4.3. Limba română în publicitatea stradală „profesional, -ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesiune, privitor la o profesiune; care este… [302490]

4.3. Limba română în publicitatea stradală

„profesional, -ă, profesionali, -e, adj. Care ține de o profesiune, privitor la o profesiune; care este legat de o profesiune. ◊ Secret profesional = informație pe care o deține cineva grație profesiunii sale și pe care nu are dreptul să o divulge nimănui.

profesionist, -ă, profesioniști, -e, s. m. și f., adj. [anonimizat]”

Profesionist este un adjectiv determinând nominale cu referire la persoane (liber-profesionist, instructor profesionist etc.), [anonimizat], concepte etc. Corect: coafori profesioniști.

[anonimizat]-un adjectiv la o [anonimizat] (substantivul). [anonimizat], umplute sau simple. Acordul gramatical s-a realizat, [anonimizat], [anonimizat] ([anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]: gogoașă (două gogoașe / doi gogoși). Ar exista două posibile explicații pentru acest fapt:

particularitățile lingvistice regionale. În vorbirea celor din zonă se observă tendința de folosire a [anonimizat], folosindu-se de pronume personale de pesoana a III-a, plural, cu care le înlocuiesc (de exemplu: “Am pus eu linguri pe masă. Să-i aduni tu!,” în loc de: Am pus eu linguri pe masă. Să le aduni tu!”

hipercorectitudinea. [anonimizat], a cuvântului gogoși cu langoși, a putut determina această eroare. [anonimizat] (un langoș / doi langoși), dar este un lexem care nu apare în DOOM. [anonimizat]: un langoș cald / doi langoși calzi. E [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat] „Turist în România“. „Un program al MINSTERULUI Dezvoltării Regionale și Turismului”

Este de neînțeles logica unor sloganuri în limba engleză. Foarte des putem citi pe diferite afișe publicitare „Just do it” și „I’m loving it.” Afișele de mai sus sunt alte exemple care la fel ca și sloganul de la postul de televiziune Prima TV, „We love to entertain you!”, au șanse foarte mici să fie înțelese de prea multă lume.

[anonimizat]. Formularea corectă este „disconfortul creat” nu „discomfortul creeat”. Participiul verbului „a crea”([anonimizat], el, [anonimizat], [anonimizat], ele creează) este „creat” nu „creeat”

Ultima greșeală din acest afiș ( înlocuirea literei D cu T, „GÂNTIT”în loc de GÂNDIT) o putem pune pe seama unei tastări defectuoase.

[anonimizat], s-au scris multe lucruri. Pe ecranele televizoarelor sau în ziare și reviste am văzut multe pancarte, unele obișnuite și cu nimic ieșite din comun, iar altele simpatice și chiar comice. Dar, cu ocazia aceasta, am văzut și pancarte care au demonstrat cât de… incorect știm să scriem. Ele demonstrează încă o dată cât este de important să știi să scrii corect în limba ta, în orice situație.

„…și a-i lui hoți…”. În acest caz, vorbim despre articolul posesiv, la plural, ai, care indică categoriile gramaticale de gen și număr ale obiectului posedat (în acest caz, hoți – obiectul posedat, masculin, plural). Pentru sensul de posesie pe care îl denotă acest cuvânt (ai), nu există nicio situație în care să-l scriem cu cratimă. Iar dacă îl găsim scris astfel (când arată posesia), cu siguranță este greșit.

Singura situație când e corect să scriem a-i este aceea în care a este prepoziție a infinitivului, iar -i este pronume personal, persoana a III-a, cazul dativ/acuzativ, formă neaccentuată (variante ale pronumelor personale cu î protetic, cu forma îi). De exemplu: Am venit pentru „a-i da fetei vestea”; „Nu avea niciun motiv pentru a-i trata astfe”l.

În niciun dicționar al limbii române nu există consemnat cuvântul… “vam”. În orice context, este corectă doar forma v-am. Conform normelor gramaticale ale limbii române ar fi trebuit să se scrie: „Guvernanți, v-am crescut și educat (…).”, unde v- este formă neaccentuată a pronumelui personal de persoana a II-a, plural, caz acuzativ, complement direct, iar am = verb auxiliar care ajută la formarea perfectului compus al verbului a crește, persoana I, plural.

Este de neconceput să promovezi un oraș printr-un pliant cu greșeli de ortografie, pliant, a cărui tipărire, probabil că a costat bani grei. Și nu e vorba de o greșeală, două, scăpate din greșeală, ci de mai multe greșeli pe un singur pliant pus la dispoziție de Biroul de Informare Turistică „Infotour” al Primăriei Municipiului Arad. Pliant, intitulat „10 motive pentru a vizita Aradul” este oferit celor care vizitează orașul. Este o carte de vizită rușinoasă pentru un oraș așa de frumos. Diacriticele există doar pe ici pe colo, apar cuvinte inexistente în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, precum „interetnicia”, sau scrise greșit, ca de exemplu „plinbare” în loc de „plimbare” sau „pregerat” în loc de „preferat”, „pizerii” în loc de „pizzerii” sau „spaîii” pentru „spații”. Formulări care sfidează logica precum „și-a început școala prima școală”, greșeli de acord: „busturi a unor personalități” în loc de „busturi ale unor personalități”. Numele cunoscutului scriitor Ioan Slavici, scris cu „i” mic este o altă scăpare a celor care s-au ocupat cu editarea produsului.

“Campania electorală naște monștri în Photoshop. Ultima gafă au făcut-o cei de la PSD, prin agenția de publicitate care le face afișele. Astfel, într-un uriaș banner în care apare Mircea Geoană, alături de candidați la europarlamentare, ieșeanul Cătălin Ivan apare de două ori.”

Oare ce vrea să transmită textul din afișul de mai sus? Că adolescentul din imagine ar trebui să fie „la fel de tare ca și colegul de bancă” sau „mai tare decât colegul de bancă”? Avem aici un exemplu clar de exprimare ambiguă, ca să nu mai vorbim de utilizarea nepotrivită a djectivului „tare”, întâlnit foarte des nu numai în textele afișelor publicitare ci și în mass-media.

A început campania electorală pentru alegerile locale. „Din dorința de a atrage cât mai mulți votanți secretarul general al PSD, Liviu dragnea și-a pus afișe pe toți stâlpii! Doar că „din cauza vitezei" un banner a stârnit amuzamentul cetățenilor și comentarii de genul: Liviu la tribunal!- ca o propunere de campanie!”

Afișe agramate întălnim peste tot în jurul nostru. Iată câteva exemple:

Credem că aceste afișe nu mai au nevoie de niciun comentariu. Este evident chinul la care este supusă limba noastră națională.

Anunțuri publicitare din Baia Mare

Nici Baia Mare nu face excepție de la ceea ce vedem peste tot în țară în materie de publicitate. Orașul este înțesat de reclame și de afișe de tot felul, multe dintre ele fiind adevărate dovezi de incultură și necunoaștere a limbii române. Iată câteva dovezi în acest sens.

În niciun dicționar al limbii române nu există cuvântul „servis”. Este vorba despre „service” adică „ansamblu de servicii ulterioare vânzării unui produs, oferite de producător cumpărătorului pentru a asigura funcționarea produsului respectiv. (din engl. service) DEX definește „service” ca fiind „stație de reparare și întreținere a autoturismelor sau a diverselor aparate. ( din engl. service)” Textul corect ar fi fost: „Service GSM”.

Pe lângă faptul că în afișul de mai sus, diacriticele lipsesc în totalitate, întâlnim și o greșeală gravă de acord. Participiul „transportat” cu funcți sintactică de nume predicativ se acordă în gen și număr cu subiectul „persoană”. Este incorectă exprimarea „fiecare persoană este transportat”. Ar fi fost corect: „…fiecare persoană este transportată…”

Pronumele personale și reflexive, enclitice, forme neaccentuate se despart prin cratimă de verbul pe lângă care stau. În cazul afișului alâturat, ortografierea corectă ar fi fost „Relaxați-vă…”

În ultima perioadă, afișe de felul celor din dreapta au împânzit orașul. Este un afiș poliglot pe care se pot vedea cuvinte în limba italiană, engleză și română. Afișul este scris fără diacritice, de asemenea în mijlocul unui enunț apar cuvinte scrise cu majusculă chiar dacă acest lucru nu era necesar.

Presupunând că cel care a creat afișul a dorit să evidențieze faptul că „meetingul” este „Formativ”, nu altfel și că are drept subiect „Nutriția”, atunci ar fi trebuit ca cuvântul „bunăstare” să fie scris tot cu majusculă și toate trei substantivele, scrise astfel să fi fost puse între ghilimele.

Citind numele celor două firme ai putea crede că te afli undeva, în străinătate, poate în Anglia sau SUA. Și totuși ele se află în Baia Mare.

Magazinul putea fi numit „Îmbrăcăminte modernă la prețuri mici” iar coaforul se putea numi simplu ”Salon de înfrumusețare”

Folosirea anglicismelor în limbajul publicitar are ca obiectiv plasarea produselor și a serviciilor oferite într-o lumină mai atrăgătoare. Aceste împrumuturi care apar din rațiuni care țin de modă sau prestigiu sunt deseori condamnate de literatura română de specialitate, fiind puse pe seama comodității sau a unei insuficiente cunoașteri a limbii române. Astfel, Adriana Stoichițoiu-Ichim descrie aceste cuvinte ca fiind “inutile, și în unele cazuri chiar dăunătoare”, adoptarea lor fiind motivată de factori precum “veleitarismul intelectual și afectarea, traduse prin snobism lingvistic, insuficienta cunoaștere a resurselor limbii m aterne, comoditatea sau graba”

Ordinea cuvintelor dintr-un enunț (topica) este foarte importantă în limba română.

În afișul alăturat, textul corect era: „Spațiu de închiriat, pentru birou”.

4.5. Anunțuri de „mică publicitate”, cu greșeli de topică

Ordinea cuvintelor în propoziție și a propozițiilor în frază este stabilită de topica limbii române.

Nerespectarea regulilor privind topica, fie din necunoaștere, fie din neatenție, duce la confuzii în înțelegerea mesajului transmis, dar și la săvârșirea unor greșeli hazlii, amuzante, care denaturează sensul conținutului de idei, al scopului și interesului pentru care au fost formulate diversele anunțuri publicitare. Iată un exemplu din ziarul Libertatea.

Exemplele care urmează sunt reale. Ele sunt culese din presă ori afișate în vitrinele unor spații comerciale, pe stâlpii de telegraf, pe zidurile unor clădiri sau la diverse ghișee. Astfel de texte constituie un atentat la corectitudinea limbii române.

,,Vând pătuț pentru copil cu picioare de fier”

,,Caut om pentru paza unui lot de vaci care nu fumează și nu consumă băuturi alcoolice”

,,Căutăm femeie la fetiță în vârstă și nefumătoare”

,,Vând butelie de aragaz cu reșou și frigider”

,,Închiriez cameră la două fete încadrate cu un singur pat”

,,Cumpăr îmbrăcăminte de damă puțin întrebuințată”

“Confecționez si încăputez cizme pentru bărbați cu înlocuitori de calitate..”

„Ești analfabet? Scrie-ne azi și te ajutăm pe gratis.”

„Ridicăm si livrăm mașina gratuit. Dacă ne încerci o  dată, nu mai pleci în altă parte.”
„Vând câine: mănâncă orice și îi plac foarte mult copiii.”

„Castron pe placul oricărei gospodine cu fund rotund pentru batere eficientă”.

„De vânzare: birou de epocă pentru o doamnă cu picioare subțiri și sertare largi.”

„Mașini uzate: De ce să te duci în altă parte ca să fii păcălit? Vino aici.”

„Asociație de locatari, angajează fochist de înaltă presiune.”

„Vând mașină de cusut mână și picior.”

„Vând butelie de aragaz cu reșeu și frigider.”

„Vând pătuț copil făcut la comandă pentru pretențioși.”

„Inchiriez cameră la două fete încadrate cu un singur pat.”

„Cumpăr îmbrăcăminte de damă deosebită și puțin întrebuințată.”

„Ofer loc de veci liberabil prin schimb.”

În diverse localuri sau magazine mici, se pot citi anunțuri de felul celor care urmează:

„Consumați cu încredere supa de pasăre vegetariană.”

„Servim cu frișcă clientela bine bătută.”

„Avem frișcă bătută toată ziua.”

„Nu servim minori sub 18 ani.”

„Nu servim în stare de ebrietate.”

„Avem ciorapi de femei lungi.”

„Lenjeria de corp nu se schimbă!”

„Confectionăm costume de damă la proba a doua.”

„Croim rochii pentru dame de lux!”

„Confecționăm poșete și genți și din pielea clientului.”

„Nu trimiteți copii la umplut cu sifoane.”

Dacă asculți radioul în mașină sau ești acasă, în fața televizorului, dacă ești pe stradă sau într-un cinematograf, dacă deschizi un ziar, peste tot se repede asupra ta, agresiv, de neocolit: publicitatea.

Publicitatea ar putea fi considerată drept o acțiune de propagandă cu metode mai subtile si mai persuasive decât ce s-a încercat în perioada comunistă. O parte din responsabilitatea derivei morale, spirituale și chiar economice a României (și a Occidentului în general) se datorează, în mare masură, publicității. Clipurile de la televizor, spoturile de la radio, afișele gigantice , broșurile îndesate zilnic în cutiile poștale „ne manipulează, se joacă cu mintea noastră și, ceea ce este cel mai grav, schimbă sensul unor cuvinte ce reprezintă reperele noastre ca ființe umane. Fericirea, prietenia, frumusetea, generozitatea, sărbătoarea, sunt redefinite zilnic, în funcție de interesele comercianților. Pentru că valorile lor sunt banii, competțtia și legea celui mai puternic. „

Propaganda celor din publicitate are un singur scop: să-i determine pe cei cărora li se adresează să consume cât mai mult. Pentru asta pun la punct adevărate campanii, trezesc dorințe pe care aceștia nu le-au avut niciodată, îi seduc. Nu e de mirare că în ziua de astăzi, tinerii au ajuns să aprecieze mai degrabă un analfabet cu mașină scumpă sau o incultă îmbraăcată luxos. Tinerii învață de douăzeci și doi de ani că, dacă vrei să fii diferit, trebuie să te îmbraci de la firma X, sau dacă vrei să fii fericit și cu un zâmbet larg pe față, trebuie să conduci mașina Y. Oamenii maturi știu că toate acestea sunt convenții. Copiii, însă nu știu. Și copiii văd toată publicitatea din spațiul public și o iau în serios. Acestea sunt valorile cu care cresc în mod involuntar, pentru că asta li se spune cu insistență, zi de zi, oriunde s-ar afla. În reclame văd mașini scumpe, văd bijuterii, văd că prietenia ține de bere, și acestea vor deveni scopurile lor în viață, reperele lor, care se vor transforma în presiune socială mai târziu. Nicio reclamă nu le explică faptul că „a fi” nu înseamnă „a avea.” Niciun afiș oricât de mare ar fi el, nu o să le arate vreodată că ei sunt speciali prin ceea ce gândesc, prin ceea ce simt sau că prietenia și iubirea sunt legături profunde, bazate pe valori adevărate. Publicitatea agresează permanent spațiul public, în care, chiar dacă nu vrei să vezi afișele, ești obligat și nu ai cum să ripostezi. Și toate astea se fac pe banii cumpărătorilor pentru că prețul oricărei publicități va fi adăugat în prețul produsului pe care noi îl vom cumpăra.
Publicitatea este și anticultură. Încearcă să ne facă o viață standardizată, cu câteva mărci care sunt omniprezente. Mall-urile din toată țara sunt la fel. Mall-urile din întreaga lume tind să fie la fel. Aceleași cafenele, aceleași restaurante, aceleași mărci. Ceea ce este diferit este considerat „concurență" și trebuie eliminat. Trăim într-o lume globalizată și, în condițiile actule ar trebui să fie încurajată diferența, și recursul la identitate. Cultura înseamnă diversitate, personalitate și autenticitate. Publicitatea însă nu vrea așa ceva. Vrea uniformizare. Vrea să renunțăm la ceea ce este specific românesc, pentru ceea ce este plat, uniform, standard, „internațional" sau „european". De asta avem acum „Halloween” și „Valentines Day” ca să avem motive să cheltuim în plus pe rețete mondiale. Dacă valorile care îi unesc pe oameni sunt doar „shopping-ul” și banii, societatea nu va ajunge prea departe. Și acestea sunt valorile promovate de publicitate.