5 Identitate ortodox ă în context multireligios ÎNVĂ}|TURI ALE SFÂNTULUI PAISIE AGHIORITUL DESPRE EDUCA}IA COPIILOR Pr. prof. dr. Ioan C. TE ȘU… [605087]

5 Identitate ortodox ă în context multireligios
ÎNVĂ}|TURI ALE SFÂNTULUI PAISIE AGHIORITUL
DESPRE EDUCA}IA COPIILOR
Pr. prof. dr. Ioan C. TE ȘU
Facultatea de Teologie Ortodox ă „Dumitru St ăniloae” din Ia și
Abstract
Santified in 2015, Saint Paisios the Athonite is one of the greatest gifts Mount
Athos and the Greek Church has offered to our wrought up world and to its contempo-
rary and restless breather. The study in case brings forward precepts regarding modernfamily challenges and their possible spiritual answer. The purpose of a profound Christian
education is not only to fulfil the human bein g as an individual, but also to work out
one′s own salvation of the soul and contribute to the well-being of the Church and of
the citizenry. Saint Paisios wrote that people of today have steel hear ts, always looking for
the sky and its stars, exploring every detail of the cell, but never finding time to focus
on their soul. The author describes Saint Paisios ′ morals on contemporary family and
presents the criteria of establishing one.
Keywords: Saint Paisios the Athonite, education, family, spirituality, moral life.
„Pentru o educa ție creștinească corectă sunt necesare trei lucruri:
în primul rând, pu ține cuvinte, în al doil ea rând, multe exemple
și în al treilea rând, mai mult ă rugăciune.”1
Canonizat de Patriarhia Ecumenic ă pe 13 ianuarie 2015, po-
menit în ziua de 12 iulie a fiec ărui an, Sfântul Paisie Aghioritul
(1924-1994) este un dar minu nat pe care Ortodoxia greac ă și Sfân-
tul Munte Athos l-au f ăcut omului și lumii acesteia. Înzestrat cu
numeroase daruri suprafire ști, model de iubire nesfâr șită, el era
căutat în timpul vie ții pentru sfaturile pline de echilibru și dis-
cernământ, dar și pentru rug ăciunea sa, pentru înv ățăturile sale,
transmise prin viu grai sau consem nate în scris de ucenici, pen-
tru exemplul personal de via ță sfântă.
1 Cuviosul Paisie Aghioritul, Mica Filocalie , traducere de Pr. Victor Mano-
lache, Editura Egumeni ța, Editura Cartea Ortodox ă, Galați, 2009, p. 142.

6 Teologie [i Via]\
Sfântul Paisie Aghioritul demonstreaz ă încă o dată lumii că
sfințenia nu este doar un deziderat sau un ideal înalt, ci o reali-
tate concret ă, ce poate fi atins ă indiferent de fr ământările lumii
acesteia trec ătoare, căci sfinți vor exista pân ă la sfârșitul veacuri-
lor, constituind pentru societatea aflat ă în deriv ă și pentru omul
tot mai secularizat și îndepărtat de Dumnezeu „puncte cardinale
în haos”, modele și repere sublime de iubire și dăruire față de
Dumnezeu și față de semeni. Un astfel de far c ălăuzitor în vremuri
de nelini ște și de tulburare, și pentru sufletul omului contempo-
ran, tot mai fr ământat și divizat, este și Sfântul Paisie.
Deși nu a reu șit să alcătuiască, așa cum inten ționase, o lucrare
în care să prezinte vie țile sfinților care s-au nevoit în familie, pe
care le cuno ștea personal, modele pentru noi cei de ast ăzi, în sfa-
turile și cuvintele sale inspirate de Dumnezeu Sfin țitul Părinte a
lăsat adânci considera ții privind starea moral ă a lumii actuale,
provocările și pericolele la adresa familiei cre știne, dar și mijloa-
cele de împotrivire fa ță de acestea și, ceea ce ne preocup ă în mod
special în abordarea noastr ă, numeroase și edificatoare îndem-
nuri referitoare la principiile unei educa ții morale înalte a copiilor,
capabilă să aducă, mai târziu, p ărinților și Bisericii, bucurie și
spor duhovnicesc.
Pe unele dintre cele mai importante, le vom men ționa în pa-
ginile ce urmeaz ă, din dorin ța de a eviden ția, pe de o parte, actua-
litatea, discern ământul și cunoașterea profund ă pe care le identi-
ficăm în „zicerile” sau scrierile Sfântului P ărinte, iar pe de alt ă
parte, convingerea c ă pedagogia actual ă își poate afla în aceste
considera ții mijloace, metode și principii educa ționale de ma-
ximă eficiență.
1. „Cu durere [i dragoste” despre lumea [i omul contemporan
Sfântul Paisie Aghioritul avea o cunoa ștere profund ă a lumii
contemporane, a problemelor și neliniștilor ei tot mai numeroase
și mai adânci, precum și a sufletului uman, tot mai zbuciumat și
tulburat. Cauza tuturor acestor „r ăni” o vedea în „duhul lumesc”
și în modul în care acesta îi atrage și îi subjug ă pe oameni, în-
depărtându-i de Dumnezeu și de voca ția lor esen țială, aceea de a
trăi o viață spiritual ă înaltă și spre fericire ve șnică.

7 Identitate ortodox ă în context multireligios
Pretutindeni, considera Sfântul Paisie, se întâlne ște stres și ne-
liniște. Confortul și civilizația sau, cum le numea el, „înlesnirile”,
în loc să îi aducă omului lini ștea și pacea, i-au u șurat traiul, fizic,
dar l-au înstr ăinat spiritual de Dumnezeu, de semeni și chiar și
de el însu și. Mașinile și tehnica au înlocuit „sudoarea frun ții”, dar
au condus la stereotipizarea și automatizarea vie ții și la împr ăș-
tierea min ții. Mijloacele de comunicare s-au înmul țit și au „per-
format”, putându-se vorbi ast ăzi din „slava cerului” și din „adân-
curile pământului”, dar de multe ori aceast ă comunicare nu pro-
duce și comuniune. Fiind exterioar ă, ea nu atinge sufletul uman
și nu mai are puterea s ă pătrundă în profunzimile inimii, și, cu
atât mai pu țin, să o miște și să o schimbe.
Cu mijloace tehnice „de vârf”, omul de azi scruteaz ă galaxii
îndepărtate și pătrunde pân ă în ultima structur ă a celulei care îl
alcătuiește, dar, cum spunea Sfântul Paisie, „oamenii v ăd toată
lumea, numai pe ei în șiși nu se văd”2. Tehnologia, în loc s ă-l îm-
bunătățească moral pe om, l-a dezumanizat și l-a scindat l ăuntric.
Deși mult mai instruit și mai educat, omul contemporan este
împrăștiat interior, potrivit pl ăcerilor pe care le caut ă și le do-
rește. Și-a pierdut „simplitatea” ini țială și, astfel, a ajuns s ă nu se
mai poat ă bucura, cu adev ărat, de nimic. Și aceasta, dup ă cum
spunea duhovnicescul p ărinte, pentru c ă inima omului s-a trans-
format într-una de fier. S-au înmul țit mașinile și omul însu și a
devenit o ma șină de produs și consumat lucruri, bunuri, pl ăceri.
Este ușor de înțeles faptul c ă o societate materialist ă și hedo-
nistă, precum este lumea în care tr ăim, îl provoac ă și îl solicit ă
pe om mai ales biologic, trupe ște, îi ațâță simțurile și instinctele,
conducându-l la ignorarea elem entului spiritual din constitu ția
sa. Tot confortul și civilizația pe care a creat-o lumea nu au dus la
progresul moral al omului. Adresându-se predilect trupului și
nevoilor sale presante, nu îi împ linesc dorurile lui spirituale, setea
lui de înalt, nu „cultiv ă conștiința oamenilor”3.
2 Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnice ști. I. Cu durere și dragoste pentru
omul contemporan , traducere din limba greac ă de Ieroschim. Ștefan Nu țescu,
Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucure ști, 2003,
p. 149.
3 Ibidem , p. 146.

8 Teologie [i Via]\
Într-o astfel de lume mecanizat ă, tehnicizat ă, automatizat ă, în
care mașina înlocuie ște omul și fierul înlocuie ște trăirea și sim-
țirea, se simte o lips ă tot mai mare a modelelor de via ță. Și această
lipsă morală generală se resimte și în Biseric ă, pentru c ă, arată
Sfântul Paisie, „acum s-au înmul țit cuvintele și cărțile și s-au îm-
puținat faptele. Doar îi admir ăm pe sfin ții Bisericii noastre, f ără
să înțelegem cât s-au ostenit, pentru c ă nu ne-am nevoit ca s ă le
putem în țelege osteneala și astfel să-i iubim și să ne silim cu m ă-
rime de suflet ca s ă-i urmăm. Desigur, Bunul Dumnezeu va avea
în vedere vremea și condițiile în care tr ăim și va cere potrivit lor.
Dar dacă ne-am nevoi pu țin, ne vom încununa mai mult decât cei
de odinioar ă”4.
Păcatele, care alt ădată erau evitate și criticate, au devenit as-
tăzi „modă”, fiind generalizate. Oamenii din vechime se fereau
cu toată puterea lor moral ă nu doar de p ăcatele mari sau grave, ci
și de cele u șoare, iar atunci câ nd se întâmpla s ă cadă în vreunul,
trăiau un sentiment profund de p ăcătoșenie și pocăință. Astăzi,
orice abordare a unei probleme nu mai este privit ă prin prisma
unei morale înalte, ci trebuie s ă fie adaptat ă „duhului lumii”, s ă
se conformeze acestuia, începând cu legile și normele generale și
până la comportamentul individual și privat.
Înainte, dup ă cum spunea Sfântul Paisie, exista în lume mult
bine și multă bunătate, care acopereau pu ținele păcate ce se s ă-
vârșeau, dup ă cum soarele, cu razele sale luminoase, ie șind din
norii întuneca ți, face lumea frumoas ă și bună. Astăzi, observ ăm
că păcatele și patimile s-au generalizat, sunt cultivate și ocrotite, în
detrimentul virtu ților, ce par ironizate, umilite și exilate în sufle-
tele curate a tot mai pu țini oameni, dornici s ă descopere rosturile
înalte ale trecerii lor prin lumea aceasta. Înmul țindu-se r ăul și
răutatea, acestea par a acoperi frumuse țea și bunătatea lumii, dând
falsa impresie a unei r ăutăți și urâțenii cvasigenerale.
Păcatul este considerat, acum, progres, iar morala „înapoiere”5.
El este cultivat și elogiat, iar cel care i se opune este considerat
„retrograd”6, într-o societate ce se îndep ărtează tot mai mult de
4 Ibidem , p. 29.
5 Ibidem , p. 40.
6 Ibidem .

9 Identitate ortodox ă în context multireligios
Dumnezeu și de idealurile unei vie ți morale înalte. Iar aceasta
face din lume un iad, iar din via ță un chin. Dep ărtarea de Dum-
nezeu, ca Izvor al vie ții și fericirii ve șnice, conduce la pierderea
harului dumnezeiesc și, în consecin ță, la primirea „înrâuririi dr ă-
cești” și la demonizare. Dup ă cum spunea el, le-am „nivelat” și
„amestecat” pe toate: bine și rău, păcate și virtuți7.
Incapacitatea omului actual de a mai primi sfaturi, vie țuirea
în robia p ăcatelor și a plăcerilor, și nu în ascultare de un p ărinte
duhovnicesc iscusit, progresiva renun țare la valorile morale și
îndepărtarea de P ărintele Ceresc, îi aduc, în loc de bucurie și
împlinire, lips ă de sens și mâhnire, c ăci, arăta Sfântul Paisie, „cu
cât se dep ărtează cineva de Dumnezeu, cu atât lucrurile se com-
plică mai mult. Se poate ca cineva s ă nu aibă nimic, dar dac ă Îl are
pe Dumnezeu nu mai dore ște nimic. Acesta este adev ărul! Iar
dacă le are pe toate și nu Îl are pe Dumnezeu, este chinuit înl ă-
untrul său. De aceea, fiecare, pe cât poate, s ă se apropie de Dum-
nezeu. Numai lâng ă Dumnezeu afl ă omul bucuria cea adev ărată
și veșnică. Otravă gustăm atunci când tr ăim departe de dulcele
Iisus. Când omul, din om vechi devine om nou, fiu de împ ărat,
se hrănește cu desf ătarea dumnezeiasc ă, cu dulcea ța cereasc ă și
simte veselia paradisiac ă, simte înc ă de aici o parte din bucuria
raiului. De la bucuria cea mic ă, paradisiac ă, înainteaz ă zilnic
către cea mare și se întreab ă dacă există ceva mai înalt în Rai decât
aceea pe care o tr ăiește aici. Starea în care tr ăiește este astfel încât
nu poate face nici o lucrare. Genunchii i se topesc ca lumân ările
de acea dumnezeiasc ă fierbințeală și dulceață, inima lui salt ă și e
gata să spargă pieptul ca s ă plece, pentru c ă pământul și lucru-
rile pământești i se par lucruri zadarnice”8.
Lumea îns ăși pare a deveni o „cas ă de nebuni”9, un „spital de
nebuni”10, în care bolile suflete ști par a se înmul ți și agrava și nici-
decum a se u șura și vindeca, tocmai din cauza acestei concep ții
generale de via ță greșite.
Sfântul Paisie Aghioritul recomanda, ca mijloc de eliberare de
toate aceste fr ământări și chinuri l ăuntrice, reîntoarcerea la credin ță
și la Dumnezeu, lupta împotriva p ăcatelor, spre biruin ța virtuților
7 Ibidem .
8 Ibidem , p. 43.
9 Ibidem , p. 138.
10 Ibidem , p. 164.

10 Teologie [i Via]\
și a binelui, redobândirea simplit ății și a unității sufletești. Aceasta
este mucenicia omului contemporan și doar aceasta este capabil ă
să-i redea omului odihna și pacea lăuntrică11. Însă, în toată această
lucrare muceniceasc ă a sa creștinul nu este singur, ci este ocrotit de
Dumnezeu și ajutat de harul dumnezeiesc. Dac ă altădată Dum-
nezeu păzea lumea cu o singur ă mână, spunea Sfântul Paisie,
astăzi o păzește și o ocrote ște cu ambele mâini, pentru c ă greu-
tățile și nevoile ei sunt mai mari. „Ast ăzi, mai mult decât odinioar ă,
ne ajută Hristos, Maica Domnului, Sfin ții, dar noi nu în țelegem”12.
2. Frumuse]ile familiei [i ale convie]uirii cre[tine
Duhul lumesc î și face sim țite efectele nu doar la nivel global,
ci și în familie și în sufletul omului. Sub influen ța a numeroase
concesii și abdicări de la normele morale, a relativiz ării și aban-
donării valorilor de alt ădată, s-a ajuns la o real ă criză a familiei
contemporane. „Pentru mul ți care trăiesc lume ște, astăzi, familia
nu mai are sens. De aceea, tinerii fie nu se c ăsătoresc, fie se c ăsă-
toresc, dar nu fac copii, fie î și omoară copiii lor prin avorturi și,
astfel, ei singuri î și stârpesc neamul lor. Adic ă ei singuri se dis-
trug, nu îi distruge Dumnezeu”13.
Dintre „apoftegmele” P ărintelui Paisie este arhicunoscut r ăs-
punsul pe care i l-a dat unui tân ăr care l-a întrebat despre o fat ă
cu care dorea s ă se căsătorească. Părintele i-a spus c ă își dă seama
că este „jum ătatea” sau „sufletul lui pereche” dac ă „se odihne ște
sufletește” alături de acea persoan ă14. Mai mult chiar, pentru a
11 Ibidem , p. 81.
12 Ibidem , p. 33.
13 Idem, Cuvinte duhovnice ști. IV . Viața de familie , traducere din limba greac ă de
Ieroschim. Ștefan Nu țescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Editura Evan-
ghelismos, Bucure ști, 2003, p. 70.
14 Ibidem , p. 37. Iat ă sfatul Sfântului Pa isie: „Mai întâi, s ă se îngrijeasc ă să
afle o fată bună, care să-l odihneasc ă sufletește, pentru c ă pe fiecare îl odihne ște alt
caracter de om. S ă nu caute s ă fie bogat ă și frumoas ă, ci mai ales simpl ă și
smerită. Adică trebuie s ă dea mai mult ă atenție frumuse ții lăuntrice, iar nu
celei exterioare. Atunci când tân ăra este un om de n ădejde și este înzestrat ă cu
bărbăție, fără să aibă mai mult din cele de care are trebuin ță caracterul fe-
meiesc, aceasta îl ajut ă foarte mult pe b ărbat să afle îndat ă înțelegere și să nu-l
doară capul. Dac ă are frică de Dumnezeu și smerenie, atunci se pot lua de
mână ca să treacă râul cel primejdios al lumii”. Cf. Ibidem .

11 Identitate ortodox ă în context multireligios
arăta cât de important ă este lini ștea și armonia într-o familie,
Sfântul Paisie i-a spus unui tân ăr aflat în pragul c ăsătoriei: „Di-
mitrie, îți dau binecuvântare s ă te cerți cu toată lumea, în afar ă
de Maria. La fel și Mariei”15.
Duhovnicescul P ărinte recomanda, ca sfat general de via ță
creștină: „Să faci ceea ce te odihne ște duhovnice ște, numai s ă fii
alături de Hristos”16, iar în privin ța soților creștini, „să se stră-
duiască fiecare s ă ia cu bucurie greut ățile asupra lui și să-l odih-
nească pe celălalt. Să facă unul cump ărăturile, pentru a-l odihni
pe celălalt, să-i facă hatârul celuilalt, pentru a-l mul țumi. Odih-
nirea celuilalt s ă-ți fie prilej de bucurie”17.
Interpretând cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Femeia s ă se
teamă de bărbat” (Efeseni 5, 33), Sfântul Paisie Aghioritul cerea
ca soții să trăiască în dragoste și respect, în ajutor și prețuire reci-
procă. Relația lor trebuie s ă Îl aibă prezent, în cent rul ei, pe Hris-
tos, și să fie una de „team ă curată” și respect sincer. „În ăuntrul
fricii însă există respectul, iar în ăuntrul respectului exist ă dra-
goste. Ceea ce respect, îl și iubesc, și ceea ce iubesc, îl și respect.
Femeia s ă respecte pe b ărbat. Bărbatul să-și iubeasc ă femeia. Dar
acum toate se niveleaz ă și se distrug familii, pentru c ă iau Evan-
ghelia invers. B ărbatul spune: «Femeia trebuie s ă se supun ă».
Dar dacă nu ai dragoste, nu po ți face nici o pisic ă să se supun ă.
Dacă nu ai dragoste, cel ălalt nu este încredin țat și nu poți nici
măcar un pahar cu ap ă să-i ceri să-ți aducă. Când cineva respect ă
pe celălalt, pe sine însu și se respect ă. Pe sine nu se ia în seam ă.
Respectul fa ță de aproapele are m ărime de suflet, c ăci unul ca
acesta nu se socote ște pe sine. Iar cel ce se îngrije ște de sine, nu
are mărime de suflet”18. În baza acestor valori morale, femeia sau
soția este „doamna casei, dar și o mare servitoare”19, iar bărbatul
sau soțul ei este „st ăpânul casei, dar și hamalul ei”20.
15 Ibidem , p. 44.
16 Ibidem , p. 23.
17 Atanasie Rakovalis, Părintele Paisie mi-a spus… , traducere din limba greac ă
de Ieroschim. Ștefan Nu țescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Editura Evan-
ghelismos, Bucure ști, 2006, p. 23.
18 Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnice ști. I. Cu durere și dragoste… ,
pp. 275-276.
19 Idem, Cuvinte duhovnice ști. IV. Via ța de familie.. ., p. 44.
20 Ibidem .

12 Teologie [i Via]\
Printr-o foarte fin ă intuiție duhovniceasc ă și așa cum o de-
monstreaz ă cele mai recente cercet ări din domeniul psihologiei
familiei și ale educa ției contemporane, dragostea so ților sau a p ă-
rinților, unul fa ță de celălalt, dincolo de a fi o datorie conjugal ă sau
un sentiment legitim, este un înalt principi u pedagogic, cu mare
relevanță și efect asupra copiilor21. Într-adev ăr, prima și cea mai
frumoasă dovadă de iubire a unui tat ă față de copiii s ăi este să-i
iubească și să o ajute pe so ția care le-a dat via ță, după cum și do-
v ada de mare iubire a unei mame fa ță de pruncii s ăi este să îi
cinsteasc ă și să le respecte tat ăl.
Sfântul Paisie a încurajat și apreciat familiile cu mul ți copii,
recomandându-le p ărinților să nu își facă ei calcule personale și
egoiste. Privind num ărul copiilor și momentul în care s ă îi aducă
pe lume, „s ă lase lui Dumnezeu acest subiect al na șterii de prunci.
Să-și încredin țeze viața lor Proniei dumnezeie ști și să nu-și facă
programele lor. Trebuie s ă creadă că Dumnezeu, Care se îngri-
jește de păsările cerului, cu atât mai mu lt se va îngriji de proprii
lui copii”22.
Familiile cu mul ți copii sunt binecuvântate, pentru c ă în astfel
de case, atât p ărinții, cât și copiii înva ță lecția iubirii jertfelnice și
a smereniei, iar „Dumnezeu iube ște și poartă de grijă mai mult de
perechile care au mul ți copii”23.
Avortul este grav condamnat, ca „p ăcat înfrico șător”24, „ucidere
și încă una mare, c ăci copiii mor neboteza ți”25, iar pentru aceasta
plătesc atât p ărinții, cât și ceilalți copii, „cu boli și cu accidente”26,
lipsă de respect fa ță de părinți, delicven ță și fărădelegi. Când acesta
se face cu ajutorul autorit ăților, din cauza unei legisla ții permisive,
ca una ce este împotriva Evangheliei, va avea drept efect r ăsfrân-
gerea urgiei lui Dumnezeu asup ra întregului neam, care, dac ă
21 Ibidem , p. 145. Sfântul Paisie considera c ă „în păstrarea unit ății familiei
ajută foarte mult ca b ărbatul să-și iubeasc ă femeia mai mult decât pe mama sa
și decât pe oricare alt ă rudă sau persoan ă iubită. Dragostea lui fa ță de părinții
săi să se canalizeze prin intermediul femeii sale. Fire ște că același lucru trebuie
să-l facă și femeia”. Ibidem , p. 154.
22 Ibidem , p. 68.
23 Ibidem , p. 76.
24 Ibidem , p. 80.
25 Ibidem .
26 Ibidem , p. 79.

13 Identitate ortodox ă în context multireligios
nu se va îndrepta și întoarce, va ajunge la pustiire și dispariție27.
De aceea, atât Biserica, dar și Statul, precum și creștinii înșiși tre-
buie să facă presiuni și campanii de înl ăturare a unei astfel de le-
gislații avorționiste28.
3. Sarcina — perioad ă binecuvântat ă; viitoarea mam ă —
exemplu de iubire jertfelnic ă
La întrebarea: „Când începe educa ția copiilor?”, teologia orto-
doxă răspunde c ă încă de la conceperea lo r, din perioada intra-
uterină. Ba chiar am putea spune c ă încă și mai devreme, de la
„împrietenirea” viitorilor lor p ărinți, pentru c ă încă din acele mo-
mente ace știa își propun, în calitate de prieteni și potențiali viitori
soți, idealurile lor, aspira țiile, așteptările, dorin țele și speranțele
lor, cele mai multe legate de viit oarea familie pe care ar putea-o
întemeia.
Nimic nu este mai frumos și mai înălțător pentru p ărinți decât
calitatea de a aduce pe lume noi f ăpturi, copiii lor. Prin aceasta ei
devin împreun ă-lucrători cu Tat ăl Ceresc, Care pe toate le-a adus
de la nefiin ță la ființă, din iubire infinit ă și spre fiin țare și fericire
veșnică. Însă, în mod deosebit, de aceast ă calitate se bucur ă vii-
toarea mam ă. Femeia îns ărcinată se află într-o perioad ă binecu-
vântată și de grație din via ța sa. Perioada sarcinii, dincolo de
greutatea și dificultățile ei, este, pentru aceasta, una privilegiat ă,
un timp optim pentru adânc ă meditație asupra sensului propriei
sale vieți, sens ce nu poate fi gândit în afara familiei și în absen ța
darului na șterii de prunci.
Este, totodat ă, un timp potrivit în care s ă reflecteze asupra tre-
cutului, dar mai ales as upra viitorului, a realiz ărilor de pân ă la
acel moment și în mod deosebit asupra împlinirilor viitoare, inau-
gurate prin însu și actul na șterii copilului. Un timp al dialogului
interior, cu sine, dar și cu ceilal ți membri ai familiei, și mai ales
cu soțul ei și tatăl copiilor lor, privind atmosfera din c ăminul lor și,
în special, asupra principiilor cre șterii și educării viitorului copil.
Din aceste motive și înțelegând situa ția special ă în care se afl ă
viitoarea mam ă, întreaga familie, ba chiar și celelalte persoane
27 Ibidem , p. 82.
28 Ibidem , pp. 81-82.

14 Teologie [i Via]\
cu care ea interac ționează au responsabilitatea de a o înconjura
cu afecțiune, creându-i un climat de armonie și înțelegere, pentru
ca aceasta s ă se „odihneasc ă” suflete ște și să se pregătească în
așteptarea copilului. Orice nelini ște trebuie înl ăturată din sufle-
tul acesteia prin rug ăciune. „Dac ă mama care poart ă în pântece se
supără și se mâhne ște, spunea Sfântul Paisie, atunci și fătul se
tulbură în ea. Iar dac ă mama se roag ă și trăiește duhovnice ște, co-
pilașul din pântecele ei se sfin țește. De aceea, femeia, atunci când
este însărcinată, trebuie s ă rosteasc ă Rugăciunea lui Iisus, s ă ci-
tească puțin din Evanghelie , să psalmodieze, s ă nu-și pricinuiasc ă
neliniști, dar și ceilalți să caute să nu o mâhneasc ă. Făcând astfel,
copilul se va na ște sfințit, iar părinții nu vor avea probleme cu el,
nici când este mic, nici când va cre ște mare”29. Responsabilitatea
mamei, spunea Sfântul Paisie, cre ște copiii nu doar în prezent, ci
pentru viitor.
În timpul sarcinii, viitoarea mam ă trebuie s ă-și schimbe între-
gul stil de via ță pentru a da na ștere unui copil s ănătos care s ă fie,
mai târziu, bucurie și mângâiere familiei sale. Recomand ările Sfân-
tului Părinte vizeaz ă cumpătarea general ă și inițierea unui pro-
gram de rug ăciune stăruitoare pentru s ănătatea mamei și a viito-
rului copil. El recomanda încetarea sau reducerea „cât se poate
de mult”30 a contactelor sexuale dintre so ți în perioada gravidi-
tății femeii sau „cel pu țin din luna a opta”31, considerând c ă prin
neînfrânarea p ărinților se transmite viitorului copil o predispozi ție
spre senzualitate și spre patimile trupe ști. Pe lâng ă pericolul de
avort, ar ăta el, „embrionul particip ă și el de nevoie la pl ăcerea
pe care o simte mama lui și astfel, înc ă din pântece, dobânde ște
patima. Exist ă prunci care sug și care se aprind trupe ște. În timp
ce există tineri de optsprezece-dou ăzeci de ani care au o nep ăti-
mire și nu sunt r ăzboiți de trupul lor. Cui se datoreaz ă această
diferență? Stării duhovnice ști a părinților. Este mo ștenirea duhov-
nicească”32. Cu mult umor, ironiza pe mamele fum ătoare, spunând
că acestea aduc pe lume „heringi afuma ți”33.
29 Ibidem , p. 89.
30 Atanasie Rakovalis, op. cit. , p. 27.
31 Ibidem .
32 Ibidem , pp. 28-29.
33 Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnice ști. I. Cu durere și dragoste… ,
p. 291.

15 Identitate ortodox ă în context multireligios
Principala preocupare a femeii îns ărcinate este aceea de a se
pregăti pentru aducerea pe lume a viitorului copil, iar apoi pentru
creșterea și educarea lui. De aceea, ea trebuie s ă-și alcătuiască un
program de via ță creștină, în centrul c ăruia să se afle rug ăciunea.
„Femeia, când este îns ărcinată, spunea Sfântul Paisie, trebuie s ă fie
liniștită, să citească Evanghelia, s ă se roage, s ă rosteasc ă Rugă-
ciunea lui Iisus. Astfel se sfin țește și copilul. Înc ă de acum începe
educația copilului. S ă fii atent s ă nu mâhne ști pe cea îns ărcinată
sub nici un motiv”34. Dacă părinții vor respecta un astfel de progra m
de viețuire duhovniceasc ă înaltă și se vor ruga, copilul se va na ște
sfințit35, aducând mult ă bucurie familiei, Neamului și Bisericii.
După nașterea copilului, via ța întregii familii se schimb ă, aceast a
fiind chemat ă să arate dragoste și grijă, preocupare și responsabi-
litate față de educarea noului „vl ăstar”. Sfântul Paisie recomanda
ca, după naștere, copilului s ă i se dea un singur nume, pentru c ă
adeseori p ărinții au ajuns s ă se certe, ba chiar s ă se despart ă din
cauza numelor diferite pe care a vrut fiecare s ă îl dea36.
În privin ța alăptării copilului, atunci când a fost întrebat de o
tânără mamă, cât timp s ă hrănească la sân copilul, i-a r ăspuns
că, în vremea copil ăriei sale, femeile al ăptau copiii pân ă aceștia
ajungeau la vârsta de cinci- șase ani, dar acum s ă îi alăpteze măcar
un an-doi pentru c ă „laptele mamei d ă sănătate copiilor ei. Prin
alăptare, copiii nu sug numai lapte, ci și dragoste, afec țiune, mân-
gâiere, siguran ță, dobândind astfel un caracter puternic. Dar și
pe mamă o ajută alăptarea. Atunci când mamele nu- și alăptează
copiii, se creeaz ă anomalii în organismul lor, care pot duce chiar
și la extirparea sânului”37. Sfântul Paisie Aghioritul considera c ă
„mama care se leneve ște și nu-și alăptează copilul transmite aceast ă
lenevire și copilului ei”38 și că acei copii care sug lapte de vac ă
din cutii, nu laptele matern, când ajung mari caut ă mângâiere în
sticla de la tavern ă39, pentru c ă atunci când au fost mici, în locul
afecțiunii și căldurii materne, au primit patimile p ărinților40.
34 Atanasie Rakovalis, op. cit. , p. 28.
35 Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnice ști. IV . Viața de familie… , p. 100.
36 Ibidem , p. 131.
37 Ibidem , pp. 89-90.
38 Ibidem , p. 90.
39 Ibidem .
40 Ibidem .

16 Teologie [i Via]\
Un sfat foarte practic a dat Sfân tul Paisie cu privire la activi-
tatea și mai ales serviciul tinerei ma me. Este cunoscut faptul c ă, în
virtutea unei campanii care a avut ca scop emanciparea femeii,astăzi, cele mai multe so ții și mame sunt angajate, prestând, uneori,
profesii incompatibile cu firea lor delicat ă. Multe dintre „femeile
de succes” sunt chiar mai ocupate decât so ții lor, au un venit mai
mare și, ceea ce s-a constatat în ultimii ani, pe fondul cre șterii in-
dependen ței lor sociale și economice, cele mai multe cereri de
divorț sunt introduse de astfel de femei care doresc s ă-și trăiască
viața din plin, s ă se bucure de pl ăcerile ei, adeseori al ături de alte
persoane decât tat ăl sau chiar „ta ții” copiilor lor.
Însă, tot mai multe dintre femeile și mamele de ast ăzi constat ă
prețul mare al acestei emancip ări, și anume tr ădarea căminului
conjugal și negarea propriei lor voca ții – de so ție, dar mai ales de
mamă. Timpul petrecut la serviciu este smuls din timpul care,
altădată, era consacrat, aproape exclusiv, familiei. Or, este cunos-
cut faptul c ă, spre deosebire de b ărbat, care crede c ă se poate îm-
plini în via ță, prin munc ă
, în afara sau în absen ța familiei, femeia
nu se simte niciodat ă cu adevărat realizat ă sufletește decât în sânul
familiei, al ături de so țul ei și, mai ales, prin copiii ei.
Serviciul sau job-ul mamei, considera Sfântul Paisie Aghioritul,
este cerut de cre șterea dorin țelor familiei de ast ăzi, într-o spiral ă
fără de sfârșit a expectan țelor și într-o compara ție socială perma-
nentă cu alții, din dorin ța de a-i dep ăși. Și în acest caz el reco-
manda simplificarea vie ții, stabilirea unor obiective ra ționale și
rezonabile, decen ța în cele materiale și cultivarea valorilor spiri-
tuale, între care prioritatea fundamental ă o are educa ția frumoas ă
a copiilor pentru via ță și spre dobândirea mântuirii.
Recomandând ca tat ăl să lucreze, iar mama s ă stea acas ă și să
se ocupe de educa ția copiilor, el ar ăta, cu deosebit discern ământ,
că „dacă va lucra numai tat ăl și se vor limita numai la strictul
necesar, atunci nu va exista nici o problem ă. Când îns ă vor lucra
amândoi, pentru c ă, chipurile, nu le ajun g banii, atunci familia
se va risipi și-și va pierde sensul ei adev ărat. Și atunci copiii ce s ă
mai facă? Dacă ar trăi mai simplu, ar fi și mamele mai odihnite și
s-ar bucura și copiii. (…) De aceea, le spun mamelor s ă-și simpli-
fice viața lor, pentru a se putea ocupa mai mult de copiii lor care
au atâta nevoie de ele. Altceva este s ă aibă și o altă preocupare în

17 Identitate ortodox ă în context multireligios
casă și să se îndeletniceasc ă cu ea atunci când se obose ște cu copiii.
Atunci când mama este în cas ă, îi poate supraveghea pe copii, rân-
duiește cum trebuie lucrurile și astfel se evit ă multe necazuri”41.
Educația copiilor este o responsabilitate deosebit de înalt ă a
părinților, ce vizeaz ă însăși mântuirea general ă. Din acest motiv,
toate celelalte datorii de famili e trebuie subordon ate acesteia. Nu
este destul ca mama s ă fie casnic ă. Dimpotriv ă, chiar și stând acas ă,
ea trebuie s ă acorde prioritate fundamental ă educației copiilor,
și nu treburilor gospod ărești. Ea „are r ăspunderea cea mai mare
pentru educa ția copiilor”42 și de aceea „este bine ca mama s ă se
ocupe de educa ția copiilor, decât s ă se preocupe în mod exagerat
de menajul casei, de lucrurile neînsufle țite. Să le vorbeasc ă despre
Hristos, s ă le citeasc ă Viețile Sfinților și, odată cu aceasta, s ă se ocupe
și de curățirea sufletului ei, pentru a str ăluci duhovnice ște. Viața
duhovniceasc ă a mamei va ajuta f ără zgomot și sufletele copiilor
ei. Astfel, și copiii ei vor tr ăi bucuroși, dar și ea va fi fericit ă, de-
oarece Îl are pe Hristos înl ăuntrul ei. Dac ă mama nu are timp s ă
rostească nici măcar un Sfinte Dumnezeule… , atunci cum se vor sfin ți
copiii?”43.
4. Educa]ia copiilor — art ă nobilă [i lucrare sfânt ă
Sfântul Paisie Aghioritul considera c ă educația este o lucrare
de cea mai mare importan ță, pentru c ă de aceasta depinde nu doar
realizarea personal ă a omului sau mântuirea individual ă, ci vii-
torul familiei și al neamului omenesc. De valorile insuflate în opera
de educa ție și, în mod deosebit, de dimensiunea ei moral ă, for-
mativă și religioas ă depinde viitorul umanit ății.
Pentru Sfântul Paisie, educa ția trebuie s ă fie una teocentric ă,
izvorând din înv ățăturile cre știne revelate, care s ă dezvolte în su-
fletul uman dorin ța unei vie ți spirituale înalte și să conducă la
desăvârșire sau sfin țenie44.
41 Ibidem , p. 91.
42 Ibidem , p. 99.
43 Ibidem , p. 94.
44 Idem, Cuvinte. II. Trezire duhovniceasc ă, traducere din limba elen ă de Ieroschim.
Ștefan Lacoschitiotul, Schitul Lacu, Sfântul Munte Athos, 2000, p. 97.

18 Teologie [i Via]\
Întâlnim, astfel, la Sfântul Paisie, trimiteri la ceea ce pedagogia
modernă numește „educa ția timpurie”, la începerea acesteia de
la vârste fragede, atunci câ nd sufletul copilului este u șor de mo-
delat, iar con știința sa de edificat. Foarte expresiv, el considera su-
fletele sau con științele copiilor a fi asemenea unor „casete goale”45.
„Dacă se umplu cu Hristos, înv ăța el, vor fi al ături de El pentru
totdeauna. Dac ă n u , e s t e f o a r t e u șor să rătăcească atunci când
vor fi mari. Dac ă sunt ajuta ți de mici, chiar dac ă mai târziu se
vor depărta puțin, pe urm ă iarăși vor reveni”46.
În acest proces de educare a fiin ței umane, rolul fundamental
revine părinților, ajuta ți de duhovnic și dascăli. Toți aceștia tre-
buie să conlucreze la descoperirea darurilor sau talan ților specifici
copilului și la cultivarea lor, în spirit de libertate și responsabili-
tate, fără a constrânge sau for ța. Sfântul P ărinte sfătuia tinerii:
„Ve d eți care știință vă place, astfel încât s ă faceți ceea ce ave ți sădit
în fire”47, adică fiecare s ă-și descopere și să-și fructifice voca ția
specifică, aceasta aducându-i împlinirea în profesie și în viață.
În mod deosebit, p ărinții trebuie s ă le ofere copiilor lor un mo-
del înalt, întrucât „copiii îi copiaz ă pe părinți, încă din leag ăn.
Imită ceea ce fac cei mari și le înregistreaz ă pe toate în «caseta»
lor goală”48.
Dată fiind responsabilitatea pe care o au p ărinții în opera de
educare a copiilor lor, ei sunt datori s ă aibă principii congruente
sau convergente, în sensul de a nu exista între ei disensiuni saudivergen țe în privin ța sensului și principiilor folosite, iar în cazul
în care, totu și, acest lucru s-ar întâmpla, s ă caute să le armonizeze,
pentru a nu afecta sau tulbura încrederea copiilor în grija lor fa ță
de ei. Mai mult decât prin cuvinte și îndemnuri, copiii sunt recep-
tivi la ceea ce v ăd la părinții lor, nu doar la ceea ce aud; la mode-
lul oferit de ace știa.
Mama are rolul de mediator în familie, purtarea ei, respectul și
ascultarea fa ță de soț având o influen ță puternic ă în dezvoltarea
copiilor. Dac ă apărea vreo divergen ță între părinți, Sfântul Paisie
recomanda ca mama „niciodat ă să nu și-o exprime în fa ța copiilor,
45 Idem, Cuvinte duhovnice ști. I. Cu durere și dragoste… , p. 272.
46 Ibidem .
47 Idem, Cuvinte duhovnice ști. IV. Via ța de familie… , p. 180.
48 Ibidem , p. 107.

19 Identitate ortodox ă în context multireligios
pentru ca s ă nu o foloseasc ă cel viclean. Niciodat ă să nu strice
încrederea copiilor în tat ăl lor, ci, chiar și atunci când el este vi-
novat, ea s ă-l îndrept ățească”49.
Sfântul Paisie Aghioritul avea o concep ție foarte interesant ă
și cu privire la diferen țele de caracter dintre so ți. Acestea nu sunt
prilej de disput ă, ci de atrac ție și armonie, c ăci spunea el, „atunci
când soții au caractere diferite, pot ajuta mai mult și în educa ția
copiilor lor. Unul frâneaz ă puțin, iar cel ălalt spune: «Las ă-i pe copii
puțin mai liberi!». Dac ă amândoi îi vor constrânge pe copii, îi
vor pierde. Iar dac ă îi vor lăsa liberi amândoi, iar ăși îi vor pierde.
În timp ce, în felul acesta, afl ă și copiii un echilibru”50. De altfel,
unor astfel de so ți, „diferiți”, el le spunea c ă „în deosebirea carac-
terelor se ascunde armonia lui Dumnezeu. Caracterele deosebitecreează armonia. Vai, vou ă, dacă aveți același caracter! Gândi ți-vă
ce s-ar fi întâmplat dac ă, de pildă, amândoi v-a ți mânia repede.
Ați fi dărâmat casa. Sau dac ă amândoi a ți fi cu caractere blânde.
Ați fi dormit în picioare. Dac ă ați fi fost zgârci ți, v-ați fi potrivit,
dar ați fi mers amândoi în iad. Iar dac ă ați fi fost amândoi cu dare
de mână, ați fi putut ține casa? A ți fi distrus-o, iar copiii vo ștri ar fi
umblat pe drumuri. (…) Micile deosebiri ale caracterelor so ților
ajută la crearea unei familii armonioase, pentru c ă unul îl com-
pletează pe celălalt. La ma șină este absolut necesar ă accelera ția
ca ea să meargă, dar și frâna, ca s ă se opreasc ă. Dacă
mașina ar
avea numai frân ă, nu s-ar mi șca din loc, iar dac ă ar avea numai
accelerație, nu s-ar mai putea opri. Știți ce le-am spus unor so ți?
«Fiindcă vă potriviți, de aceea nu v ă potriviți!»”51.
Un alt principiu esen țial, recomandat în educarea copiilor, îl
constituie spiritul de libertate în care aceasta trebuie efectuat ă.
Dacă părinții au principii similare, pe care le aplic ă în mod con-
secvent, în vederea descoperirii abilit ăților sau calit ăților copiilor,
dacă ei înșiși sunt modele frumoase de voca ție, vor reu și să dez-
volte și în sufletul lor aceste însu șiri înalte. În plus, ceea ce este
făcut cu pl ăcere și fără constrângere produce opere sau lucr ări
durabile și de valoare.
49 Ibidem , p. 101.
50 Ibidem , pp. 40-41.
51 Ibidem , pp. 39-40.

20 Teologie [i Via]\
Libertatea controlat ă sau dirijat ă a copiilor trebuie dublat ă
de respectul acestora fa ță de o disciplin ă clară și fermă. În familie
și în educa ție, considera Sfântul Paisie, „nu exist ă disciplin ă mili-
tară”52, ci respect din partea tuturor membrilor ei, fa ță de princi-
piile unanim acceptate. Pentru copiii ascult ători, sfaturile p ărin-
tești sunt o necesitate, nu o datorie sau o constrângere și atrag
binecuvântarea p ărinților și ajutor din partea harului dumnezeiesc.
„Îngrădirile” pe care le impun uneori p ărinții au drept cauz ă lipsa
de experien ță a copiilor și grija părinților de a nu-i l ăsa să cadă
în erori, gre șeli și păcate.
Prea mult ă îngăduință și laxismul, libertatea f ără limite, oferite
copiilor, nu sunt socotite principii moderne de educa ție, ci slăbi-
ciuni din partea unor p ărinți prea permisivi sau dezinteresa ți și
iresponsabili. Neascultarea copiilor fa ță de părinți și lipsa lor de
încredere în ace știa, considera Sfântul Paisie, î și are originea în
lipsa încrederii p ărinților în Dumnezeu53.
Secretul armoniz ării bunătății cu fermitatea, a iubirii cu drep-
tatea, este o dovad ă a maturit ății și discern ământului p ărinților.
„Pentru ca copiii s ă apuce pe drumul cel bun, sf ătuia Sfântul
Paisie, este nevoie de mult ă atenție. Să nu le ar ătăm prea mult
dragostea noastr ă, deoarece apoi vor deveni ni ște copii netrebnici
și vor avea mult ă obrăznicie. Dar nici prea mult ă asprime, c ăci
vor deveni r ăzvrătiți. Secretul este s ă știi cât să strângi funia”54.
Referindu-se la modul în care trebuie îndrepta ți copiii, la
folosirea sau evitarea pedepselor și mai ales a celor fizice, Sfân-
tul Paisie evoca familia sa, aducându- și aminte de atmosfera din
casa părintească: „Știam că părinții ne iubeau și atunci când ne
răsfățau, când ne s ărutau, și când ne d ădeau câte o palm ă. Pen-
tru că și palma și mângâierea și sărutarea p ărinților, toate sunt
din dragoste. Când p ărinții își bat copiii, inima lor sufer ă. Când
copiii încaseaz ă câte o palm ă, îi doare obrazul. Prin urmare, mai
mare este durerea inimii decât durerea obrazului. Mama, orice
ar face copiilor ei, fie c ă îi ceartă, fie că îi bate, fie c ă îi răsfață, pe
52 Idem, Cu durere și dragoste… , p. 274.
53 Idem, Mica Filocalie …, p. 142.
54 Ieromonahul Isaac, Viața Cuviosului Paisie Aghioritul , traducere din limba
greacă de Ieroschim. Ștefan Nu țescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Edi-
tura Evanghelismos, Bucure ști, 2005, pp. 630-631.

21 Identitate ortodox ă în context multireligios
toate din dragoste le face și toate din aceea și inimă de mam ă ies.
Dar când copiii nu în țeleg aceasta, se împotrivesc cu obr ăznicie, se
încăpățânează, și atunci alung ă harul dumnezeiesc dinl ăuntrul
lor și este firesc s ă primeasc ă după aceea înrâurirea demonic ă”55.
Bătaia, considera Sfântul Paisie, trebuie evitat ă și mai ales la
vârste mai mari, pentru c ă, în loc să îi corijeze și să îi îndrepte pe
copii, îi dep ărtează de părinți și îi traumatizeaz ă. „Pe cât se poate,
sfătuia el, p ărinții să o evite. S ă încerce cu bun ătate și cu răbdare
să-l facă pe copil s ă înțeleagă că ceea ce face nu este corect. Nu-
mai când copilul este mic și nu înțelege că ceea ce vrea s ă facă este
primejdios, numai atunci îl ajut ă, căci primind o palm ă va ține
minte să nu mai fac ă altădată. Frica de a nu mai primi cumva
vreo palm ă i se face copilului ca o frân ă care îl protejeaz ă”56.
Ca un profund cunosc ător al sufletului uman și al mișcărilor
lui lăuntrice, Sfântul Paisie recomanda p ărinților să nu certe
niciodată seara pe copii, pentru c ă „în timpul nop ții ei nu au cum
să-și risipeasc ă mâhnirea, iar întunecimea nop ții o înnegre ște și
mai mult. Încep s ă se gândeasc ă cum să se împotriveasc ă, caută
diferite solu ții, intră la mijloc și diavolul și astfel pot ajunge și la
deznădejde”57.
Principiul cel mai important, pe care îl recomand ă, era impli-
carea integral ă a părinților și susținerea eforturilor copiilor, mai
ales prin model personal: „Ferici ți sunt părinții – arăta el – care
nu folosesc cuvântul „nu” pentru copiii lor, ci îi înfrâneaz ă de la rău
prin viața lor sfânt ă, pe care copiii o imit ă, și, bucuro și, urmeaz ă
lui Hristos cu noble țe duhovniceasc ă”58.
Sfântul Paisie a f ăcut, în scrierile sale, numeroase și ample
referiri și la principiile educa ției religioase, pe care sunt datori p ă-
rinții să o ofere copiilor lor. Ea trebuie început ă din primii ani ai
copilăriei și vizează cultivarea virtu ților creștine, împroprierea
exemplelor oferite de Sfânta Scriptur ă și scrierile duhovnice ști
55 Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnice ști. I. Cu durere și dragoste… ,
p. 287.
56 Idem, Cuvinte duhovnice ști. IV. Via ța de familie… , p. 114.
57 Ibidem .
58 Idem, Epistole , traducere din limba greac ă de Ieroschim. Ștefan Nu țescu,
Schitul Lacu – Sfântul Munte Atho s, Editura Evanghelismos, Bucure ști, 2005,
p. 226.

22 Teologie [i Via]\
și, în mod deosebit, frecventarea bisericii și practicarea rug ăciunii.
Toate acestea, îns ă, trebuie dobândite și practicate în acela și cult
al libertății și responsabilit ății. Dacă lecturile duhovnice ști erau
socotite „v itamine înt ăritoare”59, în privin ța frecvent ării bisericii,
Sfântul Paisie spunea p ărinților că „scopul nu este s ă-i ducă pe
copii cu sila la biseric ă, ci să-i facă să o iubeasc ă. Să nu facă binele
din silă, ci să-l simtă ca pe o necesitate”60.
Sfântul Athonit socotea rug ăciunea a fi „oxigenul sufletului”61
și considera c ă rolul esen țial în inițierea copiilor în „ școala” sau
„practicarea” ei revine, în mod predilect, mamei, care, f ără a-i sili,
trebuie să-i învețe și să-i deprind ă de mici s ă se roage62. Copiilor nu
trebuie s ă li se impun ă un canon de rug ăciune, „ci fiecare mam ă
să caute singur ă să vadă cât poate rezista copilul ei”63. Pentru a-i
ajuta pe ace știa să descopere dulcea ța și roadele binecuvântate și
binefăcătoare ale rug ăciunii, „cei mari trebuie s ă se poarte cu no-
blețe. Ei să rostească toate rug ăciunile de sear ă, iar copiilor lor s ă le
spună: «Dacă vreți, puteți rămâne și voi puțin». Atunci când copiii
sunt mai m ărișori, familia poate avea un program de rug ăciune.
De pildă, cei mari s ă se roage cincisprezece minute, iar copiii dou ă
sau cinci minute, și, dacă vor, se pot ruga și mai mult. Dac ă pă-
rinții îi vor ține pe copii la toate rug ăciunile de sear ă, aceștia se vor
revolta. Nu trebuie sili ți, pentru c ă ei nu au în țeles încă puterea
și valoarea rug ăciunii”64.
În stare de boal ă sau de oboseal ă generală, canonul de rug ă-
ciune poate fi înjum ătățit sau diminuat, dar nu neglijat.
Rugăciunea are un rol esen țial în educarea cre ștină a copiilor,
în formarea personalit ății religios-morale cre știne. Ea este mij-
locul cel mai eficient prin care, deopotriv ă, părinți și copii, pot cere
și primi ajutor din partea lui Dumnezeu în lucrarea dificil ă a
formării morale și a mântuirii. De aceea, ea are o putere mare în
familie65. Rugăciunea mamei, în mod deosebit, este repede auzit ă,
59 Idem, Cuvinte. II. Trezire duhovniceasc ă…, p. 99.
60 Idem, Cuvinte duhovnice ști. IV. Via ța de familie… , p. 171.
61 Atanasie Rakovalis, op. cit. , p. 155.
62 Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnice ști. IV . Viața de familie… , p. 172.
63 Ibidem , p. 171.
64 Ibidem , p. 167.
65 Ibidem , p. 168.

23 Identitate ortodox ă în context multireligios
pentru că ea se săvârșește din adâncul sufletului, „din inim ă și cu
durere”66. Dar, alături de aceasta, și rugăciunile copiilor pot face
minuni, pentru c ă rugăciunea lor este una curat ă67.
5. Tinere]ea — vârst ă a provoc ărilor. Educa]ia prin iubire a
tinerilor
Sfântul Paisie Aghioritul primea la „coliba” sa din Sfântul Munte
Athos numero și tineri doritori s ă descopere adev ăratul lor rost
în viață. Pe toți îi sfătuia cu o dragoste f ără egal, la m ăsura iubirii
lui Dumnezeu fa ță de lumea aceasta c ăzută și îndepărtată de Iz-
vorul ei ve șnic. Este paradigmatic r ăspunsul pe care l-a dat, odat ă,
unui ucenic ce îi ceruse un sfat pe care s ă îl țină minte întreaga
viață. „– Părinte, spune ți-ne ceva. – Ce s ă vă spun? – Ce v ă spune
inima… – Ceea ce-mi spune inima este s ă iau cuțitul, s-o tai buc ățele, s-o
împart lumii și apoi să mor ”68.
Adolescen ța, tinerețea, este o vârst ă a căutărilor și a descope-
ririlor, a ispitelor și provocărilor din partea lumii și a anturajelor,
care îi devin tân ărului mai apropiate decât p ărinții și familia sa.
Iar lipsa de experien ță și de discern ământ poate duce la c ăderi
grele și păcate grave.
Datorită unor stiluri de educa ție diferite între p ărinți și copii,
observa Sfântul Paisie, s-a creat o pr ăpastie. Pentru ca aceasta s ă
fie înlăturată, este nevoie de în țelegere și îngăduință, de empatie
din ambele p ărți. Astfel, pentru ca acest decalaj sau conflict dintre
generații să fie nivelat, „trebuie ca p ărinții să se coboare în starea
copiilor, iar copiii s ă treacă în cea a p ărinților. Și dacă acum copiii
nu-i mai chinuiesc pe p ărinții lor, nici copiii lor, mai târziu, pe ei. Dac ă
acum copiii nu ascult ă și își chinuiesc p ărinții, și copiii lor îi vor
chinui mai târziu, pentru c ă vor func ționa legile duhovnice ști”69.
Ispitele care primejduiesc trupul și sufletul tân ărului sunt tot
mai numeroase și de aceea p ărinții nu trebuie s ă se erijeze în ni ște
gardieni autoritari ai respect ării principiilor convenite, ci s ă de-
vină prietenii, confiden ții și sfetnicii lor cei mai apropia ți.
66 Ibidem , p. 113.
67 Ibidem , p. 172.
68 Idem, Cuvinte duhovnice ști. I. Cu durere și dragoste… , p. 19.
69 Ibidem , p. 288.

24 Teologie [i Via]\
În zilele noastre, p ăstrarea cur ăției trupești și sufletești, castita-
tea înainte de c ăsătorie, este un adev ărat „război al con științei”70, o
adevărată „mucenicie”, într-o lume profund erotizat ă și care caut ă,
la tot pasul, s ă provoace sim țurile și instinctele inferioare. P ăs-
trarea cur ăției, înainte de c ăsătorie, considera Sfântul Paisie, asi-
gură tinerilor o „îndoit ă sănătate”71: trupeasc ă și duhovniceasc ă.
Din acest motiv, recomanda ca și logodna s ă fie scurt ă, iar
căsătoria să se realizeze dup ă finalizarea studiilor, pentru ca su-
fletul soților să nu fie împ ărțit între obliga țiile de familie și cele
profesionale, între responsabilit ățile de soți, părinți și cele sociale.
Astfel, el insista asupra faptului c ă „este bine ca logodna s ă nu
țină mult – s ă încerce ca în perioada care va dura pân ă la nuntă
să o vadă pe tânără ca pe sora sa și să o respecte. Dac ă amândoi
se vor nevoi cu m ărime de suflet s ă-și păstreze fecioria, la Taina
Căsătoriei, atunci când preotul îi încununeaz ă, vor primi har îm-
belșugat de la Dumnezeu. Pentru c ă, așa cum spune Sfântul Ioan
Gură de Aur, cununiile sunt simbolul biruin ței asupra pl ăcerii”72.
Studiile neterminate și finalizarea lor în timpul c ăsniciei sunt
socotite „un chin, atât pentru femeia, cât și pentru copiii lui. Este
mai bine s ă-și concentreze toate puterile lui suflete ști și trupești la
învățătură, pentru a- și termina f ără prea mult ă osteneal ă studiile,
după care se va rezolva și problema aceasta. C ăci de îi vor fi pu-
terile împr ăștiate, va fi mereu împ ărțit suflete ște și trupește”73.
Ca soții trebuie preferate tinerele provenind din familii nume-
roase – aceasta constituind o garan ție a jertfelniciei lor ulterioare
pe altarul familiei –, credincioase și cu o via ță morală înaltă. Nu
trebuie c ăutată bogăția sau frumuse țea, ci simplitatea și smere-
nia74. Alături de o asemenea persoan ă nobilă, soțul își va dobândi
„odihna sufleteasc ă” și, împreun ă, „se pot lua de mân ă, ca să
treacă râul cel primejdios al lumii”75. Iar credin ța lor puternic ă și
prezența lui Hristos în familia lo r, dragostea lor puternic ă îi va
ține uniți pentru totdeauna, împreun ă cu Preadulcele Iisus76.
70 Ibidem , p. 227.
71 Idem, Cuvinte duhovnice ști. IV. Via ța de familie… , p. 33.
72 Ibidem , p. 38.
73 Ibidem , p. 31.
74 Ibidem , p. 37.
75 Ibidem .
76 Ibidem , p. 38.

25 Identitate ortodox ă în context multireligios
Chiar și în situa ția în care o persoan ă alegea via ța monahal ă,
sfatul era acela și: întâi să își încheie studiile, iar apoi s ă îmbrăți-
șeze chipul îngeresc de vie țuire. Alegerea, fie spre via ța de familie,
fie pentru via ța monahal ă, trebuie f ăcută în deplin ă cunoștință de
cauză și libertate personal ă, odată ce, fie de una, fie de cealalt ă,
depinde nu doar îm plinirea personal ă, în lumea și viața aceasta,
ci însăși mântuirea sufletului.
Indiferent de r ătăcirile și căderile copiilor lor, p ărinții nu trebuie
să se descurajeze sau s ă-și piardă speranța, ci, prin exemplul lor
bun și prin rug ăciunile st ăruitoare, s ă ceară ajutor și să spere în
întoarcerea lor, gândindu-se c ă Însuși Dumnezeu le ofer ă „unele
circumstan țe atenuante pentru neorânduielile pe care le fac”77,
sub influen ța duhului frivol al lumii contemporane.
De mare folos îi poate fi tân ărului duhovnicul, odat ă ce, la
această vârstă, tinerii, în entuzia smul lor, se consider ă a fi cen-
trul lumii și primesc tot mai greu sfaturi de la al ții, inclusiv de la
părinții lor. Cu autoritatea și paternitatea sa duhovniceasc ă, prin
discernământ și mai ales prin dragoste și rugăciune, părintele du-
hovnicesc se poate apropia și poate p ătrunde mai u șor în sufletul
tânărului, iar sfaturile și îndemnurile lui, inspirate de Dumnezeu,
sunt mai u șor primite.
Referindu-se la nevoia tineri lor de duhovnic, Sfântul Paisie
spunea: „Tân ărul are nevoie de un pov ățuitor duhovnicesc, care
să-l sfătuiască și de care s ă asculte, ca s ă călătorească cu siguran ță
duhovniceasc ă, fără primejdii, f ără frică și fără să se împot-
molească. Fiecare om, cu cât cre ște, cu atât înainteaz ă în vârstă,
cu atât dobânde ște experien ță și de la sine și de la alții. Un tân ăr
nu are aceast ă experien ță. Unul în vârst ă folosește experien ța
dobândit ă de la sine și de la alții pentru a-l ajuta pe tân ărul neex-
perimentat s ă nu facă gafe. Atunci când tân ărul nu ascult ă, face
experien țe cu sine însu și”78.
Spre deosebire de copiii mici, la care se puteau aplica și pe-
depse, reu șita formării tinerilor este dat ă, în mod exclusiv, de
iubirea ar ătată acestora. Regula de aur sau adev ărata educa ție,
față de care ei sunt re ceptivi, este educa ția prin iubire. Și în acest
77 Ibidem , p. 112.
78 Idem, Cuvinte duhovnice ști. I. Cu durere și dragoste… , p. 262.

26 Teologie [i Via]\
sens, cuvintele Sfântului Paisie su nt mai mult decât edificatoare.
Fiind întrebat cum ar putea s ă se apropie p ărinții și să-i îndrepte
pe tinerii care au pornit pe un drum gre șit, el a răspuns: „Cu dra-
goste. Dac ă există dragoste adev ărată, nobilă, îndată tinerii sunt
încredințați lăuntric și sunt dezarma ți. Vin la colib ă tot felul de
tineri cu diferite probleme. Îi întâmpin, îi cinstesc, le vorbesc și
peste pu țin devenim prieteni. Î și deschid inimile și primesc dra-
gostea mea. Unii, s ărmanii de ei, sunt atât de lipsi ți! Înseteaz ă de
dragoste. Se vede îndat ă că n-au sim țit dragoste nici de la mama,
nici de la tat ăl lor; nu se mai satur ă. Dacă îi compătimești, dacă-i
iubești, uită și problemele lor, chiar și de droguri, se dep ărtează
bolile, își lasă neorânduielile și vin dup ă aceea ca închin ători
evlavioși în Sfântul Munte. Pentru c ă într-un anumit fel simt
dragostea lui Dumnezeu”79.
Alături de p ărinți și de duhovnic, de familie și de Biseric ă, un
rol important revine, în educa ție, dascălilor sau profesorilor. „Mare
lucru este, spunea el, un înv ățător corect, mai ales în zilele noas-
tre! Copiii sunt casete neînregist rate, care se vor umple cu cântece
murdare sau cu muzic ă bizantin ă. Lucrarea înv ățătorului este
sfântă. Are mare responsabilitate. Dac ă ia aminte, poate lua mare
plată de la Dumnezeu. S ă se îngrijeasc ă să învețe pe copii frica de
Dumnezeu. Profesorii trebuie s ă afle modul prin care s ă trans-
mită copiilor unele mesaje despre Dumnezeu și Patrie. Ei s ă se-
mene numai s ămânța, dar să nu aștepte să răsară imediat. Nimic
nu se pierde; cândva ea va prinde r ădăcină”80.
În actul educa ției, pedagogii trebuie s ă dea dovad ă de vocație
și de iubire, de bun ătate și de îngăduință, de căldură sufleteasc ă și
de înaltă responsabilitate. În acest mod și în compara ție cu părinții,
care nasc pe copii, „educatorii corec ți”81 „renasc copiii din lume”82,
„dau societ ății oameni ren ăscuți și, astfel, ea se face mai bun ă”83.
Și, totodat ă, mare va fi r ăsplata din partea lui Dumnezeu pentru
acești educatori. În via ța aceasta, vor avea parte de mul țumire și
bucurie, iar în via ța viitoare, de iertare de p ăcate și de sfințire.
79 Ibidem , pp. 270-271.
80 Ibidem , pp. 320-321.
81 Ibidem , p. 321.
82 Ibidem .
83 Ibidem .

27 Identitate ortodox ă în context multireligios
Chiar și în privin ța programelor de studiu, Sfântul Paisie ob-
serva că tinerii de ast ăzi sunt „ghiftui ți” cu „o gr ămadă de lucruri
nefolositoare”84, care, în loc s ă îi formeze și să îi edifice moral, îi
bulverseaz ă și îi zăpăcesc spiritual. Accentul trebuie pus pe însu șirea
unor cuno ștințe practice, formative pentru via ță, pe cunoa șterea
profundă a istoriei și a credin ței Neamului, precum și a mijloa-
celor prin care cre știnul poate contribui la p ăstrarea și dezvol-
tarea lor.
Indiferent de particularit ățile de vârst ă, scopul general al edu-
cației îl constituie formarea personalit ății umane, iar în ceea ce
privește educația religioas ă edificarea caracterului cre știn.
Ascultători față de părinți, devotați față de neamul lor, fa ță de
Biserică și față de credin ța ortodox ă, asemenea copii vor atrage
asupra lor binecuvântarea p ărinților și harul lui Dumnezeu. Dac ă,
pe de o parte, obr ăzniciile și păcatele alung ă harul, copiii, s ălbă-
ticindu-se și trăind în neorânduial ă, pe de alt ă parte, respectul fa ță
de părinți, duhovnic, dasc ăli și față de cei mai mari și mai ex-
perimenta ți aduce și revarsă asupra lor harul și binecuvântarea
cerească. Pe astfel de copii harul îi acoper ă, dăruindu-le o str ă-
lucire suprafireasc ă85.
84 Ibidem , p. 315.
85 Sfântul Paisie Aghioritul ar ăta că „atunci când copiii vorbesc cu obr ăznicie
celor mai mari alung ă harul lui Dumnezeu. Iar atunci când pleac ă harul lui Dum-
nezeu, vin dr ăcușorii și copiii se s ălbăticesc, fac neorânduieli. În timp ce copiii
care au evlavie, respect, ascult ă de părinți, de dasc ăli, de cei mai mari, primesc
mereu harul lui Dumnezeu și au binecuvântarea Lui. Îi acoper ă harul lui Dumne-
zeu. Multa evlavie fa ță de Dumnezeu, multul respect fa ță de cei mai mari aduce
din belșug harul dumnezeiesc în suflete, în a șa măsură încât sunt tr ădați de
strălucirea dumnezeiasc ă a harului. Harul lui Dumnezeu nu merge la copiii r ăz-
vrătiți, ci la cei cumin ți, evlavio și și cu mărime de suflet. Iar ace ști copii au o pri-
vire care str ălucește. Și cu cât mai mult respect au fa ță de părinți, față de cei
mai mari, cu atât primesc mai mult har. Iar cu cât sunt mai neîmblânzi ți, cu atât
sunt mai p ărăsiți de harul lui Dumnezeu”. Cf. Cuviosul Paisie Aghioritul, Cu-
vinte duhovnice ști. I. Cu durere și dragoste… , pp. 285-286.