45Bucovina Forestierã X, 1-2. Comentarii [607595]

45Bucovina Forestierã X, 1-2. Comentarii
Biodiversitatea și regenerarea arboretelor
Victor Giurgiu
1. Introducere
În contextul cre șterii pe plan inter-
național a interesului pentru conservarea
diversit ății biologice, Comisia de Științe
Silvice a Academiei Române a organizat(martie 2002) dezbaterea științifică cu titlul
“Regenerarea arboretelor, mijloc pentruconservarea și ameliorarea biodiversit ății”.
S-a avut în vedere adev ărul potrivit c ăruia
prin alegerea și aplicarea tratamentelor,
biodiversitatea și, respectiv, stabilitatea
arboretelor pot fi influen țate în sensuri mul-
tiple (conservare, ameliorare, deteriorare),acționând asupra tuturor nivelurilor biodi-
versit ății, respectiv diversitatea genetic ă,
diversitatea speciilor, diversitatea ecosis-temelor și diversitatea ecocomplexelor
forestiere (ONF, 1993).
Actualitatea temei este dat ă și de ampli-
ficarea doborâturilor și rupturilor produse
de vânt și zăpadă în p ădurile de munte și a
uscărilor anormale de arbori în p ădurile de
stejari, procese cauzate în bun ă parte de
îngustarea biodiversit ății ecosistemelor
forestiere, prin aplicarea de tratamentenecorespunz ătoare de-a lungul timpurilor.
Oportunitatea acestei dezbateri a fost
corelat ă și cu împlinirea a opt decenii de la
promovarea tratamentului regener ărilor
(tăierilor) în ochiuri la regenerarea-refa-
cerea arboretelor de șleau de câmpie, prin
contribu țiile lui Marin Dr ăcea, MarinRădulescu ( 1923, 1933, 1934) și ale altor
colaboratori (Giurgiu, 2002) și a șapte
decenii de la excep ționala cercetare științi-
fică, efectuat ă de Chiri ță și Popescu ( 1933),
privind regenerarea gorunetelor prin trata-mentul t ăierilor în ochiuri. Aceste dou ă
evenimente științifice au marcat na șterea
silvotehnicii române ști, respectiv deta șarea
de împrumuturi conceptuale din alte țări.
Dup ă cum a afirmat ilustrul silvicultor I.
Vlad ( 1943), suntem în fa ța unui fapt
remarcabil, “de importan ță apreciabil ă și
deschiz ător de epoc ă nou ă în regenerarea
stejarilor de la noi” și nu numai.
Important de men ționat este faptul c ă
Constantin Chiri ță (1933), înainte de a se
pronun ța în privin ța metodei de regenerare
a gorunetelor din România, a studiat atentprocesul de regenerare în p ădurile virgine,
contestând c ă “aceast ă regenerare de la
sine, în buchete sau grupe, în ochiuri, seproduce f ără excep ție, îns ă cu neap ărata
condi ție ca solul forestier s ă-și fi p ăstrat în
aceste goluri ale masivului tot complexulpropriet ăților solului forestier apt pentru
regenerarea natural ă”. Mai târziu, acela și
autor a ținut s ă precizeze c ă “pentru
regenerarea și refacerea p ădurilor natura
rămâne dac ălul nostru suprem” (Chiri ță,
1983).
Analizate sub prisma obiectivelor
actuale, metodele promovate atunci deDrăcea, R ădulescu și, mai apoi, de Chiri ță

și Vlad au adus un câ știg considerabil și din
punct de vedere al conserv ării și amelior ării
biodiversit ății genetice și ecosistemice, în
compara ție cu tratamentul t ăierilor rase și
tratamentul t ăierilor succesive, aplicate ge-
neralizat, dar cu rezultate necorespunz ă-
toare, în România din acele vremuri.
2. Suprema ția regener ărilor naturale
Odat ă cu institu ționalizarea conceptului
de gestionare durabil ă a p ădurilor, care se
refer ă și la conservarea și ameliorarea bio-
diversit ății, a crescut considerabil impor-
tanța ce se acord ă regener ărilor naturale,
pe plan european acestea fiind unanimrecomandate ori de câte ori sunt posibile,fapt explicabil, dac ă avem în vedere c ă
aceste metode de regenerare asigur ă în
primul rând conservarea în descenden țe a
structurii genetice originare, dar și a celei
ecosistemice, având și capacitatea s ă le
amelioreze, în cazurile în care tratamentelese aleg și se aplic ă corespunz ător.
În ultimul timp, se promoveaz ă metode
ale regener ării naturale nu doar în țările din
centrul Europei, specializate în trecut înregener ări artificiale, dar chiar și în țările
din nordul continentului, în care predomin ă
păduri echiene de r ășinoase.
În acord cu aceast ă concep ție, pe plan
interna țional, nivelul gestion ării durabile a
pădurilor se evalueaz ă și dup ă criterii și
indicatori referitori la ponderea rege-nerărilor naturale în ansamblul rege-
nerărilor.
Desigur, regenerarea natural ă nu poate
fi absolutizat ă. Rămân suficiente zone
libere și obligatorii pentru regenerarea arti-
ficial ă: pentru completarea nereu șitelor la
aplicarea tratamentelor, în cadrul metodeide regenerare-refacere a arboretelor (meto-da Dr ăcea) etc. Este îns ă necesar s ă repro-ducem opinia întemeiat ă a distinsului sil-
vicultor român Victor St ănescu ( 1998),
potrivit c ăreia “generalizarea extinderii în
cultur ă a unor materiale de reproducere cu
structuri genotipice de calitate, dar care nusunt rezultatul mecanismelor naturale alemeiozei și fecund ării, nu ar fi posibil ă fără
riscuri necunoscute, de vreme ce naturaînsăși a preferat calea mai complicat ă a
reproducerii indirecte, pe cale sexuat ă,
celei de reproducere simpl ă, direct ă, prin
fragmente vegetative”. În acord cu eminen-tul silvicultor, ne exprim ăm rezerve în pri-
vința silviculturii clonale și nu subevalu ăm
“consecin țele restrictive genetic ale eli-
minării din circuitul biologic a procesului
“confrunt ării” game ților la fecundare, pe
care le prilejuie ște înmul țirea vegetativ ă
repetat ă, un proces oarecum contrar naturii,
fără predispozi ții de heterozis și fără
poten țial de variabilitate intracromozomi-
ală, intercromozomial ă și gametic ă”.
Totodat ă, repet ăm și sus ținem necesitatea
reconsider ării atitudinii fa ță de plantaje
(livezi semincere), precum și față de modul
cum sunt selecta ți arborii plus, astfel încât
pe aceast ă cale riscant ă să nu se mai
restrâng ă biodiversitatea genetic ă și ecosis-
temic ă a viitoarelor p ăduri (Giurgiu, 1980;
1982; 1999; St ănescu, 1999).
Față de avansul înregistrat în ultimul
timp de adep ții metodelor regener ării natu-
rale, reac ția sus ținătorilor regener ării artifi-
ciale n-a întârziat s ă apar ă. Împotriva
primelor metode se invoc ă, cu evident ă
exagerare, riscul consangviniz ării (inbreed-
ing), ce s-ar manifesta în arboretele natu-
rale sau regenerate pe cale natural ă, care ar
afecta stabilitatea arboretelor, supraes-timând avantajele regener ării cu puie ți
obținuți pe cale vegetativ ă. “Orice s-ar
spune îns ă, nici o specie de arbori nu s-a
putut men ține secole și milenii la rând
decât prin semin țe din fructifica ții naturale
46Bucovina Forestierã X, 1-2 Comentarii

succesive și nicidecum prin buta și sau
altoaie" (St ănescu, 1998), ori prin inginerii
genetice.
Desigur, regenerarea natural ă va fi con-
traindicat ă sub raport genetic doar în cazuri
particulare, ale unor arborete izolate, aleunor arborete necorespunz ătoare poli-
func țional ș.a. Nu trebuie subestimat îns ă
rolul considerabil ecologic și social al unor
ecosisteme, chiar dac ă calitatea și produc-
tivitatea auxologic ă a acestora este redus ă.
Uneori se prefer ă, de pild ă, un arboret
regenerat natural de mare biodiversitate,dar de redus ă productivitate, c ăruia i s-au
atribuit înalte func ții de protec ție, decât un
arboret artificial de productivitate ridicat ă,
dar de stabilitate sc ăzută și nefunc țional
ecoprotectiv. Evident, în asemenea cazuri,decizia va apar ține silvicultorului dotat cu
un avansat discern ământ ecologic și eco-
nomic.
Catastrofalele doborâturi și rupturi pro-
duse periodic de vânt și zăpadă în p ădurile
montane, îndeosebi în arboretele pure demolid, inclusiv cele din anul 2002, sunt și
o consecin ță a brutaliz ării legilor naturii,
respectiv a transform ării arboretelor plu-
riene și amestecate, optim biodiversificate
și de mare stabilitate, în arborete artificiale
echiene monotipice. Prin aceasta, s-a pro-dus o depresiune important ă de informa ție
genetic ă, precum și o diminuare a mani-
festării panmixiei în paralel cu cre șterea
procesului de consangvinizare, ceea ce acondus la pierderi însemnate de vitalitate și
stabilitate, de rezisten ță la impactul medio-
gen.
Așadar, op țiunea pentru regenerarea
natural ă este întemeiat ă, pe considerente
referitoare la conservarea structurilorgenetice și ecologice existente, ob ținută, de
regul ă, prin îndelungate, milenare procese
naturale de adaptare a biocenozei forestierela condi țiile date ale biotopului. Aplicareaacestui principiu fundamental al sil-
votehnicii moderne, bazat ă pe considerente
ecologice și genetice, oblig ă totodat ă la
completarea golurilor neregenerate, cu uti-lizarea unui material de împ ădurire de
provenien ță local ă, având aceea și structur ă
genetic ă.
Desigur, “selec ția semincerilor pe cri-
terii genetice-fenotipice, ca și asigurarea
unei bune interfecund ări a acestora și
evitarea consangviniz ării, cu efectele ei
nefavorabile binecunoscute, reprezint ă, de
asemenea, probleme care, într-o silvicul-tură cu caracter genetic-aplicativ, trebuie
rezolvate cu discern ământul necesar”
(Stănescu, 1983). În acest scop, se impun
cercet ări adecvate și completarea normelor
tehnice de specialitate cu prevederi în acestsens.
3. Considera ții asupra metodelor de
regenerare a arboretelor sub prisma con-serv ării și amelior ării biodiversit ății
Tratamentul t ăierilor rase reprezint ă cea
mai brutal ă interven ție silvicultural ă în
viața pădurii, ignorând profund legile de
structurare și func ționare a ecosistemelor
forestiere și afectând, frecvent irecuperabil,
stabilitatea și polifunc ționalitatea (Giurgiu,
1980). Aceste t ăieri contribuie la eli-
minarea unor biotipuri originare și chiar a
unor tipuri de ecosisteme valoroase, care numai pot fi reproduse pe cale artificial ă.
Aplicate succesiv de-a lungul mai multorgenera ții, reduc tot succesiv și tot mai
accentuat diversitatea biologic ă și stabili-
tatea ecosistemelor respective, nivelurileindicatorilor de biodiversitate și stabilitate
rămânând, dup ă încheierea proceselor de
redresare ecologic ă, mereu în urma
nivelurilor dinaintea t ăierii rase, ceea ce
echivaleaz ă cu o cre ștere succesiv ă aGiurgiu Biodiversitatea și regenerarea arboretelor
47

entropiei informa ționale (fig. 1). Daunele
aduse de aplicarea acestui tratament naturiiși economiei sunt imense.
Chiar dac ă în urma t ăierilor rase se
formeaz ă, prin aportul silvicultorului,
arborete amestecate, cu specii mai rezis-tente și cu biotipuri din s ămân ța recoltat ă
din mai multe popula ții, aceste arborete
continu ă să poarte amprenta structurilor
echiene monoetajate, cu tot cortegiul decaren țe sub raportul biodiversit ății la toate
nivelurile (genetice, a speciilor, ecosis-temelor și complexelor de ecosisteme) și al
deterior ării calit ății factorilor de mediu
(sol, ap ă ș.a.).
Iată de ce în multe țări europene au fost
interzise t ăierile rase cu decenii în urm ă
(Elve ția, Slovenia etc.), iar altele sunt
preg ătite pentru ofensiva decisiv ă împotri-
va acestei brutalit ăți silviculturale, în frun-
tea acestui demers situându-se organiza ția
european ă a silvicultorilor care pro-
moveaz ă aplicarea legilor naturii (Pro Silva
Europa, 1993). Noi avem de luptat în
primul rând împotriva t ăierilor rase în moli-
dișuri care, din p ăcate, înc ă sunt admise
prin lege pe suprafe țe de 3-5 ha și sus ținute
“teoretic” de unii speciali ști. Al ții au militat
sau insist ă repetat pentru interzicerea acestui tratament (St ătescu, 1894;
Rădulescu, 1934; Giurgiu, 1961; 1980;
1982), în spe-ran ța că rațiunea va învinge în
cele din urm ă. Desigur, r ămân și situa ții
pentru care t ăierile rase (pe suprafe țe mici)
nu pot fi evitate.
Tratamentul t ăierilor succesive, din
punct de vedere al reu șitei regener ării, a
condus la rezultate dezastruoase îngorunete, stej ărete și șleauri, dar și la
reușite, mai ales în cazul arboretelor de fag.
În acest ultim caz, tratamentul are capaci-tatea de a reface, respectiv de a conserva“întreaga structur ă multibiologic ă a arbore-
tului originar, adic ă se realizeaz ă pereni-
tatea genotipurilor ancestrale, trecute printrierea sever ă a selec ției naturale, a
impactului varia țiilor de mediu în variante
extrem de numeroase” (St ănescu, 1999).
Dacă din punct de vedere al biodiversit ății
genetice, tratamentul regener ărilor (t ăieri-
lor) succesive cu 3-4 t ăieri r ăspunde actu-
alelor și viitoarelor cerin țe, el este în acela și
timp deficitar sub raportul diversit ății eco-
sistemice. Într-adev ăr, posed ă reduse apti-
tudini pentru conservarea și ameliorarea
structurii pe specii a arboretelor. Totodat ă,
neputând fi aplicat pe perioade lungi și
foarte lungi de regenerare, este responsabilde echienizarea și monoetajarea arboretelor
pluriene și relativ pluriene, pe de o parte, și
este incapabil s ă diversifice structura verti-
cală a arboretelor echiene și relativ echiene,
în vederea avans ării lor pe trepte superioare
de organizare, spre structuri pluriene și re-
lativ pluriene, pe de alt ă parte.
Nu trebuie pierdut din vedere faptul c ă,
aplicându-se pe perioade foarte scurte deregenerare (2-3 t ăieri uniforme), acest trata-
ment prezint ă, într-adev ăr, dezavantajul
consangviniz ării, din cauza distan ței prea
mari dintre seminceri, ceea ce formeaz ă
așa-numitele “cercuri de consangvinizare”.
Așa se explic ă “degenerarea” multorBucovina Forestierã X, 1-2 Comentarii
48
Fig. 1.Diminuarea prograsiv ă a biodiversit ății și
stabilit ății arboretelor dup ă tăieri rase și re-
împăduriri succesive (schem ă)Tăierea ras ă I
Reîmp ăduriri I
Reîmp ăduriri II
Reîmp ăduriri IIITăierea ras ă II
Tăierea ras ă III
0 100 200 AniBiodiversitate-stabilitate

arborete de fag dup ă extragerea a 40-60 %
din arbori la t ăierea de îns ămân țare, de și
cantitativ regenerarea a fost declarat ă
reușită (!).
Față de cele men ționate, se desprinde
oportunitatea restrângerii drastice a aplic ă-
rii tratamentului t ăierilor succesive, chiar și
în f ăgete, în favoarea tratamentelor mai
intensive men ționate mai jos, capabile pen-
tru o eficient ă conservare și ameliorare a
biodiversit ății și protec ție a factorilor de
mediu (sol, ap ă, clim ă ș.a.).
Tratamentul regener ărilor (t ăierilor)
progresive, mai ales atunci când este aplicatpotrivit doctrinei originare (cu perioad ă de
regenerare total ă de 20-40 de ani), elimin ă
dezavantajele majore ale tratamentuluiregener ărilor succesive, atât sub raportul
diversit ății genetice și al diversit ății speci-
ilor, precum și al diversit ății structurii ver-
ticale. Performan țele acestui tratament
izvor ăsc din faptul c ă ideea regener ării în
ochiuri este împrumutat ă de la procesul de
regenerare a p ădurii naturale, solu ție verifi-
cată și ameliorat ă succesiv de natur ă de-a
lungul mileniilor (Chiri ță, 1933).
Este, totu și, inadecvat regener ării arbo-
retelor naturale, care de țin deja o structur ă
mai avansat ă (plurien ă și relativ plurien ă),
având deci o biodiversitate optim ă sau
apropiat ă de aceast ă stare. Transformarea
acestor ecosisteme în arborete echiene saurelativ echiene prin tratamente extensivereprezint ă un atentat la legile naturii, cu
consecin țe irecuperabile, respectiv pierderi
de informa ție genetic ă și ecologic ă incalcu-
labile (Giurgiu, 1962; 1980; 1982; St ănes-
cu, 1984), care pot fi evitate doar ges-
tionând aceste p ăduri în regim de conser-
vare sau de ocrotire (în arii protejate), oriaplicând judicios tratamentul codruluigrădinărit sau tratamentul codrului cvasi-
grădinărit (Giurgiu, 1961; 1980; 1982;
Vlad și Giurgiu, 1986).Într-adev ăr, tratamentul codrului gr ădi-
nărit, bazat fiind, teoretic, aproape integral
pe legile de structurare și func ționare a eco-
sistemelor forestiere virgine, r ăspunde ple-
nar tuturor exigen țelor ecologice, de con-
servare și ameliorare a biodiversit ății, la
toate nivelurile acesteia. Performan țele
codrului cvasigr ădinărit nu se îndep ărteaz ă
prea mult de cele ale tratamentului codruluigrădinărit, cu precizarea c ă poate fi aplicat
și arboretelor de cvercinee. Din p ăcate, el
este în prezent marginalizat.
Tratamentul regener ărilor (t ăierilor)
succesive în margine de masiv, tratamentultăierilor progresive în margine de masiv și
combina țiile dintre acestea prezint ă multi-
ple avantaje sub raportul conserv ării și
amelior ării biodiversit ății la toate nivelu-
rile, putând deveni o solu ție optim ă pentru
molidi șuri, ca înlocuitor al tratamentului
tăierilor rase (Barbu și Cenu șă, 200 1).
Chiar și tăierile rase în benzi înguste (30-40
m), cu regenerare natural ă și alăturarea par-
chetelor dup ă 5-10 ani pot oferi rezultate
acceptabile în molidi șuri.
Tratamentul crângului simplu, de și teo-
retic ar prezenta unele valen țe favorabile
sub raportul conserv ării diversit ății gene-
tice (se transmite la descenden ți variabili-
tatea genetic ă total ă), prezint ă multiple
caren țe majore, ecologice și economice, dar
și din punct de vedere al diversit ății speci-
ilor, ecosistemice și a ecocomplexelor
forestiere. S-a emis și ipoteza "uzurii" vita-
lității genomului, ca fiind responsabil ă de
declinul multor arborete gestionate înregimul crângului (St ănescu, 1999).
În schimb, din punct de vedere al con-
serv ării și amelior ării biodiversit ății, trata-
mentul crângului compus nu ar mai trebuiignorat; din p ăcate, dup ă cum a apreciat
Drăcea ( 1942), pe nedrept a fost exclus din
practica silvicultural ă româneasc ă, punân-
du-i-se în seam ă caren țe, nemeritate, aleGiurgiu Biodiversitatea și regenerarea arboretelor
49

modului defectuos de aplicare.
4. Tendin țe pe plan european
Nu putem încheia aceast ă sumar ă ana-
liză a tratamentelor clasice sub raportul
gestion ării durabile a p ădurilor, inclusiv al
conserv ării și amelior ării biodiversit ății,
fără a men ționa câteva tendin țe ce se mani-
festă în unele țări ale Uniunii Europene, în
speran ța că majoritatea acestor evolu ții vor
fi luate în considerare și pentru silvicultura
româneasc ă.
4.1. La nivelul diversit ății genetice
– extinderea regener ării naturale cu
complet ări artificiale, folosind material de
reproducere bazat pe provenien țe strict
locale;
– conservarea ecotipurilor în cadrul
rețelei de conservare a resurselor genetice;
– restrângerea t ăierilor rase.
4.2. La nivelul diversit ății speciilor
– formarea de arborete amestecate,
acordând o aten ție sporit ă speciilor din
toate etajele arboretului, inclusiv ale subar-boretului și păturii ierbacee, precum și o
aten ție deosebit ă tuturor etapelor și fazelor
ciclului silvicultural, nu doar la regenerare;
– men ținerea în arborete a unui num ăr
limitat de arbori b ătrâni, mor ți, scorburo și,
iescari ( 1-3 arbori la hectar), luând toate
măsurile ce se impun din punct de vedere
fitosanitar și al asigur ării protec ției pu-
blicului (ONF, 1993; Rameau, 1999).
4.3. La nivelul diversit ății ecosis-
temelor și ecocomplexelor forestiere:
– reducerea drastic ă a suprafe ței unit ățiide gestionare, respectiv a unit ății amenajis-
tice, la 6-7 ha (fa ță de maximul de 50 ha,
cât este admis prin actualele norme tehnicepentru amenajarea p ădurilor, prin care se
favorizeaz ă uniformizarea structurii p ădu-
rii, în cazul codrului regulat);
– restrângerea t ăierilor rase, înseosebi a
celor pe suprafe țe mari (de peste 2 ha);
– formarea de arborete cu structuri ori-
zontale puternic mozaicate, prin aplicareaașa numitului tratament al codrului neregu-
lat (tratament en futaie irreguliere) în treivariante: pe pâlcuri mari (> 0,5 ha), denu-mite în Fran ța "parquets"; pe pâlcuri mici
(10-50 ari), denumite în Fran ța "bouquets";
combina ții între pâlcuri mari și pâlcuri mici
(fig. 2) (Durbourdieu, 1977; Otto, 1999;
Bastien și Turckheim, 1999). Aceste "trata-
mente" au multe caracteristici comune cutratamentul codrului cvasigr ădinărit (în
sensul termenului folosit în România). ÎnSlovenia, t ăierile rase au fost prin lege
interzise înc ă din anul 1948, în favoarea
tratamentului codrului gr ădinărit și a altor
tratamente intensive (Dolinsek, 1993). În
Germania, formarea de arborete cu structuriorizontale mozaicate este tot mai mult luat ă
în considerare (Otto, 1999). În Elve ția,
Fran ța de est, Italia de nord, Germania de
sud-vest, tratamentul codrului gr ădinărit
este promovat oriunde sunt condi ții favora-
bile de aplicare, în special în arborete debrad, amestecuri de fag cu r ășinoase și
făgete. Pentru România, principiile organi-
zației europene Pro Silva sunt de mare
interes. Se consider ă că ofensiva împotriva
tăierilor rase intr ă în faza final ă.
– excluderea de la regenerare a unor
mici por țiuni din arboretele vârstnice
(ajunse sau trecute de vârsta exploatabi-lității tehnice), pentru constituirea a șa-
numitelor insule de îmb ătrânire (Îlot de
vieillissement), având deci un ciclu silvi-cultural prelungit, în scopuri de conservareBucovina Forestierã X, 1-2 Comentarii
50

Giurgiu Biodiversitatea și regenerarea arboretelor
51
Fig. 2. Reprezentarea schematic ă a tratatmentelor de codru într-o serie de gospod ărire
cu 10 parcele (preluare dup ă Dubourdieu, 1997)Tratamente de codru regulat
Pâlcuri de regenerare
Buchete de regenerare
Buchet de regenerare
Tăieri de regenerare Opera țiuni culturaleParchetTratamente de codru neregu-
lat pe pâlcuri
Tratamente de codru neregu-lat pe pâlcuri și buchete
Tratamentul codrului gr ă-
dinărit pe buchete
Notă. Tăierea de regenerare nu trebuie s ă fie neap ărat definitiv ă sau t ăiere ras ă. De regul ă, sunt
tăieri succesive sau t ăieri progresive (în ochiuri).

a biodiversit ății (Rameau, 1977; Dubour-
dieu, 1997): se admit totu și, unele lucr ări
de îngrijire;
– delimitarea și conservarea de bioto-
puri-cheie;
– men ținerea sau chiar formarea de mici
poieni în cadrul unor arborete, ceea ce esteposibil de realizat și în procesul de regene-
rare;
– gestionarea distinct ă a lizierelor și a
benzilor de p ădure situate de-a lungul
rețelei hidrografice, acestea având un rol
excep țional pentru conservarea bioceno-
zelor de ecoton;
– trecerea în regim special de conser-
vare, respectiv neincluderea în procesul deregenerare, a arboretelor susceptibile de a fiîncadrate în sistemul ariilor protejate, înprimul rând a arboretelor virgine și a altor
ecosisteme valoroase sub raportul con-serv ării biodiversit ății.
Apreciem c ă asemenea reglement ări ar
trebui adoptate printr-un document oficialși în țara noastr ă, așa cum s-a procedat în
Fran ța (ONF, 1993; 1995) și în alte țări
europene, în acord cu obliga țiile de princi-
piu asumate de România prin conven ții
interna ționale.
5. Concluzii și recomand ări
1. Tratamentele aplicate în perioada de
formare a silviculturii române ști, respectiv
tăierile rase, tratamentul crângului simplu,
tratamentul crângului cu rezerve, tratamen-tul crângului compus (folosit defectuos) și
tratamentul t ăierilor succesive aplicat la
cvercinee, au avut un impact negativ con-siderabil și din punct de vedere al biodiver-
sității, stabilit ății și polifunc ționalit ății
pădurilor țării.
2. Regenerarea natural ă reprezint ă un
mijloc eficient pentru conservarea și ame-liorarea biodiversit ății, f ără a fi exclus ă
regenerarea artificial ă (cu material de
reproducere de provenien ță local ă, îndeo-
sebi pentru completarea regener ării natu-
rale ș.a.). Efectele nedorite ale con-
sangviniz ării pot fi evitate prin alegerea și
aplicarea corespunz ătoare a tratamentelor
silviculturale. Înainte de a fi aplicate în pro-ducție, materialele de reproducere ob ținute
prin biotehnologii trebuie s ă treac ă exam-
enul experiment ărilor în natur ă, de lung ă
durat ă.
3. Contribu țiile remarcabile aduse de
M. Dr ăcea, M. R ădulescu și alți colabora-
tori, de acum 80 de ani, precum și ale lui C.
Chiri ță de acum 70 de ani, referitoare la
promovarea tratamentului regener ărilor
progresive, au inaugurat o nou ă etap ă în
domeniul regener ării arboretelor, favora-
bilă și conserv ării și amelior ării biodiver-
sității arboretelor.
4. Aplicarea tratamentului codrului
grădinărit și a tratamentului codrului cvasi-
grădinărit, de și sunt deosebit de favorabile
conserv ării și amelior ării biodiversit ății
pentru multe tipuri de ecosisteme, întâmpi-nă serioase obstacole în aplicare, de natur ă
obiectiv ă, dar și subiectiv ă (din sfera men-
talităților).
5. Noile obiective ale silviculturii, con-
semnate în documente ale organismelorinterna ționale de înalt nivel, însu șite de
guvernul României, referitoare la conser-varea și ameliorarea biodiversit ății, precum
și la gestionarea durabil ă a p ădurilor, con-
tureaz ă necesitatea trecerii la o etap ă
superioar ă în evolu ția silvotehnicii
române ști, caracterizat ă prin restrân-
gerea drastic ă a t ăierilor rase, inclusiv a
celor de refacere, limitarea aplic ării trata-
mentului t ăierilor succesive chiar la f ăgete,
extinderea tratamentului regener ărilor pro-
gresive, a tratamentului regener ărilor suc-
cesive în margine de masiv, a tratamentuluiBucovina Forestierã X, 1-2 Comentarii
52

regener ărilor progresive în margine de
masiv, a metodei Dr ăcea-R ădulescu pentru
regenerarea-refacerea arboretelor de foioa-se (în special de cvercinee), a tratamentuluicodrului gr ădinărit și a tratamentului codru-
lui cvasigr ădinărit, în raport cu func țiile
atribuite și structura arboretelor, tipul de
ecosistem și de condi țiile de aplicare.
6. În acela și scop, în contextul alinierii
României la standardele Uniunii Europene,este de dorit s ă se promoveze și în țara
noastr ă, dar cu discern ământul necesar,
metodele de regenerare intensive, cum sunttratamentele codrului neregulat, capabile s ă
formeze arborete cu structuri orizontalemozaicate. Principiile promovate de orga-niza ția european ă Pro Silva, adaptate la
condi țiile țării noastre, prezint ă importan ță
deosebit ă pentru România, ele îmbinând
cerin țele ecologice cu cele economice. Se
recomand ă aplicarea lor experimental ă în
România.
Totodat ă, silvicultura româneasc ă nu
poate ignora noile reglement ări europene
referitoare la conservarea și ameliorarea
biodiversit ății prin: men ținerea pe picior a
unui num ăr limitat de arbori vârstnici, scor-
buro și, iescari, mor ți pe picior sau c ăzuți,
delimitarea unor “insule de îmb ătrânire”,
de biotopuri-cheie, de coridoare ecologice,gestionarea specific ă a lizierelor și a ben-
zilor de p ădure de-a lungul râurilor, pâra-
ielor și golurilor de munte, precum și
exceptarea de la regenerare a arboretelordeosebit de valoroase sub raportul biodi-versit ății (ecosisteme virgine). A sosit
momentul ca suprafa ța unit ății amenajistice
să fie limitat ă (la 6-7 ha).
7. Pe baze ecologice și genetice va tre-
bui reorientat ă activitatea de cercetare
științifică din domeniul regener ării arbore-
telor, luînd în considerare noile obiectivereferitoare la conservarea și ameliorarea
biodiversit ății la toate nivelurile.În acela și sens, ocoalele silvice desti-
nate ca baze experimentale și didactice
pentru cercetare și înv ățământ urmeaz ă să
devin ă adev ărate câmpuri de experien ță și
unit ăți model sub raportul regener ării
arboretelor, cu luarea în considerare a bio-diversit ății.
8. Pu ținele, dar valoroasele p ăduri vir-
gine care mai exist ă în România trebuie
ocrotite și cercetate sub raportul modului
de structurare și func ționare, în vederea
perfec ționării metodelor de regenerare și
ameliorare a biodiversit ății pădurilor culti-
vate.
9. Fa ță de amplificarea f ără precedent a
consecin țelor negative ale hazardelor natu-
rale, cum sunt cele produse de furtuni și
zăpadă, silvicultura româneasc ă se vede
constrâns ă de aceste împrejur ări să între-
prind ă măsuri radicale pentru ameliorarea
biodiversit ății și, respectiv, cre șterea rezis-
tenței arboretelor la factori distrug ători,
combinând regener ările naturale, care tre-
buie s ă predomine, cu regenerarea artifi-
cială. De exemplu, în compozi ția arbore-
telor, ponderea fagului trebuie s ă creasc ă
puternic, astfel încât împreun ă cu cea a
bradului s ă ajung ă la 75-85 % în etajul
amestecurilor de r ășinoase cu fag și la
15-30 % în partea inferioar ă a etajului
molidi șurilor.
10. Un mijloc eficient pentru conser-
varea p ădurilor existente și pentru cre șterea
produc ției de lemn sunt culturile forestiere
care urmeaz ă să fie realizate prin împ ă-
duriri în afara actualului fond forestier,acestea având și un excep țional rol în
reconstruc ția ecologic ă a țării (Brown,
2001).
11. În manualele de specialitate, trata-
mentele s ă fie analizate și evaluate și în
raport de aptitudinile lor pentru conser-varea și ameliorarea biodiversit ății arbore-
telor.Giurgiu Biodiversitatea și regenerarea arboretelor
53

12. Problemele conserv ării și ame-
liorării biodiversit ății pădurilor urmeaz ă să
fie solu ționate pe plan legislativ, dup ă
exemplul țărilor din Uniunea European ă.
Bibliografie
Barbu, I., Cenu șă, R., 200 1. Regenerarea natural ă a
molidului. Sta țiunea Experimental ă de Cultura
Molidului, Câmpulung Moldovenesc, 238 p.
Bastien, B., Turckheim, B., 1999. Points de vue sur
l'amenagement en futaie irreguliere. RevueForestiere Francaise. Numero special: 65-86.
Brown, L., 200 1. Eco-economie. Editura tehnic ă,
Bucure ști, 382 p.
Chiri ță, C., 1983. Unele probleme privind refacerea
și ameliorarea p ădurilor noastre. Revista
Pădurilor, nr. 1: 4-8.
Chiri ță, C., Popescu, M., 1933. Contribu ții la pro-
blema regener ării naturale a gorunului în
România. Editura Marvan, Bucure ști, 125 p.
Dolinsck, H., 1933. Quarante annees de sylvicul-
ture prache de la nature en Slovenie. In: Actesdu 1-er Congres Europeen, Pro-Silva, Bessan-
con-France: 85-96.
Drăcea, M., 1923- 1924. Silvicultur ă. Curs litografi-
at, Bucure ști, 1030 p.
Drăcea, M., 1942. Curs de silvicultur ă. Editura
Politehnicii, Bucure ști, 779 p.
Dubourdieu, J., 1997. Manuel d'amenagement
forestier. Ed. Lavoisier, Paris, 244 p.
Giurgiu, V ., 1961. Despre productivitatea p ădurilor.
Editura Agro-Silvic ă Bucure ști, 172 p.
Giurgiu, V ., 1980. Promovarea regener ării naturale
a pădurilor. Revista P ădurilor 5: 327-336.
Giurgiu, V ., 1982. P ădurea și viitorul. Editura
Ceres, Bucure ști, 407 p.
Giurgiu, V ., 1999. Conservarea și managementul
diversit ății biologice a ecosistemelor forestiere,
pentru o silvicultur ă durabil ă. Revista P ăduri-
lor 1: 11-15.
Giurgiu, V ., 2002. 110 ani de la na șterea unui mare
silvicultor român: Marin R ădulescu. Revista
Pădurilor 1: 44-46.
ONF, 1993: Guide pour la prise en compte de la
biodiversité biologique dans l' amenagement etla gestion forestiere. Paris, 32 p.
ONF, 1995: Guide des traitement des paysages.
Paris.
Otto, H. J., 1999. La planification et la controle enfôret irreguliere: evolution de l'amenagement
forestier. Revue Forestiere Francaise. Numerospecial: 247-258.
Pro silva, 1993. Actes du 1-er Congres europeen
Pro silva. Besancon, 243 p.
Rameau, J.C., 1999. Amenagement forestier,
importance de l'ecologie, prise en compte de ladiversité. Revue Forestiere Francaise. Numerospecial: 87- 101.
Rădulescu, M., 1929. Observa ții din cultura ste-
jarului pedunculat în Câmpia Român ă.
Institutul de Arte Grafice, Bucure ști, 15 p.
Rădulescu, M., 1933. Regenerarea p ădurilor în
România. La a 47-a Adunare General ă a
Societ ății "Progresul Silvic": 134-139.
Rădulescu, M., 1934. Dup ă un deceniu de munc ă la
regenerarea p ădurilor țării. Via ța Forestier ă 3:
148-151.
Stănescu, V ., 1983. Premise ale unei silviculturi pe
baze genetice. Revista P ădurilor 1: 9-12.
Stănescu, V ., 1984. Aplica ții ale geneticii în silvi-
cultur ă. Editura Ceres, Bucure ști, 290 p.
Stănescu,V ., 1998. Silvicultura cu bazele geneticii
forestiere. Editura Ceres, Bucure ști, 282 p.
Stănescu, G., 1984. T ăieri rase în p ădurile de
munte. Revista P ădurilor.
Vlad, I., 1943. Regenerarea stejarului în p ădurile de
șleau. Revista P ădurilor 1-2: 68-7 1.
Vlad, I., Giurgiu, V ., 1986. P ădurile actuale dup ă un
secol de gospod ărire: înv ățăminte și progrese.
În: V . Giurgiu (ed.). P ădurile noastre: ieri,
astăzi, mâine Editura Academiei R.S. România.
Bucure ști: 121-138.
Vlad, I. et al, 1997. Silvicultur ă pe baze ecosistemice.
Editura Academiei Române, Bucure ști, 292 p.
Autorul: dr. docent Victor Giurgiu, membru
corespondent al Academiei Române, este profesorla Facultatea de Silvicultur ă din cadrul
Universit ății “ Ștefan cel Mare” Suceava, str.
Universit ății nr. 9, 5600 Suceava, jud. Suceava..Bucovina Forestierã X, 1-2 Comentarii
54