5.1. De la indicatori la indici Ecometria este știința efectuării de măsurători, analize și interpretări ale factorilor ecologici sau ale relațiilor… [600318]

CAPITOLUL 5
INDICI ECOMETRICI
5.1. De la indicatori la indici
Ecometria este știința efectuării de măsurători, analize și interpretări ale
factorilor ecologici sau ale relațiilor funcționale dintre aceștia.
Metodele ecometrice sunt metode matematice ce se bazează pe calcul
numeric. Cu cât numărul de parametri luați în discuție este mai mare, cu atât
variabilitatea rezultatelor este mai mare, dar acuratețea corelațiilor mai bună.
Indicatorii ecometrici sunt instrumente statistice, reprezentative și
credibile din punct de vedere științific, care ajută la intuirea dinamicii unui
ecosistem prin operații de cuantificare și a unor măsuri concret exprimate
îndeosebi prin intermediul parametrilor climatici.
Există indicatori general valabili și indicatori specifici numai unui anumit
tip de ecosistem. De asemenea, valorile pot fi măsurate, calculate și raportate
la diferite scări (de ex: numărul de specii amenințate cu dispariția vs. ritmul
aridizării).
Indicatorii ecometrici pot fi folosiți de guverne, instituții de cercetare,
comunități, ONG-uri pentru a monitoriza evoluția ecosistemelor, pentru a da
diagnostice corecte și pentru a lua cele mai bune decizii în vederea conservării
biodiversității.
Anumiți indicatori necesită nu numai o expertiză de specialitate și un
nivel de cunoștințe ridicat, ci și posibilitatea de a fi combinați sau corelați în
formule speciale. În vederea obținerii unui acurateți din ce în ce mai bune și a
unei prezentări cât mai succinte a rezultatelor, care să facă înțelegerea mai
ușoară pentru publicul larg, au fost create formule de analiză pentru mai mulți
indicatori, expresii cunoscute sub denumirea generică de indici.

Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie
Indicii sunt agregate numerice care pot funcționa fie prin simpla
raportare la un tabel explicativ corespondent, fie prin reprezentări grafice sau
cartografice specifice.
Linster (2003) definește un indice ecometric drept „un parametru sau o
valoare derivată din calculul unor parametri, care poate furniza informații sau
descrie stadiul unui fenomen/sit prin directa asociere cu valoarea numerică la
care se raportează”.
Din perspectiva analizelor biogeografice, indicii ecometrici sunt
instrumente foarte utile în aprecierea favorabilității unui areal pentru un anumit
tip de ecosistem. Indicii ecometrici sunt expresiile numerice ale acestei
favorabilități.
Indicii nu mai sunt simple măsurători mecanice ale performanței lumii
vii sau factorilor primari ce o influențează. Aceștia au nevoie să fie completați
de date, analize și interpretări corelative… după cum nici rezultatul lor nu e
unul strict cantitativ.
Indicii biogeografici fac parte din familia mult mai mare a indicilor
ecologici, incluzând măsurători ale unor parametri fizici, chimici și biologici ale
factorilor ecologici. Deseori sunt asociați cu indicatorii dezvoltării durabile,
deoarece măsoară prin gradul de favorabilitate și amprenta, respectiv
presiunea pe care societatea umană o imprimă permanent asupra integrității
calitativ-cantitative a potențialului ecologic.
5.2. Indici ecometrici climatici
Indicii ecometrici climatici reprezintă formule de calcul pentru
favorabilitatea climatică, luând în considerare valorile efective ale factorilor
climatici principali (Pătroescu, 1987). Interpretarea rezultatelor se face fie prin
încadrarea lor în tabelele de valori precalculate, fie prin comparații spațiale,
respectiv altitudinale.
Clasificare climatelor și calculul indicilor de ariditate, respective
pluviometrici (de erozivitate climatică etc.) sunt probleme care i-au preocupat
pe unii dintre cei mai cunoscuți clim atologi ai secolului XX ( de Martonne,
Thornthwaite, Gaussen ). În scopul găsirii unei expresii matematice general
valabile a valențelor ecologice ale unui sit, au luat naștere o serie întreagă de
formule și tabele de interpretare, unele bazându-se pe factorii climatici, altele
pe cei biogeografici.
66

Capitolul 5 – Indici ecometrici
Ariditatea este o noțiune spațio-temporală care exprimă un dezechilibru
hidric în geosistem.
A = P – ETP
unde P < ETP.
Conceptul de zonă aridă este expresia spațială a ieșirilor de apă din
sistem ce depășesc constant intrările. În prezent peste o treime din uscatul
Terrei este afectat de ariditate (fig.5.1).
Fig.5.1. Categorii de zone aride pe Terra
(www.eoearth.org – accesat la 14.06.10)
Conceptul meteorologic de ariditate are referință temporală, este un
fenomen conjunctural caracterizat de o pluviometrie slabă ( perioadă aridă, an arid ).
Principalii factori ai aridității sunt: precipitațiile, temperatura,
continentalismul, albedoul ș.a. Din punct de vedere biogeografic, insuficiența
de apă în sol produce un deficit de creștere al speciilor vegetale și chiar
creează vaste discontinuități în covorul vegetal.
67

Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie
[a.]Indicele de ariditate de Martonne (I)
(1926)
10+=TPIanual 1012+=tpIlunar 3VIVIIIVIIIIIII++=−
Acest indice permite determinarea gradului de ariditate al unei regiuni pentru
perioade caracteristice (un an sau o lună), fiind o expresie a caracterului
restrictiv pe care condițiile climatice îl impun anumitor formațiuni vegetale.
Pentru calculul indicelui de ariditate corespunzător perioadei dorite (care
reprezintă, în mod obligatoriu, o succesiune de luni consecutive) se face media
aritmetică a indicilor specifici fiecărei luni. Valorile obținute se raportează la
tabelul alăturat (tab.5.1).TABEL 5.1.
Corelația numerică a indicelui de Martonne cu climatul
caracteristic
ICLIMAT SUBTIPURI
0-5Hiperarid
(deșerturi absolute, extrem
aride)
5-10Arid
(regiuni deșertice)
10-15Stepic
(climat semiarid, mediteranean)Stepă uscată
15-20 Stepă cu graminee
20-25SemiumedStepă cu ierburi înalte
25-30 Silvostepă
30-35
UmedPăduri de stejar
35-40 Păduri de fag
40-45 Păduri de conifere
45-50 Subalpin
50-60 Alpin
> 60Perhumid
68

Capitolul 5 – Indici ecometrici
(din surse multiple, cu modificări)
Folosind date reale, s-a calculat în cele ce urmează indicele de
Martonne pentru stațiile Timișoara, Lugoj și Jimbolia.
19.30109.10631_=+=TimisoaraanualI
39.29106.105.605_=+=LugojanualI
48.27107.10569_=+=JimboliaanualIJimboliaTimișo ara
Lugo j
2626.52727.52828.52929.53030.5
Fig.5.2. Variația indicelui anual de ariditate
pe teritoriul județului Timiș
Variația indicelui de ariditate de Martonne pe teritoriul județului Timiș
poate fi reprezentată sugestiv sub forma unul grafic de tip linie (fig.5.2)
(realizarea graficelor în Office Excel este descrisă pas cu pas în capitolul
Diagrame bioclimatice ). În aceeași manieră poate fi reprezentată și variația
indicelui de ariditate lunar la una sau mai multe stații.
[b.]Tetraterma Mayr (TM)
4 t t t tVIIIVIIVIV+++=MT
Tetraterma este expresia matematică a mediei termice
corespunzătoare perioadei maxim aride a anului suprapusă perioadei de
69

Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie
activitate biologică maximă. Ea se calculează ca o medie aritmetică a celor
mai calde 4 luni consecutive. Exemplul dat mai sus este valabil pentru formele
de relief joase și medii din România. Dacă se dorește calcularea tetratermei
pentru stațiile de altitudine (ex: Vf.Omu, Parâng ș.a.) se va observa ca
maximele termice lunare sunt decalate cu 1-2 luni. În acest caz, tetraterma se
va calcula pentru perioada iunie-septembrie, respectiv iulie-octombrie.
Valorile tetratermei pun în evidență restrictivitatea climatică a unui areal
pentru anumite formațiuni vegetale (prin continentalism, altitudine, expoziție
etc.).
Folosind date reale, s-a calculat în cele ce urmează Tetraterma Mayr
pentru stațiile Timișoara, Lugoj și Jimbolia.
2.20420.822.219.918.2_ =+++=TimisoaraMT
Ca și în cazul indicelui de Martonne, variația spațială a valorilor
tetratermei poate fi ilustrată cu ajutorul unui grafic simplu de tip linie.
[c.]Indicele Gaussen. Clasificarea
bioclimatică Bagnouls – Gaussen
(1957)TP×<2
O perioadă este considerată aridă atunci când media precipitațiilor este
mai mică decât de dublul mediei termice (tab.5.2).
Acest indice este util în realizarea diagramei ombrotermice, a cărei a
doua scară verticală se construiește pe principiul 1oC = 2mm, respectiv 1oC =
3mm (vezi capitolul 2.2.).
TABEL 5.2. Corelația numerică a indicelui Gaussen cu climatul caracteristic
CLIMATRegiuni bioclimaticeNr. de luniDescriere actualăTi > 0oPi ≤ 2Ti
cald și temperat-cald termo-eremică 1212cald deșertic
termo-semi-eremică 129-11cald semideșertic
termo-xerică 121-8cald mediteranean
70

Capitolul 5 – Indici ecometrici
termo-xero-chimerică 121-8cald tropical
bi-xerică 121-11tropical umed
termo-axerică 120cald și umed
meso-axerică 120temperat umed
rece și temperat-rece psichro-eremică 1-1111-12rece deșertic
psichro-semi-eremică 1-119-10rece semideșertic
psichro-xerică 1-111-8submediteranean
glaciar psichro-axerică 1-110rece și umed
(sursa: www.globalbioclimatics.org , cu modificări)
[d.]Indicele de continentalitate Gams (Icont)
.altPIcont=
Acest indice arată preponderența tipului de influență climatică asupra
stabilirii arealelor favorabile pentru anumite formațiuni vegetale, în special
pentru cele lemnoase. Unii autori români îl numesc indice de favorabilitate
pentru fag (Pătroescu 2007, Chiriac 2009), raportând valorile calculate pentru
un anumit sit la intervale caracteristice, cum sunt cele din tabelul 5.3.
Expresii matematice relativ simple, indicii ecometrici climatici au fost
corelați în ecuații de regresie,
care pun în evidență
specificitatea climatică a
formațiunilor vegetale majore
(fig.5.3).
Fig.5.3. Relația matematică între indicii de Martonne și
Gams în ilustrarea caracteristicilor climatice specifice
formațiunilor vegetale. (www.unep.org , cu modificări)
71

Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie
Calculul indicelui Gams la stația Timișoara pune în evidență xerofil
secetos al formațiunilor vegetale ce populează spontan acest areal:
93.691631
_==TimisoaracontI
[e.]Sumele de precipitații specifice analizei factorilor ecologici
caracterizează fie perioada de acumulare a apei în orizontul
biologic activ (XI-III), fie perioada de maximă activitate biologică
(VII-VIII).
∑−IIIIXP ∑−VIIIVIIP
Perioada noiembrie-martie este o
perioadă de exces de apă în sol,
acumularea acesteia fiind însă foarte
necesară structurilor vegetale în
primele două faze ale ciclului
vegetativ (încolțirea și înmugurirea)Temperaturile mari din această
perioadă duc la valori mari ale
evapotranspirației reale. Dată fiind și
dezvoltarea completă a aparatului
foliar, necesitățile plantelor sunt și
ele maxime, ceea ce duce la
epuizarea rezervelor de apă din sol.
Pentru stația Timișoara, conform datelor reale, sumele de precipitații
înregistrează următoarele valori:
3216.412.409.408.476.488.541.47 =++++++=∑−IIIIXP
2.1123.529.59=+=∑−VIIIVIIP ,
și pot fi reprezentate grafic în comparație cu valorile altor stații.TABEL 5.3. Corelația numerică a indicelui Gams cu formațiunea lemnoasă caracteristică
INDICE <11-2>2
SPECII CARACTERISTICE coniferefagesențe termofile
72

Capitolul 5 – Indici ecometrici
[f.]Indicele pluviometric lunar Angot
nPpK××=365
Indicele Angot este expresia matematică a raportului dintre precipitațiile
medii anuale și cele lunare. În ansamblul său, această formulă pune în
evidențiază nuanța climatică a fiecărei luni (valorile subunitare indică lunile
secetoase, iar cele supraunitare lunile ploioase). Poate fi reprezentat grafic
utilizând valorile reale (curba de variație fiind de o acuratețe mai bună) sau
generalizat (acordând valoarea 0.5 pentru toate lunile la care rezultatul a fost
subunitar și 5.5 pentru cele supraunitare) (fig.5.4).
00.20.40.60.811.21.41.61.8
I II III IV V VI VII VIII IX X XI XIIK
Fig.5.4. Variația indicelui pluviometric lunar Angot la stația Timișoara.
Se observă depășirile pragului caracteristic de o unitate.
[g.]Bilațul convențional al umidității (K)
∑∑°≥=°≥
CTPKCT
10)10(
Bilanțul convențional al umidității este expresia matematică a gradului
de favorabilitate climatică pentru vegetația forestieră.
73

Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie
S-a remarcat faptul că valorile subunitare ale acestui indice exprimă
favorabilitatea pentru formațiunile de stepă, iar cele supraunitare pentru
silvostepă și pădure.
Relația temperatură-precipitații joacă și în acest caz un rol decisiv în
crearea resurselor de apă care să satisfacă nevoile fiziologice ale plantelor,
mai ales că numai o parte din apa de precipitații devine rezervă de umiditate în
sol (fig.5.5).
Conform datelor reale, s-a calculat
K pentru stațiile Timișoara și Jimbolia.
Variabilitatea K între două sau mai multe
stații poate fi exprimată grafic și corelată
cu poziția geografică, altitudinea sau
particularitățile locale ale acestora.
Fig.5.5. Numai o parte din apa de precipitații
devine rezervă în sol
28.38.1081.357
7.168.202.229.192.18111.473.529.591.817.6650==++++++++++==
∑∑
−−
IXIVIXIVTimisoaraTPK
22.33.1171.378
2.117.167.204.214.19169.118.526.445.52518.679.635.45==++++++++++++==
∑∑
−−
XIVXIVJimboliaTPK
[h.]Indicele de umiditate Thorntwaite
(1948)
100×−=PEPEPI
Indicele global de umiditate Thornthwaite pune în evidență acel
segment din cantitatea totală de precipitații care este utilizat de plantă pentru
74

Capitolul 5 – Indici ecometrici
a-și satisface nevoile de hidratare (tab.5.3). Acest indice derivă dintr-o formulă
mai veche ce aparține aceluiași autor și care se folosea de alți doi indici, cel de
eficacitate pluviometrică (1931) , respectiv cel de eficacitate termică (1946) în
exprimarea gradului de ariditate al climei.
[i.]Indicele de eroziune potențială Fournier TABEL 5.3. Corelația numerică a indicelui
Thornthwaite cu climatul caracteristic
INDICECLIMAT
CARACTERISTIC
>100Aextrem umed
100-80B4umed – excepțional umed
80-60B3umed – foarte umed
60-40B2umed – mediu umed
40-20B1umed – slab umed
20-0C2subumed – umed
0 – -33.3C1subumed – uscat
-33.3 -67.7Dsemiarid
-67.7 -100Euscat
(sursa: www.globalbioclimatics.org )
75

Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie
(1960)
PPiK2=
Numit și indice de erozivitate climatică
(Chiriac, 2009), expresia analizează
capacitatea de eroziune prin precipitații
într-un anumit teritoriu. Valorile
indicelui pot fi corelate cu unele
aspecte geomorfologice locale
(expoziție, pantă), tipul de sol și gradul
de acoperire cu vegetație în vederea
realizării harților de vulnerabilitate la
eroziune/alunecări (tab.5.4).
[j.]Indicele de ploaie Lang (1925)
TPR=
Pentru a ilustra succesiunea lunilor ploioase, respectiv aride, indicele
Lang ține cont de raportul precipitații/temperatură, ca expresie a intrărilor și
ieșirilor de apă din sistem, temperatura fiind unul din factorii principali ai
evapotranspirației (tab.5.5). TABEL 5.4. Corelația numerică a indicelui
Fournier potențialul de eroziune
clasaKPotențial de
eroziune
5> 160Foarte mare
4160 – 120Mare
3120 – 90Moderat
290 – 60Slab
1< 60Foarte slab
(sursa: Gabriels, 2006)
TABEL 5.5. Corelația numerică a
indicelui Lang cu climatul caracteristic
RCLIMAT
CARACTERISTIC
> 160Umed
160 – 100Temperat umed
100 – 60Temperat cald
60 – 40Semiarid
40 – 20Stepic
20-0deșertic
76

Capitolul 5 – Indici ecometrici
(sursa: Urbano, 1995)
[k.]Indicele bioclimatic Constantinescu
10++=CpCiCtIbc
Raportul dintre posibilitățile zilnice de fotosinteză ale plantelor ( Ct+Ci)
și disponibilitățile zilnice de apă ( Cp) este cel care dă o estimare teoretică a
deficitului sau excedentului de apă în sol, ca urmare a faptul că deficitul de
transpirație al plantelor e aproape întotdeauna însoțit de un deficit de
fotosinteză. Intervalul corespunzător valorilor optime pentru poziția geografică
a României este 5-15 (Constantinescu, citat de Hidalgo, 2002).
Se impun câteva clarificări în ceea ce privește indicii utilizați în formula
lui Constantinescu, și anume:
NTaCt∑= coeficientul de temperatură (media zilnică)
NIeCi∑= coeficientul de insolație (media zilnică)
NPaCp∑= coeficientul de precipitații (media zilnică)
unde N = numărul de zile în care T > 10oC (deci se calculează numai pentru
perioada activă a vegetației).
[l.]Indicele meteo forestier (IMF) este o estimare a riscului de
ocurență pentru producerea unui incendiu natural de pădure și se
calculează pornind de la indicii de umiditate ai pădurii (frunze,
ramuri, litieră, humus etc.), indicii de inflamabilitate și proprietățile
77

Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie
de comportament ale focului (viteza și direcția vântului, propagare
etc.), la care se pot adăuga alți factori climatici principali
(temperatura, umiditate). Pentru fiecare dintre factorii luați în calcul
se acordă un punctaj convențional, în general de la 0 la 5 (0-
absent,1-foarte slab, 2-slab, 3-mediu, 4-favorabil, 5-foarte
favorabil), se însumează și se exprimă rezultatul final pe o scară
numerică, pentru care se face o reclasificare calitativă.
(sursa: http://atlas.nrcan.gc.ca)
De exemplu, dacă se folosesc 4 factori, scara finală va avea valoarea
minimă 0 și maximă 20. Pot fi astfel formulate cele 5 clase de risc finale după
cum urmează: 0-absent, 1-4 foarte slab, 5-8 slab, 9-12 mediu, 13-16 mare, 17-
20 foarte mare. Descriere convențională a acestor calificative a fost preluată
după Serviciul canadian al pădurilor (tab.5.6).
[m.]Indicii de comfort termic
Rolul temperaturii și termoreglării în ecologia animalelor a primit relativ
puțină atenție din parte lumii științifice în comparație cu alți factori ecologici (Hill TABEL 5.6. Scara IMF – CLASE DE RISC
ABSENTRisc nul, justificat de prezența stratului de zăpadă, temperaturi scăzute
și absența materiei combustibile.
SLABNu sunt declarate incendii noi; viteza propagării focului e foarte lentă.
MEDIUPot ave loc incendii de suprafață moderate, dar echipele de intervenție
nu vor întâmpina dificultăți în lupta împotriva focului.
MAREPot avea loc incendii puternice la stingerea cărora e nevoie de un
echipament special.
FOARTE MAREPot ave loc incendii de intensități foarte mari, ce vor afecta pădurea și
viața sălbatică adăpostită de aceasta; focul poate fi controlat numai cu
mijloace aeriene.
EXTREMCondiții de aprindere sunt maxime și orice tentativă de luptă împotriva
focului de înaltă intensitate, precum și împotriva propagării rapide a
incendiului este imposibilă înainte de ameliorarea situației.
78

Capitolul 5 – Indici ecometrici
2004), deși se manifestă prin acțiune directă in distribuția speciilor de animale
sălbatice și în mișcările lor spațiale.
Este de înțeles faptul că primele preocupări în ceea ce privește relația
temperatură reală – temperatură resimțită au vizat specia umană (Yanglou
1927; Gagge 1940; Siple și Passel 1945; Steadman 1971; Mount 1979). Abia
spre sfârșitul secolului XX, începând cu Stezner (1988), cercetătorii au folosit în
câteva studii telemetrice primatele, în special babuini din rezervații naturale
africane (Hill 1997, 2004), făcând observații directe de lungă durată asupra
diferențelor între temperatura ambiantă și temperatura percepută de animale.
În elaborarea unor formule de exprimare a confortului termic pentru
animale s-a pornit de la indicii de confort termic uman. Humidex, Thom, Sipple-
Passel sunt câțiva dintre cei mai cunoscuți și utilizați indici de confort termic
relativ. Aceste formule, apărute din necesitatea unei aprecieri subiective a
confortului termic uman, au fost împrumutate cu succes și în zoogeografie.
Atunci când temperatura mediului atinge temperatura corpului, corpul
începe să transpire. Dacă umiditatea mediului este mică, ea favorizează
procesul de transpirație și creează senzația de răcire. Dacă umiditatea mediului
este însă mare, în condiții termice similare, transpirația este blocată parțial, ceea
ce duce subiectul la senzația de sufocare și, în cazuri grave, la deces.
Unele animale, cum sunt câinii și pisicile, nu transpiră, dar elimină
excesul de căldură prin respirație. Altele, îndeosebi cele cu blană sau peri, își
accelerează ritmul respirației. Animalele cu păr transpiră (primatele). Reptilele
trebuie să se retragă în mediul subteran ca să nu moară. Pentru a se proteja de
temperaturile prea mari din timpul verii și de cele prea scăzute din timpul iernii,
anumite specii de animale își încetinesc ritmul metabolic (estivarea, hibernarea).
Indicele de căldură specific rumegătoarelor de talie mare [1.] a fost
calculat în urma unor studii1 ca fiind expresia expresia raportului dintre
temperatură și umiditate:
[1.] )8.58()10055.0(−××−= F FtutI
unde:
I – indicele de căldură
Ft – temperatura măsurată în grade Fahrenheit
1 http://agweather.mesonet.org (06.07.2010)
79

Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie
u – umiditatea relativă
Acest indice derivă din indicele Thom ( THI – Temperature Humidity
Index 1959) [2.], care folosește expresia de „temperatură efectivă” pentru a
defini „un index arbitrar care combină într-o singură valoare efectul
temperaturii, umidității și mișcării aerului asupra senzației de cald sau frig
resimțită de corpul uman, valoare numerică identică celei termice în condiții de
aer saturat” (tab.4):
[2.] )5.14()0055.055.0( −××−=C C o o tu tTHI
Indicele Humidex, creat de canadienii JM Masterton și FA Richardson
în 1979, este o altă măsură utilizată pentru integrarea efectelor combinate de
căldură și umiditate (tab.5.7), un număr fără dimensiune, dar cu valori ce
seamănă ca fiind exprimate în oC. Nu este recomandată denumirea de indice
al temperaturii aparente , deși tot mai des folosită.
TABEL 5.7. Indicele Humidex – valori precalculate
80

Capitolul 5 – Indici ecometrici
< 29 niciun discomfort
30-34 ușoară senzație de discomfort
35-39 discomfort puternic; se recomandă încetarea activităților fizice de efort
40-45 senzație de indispoziție puternică
46-53 risc mare; se recomandă încetarea tuturor activităților fizice
> 54 pericol de moarte prin șoc caloric
(sursa: http://www.eurometeo.com )
Indicele de frig pentru animale [3.], calculat tot pentru rumegătoarele
de talie mare, se inspiră din expresia matematică a relației temperatură reală –
temperatură percepută a echipei de cercetători Siple-Passel. Ca și indicele
omonim inițial (WCI – Wind Chill Index – indicele uman [4.]), se folosește de
modificările pe care viteza vântului al aduce asupra temperaturii percepute, în
condițiile în care temperatura, exprimată în grade Fahrenheit este mai mică de
45oF:
[3.] 4.91)4.91()25.081.571.3(081.0 +−××−+××= F frig tvv I
[4.] )33()5.1010( tvvWCI −×+−=
81

Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie
Prima formulă [4.] și primul tabel de corelație a fost redactat de Siple și
Passel în urma cercetărilor din Antarctica dinainte de al Doilea Război
Mondial, rezultate utilizate de începând cu 1970 de către serviciile
meteorologice. De atunci, indicele a cunoscut mai multe expresii, ultima dintre
ele fiind formula de calcul pentru grade Celsius [5.], respectiv tabelul de valori
precalculate în grade Celsius (tab.5.8).
[5.]16.016.03965.037.116215.0112.13 vtvt I ××+×−×+=
Reprezentarea grafică a raportului temperatură-umezeală ( indicele de
căldură), respectiv temperatură-viteza vântului ( indicele de frig) este una foarte
sugestivă și se poate realiza cu ajutorul unui grafic cu două variabile (fig.5.6).
0510152025303540455055606570
0 25 50 75 100umiditatea (%)temp.
­55­50­45­40­35­30­25­20­15­10­50510
0 10 20 30 40 50
viteza vântului (m/s)temp.
Fig.5.6. Variația temperaturii resimțite în funcție de factorul umiditate
82

TABEL 5.8. Indicele de frig Siple-Passel uman exprimat în sistem metric și grade Celsius.
Pragurile de îngheț sunt de 10’ pentru intervalul -35 – -45 oC și de mai puți de 2’ la sub -45 oC.
t v 16 14 12 10 8 6 4 2 0 -2 -4 -6 -8 -10 -12 -14 -16 -18 -20 -22 -24 -26 -28 -30 -32 -34 -36 -38 -40

Alina Satmari – Lucrări practice de Biogeografie
41
6
8
10
12
14
16
18
20
22
24
26
28
30
32
34
36
38
40
42
44
46
48
50
52
54
56
58
60
84

Capitolul 5 – Indici ecometrici
(sursa: http://www.novaweather.net )
85