53 Capitolul II. Deschiderea mo ștenirii Moștenirea se deschide prin decesul persoanei fizice (art. 954 alin. 1 C. civ.). Astfel, deschiderea mo… [611559]

53 Capitolul II. Deschiderea mo ștenirii
Moștenirea se deschide prin decesul persoanei fizice (art. 954
alin. 1 C. civ.). Astfel, deschiderea mo ștenirii trebuie în țeleasă ca fiind
consecința juridică a încetării din viață a unei persoane1.
Faptul juridic care determin ă nașterea dreptului de mo ștenire
îl constituie moartea natural ă a unei persoane , constatat ă fizic prin
examinarea cadavrului sau care a fost declarată astfel prin hot ărâre
judecătorească2.
Per a contrario , o persoan ă în viață nu poate niciodat ă să trans-
mită o moștenire și evident c ă nici nu se pot dobândi drepturi succe-
sorale de pe urma sa ( nulla est viventis hereditas ).
Mai mult, înainte de deschiderea mo ștenirii, nici nu se poate
vorbi despre mo ștenitori ori mas ă succesoral ă, patrimoniul succe-
soral și moștenitorii urmând s ă fie determina ți numai dup ă data des-
chiderii mo ștenirii3.
În schimb, dispariția unei persoane fizice nu are ca efect des-
chiderea mo ștenirii, pentru c ă „cel disp ărut este socotit a fi în via ță,
dacă nu a intervenit o hot ărâre declarativ ă d e m o a r t e r ămasă defi-
nitivă” (art. 53 C. civ.).
De precizat c ă, în dreptul civil substan țial, institu ția deschiderii
moștenirii desemneaz ă faptul juridic (al decesului unei persoane fizi-
ce) și nu se confund ă cu „deschiderea procedurii succesorale” (nota-
riale sau judiciare).

1 Tot astfel, prin deschiderea mo ștenirii mai putem în țelege „ faptul ce dă
naștere transmisiunii succesorale”; a se vedea M. Eliescu, op. cit. (I), p. 54.
2 În dreptul vechi au existat situa ții în care deschiderea mo ștenirii inter-
venea și în timpul vie ții titularului . De exemplu, în feudalism, când o persoan ă se
călugărea, patrimoniul s ău urma dou ă destinații: dacă viitorul monah l ăsase tes-
tament, pentru partea dispus ă prin legat, moștenirea se deschidea la data intr ă-
rii în călugărie (iar pentru partea pentru care nu s-a dispus prin testament, dac ă
era cazul, mo ștenirea se deschidea la moartea acestuia și revenea m ănăstirii); a
se vedea Hrisovul lui Ipsilanti-Vod ă din 1766 , în Vl. Hanga, Istoria statului și drep-
tului R.P.R ., vol. I, Bucure ști, 1957, p. 461.
3 Numai moartea autorului îl poate transforma pe „mo ștenitorul prezum-
tiv” în „mo ștenitor efectiv”; a se ve dea Fr. Terré, Y. Lequette, Droit civil. Les suc-
cessions. Les libéralités , Dalloz, Paris, 1997, p. 34.

Moștenirea – reguli generale

54 Deschiderea procedurii succesorale reprezint ă momentul la
care părțile demareaz ă operațiunile în urma c ărora se determin ă
moștenitorii , compunerea masei succesorale și cotele ce revin fiec ă-
rui succesor din aceasta1.
Pe fond, deschiderea mo ștenirii presupune analiza sa, sub
două aspecte: data și locul deschiderii succesiunii.
Secțiunea I. Data deschiderii mo ștenirii
§ 1. Stabilirea momentului deschiderii mo ștenirii
Momentul deschiderii mo ștenirii coincide cu „ momentul dece-
sului” persoanei care las ă moștenirea (art. 954 alin. 1 C. civ.).
Persoana care pretinde mo ștenirea sau anumite drepturi asu-
pra acesteia (succesibilul) trebuie s ă dovedeasc ă moartea, precum și
data (uneori chiar ora și minutul) mor ții celui pe care vrea s ă îl moș-
tenească2.
De regulă, dovada mor ții, inclusiv a datei acesteia, se face cu
certificatul de deces eliberat de organele abilitate de lege3. Acesta
face dovada decesului și a ultimului domiciliu .
Emiterea certificatului de deces se face diferit, dup ă cum dece-
sul este constatat direct sau indirect:
a) atunci când decesul a fost constatat direct, certificatul de
deces se emite în baza certificatului medical , constatator al decesului;
b) atunci când decesul nu poate fi constatat în mod direct (prin
examinarea cadavrului uman), cert ificatul de deces se completeaz ă

1 Aspecte ale deschiderii procedurii succesorale (notariale și judiciare) vor
fi prezentate în partea a VI-a a lucr ării.
2 Potrivit art. 33 alin. 1 și 2 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare
civilă, declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încet ării din via-
ță a persoanei, iar când decesul se datoreaz ă unei sinucideri, unui accident sau
altor cauze violente, precum și în cazul g ăsirii unui cadavru, declararea se face în
termen de 48 de ore, socotit din momentul decesului sau al g ăsirii cadavrului.
3 Potrivit art. 32 alin. 1 din Legea nr. 119/1996 privind actele de stare
civilă, întocmirea actului de deces se face la serviciul public comunitar local de
evidență a persoanelor sau, dup ă caz, de ofi țerul de stare civil ă din cadrul prim ă-
riei unității administrativ-teritoriale în a c ărei rază s-a produs decesul, pe baza
certificatului medical constatator al decesului și a declara ției verbale f ăcute de
membrii familiei celui decedat.

Moștenirea – reguli generale

55 pe baza hotărârii judec ătorești declarative de moarte1, rămasă defi-
nitivă, care cuprinde și data stabilit ă de instan ță ca fiind aceea a mor-
ții (art. 49 alin. 1 C. civ.).
Persoana disp ărută, despre care „exist ă indicii că a încetat din
viață, poate fi declarat ă moartă prin hotărâre judec ătorească, dacă
au trecut cel pu țin 2 ani de la data primirii ultimelor informa ții sau
indicii din care rezult ă că era în via ță” (s.n.)2.
Ca excepție, potrivit art. 50 C. civ., disp ărutul „ în împrejur ări
deosebite” (cum sunt inunda țiile, cutremurul, catastrofa de cale fera-
tă ori aerian ă, naufragiul, în cursul unor fapte de r ăzboi sau într-o alt ă
împrejurare asem ănătoare), ce presupune decesul, poate fi declarat
mort, dac ă au trecut cel pu țin 6 luni de la data împrejur ării în care a
avut loc dispari ția (s.n.).
Tot ca excepție (de la termenul de 2 ani și de la cel de 6 luni),
atunci „ când este sigur că decesul s-a produs”, de și cadavrul nu poate
fi găsit sau identificat, moartea poate fi declarat ă prin hotărâre jude-
cătorească, „fără a se aștepta împlinirea vreunui termen de la
dispariție” (s.n., art. 50 alin. 3 C. civ.).
Cel declarat mort este socotit c ă a încetat din via ță la data pe
care hotărârea definitiv ă a stabilit-o ca fiind aceea a mor ții.
Dacă hotărârea judec ătorească nu arată și ora mor ții, se soco-
tește că cel declarat mort a încetat din via ță în ultima or ă a zilei sta-
bilite ca fiind aceea a mor ții (art. 52 alin. 1 C. civ.)3. Data decesului
astfel stabilit nu trebuie confundat ă c u d a t a r ămânerii definitive a
hotărârii judec ătorești (care, cel pu țin practic, este posterioar ă).

1 Potrivit art. 2574 C. civ., în conflictele de legi, declararea judec ătorească
a morții, stabilirea decesului și a datei prezumate a mor ții, precum și prezumția
că cel dispărut este în via ță sunt cârmuite de ultima lege na țională a persoanei
dispărute. Dacă această lege nu poate fi identificat ă, se aplică legea român ă.
2 Dacă data primirii ultimelor informa ții sau indicii despre cel disp ărut nu
se poate stabili cu exactitate, termenul de doi ani „se socote șt e d e l a s f â r șitul
lunii în care s-au primit ultimele informa ții sau indicii, iar în cazul în care nu se
poate stabili nici luna, de la sfâr șitul anului calendaristic” (art. 49 alin. 2 C. civ.).
3 Potrivit art. 34 din Legea nr. 119/1996, în cazul în care se declar ă dece-
sul unui copil n ăscut viu, care a încetat din via ță fără ca declararea na șterii să fi
fost făcută în termenele prev ăzute de lege, ofi țerul de stare civil ă va întocmi mai
întâi actul de na ștere și apoi pe cel de deces.

Moștenirea – reguli generale

56 Deoarece moartea este un fapt material , dovada ei se poate
face prin orice mijloace de prob ă admise de lege1.
Persoanele interesate de mo ștenire pot proba nu numai ziua
morții ci, dacă este cazul, chiar „clipa mor ții” (ora sau minutul). Aces-
tea au importan ță practică numai în cazul în care dou ă sau mai multe
persoane au decedat la aceea și dată, fără a se putea stabili dac ă una
a supravie țuit alteia)2.
Exemplu. Într-un accident de auto, au decedat so țul, soția și cei
doi copii ai acestora. În acest caz, sora so ției poate dovedi prin
orice mijloc de prob ă că sora sa (so ția implicat ă în accident) a
supraviețuit celorlal ți, decedând în drum spre spital (caz în care,
aceasta, în calitate de so ție supravie țuitoare, îi va mo șteni pe so țul
său și pe copiii lor, în avantajul surori i sale). În caz contrar, se va
aplica prezum ția morții concomitente, având ca rezultat lipsa
capacității succesorale, ceea ce va însemna c ă fiecare defunct va fi
moștenit de proprii succesori (de exemplu, so țul va fi mo ștenit de
frații săi, iar soția va fi mo ștenită de sora sa).
În cazul în care, dup ă declararea judec ătorească a morții, se
descoperă certificatul de deces al celu i declarat mort, orice persoan ă
interesată poate cere anularea hot ărârii și reconsiderarea datei
decesului (art. 55 C. civ.)3.

1 A se vedea A.N. Gheorghe, op. cit ., p. 9. Potrivit art. 35 alin. 1 din lege,
certificatul medical constatator al decesului, în care se consemneaz ă cauza dece-
sului, se întocme ște și se semneaz ă de către medic sau, în lipsa acestuia, de
către un cadru medical sanitar care a f ăcut constatarea.
2 Potrivit art. 37 alin. 1 din Legea nr. 119/1996, întocmirea actului de
deces privind un cadavru g ăsit se face la serviciul public comunitar local de evi-
dență a persoanelor sau, dup ă caz, de ofi țerul de stare civil ă din cadrul prim ăriei
unității administrativ-teritoriale în a c ărei rază a fost găsit.
3 Cererea de constatare a nulit ății hotărârii declarative de moarte (în
cazul în care persoana este în via ță), se face la instan ța care a pronun țat hotă-
rârea. Tot astfel se va proceda când se prezint ă certificatul de stare civil ă prin
care se constat ă decesul celui declarat mort; a se vedea V. Ciobanu, T.C. Briciu,
C.C. Dinu, Drept procesual civil. Drept execu țional civil. Arbitraj. Drept notarial ,
Ed. Național, Bucure ști, 2013, p. 432.

Moștenirea – reguli generale

57 § 2. Importan ța datei deschiderii mo ștenirii
Stabilirea momentului exact al deschiderii mo ștenirii prezint ă
importan ță juridică deosebit ă, astfel:
a) în func ție de acest moment se determin ă sfera persoanelor
chemate la mo ștenire (fie în temeiul legii, fi e în baza unui testament);
b) este momentul de la care începe s ă curgă termenul de op țiu-
ne succesoral ă de un an ( și până la care retroactiveaz ă acceptarea sau
renunțarea la moștenire);
c) momentul marcheaz ă începerea st ării de indiviziune între
comoștenitori;
d) din acest moment, se pot încheia acte juridice cu privire la
moștenirea respectiv ă (știut fiind c ă, în principiu, actele asupra unei
moșteniri nedeschise sunt nule absolut – 956 C. civ.)1;
e) este momentul în func ție de care se stabile ște compunerea
și valoarea masei succesorale;
f) având în vedere principiul neretroactivit ății legii, este mo-
mentul în care se va stabili legea care va cârmui devolu țiunea mo ște-
nirii, în cazul conflictului în timp al unor legi succesorale succesive2.
De precizat c ă actele juridice întocmite ulterior deschiderii mo ș-
tenirii sunt guvernate de legea în vi goare la data întocmirii lor, în
virtutea principiului aplicării imediate a legii noi (de exemplu, accep-
tarea sau renun țarea la mo ștenire ori partajul între mo ștenitori etc.)3.

1 Inclusiv partajul voluntar, care nu poate fi f ăcut înainte de deschiderea
succesiunii; a se vedea C. Toader, Împărțeala moștenirii , în C. Toader, L. St ănciu-
lescu, R. Popescu, V. Stoica, Moștenirea testamentar ă. Transmisiunea și împăr-
țeala moștenirii , Ed. Actami, Bucure ști, 1996, p. 161.
2 Potrivit art. 91 din Legea nr. 71/2011, mo ștenirile deschise înainte de
intrarea în vigoare a Codului civil sunt supuse legii în vigoare la data deschiderii
moștenirii.
3 Pentru compara ție cu doctrina european ă, a se vedea P. Delnoy, Les
liberalites et les successions, Larcier, Paris, 2016, p. 107 și p. 338.

Moștenirea – reguli generale

58 Secțiunea a II-a. Locul deschiderii mo ștenirii
§ 1. Noțiunea de loc al deschiderii mo ștenirii
Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului , indi-
ferent dac ă acesta corespunde sau nu cu locul decesului (art. 954
alin. 2 C. civ.).
Stabilirea ca loc al deschiderii mo ștenirii a ultimului domiciliu al
defunctului are la baz ă prezumția că în acest loc se vor rezolva mai
ușor problemele puse de deschiderea mo ștenirii (întrucât aici pot fi
obținute date cu privire la mo ștenitori și patrimoniul defunctului)1.
Potrivit legii, domiciliul persoanei fizice (în via ță) este acolo
unde aceasta „declar ă că își are locuința principal ă” (art. 87 C. civ.).
Doctrinar, no țiunea de locuin ță trebuie în țeleasă ca „element
de identificare a persoanei fizice, interesând a șadar, nu atât locuin ța
statornică și principal ă, cât adresa unde persoana locuiește efectiv ”
(s.n.)2.
În practic ă, dovada ultimului domiciliu se poate face cu men-
țiunile cuprinse în: cartea de id entitate, certificatul de deces și/sau
hotărârea judec ătorească declarativ ă de moarte r ămasă definitivă3.
Identificarea domiciliului este mai dificil ă atunci când defunctul
a avut mai multe locuin țe.
Exemplu. Defunctul avea adresa din cartea de identitate în
București, soția și doi copii minori în Bra șov, era angajat în portul
Constanța și a decedat în Timi șoara (deținând în fiecare localitate
câte un apartament). În acest caz, locul deschiderii procedurii
succesorale este, în principiu, în Bucure ști (acolo unde defunctul
și-a declarat domiciliul la emiterea c ărții de identitate).
Domiciliul nu se confund ă cu reședința (care este locuința
secundară)4.

1 A se vedea A.E. S ăvescu, M. Cioroab ă, R. Nițoiu, Practica avoca țială,
Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2013, p. 656 și urm.
2 A se vedea I.C.C.J., s. I civ., dec. nr. 32/2014.
3 Din prisma notarului public, dovada ultimului domiciliu „se face numai
cu certificatul de deces”; a se vedea D. Negril ă, op. cit. (2015), p. 56.
4 A se vedea A.N. Gheorghe, op. cit ., p. 13.

Moștenirea – reguli generale

59 Când domiciliul defunctului nu este îns ă cunoscut, re ședința va
fi considerat ă domiciliu (art. 90 alin. 1 C. civ.)1.
Domiciliul minorului (care nu a dobândit capacitate deplin ă de
exercițiu) este la părinții săi sau la acela dintre p ărinți la care locuie ș-
te în mod statornic (art. 92 alin. 1 C. civ.).
Domiciliul persoanei puse sub interdic ție este la reprezentantul
legal (domiciliu legal – art. 92 alin. 4 C. civ.).
De precizat c ă domiciliul persoanei puse sub curatel ă (art. 94
C. civ.), domiciliul la curatorul spec ial (art. 95 C. civ.), domiciliul pro-
fesional (art. 96 C. civ.) și domiciliul ales (art. 97 C. civ.) nu au „nicio
influență asupra locului de deschidere a mo ștenirii”2.
Apreciem c ă dispozițiile enunțate nu au caracter limitativ și, în
consecință, atunci când exist ă dubii asupra men țiunilor inserate, do-
vada ultimului domiciliu poate fi f ăcută și prin alte mijloace de
probă3.
§ 2. Importan ța practică a locului deschiderii mo ștenirii
Stabilirea locului deschiderii succesiunii are importan ță pentru
determinarea organelor competente teritorial s ă rezolve diferitele
probleme juridice legate de mo ștenire. Se contureaz ă, astfel, urm ă-
toarele competen țe:
a). Secretarul consiliului local al localit ății în raza c ăreia se aflau
bunurile principale ale defunctului poate sesiza camera notarilor
publici, pentru deschiderea procedurii succesorale (art. 1171 din
Legea nr. 215/2001);

1 În raporturile de drept interna țional privat, se folose ște sintagma „re șe-
dința obișnuită”. În acest context, mo ștenirea este supus ă legii statului pe terito-
riul căruia defunctul a avut, la data mor ții, reședința obișnuită (art. 2633 C. civ.).
2 A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 35-36.
3 În doctrin ă s-a opinat c ă mențiunea din cartea de identitate cu privire la
domiciliu are numai efect de eviden ță a persoanei ; a se vedea C.T. Ungureanu,
Drept civil. Partea general ă. Persoanele, ed. a 3-a, Ed. Hamangiu, Bucure ști, 2016,
p. 316. Tot astfel, s-a sus ținut că ultimul domiciliu este locul unde defunctul a
locuit în fapt , pentru c ă acolo se afl ă principalele sale afaceri, și nu cel men ționat
în cartea de identitate; a se vedea D. V ăduva, Moștenirea legal ă. Liberalit ățile,
Ed. Universul Juridic, Bucure ști, 2012, p. 19-20.

Moștenirea – reguli generale

60 b). Procedura succesoral ă necontencioas ă, reglementat ă de
Legea nr. 36/1995, este de competen ța notarului public din biroul
notarial situat în circumscrip ția teritorial ă a judec ătoriei în care
defunctul a avut ultimul domiciliu (art. 15 lit. a din lege).
Ca excepție, în cazul mo ștenirilor succesive (retransmiterea
dreptului de op țiune sau în cazul comorien ților), moștenitorii pot
alege competen ța oricăruia dintre birourile notariale din circumscrip-
ția teritorial ă a judecătoriei în care a avut domiciliul cel din urm ă
autor (art. 15 lit. b din lege)1.
c). Dacă ultimul domiciliu al defunctului nu este cunoscut (de
exemplu, defunctul a fost nomad) mo ștenirea se deschide la locul din
țară aflat în circumscrip ția notarului public cel dintâi sesizat , cu
condiția ca în aceast ă circumscrip ție să existe cel puțin un bun imobil
al celui care las ă moștenirea2.
Când nu există bunuri imobile , locul deschiderii mo ștenirii este
(tot) în circumscrip ția notarului public cel dintâi sesizat , cu condi ția ca
în aceast ă circumscrip ție să se afle bunuri mobile ale celui ce las ă
moștenirea.
Atunci când în patrimoniul succesoral nu există bunuri situate în
România , locul deschiderii mo ștenirii este, de asemenea, în circum-
scripția notarului public cel dintâi sesizat (art. 954 alin. 3 C. civ.)3.
d). Instan ța competent ă a judeca ac țiunile privitoare la mo ș-
tenire se determin ă tot în func ție de locul deschiderii acesteia (chiar
dacă în masa succesoral ă se găsesc imobile aflate în circumscrip ția
altei instan țe – art. 118 alin. 1 C. proc. civ.).

1 Potrivit art. 15 lit. d din Legea nr. 36/1995, eliberarea duplicatelor și în-
dreptarea erorilor materiale sau completarea omisiunilor v ădite se face de nota-
rul public în a c ărui arhivă se află originalul acestora.
2 Când domiciliul reclamantului nu este în România, ci în str ăinătate, nu se
poate stabili care anume tribunal de pe teritoriul României este îndrept ățit să
soluționeze litigiul și, deci, competen ța teritorial ă aparține Tribunalului Bucure ști; a
se vedea I.C.C.J., s. a II-a civ., dec. nr. 3442/2012.
3 De precizat c ă dispozițiile art. 954 C. civ., referitoare la locul deschiderii
moștenirii, se aplic ă numai procedurilor succesorale notariale sau judiciare
începute dup ă intrarea în vigoare a Codului civil (art. 92 din Legea nr. 71/2011).

Moștenirea – reguli generale

61 Instanța judecătorească a ultimului domiciliu al defunctului
este exclusiv competent ă să judece :
– cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor
testamentare;
– cererile privitoare la moștenire , precum și cele privitoare la
pretențiile reciproce ale mo ștenitorilor (peti ția de ereditate, ac țiunea
în reducțiune, acțiunea de partaj succesoral etc.);
– cererile legatarilor sau ale cr editorilor defunctului împotriva
vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar ;
– cererile privitoare la anularea certificatului de mo ștenitor
eliberat de notarul public (art. 118 alin. 1 din Legea nr. 36/1995).
Precizăm că acțiunile reale imobiliare f ără legătură cu proble-
mele succesorale (de exemplu, revendicarea unui bun care face
obiectul unui legat cu titlu particular) sunt de competen ța instanței în
circumscrip ția căreia se află imobilul (art. 117 alin. 1 C. proc. civ.).