________________________ [613985]
________________________
CUPRINS________________________
ARGUMENT ……………………………………………………………. 7
1. EUROP A ISTORICĂ ………………………………………………… 15
2. UNIUNEA EUROPEANĂ,
UN MODEL DE INTEGRARE ECONOMICĂ ……………… 53
3. EUROP A VIITORULUI …………………………………………….. 103
4. EUROP A VALORILOR …………………………………………….. 147
5. EUROP A POLITICĂ ………………………………………………… 195
6. EUROP A SUB VREMI.
PROBLEMELE CU CARE SE CONFRUNTĂ UE ……….. 253
7. EUROPA ȘI CRIZA MIGRAȚ IEI ……………………………… 293
8. VIIT ORUL UNIUNII EUROPENE ……………………………… 333
1
Uniunea Europeană este un proiect comunitar
fără precedent, apărut într‑un moment istoric deosebit de tulbure. Prin modul de dezvoltare
în timp, prin curajul care a stat la baza punerii
fundației și prin efectele pe care le‑a generat asu ‑
pra vieții unor generații întregi de cetățeni, acest tip de construcție nu are echivalent. Originea Uniunii a presupus o decizie temerară, generată, la rândul ei, de o realitate fără precedent: dezastrul unui război mondial care a lăsat o lume în ruine și care a pus omenirea față în față cu o capacitate de distrugere catastrofală. O Europă dezbinată de ură, decima ‑
tă, distructivă și autodistructivă ieșea din cel de Al Doilea Război Mondial împuținată și demoralizată.________________________
Europa
istoricĂ____________________________
16
Klaus Iohannis Pentru cineva care nu a trăit acele timpuri, este
greu de imaginat tabloul dezolant pe care războiul l‑a lăsat în urmă, și poate și mai greu de imaginat o decizie de a transforma o pace garantată de trata ‑
te într‑un proiect pentru viitor, bazat pe cooperare și pe neagresiune. Cei care au avut viziunea unui viitor ferit de război, așa‑numiții arhitecți ai pro ‑
iectului european, au găsit însă curajul, dar și no‑blețea de a așeza încrederea la baza primei forme de cooperare pragmatică între statele abia ieșite dintr‑o conflagrație: încrederea și disponibilitatea de a gândi împreună un plan mai bun pentru toți, un plan care să lase din nou loc pentru speranță în Europa.
Cooperarea,
soluȚia care
a ridicat Europa
din ruine
Dintr‑un astfel de proiect, care a înlocuit agresivita ‑
tea cu buna înțelegere, competiția cu colaborarea
și mefiența cu încrederea reciprocă, a apărut pri‑ma formă de cooperare care a stat la baza Uniunii Europene, așa cum o cunoaștem acum. Dacă războiul
17
Europa istoricăi‑a învățat ceva pe liderii politici, atunci prima lecție
pusă în practică a fost aceea de a face tot ce se poa ‑
te face pentru ca un alt conflict de acest fel să nu se mai producă. Primii care s‑au angajat la un acord care să pună pacea mai presus de orice ostilitate au fost rivalele tradiționale, Franța și Germania, care, printr‑o decizie de anvergură istorică, au agreat să‑și pună industriile cărbunelui și oțelului sub o autoritate neutră, supranațională, în cadrul unei or‑ganizații la care puteau participa și alte state.
Teoria simplă din spatele celui
dintâi organism care a fondat ceea ce avea să devină, peste ani, Uniunea Europeană a constat în presupoziția că, dacă între Franța și Germania puteau exista încrede‑re și înțelegere, atunci și între cei ‑
lalți colaborarea era posibilă. Cel care a articulat‑o, cu încredere și curaj, a fost ministrul francez al Afacerilor Externe de la acea vreme, Robert Schuman, printr‑o declarație care a ajuns să‑i poarte numele, prezentată la data de 9 mai 1950. Declarația Schuman stă la baza proiectului comunității europene, iar 9 mai a devenit data nașterii Uniunii Europene. În 2008, Parlamentul European a recunoscut oficial aceas ‑
tă dată ca Ziua Europei, sărbătorită în toată Uniunea.
9 Mai, ziua
Declarației
Schuman,
devine
Ziua UE.Pacea devine
prioritatea
numărul unu
a Franței
și Germaniei.
18
Klaus Iohannis Robert Schuman,
cel care a avansat această idee inovatoare, a fost
consiliat de economistul și diplomatul francez Jean Monnet, un susținător acerb al ideii de cooperare între statele Europei, ca fundament pentru asigurarea păcii și bunăstării regionale.Cei doi sunt considerați părinții fondatori ai Uniunii, alături de alți politicieni vizionari care au susținut cu entuziasm și fermitate direcția comunitară, printre care se numără Konrad Adenauer,Joseph Bech, Paul‑Henri Spaak, Walter Hallstein, Altiero Spinelli și Alcide De Gasperi.
Cele dintâi state care s‑au alăturat Franței și
Germaniei în cadrul acestei organizații de coope‑rare la nivel european au fost Italia, Țările de Jos, Belgia și Luxemburgul. Cele șase state au pus ba ‑
zele Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), o organizație nouă, care a rezultat în urma semnării Tratatului de la Paris la data de 18 apri ‑
lie 1951. Conducerea executivă a CECO urma să fie exercitată de o Înaltă Autoritate (viitoarea Comisie
19
Europa istoricăEuropeană), al cărei prim președinte a fost chiar
Jean Monnet.
Primul proiect de cooperare ba ‑
zat pe punerea la comun a două
sectoare industriale importan‑te a fost un pas esențial pentru deschiderea dintre state și pen ‑
tru armonizarea relațiilor după cel de Al Doilea Război Mondial, dar, în scurtă vreme, semnata ‑
rii Tratatului de la Paris au realizat că o mai amplă cooperare era necesară pentru dezvoltarea econo ‑
mică la nivelul grupului. Acest deziderat a avut ca rezultat semnarea celor două tratate de la Roma, în martie 1957, în urma cărora au apărut alte două or ‑
ganisme: Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom).
Prin Tratatul de la Roma, statele semnatare făceau
un pas decisiv către ceea ce avea să devină piața comună, care, în timp, își va perfecta cele patru li ‑
bertăți specifice: de circulație a persoanelor, a bu ‑
nurilor, a serviciilor și a capitalurilor. Tot la Roma s‑a stabilit crearea unor politici și instituții comune în perspectiva unei mai bune armonizări a relațiilor dintre statele membre ale celor trei organisme, ca garanție a creșterii nivelului de trai la scară comu ‑
nitară.Tratatul
de la Roma,
pasul decisiv
către o piață
comună.
20
Klaus Iohannis Tratatul de la Roma
se referă, generic, la două tratate prin care
luau naștere două comunități esențiale pentru
construcția europeană: Tratatul de Instituire
a Comunității Economice Europene a Energiei Atomice (CEE) și Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice (Euratom). A fost semnat
la Roma, de șase state (Franța, Germania, Italia, Belgia, Olanda și Luxemburg), la data
de 25 martie 1957. Principalele obiective ale
Tratatului CEE au fost crearea pieței comune și coordonarea politicilor economice ale
statelor membre în așa fel încât să genereze
dezvoltare economică la nivelul întregului grup. Atunci s‑au pus bazele pieței comune,
caracterizate prin cele patru libertăți și prin
existența unei uniuni vamale, și tot prevederile Tratatului de la Roma au stabilit direcțiile
unor politici comune, în special în domeniul
agriculturii și al transportului. Euratom, care, între timp, a devenit neesențial în procesul
construcției europene, a avut ca scop crearea
unei piețe comune pentru energie atomică.___________ Glosar ___________
21
Europa istoricăCooperarea mai strânsă, cu per‑
spectiva coordonării economiilor naționale și a politicilor sociale, a fost, așadar, cel de‑al doilea răs‑puns major pe care primele state participante la proiectul european l‑au dat la întrebarea privind sta ‑
bilitatea și bunăstarea în regiune. Beneficiile economice și sociale ale acestor politici au fost notabile, ca urmare directă a eliminării taxelor vamale în interiorul Comunității, iar progresele clar cuantificabile ale inte ‑
grării au făcut ca alte trei state să‑și dorească statutul de membru. După negocieri îndelungi, Marea Britanie, Irlanda și Danemarca au aderat la CE în ianuarie 1973.
Comisia Europeană a dezvoltat forme tot mai eficiente
de organizare instituțională, menite să asigure grupului un cadru din ce în ce mai favorabil de luare a deciziilor în beneficiul cetățenilor. Aceste noi viziuni de armonizare instituțională au avut ca răspuns Tratatul de Fuziune, sau Tratatul de la Bruxelles, semnat la 8 aprilie 1965, al cărui scop a fost crearea unor instituții unice pentru cele trei Comunități Europene: Consiliul de Miniștri și Comisia Europeană. Alte două mari momente trebuie amintite, pentru rolul hotărâtor pe care deciziile luate atunci l‑au avut în existența Uniunii până în prezent.
În 1975, în afara tratatelor, așadar pe cale necon ‑
vențională, s‑au pus bazele Consiliului European, Eliminarea
taxelor
vamale oferă
stabilitate,
beneficii
economice
și sociale.
22
Klaus Iohannis ale cărui întruniri reuneau (și
reunesc) șefii de stat și de gu ‑
vern ai statelor membre, iar în 1979, CE a decis că era timpul ca înșiși cetățenii să aibă o ponde ‑
re mai mare în deciziile luate la nivelul Comunității, introducând alegerile directe pentru membrii Parlamentului European. Funcția
de președinte al Parlamentului European ales prin vot liber a fost exercitată de Simone Veil, fost minis‑tru al Sănătății în Guvernul V aléry Giscard d'Estaing și supraviețuitoare a Holocaustului. În discursul ei inaugural, rostit pe 18 iulie 1979, după ce a fost alea ‑
să pentru a exercita această funcție, Simone Veil evidenția responsabilitățile, dar și prerogativele noi care‑i reveneau Parlamentului ales prin sufra ‑
giu universal pentru a reprezenta voința a 260 de milioane de oameni. Primele alegeri care decideau componența Parlamentului European marcau, pen ‑
tru Simone Veil, un moment crucial în viața Uniunii: pentru prima dată, cetățeni care, cu puțin timp în urmă, fuseseră în război unii cu alții votau împreu ‑
nă un corp politic menit să le reprezinte interesele. Dobândind o nouă formă de legitimitate, născută din alegerea sa de către cetățeni, Parlamentul era în ‑
drituit să autorizeze bugetul Uniunii în numele celor care l‑au votat, prerogativă pe care și‑o păstrează până azi. Simone Veil,
primul
președinte al
Parlamentului
European ales
prin vot liber .
23
Europa istorică
Sursa: Uniunea EuropeanăAPARIȚIA ȘI EXTINDEREA UE
1951
1973
1986
2004
2013200719951981
GRECIA
AUSTRIA,
FINLANDAȘI SUEDIA
BULGARIA
ȘI ROMÂNIADANEMARCA,
IRLANDA ȘI
REGATUL UNIT
PORTUGALIA
ȘI SPANIA
REPUBLICA CEHĂ, CIPRU,
ESTONIA, UNGARIA,
LETONIA, LITUANIA,
MALTA, POLONIA,
SLOVACIA ȘI SLOVENIA
CROA/uni021AIABELGIA, FRAN/uni021AA, GERMANIA, ITALIA, LUXEMBURG ȘI/uni021AĂRILE DE JOS
semnează Tratatul de la Paris,
prin care se înființează Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului.
24
Klaus Iohannis TRATATELE UE
TRATATUL
DE INSTITUIREA COMUNITĂ/uni021AIIEUROPENE
a Cărbunelui și Oțelului
18 aprilie 1951
23 iulie 1952
Data semnării
Data intrării în vigoareTRATATUL
DE FUZIUNEDE LABRUXELLES
8 aprilie 1965
1 iulie 1967ACTUL UNIC
EUROPEAN
17 februarie 1986 (Luxemburg)
28 februarie 1986 (Haga) 1 iulie 1987
TRATATUL
DE LAMAASTRICHT
privind Uniunea
Europeană
7 februarie 1992
1 noiembrie 1993TRATATUL
DE LAAMSTERDAM
2 octombrie 1997
1 mai 1999TRATATUL
DE LA NISA
26 februarie 2001
1 februarie 2003
TRATATUL DE LA
LISABONA
13 decembrie 2007
1 decembrie 2009TRATATELE
DE LA ROMA
CEE și EURATOM
25 martie 1957
1 ianuarie 19581951
1957
1965
1986
1992
1997
2001
2007
Sursa: Uniunea Europeană
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: ________________________ [613985] (ID: 613985)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.