_________________________________________________________ [615809]

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 114
UN MODEL INTEGRATIV AL
PSIHICULUI, COGNITIEI, CONSTIINTEI SI CREATIEI

Laura PANA
[anonimizat]

Abstract. Features of knowledge models evolution are revealed
in the study, from the perspective of intellectual history. Some specific
models of our times are outlined and an integrative model of mind,
cognition, consciousness and creation is being proposed. The model
describes and explains the structure of these levels of specific human
activities as well as the s ystem of relations between the studied activity
levels. Also, the levels of occurrence and study of integration processes
are distinguished and one of these levels is thoroughly explored. The
relation between interdisciplinary, integrative and global studi es in the
scientific, technical and philosophical fields of cognition is discussed.
Integration is presented as a scientific discipline and method, but
especially as a modeling method.

În epoca noastra, caracterizata si prin formarea unui mediu cultural
dominat de valorile stiintifice si tehnice, se manifesta o centrare a atentiei
publice, a cercetarii teoretice si a practicilor educationale pe cultivarea
aptitudinilor cognitive si pe încurajarea atitudinilor culturale similare. Dar
un mediu cultural info rmatizat, care cultiva numai un anumit gen de
informatii, încurajeaza numai atitudini cognitive, dezvolta numai anumite
procese si structuri cognitive, exploateaza numai unii factori ai inteligentei
si cultiva numai anumite tipuri de inteligenta, nu reprez inta cel mai
stimulativ mediu pentru dezvoltarea inteligentei însasi si, cu atât mai putin
pentru formarea ansamblului de aptitudini necesare întemeierii unui
comportament creator. Mediul cultural benefic din acest punct de vedere
este acela în care sunt p rezente, active si interdependente toate tipurile de
atitudini culturale, nu numai cele cognitive.

1. Modele ale cunoasterii din perspectiva istoriei intelectuale
Studiul istoriei intelectuale releva formarea si succesiunea unor
domenii, discipline si met ode care încearca sa exploreze, sa exp lice si sa
extinda posibilitatile de cunoastere în limitele unui model al cunoasterii,
dezvoltat, la rândul sau, în cadrul unei viziuni gnoseologice. O privire de
ansamblu asupra evolutiilor caracteristice acestor mode le în diferite epoci

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 115
istorice ne permite sa observam formarea unor periodicitati si ritmuri, ca si
a unor schimbari confirmate prin salturi petrecute pe fondul continuitatii,
toate acestea putând fi evidentiate pe o spirala a cunoasterii.
Constatam, astfe l, ca în anumite perioade istorice atentia
cercetatorilor se focalizeaza asupra rezultatelor proceselor cognitive, asupra
structurilor creative constituite în aceste procese si asupra modelelor
comportamentale care încurajeaza aceste tipuri de creatie, asu pra valorilor
create. În aceste perioade se urmareste felul cum îsi realizeaza cunoasterea
finalitatea, aceea de a se integra în ansamblul atitudinilor fundamentale ale
omului prin exersarea concomitenta a carora se naste cultura. Aceasta este
abordarea cu lturala a fenomenului cunoasterii, abordare caracteristica
antichitatii timpurii si târzii, Renasterii, primei etape a erei postindustriale,
dar si unor preocupari stiintifice, tehnice si filosofice actuale.
În alte epoci centrala devine problematica proce sului cunoasterii,
care este abordat prin discipline si metode cum sunt cele psihologice,
logice, lingvistice, epistemologice si chiar tehnice, aceste abordari fiind
caracteristice diferitelor domenii ale culturii, ca stiinta, filosofia sau tehnica.
Se tre ce deci la nivele de studiu particulare ale fenomenului cunoasterii,
care este analizat cu metode, mijloace si finalitati dezvoltate în mai multe
ramuri ale culturii. Aceasta bucla a studiului cunoasterii se repeta la nivelul
perioadei de apogeu al culturi i antice, în perioada moderna, asociata cu
industrialismul si pozitivismul, dar si în a doua parte a erei postindustriale.
Aspecte, niveluri si forme ale cunoasterii, cum sunt sursele
acesteia, structurile cognitive implicate si rezultate din procese cogni tive
petrecute în creiere, minti si masini, tehnicile instrumentale si intelectuale
folosite, limbajul stiintific si caracteristicile acestuia, conditiile
verificabilitatii stiintifice si aplicabilitatii tehnice, ca si valoarea rezultatelor
cunoasterii de acest tip au fost studiate cu metode special elaborate în
diferite domenii ale stiintei, deci în cadrul uneia dintre formele culturii,
cultura stiintifica.
Daca, la prima vedere, sfera cunoasterii, alcatuita din cunostinte
stiintifice, tehnice, filosofice etc., este perceputa ca o acumulare de valori
organizata numai în straturi cu densitate si d imensiuni variabil e în diferite
etape ale istoriei intelectuale, de fapt avem de -a face cu un sistem în care
grupurile de stiinte se asociaza si se disociaza în func?ie de cerintele si
succesele cercetarii. Dar unele dintre aceste combinatii între grupurile de
stiinte sunt stabile.
Domeniul stiintific al culturii, alaturi de cel filosofic si cel tehnic, a
constituit structura interna constanta a spiralei cunoasterii, în care sensul
cunoasterii a fost introdus prin identificarea de semnificatii,

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 116
metasemnificatii si prosemnificatii, în timp ce cultura artistica, morala sau
religioasa au reprezentat continutul variabil dar peren al edificiului
cunoasterii, în care sensul cunoasterii era marcat prin relevarea de
infrasemnificatii, imperasemnificatii si ultrasemnificatii.
În epoca noastra sunt prezente toate cele trei abordari distinse (care
nu sunt, evident, singurele posibile): cea derivata dintr -o atitudine culturala
globala, cea comuna mai multor domenii ale culturii si cea specifica uneia
dintre domeniile acesteia. Cunostintele, structurate în discipline si orientate,
respectiv ordonate prin metode caracteristice, sunt valorificate în cercetari
multidisciplinare, interd isciplinare sau transdisciplinare.
Puterea de cunoastere caracteristica acestei perioade rezulta si din
coroborarea atitudinilor culturale distincte (stiintifice, filosofice si tehnice)
în rezolvarea unor probleme care, desi pot fi specifice, particulare s au
generale, sunt rezolvabile numai printr -o abordare globala si prin integrarea
metodelor folosite în diferite domenii.
Epoca noastra este totusi caracterizata, în principal, din punctul de
vedere ales, prin revenirea, la un nivel superior al spiralei, la studierea si
folosirea eficienta a rezultatelor cunoasterii, între altele, prin aparitia unor
domenii în egala masura teoretice si metodologice, cum este managementul
cunoasterii.
Nivelul actual al studierii si folosirii rezultatelor cunoasterii este
superior mai ales prin aparitia si îmbinarea câtorva elemente sau aspecte
noi:
a) schimbarea perspectivei de ansamblu asupra cunoasterii, care
este considerata atât ca fundament, cât si ca resursa a dezvoltarii
individuale, respectiv sociale;
b) schimbarea r adicala a mijloacelor cunoasterii, mai ales prin
asistarea sa de catre calculator, aspect care a dus, între altele, si la
c) operationalizarea si instrumentalizarea cunoasterii.
Managementul cunoasterii este acompaniat astazi de managementul
proiectelor s i managementul inventiei, apoi de managementul schimbarii,
managementul riscului sau de managementul strategic.
Procese cognitive caracteristice acestei perioade sunt determin ate si
de preocuparea pentru generarea de cunostinte noi prin munca de cunoastere
individuala, dar mai ales colaborativa, prin folosirea unor instrumente
informatice bazate ele însele pe cunoastere, într -un mediu intelectual
informatizat si, uneori, chiar inteligent, populat fiind cu sisteme si agenti
inteligenti naturali si artificial i, cum este si mediul virtual global al webului.
În aceste conditii devine posibila elaborarea unui model cognitiv
global, care poate integra într -o structura explicativa unitara cunostintele,

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 117
metodele si proiectele privind munca de cunoastere, mediul cogn itiv actual,
ca si grupurile de lucru si comunitatile de practica constituite în mediul
intelectual al webului, comunitati care împartasesc, practica si produc valori
noi si care sunt, deci, comunitati culturale. Noul model care devine posibil
astfel va fi , ca urmare, un model cultural, un model care include aspecte
stiintifice, tehnice si filosofice ale explicarii si dezvoltarii cunoasterii.
Modelul explicativ pe care îl propunem noi însine poate reprezenta
un modul sau un aspect al unui model de reprezent are si explicare globala a
activitatilor specific umane, acest model propunându -si sa integreze câteva
rezultate ale cercetarii actuale, în timp ce modelul global presupune
sintetizarea, interpretarea si evaluarea rezultatelor din mai multe domenii,
cum ar fi logica, metodologia sau psihologia cunoasterii, stiinta si
tehnologia mijloacelor de calcul si de comunicare, p sihologia educatiei si
pedagogia si chiar sociologia cunoasterii sau psihologia si sociologia
comunicarii, ori aspecte de design al mediului virtual de învatare si de
educatie.
Structura explicativa propusa de noi va putea functiona nu numai
ca un model cognitiv, ci si ca unul capabil sa descrie, sa evalueze si sa
prefigureze principalele evolutii probabile din cultura cercetarii , constituita
prin activitati dedicate generarii de noi cuno ?tin?e în toate domeniile
culturii.
Vizând sa cuprinda atât premisele, procesele, produsele si
perspectivele cunoasterii, cât si finalitatea acesteia, evolutia culturala,
cercetarea noastra urmareste elaborarea unui model integrativ al psihicului,
cognitiei, constiintei si creatiei, care este, de fapt, un model al dezvoltarii
umane , pe coordonatele sale interioare.

2. Multiplicarea si diversificarea modelelor cunoasterii.
De ce este nevoie de modele noi?
Cunoas terea a fost studiata din diverse perspective si la niveluri
diferite de abordare. Principalele perspective pe care le luam în considerare
aici sunt cea filosofica, stiintifica si computeriala, aceasta din urma având
specificul de a fi în acelasi timp stii ntifica, tehnica si , uneori, filosofica.
Perspectiva filosofica, cea care porneste de la o abordare generala a
cunoasterii, preocupându -se de probleme ca natura, geneza, structura,
mijloacele si valoarea cunoasterii, care constituie obiectul teoriei genera le a
cunoasterii, se finalizeaza astazi prin cercetari de filosofia cunoasterii
stiintifice, mai concret, prin filosofia matematicii, fizicii sau biologiei si
chiar prin filosofia fizicii cuantice sau relativiste, respectiv filosofia
geneticii.

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 118
Perspectiva stiintifica asupra cunoasterii se exprima, la rândul e i,
mai ales prin stiintele cognitiei, desi în toate domeniile stiintei exista
consideratii implicite sau explicite si precizari necesare, elaborate la nivel
teoretic sau metateoretic , legate de stratur ile conceptuale, metodele,
limbajul, mijloacele de verificare si valabilitatea cunostintelor specifice, de
structura si evolutia teoriei stiintifice, de relatiile intra si interteoretice, de
stiinta a stiintei (scientica) si de politica a cercetarii stiint ifice. Problematica
stiintelor cunoasterii sau cognitiei implica stiinte biologice, neurostiinte,
stiinte psihologice, lingvistice si alte discipline ale umanului, spiritului sau
socialului.
Stiinta si tehnologia calculului si comunicarii prezinta si ea un
complex de preocupari, inclusiv teoretice, pentru studierea sistemelor
cognitive si evidentiaza tendinte noi: practicienii din domeniul hard al
sistemelor, ca si programatorii, se îndreapta catre sisteme informatice bazate
pe cunoastere; cresterea eficien tei cercetarilor de inteligenta artificiala se
face prin schimbarea obiectivelor si mijloacelor, prin întemeierea vederii,
vorbirii, traducerii, învatarii sau actiunii automate prin simularea mai multor
tipuri de aptitudini umane, nu numai a celor cognitiv e.
Remarcam unele deosebiri între cele trei niveluri de abordare ale
cognitiei. În filosofie, formele elementare de interiorizare ale existentei
(senzatia, perceptia si reprezentarea), de regula, nu sunt considerate si forme
ale cunoasterii, care apare oda ta cu asertarea adevarului. Se admit însa,
alaturi de cunoasterea stiintifica si cele doua niveluri ale sale (cunoasterea
empirica si teoretica), cunoasterea reflexiva (cu aspectele sale interpretative,
evaluative si proiective), ca si forme ale cunoasteri i practice, ca cele
prescriptive (morala si tehnica) sau prospective, care se dezvolta mai ales în
stiinta, economie si politica.
În schimb, în cadrul stiintelor cognitive si mai ales în psihologie,
pentru explicarea perceptiei însasi sunt formulate mai m ulte modele, cum
sunt modelul grilei, modelul prototipului, modelul atributelor distinctive,
modelul holist, modelul constructivist sau modelul computational. Ramâne
ca în acest domeniu sa se formuleze si criterii de decizie cu privire la
valabilitatea ace stor modele ori sa fie selectate si integrate aspectele valabile
ale fiecaruia dintre modele, iar acestea sa devina componente ale unui
model explicativ mai general.
În domeniul stiintei si tehnologiei calculatoarelor au fost demarate
cercetari dintre cele mai ambitioase, care vizau chiar atingerea sau depasirea
performantelor umane în folosirea si dezvoltarea inteligentei, însa prin
folosirea ca model a numai doua dintre formele inteligentei, cea logico –
matematica si cea lingvistica, în timp ce inteligenta umana este multiforma

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 119
sau chiar „multipla”. Astazi se tinde catre modelarea si simularea treptata a
comportamentului inteligent, pe aceasta cale devenind posibila suplinirea
reciproca a unor activitati perceptive, ca în „vederea tactila”, ca si realizarea
unor sisteme robotice cu capacitati senzoriale diferite de cele umane
(Gregory, p. 75 si 89), aparatura inventata fiind însa folosita de om în
activitati speciale.
La fel ca în cazul unor obiective determinate dar complexe, cum
sunt conceperea, proiectare a si construirea de sisteme artificiale cu
comportament inteligent, dotate cu constiinta sau chiar capabile sa genereze
produse comparabile cu cele ale spiritului , care nu pot fi realizate din
perspectiva unei stiinte, fie ea si fundamentala, ca biologia, si cu mijloace
specifice unui singu r domeniu al tehnicii, chiar cel preocupat de prelucrarea
informatiei cu cea mai eficienta masina, cea informationala, cu atât mai
putin putem spera ca ansa mblul problematicii studiate sa poata fi epuizat pe
baza unui mod el propus de un domeniu sau altul al cunoasterii si creatiei.

3. Un model integrativ al activitatilor specific umane
O etapa sau mai degraba un aspect al conceperii unui model
comprehensiv si functional al ierarhiei capacitatilor, activitatilor si
produse lor activitatii umane ar putea fi construirea unor corpuri de
cunostinte integrate despre cunoastere, constiinta si spirit, fiecare dintre
acestea integrând rezultatele tuturor stiintelor care au ca obiect aceste
aspecte. Abia apoi ar urma, în aceasta stra tegie pas cu pas, valorificarea
avantajelor unor stiinte integrate privitoare la aceste aspecte fundamentale
ale fiintarii si activitatii umane.
Propunem, prin acest studiu, sa acceleram procesul constituirii unei
capacitati reale de a folosi eficient si d e a dezvolta aptitudinile umane legate
de aceste niveluri de comportament prin constituirea unui model integrativ
al psihicului, cognitiei, constiintei si creatiei, care ar putea orienta si fa cilita,
simultan si efectiv, diferi tele niveluri de studiu si de activitate care le au ca
obiect, inclusiv diversele grupuri de stii nte consacrate cerceta rii lor.
Încercam sa formulam un model integrativ care sa evidentieze
bazele, resursele, structurile, activitatile si produsele specifice diverselor
tipuri de abordar e si diferitelor forme de studiere, respectiv succesivelor
niveluri de manifestare ale comportamentului uman, prin coroborarea
câtorva perspective teoretice si metodologice esentiale: cea informationala,
În figura destinata sa reprezinte modelul propus se evidentiaza ca în
cadrul conduitei umane sunt folosite toate nivelurile de manifestare ale
informatiei, de la informatia intern structurala diverselor forme de
organizare ale existentei, pâna la informatia functionala, care este

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 120
considerata caracteristica formelor biologice ale existentei, apoi la
informatia procesata în si steme sociale inteligente si pâna la informatia
generata în sisteme inteligente naturale si tehnice , care faciliteaza circulati a
si generarea sa libera. Sunt reprezentate, de asemenea, s tructurile, functiile,
procesele, activitatile si rezultatele activitatii specifice fiintarii umane.

Un model integrativ al creierului, psihicului, cognitiei si creatiei

Este reprezentata succesiunea de straturi existentiale (fizice,
biotice, psihice , cognitive si creative) la care se manifesta informatia, ca si
multitudinea structurilor, proceselor si rezultatelor care sunt implicate în
conduita umana, a carei desfasurare presupune drept conditii toate nivelurile
anterioare de existenta. În acest con text sunt reprezentate si dominantele
activitatii umane la nivelul proceselor psihice, cognitive si creative.

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 121
Cel de -al treilea aspect al conduitei umane, care priveste aparitia si
accentuarea unor niveluri din ce în ce mai complexe de activitate odata cu
trecerea de la biotic, psihic si cognitiv la creativ este reprezentat pe cea de -a
treia coloana virtuala , care p oate fi observata în figura sub forma spatiil or
colorate în rosu. Daca la nivelul biotic al activitatii avem de -a face cu
activarea structurilor si functiilor creierului, acestea pot genera sau sustine
un anumit activism cognitiv, dar numai prin specializarea unor activitati de
acest tip se pot obtine rezultate caracterizate prin obiective, motivatii si
eficienta proprii omului. Supraactivitatea devine necesara si apare la nivelul
spiritual al activitatilor specific umane, întrucât productivitatea si
creativitatea sunt caracteristici ale activitatii care pot fi realizate simultan
numai la nivelul cultural al manifestarii si valorificarii aptitudini lor umane.
Conditie complexa a creatiei de valori, supraactivitatea se
manifesta la nivel spiritual, dar numai prin integrarea aspectelor cognitive, a
celor psihice (constiente sau inconstiente) si chiar a celor biotice, ca substrat
al aptitudinilor natura le dezvoltate prin cultura si anume prin conjugarea
mai multor atitudini culturale si nu prin aprofundarea oricât de accentuata a
uneia dintre cele posibile. Mentionam ca termenul de supraactivitate
apartine psihologului A. Rey, care l -a folosit în studiul sau despre diferitele
tipuri de inventie, publicat în tratatul de psihologie al lui G. Dumas.
Pe cea de -a patra coloana din figura putem obs erva succesiunea
notiunilor care acoper a ariile de activare, centrele si blocurile functionale
ale creierului, ca s i coordonarea functiilor ce permite desfasurarea
activitatilor de diverse tipuri ale omului. S tructurile, functiile si procesele
reprezentate privesc toate tipurile de comportament uman si toate genurile
de activitate, atât teoretice, cât si practice. Un m odel integrativ al psihicului,
cognitiei si creatiei poate rezulta numai din corelarea si, mai mult,
coroborarea rezultatelor obtinute în cadrul diferitelor moduri de studiere a
surselor, mijloacelor, formelor si nivelurilor activitatii umane.
Nu am reprez entat în figura o instanta extrem de importanta, des
abordata, dar greu schematizabila, constiinta. Am dorit sa ilustrez, inclusiv
în acest mod, caracterul integrativ al demersului facut, care accentueaza
câteva aspecte ale întregului care este fiinta si a ctivitatea umana, dar în care
fiecare dintre componentele studiate, atât structurile, procesele, activitatile ,
cât si produsele activitatii sunt prezente la toate nivelurile si în care omul
este definit, la toate aceste niveluri, si prin constiinta.
Opinia noastra, conform careia constiinta se manifesta la toate
nivelurile studiate si reprezentate în acest model, este concordanta cu cele
formulate în lucrari fundamentale pentru filosofia stiintei si tehnicii.
Analizând fundamentele naturale ale societatii c unoasterii, M. Draganescu

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 122
demonstreaza ca exista o legitate tendentiala care face ca în univers sa
existe o constiinta fundamentala si o evolutie de la o infraconstiinta la forme
constient organizate ale existentei, astfel încât un univers nu poate fi
cons iderat perfect daca nu poate sustine o socie tate a constiintei
(Draganescu 2006, p. 37).
Fenomenul constiintei este prezent în desfasurarea proceselor
nervoase superioare, în realizarea functiilor psihice cognitive sau în
exersarea aptitudinilor creative a le omului, deci atât la nivelul creierului, cât
si al mintii, respectiv al spiritului. De cele mai multe ori se evidentiaza însa
dependenta mintii si contiintei de creier. Rationalitatea si importanta unei
viziuni opuse sunt subliniate în lucrarea comuna a lui J.C. Eccles si K.
Popper, „Sinele si creierul sau” , din 1977.
Relatia minte – constiinta este o alta constanta a cercetarilor
actuale, dar concluzii clare si fertile pentru cunoastere sunt oferite în câteva
lucrari. În expunerea prezentata a academici anul M. Draganescu, la recenta
sesiune de comunicari a CRIFST, se arata ca mintea si constiinta nu pot fi
separate si chiar ca „Mintea este mediul în care se dezvolta constiinta”
(Draganescu, 2007 ). Studiind natura mintii însasi, alti autori considera ca
mintea este o masina virtuala care functioneaza într -un creier sau un
computer (Gregory, p. 86).
Faptul ca mintea si constiinta se presupun reciproc este exprimat de
M. Draganescu în ideea ca mintea „nu functioneaza fara constiinta” , dar si
în cea care des crie dependenta constiintei de minte si pe care o consideram
ca cea mai adecvata determinare de pâna acum a statutului constiintei:
„Constiinta este o stare a mintii” .
Desigur, constiinta poate fi caracterizata din diverse perspective,
dar definitia formul ata de M.Draganesu surprinde chiar statutul ontologic
fundamental al constiintei. Acelasi statut al constiintei este vizat prin
afirmatia noastra conform careia constiinta constituie legatura dintre
informatie, energie si substanta la nivel uman. Constiint a reprezinta deci
modul specific al omului de a corela formele fun damentale ale existentei
(Pana 2004 , p. 206).
Un spatiu separat ar putea fi dedicat, în acest context, ierarhiei
fenomenelor psihice sau relatiei psihic – constient, studiate de pilda de cat re
Freud, iar cu alte mijloace, de pilda, de catre H. Ey, care face si un inventar
al fenomenelor inconstiente (Ey, p. 320-323) si o prezentare a
infrastructurii, respectiv intrastructurii inconstientului (Ey, p. 324), ca si o
sugestiva evidentiere a rapo rtului constient – inconstient (Ey, p. 355 s.a.).
O întreaga „cosmologie a constiintei” este descrisa de R. L.
Amoroso care propune, pe urmele lui Eccles, o lista de cvasiparticule care

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 123
ar putea reprezenta purtatorii vietii psihice si ai cunoasterii. Acela si autor
abordeaza o perspectiva nu numai stiintifica, ci si tehnica asupra constiintei
si materializarii sale în forme artif iciale (Amoroso, p. 312-314). În alte carti
(de autor) se evidentiaza chiar nivelul subcuantic al existentei ca strat
(inferior dar interior) al constiintei (Zohar, p. 71).
Mentionam, de asemenea, existenta unor preocupari constante,
individuale si de grup, pentru studierea ansamblului raporturilor dintre
creier si minte, minte si cunoastere, respectiv cunoastere si constiinta,
preocu pari care evidentiaza inclusiv o dimensiune culturala a întelegerii
constiintei, cum ar fi definirea din perspectiva franceza, engleza sau
germana a constiintei (Botez, p. 31-37), alaturi de abordari mai specifice,
cum ar fi viziunea naturalista, fizicalis ta, dar si în corelatie cu oponentele
lor sau cu viziunile structural -fenomenologice si computeriale.
Fenomenul creatiei a fost abordat de noi mai ales în for ma sa
stiintifica si tehnica, acest studiu necesitând consultarea literaturii produse
de cercetatorii si inventatorii însisi, a celei scrise în neurostiinte si în
psihologia si pedagogia creativitatii, ca si a celei referitoare la rezultatele
creativitatii în domenii ale culturii spirituale, studiate mai ales de filosofi.
Evidentiem, în acest cont ext, preocuparile teoretice ale lui H.
Coanda pentru creativitate. Pornind de la cunostinte stiintifice ale
momentului (inclusiv unele modele cosmologice), inventa torul încearca sa
explice diferite aspecte ale creatiei „realizate de creierul nostru” si
demonstreaza, de pilda, ca folosirea unor tehnici intelectuale, chiar
elementa re, duce la dezvoltare mintala ( Coanda, p. 77), deci evidentiaza un
aspect al continuita tii creier – minte – creatie.
În cadrul neurostiintei se realizeaza progrese atât în specializarea
domeniilor, cât si în interpretarea si folosirea rezultatelor. Astfel, în acest
domeniu, abordându -se unele teme ale psihologiei si metapsihologiei, de
pilda cele legate de structura interna a constiintei, se identifica inclusiv noi
aspecte ale constiintei de sine, ca cele privitoare la constientizarea
diferitelor tipuri de senzatii. Se studiaza, astfel, constiinta de sine vizuala
(Crick si Koch, p. 258) .
Pasul urmator devine posibil în filosofie, în cadrul careia se pot
integra rezultatele di feritelor nivele si forme de act iune, cunoastere si
creatie.

4. Fenomene de integrare la diferite niveluri ale structurilor,
functiilor, proceselor si activitatilor spec ific umane
Distingem mai multe niveluri în explorarea fenomenelor si în
construirea conceptelor legate de abordarea integrativa a studierii realitatii:

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 124
I. Formularea paradigmei integrative de catre Fr. Jacob;
II. Studierea fenomenelor de integrare în limit ele si cu mijloacele
diverselor stiinte;
III. Propunerea proiectului unei stiinte integrative si formularea
principiilor acesteia, de catre M. Draganescu si M. Kafatos, în lucrari de
filosofia stiintei;
IV. Procesul elaborarii stiintei integrative, de catr e aceiasi autori si
colaboratorii, respectiv, discipolii lor din diferite domenii stiintifice;
V. Aplicarea stiintei integrative ca teorie si metoda, inclusiv de
modelare, ca în lucrarea noastra de fata;
VI. Constituirea unei conceptii integrative, care es te prefigurata în
multe moduri de gândire actuale, în diferite tipuri de cercetare si în
construirea modelelor de viitor, dar care este de domeniul proiectelor
filosofice perene.
În acest paragraf ne vom ocupa de cel de -al doilea nivel al studiilor
integr ative , cel de -al cincelea nivel fiind abordat în ultimul paragraf .
Succesive fenomene de integrare si integronii rezultati au fost
studia ?i în celebra lucrare a lui Fr. Jacob despre logica viului. În aceasta
lucrare, savantul francez a avut în vedere socie tatea în ansamblul ei si în
formele sale de macroorganizare, dar viziunea sa integrativa era una
filosofica, pentru ca a evidentiat legile care guverneaza si principiile care
explica cele doua aspecte principale ale sistemelor vii, exprimate în logica
organizarii, respectiv în logica evolutiei.
Primul fenomen de integrare se produce, în privinta aspectelor
studiate de noi, chiar la nivelul fenomenului viu, prin integrarea dintre
materia anorganica si organica, atât la începuturile aparitiei sale, cât si în
formele si nivelurile sale actuale: toate componentele organismelor vii
includ minerale si proteine, macromolecule anorganice si organice. Cel de –
al doilea eveniment integrator se produce prin valorificarea într -un mod
uman a unui cod genetic apropiat sau comun mai multor specii, moment în
care s -a constituit viata constienta.
Abordarea constiintei ca sistem integrat, care sa evidentieze toate
nivelurile sale de organizare împreuna cu activitatile specifice acestora înca
nu este prezenta. Cele trei niveluri de structuri si activitati constiente sunt,
în opinia noastra:
a) constientizarea trairilor interioare (spirituale, psihice si biotice);
b) formele individuale si comune de interiorizare si exteriorizare a
relatiilor cu mediul cultural, social si natural ;
c) viata psihica si spirituala a creatorului (cercetator, artist,
tehnolog, filosof).

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 125
Explorarea si interpretarea fiecaruia dintre aceste niveluri este
stralucit ilustrata de diverse categorii de cercetatori, care apartin însa unor
domenii stiintifice si chiar culturale diferite. Astfel, în zilele noastre se face
„presupunerea tentanta” ca toate aspectele constiintei care functioneaza la
nivel senzorial se bazeaza pe acelasi mecanism si se arata ca se impune o
singura interpretare constienta a diferitelor tipuri de senzatii (Crick si
Krock, p. 257). Gasim deci aici sugestia integrarii la nivelul constiintei de
sine senzoriale. Se avanseaza în profunzimea fiecaruia dintre nivelele
distinse, dar lipseste, în continuare, viziunea integratoare asupra constiint ei.
Este necesar sa evidentiem ca la toate nivelurile psihicului luat în
ansamblul sau, începând cu baza sa structurala si functionala, continuând cu
procesele inconstiente, respectiv constiente si încheind cu aptitudinile si
activitatile creative, se prod uc fenomene de integrare. Astfel, ierarhia
nivelurilor succesive de integrare ale psihicului ne apare ca un hiperspatiu si
timp al integrarilor, în care diferitele forme si niveluri de integrare se
sprijina pe cele anterioare si le pregatesc p e cele urmato are. R ealizarea unei
integrar i superioare poate subsuma fenomenele integrative produse si
studiate la toate nivelurile constiintei.
Unii autori observa un „efect interdisciplinar” caracteristic etapei
actuale a dezvoltarii studiului vietii psihice, efect c are permite sesizarea
altor aspecte ale interdependentei dintre diferite forme si niveluri de
activitate psihica si explicarea mai analitica si optimizarea fenomenelor de
învatare si creatie. Este importanta, în acest sens, cunoasterea faptului ca
zilnic s e produce o partiala „remodulare sinaptica a retelei neuronale” ,
prin care are loc structurarea si consolidarea informatiei din ziua
precedenta, în cursul somnului profund, în absenta constiintei. În acest
proces este deconectata, atât perceperea lumii ext erne, cât si a celei interne.
În cursul somnului, paradoxal, se face conectarea partii restructurate a
retelei la ansamblul creierului si este activata perceperea lumii interioare
(Askenazy, 204), adica ceea ce Crick si Koch numeau „constiinta de sine”
senzoriala.
Nu numai fenomene de cunoastere si constiinta, ci si altele care tin
de activitati reflexive, rationale sau nonrationale sunt studiate astazi de
neurostiinte, prin tehnica RMI -ului functional, cu rezonanta magnetica sau
tehnica scanarii cu pozitro ni, PET. Prin astfel de tehnici s -au studiat nu
numai marimea sau repartitia zonelor de creier activate, tipurile de
biocurenti care circula cu preponderenta în activitatile meditative, ci s -au
pus în evidenta si stari de metaconstiinta care apar în cadrul practicilor
meditative (Lutz si altii, p. 92).

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 126
Chiar un bloc structural si functional al meditatiei este pus în
evidenta de o alta echipa a aceluiasi laborator (Brefczynski si altii, p.
11485). Dupa acesti autori, blocul meditatiei implica un numar mare d e
zone ale cortexului, zonele prioritar folosite sunt diferite în cazul celor
antrenati, respectiv fara experienta în meditatie si atât suprafata zonelor de
creier activate cât si intensitatea solicitarii lor scade odata cu experienta
(idem , p. 11483 -11484 ), ceea ce este interpretat ca expresie a cresterii
eficientei activitatii, de unde reiese si importanta resurselor cognitive, ca si
a strategiilor si tehnicilor folosite.
Alti cercetatori au studiat dezvoltarea unor capacitati creative în
lipsa unor apti tudini de baza sau în cazul pierderii unora dintre acestea,
formulând diferite ipoteze explicative. S -a constatat ca aceleasi zone ale
scoartei cerebrale pot sustine diverse tipuri de activitati, iar activitati
identice pot fi legate de zone diferite, dupa cum activitati deosebite sau
exceptionale pot fi asumate de una sau mai multe zone consacrate unor
activitati uzuale. Creierul realizeaza însa întotdeauna în ansamblul sau
integrarea functiilor, proceselor si activitatilor, fie ca este vorba de senzatie,
perceptie, forme superioare de cunoastere, reflectie sau creatie.
În procese superior integrate, creierul blocheaza rezultatele
functionarii mecanismelor inferioare, care nemaifiind analizate trec în
inconstient si saracesc baza informationala a creatiei, dupa cum
sensibilitatea accentuata la impulsurile din mediul exterior poate duce la
subdezvoltarea sau subfolosirea unor facultati intelectuale. Creativitatea
omului cultivat sanatos psihic integreaza avantajele unor calitati psihice
individuale, rezultate le valorificarii aptitudinilor prin intermediul unei
educatii specifice, respectiv produsele folosirii oportunitatilor oferite de un
mediu propice.
Ca urmare a structurarii ansamblului acestor factori într -o forma
unica în cazul fiecarui creator, însusirea fundamentala a creativitatii
reprezinta nivelul superior de integrare a tuturor posibilitatilor umane.
Rezultatele integrarilor succesive analizate sunt, deci, creierul, mintea,
constiinta, spiritul si creatia, ca si ansamblul valorilor generate în divers ele
domenii ale creatiei, cultura.

5. Integrarea ca disciplina stiintifica, metoda si model
Integrarea aspectelor, nivelurilor si formelor actiunii, cunoasterii,
constiintei si spiritului poate deveni ea însasi obiect de studiu, de evaluare si
anticipare . Chiar la nivelul cunoasterii stiintifice a fenomenelor de integrare
constatate are loc o ierarhizare a nivelurilor de studiu, care se conditioneaza
reciproc, în timp ce domeniile filosofice în care se sintetizeaza, se

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 127
interpreteaza si se evalueaza rezult atele acestora întemeiaza respectivele
niveluri de cercetare.
Din aceasta perspectiva, lucrari ca cele impuse de Deutch, Penrose
sau Amoroso despre un computer cuantic, cea a lui G. M. Edelman,
„Biology of consciousness” sau cea a Patriciei Churchland inti tulata
„Neurophilosophy” , care discuta semnificatia diferitelor rezultate ale
cercetarii, reprezinta modalitati de evidentiere a cunostintelor de ordin fizic,
informatic, biologic, neurologic sau psihologic ce pot contribui la
clarificarea statutului cunoa sterii, constiintei si creatiei.
Se prefigureaza, astazi, de asemenea, elemente ale unor modele
generale ale activitatilor specific umane, care vor urma cu necesitate celor
integrative, ca cel fara îndoiala incomplet, conceput si prezentat de noi.
Un prog res comparabil cu cele din istoria intelectuala de pâna
acum, evidentiate în prima parte a lucrarii noastre, s -a produs prin
schimbarea de perspectiva propusa în studiul constiintei de M. Draganescu,
cel care a descris stiinta interdisciplinara a constiint ei, în lucrarea sa care
constituie capitolul 5 al volumului publicat de R. L. Amoroso si altii la
Editura Noetic Press, în anul 2000.
O noua schimbare de perspectiva devine posibila pe baza elaborarii
modelului integrativ al activitatilor specific umane, c are conduce la
constiinta interdisciplinaritatii cunoasterii , necesara pentru integrarea
fenomenelor de creatie. Prin adaugarea acestei dimensiuni a cercetarii
stiintifice, se contureaza o viziune mai larga asupra instrumentelor teoretice
si metodologice a le realizarii unitatii stiintei, care pot cuprinde astfel si
metode si tehnici creative. Unitatea stiintei poate fi realizata, dupa acest pas,
descris de noi, cu noi mijloace si cu mai multa eficienta.
Putem sistematiza acum, în urma rezultatelor studieri i
posibilitatilor de integrare a nivelurilor de activitate specific umane,
principalele modalitati (deja practicate sau care urmeaza a fi implementate)
de asigurare a unitatii si eficientei cunoasterii, prin:
a) cunostinte si mijloace interdisciplinare – unitatea pe orizontala,
unitatea în diversitate, unitatea prin coordonare;
b) discipline si metode integrative – unitatea pe verticala, prin
subordonare si supraordonare;
c) modele globale – unitatea în spatiul real, prin înglobarea în
axiosfera, adica înt r-un sistem cultural, astazi, în primul rând, prin mijloace
elaborate în cultura cercetarii.
Unele dintre concluziile cercetarilor aici evocate ne permit sa
afirmam, în acelasi timp, ca salturi integrative importante pot fi întemeiate
prin domenii ale stii ntelor particulare care descriu cum se realizeaza efectiv

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 128
conexiunea si ierarhizarea activitatilor psihicului în ansamblul sau,
structurarea si ierarhizarea unitara a psihicului fiind orientat e sau chiar
generate de urmarirea unui scop superior prin activi tati si tehnici specifice.
Este evidentiata si influenta factorilor culturali, ceea ce indica existenta unui
nivel superior de integrare, cel al creatiei de valori în diferitele domenii ale
culturii.
Studierea constiintei se finalizeaza însa, la acest nive l, în solutii
aflate la extreme, de la identificarea unor forme de constiinta senzoriale,
pâna la evidentierea unor forme de metaconstiinta. Extensiunea conceptului
de constiinta se largeste foarte mult, pâna la identificarea cu psihicul în
ansamblul sau, iar intensiunea sa se îmbogateste în sensuri, nu întotdeauna
compatibile.
Clarificari necesare au venit de la filosofi ai stiintei, care au
evidentiat, de pilda, locuri în care se deschid diversele niveluri ale existentei
catre altele , chiar mult departat e, fara a induce în acelasi timp contradictii.
Astfel, Fr. Jacob a aratat ca spiritul uman este supus unor constrângeri ale
ereditatii, care influenteaza originalitatea. De asemenea, M. Draganescu si
M. Kafatos au demonstrat ca, daca constiinta umana nu po ate fi explicata în
esenta ei fara fizica cuantica, aceasta, la rândul ei, nu poate fi dezvoltata
fara a tine cont de procesele constiente.
Cercetarile consacrate creativitatii din multiple perspective sunt si
astazi intense. Se formuleaza noi teorii, se a dopta sau se construiesc noi
mijloace de cercetare psihologice, pedagogice si informatice, sunt create noi
metode si tehnici specifice. Un alt lucru nou, observat de unii autori:
creativitatea este privita chiar ca un mod de viata. Se formuleaza modele de
creativitate inclusiv pentru domeniul creatiei stiintifice. Unul dintre aceste
modele, (Amabile, p. 96), organizeaza diversele aspecte implicate în acest
domeniu în trei grupuri de factori, reprezentate cu mijloace diferite, la
intersectia carora se produc e creatia stiintifica: grupul aptitudinilor specifice
disciplinei stiintifice alese, grupul atitudinilor si al trasaturilor de
personalitate favorabile dezvoltarii creativitatii în ansamblul ei si grupul
motivatiilor proprii domeniului stiintific de activi tate. În modelul prezentat,
grupurile de factori se constituie prin agr egarea unor componente care tin de
categorii distincte în psihologia traditionala. Se realizeaza deci un efort de
integrare, care se poate finaliza prin stimularea procesului creator or ientat
de model.
Studiul creativitatii stiintifice si tehnice a progresat prin câteva
studii relevante, începând cu cartea lui A. Moles, „La créativité
scientifique” (1970), dar si prin contributii românesti, cum ar fi volumul lui
S. Marcus, „Inventie si d escoperire” , (1986). CRIFS a organizat

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 129
desfasurarea, la Bucuresti, a celui de -al XVI -lea Congres International al
Stiintei, în anul 1981, iar multe dintre comunicarile sustinute în sectiile
congresului s -au referit la creativitatea stiintifica, la probleme le procesului
de creatie si chiar la „patologia ” gândir ii stiintific e (Al. Giuculescu) , la
conceptul de inventie (St. Iancu), ca si la rolul social al creatiei stiintifice si
tehnice .
Preocuparile românesti în domeniile studiate pot fi sintetizate în
progr esele realizate în procesul de evolutie catre cercetarea
interdisciplinara, în contributiile concis mentionate la aparitia si dezvoltarea
stiintei integrative si în participarea filosofilor români specializati în
filosofia stiintei si tehnicii la constitui rea unei viziuni filosofice globale
asupra activitatilor cognitive si creative.
Aceste contributii au loc în contextul general al aparitiei succesive
a diferitelor stiinte fundamentale care au devenit si modele al cunoasterii
stiintifice în diverse etape a le ultimei perioade istorice: teoria generala a
sistemelor, viziunea si metodologia structural -functionala, teoriile generale
ale cunoasterii comune si stiintifice, teoria generala a informatiei, limbajului
si comunicarii, teoria generala a vietii si pamân tului, teoria generala a
grupurilor si comunitatilor umane. Se lasa asteptate teoria generala. care sa
explice ansamblul cunostintelor fizice, teoria generala a constiintei, ca si
teoria generala a culturii. De asemenea, avem doar teorii cosmologice, nu si
o teorie generala sau o conceptie cosmologica.
Toate aceste domenii stiintifice au evoluat prin constituirea unor
discipline stiint ifice tot mai specializate si aplicative, prin generarea unor
metode, tehnici si procedee care au sporit caracterul operatio nal si
instrumental al cunoasterii. Astfel sunt cele doua directi i de cercetare legate
atât de teoria generala a sistemelor, cât si de teoria generala a informatiei :
pe de o parte genetica si ingineria genetica si pe de alta parte ciberne tica,
aceasta din urma constituind aplicarea teorii lor generale amintite la
fenomene de comanda si control. Nu avem o teorie generala stiintifica a
existentei, dar avem ontologii regionale si chiar specifice, cum este
ontologia calculatoarelor, sau chiar ontologii ce descr iu regiuni semantice
ale unor harti categoriale, cunostinte disponibile pentru calculator.
A aparut, ca urmare, într -o a treia etapa a perioadei stiintifice
mentionate, ca o modalitate necesara de a contracara aceasta tendinta,
cercetarea interdisciplinara . Cea de -a patra perioada va fi, probabil, cea a
dezvoltarii stiintei integrative, iar urmatoarea se va caracteriza, tot cu o
oarecare probabilitate, prin globalizarea fenomenului cunoasterii. Acest
fenomen va fi, de fapt, unul de reglobalizare, pe spirala evolutiei spiritului,
imaginata de Hegel, si nu un corolar al fenomenelor de globalizare

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 130
economica, politica si cultura la, ci un fenomen cu motivatii, conditii,
mijloace, ritmuri si durate specifice, un proces cu finalitatile sale proprii.
Daca lucrarea n oastra este centrata pe unele aspecte ale etapei
integrative în evolutia cunoasterii contemporane, putem spune ca, de fapt,
diferitele etape mentionate pot fi partial suprapuse si partial congruente, iar
diversele domenii stiintifice se afla în etape de e volutie diferite. Filosofia
are un statut special, si din acest punct de vedere, din cauza naturii sale: ea
are toate caracteristicile dorite (interdisciplinaritate, integrativitate si
caracter globalizator) întotdeauna , la fel ca materia si spiritul, cele doua
aspecte importante ale existentei, care integreaza toate starile posibile si
care constituie, asa cum preciza înca Platon, si cele doua teme fundamentale
ale filosofiei. Înseamna acest lucru ca, în diferitele sale etape de dezvoltare,
stiinta a urmat sau va urma, de fapt, diversele aspecte ale modelului
filosofic de cunoastere?
Constatând progresul rapid al tehnologiilor informatice,
biotehnologiei si nanotehnologiei, unii autori anticipeaza aparitia unui
domeniu sau chiar al unui nivel nou al stiinte i, baza a unor noi tehnologii,
„angstrofizica” (Askenazy, 133). Daca, în aceasta viziune, cele mai
spectaculoase aplicatii apar ca fiind calatoriile spatiale cu viteza luminii,
poate ca accesul la viteza electronului si la dimen siuni de miliardimi de
metru va permite nu numai interactiunea fizica, chimica sau neurologica,
mediata prin aparate, dintre constiinta si mijlocul ei, mintea, respectiv dintre
ele si creier, mediul lor specific, ci si reconstructia sau constructia creierului
si a mintii. Principala problema va ramâne însa , întotdeauna , formarea si
folosirea culturala a mintii, care este cea mai importanta sursa a diversitatii
si creativitatii.

Bibliografie
[1] Amabile, Teresa M., „ Creativitatea ca mod de viata”, Editura Tehnica
si Stiinta, Bucurest i, 1997.
[2] Amoroso, R. L, „How to Engineering a Conscious Quantum
Computer?” în R. L. Amoroso, R. Autunes, Claudia Coelho, M. Farias
(Eds.), Science and the Primacy of Conscience, The Noetic Press, Orinda,
CA USA, 2000.
[3] Askenazy, J.,), „ Creierul si u niversul sau”, Editura Hasefer, Bucuresti,
2007 .
[4] Botez, A., „Filosofia mentalului. Izvoare, teorii, autori”, Editura Floare
albastra, Bucuresti, 2006.
[5] Brefczynski -Lewis J. A., Lutz, A., Schaefer, H. S., Levinson, D. B., &
Davidson, R. J. „Neural correlates of attentional expertise in long -term

Laura Pana
_________________________________________________________

______________________________________________________ ___
NOEMA VOL. VII, 2008 131
meditation practitioners ”. Proceedings of the National Academy of
Sciences, PNAS 2007 104: 11483 -11488; published online before print
June 27 2007,10.1073/pnas.0606552104, (2007), http://www.pnas.org/
content/vol104/issue27/#NEUROSCIENCE.
[6] Coanda, H., „Probleme ale creativitati i umane” , în Revista de filosofie ,
nr. 1, 1972.
[7] Crick, F. and Koch, C., „Consciousness and Neuroscience” , în W.
Bechtel, P. Mandik, Jennifer Mundle and R.S. Stufflebeam, „ Philosophy
and Neuroscience” , Oxford, 2001.
[8] Draganescu, M., „Fundamente natu rale ale societatii cunoasterii” , în
„Noema”, v ol. V, 2006, Editura Cartea Universitara, Bucuresti.
[9] Draganescu, M., „Reflectii despre stiinta constiintei” , Comunicare
prezentata la Sesiunea anuala a CRIFST, 12 octombrie 2007.
[10] Ey, H., „ Constiint a”, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti,
1983.
[11] Gregory, R., „ Viitorul creatorilor de inteligenta” , Editura Stiintifica,
Bucuresti, 2000.
[12] Lutz, A. s. a., ,,Meditation and the Neuroscience of Conscience,
http://www.brainimaging.waisman.wisc .edu/ ~lutz/ 2007.
[13] Pana, Laura “Caracteris tici ale cunoasterii în mediu l tehnic
intelectual” , în „ Noema” , vol. I, nr.1, 2002, p 116 -128.
[14] Pana, Laura, “Co-evolution of Human and Artificial Cognitive Agents” ,
International Conference for Computing and Philosophy, Institut
Universitaire de Technologie de Laval and AAAI (Ame rican Association
for Artificial Intelligence), Laval, France, May 3 -5, 2006.
[15] Pana, Laura, “Constiinta si calcul ” în cap. “Perspectiva
informationala asupra activitatii intelectuale” din vol. „ Filosofia
informatiei si a tehnicii informationale”, Editu ra Politehnica Press,
Bucuresti, 2004.
[16] Pana, Laura, “From Information Flows and Nets to Knowledge Groups
and Works” , ECAP’07, Twente University, June 21 -24, 2007, Enschede,
Netherlands, 2007.
[17] Pana, Laura, “Knowledge Management and Intellectual Te chniques –
Intellectual Invention and Its Forms”, Robert Trapl (ed.), „Cybernetics and
Systems”, volume 2, „ Proceedings of the Eighteenth European Meeting on
Cybernetics and Systems Research”, University of Vienna, Austria, 18 -21
April 2006, pp. 422 -427, A ustrian Society for Cybernetic Studies.
18. Zohar, D. , “The Quantum Self”, Bloomsbury Publishing Ltd., London,
1990.