53Revista Român ă de Bioetic ă, Vol. 9, Nr. 3, Iulie – Septembrie 2011 [627153]

53Revista Român ă de Bioetic ă, Vol. 9, Nr. 3, Iulie – Septembrie 2011
PRINCIPII ùI STANDARDE ETICE ÎN
PRACTICAREA HIPNOZEI
Violeta Enea*, Ion Dafinoiu**
Rezumat
Lucrarea reprezint ă o sinteză a principalelor prevederi etice ale asocia Ġiilor profesionale din
domeniul hipnozei. Fie c ă este vorba despre cercetare sau despre hipnoz ă clinică, aspectele etice
implicate în practicarea hipnozei constituie o problem ă mult mai sensibil ă comparativ cu alte
domenii din psihologie. Aceasta se datoreaz ă pe de o parte, misterului úi miturilor asociate
hipnozei în percep Ġia comun ă, iar pe de alt ă parte, faptului c ă reprezint ă o tehnică prin care
uúor se poate înc ălca principiul „primum non nocere”, dac ă nu se respect ă principiile etice.
Astfel, de úi principiile úi standardele etice sunt aproximativ similare cu cele din psihoterapie,
respectiv cu cele din cercetare în general, hipnoza are, indiscutabil, particularit ăĠile ei, dovad ă
stând numeroasele coduri etice elaborate de diverse asocia Ġii de profil.
Cuvinte cheie: principii etice, hipnoza clinic ă, hipnoza în cercetare.
* Cercetător postdoctoral, Facultatea de Psihologie úiùtiinĠe ale Educa Ġiei, Univ. Al. I. Cuza, Ia úi, România,
e-mail: [anonimizat]
** Prof. Univ. Dr., Facultatea de Psihologie úiùtiinĠe ale Educa Ġiei, Univ. Al. I .Cuza, Ia úi, România, e-mail:
[anonimizat] Hipnoza este un domeniu
controversat, în care teoriile au e úuat,
până în prezent, în încercarea de a
explica în totalitate fenomenele privite ca făcând parte din acest domeniu (Kallio &
Revonsuo, 2003). În schimb, principiile
etice care ghideaz ă practicarea acesteia
sunt clar specificate în coduri ale
asociaĠiilor profesionale din domeniu.
CunoútinĠele despre hipnoz ă ale celor
mai mul Ġi oameni sunt la nivelul
miturilor, ceea ce influen Ġează atitudinea
acestora când se pune problema hipnozei
ca interven Ġie terapeutic ă sau a implic ăriilor în cercetare útiinĠifică. Un studiu
multicultural realizat úi pe popula Ġie
româneasc ă (Capafons, Mendoza,
Espejo, Green, Lopes-Pires, Luisa Selma, Flores, Morariu, Cristea, David, Pestana, Carvallho, 2008) a eviden Ġiat o corela Ġie
între credin Ġele corecte despre hipnoz ăúi
atitudinile pozitive fa Ġă de aceasta.
Rezultatele au fost confirmate úi de alte
cercetări (Capafons et al., 2004;
Capafons, Morales, et al., 2006; Carvalho et al., 2007). Participan Ġii care au fost
hipnotizaĠi anterior úi cei care au primit
informaĠiiútiinĠifice despre hipnoz ă

54aveau o atitudine pozitiv ăúi credinĠe
corecte despre ceea ce implic ă aceasta
(Capafons et al., 2008).
Atitudinea negativ ă este generat ă de o
serie de mituri legate de hipnoz ă. Câteva
dintre acestea sunt analizate de c ătre
Yapko (2003): hipnoza este cauzat ă de
puterea hipnotizatorului, numai anumite
persoane pot fi hipnotizate, persoana
hipnotizat ă poate să spună sau să facă
ceva împotriva voin Ġei sale, teama de a
pierde controlul în timpul transei, de a
rămâne blocat în transa hipnotic ăúi de a
nu mai putea ie úi, credinĠa că eúti adormit
sau incon útient în timpul transei, c ă
trebuie să fii relaxat pentru a fi în trans ă,
că, inevitabil, se devine dependent de
hipnotizator, c ă hipnoza poate fi utilizat ă
pentru recuperarea cu acurate Ġe a
amintirilor. Unele dintre aceste mituri genereazăúi întreĠin teama úi atitudinea
negativă faĠă de hipnoz ă.
Principiile úi standardele etice ale
utilizării hipnozei pot fi specificate în
mai multe contexte profesionale. Când analizăm exigen Ġele aplicării hipnozei ca
tehnică în practica psihoterapeutic ă,
vorbim despre hipnoza clinic ă, dar putem
discuta úi despre normele etice ale
utilizării hipnozei ca metodologie de
cercetare. Conform American Society of
Clinical Hypnosis (ASCH), principiile
etice reprezint ă linii directoare filosofice
care servesc la structurarea practicii, iar standardele etice reprezint ă linii
directoare practice úi aplicative.
Standardele etice ale
utilizării hipnozei în terapie
În procesul terapeutic, utilizarea
hipnozei implic ă respectarea
următoarelor cerin Ġe: ob Ġinerea
consimĠământul informat, competen Ġa,
respectarea intimit ăĠii úi demnit ăĠii
persoanei hipnotizate, confiden Ġialitatea. ConsimĠământul informat
În psihoterapie în general úi în
hipnoză în special, un aspect esen Ġial îl
constituie realizarea raportului, a unei
relaĠii terapeutice cu pacientul. Stabilirea
relaĠiei hipnotice cu un pacient este
văzută ca un proces cu patru faze
(Linden, 2001). În prima faz ă are loc
evaluarea, care implic ă adunarea
informaĠiilor despre problema prezentat ă
de pacient, eliminarea etiologiei
organice, evaluarea motiva Ġiei úi
adecvarea utiliz ării hipnozei pentru
tratarea problemei. Conceptul de hipnoz ă
este introdus în faza a doua úi este obĠinut
consimĠământul informat. Criteriile de
bază ale consim Ġământului informat
(Vicol, Bulgaru-Iliescu, Ast ărăstoae,
2009) sunt:
a. competen Ġa;
b. caracterul voluntar;
c. informarea úi capacitatea
pacientului de a în Ġelege
informaĠia;
d. decizia úi autorizarea
A treia faz ă este evaluarea nivelului
de hipnotizabilitate, iar a patra este faza
de învăĠare a auto-hipnozei.
Competen Ġa
În domeniul hipnozei este important
ca hipnoterapeutul s ă cunoascăúi să-úi
recunoasc ă propriile limite în asigurarea
intervenĠiilor terapeutice, simultan fiind
preocupat de dezvoltarea competen Ġei
profesionale. Un principiu important este
acela că hipnoterapeutul are cele mai
bune inten Ġii faĠă de pacient úi face tot
posibilul s ă îl ajute. Este recomandat ca
atunci când hipnoterapeutul simte c ă din
diverse motive nu poate lucra adecvat cu
un pacient, s ă îi recomande pe altcineva
(Yapko, 2003). Nu trebuie s ă disemineze
informaĠii false sau exagerate despre
hipnoză, ci trebuie s ă încerce s ă educe úi
să informeze publicul despre o
perspectiv ă adevărată a hipnozei

55(AAEH). A úa cum atrag aten Ġia
hipnotizatorii exper Ġi, utilizarea tehnicilor
hipnoterapeutice f ără a avea cuno útinĠele
adecvate este poten Ġial periculoas ă,
existând riscul de a face r ău din ignoran Ġă
(Yapko, 2003).
Respectarea intimit ăĠii
úi demnităĠii
Această cerinĠă exprimă necesitatea
ca hipnoterapeutul s ă stabileasc ă
împreună cu pacientul natura interven Ġiei
(Yapko, 2003), sugestiile pe care le va da
în timpul transei, f ără a depăúi graniĠele
psihologice impuse de pacient. Este cunoscută diminuarea spiritului critic în
hipnozăúi hipnoterapeutul nu trebuie s ă
profite de aceasta pentru a afla aspecte
intime ale vie Ġii pacientului. Pentru
asigurarea unei bune rela Ġii terapeutice
trebuie să se specifice costul úi durata
intervenĠiei. Hipnoterapeutul a fost
investit de c ătre pacient cu încredere, în
procesul construirii rela Ġiei terapeutice,
iar hipnoterapeutul nu trebuie s ă trădeze
această încredere (Dafinoiu, 2007).
Vom eviden Ġia prevederile etice pe
parcursul prezent
ării structurii unei
intervenĠii hipnoterapeutice, a úa cum
reies ele din codul etic al Association to
Advance Ethical Hypnosis (AAEH).
Astfel, în etapa de induc Ġie
hipnoterapeutul nu trebuie s ă utilizeze
metode de induc Ġie care s ă facă rău
clientului (de exemplu, prin úocuri
electrice). Pe întreg parcursul interven Ġiei
hipnoterapeutul trebuie s ă utilizeze
sugestii care respect ă demnitatea
persoanei úi nu sunt jenante sau
umilitoare. Suferin Ġa umană este divers ă,
iar uneori clien Ġii vin cu solicit ări de
rezolvare a unor probleme care nu pot fi
aprobate sau dezaprobate, cum ar fi
dorinĠa de a regresa într-o via Ġă
anterioară. În aceast ă situaĠie trebuie s ă
se specifice c ă acesta este un domeniu în
care halucina Ġiile úi confabula Ġiile pot face experien Ġa neconcludent ă (AAEH).
O prevedere important ă din codul de
etică al Association to Advance Ethical
Hypnosis (AAEH) este aceea c ă regresia
sub vârsta de cinci ani trebuie s ă fie
utilizată judicios, având în vedere
cazurile de creare a amintirilor false despre abuzul sexual din copil ă
rie.
Rezultatul controverselor generate de
această problem ă a fost realizarea, de
către diverse asocia Ġii profesionale, a
numeroase ghiduri pentru abordarea
recuperării amintirilor. Societatea
American ă de Hipnoz ă Clinică (ASCH) a
realizat ghiduri pentru a stabili standardele practice ale utiliz ării hipnozei
în explorarea úi descoperirea amintirilor.
Având în vedere posibilitatea ca
sugestiile de îmbun ătăĠire a memoriei s ă
producă creúterea în volum a
informaĠiilor amintite úi creúterea
încrederii pacientului c ă ceea ce î úi
aminteúte este adev ărat, ghidurile
recomand ă proceduri precum ob Ġinerea
consimĠământului informat úi evaluarea
hipnotizabilit ăĠii pacientului (Green,
Lynn, Malinoski, 1998). Nu to Ġi oamenii
au acela úi nivel de hipnotizabilitate.
Aproximativ 10% din popula Ġia general ă
are abilitatea de a experimenta hipnoza
într-un mod profund, formând grupul participan Ġilor înalt hipnotizabili. Ei simt
multe dintre efectele hipnozei, iar unii, excelent hipnotizabili, pot, de exemplu, să se bazeze pe hipnoz ă ca unic anestezic
în anumite forme de chirurgie. Marea
majoritate a oamenilor pot experimenta
hipnoza la un nivel mediu, iar al Ġi 10%
până la 15 % din popula Ġia general ă
(Hilgard, 1965) par s ă nu fie responsivi la
hipnoză, fiind slab hipnotizabili.
Este necesar ca sugestiile
posthipnotice s ă vină în întâmpinarea
nevoilor clientului. Nu este etic s ă se
sugereze blocarea inducerii hipnozei de
către altă persoană, deoarece ar însemna
privarea clientului de dreptul de a lua

56propriile decizii. În producerea
halucinaĠiilor nu trebuie s ă se sugereze
nimic însp ăimântător, úocant, obscen,
sugestiv sexual sau de natur ă umilitoare
(AAEH).
DeinducĠia presupune sugestii de
stare de bine, întotdeauna date anterior ieúirii din hipnoz ă. Nu se utilizeaz ă
metode bru úte sau úocante de a scoate
clientul din hipnoz ă (de exemmplu,
pălmuirea), iar toate sugestiile care ar
putea avea efecte nedorite trebuie anulate
înainte de ie úirea din úedinĠa de hipnoz ă
(AAEH).
Confiden Ġialitatea
În timpul hipnozei pacientul poate
divulga informa Ġii personale, iar
hipnoterapeutul are obliga Ġia de a asigura
confidenĠialitatea datelor, inclusiv prin
utilizarea parolelor pentru protejarea
informaĠiilor care sunt p ăstrate în format
electronic.
Standarde etice
ale utilizării hipnozei
în cercetarea modern ă
Cercetarea în hipnoz ă implic ă
respectarea principiilor etice pentru
realizarea unei cercet ări cu participan Ġi
umani. Când vorbim despre hipnoz ăúi
cercetare putem face distinc Ġia dintre
cercetarea „intrinsec ă”, care se
concentreaz ă pe natura hipnozei, úi
cercetarea „instrumental ă”, care
utilizează hipnoza ca instrument de
investigare a fenomenelor din afara
domeniului s ău imediat (Reyher, 1962;
Barnier, 2002a). Hipnoza este un
instrument utilizat în psihopatologia
experimental ă, deoarece este util în
crearea temporar ă, în condi Ġii de
laborator, a unor tulbur ări funcĠionale cu
scopul de a în Ġelege mecanismele
acestora. Astfel, utilizarea instrumental ă
a hipnozei a implicat inducerea, prin
sugestii posthipnotice, a unei “furtuni psihotice în miniatur ă” (Brickner &
Kubie, 1936; Barnier, 2002a) sau amnezie posthipnotic ă (Barnier, 2002b;
Cox & Barnier, 2003; Enea & Dafinoiu,
2008). Probleme etice ar putea ridica úi
situaĠia experimental ă în care
participan Ġilor le este provocat ă durerea
în condiĠii de laborator, pentru diverse
obiective: pentru a explora componentele
afective ale durerii (Rainville, Duncan,
Price, Carrier and Bushnell, 1997;
Halligan, Athwal, Oakley and
Frackowiak, 2000), sau pentru a compara
efectele analgeziei hipnotice cu alte
forme de tratament (Milling, Kirsch, Meunier, Levine, 2002; Milling & Breen,
2003). Astfel de experimente nu
contravin principiilor etice atât timp cât
se respect ă următoarele standarde
enumerate mai jos.
Participarea voluntar ă
Pentru hipnoz ă, selec Ġia
participan Ġilor pentru cercetare se poate
realiza prin utilizarea m ai multor scale de
hipnotizabilitate. Instrumentele sunt diferite func Ġie de modul de
conceptualizare a hipnotizabilit ăĠii úi de
abordarea teoretic ă la care ader ă
cercetătorul. Astfel, Carleton University
Responsiveness to Suggestion Scale(CURSS; Spanos, Radtke, Hodgins, Stam, & Bertrand, 1983) const ă dintr-o
inducĠie hipnotic
ăúiúapte sugestii test.
Această scală măsoară trei dimensiuni ale
sugestibilit ăĠii: sugestibilitatea obiectiv ă,
sugestibilitatea subiectiv ăú i
involuntaritatea. Sugestibilitatea obiectivă reflectă ceea ce participan Ġii
cred că un observator ar fi v ăzut că fac ca
raspuns la fiecare sugestie.
Sugestibilitatea subiectiv ă indic ă
experienĠa internă a participan Ġilor la
fiecare sugestie. Involuntaritatea evaluează măsura în care participan Ġii au
experimentat fiecare sugestie ca având
loc automat úi fără senzaĠia de efort

57(Milling, 2009). O alt ă modalitate de
abordare a selec Ġiei participan Ġilor este
prin utilizarea a dou ă scale de
hipnotizabilitate. În cele mai multe cazuri
iniĠial se aplic ă o scală colectiv ă de
hipnotizabilitate ( Harvad Group Scale of
Hypnotic Susceptibility, Form A(HGSHS:A; Shor & Orne, 1962). Dup ă
această primă evaluare sunt selecta Ġi
participan Ġii înalt hipnotizabili, respectiv
cei slab hipnotiz abili, care sunt evalua Ġi a
doua oară cu o scal ă de hipnotizabilitate
aplicată individual ( Stanford Hypnotic
Susceptibility Scale, Form C (SHSS: C;
Weitzenhoffer & Hilgard, 1962). Participarea la aceste evalu ări este
voluntară, iar participan Ġii sunt informa Ġi
că este vorba despre hipnoz ă, aspect cu
atât mai important având în vedere credinĠele eronate pe care le au unii
oameni despre aceasta. Participan Ġii sunt
informaĠi că au dreptul ca în orice
moment s ă se răzgândeasc ă cu privire la
posibilitatea particip ării la cercetare. Etic
este ca participan Ġii să fie recompensa Ġi
pentru implicarea lor în activitatea de cercetare, iar modalitatea de
recompensare poate fi trecut ă în
consimĠământul informat, ca parte a
înĠelegerii dintre cercet ătorúi
participan Ġi.
ConsimĠământul informat
ConsimĠământul informat reprezint ă
un contract social între subiect úi
cercetător, care asigur ă caracterul
neexploatativ úi reciproc al cercet ării
(Dafinoiu, 2007). Înainte de începerea cercetării se semneaz ă de către cercetător
úi participant un formular care trebuie s ă
conĠină explica Ġii despre natura úi
obiectivele studiului, ce anume va
presupune participarea, riscurile posibile
úi faptul c ă participantul este liber s ă-úi
încheie participarea în orice moment.
Atunci când participan Ġii la cercetare sunt
copii sau persoane bolnave psihic este necesară semnarea unui astfel de acord
de către persoanele legal responsabile
pentru fiecare participant (Dafinoiu, 2007). Modalitatea de recompensare
poate fi financiar ă, prin credite
suplimentare la cursuri, dac ă participan Ġii
sunt studen Ġi, sau asigurându-i de
primirea unui rapor t complet al cercet ării
(Dafinoiu, 2007).
Înúelarea participan Ġilor
Înúelarea participan Ġilor poate lua
două
forme principale: în úelarea prin
omisiune úi înúelarea în leg ătură cu
adevăratul obiectiv al cercet ării sau în
legatură cu ceea ce li se va cere s ă facă
(Dafinoiu, 2007). Numeroase cercet ări
presupun în úelarea participan Ġilor sub
forma ascunderii faptului c ă sunt
hipnotizaĠi. În domeniul hipnozei o tem ă
dezbătută a fost dac ă fenomenele
intrahipnotice se manifest ăúi în situa Ġia
în care participan Ġii nu conútientizeaz ă că
sunt hipnotiza Ġi. Aceste cercet ări au
presupus omiterea inform ării
participan Ġilor că vor fi hipnotiza Ġi, un
aspect deloc neglijabil luând în
considerare atitudinea negativ ă sau doar
anxioasă a unor participan Ġi faĠă de
aceasta. British Psychological Society în
Ethical Principles for Research with Human Subjects precizeaz ă că o
modalitate de a verifica dac ă păcălirea a
fost inadecvat
ă este reacĠia participan Ġilor
după experiment. Informarea ulterioar ă,
debriefing-ul, poate declan úa reacĠii
emoĠionale precum furia úi disconfortul
participan Ġilor, care ar constitui indicii
ale unei înc ălcări a codului etic. O
tehnică alternativ ă la înúelarea subiec Ġilor
este consim Ġământul asumat (Dafinoiu,
2007).
ProtecĠia participan Ġilor
Responsabilitatea principal ă a
cercetătorilor este s ă protejeze
participan Ġii de orice prejudiciu mental

58sau fizic pe parcursul investiga Ġiei (BPS).
O cerinĠă este ca riscul de v ătămare să
nu fie mai mare decât în via Ġa normală
(Stîngă, Antonesi & Toma, 2009). Când
riscul este mai mare, participan Ġii trebuie
să fie întreba Ġi despre condi Ġiile medicale
pre-existente úi trebuie s ă se asigure
măsuri pentru evitarea riscului, cum ar fi
eliminarea acelor participan Ġi. Când
procedurile experimentale pot avea
consecinĠe indezirabile, investigatorul are
responsabilitatea de a detecta úi corecta
aceste consecin Ġe (BPS).
Retragerea din cercetare
Investigatorul trebuie s ă se asigure c ă
participan Ġii cunosc dreptul de a se
retrage din cercetare oricând doresc. O
situaĠie special ă este cea care implic ă
provocarea durerii în condi Ġii de
laborator. La finalul experimentului
participantul are dreptul de a retrage
retroactiv consim Ġământul dat úi de a
solicita ca datele s ă fie distruse (BPS).
Confiden Ġialitatea
Participan Ġii la o cercetare
psihologic ă au dreptul ca informa Ġia pe
care ei o divulg ă să fie tratat ă
confidenĠial. Aceasta implic ă
imposibilitatea identific ării acestora dac ă
cercetarea este publicat ă. Ca form ă
extremă a confiden ĠialităĠii, anonimatul
presupune ca nici cercet ătorul să nu
cunoască identitatea participantului chiar pe parcursul experimentului. Aceasta
poate fi realizat ă în cercet ări care se
realizează pe Internet, dar în domeniul
hipnozei, anonimatul este dificil de
asigurat.. Hipnoza implic ă stabilirea unui
raport psihologic care nu se poate realiza
în absenĠa unuia dintre protagoni úti.
Debriefing-ul
Mai ales în cercet ările care au
necesitat în úelarea participan Ġilor în
diverse forme este necesar debriefing-ul.
Într-un experiment în care s-a indus
dispoziĠie negativ ă nu este suficient ă
descrierea verbal ă a naturii investiga Ġiei,
ci este necesar ă inducĠia unei dispozi Ġii
pozitive înainte ca participantul s ă iasă
din experiment (BPS). Debriefing-ul nu
prevede o justificare pentru aspectele neetice ale unei investiga Ġii (BPS).
Comisiile de etic ă sunt cele care
analizează concordan Ġa cu deontologia úi
acordă permisiunea desfa úurării unei
cercetări psihologice.
MulĠumiri
FinanĠarea acestei lucr ări s-a realizat
de către Programul Opera Ġional Sectorial
Dezvoltarea Resurselor Umane prin
proiectul “Dezvoltarea capacit ăĠii de
inovare úi creúterea impactului cercet ării
prin programe post-doctorale” POSDRU/89/1.5/S/49944 al Universit ăĠii
„Alexandru Ioan Cuza” din Ia úi.
Bibliografie
[1]. Barnier, A. J., Remembering and forgetting autobiographical events: instrumental uses
of hypnosis ,Contemporary Hypnosis , 19(2), 51-61, 2002a
[2]. Barnier, A. J., Post-hypnotic amnesia for autobiographical episodes: a laboratory
model of functional amnesia? ,Psychological Science , 13, 232–7, 2002b
[3]. Brickner, R. M., Kubie, L. S., A miniature psychotic storm produced by a super-ego
conflict over simple post-hypnotic suggestion ,Psychoanalytic Quarterly , 5, 467–87,
1936
[4]. Capafons, A., Cabañas, S., Espejo, B., Cardeña, E., Confirmatory factor analysis of the
Valencia scale on attitudes and beliefs toward hypnosis: an international study ,
International Journal of Clinical and Experimental Hypnosis , 52, 413–33, 2004

59[5]. Capafons, A., Morales, C., Espejo, B., Cabañas, S., Exploratory factor analysis and
psychometric properties of the Valencia Scale of Attitudes and Beliefs toward
Hypnosis-Terapist Version ,Psicothema , 18, 810–15, 2006
[6]. Capafons, A., Mendoza, M. E., Espejo, B., Green, J. P., Lopes-Pires, C., Luisa Selma, M.,
Flores, D., Morariu, M., Cristea, I., David, D., Pestana, J., Carvallho, C., Attitudes and
beliefs about hypnosis: a multicultural study ,Contemporary Hypnosis , 25 (3-4), 141-
155, 2008
[7]. Carvalho, C., Capafons, A., Kirsch, I., Espejo, B., Mazzoni, G., Leal, I., Factorial analysis
and psychometric properties of the revised Valencia Scale of Attitudes and Beliefs
Towards Hypnosis – Client Version ,Contemporary Hypnosis , 24, 76–85, 2007
[8]. Cox, R., Barnier, A. J., Posthypnotic amnesia for a first romantic relationship:
forgetting the entire relationship versus forgetting selected events ,Memory , 11(3), 307-
318, 2003
[9]. Dafinoiu, I., Personalitatea. Metode calitative de abordare: observa Ġiaúi interviul
(Personality. Qualitative methods: observation and interview) ,Iasi, Polirom, 2007
[10]. Enea, V., Dafinoiu, I., Posthypnotic amnesia and autobiographical memory in
adolescents ,Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies , 8(2), 201-215, 2008
[11]. Green, J. P., Lynn, S. J., Malinoski, P., Hypnotic pseudomemories, prehypnotic
warnings, and the malleability of suggested memories ,Applied Cognitive Psychology ,
12, 431-444, 1998
[12]. Halligan, P. W., Athwal, B., Oakley, D. A., Frackowiak, R. S .J., Imaging hypnotic
paralysis: implications for conversion hysteria ,Lancet , 355, 986–7, 2000
[13]. Hilgard, E. R, Hypnotic susceptibility ,New York: Harcourt Brace & World , 1965
[14]. Kallio, S., & Revonsuo, A., Hypnotic phenomena and altered states of consciousness: a
multilevel framework of description and explanation ,Contemporary Hypnosis , 20(3),
pp. 111-164, 2003
[15]. Linden, J. H. Patient selection: assessment and preparation, indications and
contraindications . In G. D. Burrows, R. O. Stanley, P. B. Bloom (Eds.). International
Handbook of Clinical Hypnosis , John Wiley & Sons Ltd., 35-49, 2001
[16]. Milling, L. S., & Breen, A., Mediation and moderation of hypnotic and cognitive-
behavioural pain reduction ,Contemporary Hypnosis , 20 (2), 81-97, 2003
[17]. Milling, L. S., Kirsch, I., Meunier, S. A., Levine, M. R., Hypnotic analgesia and stress
inoculation training: individual and combined effects in analog treatment of
experimental pain ,Cognitive Therapy & Research , 26 (3), 355-371, 2002
[18]. Milling, L. S., Response expectancies: a psychological mechanism of suggested and
placebo analgesia ,Contemporary Hypnosis , 26(2), 93-110, 2009
[19]. Rainville, P., Duncan, G. H., Price, D. D., Carrier, B., Bushnell, M. C ., Pain affect
encoded in human anterior cingular but not somatosensory cortex ,Science , 277, 968–
71, 1997
[20]. Reyher, J., A paradigm for determining the clinical relevance of hypnotically induced
psychopathology ,Psychological Bulletin , 59, 344–52, 1962
[21]. Shor, R. E., Orne E. C., Harvard Group Scale of Hypnotic Susceptibility , Palo Alto, CA:
Consulting Psychologists Press. , 1962
[22]. Spanos, N. P., Radtke, H. L., Hodgins, D. C., Stam, H. J., Bertrand , L. D ., The Carleton
University Responsiveness to Suggestion Scale: normative data and psychometric
properties ,Psychological Reports , 53, 523–35, 1983
[23]. Stîng ă, O. C., Antonesi, I. M., & Toma, A. I. Cunoaúterea conceptului de consim Ġământ
informat de c ătre subiec Ġii umani participan Ġi la studii de cercetare, Revista Român ă
de Bioetic ă, 7(3), 2009
[24]. Vicol, M. C., Bulgaru- Iliescu, D., & Ast ărăstoae V. ConsimĠământul informat în
tratamentul drogodependen Ġei,Revista Român ă de Bioetic ă, 7 (3), 2009

60[25]. Weitzenhoffer, A. M., & Hilgard, E. R.. Stanford Hypnotic Susceptibility Scale , Form C.
Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press , 1962
[26]. Yapko, M. D. Trancework, New-York and Hove: Brunner – Routledge., 2003.
Resurse Internet
[27]. AAEH – Association to Advance Ethical Hypnosis [28]. Code of Ethics & Standards of Association to Advance Ethical Hypnosis,
http://aaehonline.org/code.html
[29]. ASCH – American Society of Clinical Hypnosis
[30]. American Society of Clinical Hypnosis , Code of Conduct, www.asch.net
[31]. BPS – The British Psychological Society
[32]. Ethical Guidelines & Support, Code of Ethics and Conduct, www.bps.org.uk