43 CORELAȚIA SIMBOLULUI GEOMETRIC ȘI A SIMBOLULUI PLASTIC LA ELABORAREA COMPOZIȚIILOR CREATIVE Arbuz -Spatari Olimpiada, doctorandă, lector superior,… [632301]

43 CORELAȚIA SIMBOLULUI GEOMETRIC ȘI A SIMBOLULUI
PLASTIC LA ELABORAREA COMPOZIȚIILOR CREATIVE
Arbuz -Spatari Olimpiada,
doctorandă, lector superior, UPS „Ion Creangă”
Ana Simac, doctor în studiul artelor,
conferenția r universitar, UPS „Ion Creangă”

Termeni -cheie: simbol geometric,
simbol plastic, forme geometrice,
elemente ale limbajului plastic.
Abstract: Development of creative
abilities of students is the main task of a
subject of "textile art ". Given article
represents studying and application of
symbolic of geometrical and plastic forms
in creation of fine art compositions.

Simbolica formelor și aplicarea ei
creativă în limbajul plastic oferă vaste
posibilități pentru dezvoltarea creativității
în realizarea co mpozițiilor decorative
abstracte la cursul de Artă textilă. Studiul
și analiza simbolului geometric și a
simbolului plastic, precum și corelația între
aceste simboluri în procesul instructiv la
facultățile de artă plastică, servește drept o
condiție de baz ă în procesul elaborării
compozițiilor plastice creative. Studiul de
față preconizează analiza corelației
elementelor limbajului plastic și a formelor
geometrice pentru aplicarea lor conștientă
în elaborarea compozițiilor creative, în
activitatea de creați e a viitorilor artiști
plastici. „În artele plastice, organizarea
formelor reprezintă un mod esențial al
creației, arta fiind concepută de -a lungul
vremurilor de dezvoltare estetică un proces
de compoziție”. [4 p. 132]
Personalitatea creatorului reflectă
realitatea prin intermediul unor imagini
concret -senzoriale, cu ajutorul senzațiilor,
percepțiilor, reprezentărilor, prin imagini
abstracte, create cu ajutorul limbajului.
Aptitudinile specifice creatorului din artele
plastice sunt: 1. calitățile senzorio -motorii
implicate : spirit de observație, acuitate
vizuală, simțul luminii și al culorii, simțul
proporției, al ritmului, al formei și
volumului; 2. abilitățile motrice : dexteritatea manuală, bună coordonare a
văzului și auzului, precizie și rapiditate în
mișcările mâinii; 3. abilitățile intelectuale :
coeficientul de inteligență cel puțin mediu,
imaginație bogată; 4. însușiri afective ,
motivaționale și caracteriale : pasiune față
de artă, sensibilitate, perseverență și putere
de muncă. [4, p. 83]
Vom menționa principalele
caracteristici ale creativității artistice:
utilizarea mai multor tipuri de informații;
implicarea unui ansamblu de aptitudini și
atitudini; necesitatea unui nivel minim de
inteligență (95 -100 QI), esențiale fiind
aptitudinile speciale.
În ela borarea compozițiilor plastice
creative se cere să fie folosite patru tipuri
de informații stocate care pot fi
reactualizate prin intermediul unor noi
conexiuni (importante în arta plastică și în
arta textilă): 1. informații figurale sau
senzorial -percepti ve care includ
informațiile vizual -figurale; 2. informații
semantice ; 3. informațiile simbolice ; 4.
informațiile comportamentale. [4, p. 82]
Abstractul pur al unei forme
geometrice plastice devenit semn,
semnificant în sistemul subiectiv de
reflectare cre ativă al unui artist, devine
simbol. Ca orice simbol, simbolul
geometric are un caracter convențional.
Această convenționalitate poate fi
determinată fie la nivelul unei culturi, al
unui curent sau mișcări artistice, fie la
scara creației unui artist. Dato rită
complexității expresive a semnificațiilor
geometrice, simbolul geometric se
transformă în limbaj geometric ce se
suprapune și este în corelație cu limbajul
plastic.
Consistența emoțională a unei
forme geometrice este, poate, justificată de

44 matricea im aginativă a autorului, figurile și
volumele geometrice neexistînd în realitate
în mod concret, ele fiind un produs al
fanteziei și inteligenței umane. [1, p. 32]
Zamfir Dumitrescu propune trei
direcții de interpretare simbolică a
figurilor și formelor geom etrice: Categoria
simbolurilor geometrice de o valoare
asociativă; în aceasta sunt incluse ca
grupare figurile geometrice adoptate ca
simbol pentru o idee, o noțiune istorică,
socială, religioasă, printr -o asociere,
îndepărtată de motivația structural
geom etrică a semnului devenit simbol.
Pornind de la ideea că toate formele pot fi
simbolizate în mod logic prin reprezentarea
schematizată a structurii sale, literele
alfabetului latin au pornit, se pare, de la
imaginea vizuală a unui dat inițial, de
unde, pri n stilizări și reducții succesive, au
devenit semne abstracte.
A doua categorie a simbolurilor o
constituie valoarea pur convențională a
simbolului geometric în cadrul unor
sisteme recunoscute ca atare, cum ar fi cel
matematic, logic, fizic, chimic etc.
A treia categorie a simbolurilor
geometrice este cea în care primează
valoarea structural geometrică a acestora,
cu implicațiile respective pe planul
percepției vizuale și al efectelor
psihologice în reprezentarea formei
geometrice . [1, p. 34] Categoria a tr eia a
simbolurilor geometrice este în corelație cu
elementele limbajului plastic. Formele
geometrice se suprapun cu elementele
limbajului plastic (pătrat, dreptunghi,
spirala ect.).
Printre codurile convențional
geometrice se consideră că punctului îi
corespunde ideea de localizare, marcare
(punctare); triunghiului îi corespunde, pe
același plan al psihologiei percepției, ideea
de dinamism (un dinamism rezultat din
forța sugerată vertical de vârful ascuțit al
unghiurilor, contsacrată uneori de
amploarea și proporția figurii închise);
pătratului, datorită ordinii din interiorul
ariei sale determinate de cele patru unghiuri drepte și de egalitatea laturilor, îi
corespunde noțiunea de stabilitate.
În sens de dicționar, triunghiul este
prima suprafață. Orice fig ură geometrică,
dacă ducem niște linii drepte din centrul ei
spre colțuri, poate fi împărțită în mai multe
triunghiuri. Triunghiul simbolizează
divinitatea, armonia, proporția. [10, p. 382]
Ca derivată din condiția structural –
geometrică și plastică a triun ghiului și
pătratului se desprinde expresivitatea:
unghiul ascuțit (sub 90°), care preia
condiția dinamic vectorială menționată în
cazul triunghiului – punctare spre exterior;
unghiul obtuz (mai mare de 90°), care tinde
să-și piardă capacitatea de direcțio nare
dinamică a vectorului sugerat de unghi în
favoarea unei forțe de sens contrar,
îndreptată spre interiorul deschiderii
brațelor unghiului; situația este cu atât mai
clară, cu cât unghiul obtuz este mai mare,
apropiindu -se de condiția unui arc de cerc
sau de o curbă deschisă – punctare spre
interior. [1, p. 42]
Aceste simboluri geometrice se
aplică și în elaborarea compozițiilor
plastice în arta textilă ce utilizează
imaginea vizuală a simbolului geometric.
Semnul geometric apare frecvent în
limbaje simp le, necodificate sau cu un
cifru ușor abordabil, fără o pregătire de
specialitate anterioară. Analizând
principiile aplicării simbolurilor și
formelor geometrice în elaborarea
compozițiilor decorative, este evident
procesul transformării simbolului
geometr ic în simbolul plastic și are ca
finalitate sinteza (geometrico -plastică) a
semnelor devenite, prin creație, simboluri.
Simbolul geometric, cuprins în cea
de a treia categorie, se apropie pînă la
suprapunere totală de simbolul plastic.
Cele câteva forme ge ometrico -plastice sus –
menționate (punctul, triunghiul, pătratul,
unghiurile drept, ascuțit, obtuz), formele
geometrice plastice primordiale luate în
discuție sunt derivate din condiția liniei
drepte. Alături de linia dreaptă, studiul
liniei curbe, cu ipos tazele ei multiple,
deschise (spiralele, parabola, hiperbola

45 etc.) și închise (figurile plane ale cercului,
elipsei, ovalului etc.) ne oferă stadii
structural -geometrice cu un specific
conținut plastic expresiv. [1, p. 44]
Tabelul de mai jos oglindește
multitudinea de posibilități de expresie a
liniei ca element al limbajului plastic în
compoziție decorativă, relevând toate
caracteristicile și ipostazele liniei în
varianta închisă și deschisă a ei (Figura 1).

Figura 1. Reprezentarea expresiei a liniei
ca element a limbagului plastic

După multe milenii, semnele
primare au devenit simboluri, semne sfinte,
iar în era creștină, odată cu secătuirea lor
de duhul mitic, au luat chip de model
artistic în limbajul plastic. Simbolul
geometric și cel plastic sublin iază trunchiul
genetic al oamenilor uniți prin credințe
comune și perenitatea semnelor care au
legat punte peste timp. [2, p. 72]
Orice proces de creație presupune
plasarea simbolurilor în limbajul plastic
într-un context semnificativ. Simbolurile se
află în centrul atenției, fiind însăși inima
vieții imaginative, căci scot la iveală
secretele inconștientului, pun în mișcare
resorturile cele mai ascunse ale unor acțiuni si oferă noi perspective asupra
necunoscutului și infinitului. Simbolul
joacă rolul domi nant în special în arta
textilă. În arta contemporană și în arta
modernă studierea simbolului, de
asemenea, este importantă pentru a realiza
cu succes creația artistică în domeniul artei
textile.
Precizăm sensul din dicționarul
explicativ, care îi corespu nde noțiunii de
simbol: simbol – semn, obiect, fenomen
care este învestit cu o capacitate specială
de a transmite idei, concepte, chiar aluzii
ideologice, mult mai complexe decât
simpla lor reprezentare, în conformitate cu
un cod acceptat în general . În ar tele
plastice, simbol este un semn vizual cu
caracter aluziv, referitor la o altă realitate
de ordin material sau spiritual, decât cea pe
care imaginea o înfățișează, în arta
medievală, a Renașterii și barocului.
Simbolul poate fi sesizat și intuitiv, în
unele cazuri, atunci când semnul și ceea ce
semnifică el au, ambele, caracter concret.
Există însă și simboluri repertoriale de
experiențe vizuale străvechi, cum ar fi
simbolul culorilor și cele numerice. [5. p.
128]
Vom examina semnificațiile
simbolice ale elementelor limbajului
plastic, care sunt în corelație cu formele
geometrice, specifice și aplicate frecvent în
elaborarea compozițiilor plastice din
domeniul artei textile ( spirala, u nghiul,
triunghiul, rombul, cruce, segmentele
gemene, cercul ).
Un semn cu mare putere de
influență în simboluri textile, preluat din
simbolul și forma geometrică, este spirala.
Spirala este linia curbă deschisă. De -a
lungul mileniilor, spirala a luat forme
diferite, cu multiple semnificații: spirale
repetate, spirale opuse, s pirale încleștate,
spirale fugătoare, în lanț, vălurite, împletite
etc. Variantele spiralei identificate în
costumul național sunt, de fapt, semne
identice ale spiralei care a împodobit
costumul zeităților de la Cârna, preluate pe
un plan superior de la ve tre culturale locale
mult mai vechi. Spirala în lanț, fugătoare, Forme
închise Linie
dreaptă
Forme
deschise
1. Punct
2. Linie
cu
caracter
frânt
3. Unghi
4. Spirală
dreptungh
iulară 1. Pătrat
2.
Dreptun
ghi
3.
Treungh
i
4. Romb
Forme
deschise Forme
închise
1. Punct,
2. Linie
cu
caracter
plastic
3.
Spirală
sirpentif
ormă 1. Cerc
2. Elipsă
3. Oval
Linie curbă Linie

46 în volute legate, cunoscută încă din
Neolitic în arealul Carpaților dunăreni, era
întrodusă în complexul vestimentar de
ceremonie. [2, p. 72]
Spirala simbolizează energie
regenerativă, se des chide și se ridică sub
formă de tornadă sau coboară în împărăția
întunericului prin vârtejuri amenințătoare.
[3, p. 250] Există două tipuri de spirale:
spirala serpentiformă și spirala cu volute
unghiulare. Spirala cu volute unghiulare
este un model impus de tehnica redării
simbolului. Această variantă realizată cu
volute în patru unghiuri de 90 grade nu
este un simplu motiv ornamental. [4, p. 72]
Spirala cu volute unghiulare este formă
compusă din mai multe forme ale
limbajului plastic: punctul, linia , ce stau la
baza mijloacelor plastice în cursul de Artă
textilă pentru studenții facultăților de artă
plastică și design.
Unghiul primar. În practica artei
textile, unghiul a luat diferite chipuri, a fost
așezat în diferite poziții, potrivit unor
cerințe greu de descifrat. Astfel, unghiurile
cu laturile paralele mărginite de două
drepte au ornat gulerele înguste, tivurile și
chenarele tuturor tipurilor de haină,
folosindu -se cu predilecție firul negru.
Grupajul mai mare de unghiuri
paralele, mărginit de două d repte sau nu,
cu nervură sau nu de tipul celui de la
Ostrovu Corbului sau Parța a fost folosit
intens, sub formă de cruce , ca element de
sine stătător. „Crucea în aripioare” a
constituit izvod important în ornament,
fiind asociată frecvent cu elemente
fitomorfe, fapt ce demonstrează că acest
motiv a fost creat mai târziu și derivă din
schevronul zeiței -pasăre. În ornamentul
textil s -a menținut cu vigoare în satele
sibiene. [2, p. 72] Cu pătrat la mijloc sau
nu, această cruce , în vremuri, a constituit
model important în broderia pieselor
vestimentare din satul Briceni din
Basarabia. În Sulița și Ostrița, Bucovina, a
rămas preferabilă în cusutul prosoapelor
moldovenești.
„Unghiul închis ” – triunghiul
„umplut”sau conturat totdeauna repetat a constituit izvod d e seamă în compozițiile
textile în Muntenia și în Țara Crișurilor.
Unghiul alcătuit din friză, creat la Cuina
Turcului și Turda s -a răspândit în broderia
vestimentară în proporție apreciabilă
pentru că se găsește pe toate piesele
vestimentare. Frecvent, ap are intercalat sau
repetat.
Rombul pe materiale textile , în
scrierea formei, era semnul soarelui, iar
egiptenii l -au redat în arta țesutului
obținând reflexe deosebite și începînd cu
mil. al VI -lea s -a extins în toate vetrele
neolitice. „Rombul încărcat”, fie el
circumscris sau sugerat prin împerecherea
clepsidrelor, totdeauna a creat efect în
compoziție prin suplețe grafică și prin
plicromie. Sub impulsul îndepărtaței
tradiții, adesea a fost asociat cu coloana, cu
unghiul și cu linii paralele.
Segmentele gemene. Multitudinea
de segmente perechi a constituit o anume
expresie în limbajul paleolitic confirmat
ulterior în vetrele zonei Porților de Fier.
Segmentele de dreaptă redate în os, în
corn, în lut, grupate feluritele accesorii de
cult, fie ele și cele ț esute sau brodate. În
acele îndepărtate vremuri, grupul format
din două segmente reprezenta simbolul
dualității, multiplului, grupul de trei
segmente prezenta chipul zeului neființei,
grupul de patru ridica la superlșativ
multiplul dual etc., toate ținând de
structura unui alfabet arhaic, uitat apoi.
Alt semn primar este linia curbă
închisă. Cercul, conturul mărgelei de la
Nandru, a luat chip diferit de -a lungul
timpului scurs, ajungând în epoca
bronzului un ax al ființei universale: Cultul
Soarelui. La Spa nțov, Oltenița, cercul se
hașura în interior, iar mai târziu se hașura
numai spațiul dintre două cercuri
concetrice, așa cum s -au brodat cojoacele
în importantele centre de prelucrare a
pieilor, cum se brodau cercuri pe colțul
hainelor lungi în Bihor, Gorj , Dolj și
Romanați. Cercul s -a asociat,
compozițional, cu spirala și numai în rare
cazuri a întrat în compoziția frizelor,

47 alături de coloană, de unghi, sau de romb.
[2, p. 73]
În scopul de suprapunere a
simbolului plastic cu simbolul geometric,
am elabora t tabele de reprezentare și de
examinare a formelor geometrizate plastice
în corelație cu elementele de bază ale
limbajului plastic. Formele geometrice
(punctul, unghiul primar, unghiul închis –
triunghiul, pătratul) pot fi aplicate ca
elementele de limbaj plastic în
compozițiile plastice, exteorizând diverse,
multiple semnificații simbolice (Figura 2 ).
Elementele
limbajului
plastic Forme
geometrice Semnificații ale
formelor
geometrice
Punctul
1. localizare
2. marcare
3. punctare
Unghiul
primar
punctare spre
exterior

Unghiul
închis –
triunghiul

1. proporție
2. dinamism
3. forța
Pătratul
1. stabilitate
2. expresivitate
Figura 2. Semnificația simbolică a
formelor geometrice
În tabelul prezentat mai jos
propunem e lementele limbajului plastic în
corespundere cu formele plastice
geometrizate, care, la rândul lor, sunt în
corelație cu elementele de bază ale
limbajului plastic. Concomitent, relevăm și
semnificația elementelor limbajului plastic
(simbolul plastic). (Fig ura 3)
Elementele
limbajului
plastic Forma plastică
geometrizată Semnificații
ale
elementelor
limbajului
plastic
Linie
dreaptă
1. calmă
2. statică
Linie curbă
1. fluent
2. plastic
Spirala
1. emanație
2. extensie
3. dezvoltare
4.
continuitate
ciclică aflată în progresie
5. rotația
creațională
Spirala cu
volute în
unghi
1. labirintul
2. reprezintă
o evoluție ce
pleacă din
centru
3. involuție,
prin
întoarcere la
centru
Unghiul
primar.
asociat cu
elemente
fitomorfe
Unghiul
închis –
triunghiul 1. divinitatea
2. armonia
Rombul
1. matricea
vieții
2. poarta
lumilor
subterane
3. trecerea
inițiatică spre
pântecele
lumii
4. intrarea în
reședința
forțelor
htoniene
Segmentele
gemene
1. simbolul
dualității
2. multip lului
3. grupul de
două
segmente
prezenta
chipul zeului
neființei
Cercul –
linia curbă
închisă
1. simbol al
lumii
spirituale
2. invizibile
3.
transcendente
4. cerul
cosmic, în
special în
relațiile sale
cu pămîntul.
Figura 3. Semnificația simbolică a
elementelor limbajului plastic
Privite izolat, formele și figurile
geometrice pot părea în mișcare sau statice,
dând un ansamblu de senzații, de o calitate

48 particulară, pe planul elaborării formelor
geometrice plastice creative, și aplicarea
lor conștie ntă în elaborarea compozițiilor
plastice. Limbajul general al semnelor și
simbolurilor geometrice devine limbaj
plastic specific; lumea noțiunilor generale
geometrice se reduce la lumea subiectivă a
artistului, care are capacitatea de a
combina aceste date în elaborarea creativă
a compozițiilor plastice. Combinațiile
geometrice și plastice, care sunt baza
concepției (artistice) a unei compoziției
creative, pot fi concurate numai de
posibilitatea de a exprima o infinitate de
gânduri, idei, stări afective cu un mănunchi
restrâns de semne geometrice. Limbajul
unanim convențional al geometriei se află
la baza unei nesfârșite serii de limbaje
artistice specifice. [1, p. 45]
Studierea simbolurilor geometrice
și a simbolurilor plastice și aplicarea lor în
elaborare a compozițiilor creative este o
condiție importantă în procesul dezvoltării
creativității artistice la studenții facultăților
de artă plasică. Propunem să dezvoltăm
nivelul de creativitate la studenți prin
metode specifice : studierea și aplicarea
conștient ă a simbolurilor plastice.
Studierea simbolurilor plastice se
efectuează prin:
o determinarea definiției semantice (a
elementelor limbajului plastic, a
formelor geometrice );
o analiza simbolurilor (elementelor
limbajului plastic, formelor
geometrice );
o selectar ea simbolurilor (a elementelor
limbajului plastic, a formelor
geometrice );
o compararea (elementelor limbajului
plastic, a formelor geometrice) .
Vom aplica conștient simbolica
formelor plastice în elaborarea
compozițiilor creative în baza cursului de
artă te xtilă prin:
o utilizarea elementelor limbajului
plastic ca simboluri plastice;
o utilizarea formelor geometrice ca
simboluri geometrice; o aplicarea conceptului filosofic al
simbolurilor geometrice și al
simbolurilor plastice în elaborarea
compozițiilor creativ e;
o aplicarea conceptului psihologic al
simbolurilor geometrice și al
simbolurilor plastice în elaborarea
compozițiilor creative .
Dezvoltarea creativității la studenți
prin studierea și aplicarea simbolicii
formelor plastice este o problemă prioritară
pentr u învățământul artistic superior.
Metodele specifice propuse prevăd etapa
inițială în elaborarea compozițiilor creative
la activitățile de artă textilă. În artele
plastice, aplicarea simbolicii reprezintă un
procedeu esențial al creației, arta fiind
concep ută de -a lungul vremurilor ca mijloc
de dezvoltare estetică și ca proces de
creație a tineretului studios.

Bibliografia:
1. Zamfir Dumitrescu, Structuri geometrice,
structuri plastice , București, Meridiane, 1984,
88 p.
2. Virgil Vasilescu, Semnele cerului (cultură și
civilizație carpatică), Editura: ARHETIP –
Renașterea Spirituală, 1993, 214 p.
3. Constantin Radinschi, Desen artistic în
industria ușoară (Manual pentru clasa a XI -a,
licee industriale cu profil de industrie ușoară și
școli profesionale), R.A. – Bucur ești, Editura
Didactică și pedagogică, 1992, 82 p.
4. Gabriela Popescu, Psihologia Creativității ,
Editura Fundației Romăne de Mâine,
București, 2004, 144 p.
5. Constantin Spânu, Bazele Modelării Artistice ,
Universitatea Tehnică a Moldovei, Facultatea
de Industr ie Ușoară, Chișinău, TEHNICA –
INFO, 2001, 120 p.
6. Dicționar de artă (forme, tehnici, stiluri
artistice) vol. I, București, Meridiane, 1998,
294 p.
7. Dicționar de artă (forme, tehnici, stiluri
artistice ) vol. II, București, Editura Meridiane,
1998, 221 p.
8. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de
simboluri vol. I, București, Editura Artemis,
1994, 503 p.
9. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de
simboluri vol. II, București, Editura Artemis,
1994, 423 p.
10. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar
de simboluri vol. III, București, Editura
Artemis, 1994, 533 p.