Rome,1974.
460. Poythress, Vern S., Christian interpretations of Genesis 1 , P&R Publishing,
Philadelphia, 2013.
461. Prelipcean, Pr.prof.V./ Neaga, pr.prof.N./ Chialda, pr.prof.M., Studiul
Vechiului Testament , Editura Renașterea Cluj -Napoca, 2003.
462. Pricopi, Ciprian Adrian, Dreptul familiei: căsătoria , Editura Fundației
România de Mâine, București, 2012.
463. Quale, G. Robina, A History of Marriage Systems , Westport, CT: Greenwood
Press, 1988.
464. Rabbi Simeon ben Yohai, Zoharul – cartea splendorii , traducere de Carola
Francisc, Editura Antet, București, 1996.
465. Radford Ruether, Rosemary , Sexism and God -Talk: Toward a Feminist
Theology , Beacon Press, Boston,1983.
466. Radin, Max, The Life of the People in Biblical Times , Jewish Publication
Society, Philadelphia,1948.
467. Rașcu, Pa ul Emil, Politeism și monoteism – între Moise și Akhnaton. Exodul
evreilor din Egipt, mit sau realitate? , Editura Alma, Craiova, 2004.

287
468. Resceanu, Drd.Ion, Căsătoria și divorțul în Vechiul Testament , în Mitropolia
Olteniei , nr.1 -6, 1998 (L), p.147.
469. Reuven, Y aron, The law of the Aramaic Papyri , Clarendon, Oxford, 1961.
470. Richard, Nelly , Masculine/feminine , Duke University Press, Durham, 2004 .
471. Richards, E.Randolph/ O’Brien, Brandon J., Misreading Scripture with
Western Eyes: Removing cultural blinders to bitter u nderstand the bible , Downers
Grove, InterVarsity Press, 2012.
472. Ritzer, K., Le marriage dans les Eglises Chrétiennnes du I -er au XI -ème
siècle , Cerf, Paris, 1970.
473. Robertson, J/Fieldman, G./Hussey, T., Who wears cosmetics? Individual
differences and their re lationship with cosmetic usage, Individual Differences
Research 6(1), 2008, pp.38 -56.
474. Rooker, Mark F., Genesis 1:1 -3: Creation or Re -Creation? , Bibliotheca Sacra
149 Dalas, 1992, pp.316 -323.
475. Rosen, Dr.Moses, Eseuri biblice , Editura Hasefer, București, 1992 .
476. Rosner, Fred, Medicine in the Bible and the Talmud: selections from classical
jewish sources , KTAV Publishing House, New Jersey, 1995.
477. Rothenberg, Paula S., Racism ande sexism. An integrated study , St. Martin's
Press, New York, 1988 .
478. Roxana Deca, Woman, feminism, feminity criteria for an ethnology of
equilibrum in the Romanian traditional society , Editura Universitaria, Craiova, 2012.
479. Rus, Constantin , Familia creștină , Editura Universității Alexandru Ioan Cuza,
Iași, 2013.
480. Rus, Éric de, Edith Stein:arta d e a educa. Antropologia, educația, viața
spirituală , traducere de Alina -Daniela Marinescu și Paul Marinescu, Editura
Spandugino, București, 2015.
481. Ruth Hawkey, Păcatul genealogic , traducerea de Corina Pîrvu, Editura Elpis,
Oradea, 2011.
482. Ryan, Dr.Donald P., Misterele Bibliei , traducere de Florența Oprișan, Editura
Curtea Veche, București, 2010.
483. Scharfstein, Sol ,Torah and commentary. The five books of Moses . Translations,
rabinic and contemporary commentary , KTAV Publishing House, Jersey City, New
Jersey, 200 8.
484. Schiff, Stacy , Cleopatra – povestea fascinantă a ultimei regine a Egiptului ,
traducere de Lavinia Vasile, Editura All, București, 2013.
485. Schneider, Tamani Joy, Sarah:mother of nations , The International Publishing
Group, New York, 2004.
486. Scholem, Gerson , Studii de mistică iudaică , traducere de Inna Adescenco,
Editura Hasefer, București, 2000.
487. Schuré, Edouard , Sanctuarele orientului , traducerea de Gabriel Avram, Editura
Princeps, Iași, 1994.
488. Schüssler Fiorenza, Elisabeth , For Women in a Men’s World: A crit ical
Feminist Theology of Liberation , in The Power of Naming: A Concilium Reader in
Feminist Liberation Theology , Orbis Books, New York, 1996.
489. Schwentzel, Christian -Georges, Cleopatra , traducerea de C.Ionescu -Boeru,
Editura Corint, București, 2004.
490. Scottek , Ida , Metale și pietre prețioase , ediția a II -a revăzută și adăugită,
Editura RAI, București, 1997.

288
491. Scruton, Roger, Beauty a very short introduction , Oxford, Oxford University
Press, 2011 .
492. Segal, Sal, Din folclorul poporului evreu – credințe, datini și s uperstiții ,
Editura Minerva, București, 2002.
493. Semen, Conf.dr.pr.Petre, Arheologie biblică în actualitate , Editura Mitropoliei
și Bucovinei, Iași, 2008.
494. Idem , Introducere în teologia profeților scriitori , Editura Trinitas, Iași, 2008.
495. Idem , Familia și impor tanța ei în perioada Vechiului Testament, în Familia
creștină azi , Editura Trinitas, Iași, 1995, pp.7 -24.
496. Idem , Introducere în Teologia biblică a Vechiului Testament , Editura Trinitas,
Iași, 2008.
497. Idem , Importanța familiei în Vechiul Testament , în Teologie și Viață , nr.5 -8,
2009 (LXXXXV), pp.31 -38.
498. Senker, Cath , Everyday life in bible lands , Black Rabbit Books, 2005.
499. Septuaginta (Geneza, Exodul, Leviticul, Numerii, Deuteronom ), coord. Cristian
Bădiliță, Editura Polirom, 2004.
500. Sexual difference. A theory of social -symbolic practice , editor Teresa de
Lauretis, Loomington & Indianopolis, Indiana University Press, 1990 .
501. Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrieri (partea I). Tâlcuiri la Sfânta Scriptură ,
Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodox e Române, colecția PSB,
București,2007.
502. Sfântul Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului , în Scrieri ,
colecția PSB, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1987.
503. Sfântul Augustin, Confesiuni , traducere de Gh.I.Șerban, Editura Humanitas,
București, 1998.
504. Sfântul Clement Alexandrinul, Scrieri (partea I), traducerea de
pr.prof.T.Bodogae, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, colecția PSB,
505. Sfântul Efrem Sirianul, Scrieri II, traducere de pr.drd. Ioan Ioniță, Editura
Proxima, București, 2012.
506. Sfântul Grigore de Nyssa, Despre suflet și înviere. Despre învățătura creștină ,
Editura Herald, București, 2006.
507. Idem , Marele cuvânt catehetic , traducerea de Grigorie Teoddorescu, Edi tura
Sofia, București, 1998.
508. Sfântul Grigorie de Nyssa, Scrieri (partea a II -a). Scrieri exegetice, dogmatico –
polemice și morale , colecția PSB, traducerea de pr.prof.dr.T.Bodogae, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Buc urești, 1998.
509. Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatica , traducerea de pr.prof.D.Fecioru, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001.
510. Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale, Omilii la căsătorie, traducere din
limba greacă veche de Pr. Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004.
511. Idem , Cele dintâi omilii la Facere , traducere de Adrian Tănăsescu -Vlas,
Editura Sofia, București, 2004.
512. Idem , Cuvântări despre viața de familie , traducerea de pr.Marcel Hanches,
Editura Învierea, 2005.
513. Idem , Scrieri, partea a II -a, Omilii la Facere, vol. II, traducere, introducere,
indici și note de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 22 , Editura Institutului Biblic și de
Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1989.

289
514. Sfântul Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice , Editura Deisis,
Sibiu, 1998.
515. Idem , Discursuri teologice și etice . Scrieri I, ediția a II -a, traducerea de
diac.Ioan I.Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu, 2001.
516. Sfântul Vasile cel Mare, Omili la facerea omului. Omili e despre Rai , traducere
din limba greacă de Ieromonah Lavrentie Carp, Editura Doxologia, Iași, 2010.
517. Idem , Scrier i (partea a II -a), traducerea de prof.Iorgu D.Ivan, Editura
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB,
București, 1984.
518. Idem , Scrieri (partea I). Omilii la Hexaemeron, Omilii la Psalmi, Omilii și
Cuvântări , traducere de pr.D.Fecioru, Editura Institutului Biblic și de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, colecția PSB, București, 1986.
519. Shahak, Israël, Povara a tr ei milenii de istorie și de religie iudaică , traducerea
de Domnica Ciucă, Editura Fronde, Alba -Iulia, 1997.
520. Shapiro, Michael , Mândria evreiască , traducere de Daniela Fetic, Editura
Antet, Oradea, 1998.
521. Simion, Vasile , Viața morală a soților în cadrul uniri i conjugale creștine ,
Editura Stef, Iași, 2010.
522. Simoens, Yves , Le Cantique des Cantiques. Livre de la plénitude. Une lecture
antropologique et théologique , Éditions Lumen Vitae, Bruxelles, 2004.
523. Smith, Sidney J., Before saying yes to Marriage – 101 questio ns to ask
yourself , Santa Barbara, Sidney James Publishing Company, 2000 .
524. Snell, Daniel C., Life in the Ancient Near East 3100 -332 B.C.E., New Haven,
Conn.: Yale University Press, 1997.
525. Snyder, M., Self-Monitoring of Expressive Behavior, Journal of Perso nality
and Social Psychology, 30(4), 1986, pp.526 -537.
526. Snyder,M./Gangestad,S., On the n ature of Self -Monitoring: Matters of
Assessment, Matters of Validity, Journal of Personality and Social Psychology, 51(1),
1986, pp.125 -139.
527. Sommerville, Donald, Who's w ho in the old testament , New Jersey Crescent
Books, New York , 1995 .
528. Souzenelle, Annick de, Femininul ființei , traducere de pr.prof.Gheorghe Popa,
Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2013.
529. Spangler, Ann / Eyswerda, Jean E., Woman of the Bible : a one –year
devotional study of woman in scripture , Grand Rapids, Zondervan Publishers,
Michigan,1999.
530. Spangenberg, I.J.J., The doctrines of original sin and the virgin birth: divine
revelation or human construct?, The Doctrines of Original Sin , în VERBU M ET
ECCLESIA JRG 30(1) , 2009, pp.221 -242.
531. Spildik, P.Thomas, Spiritualitatea răsăritului creștin – Omul și destinul său în
filosofia religioasă rusă , traducere de Maria -Cornelia Ică Jr., Editura Deisis, Sibiu,
2002.
532. Sprinkle, Joe M., Old Testament perspec tives on divorce and remarriage , JETS
40/4, 1997, pp.529 –550.
533. Stan, Pr.Florin, 7 cuvinte despre familie , Editura Renașterea, Cluj -Napoca,
2012.
534. Stats, Gary , Joshua through Song of Solomon , Winebrenner Theological
Seminary Course, Tindlay, Ohio, 2008.

290
535. Stăne scu, Vartolomeu , Familia în biserică, familie și societate , Editura Sfântul
Antim Ivireanul a Arhiepiscopiei Râmnicului, Râmnici -Vâlcea, 2011.
536. Stăniloae, Pr.prof.dr. Dumitru, Teologia morală ortodoxă , Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
537. Stăniloae, Pr.prof.Dumitru, Chipul nemuritor al lui Dumnezeu , Editura
Basilica, București, 2013.
538. Idem , Iisus Hristos sau restaurarea omului , volumul IV, Editura Basilica,
București, 2013.
539. Idem , Teologia dogmatică ortodoxă , volumul I, Editura Editura Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2003.
540. Steiner, Rudolf, Misterul biblic al Genezei , traducerea de Victor Oprescu,
Editura Universul Enciclopedic, București, 1995.
541. Steiner, Wendy , Venus i n exile: The rejection of beauty in 20th century art ,
The Free Press, New York, 2001.
542. Steinsaltz, Adin , Biblical images. Men and woman of the book , Basic Books,
New York, 1984.
543. Stewart, R.A., Rabinic Theology: An Introductory Study, Oliver and Boyd,
Edinbu rgh, 1961.
544. Stromberg, Ann Helton, Women working theories and facts in perspective ,
Mountain View, Mayfield Publishing Company, California, 1988 .
545. Stumpp, Bettina Eva, Prostituția în antichitatea romană , traducere de Octavian
Nicolae, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza , Iași, 2012.
546. Stuparu, Florin , Cartea omului sau un bărbat și o femeie de la facerea și până
la înnoirea lumii, Editura Scara, București, 2010 .
547. Swidoll, Charles R., O femeie îmbrăcată cu tărie și slavă – Estera , Editura
Metanoia, Oradea , 2011.
548. Idem , Relatări fascinante din viața unor personaje uitate , traducerea de
Emanuela Bora, Societatea biblică din România, Oradea, 2011.
549. Șafran, Alexandru, Cabala , traducere de C.Litman, Editura Univers
Enciclopedic, București, 1996.
550. Idem , Israel și r ădăcinile sale. Teme fundamentale ale spiritualității evreiești ,
traducerea de Țicu Goldenstein, Editura Hasefer, București, 2002.
551. Șerban, Angela , Descoperă frumusețea din tine , Editura Sfântului Ierarh
Nicolae, Brăila, 2012.
552. Șerbănescu, D., Exemplul în ed ucația copiilor , Editura Științifică, București,
1967.
553. Ștefănescu, George, Ipoteze biblice , Editura V.Cârlova, București, 1999.
554. Ștefănescu, Ioana, O istorie a muzicii universale , volumul I – De la Orfeu la
Bach, Editura Fundației Culturale Române, Bucureș ti, 1995.
555. Tarnavschi, Dr.Vasile, Arheologie biblică , Editua Consiliului Eparhial Ortodox
al Bucovinei, Cernăuți, 1930.
556. Tatarkiewicz, Wladyslw , Istoria esteticii – Estetica antică , volumul I,
traducere de Sorin Mărculescu, Editura Meridiane, București, 197 8.
557. Tatarkiewicz, Wladyslw , Istoria esteticii – Estetica modernă , volumul II,
traducere de Sorin Mărculescu, Editura Meridiane, București, 1978.
558. Tegzeș, Pr.dr.Mihai Valentin, Familia tradițională – comentariu exegetico –
spiritual la cartea lui Tobit , Editur a Surorilor Lauretane, Baia -Mare, 2010.
559. Teofil Gridan, Universul bijuteriilor , Editua Enciclopedică, București, 2003.
560. Teșu, Pr.Ioan, Omul – taină teologică , Editura Christiana, București, 2002.

291
561. Idem , Familia contemporană, între ideal și criză , Editura Doxo logia, Iași,
2011.
562. Thaw Ronson, Barbara L., The woman of the Torah: commentaries from the
Talmud, midrash and kabbalah , Jason Aronson Publishing House, Lanham, Maryland,
1999.
563. Theological dictionary of the Old Testament , G.J.Botterweck/H.Ringgren,
vol.1, V erlang W.Kolhammer GMBH Stuttgart, W.Germany, 1974.
564. The Interpreter’s Dictionary of the Bible , vol.2, Nashville: Abingdon, New
York, 1962.
565. Thompson, John W., Pathway To Christian Marriage , Chapel Library;
Pensacola, Florida, 2007.
566. Thurston, Bonnie, Women in the New Testament: Questions and Commentary ,
The Crossroad Publishing Company, New York, 1998.
567. Timbuș, Ioan, Argila – sănătate și frumusețe , Editura Limes, Cluj -Napoca,
2007.
568. Tirban, Carmen , Re-writing women with Michele Roberts , Editura Didactica
Milit ans, Oradea, 2010.
569. Toderean, Ed.Olivia, Itinerarii contestatare. Studii de teorie politică feministă ,
Editura Politeia -SNSPA, București, 2002.
570. Todoran, Pr. Prof. Isidor, Starea paradisiacă a omului și cea de după cădere,
în concepția ortodoxă, romano -catolică și protestantă , în Ortodoxia , nr.1, 1955 (VII),
pp.29 -45.
571. Tokarev, S.A., Religia în istoria popoarelor lumii , ediția a III -a, traducere de
I.Vasilescu -Albu, Editura Politică, București, 1982.
572. Toorn, Karel van der, Family Religion in Babylonia, Syria a nd Israel , Leiden:
Brill, 1996.
573. Idem , From Her Cradle to Her Grave: The Role of Religion in the Life of the
Israelite and the Babylonian Woman , Sheffield: JSOT Press, 1994, p. 134.
574. Idem , Torn Between Vice and Virtue: Stereotypes of the Widow in Israel and
Mesopotamia , în Female Stereotypes in Religious Traditions , RiaKloppenborg and
WouterJ. Hanegraf, Leiden: Brill, 1995.
575. Toshio Tsumura, David, The first Book of Samuel , Eedemans Publishing
House, Grand Rapids, Michigan, 2007.
576. Travis, Charlotte , A study of the book of Esther: a triumph over the enemy ,
West Bow Press, Bloomington, Indiana.
577. Treybig, David, Marriages and families , California: Wadsworth Publishing
Company, Belmont, 1991 .
578. Tseëlon, Efrat , The Ideology of Beauty, Recent Trends in Theoretical
Psycho logy, Volume III, editat de Henderikus J.Stam, Leendert P.Mos, Warren
Thorngate, Bernie Kaplan, Springer -Verlag, New -York, 1993.
579. Tucker, Mike, Secretele căsniciei fericite. Principii ale relațiilor interumane
extrase din cartea biblică Rut , traducere de Lo redana Sârbu, Casa de Editură Viață și
sănătate, București, 2012.
580. Tudor, Dumitru, Arheologia romană , Editura Științifică și Enciclopedică,
București, 1976.
581. Tuohy, Anne , Rhetoric and Transformation: The Feminist Theology of
Elisabeth Schüssler Fiorenza , în Australian eJournal of Theology , nr.5, 2005, pp.1 -8.
582. Turmel, Joseph, Histoire des dogmes , Paris, 1931.

292
583. Tydesley, Joyce, Egipt – redescoperirea unei civilizații pierdute , traducerea de
Gabriela Tănase, Editura Rao, București, 2007.
584. Tzvi Adelman, Howard , Jewish Women and Family Life, Inside and Outside
the Ghetto , in The Jews of Early Modern , John Hopkins University Pres, Baltimore,
2001.
585. Țon, Elisabeta și Iosif, Viața de familie , Editura Cartea Creștină, Oradea, 2006.
586. Țon, Iosif, Oameni mari din Vechiul Te stament, Editura Cartea Creștină,
Oradea, 2004.
587. Ugwueye, Prof. Luke E./ Umeanolue, Dr. Ikenna L., Marriage Metaphor in
Hosea: Implications for Human Relationship , în International Journal of Liberal Arts
and Social Science , Vol. 3, nr. 3 martie 2015, pp.72 -78.
588. Umansky, Lauri , Motherhood reconceived – Feminism and the Legacies of the
Sixties , New York University Press, New York, 1996.
589. Vandenberg, Philipp, Nefertiti, traducere de Petru Năvodaru, Editura
Meridiane, București, 1980.
590. Vasilica -Mozăceni, Dr.Adrian, Plante indigene în tratamentul bolilor de pielie
și în cosmetică , Editura Ceres, București, 1992.
591. Vatamanu, Catălin, Marriage in the Old Testament. A Social Reality and a
Theological Metaphor Reflected in the Biblical Rhetoric , în Text și discurs religios ,
nr.6, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2014, pp.333 -341.
592. Idem , Educația la poporul ales , Editura Doxologia, Iași, 2011.
593. Vaux, Roland de, Les livres des Rois , Les Editions du Cerf, Paris, 1949.
594. Vercoutte, Jean, Egiptul antic , traducerea de Gheorghe Țițeica, Editura Corint,
București, 2002.
595. Vidra, Alina Daniela, Third wave feminism , Editura Rebeca, Zădăreni, 2011.
596. Vigarello, Georges, O istorie a frumuseții – corpul și arta infrumusețării din
Renaștere până în zilele noastre , traducere de Lu ana Stoica, Editura Cartier,
București, 2004.
597. Vigouroux, F., Dictionnaire de la Bible , tome cinquième, P -Z, Paris, 1912.
598. Viscuso, Patrick /Willumsen, Kristopher L., Mariage between Christians and
non-christians: orthodox and roman catholic perspectives , în Journal of Ecumenical
Studies , 31, 1994, pp.269 -178.
599. Vizitiu, Pr.lect. Mihai, Familia în învățătura Mântuitorului și a Sfinților
Apostoli , în Teologie și Viată , nr.5 -7, 1994 (LXX), pp.25 -39.
600. Vladimirescu, Mihai Valentin, Viața de zi cu zi din vremea lui I isus, Editura
Polirom, Iași, 2013,
601. Vorster, J.M., Christian ethical perspectives on marriage and family life in
modern Western culture , în HTS 64(1), 2008, pp.463 -481.
602. Vӧrӧs, G., Taporisis Magna: A temple, fortress and monastery of Egypt,
Taporisis Magna, Budapest, 2004.
603. Walker, David , Are Opponents of Women Priests Sexists? , în Churchman 105,
nr.4, 1991, pp.326 -331.
604. Wallach Scott, Joan , Feminism's History , în Journal of Women's History ,
Vol.16, nr.2, 2004, pp.10 -29.
605. Wallstonecraft, Mary, Vindication of th e rights of woman , Penguin Books,
London,1985 .
606. Watchman, Nee, Cântarea Cântărilor , traducerea de Grațiela Voiculescu,
Editura Csa Literaturii Creștine, Brașov, 1997.

293
607. Weisberg, Dvora E., Levirate Marriage and the Family in Ancient Judaism ,
University Press of New England/ Brandeis University Press , 2009 .
608. Wenham, John W., Christ's View of Scripture , Edited by Norman L. Geisler.
Grand Rapids: Zondervan Publishing House, 1980.
609. Westbrook, Raymond , Old Babylonian Marriage Law , AfOB 23, Horn:
Berger, 1988.
610. Whyte, A lexander , Bible characters. Old Testament , Zondervan Publishing
House, Grand Rapids, 1952.
611. Wiesel, Elie, Celebrare biblică , traducerea de Janina Ianoși, Editura Hasefer,
București, 1998.
612. Wigall, Arthur, Istoria Egiptului antic , traducere de George Miciacio , Editura
Artemis, București, 1996.
613. Wilber, K., Integral spirituality: A startling new role for religion in the modern
and postmodern world , Integral Books, Boston, 2006.
614. Willem Van Der Horst, Pieter, Jews and Christians in their graeco -roman
context , Mohr Siebeck, Tubigen, 2006.
615. Wilson Davison, Lisa, Preaching Women of the Bible , Chalice Press, Atlanta,
2006.
616. Wilson, Colin, Ocultismul , traducere de Laura Chivu, Editura Pro Editură și
Tipografie, București, 2007.
617. Woldman, Felicia , Ocultarea în mistica iudai că, Editura Paidea, București,
2002.
618. Wood, Fred M., Growing a life together , Tennessee: Broadman Press,
Nashville, 1975 .
619. Yannaras, Christos, Abecedar al credinței , Editura Bizantină, București, 1996.
620. Yorburg, Betty , Family relationships , St. Martin's Pre ss, New York, 1993 .
621. Zanc, Grigorie , Nivele și dimensiuni etice ale esteticului , în volumul Etic și
Estetic – studii de estetică și teoria artei , Editura Meridiane, 1979.
622. Zăgrean, Arhid. Prof. dr. Ioan, Chipul moral al femeii în scrierile lui Solomon
în con textul concepției iudaice despre femeie , în Mitropolia Ardealului , nr. 4 -6, 1981(
XIV), p. 288.
623. Zetzel Lambert, Ellen, The face of love: Feminism and the beauty question ,
Beacon Press, Boston, 1995.
624. Zikmund, B., Feminist Consciousness in Historical Perspec tive, in L.M.
Russell (ed) Feminist Interpretation of the Bible , Westminster Press, Philadelphia,
1985.