4.1 Serviciile publice centrale de stat 4.1.1 Considera ții generale cu privire la serviciile publice centrale de stat Se știe că administra ția… [614498]

SERVICIILE PUBLICE CENTRALE
ȘI LOCALE DIN ROMÂNIA

4.1 Serviciile publice centrale de stat

4.1.1 Considera ții generale cu privire la serviciile publice centrale de stat

Se știe că administra ția publică reprezint ă sistemul în care se desf ășoară
activitatea de organizare a execut ării și de execu ție concret ă a legii. Aceast ă
activitate se realizeaz ă de către autorit ățile administrative centrale sau locale,
putând avea caracter:
‰ de dispozi ție – reglement ări elaborate și emise pe baz ă de lege și în
interesul execu ției legii;
‰ de presta ție – servicii publice de interes general sau local.
Având în vedere faptul c ă nevoile și cerințele societ ății în general sau ale
fiecărui cetățean în parte sufer ă modificări frecvente în timp și spațiu, administra ția
publică trebuie s ă aibă un caracter dinamic, s ă se adapteze la aceste realit ăți, fapt
pentru care î și creează și organizeaz ă structuri care s ă răspundă acestor cerin țe și
nevoi reclamate de societate. Aceste cerințe și nevoi pot fi:
◙ generale – la nivelul întregii comunit ăți organizate de c ătre stat
(apărare, ordine public ă, educație, sănătate);
◙ specifice – la nivelul colectivit ăților din jude țe, orașe sau comune
(alimentare cu ap ă, gaze, lumin ă, energie termic ă, salubrizare).
Autoritățile administrative au menirea de a transpune în practic ă
prevederile legii, executând-o sau organizâ nd executarea acesteia. În acest scop, ele
dispun de resurse (financiare, materiale, umane) și de competen țe atribuite
corespunz ător sarcinilor ce revin fiec ăreia. Capitolul 4

Managementul serviciilor publice

Varietatea și complexitatea acestor sarcini, precum și nevoia sporit ă de
eficientizare a activit ăților administrative au impus structurarea sistemului
administra ției publice pe mai multe paliere c ărora li s-au atribuit nivele de
competen ță și, implicit, de decizie adecvate.
Datorită mobilității în timp și spațiu a cerin țelor și nevoilor societ ății,
colectivităților și cetățenilor, evolu ția autorităților administrative este continu ă, atât
în organizare, cât și în activitate. Pe m ăsura modific ării cerințelor și nevoilor,
dorințelor și aspirațiilor, apar noi servicii, altele dispar, iar altele î și modific ă
parametrii de func ționare.
În prezent, administra ția publică din România este structurat ă pe două mari
nivele:
¾ administra ția publică de stat , care poate presta servicii publice
centrale sau teritoriale;
¾ administra ția publică locală.

Serviciile publice cu caracter de stat sunt realizate și furnizate de
administra ția central ă și ele au existat în țările române înc ă înainte de organizarea
guvernului ca organ de stat.
Regulamentele Organice din 1831 în Muntenia și 1832 în Moldova, con țin
atribuțiile unor înal ți demnitari, de a transforma unele ranguri boiere ști în funcții de
miniștrii, astfel:
Ο „marele vornic din l ăuntru” avea atribu ții în domeniul problemelor
interne, agriculturii, lucr ărilor publice, înv ățământului, s ănătății și
asistenței sociale;
Ο „marele vistiernic” se oc upa de problemele finan țelor, industriei și
comerțului;
Ο „secretarul statului” era șeful cancelariei, ținea legătura cu celelalte
departamente și autorități interne și cu agen ți externi și contrasemna
toate decretele domnului;
Ο „marele logof ăt al dreptului” r ăspundea de organizarea și buna
funcționare a justi ției;
Ο „marele logof ăt al credin ței” se ocupa de problemele cultelor;
Ο „marele sp ătar” răspundea de problemele o știrii.
Unirea din 1859 sub Alexandru Ioan Cuza a dus la o nou ă transformare în
organizarea administra ției prin organizarea a opt ministere: Interne, Finan țe,
Justiție, Culte, Instruc țiune Public ă, Afaceri Str ăine, Lucr ări Publice, R ăzboi și
Control. La acestea s-a ad ăugat în perioada cuprins ă între 1859 și Marea Unire
din 1918 apari ția Curții de Conturi în locul Ministerului Controlului în 1984 și
înființarea Ministerului Domeniilor în 1883.

Serviciile publice centrale și locale din România
Constituția din 1938 a instaurat dictatura regal ă, puterea executiv ă a
regelui executându-se prin mini ștrii (nu prin Guvern al c ărui rol a fost redus la
zero), care r ăspundeau politic numai în fa ța regelui.
Anii 1940 – 1944 au reprezentat o nou ă perioad ă de schimb ări
semnificative în structura administra ției publice prin suspendarea Constitu ției și
realizarea conducerii statului de c ătre președintele Consiliului de Mini ștrii care
avea puteri depline pentru a conduce statul, el fiind și cel care-i numea pe mini ștrii.
Aceștia erau răspunzători de actele lor și puteau fi trimi și în judecat ă în fața Înaltei
Curți de Casație și Justiție.
După 1944 pân ă în 1989 a avut loc instaurarea treptat ă a dictaturii totalitare
materializat ă în statul comunist condus de partidul unic.
Perioada imediat urm ătoare anului 1989 s-a caracterizat printr-un proces
rapid de reorganizare și înființare pe baze noi a organismelor indispensabile noului
stat democratic. Era necesar ă înființarea unor ministere al c ăror obiect de activitate
trebuia urgent racordat la obiectivele cuprinse în Proclama ția de la 22 decembrie
1989. Astfel:
‰ în data de 26 decembrie a fost numit primul-ministru;
‰ în 27 decembrie a fost numit ministrul ap ărării naționale și s-a
reorganizat Ministerul Ap ărării Naționale, prin trecerea în competen ța
sa a Departamentului Securit ății Statului și a unor structuri
organizatorice ale Ministerului de Interne;
‰ în 28 decembrie au fost numi ți doi vice-prim mini ștrii și s-a înfiin țat
Ministerul Economiei Na ționale, Ministerul Agriculturii și Mediului
Înconjurător, Ministerul Culturii;
‰ până la sfârșitul anului au mai fost înfiin țate și numiți miniștrii pentru
următoarele ministere și organisme: Ministerul Industriei, Economiei,
Electronicii și Informa ției, Ministerul Înv ățământului, Ministerul
Sportului, Comisia Na țională pentru Statistic ă, Comisia Na țională
pentru Standarde și Calitate.

4.1.2 Categorii de institu ții prestatoare de servicii publice centrale

Instituțiile publice centrale prestatoare de servicii publice centrale sunt:
♦ Președenția României prin administra ția preziden țială;
♦ Guvernul prin aparatul de lucru al Guvernului;
♦ Administra ția central ă de specialitate prin intermediul ministerelor,
autorităților subordonate ministerelor și autorităților autonome.

Managementul serviciilor publice

4.1.2.1 Pre ședenția României – Administra ția Preziden țială

Președenția României este o institu ție publică care func ționează în baza
Constituției, a Decretului Lege nr. 92/1990 și a Legii nr. 114 din 6 iulie 1994 și are
ca scop asigurarea exercit ării de către Președintele României a prerogativelor
care îi sunt stabilite prin Constitu ție și prin legi. Prin institu ția „Președenția
României ” în sensul legii, în țelegem serviciile public e aflate la dispozi ția
Președintelui României, pentru îndeplinirea atribu țiilor sale. Aceste servicii publice
au rolul de a stabili rela ții de colaborare cu autorit ățile publice și de a primi
sprijinul acestora în vederea înf ăptuirii prerogativelor și exercitării competen țelor
care îi revin Pre ședintelui României. Aceste competen țe se refer ă, în conformitate
cu actele urgente și/sau de importan ță deosebit ă, la participarea la ședințele
guvernului, încheierea de tratate interna ționale ce au fost în prealabil negociate de
către Guvern. Altfel spus, Pre ședintele României, ca șef al executivului, al ături de
primul-ministru, datorit ă regimului politic semipreziden țial și a sistemului nostru
constituțional care „consacr ă un executiv bicefal”, este atât șef al puterii executive,
cât și autoritate central ă a administra ției publice.

Președintele României îndepline ște următoarele roluri (art. 80, alin. 1 și
2 din Constitu ția României):
‰ reprezintă statul român;
‰ garanteaz ă independen ța națională, unitatea și integritatea teritorial ă a
țării;
‰ veghează la respectarea Constitu ției și la buna func ționare a
autorităților publice;
‰ are funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și
societate.

Pentru exercitarea de c ătre Președintele României a prerogativelor care îi
sunt stabilite prin Constitu ția României și alte legi, s-a organizat și funcționează
Administra ția preziden țială1, care este o instituție public ă cu personalitate
juridică.
Prin Administra ție preziden țială se înțeleg serviciile publice aflate la
dispoziția Președintelui României, pentru îndeplinirea atribu țiilor sale .

1 OUG nr. 1/4 ianuarie 2001 pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1994 privind
organizarea și funcționarea Pre ședenției României, publicat ă în MO nr. 12/10 ianuarie
2001

Serviciile publice centrale și locale din România
Compartimentele și funcțiile din structura Administra ției preziden țiale,
organizarea, func ționarea și atribuțiile acestora se stabilesc prin Regulamentul de
organizare și funcționare a Administra ției preziden țiale, care se aprob ă de către
Președintele României.
Numărul maxim de posturi al Administra ției preziden țiale este de 180.
Personalul Administra ției preziden țiale este alc ătuit din:
ƒ persoane deta șate, la cererea Pre ședintelui României, din ministere și
alte autorit ăți publice ;
ƒ persoane încadrate direct pe funcțiile sau posturile pe care urmeaz ă să
le îndeplineasc ă.
Personalul poate fi încadrat numai pe baza încreder ii acordate de
Președintele României și cu condi ția semnării unui angajament de loialitate stabilit
prin Regulamentul de organizare și funcționare. Retragerea încrederii are ca efect
revocarea încadr ării, precum și încetarea deta șării, eliberarea sau destituirea din
funcție ori desfacerea contractului de munc ă, după caz.
Funcțiile de conducere specifice din cadrul Administra ției preziden țiale
sunt următoarele:
ƒ consilier preziden țial cu rang de ministru2;
ƒ consilier de stat cu rang de secretar de stat.
Numirea sau eliberarea din func ție a consilierilor preziden țiali se face de
către Președintele României.

Structura organizatoric ă a Administra ției preziden țiale se prezint ă astfel:

A. Departamentul Politic este structura Administra ției preziden țiale
menită să susțină și să promoveze ac țiuni și inițiative de aplicare a Programului
Președintelui în domeniul politicii interne, în rela țiile constitu ționale ale
Președintelui României cu Parlamentul, Guvernul, societatea civil ă, organiza țiile
profesionale și non-guvernamentale, institu țiile culturale și de cult religios,
organizațiile de tineret și studenți.
Departamentul Politic are atribu ții în următoarele sectoare de activitate:
◙ Relația cu Parlamentul, Guvernul și Administra ția publică locală;
◙ Analiză politică internă, relații cu partidele politice parlamentare și
neparlamentare;
◙ Tineret, sport și organiza ții neguvernamentale pentru tineret.

2 De exemplu: consilierul preziden țial pentru ap ărare și siguranță națională este membru în
Consiliul Suprem de Ap ărare a Țării.

Managementul serviciilor publice

B. Departamentul Rela ții Interna ționale este compartimentul de
specialitate din cadrul Administra ției Preziden țiale care sus ține acțiunile
Președintelui României în calitatea sa de reprezentant al statului român în
raporturile interna ționale, printr-o activitate de fundamentare, analiz ă și sinteză în
materie de politic ă externă.
DRI coordoneaz ă pregătirea și realizarea vizitelor oficiale ale Pre ședintelui
României în str ăinătate, precum și a primirilor acordate de Pre ședintele României
invitaților străini.

C. Departamentul Strategii Economice și Sociale asigură servicii de
specialitate Administra ției Preziden țiale în domeniile economic și social.
Departamentul strategii economice și sociale este format din cinci
compartimente, și anume:
a) Strategii economice; b) Strategii în domeniul social; c) Dezvoltare regional ă și cooperare economic ă internațională;
d) Investi ții de capital str ăin;
e) Societatea informa țională, știință și cercetare științifică.

D. Departamentul Comunicare Public ă este format din patru
compartimente :
a) Mesaje speciale și analiză politică a conținutului presei;
b) Biroul de Pres ă;
c) Administrare pagin ă internet și poștă electronic ă;
d) Compartimentul Buletin Info rmativ, Documentare-Bibliotec ă.

E. Departamentul Financiar și de Logistic ă are următoarele atribuții:
• asigură resursele financiare și materiale pentru func ționarea
Administra ției Preziden țiale;
• urmărește execu ția bugetului de cheltuieli aprobat anual pentru
Administra ția Preziden țială, prin legea bugetului de stat și întocmește proiectul
bugetului de cheltuieli pentru anul urm ător celui în execu ție;
• gestioneaz ă, administreaz ă și utilizeaz ă creditele bugetare puse la
dispoziția Administra ției Preziden țiale prin bugetul de stat, precum și a valorilor
materiale existente în patrimoniul acesteia cu exercitarea permanent ă a
controlului financiar preventiv propriu, precum și cel al Ministerului Finan țelor
Publice asupra tuturor opera țiunilor financiare și de gestiune.

Serviciile publice centrale și locale din România
• coordoneaz ă, la nivelul Administra ției Preziden țiale, întreaga
activitate financiar-contabil ă și de gestiune având obliga ția să stabileasc ă
normele de conduit ă în domeniu: baremuri de cheltuieli, normele de consum
referitoare la achizi ție, carburan ți, energie termic ă și electrică etc.

F. Departamentul Securit ății Naționale își desfășoară activitatea în
cadrul a șase compartimente:
‰ Informare și analiză;
‰ Legislație militară;
‰ Situații de criză care impun m ăsuri deosebite;
‰ Integrarea euro-atlantic ă;
‰ Politica militar ă;
‰ Apărare, siguran ță națională și ordine public ă.

G. Departamentul Constitu țional Legislativ are atribuții în urmatoarele
domenii de activitate:
‰ promulgarea legilor;
‰ revizuirea Constitu ției din inițiativa Președintelui României;
‰ informarea Pre ședintelui României asupra desf ășurării procedurii
legislative parlamentare;
‰ cererile de gra țiere;
‰ numirea și revocarea sau eliberarea din func ții publice;
‰ dizolvarea Parlamentului;
‰ măsuri în domeniul ap ărării sau cu caracter excep țional;
‰ încheierea tratatelor interna ționale și trimiterea lor spre ratificare;
‰ întocmirea altor acte preziden țiale;
‰ referendum.

H. Cancelaria Ordinelor are ca atribuții principale:
‰ evidența documentelor;
‰ analiza documentelor;
‰ transmiterea documentelor;
‰ arhivarea documentelor.

I. Compartimentul Protocol. Atribu țiile Compartimentului Protocol
cuprind toate aspectele privind organizarea ac țiunilor care se desf ășoară cu
participarea direct ă sau în numele Pre ședintelui României .

Managementul serviciilor publice

Respectarea normelor interne și interna ționale unanim acceptate în
domeniu, pentru transpunerea în practic ă a programului Pre ședintelui României,
impune urm ătoarele direcții de acțiune:
a) primiri la Pre ședintele României, organizarea vizitelor șefilor de state în
țara noastr ă;
b) organizarea deplas ărilor în țară și în străinătate;
c) organizarea ac țiunilor cu ceremonial;
d) activitate de secretariat.

J. Compartiment Personal – Organizare are ca principale atribu ții:
a) Organizarea
• Coordonarea ac țiunii de elaborare a Regulamentului de organizare și
funcționare a Administra ției Preziden țiale, a Regulamentului de ordine
interioar ă și a normelor interne de personal;
• Întocmirea statului de func ții, în conformitate cu organigrama
aprobată de Președintele României .
b) Eviden ță de personal
Administra ția preziden țială stabilește relații de colaborare cu autorit ățile
publice și primește sprijinul acestora în vederea înf ăptuirii prerogativelor și
exercitării competen țelor ce revin Pre ședintelui României.

4.1.2.2 Guvernul României

Guvernul României este autoritatea publicã a puterii executive, care
funcționează în baza votului de încredere acordat de Parlament și care asigur ă
realizarea politicii interne și externe a țării și exercită conducerea general ă a
administra ției publice .
Guvernul are rolul de a asigura func ționarea echilibrat ă și dezvoltarea
sistemului na țional economic și social, precum și racordarea acestuia la sistemul
economic mondial în condi țiile promov ării intereselor na ționale.
El este alc ătuit din prim-ministru, mini ștrii și alți membrii ce func ționează
în baza Constitu ției, art. 101 – 104, a Legii nr. 37/1990, HG nr. 515/193,
HG/ noiembrie 1996, HG/ noiembrie 1998. Tot în legea fundamental ă sunt
prevăzute modalit ăți de investire, de constituire, r ăspunderile și atribuțiile care
revin acestuia.
Guvernul exercit ă atât funcții cu caracter administrativ , cât și funcții cu
caracter politic , dar nu putem stabili o distinc ție clară între acestea. Deosebit

Serviciile publice centrale și locale din România
de important este, îns ă, faptul că, potrivit articolului 101, alineatul 1 din Constitu ția
României, Guvernul „exercit ă conducerea general ă a administra ției publice”.
Pentru realizarea rolului și atribuțiilor ce revin din aceast ă funcție este organizat un
aparat tehnic, de specialitate, subordonat direct primului-ministru, precum și
organe de specialitate, altele decât ministerele, subord onat nemijlocit Guvernului și
ai căror conduc ători nu sunt membrii ai Guvernului.
În conformitate cu Constitu ția, art. 101, alineatul 3, Guvernul României, se
compune din prim-ministru, mini ștrii și alți membri stabili ți prin lege organic ă.

Structura organizatoric ă a Guvernului este format ă din:
• aparatul de lucru al primului-ministru,
• Secretariatul General al Guvernului,
• departamente și alte asemenea structuri cu atribu ții specifice.
De asemenea, în directa coordonare a primului-ministru se afl ă
Administra ția Națională a Rezervelor de Stat.

Aparatul de lucru al primului-ministru este o structur ă organizatoric ă
fără personalitate juridic ă, alcătuită din:
• corpul de consilieri ai primului-ministru;
• corpul de control al primului-ministru;
• aparatul tehnic al corpului de consilieri;
• cabinetul primului-ministru;
• cancelaria primului-ministru;
• compartimentul cu probleme speciale;
• compartimentul documente secrete;
• compartimentul care asigur ă protocolul primului-ministru.
Activitatea corpului de consilieri și a aparatului tehnic al acestuia este
coordonat ă de unul dintre consilieri, desemnat prin decizie a primului-ministru.

Secretariatul General al Guvernului are urm ătoarele atribuții
principale :
a) asigur ă armonizarea proiectelor de acte normative înaintate de
ministere;
b) urmărește modul de realizare a Pr ogramului de guvernare;
c) asigur ă, în domeniul s ău de activitate, buna derulare a rela țiilor cu
Parlamentul și cu ministerele;

Managementul serviciilor publice

d) organizeaz ă și pregătește ședințele Guvernului;
e) asigur ă respectarea procedurilor privind preg ătirea, elaborarea, avizarea
și prezentarea proiectelor de acte normative care se înainteaz ă Guvernului, precum
și a procedurilor de supunere spre ad optare a acestora, potrivit reglement ărilor în
vigoare;
f) asigur ă reprezentarea Guvernului în fa ța instanțelor judec ătorești,
împreună cu ministerele care au obliga ția de a pune în executare hot ărârile
Guvernului împotriva c ărora s-au formulat ac țiuni în justi ție;
g) urmărește îndeplinirea de c ătre organele de specialitate ale
administra ției publice centrale a m ăsurilor și a sarcinilor stabilite în cadrul
ședințelor Guvernului;
h) elaboreaz ă proiectul bugetului anual pentru aparatul de lucru al
Guvernului;
i) elaboreaz ă și urmărește realizarea planului de investi ții, în domeniul
său de activitate;
j) execut ă operațiuni financiare privind fon durile aprobate în bugetul
acestuia, destinate realiz ării acțiunilor ini țiate de structurile din aparatul de lucru al
Guvernului;
k) organizeaz ă și desfășoară acțiuni de rela ții externe și de protocol la
nivelul Guvernului, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe;
l) coordoneaz ă activitățile unităților care func ționează sub autoritatea sa;
m) elaboreaz ă sau avizeaz ă, după caz, proiectele de acte normative în
domeniul s ău de activitate.
În exercitarea atribu țiilor sale, Secretariatul General al Guvernului
colaboreaz ă cu ministerele și cu celelalte organe de specialitate ale administra ției
publice centrale, cu autorit ățile administra ției publice locale, cu alte institu ții și
autorități publice, precum și cu persoanele fizice și juridice.
Secretariatul General al Guvernului este condus de secretarul general al
Guvernului care are rang de ministru ajutat de unul sau de mai mul ți secretari
generali adjunc ți, care pot avea rang de secretari de stat numi ți prin decizia
primului-ministru. Acesta reprezint ă Secretariatul General al Guvernului în rela țiile
cu ministerele și cu celelalte organe de specialitate ale administra ției publice
centrale, cu autorit ățile administra ției publice locale, cu alte institu ții și autorități
publice, precum și cu persoanele fizice și juridice. El are ca litatea de ordonator
principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului și în exercitarea
atribuțiilor care îi revin poate emite ordine și instrucțiuni.

Serviciile publice centrale și locale din România
În structura Secretariatului General al Guvernului func ționează direcții
generale, direc ții, servicii, sectoare și birouri.
Secretariatul General al Guvernului coordoneaz ă în mod direct activitatea
unor:
• organe de specialitate ale administra ției publice centrale;
• regii autonome. Față de aceste regii, Secretariatul îndepline ște
atribuțiile prevăzute de lege pentru ministrul de resort.

Departamentul este o structur ă organizatoric ă în aparatul de lucru al
Guvernului, subordonat primului-ministru, f ără personalitate juridic ă și unități în
subordine, care are rol de coordonare și sinteză în domenii de interes general, în
conformitate cu atribu țiile Guvernului.
Departamentul este condus de un demnitar care nu are calitatea de
ordonator de credite. În exercitarea atribu țiilor care îi revin, acesta poate emite
ordine cu caracter individual.
Cele trei departamente ale aparatului de lucru al Guvernului sunt:
‰ Departamentul pentru Rela ția cu Investitorii Str ăini se află în
subordinea direct ă a primului-ministru, ca structur ă specializat ă de
elaborare, coordonare și realizare unitar ă a politicii de atragere a
investițiilor străine cu o valoare de minimum 10 milioane dolari S.U.A.
fiecare.
‰ Departamentul pentru Analiz ă Instituțională și Socială.
‰ Departamentul de Control și Anticorup ție al Guvernului are
competen ța să constate orice înc ălcare a prevederilor actelor normative
în vigoare, în cadrul aparatului de lucru al Guvernului, în ministere, la alte organe de specialitate ale administra ției publice centrale din
subordinea Guvernului, a ministerelor sau în coordonarea ori sub autoritatea acestora, precum și la autorit ăți administrative autonome.
Numărul maxim de posturi în aparatul de lucru al Guvernului este de 187,
exclusiv demnitarii și posturile aferente cabinetului primului ministru și cabinetului
ministrului pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului și se
stabilește prin decizie a primului ministru.

Structura actualului Guvern , se prezint ă după cum urmeaz ă:
‰ Ministerul Afacerilor Externe
‰ Ministerul Integr ării Europene
‰ Ministerul Finan țelor Publice

Managementul serviciilor publice

‰ Ministerul Justi ției
‰ Ministerul Ap ărării Naționale
‰ Ministerul Administra ției și Internelor
‰ Ministerul Muncii, Solidarit ății Sociale și Familiei
‰ Ministerul Economiei și Comerțului
‰ Ministerul Agriculturii, P ădurilor, Apelor și Mediului
‰ Ministerul Transporturilor, Construc țiilor și Turismului
‰ Ministerul Educa ției, Cercet ării și Tineretului
‰ Ministerul Culturii și Cultelor
‰ Ministerul S ănătății
‰ Ministerul Comunica țiilor și Tehnologiei Informa ției

4.1.2.3 Administra ția central ă de specialitate

Ministerele
Ministerele reprezint ă o altă component ă a administra ției publice
centrale, fiind institu ții de specialitate ale acesteia, care sunt înfiin țate,
organizate și conduse potrivit legii și care se subordoneaz ă Guvernului.
Miniștrii răspund pentru întreaga activitate a ministerului pe care îl conduc
în fața Guvernului, iar ca membrii ai Guvernului în fa ța Parlamentului. Altfel spus,
fiecare func ție de ministru implic ă o dublă responsabilitate : răspunderea în fa ța
puterii legislative , datorită investirii în func ție de către Parlament și răspundere în
fața Guvernului , datorită rolului pe care-l are Guvernul în exercitarea
administra ției publice pe întreg teritoriul țării, în toate domeniile și sectoarele de
activitate.
Ministerele conduc din punct de vedere adm inistrativ, serviciile publice
cuprinse în sfera de competen ță, asigurând: leg ătura dintre politic și
administrativ; organizarea și funcționarea serviciilor publice ale ministerului;
gestiunea financiar ă a fondurilor publice prin buget .
Miniștrii iau, deci, decizii operative în problemele din ramura de activitate
pe care o reprezint ă, propun adoptarea de m ăsuri ce intr ă în atribu ția Guvernului,
reprezintă ministerele în raporturile cu Guvernul, cu celelalte ministere și autorități
de stat din țara noastr ă sau din alte țări, dispun de fonduri b ănești și mijloace
materiale încredin țate ministerului în condi țiile legii.
Miniștrii sunt ajuta ți în munca lor de secretari și subsecretari de stat și au
ca organ consultativ colegiul ministerului , organ în care mini ștrii ocupă funcția
de președinte.

Serviciile publice centrale și locale din România
Datorită faptului c ă fiecare minister are atribu ții specifice date de propriul
domeniu de activitate și structura organizatoric ă este diferit ă de la un minister la
altul. Aceast ă structură este prev ăzută în actele de înfiin țare, organizare și
funcționare. Exist ă elemente comune ce se reg ăsesc în structura organizatoric ă
a fiecărui minister și anume:
‰ departamente;
‰ direcții generale;
‰ direcții;
‰ servicii;
‰ birouri.
Aceste subdiviziuni pot fi împ ărțite la rândul lor în două categorii :
subdiviziuni de specialitate și subdiviziuni func ționale . În fapt, diferen țele de
structură dintre un minister și altul constau în num ărul de elemente componente și
în caracteristicile subdiviziunilor de specialitate.
Subdiviziunile func ționale se întâlnesc în cadrul fiec ărui minister,
activitatea lor fiind în leg ătură cu toate sectoarele ministerului respectiv, în aceast ă
categorie intrând subdiviziuni ca: secretar iat, personal, financiar, contabilitate.

Personalul ministerelor se compune din urm ătoarele categorii:
‰ personal de conducere;
‰ personal de conducere de specialitate;
‰ personal de execu ție administrativ ă;
‰ personal de deservire.
Ministerele au atribu ții comune ce deriv ă din locul și rolul pe care acestea
îl au în sistemul autorit ăților administra ției publice centrale, ca autorit ăți
subordonate nemijlocit Guvernului, care asigur ă realizarea programului s ău de
guvernare. Aceste atribuții comune pot fi grupate în mai multe categorii:
‰ atribuții care privesc organizarea execut ării legilor, hot ărârilor și
ordonanțelor Guvernului;
‰ atribuții care privesc activitatea economic ă și socială;
‰ atribuții privind realizarea politicii externe;
‰ atribuții privind propria lor organizare și funcționare.

Așa cum s-a precizat, ministerele, în cal itatea lor, de orga ne de specialitate
ale administra ției publice centrale, particip ă în domenii distincte la realizarea
programului propus de Guvern. Aceast ă participare pe domenii distincte, poate

Managementul serviciilor publice

determina realizarea unei clasificări a ministerelor în trei mari categorii, în
funcție de specificul activit ății lor :
‰ ministere cu activitate economic ă;
‰ ministere cu activitate socio-cultural ă și științifică;
‰ ministere cu activitate politico-adinistrativ ă.

Alte autorit ăți de specialitate ale administra ției centrale
Celelalte autorit ăți centrale ale administra ției publice se împart în două
categorii :
¾ autorități subordonate Guvernului;
¾ autorități autonome.
Din prima categorie fac parte:
♦ Oficiul Na țional de Cadastru, Geodezie și Cartografie
♦ Inspectoratul Na țional pentru Eviden ța Persoanelor
♦ Agenția Națională a Funcționarilor Publici
♦ Direcția General ă pentru Pa șapoarte
♦ Institutul Na țional de Administra ție
♦ Academia Diplomatic ă
♦ Oficiul Concuren ței
♦ Direcția General ă a Vămilor
♦ Direcția General ă a Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat
♦ Garda Financiar ă
♦ Agenția Națională pentru Resurse Minerale
♦ Oficiului de Stat pentru Inven ții și Mărci
♦ S.N. a Petrolului PETROM SA
♦ Comisia Na țională pentru Controlul Activit ăților Nucleare
♦ Administra ția Rezerva ției Biosferei „Delta Dun ării”
♦ Regia Națională a Pădurilor
♦ Oficiul de Cadastru Agricol
♦ Centrul Na țional al Cinematografiei
♦ Autoritatea Rutier ă Română
♦ Autoritatea Feroviar ă Română
♦ Societatea Na țională a Căilor Ferate Române – SNCFR – SA
♦ SC de transport cu Metroul Bucure ști «Metrorex» SA
♦ RA «Administra ția Națională a Drumurilor din România»
♦ Agenția Națională pentru Locuin țe – ANL

Serviciile publice centrale și locale din România
♦ Direcția General ă de Munc ă și Solidaritate Social ă
♦ Oficiul Muncii
♦ Inspecția Muncii
♦ Institutul Na țional de Cercetare – De zvoltare în Informatic ă
♦ Institutul Na țional de Studii și Cercetări pentru Comunica ții
♦ Compania Na țională „Poșta Român ă” SA
♦ Societatea Na țională de Radiocomunica ții
♦ SN de Telecomunica ții ROMTELECOM

Autorit ățile administrative autonome nu se subordoneaz ă Guvernului,
ministerelor sau altor organe centrale. Ele se grupeaz ă în două categorii:

Ä Nominalizate în dispozi țiile constitu ționale , cum sunt:
‰ Consiliul Suprem de Ap ărare a Țării
‰ Serviciul Român de Informa ții
‰ Curtea de Conturi
‰ Avocatul Poporului
‰ Consiliul Legislativ
‰ Curtea Constitu țională
‰ Serviciile Publice de Radio și Televiziune

Ä Nenominalizate prin Constitu ție, care se înfiin țează prin lege
organică, cum sunt: Consiliul Na țional al Cinematografiei, Consiliul Na țional al
Audiovizualului, Banca Na țională.
Prin natura lor juridic ă și a activit ăților specifice pe care le realizeaz ă, sunt
autorități administrative și se află în raporturi juridice cu puterea legislativ ă –
Parlamentul – și cu cea executiv ă – Guvernul.

4.2 Serviciile publice din administra ția locală

Administra ția publică locală din România este reglementat ă, în principal,
de Constitu ție și de Legea nr. 215/2001 a administra ției publice locale. În plan
secund, exist ă multe alte reglement ări care completeaz ă sau detaliaz ă cadrul legal
în care se desf ășoară activitatea autorit ăților locale. Dintre acestea putem aminti:
• Legea Bugetului de Stat;
• Legea nr. 72/1996 a finan țelor publice;
• Legea nr. 189/1998 a finan țelor publice locale;

Managementul serviciilor publice

• Legea nr. 29/1990 a contenciosului administrativ;
• Legea nr. 326/2001 a serv iciilor publice de gospod ărie comunal ă;
• Legea nr. 50/1991 (republicat ă) privind regimul construc țiilor;
• Legea nr. 1937/1995 a protec ției mediului etc.
Acestor legi li se adaug ă ordonanțe și hotărâri ale Guvernului, ordine ale
ministerelor ce vizeaz ă direct sau indirect activitatea autorit ăților administrative
locale.
În plus, pentru aplicarea prevederilor legilor, ordonan țelor și hotărârilor de
Guvern, autorit ățile locale elaboreaz ă și emit propriile acte ad ministrative care pot
fi hotărâri ale primarului sau dispozi ții ale președintelui consiliului jude țean.
Potrivit reglement ărilor Legii nr. 215/2001, autorit ățile administra ției
publice locale sunt:
o Consiliul local – autoritate deliberativ ă autonom ă (care adopt ă
hotărâri), care func ționează în comun ă, oraș sau municipiu și are rolul de a
soluționa problemele de interes local, dispunând de autonomie în ceea ce prive ște
rezolvarea treburilor publice ale comunit ății;
o Primarul – autoritatea executiv ă autonom ă la nivelul comunei,
orașului sau municipiului, care are rolul de a ac ționa în vede rea satisfacerii
cerințelor și nevoilor membrilor comunit ății de către care a fost ales și, în plus,
acționează ca reprezentant al statului în unitatea administrativ-teritorial ă respectiv ă.
Comunele, ora șele și municipiile au câte un primar și un viceprimar,
municipiile re ședință de județ și sectoarele municipiului Bucure ști au câte un
primar și un viceprimar, iar municipiul Bucure ști are un primar și doi viceprimari.
Primarul particip ă în mod obligatoriu la ședințele consiliului local.
o Consiliul jude țean – autoritate a administra ției publice jude țene, are
rolul de a coordona activitatea consiliilor comunale și orășenești și este condus de
un președinte;
o Comisia jude țeană consultativ ă – se organizeaz ă în fiecare jude ț și în
municipiul Bucure ști și este format ă din:
• prefect și președintele consiliului jude țean;
• subprefect și vicepreședinții consiliului jude țean;
• secretarul general al prefecturii și secretarul general al jude țului;
• primarul municipiului re ședință de județ, respectiv primarul general,
viceprimarii și secretarul general al municipiului Bucure ști;
• primarii ora șelor și comunelor din jude ț, respectiv primarii
sectoarelor municipiului Bucure ști;

Serviciile publice centrale și locale din România
• șefii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale
celorlalte organe centrale organizate la nivelul jude țului sau al
municipiului Bucure ști;
• șefii compartimentelor din aparatul propriu de specialitate al
consiliului jude țean, respectiv al Consiliului General al
Municipiului Bucure ști;
• conducătorii regiilor autonome de interes jude țean, ai sucursalelor
regiilor autonome de interes na țional și ai societ ăților naționale din
județul respectiv sau din municipiul Bucure ști, precum și
conducătorii altor structuri organizate în jude ț sau în municipiul
București.
Comisia jude țeană consultativ ă face leg ătura între administra ția locală
numită (de către puterea central ă) și cea autonom ă (aleasă de către colectivit ățile
locale).
Comisia consultativ ă dezbate și își însușește prin consens programul anual
orientativ de dezvoltare economic ă și socială al județului, respectiv al municipiului
București, pe baza Programului de guvernare acceptat de Parlament. Acest program
se comunic ă serviciilor publice descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte
organe centrale, filialelor din jude ț ale regiilor autonome sau ale societ ăților
naționale, regiilor autonome de interes local și societăților comerciale și serviciilor
publice de interes local interesate, precum și autorităților administra ției publice
locale și județene.
În cadrul reuniunilor comisiei consultative pot fi convenite și alte acțiuni
ce urmeaz ă să fie întreprinse de prefect și de serviciile publice descentralizate ale
ministerelor și ale altor autorit ăți ale administra ției publice centrale de specialitate
organizate în jude ț, pe de o parte, și de consiliul jude țean și serviciile publice de
sub autoritatea acestuia, pe de alt ă parte, în scopul armoniz ării măsurilor prev ăzute
în Programul de guvernare cu activit ățile desfășurate de autorit ățile administra ției
publice locale și județene, în conformitate cu atribu țiile și cu responsabilit ățile ce le
revin.
o Pentru dezbaterea și elaborarea unor solu ții operative, precum și pentru
informarea reciproc ă cu privire la principalele ac țiuni ce urmeaz ă să se desfășoare
pe teritoriul jude țului se constituie în fiecare jude ț un comitet operativ-
consultativ , format din:
• prefect și președintele consiliului jude țean,
• subprefect și vicepreședinții consiliului jude țean,
• secretarul general al prefecturii,

Managementul serviciilor publice

• secretarul general al jude țului.
• primarul municipiului re ședință de județ.
În municipiul Bucure ști comitetul operativ-consultativ este format din:
• prefect și primarul general al Capitalei,
• subprefec ții și viceprimarii municipiului Bucure ști,
• secretarul general al prefecturii și secretarul general al municipiului
București,
• primarii sectoarelor municipiului Bucure ști.

În cadrul comitetului operativ-c onsultativ se poate stabili ini țierea, de
comun acord, a unor proiecte de hot ărâre a Guvernului sau, potrivit competen țelor
decizionale specifice fiec ărei institu ții și autorități, emiterea de ordine ale
prefectului, dispozi ții ale președintelui consiliului jude țean ori ini țierea de hot ărâri
ale consiliului jude țean, care s ă concretizeze m ăsurile stabilite de comun acord.

Principii de organizare și funcționare ale administra ției publice locale
În Legea 215/2001 sunt formulate principiile pe care se întemeiaz ă
administra ția public ă din unitățile administrativ – teritoriale din România, și
anume:
1. Principiul autonomiei locale. Conform art. 3, alin 1 „ prin autonomie
locală se înțelege dreptul și capacitatea efectiv ă a autorit ăților administra ției
publice locale de a solu ționa și de a gestiona, în numele și în interesul
colectivităților locale pe care le reprezint ă, treburile publice” . Acest drept se
exercită de către consiliile locale și primari, precum și de către consiliile jude țene,
acestea fiind autorit ăți ale administra ției publice locale.
Trebuie spus c ă autonomia local ă este administrativ ă și financiar ă și ea
se exercită pe baza și în limitele prev ăzute de c ătre lege. Ea prive ște
organizarea, func ționarea, competen țele, atribu țiile, precum și gestionarea
resurselor care, potrivit legii, apar țin comunei, ora șului sau jude țului.
Autonomia local ă este determinat ă de o serie de factori cum sunt: tradi ția
istorică, cadrul geografic, resursel e economice, gradul de preg ătire civic ă sau
politică, nivelul atins de reglement ările naționale și internaționale.
În prezent, problemelor autonomiei locale li se acord ă o importan ță sporită
în scopul men ținerii păcii și stabilității politice, asociindu-li-se în acela și timp și
rezolvarea problemelor etnice, culturale sau lingvistice.

Serviciile publice centrale și locale din România
2. Principiul descentraliz ării serviciilor publice . Este un principiu
esențial al autonomiei locale și constă în organizarea, func ționarea, controlul și
desființarea serviciilor publice de c ătre autorit ățile administra ției locale.
Principiul descentraliz ării prezint ă două forme :
a) descentralizarea teritorial ă;
b) descentralizarea tehnic ă.
Descentralizarea teritorial ă presupune existen ța unor autorit ăți locale
alese care de țin competen ță material ă generală și a unor interese comune ale
locuitorilor dintr-o zon ă geografic ă, interese care determin ă probleme locale din
diferite domenii de activitate. Concentrarea cet ățenilor în jurul unor interese este
superficial ă într-o aglomerare urban ă sau la nivel de regiune și mai puternic ă într-o
localitate rural ă.
Descentralizarea teritorial ă răspunde unor aspira ții politice, este o
repartizare de afaceri administrativ ă impusă de diversitatea politic ă și socială a
țărilor asupra teritoriului.
Descentralizarea tehnic ă presupune prestarea unor servicii publice din
masa serviciilor centralizate de c ătre persoane morale de drept public numite
stabilimente publice locale. Descentralizarea tehnic ă corespunde unei repartiz ări
echilibrate a func țiilor între diferite ramuri industriale.
Descentralizarea este apreciat ă ca fiind o problem ă de natur ă
administrativ ă, spre deosebire de federalism care este de natur ă politică.
Descentralizarea nu poate fi realizat ă fără control din partea statului,
denumit control de putere, exercitat în unele țări (Marea Britanie) de c ătre
judecători, iar în altele de func ționari sau autorit ăți ale administra ției de stat.
3. Principiul eligibilit ății autorit ăților administra ției publice locale.
Consiliile locale și județene, precum și primarii și Consiliul General al
Municipiului Bucure ști se aleg prin vot universal, egal, direct, secret și liber
exprimat. Viceprimarii, pre ședintele și vicepreședinții consiliului jude țean se aleg
prin vot indirect.
Consiliile locale și județene se aleg pe circum scrip ții electorale prin vot
exprimat pe baza scrutinului de list ă, iar primarii comunelor și orașelor se aleg
pe circumscrip ții electorale prin vot exprimat pe baza scrutinului universal .
Totodată, pentru a fi ales consilier sau primar, candidatul trebuie s ă
respecte anumite condiții de eligibilitate :
• calitatea de aleg ător – cetățenii români care au împlinit vârsta de
18 ani (inclusiv cei care împlinesc aceast ă vârstă în ziua alegerilor);

Managementul serviciilor publice

• dreptul de a fi ales – cetățenii români cu drept de vot, care au împlinit
vârsta de cel pu țin 23 de ani, dac ă nu le este interzis ă asocierea în
partide politice;
• domiciliul în țară, pe teritoriul unit ății administrativ-teritoriale
pentru care candideaz ă.
4. Principiul legalit ății. Potrivit acestui principiu toate subiectele de
drept – persoane fizice, juridice, autorit ăți ale administra ției publice locale –
trebuie să se supun ă legalității și să se conformeze acesteia. Acest principiu are în
vedere toate aspectele organizatorice și funcționale prin care se înf ăptuiește
administra ția publică în unitățile administrativ – teritoriale și anume: alegerea,
constituirea, componen ța, organizarea, func ționarea și activitățile acestor autorit ăți.
Principiul legalit ății presupune ca toate aceste elemente s ă fie în conformitate, în
primul rând cu prevederile constitu ționale, cu legile, dar și cu celelalte acte
normative bazate pe lege.
5. Principiul consult ării cetățenilor în solu ționarea problemelor locale
de interes deosebit. Problemele care sunt di scutate întotdeauna în ședință publică și
în legătură cu care primarul poate propune consultarea cet ățenilor prin referendum
sunt:
• bugetul local;
• administrarea domeniului public și privat al comunei sau al ora șului;
• participarea la programe de dezvoltare jude țeană, regional ă, zonală sau
de cooperare transfrontalier ă;
• organizarea și dezvoltarea urbanistic ă a localit ăților și amenajarea
teritoriului;
• asocierea sau cooperarea cu alte autorit ăți publice, organiza ții
neguvernamentale, persoane juridice române sau str ăine.

4.2.1 Categorii de servicii publice locale

Autoritățile administra ției publice locale pot înfiin ța servicii publice în
condițiile Legii nr. 215/2001 în orice domeniu de activitate. Pentru func ționarea
normală a oricărei comunit ăți, sunt necesare o serie de activit ăți specifice de interes
general, cum ar fi alimentarea cu ap ă, transportul de energie termic ă, distribuirea
gazelor, canalizare, salubritate etc. Aceste activit ăți care satisfac in terese generale
trebuie asigurate de c ătre autorit ățile publice locale în virtutea faptului c ă ele
răspund față de cetățenii care le-au desemnat pentru a le reprezen ta interesele.

Serviciile publice centrale și locale din România
Ca atare, serviciul public este mijlocul administra ției prin care se
prestează cetățenilor servicii de interes gene ral, în regim de putere politic ă.
Înființarea serviciilor publice este atributul exclusiv al autorit ăților
deliberative, respectiv al consiliilor locale, iar organizarea și funcționarea lor
constituie atributul autorit ăților executive, adic ă al prefec ților și primarilor.
În categoria serviciilor publice locale se includ:
Η servicii publice cu caracter statal;
Η serviciile comunitare (înfiin țate la nivel local, dar și județean);
Η servicii publice de gospod ărie comunal ă;
Η alte servicii publice locale (care nu fac parte din categoria serviciilor
de gospod ărie comunal ă);
Η servicii publice comerciale;
Η serviciul public pentru activit ăți culturale.

4.2.1.1 Serviciile publice cu caracter statal

Serviciile publice cu caracter statal sunt:
Ž serviciul de paz ă, asigurat de corpul gardienilor publici;
Ž serviciul public de protec ție civilă;
Ž serviciul de autorizare a construc țiilor.
Serviciul de paz ă asigurat de corpul gardienilor publici
Corpul gardienilor publici func ționează în baza Legii nr. 26/1993 și
are ca sarcin ă creșterea eficien ței pazei bunurilor și a activit ăților de ap ărare
a ordinii și liniștii publice, a vie ții și integrității persoanelor.
Înființarea, organizarea și controlul corpurilor de gardieni publici revine
autorității administra ției publice locale.
Corpul gardienilor publici î și desfășoară activitatea ca un serviciu public
comercial , pe bază de contracte încheiate cu administra ția locală, cu agen ții
economici publici sau priva ți, cu institu țiile publice, precum și cu alte persoane
fizice sau juridice.
Serviciul public de paz ă prin intermediul gardienilor realizeaz ă mai multe
atribuții:
€ încheierea contractelor cu be neficiarii serviciilor de paz ă oferite de
gardienii publici;
€ încadrarea cu personalul necesar, instruirea lui și echiparea
corespunz ătoare;

Managementul serviciilor publice

€ participarea la ap ărarea ordinii și liniștii publice;
€ prevenirea și combaterea infrac țiunilor și a altor fapte ilicite etc.
În calitatea lor de șefi ai administra ției publice locale, primarii colaboreaz ă
cu poliția în domeniul stabilirii posturilor de paz ă și a patrulelor pe raza
administrativ-teritorial ă a localit ății în care func ționează. Totodat ă, primarii și
delegațiile permanente ale consiliilor jude țene, cu asisten ță de specialitate din
partea poli ției, pot desf ășura activit ăți de control, îndrumare și sprijin pentru
corpurile gardienilor publici.

Serviciul public de protec ție civilă
Serviciul public de protec ție civilă funcționează în baza Legii nr.
106/1996, este parte component ă a apărării naționale și cuprinde ansamblul
măsurilor adoptate și activităților desfășurate în scopul asigur ării protec ției
populației, bunurilor materiale, a valorilor culturale și a factorilor de mediu
în caz de r ăzboi sau dezastre.
Principalele atribuții ale acestui serviciu public constau în:
‰ prevenirea popula ției asupra atacurilor inamice din aer sau asupra
dezastrelor și protejarea ei împotriva efectelor acestora;
‰ asigurarea protec ției bunurilor materiale și a valorilor culturale;
‰ participarea cu for țe și mijloace specifice la preg ătirea economiei
naționale și a teritoriului pentru ap ărare.
Formațiunile de protec ție civilă sunt forțe specializate de interven ție care
participă la limitarea și înlăturarea urm ărilor atacurilor teroriste, inamice sau a
dezastrelor. Aceste forma țiuni de protec ție civilă se organizeaz ă la nivelul tuturor
autorităților administrativ-teritoriale, care aprob ă structura organizatoric ă a acestui
serviciu, repartizeaz ă fondurile b ănești necesare prin bugetul local, aprob ă
metodologia de în științare și alarmare în localitate, precum și măsurile propuse de
șeful protec ției civile pentru înl ăturarea urm ărilor dezastrelor sau ale atacurilor
din aer.

Serviciul de autorizare a construc țiilor
Executarea construc țiilor, indiferent de destina ția lor, se poate face numai
pe baza actului administrativ de autoritate emis în concordan ță cu normele legale
referitoare la proiectarea, amplasarea, executarea și funcționarea construc țiilor.
Autoriza ția de construire este actul de autoritate al administra ției publice
locale prin care se asigur ă respectarea normelor legale în domeniul construc țiilor.

Serviciile publice centrale și locale din România
Această autorizație se elibereaz ă de către administra ția publică pe baza
certificatului de urbanism, a titlului de proprietate și a proiectului prezentat și dă
dreptul persoanelor fizice sau juridice s ă execute construc ții în termenul stipulat.
Terenurile ce apar țin domeniului privat al statului sau unit ăților
administrativ-teritoriale destinate execut ării construc țiilor pot fi concesionate prin
licitație publică în condițiile încadr ării în planurile de urbanism.
Contraven țiile în domeniul construc țiilor se constat ă de către personalul
de control al prefecturilor și primăriilor pentru faptele s ăvârșite în raza lor
administrativ-teritorial ă. O dată cu aplicarea sanc țiunilor contraven ționale se
dispune încetarea execut ării construc ției sau desfiin țarea ei.

4.2.1.2 Serviciile comunitare înfiin țate la nivel local și județean

Potrivit reglement ărilor înscrise în O.G. nr.84/3 august 2001, serviciile
comunitare care pot fi constituite la nivel local și județean sunt: serviciile privind
evidența popula ției, serviciile privind eviden ța pașapoartelor, serviciile pentru
situații de urgen ță și serviciile comunitare pentru cadastru și agricultur ă.

Serviciile comunitare privind eviden ța populației3
Serviciile publice comunitare de eviden ță a persoanelor sunt organizate la
nivelul consiliilor locale ale comunelor, ora șelor și municipiilor, precum și la
nivelul consiliilor jude țene, respectiv al municipiului Bucure ști.
Serviciile publice comunitare asigur ă întocmirea, p ăstrarea, eviden ța
și eliberarea, în sistem de ghi șeu unic, a actelor de stare civil ă, cărților de
identitate, c ărților de aleg ător, listelor electorale permanente, permiselor de
conducere și certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor, precum și
eliberarea pa șapoartelor simple.
Coordonarea și controlul metodologic al serviciilor publice comunitare se
asigură în mod unitar de Inspectoratul Na țional pentru Eviden ța Persoanelor4.

3 Ordonan ța Guvernului nr. 84/30 august 2001 privind înfiin țarea, organizarea și
funcționarea serviciilor publice comunitare de eviden ță a persoanelor, publicat ă în MO
nr. 544/2001
4 Inspectoratul Na țional pentru Eviden ța Persoanelor este un organ de specialitate al
administra ției publice centrale, cu personalitate juridic ă c a r e s e a f l ă în subordinea
Ministerului Administra ției Publice.
Inspectoratul asigur ă punerea în aplicare, într-o concep ție unitară, a legisla ției în vigoare
în domeniul eviden ței persoanei și a programelor de reform ă privind modernizarea

Managementul serviciilor publice

A. Serviciile publice comunitare locale de eviden ță a persoanelor
Serviciile publice comunitare locale de eviden ță a persoanelor se
înființează, în subordinea consiliilor locale ale comunelor, ora șelor și municipiilor,
prin reorganizarea compartimentelor de stare civil ă din aparatul propriu al
consiliilor locale și a forma țiunilor locale de eviden ță a popula ției din structura
Ministerului de Interne.
Servicii publice comunitare locale se înfiin țează și în sectoarele
municipiului Bucure ști prin reorganizarea compartimentelor de stare civil ă din
aparatul propriu al consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucure ști, precum
și a activit ății de eviden ță a popula ției din structura Serviciului de eviden ță
informatizat ă a persoanei al municipiului Bucure ști din structura Ministerului
de Interne.
Serviciile publice comunitare locale de eviden ță a persoanelor au
următoarele atribuții principale :
a) elibereaz ă, în sistem de ghi șeu unic, certificatele de stare civil ă, cărțile
de identitate, c ărțile de aleg ător, pașapoartele simple, permisele de conducere și
certificatele de înmatriculare a autovehiculelor;
b) înregistreaz ă actele și faptele de stare civil ă, precum și mențiunile și
modificările intervenite în statutul civil, în domiciliul și reședința persoanei, în
condițiile legii;
c) întocmesc și păstrează registrele de stare civil ă, în condi țiile legii;
d) întocmesc, completeaz ă, rectifică, anulează sau reconstituie actele de
stare civil ă, precum și orice men țiuni făcute pe actele de stare civil ă și pe actele de
identitate, în condi țiile legii;
e) constituie, actualizeaz ă și administreaz ă Registrul local de eviden ță a
persoanei, care con ține datele de identificare și de adres ă ale cetățenilor având
domiciliul în raza de competen ță teritorial ă a serviciului public comunitar local
respectiv;
f) furnizeaz ă, în condi țiile legii, datele de identificare și de adres ă ale
persoanei c ătre autorit ățile și instituțiile publice centrale, jude țene și locale, agen ții
economici și către cetățeni;
g) întocmesc listele electorale permanente;
h) constat ă contraven țiile și aplică sancțiuni, în condi țiile legii;

relațiilor dintre administra ția publică centrală și locală și cetățean, precum și integrarea
informațională a sistemelor de stocare și prelucrare a datelor referitoare la persoane.

Serviciile publice centrale și locale din România
i) primesc cererile și documentele necesare în vederea eliber ării
pașapoartelor simple, permiselor de conducere și certificatelor de înmatriculare a
autovehiculelor și le înainteaz ă, după caz, serviciilor publice comunitare pentru
eliberarea și evidența pașapoartelor, respectiv serviciilor abilitate cu eviden ța și
producerea permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare;
j) primesc pa șapoartele simple, permisele de conducere și certificatele de
înmatriculare a autovehiculelor, întocm ite de serviciile publice comunitare
județene, respectiv al municipiului Bucure ști, pe care le elibereaz ă solicitanților;
k) țin registrele de eviden ță pentru fiecare categorie de documente
eliberate.

B. Serviciile comunitare jude țene de eviden ță a persoanelor
Serviciile publice comunitare jude țene de eviden ță a persoanelor se
înființează în subordinea consiliilor jude țene, prin reorganizarea serviciilor de stare
civilă din aparatul propriu al consiliilor jude țene, precum și a birourilor de eviden ță
a populației și regim permise de conducere și certificate de înmatriculare din cadrul
serviciilor jude țene de eviden ță informatizat ă a persoanei din structura Ministerului
de Interne.
În subordinea Consiliului General al Municipiului Bucure ști se poate
înființa serviciul public comunitar de eviden ță a persoanelor al municipiului
București prin reorganizarea serviciului de stare civil ă din aparatul propriu al
Consiliului General al Municipiului Bucure ști, precum și a serviciilor de eviden ță a
populației, permise de conducere și certificate de înmatriculare a autovehiculelor
din cadrul Serviciului de eviden ță informatizat ă a persoanei al municipiului
București din structura Ministerului de Interne.
Serviciile publice comunitare jude țene, respectiv al municipiului Bucure ști,
îndeplinesc urm ătoarele atribuții principale :
a) constituie, actualizeaz ă și valorific ă Registrul jude țean de eviden ță a
persoanei și Registrul jude țean de eviden ță a permiselor de conducere și
certificatelor de înmatriculare a autovehiculelor;
b) coordoneaz ă și controleaz ă metodologic activitatea serviciilor publice
comunitare locale;
c) controleaz ă modul de gestionare și de întocmire a registrelor de stare
civilă și a listelor electorale permanente de aleg ător;
d) asigur ă producerea și emiterea certificatelor de stare civil ă, a cărților de
identitate, a permiselor de conducere și a certificatelor de înmatriculare a
autovehiculelor, precum și a cărților de aleg ător;

Managementul serviciilor publice

e) monitorizeaz ă și controleaz ă modul de respectare a prevederilor legale
în domeniul asigur ării protecției datelor referitoare la persoan ă;
f) gestioneaz ă resursele materiale și de dotare necesare activit ății proprii;
g) țin evidența și păstrează registrele de stare civil ă și efectueaz ă mențiuni
pe acestea, conform comunic ărilor primite.

Serviciile comunitare privind eviden ța pașapoartelor5
Serviciile publice comunitare pentru eliberarea și eviden ța
pașapoartelor din cadrul prefecturilor jude țene, respectiv a municipiului
București asigură întocmirea, p ăstrarea, eviden ța și eliberarea pa șapoartelor
simple .
Coordonarea și controlul metodologic al acestor servicii se asigur ă de către
Direcția general ă pentru pa șapoarte6 din cadrul Ministerului Administra ției
Publice .
Ministerul Administra ției Publice, prin Direc ția general ă pentru
pașapoarte, asigur ă punerea în aplicare, într-o concep ție unitară, a legisla ției în
vigoare în domeniul pa șapoartelor simple, precum și a programelor de reform ă
privind apropierea administra ției publice de cet ățean.
Serviciile publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor au
următoarele atribuții principale:
a) soluționează cererile pentru eliberarea pa șapoartelor simple ori de
prelungire a valabilit ății acestora, în conformitate cu prevederile legii, ale tratatelor
și convențiilor interna ționale la care România este parte;
b) asigură eliberarea, în sistem de ghi șeu unic, a pa șapoartelor simple, în
colaborare cu serviciile publi ce comunitare locale de eviden ță a persoanelor din

5 Ordonan ța Guvernului nr. 83/30.08.2001, privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea
serviciilor publice comunitare pentru eliberarea și evidența pașapoartelor, publicat ă în
M.O. nr. 543/01.09.2001
6 Direcția general ă pentru pa șapoarte are urm ătoarele atribu ții principale:
a) organizeaz ă, îndrumă și controleaz ă activitatea de întocmire, eliberare și evidență a
pașapoartelor simple, în condi țiile legii, de c ătre serviciile publice comunitare din
subordinea prefecturilor;
b) elaboreaz ă propuneri privind perfec ționarea prevederilor legale în domeniu, în
vederea armoniz ării acestora cu reglement ările comunitare și internaționale;
c) constituie și gestioneaz ă Registrul na țional de eviden ță a pașapoartelor simple;
d) gestioneaz ă Sistemul na țional informatic de eviden ță a pașapoartelor simple;
e) efectueaz ă verificări în eviden ța pașapoartelor, la solicitarea autorit ăților publice
abilitate.

Serviciile publice centrale și locale din România
subordinea consiliilor municipale, or ășenești și comunale, precum și ale sectoarelor
municipiului Bucure ști;
c) administreaz ă, gestioneaz ă și valorific ă registrele jude țene, respectiv al
municipiului Bucure ști, de eviden ță a pașapoartelor;
d) asigură înscrierea de men țiuni în pa șapoarte, în condi țiile legii;
e) organizeaz ă, la nivelul jude țului și al municipiului Bucure ști,
gestionarea și controlul eliber ării pașapoartelor.
Eliberarea pa șapoartelor în sistem de ghi șeu unic
Cererile pentru eliberarea pa șapoartelor simple ori de prelungire a
valabilității acestora se depun de c ătre solicitan ți la serviciile publice comunitare
locale de eviden ță a persoanelor în a c ăror rază își au domiciliul.
Serviciile publice comunitare locale de eviden ță a persoanelor preiau
cererile pentru eliberarea pa șapoartelor simple ori de prelungire a valabilit ății
acestora și le transmit, în mod operativ, spre solu ționare serviciilor publice
comunitare de la nivelul jude țelor, respectiv al municipiului Bucure ști.
Serviciile publice comunitare analizeaz ă cererile și emit pa șapoartele
simple solicitate de cet ățeni sau, dup ă caz, înscriu men țiunile necesare în acestea și
le transmit operativ serviciilor publice comunitare locale de eviden ță a persoanelor,
care le elibereaz ă solicitanților.
Serviciile comunitare pentru situa ții de urgen ță
7
Serviciile publice comunitare pentru situa ții de urgen ță se organizeaz ă
în subordinea consiliilor locale ale comunelor, ora șelor, municipiilor și ale
sectoarelor municipiului Bucure ști.
Serviciile publice comunitare pentru situa ții de urgen ță au ca scopuri
principale : apărarea vie ții, bunurilor și mediului împotriva incendiilor și
dezastrelor , precum și realizarea m ăsurilor de protec ție civilă.
Aceste servicii publice comunitare fac parte din for țele de protec ție ale
sistemului de securitate na țională.

7 Ordonan ța Guvernului nr. 88/30.08.2001, privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea
serviciilor publice comunitare pentru situa ții de urgen ță, publicat ă în M.O.
544/01.09.2001

Managementul serviciilor publice

Serviciile publice comunitare pentru situa ții de urgen ță sunt profesioniste
și voluntare .
A. Serviciile publice com unitare profesioniste se înfiin țează în
subordinea consiliilor jude țene prin preluarea de la Ministerul de Interne
a structurilor unificate ale inspectoratelor de protec ție civilă, a grupurilor și
brigăzilor de pompieri militari.
Serviciile publice comunitare profesioniste se înfiin țează în subordinea
Consiliului General al Municipiului Bucure ști și a consiliilor locale ale sectoarelor
acestuia, prin preluarea de la Ministerul de Interne a structurilor unificate ale
inspectoratelor de protec ție civilă și Brigăzii de Pompieri a Municipiului Bucure ști
și sectoarelor acestuia.
Serviciile publice comunitare profesioniste func ționează ca institu ții
publice cu personalitate juridic ă.
B. Serviciile publice comunitare voluntare se organizeaz ă în subordinea
consiliilor locale prin unificarea serviciilor publice de pompieri civili și a
formațiunilor de protec ție civilă din subordinea acestora.
Activitatea serviciului public comunitar pentru situa ții de urgen ță este
coordonat ă de către președintele consiliului jude țean și de către primarul general al
municipiului Bucure ști, respectiv de c ătre primarii comunelor, ora șelor,
municipiilor și ai sectoarelor capitalei.
Pentru buna func ționare a acestor servicii a fost înfiin țat Inspectoratul
General pentru Situa ții de Urgen ță care este un organ de specialitate al
administra ției publice centrale, demilitari zat, cu personalitate juridic ă în subordinea
Ministerului Administra ției și Internelor.
Inspectoratul s-a înfiin țat prin preluarea de la Ministerul Administra ției și
Internelor a structurii unificate, realizat ă prin reorganizarea Comandamentului
Protecției Civile și a Inspectoratului General al Corpului Pompierilor Militari.
Inspectoratul asigur ă, la nivel na țional, punerea în aplicare, într-o concep ție
unitară, a legisla ției în vigoare în domeniile date în competen ță prin lege, precum și
coordonarea și controlul metodologic al serviciilor publice comunitare.
Personalul serviciilor publice comunitare pr ofesioniste, al Inspectoratului,
al unităților și instituțiilor subordonate acestuia se compune din:
a) ofițeri, maiștri și subofițeri de protec ție civilă, pompieri și specialiști;
b) funcționari publici califica ți pentru îndeplinirea atribu țiilor specifice;
c) personal contractual operativ de execu ție, atestat în meseriile de
protecție civilă, pompieri și alte specializ ări;

Serviciile publice centrale și locale din România
d) personal contractual auxiliar.

Poliția comunitar ă
Poliția Român ă face parte din Ministerul Administra ției și Internelor și este
instituția specializat ă a statului, care exercit ă atribuții privind ap ărarea drepturilor
și libertăților fundamentale ale persoanei, a propriet ății private și publice,
prevenirea și descoperirea infrac țiunilor, respectarea ordinii și liniștii publice.
Activitatea Poli ției Române constituie serv iciu public specializat și se
realizează în interesul persoanei, al comunit ății, precum și în sprijinul institu țiilor
statului, exclusiv pe baza și în executarea legii.
În municipiul Bucure ști funcționează ca unitate cu personalitate juridic ă
Direcția general ă de poliție a municipiului Bucure ști.
În județe funcționează, ca unități cu personalitate juridic ă, inspectorate
de poliție.
În cadrul Direc ției generale de poli ție a municipiului Bucure ști
funcționează unități de poli ție ale sectoarelor , corespunz ător organiz ării
administrativ-teritoriale a acestuia.
În fiecare sector funcționează secții de poli ție. Numărul acestora se
stabilește prin ordin al ministrului de interne, în func ție de întinderea teritoriului,
numărul popula ției, num ărul și importan ța obiectivelor economice, sociale
și politice.
În municipii și orașe funcționează poliții municipale și orășenești, iar în
comune, posturi de poli ție.
În municipii pot fi înfiin țate secții de poli ție, iar în comunele cu sate și
cătune dispersate pot fi înfiin țate birouri de poli ție.
La nivelul municipiului Bucure ști și al fiecărui județ funcționează
autoritatea teritorial ă de ordine public ă, organism cu rol consultativ, a c ărui
activitate se desf ășoară în interesul comunit ății.
Autoritatea teritorial ă de ordine public ă este constituit ă din:
‰ șeful Direc ției generale de poli ție a municipiului Bucure ști sau al
inspectoratului de poli ție județean,
‰ un reprezentant al Corpului Na țional al Poli țiștilor,
‰ un subprefect,
‰ șase consilieri desemna ți de către Consiliul General al Municipiului
București, respectiv de consiliul jude țean,
‰ șeful Corpului gardienilor publici al municipiului Bucure ști sau al
județului,

Managementul serviciilor publice

‰ trei reprezentan ți ai comunit ății, desemna ți de către primarul general al
municipiului Bucure ști, respectiv de pre ședintele consiliului jude țean.
Autoritatea teritorial ă de ordine public ă este condusă de un președinte
ales cu votul majoritar din rândul consilierilor din Consiliul General al Municipiului Bucure ști sau al consiliilor jude țene pe o perioad ă de patru ani.
Autoritatea teritorial ă de ordine public ă are următoarele atribuții:
a) contribuie la elaborarea planului de activit ăți și la fixarea obiectivelor
și indicatorilor de performan ță minimali, având ca scop protejarea intereselor
comunității și asigurarea climatului de siguran ță publică;
b) sesizează și propune m ăsuri de înl ăturare a deficien țelor din activitatea
de poliție;
c) face propuneri pentru solu ționarea de c ătre organele de poli ție a
sesizărilor care îi sunt adresa te, referitoare la înc ălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului;
d) organizeaz
ă consult ări cu membrii comunit ăților locale și cu
organizațiile neguvernamentale cu privire la priorit ățile siguran ței persoanei și a
ordinii publice;
e) prezintă trimestrial inform ări în ședințele Consiliului General al
Municipiului Bucure ști sau ale consiliului jude țean, după caz, asupra nivelului de
asigurare a securit ății și siguranței civice a comunit ății;
f) elaboreaz ă anual un raport asupra eficien ței activit ății unităților de
poliție, care se d ă publicității.
Autoritatea teritorial ă de ordine public ă se întrune ște în ședințe ordinare
sau extraordinare , trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.
În plan teritorial, unit ățile de poli ție coopereaz ă cu prefec ții, autorit ățile
administra ției publice locale, autorit ățile judec ătorești, serviciile publice
descentralizate ale ministerelor și ale celorlalte organe centrale, precum și cu
reprezentan ți ai comunit ății.
În vederea înfiin țării unor noi unit ăți, secții, birouri sau posturi de poli ție
trebuie consultate Consiliul General al Municipiului Bucure ști, consiliile jude țene
și consiliile locale ale municipiilor, ora șelor ori comunelor, dup ă caz, care vor pune
la dispozi ție spațiile necesare func ționării acestora.
Șeful Direc ției generale de poli ție a municipiului Bucure ști, șefii
inspectoratelor de poli ție județene, ai poli țiilor municipale și orășenești și ai
posturilor de poli ție comunale prezint ă informări anuale în fa ța autorității teritoriale
de ordine public ă, Consiliului General al Municipiului Bucure ști, consiliilor

Serviciile publice centrale și locale din România
județene, consiliilor municipale, or ășenești sau comunale, dup ă caz, referitoare la
măsurile întreprinse în îndeplinirea atribu țiilor specifice.
Șefii unităților de poli ție informeaz ă, trimestrial sau ori de câte ori este
nevoie, prefec ții, primarul general al municipiului Bucure ști, președinții consiliilor
județene, primarii sectoarelor municipiului Bucure ști, ai municipiilor, ora șelor și
comunelor, dup ă caz, despre evolu ția fenomenelor antisociale și modul în care au
fost îndeplinite sarcinile pe plan local.
Unitățile teritoriale de poli ție coopereaz ă cu consiliile locale și, după caz,
cu primarii pentru îndeplinirea hot ărârilor sau dispozi țiilor scrise ale acestora,
emise, în limita competen țelor lor, în domeniul ordinii publice.
În cazuri justificate de even imente deosebite, între autorit ățile
administra ției publice locale și unitățile de poli ție, de comun acord, se pot încheia
protocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atribu țiilor poliției.
Dacă poliția nu își îndepline ște responsabilit ățile în baza protocolului
încheiat, administra ția publică se poate adresa organului superior de poli ție.

Serviciile comunitare pentru cadastru și agricultur ă8
La nivelul unit ăților administrativ-teritoriale – comune, ora șe și municipii –
s-au înfiin țat servicii comunitare pentru cadastru și agricultur ă.
Serviciile comunitare pentru cadastru și agricultur ă se constituie, dup ă caz,
în compartimente distincte, organizate în cadrul aparatului propriu al consiliilor
locale sau ca servicii publice cu personalitate juridic ă, în subordinea consiliilor
locale, finan țate din venituri extrabugetare și din subven ții acordate de la bugetul
local.
Îndrumarea tehnico-metodologic ă a serviciilor comunitare pentru cadastru
și agricultur ă se asigur ă de către oficiile jude țene de cadastru, geodezie și
cartografie și de către direcțiile generale jude țene pentru agricultur ă și industrie
alimentar ă.
Serviciile comunitare pentru cadastru și agricultur ă au urm ătoarele
atribuții principale :
a) particip ă la acțiunea de delimitare a teritoriului administrativ al
comunei, ora șului sau municipiului și asigură conservarea punctelor de hotar
materializate prin borne;

8 Ordonan ța Guvernului nr. 13/26 iulie 2001 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea
serviciilor comunita re pentru cadastru și agricultura, publicat ă în M.O. nr. 461/13.08.2001

Managementul serviciilor publice

b) efectueaz ă măsurători topografice pentru punerea în posesie pe
amplasamentele stabilite de comisiile locale de aplicare a legii fondului funciar;
c) întocmesc fi șele de punere în posesie;
d) constituie și actualizeaz ă evidența propriet ăților imobiliare și a
modificărilor acestora;
e) constituie și actualizeaz ă evidența terenurilor care fac parte din
domeniul public sau privat;
f) delimiteaz ă exploata țiile agricole din teritoriul administrativ al
localităților;
g) fac propuneri și avizeaz ă proiectele de organizare și funcționare a
exploatațiilor agricole și aplică în teren elementele necesare pentru func ționarea
acestora – proiectarea și amenajarea re țelei de drumuri și de alimentare cu ap ă, de
irigații;
h) urmăresc modul în care de ținătorii de terenuri asigur ă cultivarea
acestora;
i) furnizeaz ă date pentru completarea și ținerea la zi a registrului agricol;
j) acord ă consultan ță agricolă, urmăresc aplicarea tehnologiilor adecvate
și iau măsuri de protec ție fitosanitar ă;
k) acord ă consultan ță în domeniul zootehniei și asigură operațiunile de
însămânțare artificial ă;
l) iau m ăsuri pentru prevenirea îmboln ăvirii animalelor și asigură
efectuarea tratamentelor în cazul îmboln ăvirilor;
m) întocmesc documenta țiile necesare pentru acordarea de sprijin
producătorilor agricoli, în condi țiile prevăzute de lege și urmăresc realizarea
acestor ac țiuni.

4.2.1.3 Servicii publice de gospod ărie comunal ă și perspectiva european ă

Sectorul serviciilor publice de gospod ărie comunal ă a suferit transform ări
majore în ultimii 10 ani din punct de vedere organizatoric, tehnic și administrativ,
dar nu se poate afirma c ă aceste transform ări s-au produs în urma unor ac țiuni
planificate sau pe baza unei strategii sect oriale adoptate la un anumit moment de
către Guvern sau de c ătre o altă autoritate, aceste transform ări având cu prec ădere
un caracter aleator și conjunctural.
Încă de la început, trebuie eviden țiată importan ța ramurii serviciilor pentru
populație cu componenta sa serviciile publice de gospod ărie comunal ă și subliniat
rolul lor în procesul de ridicare a calit ății vieții.

Serviciile publice centrale și locale din România
Prevederile Legii nr. 215/2001 a administra ției publice locale, a Legii
nr. 326/2001 a serviciilor publice de gospod ărie comunal ă, împreun ă cu
reglement ările anterioare, respectiv Legea nr. 213/1998 privind proprietatea
publică și regimul juridic al acesteia și Legea nr. 219/1998 privind regimul
concesiunilor creeaz ă un cadru coerent, pe baza c ăruia se pot organiza și
administra serviciile de gospod ărie comunal ă.
Foarte importante sunt câteva prevederi ale acestui pachet legislativ
și anume:
‰ se face distinc ție între proprietarul patrimoniului care este autoritatea
publică locală și operator, care poate fi cu capital 100% public, mixt
sau 100% privat;
‰ indiferent de statutul juridic al operatorului, autoritatea local ă deleagă
gestiunea serviciului în baza unui contract, iar operatorul va fi selecționat prin proceduri de licita ție;
‰ contractul de delegare de gestiune și regulamentul de serviciu se vor
întocmi având la baz ă modelele întocmite de Ministerul Administra ției
Publice și instituționalizate printr-un ordin al ministrului administra ției
publice;
‰ toți operatorii, indiferent de statutul lor juridic se vor licen ția;
‰ pentru licen țierea operatorilor și monitorizarea contractelor de delegare
a gestiunii, se va înfiin ța o autoritate na țională de reglementare.
Legea nr. 326/2001 este urmat ă de o serie de reglement ări sectoriale care,
pentru prima dat ă în istoria României postbelice, stabilesc reguli administrative,
juridice și tehnice pentru fiecare serviciu de gospod ărie comunal ă, respectiv pentru:
♦ apă și canalizare;
♦ producția și distribuția energiei termice;
♦ salubritate (Ordonan ța Guvernului nr. 87/30.08.2001);
♦ transport public local de c ălători (Ordonan ța Guvernului
nr. 86/30.08.2001);
♦ drumuri și spații verzi;
♦ distribuție energie electric ă în localit ăți;
♦ distribuție gaze naturale în localit ăți.
H.G.R. nr. 8/04.01.2001 privind înfiin țarea, organizarea și funcționarea
Ministerului Administra ției Publice a stabilit sarcini concrete cu privire la
coordonarea din punct de vedere strategic și metodologic a ramurii serviciilor
publice de gospod ărie comunal ă, creând în cadrul ministerului și structurile
necesare pentru aducerea lor la îndeplinire.

Managementul serviciilor publice

Prin aceste reglement ări s-a creat un cadru legislativ coerent care va
permite o dezvoltare a sectorului în concordan ță cu prevederile directivelor
europene, având ca finalitate oferirea unor servicii de calitate consumatorilor
la prețuri accesibile cu respectarea principiilor dezvolt ării durabile, a
economisirii resurselor și a protec ției mediului.
Serviciile publice de gospod ărie comunal ă reprezint ă ansamblul
activităților și acțiunilor de utilitate și de interes local, desf ășurate sub
autoritatea administra ției publice locale, având drept scop furnizarea de
servicii de utilitate public ă, prin care se asigur ă, așa cum s-a precizat mai sus:
alimentarea cu ap ă, canalizarea și epurarea apelor uzate și pluviale, salubrizarea
localităților, alimentarea cu energie termic ă produsă centralizat, alimentarea cu
gaze naturale, alimentarea cu energie electric ă, transportul public local,
întreținerea drumurilor și a spațiilor verzi.
Serviciile publice de gospod ărie comunal ă se realizeaz ă prin intermediul
unui ansamblu de construc ții, instala ții tehnologice, echipamente func ționale și
dotări specifice , denumite sisteme publice de gospod ărie comunal ă. Aceste
sisteme fac parte integrant ă din infrastructura edilitar ă a localităților.
Serviciile publice de gospod ărie comunal ă se organizeaz ă și se
administreaz ă cu respectarea urm ătoarelor principii :
a) principiul dezvolt ării durabile;
b) principiul autonomiei locale; c) principiul descentraliz ării serviciilor publice;
d) principiul responsabilit ății și legalității;
e) principiul particip ării și consultării cetățenilor;
f) principiul asocierii intercomunale și al parteneriatului;
g) principiul corel ării cerințelor cu resursele;
h) principiul protec ției și conservării mediului natural și construit;
i) principiul administr ării eficiente a bunurilor din proprietatea public ă a
unităților administrativ-teritoriale;
j) principiul asigur ării mediului concuren țial;
k) principiul liberului acces la informa ții privind aceste servicii publice.
Serviciile publice de gospod ărie comunal ă trebuie s ă îndeplineasc ă
următoarele condiții esențiale:
a) continuitate din punct de vedere cantitativ și calitativ, în condi ții
contractuale;
b) adaptabilitate la cerin țele consumatorilor;
c) accesibilitate egal ă la serviciul public;

Serviciile publice centrale și locale din România
d) asigurarea s ănătății publice și a calității vieții.
Organizarea, conducerea, administra rea, gestionarea, coordonarea și
controlul funcționării serviciilor publice de gospod ărie comunal ă sunt atribute ale
autorităților administra ției publice locale .
Organizarea, exploatarea și funcționarea serviciilor publice de gospod ărie
comunală trebuie să asigure :
a) satisfacerea cerin țelor cantitative și calitative ale utilizatorilor,
corespunz ător prevederilor contractuale;
b) funcționarea optim ă, în condi ții de siguran ță, rentabilitate și eficiență
economic ă, a construc țiilor, echipamentelor, instala țiilor și dotărilor, corespunz ător
parametrilor tehnologici proiecta ți și în conformitate cu caietele de sarcini, cu
instrucțiunile de exploatare și cu regulamentele de organizare și funcționare;
c) protejarea domeniului public și a mediului prin respectarea
reglement ărilor legale;
d) informarea și consultarea cet ățenilor în vederea protej ării sănătății
populației care beneficiaz ă de serviciile respective.
Gestiunea serviciilor publice de gospod ărie comunal ă se poate organiza în
următoarele modalități:
a) gestiune direct ă – autoritățile administra ției publice locale î și asumă
nemijlocit toate sarcinile și responsabilit ățile privind organizarea, conducerea,
administrarea și gestionarea serviciilor publice de gospod ărie comunal ă.
b) gestiune indirect ă sau gestiune delegat ă – autoritățile administra ției
publice locale pot apela, pentru realizarea serviciilor, la unul sau mai mul ți
operatori de servicii publice, c ărora le încredin țează – în baza unui contract de
delegare a gestiunii – gestiunea propriu-zis ă a serviciilor, precum și administrarea
și exploatarea sistemelor publice tehnico-edilitare necesare în vederea realiz ării
acestora.
Delegarea gestiunii serviciilor publice de gospod ărie comunal ă către
operatori atesta ți se va face în condi ții de transparen ță, prin licitație public ă
organizată conform legii.
În conformitate cu competen țele și atribuțiile ce le revin potrivit legii,
autoritățile administra ției publice locale p ăstrează prerogativele privind adoptarea
politicilor și strategiilor de dezvoltare a serv iciilor, respectiv a programelor de
dezvoltare a sistemelor publice de gospod ărie comunal ă, precum și dreptul de a
urmări, de a controla și de a supraveghea:
a) modul de respectare și de îndeplinire a obliga țiilor contractuale
asumate de operatorii furnizori/prestatori de servicii publice;

Managementul serviciilor publice

b) calitatea serviciilor furnizate/prestate;
c) parametrii serviciilor furnizate/prestate;
d) modul de administrare, exploatare, conservare și menținere în
funcțiune, dezvoltare și/sau modernizare a sistemelor publice din infrastructura
edilitar-urban ă încredințată prin contractul de concesionare;
e) modul de formare și de stabilire a tarifelor pe ntru serviciile publice.
Alegerea formei de gestiune a serviciilor publice de gospod ărie comunal ă
se face prin hot ărâre a autorit ăților administra ției publice locale, în func ție de:
• natura serviciului;
• interesele actuale și de perspectiv ă ale unit ăților administrativ-
teritoriale;
• mărimea și complexitatea sistemelor publice de gospod ărie comunal ă.

Serviciile publice de gospod ărie comunal ă sunt realizate de c ătre operatori
furnizori/prestatori de serv icii publice locale de gospod ărie comunal ă
specializa ți, care pot fi:
a) Compartimente de specialitate din aparatul propriu al consiliilor
locale . Serviciile publice de gospod ărie comunal ă aflate sub autoritatea
administra ției publice locale se organizeaz ă în funcție de:
• importanța economico-social ă a localităților;
• mărimea și de gradul de dezv oltare a acestora;
• dotările și echipările edilitare existente.
b) Agenți economici atesta ți de către autorit ățile naționale de reglementare
sau de către autoritatea administra ției publice locale.
Societățile comerciale de gospod ărie comunal ă înființate de c ătre
autoritățile administra ției publice locale , în funcție de limitele teritoriale în care
acționează, pot fi:
1. Societăți comerciale de gospod ărie comunal ă de interes local – se
află sub coordonarea consiliilor locale și se organizeaz ă pentru unul sau mai multe
servicii de utilitate public ă, în func ție de mărimea localit ăților, de gradul de
echipare tehnico-edilitar ă a acestora și de alți factori specifici locali.
2. Societăți comerciale de gospod ărie comunal ă de interes jude țean –
se organizeaz ă, de regul ă, sub autoritatea consiliilor jude țene, respectiv a
Consiliului General al Municipiului Bucure ști. El își desfășoară activitatea în unul
din următoarele domenii:
a) construirea, între ținerea, modernizarea și exploatarea drumurilor și
podurilor de interes jude țean;

Serviciile publice centrale și locale din România
b) alimentarea cu ap ă, respectiv canalizarea și epurarea apelor uzate în
sistem regional;
c) producerea și distribuția energiei termice în sistem regional;
d) colectarea, transportul, valorificarea, depozitarea și neutralizarea
deșeurilor menajere în sistem regional;
e) alimentarea cu gaze naturale în sistem regional; f) producerea, transportul și alimentarea cu energie electric ă în sistem
regional;
g) transportul de persoane, inclusiv transportul de elevi între localit ățile
județului.

Obligațiile operatorilor furnizori/prestatori de servicii publice de
gospodărie comunal ă față de consumator sunt, în principal, urm ătoarele:
a) să opereze cu sistemul de utilitate public ă;
b) să serveasc ă toți utilizatorii din aria de acoperire pentru care au fost
autorizați/atestați;
c) să respecte parametrii de performan ță stabiliți de autorit ățile
administra ției publice locale, respectiv de autoritatea na țională de reglementare;
d) să furnizeze autorit ății administra ției publice locale, respectiv
autorității naționale de reglem entare, informa țiile solicitate și să asigure accesul la
documenta țiile utilităților respective, în conformitate cu clauzele contractului de
operare.

Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale sistemelor publice
locale de gospod ărie comunal ă se asigur ă din:
9 bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor furnizori/prestatori
de servicii publice de gospod ărie comunal ă, prin:
• încasarea de la utilizatori a sumelor reprezentând contravaloarea
serviciilor furnizate/prestate ;
• instituirea unor taxe speciale .
9 alocații bugetare acordate de Guvern sau, dup ă caz, din bugetele
locale.
Finanțarea și realizarea investi țiilor aferente sistemelor publice de
gospodărie comunal ă se fac în temeiul urm ătoarelor principii :
a) promovarea rentabilit ății și eficienței economice și manageriale prin
păstrarea unei p ărți a veniturilor realizate din aceste activit ăți la nivelul
comunităților locale;

Managementul serviciilor publice

b) întărirea autonomiei fiscale locale pentru crearea mijloacelor financiare
necesare în vederea func ționării utilităților publice;
c) promovarea cre ării piețelor locale de capital;
d) întărirea autonomiei locale privind contractarea și garantarea unor
împrumuturi necesare pentru finan țarea utilit ăților publice, în condi țiile legii.
Autoritatea Na țională de Reglementare este o institu ție public ă cu
personalitate juridic ă care func ționează în condi ții de monopol natural ,
activitatea sa fiind coordonat ă de către Ministerul Administra ției și Internelor.
Autoritatea este finanțată din fondurile extrabugetare obținute din acordarea
licențelor de atestare/autorizare.
Autoritatea Na țională de Reglementare are urm ătoarele atribuții
principale :
a) atestarea/autorizarea operatorilor de servicii publice de gospod ărie
comunală;
b) culegerea de informa ții privind activitatea operatorilor de servicii
publice de gospod ărie comunal ă și publicarea acestora;
c) controlul documentelor și evidențelor operatorilor de servicii publice de
gospodărie comunal ă;
d) stabilirea mecanismului de ajustare a tarifelor în condi țiile respect ării
contractelor de delegare a gestiunii;
e) soluționarea conflictelor dintre operatorul și consumatorul de servicii
publice de gospod ărie comunal ă;
f) solicitarea de la operatorii de servicii a programelor de îmbun ătățire a
activității, în cazul în care presta țiile acestora nu corespund parametrilor stabili ți în
licența de operare, respectiv în contractul de delegare a gestiunii;
g) retragerea licen țelor de operare, în cazul în care operatorul de servicii
publice de gospod ărie comunal ă refuză să ia măsuri în vederea îmbun ătățirii
activității.
Autoritatea Na țională de Reglementare î și exercită prerogativele fa ță de
toți operatorii, indiferent de forma în care se desf ășoară gestiunea serviciului în
cadrul comunit ății locale respective.

Finanțarea serviciilor publice de gospod ărie comunal ă din România

În prezent, în țara noastr ă, finanțarea activit ății curente a serviciilor
publice de gospod ărie comunal ă se face prin:
¾ susținere prin aloca ții acordate integral din bugetele locale pentru
acoperirea 100% a cheltuielilor (cazul între ținerii drumurilor și spațiilor verzi);

Serviciile publice centrale și locale din România
¾ susținere par țială prin pre țuri și tarife subven ționate (cazul energiei
termice și a transportului public);
¾ susținere total ă prin pre țuri și tarife pl ătite de consumatori (cazul
serviciilor de ap ă și canalizare, colectare, transport și depozitare de de șeuri
menajere).
Finanțarea investi țiilor necesare acestor servicii de mare importan ță se
realizează, în general, de c ătre bugetele locale sau prin transferuri de la bugetul de
stat. Operatorii din acest domeniu, fie c ă este vorba de societ ăți comerciale,
fie de regii autonome au posibilit ăți financiare foarte limitate, cauzate, în
principal, de:
♦ rata foarte redus ă a profitului (atunci când exist ă). Din p ăcate,
mentalitatea general ă este că aceste servicii nu trebuie organizate dup ă criterii de
eficiență economic ă, ci după principii de protec ție socială;
♦ blocajul financiar și întârzierea la plat ă a facturilor , în special pentru
distribuția de energie termic ă și apă potabilă. Din aceast ă cauză nu pot fi
mobilizate nici m ăcar fondurile din amortizarea capitalu lui fix. Este de remarcat c ă
există localități unde perioada medie de încasare a facturilor dep ășește 200 de zile,
ceea ce la un nivel al infla ției de 40% pe an, a însemnat o devalorizare de
aproximativ 25%, între momentul emiterii unei facturi și momentul încas ării ei.
Acest blocaj are mai multe cauze: imposibilitatea individualiz ării costurilor
serviciilor pentru fiecare familie și decuplarea din sistem a celor care nu pl ătesc,
precum și costul mare al serviciilor oferite în raport cu puterea de cump ărare a
majorității populației;
♦ costurile de produc ție exagerate generate de: starea tehnic ă deplorabil ă
a majorit ății rețelelor și instalațiilor, ineficien ța sistemelor centralizate de foarte
mari dimensiuni, situa ția de monopol care caracterizeaz ă atât la nivel central, cât și
local, majoritatea acestor servicii publice. Astfel se ajunge la situa ția paradoxal ă, în
care prețul acestor servicii, considerate indispen sabile, devine exagerat de mare în
raport cu veniturile popula ției.
Subvențiile reprezintă un aspect foarte important în mecanismul finan țării
serviciilor publice și a utilităților comunale. În acest moment exist ă două servicii
publice importante subven ționate: distribu ția energiei termice și transportul
local de c ălători.

În cazul distribuției energiei termice există două tipuri de subven ții:
a) subvenția către produc ător, calculată ca diferen ță între prețul local și
prețul național de referin ță (adică cel plătit de către popula ție). Aceast ă subvenție

Managementul serviciilor publice

este suportat ă din bugetul local, fie din surse pr oprii, fie din sume de echilibrare
primite de la bugetul central cu aceast ă destinație. Aceast ă subvenție ridică anumite
probleme :
• realizează o protec ție social ă uniform ă pentru to ți consumatorii
persoane fizice, indiferent de ve niturile lor, ceea ce conduce la costuri deosebit de
mari și nu au efectul social scontat;
• povara pentru bugetul local este foarte mare , în multe cazuri aceast ă
subvenție depășește 25%-30% din cheltuieli, în special pentru ora șele mici sau
pentru cele care folosesc pentru înc ălzire combustibil lichid u șor. Sumele de
echilibrare repartizate de bugetul de stat cu aceast ă destinație sunt în volum
insuficient și sosesc cu mare întârziere;
• nivelul subven ției, și deci al resurselor bugetului local alocate acestei
destinații este determinat într-o manier ă decisivă de deciziile marilor companii
naționale : SC Electrica, Distrigaz și PETROM, ceea ce influen țează negativ
capacitatea administra ției publice locale de a urm ări o politic ă coerentă din punct
de vedere financiar în acest domeniu.
b) ajutoarele b ănești acordate familiilor cu venituri reduse pe perioada
lunilor noiembrie-martie pentru înc ălzire. Aceste ajutoare sunt, de fapt, o subven ție
pentru categoriile cele mai afectate de cre șterea prețurilor. Ea se acord ă în funcție
de veniturile nete ale unei familii și chiar dac ă fundamentarea ei practic ă lasă de
dorit, acest sistem este mai eficient decât subven ția către produc ător. Acordarea
acestui tip de subven ție contribuie la diminuarea blocajului financiar.
Subvenția pentru transportul local de c ălători este reglementat ă prin
OUG 97/1999, modificat ă prin OUG 148/2000 și este suportat ă din bugetul local.
Modul de calcul al subven ției ține cont de diferen ța dintre num ărul estimat de
călători și cel efectiv și de diferen ța dintre tariful stabilit în condi ții comerciale și
tariful impus. Volumul subven ției variaz ă în funcție de dimensiunea localit ății, a
numărului de c ălători și de existen ța unor servicii de transport concurente : taxi
sau maxi-taxi. Acest lucru se datoreaz ă faptului c ă într-o localitate sunt trasee
rentabile și mai puțin rentabile, care trebuie, îns ă, acoperite fiind vorba de un
serviciu public. Activit ățile de taxi și maxi-taxi se concentreaz ă pe traseele cele
mai rentabile, diminuând într-o propor ție de loc neglijabil ă numărul de călători ai
societății locale de transport. În plus, multe dintre societ ățile de taxi și maxi-taxi
practică evaziunea fiscal ă și beneficiaz ă de lipsa unor reglement ări clare ale
consiliului local privitoare la activitatea de transport în comun (exemplu: scoaterea
la licitație a traseelor de maxi-taxi, combinarea traseelor foarte rentabile cu cele
mai puțin rentabile etc.). În consecin ță, în special în ora șele de dimensiuni

Serviciile publice centrale și locale din România
mai mici, cu o popula ție de pân ă în 200.000 de locuitori, subven ționarea
transportului local înseamn ă în plus și un transfer de resurse c ătre firmele private
care practic ă taximetria sau maxi-taxi.

Mecanismele și sursele folosite pentru finan țarea programelor
de investi ții pentru servicii

Bugetul de stat se confrunt ă cu constrângeri tot mai mari și de aceea
tendința de reducere a finan țării serviciilor publice locale și a investi țiilor din
această sursă este tot mai evident ă.
De altfel, o dat ă cu intrarea în vigoare a Legii finan țelor publice locale,
bugetul de stat particip ă cu resurse numai la finan țarea obliga țiilor pe care și le-a
asumat în cadrul unor angajamente cu institu țiile financiare interna ționale. Pe de
altă parte, autorit ățile locale nu au înc ă suficiente resurse proprii pentru acoperirea
acestor nevoi.
De aceea, trebuie avute în vedere trei căi de atragere a capitalului în
finanțarea acestor servicii :
• stimularea implic ării capitalului privat (parteneriatul public-privat);
• atragerea și utilizarea fondurilor nerambursabile bi- și multilaterale;
• utilizarea creditelor în finan țarea serviciilor publice și a lucrărilor
de investi ții în infrastructura local ă cu garan ții de stat sau ale
autorităților locale.

A. Stimularea implic ării capitalului privat (parteneriatul public privat)
Capitalul privat trebuie implicat în sfera serviciilor publice locale, sub
forma parteneriatului public-privat, pentru c ă:
‰ interesul privat disciplineaz ă autoritatea din punct de vedere bugetar și
crește eficiența economic ă a operatorului;
‰ concentreaz ă capital pe termen lung în sfera serviciilor publice;
‰ introduce elemente de concuren ță într-un domeniu caracterizat în
general ca monopolist, iar concuren ța determin ă creșterea calit ății.

B. Atragerea și utilizarea fondurilor nerambursabile bi- și multilaterale
Este normal ca scenariile de finan țare a proiectelor de investi ții din
infrastructura urban ă a României s ă aibă în vedere și sursele de finan țare
nerambursabile provenite de la U.E. sau de la alte state europene sau din afara
continentului european pentru c ă:
i) este o țară candidată la integrare;

Managementul serviciilor publice

ii) este parte a eco-sistemului european, ca poluator și, în acela și timp, ca
receptor de poluare;
iii) este o țară care a aderat la majoritatea conven țiilor de mediu și
dezvoltare durabil ă.
În aceast ă perioadă, se află în diferite faze de preg ătire programe de
investiții în infrastructura local ă finanțate parțial din credite nerambursabile
de la U.E:
• Programul ISPA, componenta – mediu; • Programul SAPARD, m ăsura 2.1 – Dezvoltarea și îmbunătățirea
infrastructurii rurale;
• Programele de coeziune economic ă și socială finanțate din Fondul de
Dezvoltare Regional ă (PHARE);
• Programul RICOP – componenta Lucr ări Publice.
Aceste programe sunt avansate din punctul de vedere al preg ătirii tehnice
și al aranjamentelor financiare pentru care sunt stabilite comitete de coordonare și
agenții de implementare.

C. Utilizarea creditelor în finan țarea serviciilor publice și a lucrărilor
de investi ții în infrastructura local ă
Finanțarea infrastructurii prin credite bancare trebuie extins ă pentru că:
• alocațiile de la bugetul statului devin din ce în ce mai reduse, ca urmare
a constrângerilor bugetare;
• interesul capitalului privat este înc ă mic în compara ție cu nevoile de
investiții ale acestui sector;
• creditul impune eficien ța economic ă și presupune disciplina financiar ă,
caracteristici care lipsesc cel mai mult acestui sector;
• creditul permite împ ărțirea poverii investi țiilor urgente din
infrastructur ă (generatoare de beneficii pe termen lung), pe mai multe
generații de viitori beneficiari.
De aceea, sunt în curs de implementare urm ătoarele programe :
• Programul de dezvoltare rural ă în valoare de cca. 100 mil. USD
finanțat de către Banca Mondial ă a cărui implementare a început în anul 2002 și se
va întinde pe urm ătorii cinci ani;
• Programul de dezvoltare a utilit ăților municipale , etapa a III-a
(MUDP 3) care se adreseaz ă nevoilor de investi ții în infrastructura ora șelor
mijlocii, în domeniul apei potabile și al igienei urbane. Valoarea acestui program
este estimat ă la 300 – 400 mil. USD, co-finan țarea urmând s ă fie asigurat ă

Serviciile publice centrale și locale din România
de către BERD. În schema de finan țare vor trebui incluse credite neramburasabile
și transferuri de la bugetul de stat;
• Programul de conservare a energiei urbane , etapa a II-a (TECP 2)
care se adreseaz ă nevoilor de investi ții în infrastructura serviciilor de energie
electrică, termică și gaze naturale, în principal din mediul urban. Schema de
finanțare are în vedere, pe lâng ă credite bancare pe termen lung de la BERD și alte
instituții financiar interna ționale, și atragerea unor granturi de la U.E., precum și
facilități ale programelor de joint implementation etc.
Analizând principalele trei c ăi de atragere a capitalului în finan țarea acestor
investiții putem constata urm ătoarele:
a. Implicarea capitalului privat și realizarea unor parteneriate solide
și de lungă durată între sectorul public și cel privat este la început de drum. Exist ă
câteva realiz ări în acest domeniu:
♦ București, Ploiești, în domeniul aliment ării cu apă și canalizării;
♦ Ploiești, Alba Iulia, Tulcea, Pite ști, în domeniul înc ălzirii centrale;
♦ București, Sibiu, Cluj, Bra șov, Buzău, Constan ța, în domeniul
salubrității;
♦ Constanța, Oradea, în domeniul distribuirii gazelor naturale.
b. În ceea ce prive ște atragerea și utilizarea unor fonduri
nerambursabile există câteva realiz ări notabile, dintre care enumer ăm:
¾ fondurile ob ținute de la EU (PHARE) pentru finan țarea unor
proiecte de investi ții în șase orașe cuprinse în programul MUDP-II;
¾ fondurile ob ținute de la EU (PHARE) pentru finan țarea unor
proiecte de investi ții în Valea Jiului;
¾ fondurile ob ținute de la EU (PHARE) pentru finan țarea asisten ței
tehnice necesare implement ării unor programe de investi ții (MUDP
I și II, Valea Jiului), precum și a unor programe de dezvoltare
instituțională (RGA Bucure ști, Corporatizarea operatorilor din
serviciile publice etc.)
¾ fondurile ob ținute de la Guvernul Olandei pentru:
• finanțarea unor lucr ări de investi ții la AQUASERV
Târgu Mure ș;
• finanțarea unor programe de asisten ță tehnică în domeniul
dezvoltării instituționale în jude țul Cluj, a preg ătirii programului
MUDP II etc.

Managementul serviciilor publice

¾ fondurile ob ținute de la Guvernul Danemarcei pentru:
• finanțarea proiectului privind reabilitarea sta ției de epurare și a
stațiilor de pompare din re țeaua de canalizare a municipiului
Arad;
• finanțarea studiilor preg ătitoare pentru lucr ările de investi ții din
stațiile de epurare din Bra șov, Craiova și Mangalia;
• finanțarea misiunii de recunoa ștere pentru proiecte eligibile în
programul ISPA.
c. Finan țarea investi țiilor prin credite. Cele mai semnificative realiz ări
în acest domeniu sunt: MUDP I, Valea Jiului, MUDP II și Programul de reabilitare
a sistemelor de termoficare în cinci ora șe finanțate de BERD, reabilitarea
sistemelor de termoficare din municipiile Bucure ști și Cluj finan țate de BEI și
reabilitarea sistemului de alimentare cu ap ă a municipiului Bucure ști, finanțat de
Banca Mondial ă.
Structura tipic ă a montajelor financiare în cadrul acestor programe a fost:
‰ împrumut rambursabil pân ă la 50%;
‰ sprijin financiar nerambursabil de la Guvernul României și EU – 45%;
‰ surse proprii ale autorit ății locale – 5%.
Un exemplu tipic de aranjament financiar se reg ăsește în programul MUDP II:

Ž Banca European ă de Reconstruc ție și Dezvoltare 75.000 mii $ SUA
Ž UE – PHARE 33.807 mii $ SUA
Ž Guvernul României 8.149 mii $ SUA
Ž Consiliile jude țene/locale și regiile autonome

Taxele vamale și taxa pe valoarea ad ăugată, estimate la cca. 34.813 mii $
SUA, se suport ă de partea român ă.
Intrarea într-un astfel de program presupune, îns ă, un efort considerabil din
partea regiilor autonome și al autorit ăților locale respective, precum și asumarea
unor angajamente pe termen lung. Ele privesc, în principal, cre șterea
performan țelor opera ționale și financiare, utilizarea unor metode moderne de
management tehnic și financiar, investi ții în resursele umane și în sistemele
informaționale de management.
Experiența ultimilor ani dovede ște, însă, că astfel de programe pot fi
implementate cu succes și reprezint ă motorul dezvolt ării serviciilor publice
din România .

Serviciile publice centrale și locale din România
Creditul local și Banca de Investi ții a Autorit ăților Locale (BIAL)

Abordarea realist ă a responsabilit ății asigurării surselor și mecanismelor
necesare finan țării proiectelor prioritare de investi ții presupune existen ța pârghiilor
instituționale adecvate. Legea finan țelor publice locale aduce în aceast ă direcție o
serie de elemente pozitive , menite s ă asigure:
ƒ dezvoltarea rolului autorit ăților publice locale în gospod ărirea
resurselor și nevoilor comunit ății, în conformitate cu principiile autonomiei locale
și cu mecanismele economiei de pia ță;
ƒ stimularea autorit ăților publice locale pentru depunerea de eforturi
vizând mobilizarea de resurse pentru proiectele prioritare;
ƒ creșterea gradului de predictibilitate a veniturilor în cadrul bugetelor
locale prin limitarea sistemului de transferuri de la bugetul de stat și alocarea
acestora în scopuri strict definite;
ƒ creșterea autonomiei de decizie a autorit ăților administra ției publice
locale de a contracta împrumuturi pe termen scurt, mediu și lung.
O soluție în spiritul principiilor de mai sus este creditul local.
Instituționalizarea lui constituie una dintre pârghiile esen țiale ale mecanismului
financiar, care va permite autorit ăților administra ției publice locale s ă-și asigure un
grad mai mare de autonomie.
Înființarea creditului local poate fi sus ținută cu următoarele argumente :
• nevoile de investi ții sunt deosebit de mari și presante;
• alocațiile de la bugetul de stat devin tot mai reduse datorit ă
constrângerilor bugetare;
• mobilizarea unor resurse proprii semnificative în bugetele locale este
dificilă și cere o perioad ă mai lung ă de timp;
• finanțarea prin credite perm ite realizarea investi țiilor prioritare și
urgente peste limitele capacit ății financiare curente;
• defalcarea costurilor aferente împrumuturilor pe întreaga durat ă de viață
a proiectului, permite distribuirea sarcinilor de plat ă și asupra viitorilor beneficiari
ai efectelor rezultate din aceste investi ții.
Plecând de la aceste premise, Ministerul Administra ției și Internelor are ca
atribuție să „sprijine extinderea creditului în finan țarea proiectelor de
infrastructur ă, inclusiv prin înfiin țarea unei b ănci a autorit ăților locale care
să faciliteze investi țiile în acest domeniu” .

Managementul serviciilor publice

În prima etapă, Banca de Investi ții a Autorit ăților Locale (BIAL) urmeaz ă
să beneficieze de o serie de facilități, cum ar fi:
1. garanția statului pentru creditele angajate de pe pia ța de capital în primii
trei ani de activitate;
2. scutirea pl ății impozitului pe profit în primii cinci ani de activitate și
posibilitatea capitaliz ării integrale a contravalorii acestuia;
3. regim preferen țial în recuperarea debitelor de la autorit ățile locale, prin
execuția silită a sumelor cuvenite ca transferuri de la bugetul de stat pentru
investiții;
4. acoperirea par țială, pentru o perioad ă prestabilit ă de timp, a dobânzilor
la creditele acordate autorit ăților locale din transferuri de la bugetul de stat.

Principalii ac ționari ai b ăncii vor fi:
€ autoritățile locale respectiv consilii jude țene, consilii municipale,
orășenești și comunale;
€ bănci interna ționale ;
€ bănci naționale ;
€ fonduri de pensii ;
€ statul român ;
€ alți acționari .

Participarea autorit ăților locale la capitalizarea b ăncii creeaz ă
următoarele avantaje:
1. atragerea acestora la administrarea b ăncii, ceea ce va facilita
armonizarea intereselor comerciale cu cerin țele sectorului public în ceea ce prive ște
criteriile de finan țare, riscul asociat și nivelul dobânzilor aplicate;
2. orientarea mai redus ă spre profitabilitate și mai mult spre finan țarea la
costuri cât mai mici a sectorului pub lic, în special în primii ani de func ționare;
3. calitate mai bun ă a portofoliului de împrumuturi, datorat ă, în principal,
gradului mare de transparen ță pe care îl va asigura participarea reprezentan ților
autorităților locale la acordarea împrumuturilor;
4. însumarea cererii de la mai multe autorit ăți locale va permite BIAL s ă
facă împrumuturi mai mari, care pot fi ob ținute în condi ții mai avantajoase;
5. acordând credite unui num ăr mare de autorit ăți locale, BIAL va
beneficia de avantajul diversific ării riscurilor, pe principiul legii num ărului
mai mare.

Serviciile publice centrale și locale din România
Participarea statului la capitalizarea b ăncii și statutul de ac ționar al
acestuia creeaz ă următoarele avantaje :
1. participă prin reprezentan ți la stabilirea politicilor de creditare, putând
astfel să se asigure de buna utilizare a banului public, precum și a facilit ăților
asigurate acestei b ănci;
2. asigură băncii o credibilitate mai mare în cadrul opera țiunilor de
atragere a fondurilor de pe pia ța de capital și implicit, dobânzi mai reduse;
3. poate emite o garan ție de adecvare a capitalului BIAL care va fi foarte
utilă acesteia în primii ani de activitate.
Pe măsura coagul ării condițiilor necesare extinderii sferei de activitate,
BIAL va trece la preg ătirea și finanțarea unui num ăr tot mai mare de proiecte de
investiții propuse de autorit ățile locale fondatoare. Aprecierea eligibilit ății acestora
va fi făcută începând cu aceast ă dată de către structurile abilitate ale b ăncii, pe baza
unei metodologii aprobate de c ătre Adunarea general ă, astfel încât s ă fie înlăturate
toate elementele de subiectivism și să existe o transparen ță totală asupra modului
de alegere a proiectelor.
O dată cu extinderea sferei de activitate , inclusiv prin promovarea altor
produse bancare prev ăzute în statutul de func ționare al BIAL, vor fi amplificate
corespunz ător resursele materiale și umane angajate. În acest fel, tot mai multe
autorități locale vor putea beneficia de pe urma existen ței și funcționării acestei
bănci specializate.
În continuare, sunt prezentate succint serviciile publice de gospod ărie
comunală:
I. Serviciul public de alimentare cu ap ă și canalizare
Serviciile publice de alimentare cu ap ă au următoarele sarcini:
Π utilizarea cu prioritate a resurselor locale de ap ă;
Π executarea activit ăților de captare, tratare, pompare, transport, stocare
și distribuție;
Π preluarea apei din subteran, din râuri și lacuri pentru a renun ța la
aducțiuni de mare distan ță;
Π supravegherea zonelor de captare, a instala țiilor de tratare, a
apeductelor și a celorlalte instala ții cu scopul de a proteja calitatea
apei;
Π dezvoltarea re țelei de alimentare cu ap ă conform dezvolt ării urbane.
Normele specifice de distribu ție a apei potabile de c ătre serviciul public se
stabilesc prin hot ărârea consiliului local prin „Regulament” și „Caiet de sarcini”,

Managementul serviciilor publice

acte care fixeaz ă drepturile și obligațiile prestatorului de servicii și ale
utilizatorului.
Prestatorul de servicii este agentul economic care administreaz ă și
exploateaz ă sistemul de alimentare cu ap ă potabilă, iar utilizatorul este orice
persoană fizică sau juridic ă beneficiar ă a serviciului de alimentare cu ap ă în baza
unui contract.
Sistemul de canalizare asigur ă colectarea și evacuarea apelor uzate
menajere și meteorice conform normelor de calitate. Prestatorul care asigur ă acest
serviciu este, de regul ă, același cu furnizorul apei potabile, deoarece este
specializat în acest domeniu.

Starea actual ă a sectorului serviciilor publice
de gospod ărie comunal ă din România
Starea tehnic ă actuală a infrastructurii locale – Alimentarea
cu apă a localităților

În prezent, în România dispun de sisteme centralizate de distribu ție
a apei potabile 2.910 de localit ăți, din care:
♦ toate cele 263 de municipii și orașe;
♦ 2.647 de localit ăți rurale, reprezentând cca. 17% din num ărul total
al acestora.
Rețelele de distribu ție a apei potabile au o lungime total ă de 38.238 km,
asigurând o echipare în mediul urban de numai 70% din lungimea total ă a străzilor.
Capacitatea actual ă a sistemelor centralizate de alimentare cu ap ă pentru
centrele populate este de 120 mc/s, din care 48 mc/s îl furnizeaz ă sursele subterane,
iar 72 mc/s sursele de suprafa ță, inclusiv Dun ărea.
Cantitatea anual ă de apă potabilă distribuit ă consumatorilor însumeaz ă
cca. 1.700 milioane mc, din care pent ru uz casnic cca. 1.106 milioane mc.
În ultimii 10 ani se constat ă o scădere a cantit ății totale de ap ă
distribuit ă în rețea datorată, în principal, reducerii activit ăților industriale și a
contorizării și o creștere a cantit ății de apă distribuit ă populației.
Repartizarea neuniform ă a resurselor de ap ă pe teritoriul țării, gradul
insuficient de regularizare a debitelor pe cursurile de ap ă, poluarea semnificativ ă a
unor râuri interioare, face ca zone importante ale țării să nu dispun ă de surse
suficiente de alimentare cu ap ă în tot cursul anului , mai ales în perioadele de
secetă sau în iernile cu temperaturi sc ăzute, când zile întregi alimentarea cu ap ă
este întrerupt ă sau debitele se reduc drastic.

Serviciile publice centrale și locale din România
Accesibilitatea serviciilor – Alimentarea cu apa potabil ă

Din totalul de cca. 22,4 mil. locuitori, în România beneficiaz ă de apă
potabilă din rețeaua public ă 14,7 mil. persoane (65%), din care 11,3 mil. în mediul
urban (92%), și 3,4 mil. în mediul rural (33%).
Din compara ția acestor date cu nivelele existente în anul 1976, rezult ă o
dinamică a numărului de locuitori care beneficiaz ă de apă potabilă din rețeaua
publică. Într-un interval de 25 de ani s-a realizat o cre ștere a num ărului de
utilizatori racorda ți la rețele de ap ă curentă de la 29% din popula ția țării la 65%,
deci cu 36% în condi țiile în care în acela și interval de timp s-au produs muta ții
majore și în raportul dintre popula ția urbană și cea rural ă.
Nivelul de echipare cu sisteme centralizate de alimentare cu ap ă potabilă a
populației este net defavorabil mediului rural.
Starea tehnic ă actuală a infrastructurii locale – Canalizarea
și epurarea apelor uzate
În prezent, dispun de re țele de canalizare public ă un num ăr de
637 localit ăți, din care:
‰ 263 de municipii și orașe;
‰ 374 de localit ăți rurale.
Rețeaua de canalizare are o lungime total ă de 16.348 km, din care, în
mediul urban 15.092 km. Lungimea str ăzilor echipate cu re țele de canalizare este
de cca. 12.540 km, asigurând, în mediul urban, o dotare de numai 49% din
lungimea total ă a străzilor.
În compara ție cu străzile echipate cu conducte de alimentare cu ap ă, numai
71% din acestea sunt echipate și cu rețele de canalizare.
În cele 206 sta ții de epurare a apelor uzate municipale existente în
România se trateaz ă numai 77% din debitul total evacuat prin re țelele publice de
canalizare; 47 de localit ăți urbane (printre care: Bucure ști, Craiova,
Drobeta-Turnu-Severin, Br ăila, Galați, Tulcea), deverseaz ă apele uzate în emisari
fără o epurare prealabil ă.
Accesibilitatea serviciilor – Canalizarea apelor uzate
Ca și în cazul aliment ării cu apă potabilă, populația care beneficiaz ă de
serviciul de canalizare public ă este mult mai mare în mediul urban decât în cel
rural – 10,3 mil. (86%), respectiv 1,15 mil. (11,2%).

Managementul serviciilor publice

Corelând cele dou ă echipări hidroedilitare se poate grupa popula ția țării
în trei mari categorii:
• popula ția care beneficiaz ă de ambele servicii – 51%;
• popula ția care beneficiaz ă numai de alimentare cu ap ă, dar nu și de
canalizare – 14%;
• popula ția care nu beneficiaz ă nici de alimentare cu ap ă și nici de
canalizare – 35%.

II. Serviciul public de salubrizare
Salubrizarea localit ăților este un serviciu public local de gospod ărie
comunală, organizat, coordonat, reglem entat, condus, monitorizat și controlat de
autoritățile administra ției publice locale.
Serviciul public de salubrizare este organizat și funcționează pe baza
următoarelor principii :
a) protecția sănătății publice;
b) autonomia local ă și descentralizarea;
c) responsabilitatea fa ță de cetățeni;
d) conservarea și protecția mediului înconjur ător;
e) calitatea și continuitatea serviciului;
f) tarife echitabile și accesibile tuturor consumatorilor;
g) nediscriminarea și egalitatea tuturor consumatorilor;
h) transparen ța, consultarea și antrenarea în decizii a cet ățenilor;
i) administrarea corect ă și eficientă a bunurilor din proprietatea public ă și
a banilor publici;
j) securitatea serviciului;
k) dezvoltarea durabil ă.

Serviciul public de sa lubrizare cuprinde urm ătoarele activități:
a) precolectarea, colectarea, transportul și depozitarea reziduurilor solide,
cu excepția deșeurilor toxice, periculoase și a celor cu regim special;
b) înființarea și administrarea depozitelo r ecologice de reziduuri;
c) incinerarea și producerea de energie termic ă;
d) măturatul, sp ălatul căilor publice, între ținerea spa țiilor verzi și a
parcurilor;
e) curățarea și transportul z ăpezii de pe c ăile publice și menținerea în
funcțiune a acestora pe timp de polei sau de înghe ț;
f) preselectarea și organizarea recicl ării deșeurilor;

Serviciile publice centrale și locale din România
g) dezinsecția, dezinfec ția și deratizarea.
Pentru asigurarea dezvolt ării durabile în domeniul salubrit ății, consiliile
locale stabilesc strategia de dezvoltare și funcționare pe termen mediu și lung a
serviciilor de salubrizare, ținându-se seama de planurile de urbanism și de
programele de dezvoltare economico-social ă a unității administrativ-teritoriale.
Prin modul de organizare și desfășurare a activit ății serviciilor publice de
salubrizare autorit ățile publice locale sunt obligate s ă asigure realizarea
următoarelor obiective :
a) îmbunătățirea condi țiilor de via ță ale cetățenilor prin promovarea
calității și eficienței acestor servicii;
b) creșterea calit ății vieții cetățenilor prin sus ținerea dezvolt ării
economice a localit ăților, în principal prin stimularea mecanismelor
economiei de pia ță și prin realizarea unei infrastructuri edilitare
moderne, ca baz ă a dezvolt ării economice și în scopul atragerii
investițiilor profitabile pentru comunit ățile locale;
c) dezvoltarea durabil ă a serviciilor;
d) protecția mediului înconjur ător.

În vederea îmbun ătățirii serviciului public de salubrizare, administra ția
publică locală trebuie să aplice anumite măsuri, cum ar fi:
¾ elaborarea caietelor de sarcini prin care se fixeaz ă drepturile și
obligațiile prestatorilor;
¾ asigurarea prin contract a tuturor activit ăților de colectare, transport,
depozitare și neutralizare a gunoiului menajer;
¾ instituirea și aplicarea unui sistem sanc ționar pentru persoanele fizice
sau juridice care nu respect ă normele de salubritate;
¾ informarea cet ățenilor cu privire la func ționarea serviciului public de
salubritate;
¾ realizarea gropilor de gunoi ecologice etc.
Deșeurile pot constitui un factor de poluare a apei, solului, aerului și un
potențial pericol în afectarea st ării de sănătate a popula ției.
În ultimii ani, se constat ă o creștere a cantit ății de deșeuri menajere,
industriale, stradale , care trebuie colectate, transportate și tratate. În acest scop
sunt organizate servicii de recuperare, transport și tratare a de șeurilor menajere,

Managementul serviciilor publice

industriale și stradale. Pentru colectarea și eficientizarea acestei activit ăți trebuie
acționat în urm ătoarele direcții:
Π înlocuirea treptat ă a containerelor actuale de 3-4 mc, cu containere de
1,1 mc și pubele de plastic de 80-240 l pe platformele gospod ărești din
cartierele de locuin țe;
Π renunțarea la camerele de gunoi din blocurile de locuin țe;
Π regândirea platformelor gospod ărești pentru a deservi un num ăr cât mai
mic de beneficiari pentru con știentizarea acestora în buna gestionare a
deșeurilor menajere;
Π asigurarea capacit ății necesare de colectare la fiecare platform ă
gospodărească;
Π evacuarea ritmic ă a deșeurilor;
Π implementarea, la început, pe grupuri pilot, a ac țiunii de preselec ție a
deșeurilor la colectare și, după corecțiile necesare, generalizarea acestei
acțiuni pentru întreaga localitate.
Deșeurile industriale sunt acelea care rezult ă în urma proceselor
tehnologice și sunt întâlnite cu prec ădere pe platformele și zonele industriale ale
orașelor.
În cazul acestor de șeuri se impune preselec ția la colectare, ac țiune care
începe în cartierele centrale și piețele agroalimentare, iar, dup ă aplicarea
corecțiilor, acțiunea se poate generaliza la nivelul întregii localit ăți.
Deșeurile stradale rezultă în urma activit ății economico-sociale din
localități și în special din pie țe, oboare, magazine, ateliere etc.
Deșeurile menajere sunt acelea care rezult ă din gospod ăriile popula ției.
Aceste de șeuri sunt colectate manual sau mecanizat .
Salubrizarea mecanizat ă are avantaje, dar necesit ă condiții obligatorii:
‰ refacerea infrastructurii drumurilor din localit ăți;
‰ interzicerea parc ării autovehiculelor pe drumurile publice în perioada
de timp în care se realizeaz ă salubrizarea.
Salubrizarea manual ă determin ă reducerea gradului de murd ărie a
străzilor și trotuarelor, precum și asigurarea de locuri de munc ă pentru persoanele
cu pregătire profesional ă mai redus ă.
Persisten ța deșeurilor în zonele locuite afecteaz ă starea de s ănătate a
populației, prin mai multe căi:
• expunerea la germenii patogeni din de șeuri în stare de fermenta ție;
• expunerea la substan țe toxice sau periculoase din de șeuri;

Serviciile publice centrale și locale din România
• expunerea la riscul de accidente.
Ele prezint ă un grad ridicat de risc, în special pentru copii, persoane cu
venituri reduse, salaria ții agenților economici care gestioneaz ă deșeurile, datorit ă
stării de disconfort urban, care poate fi dat ă de: mirosurile nepl ăcute, disconfort
estetic, insectele generatoare de disconfort cotidian etc.
Colectarea, transportul și tratarea de șeurilor sunt cunoscute sub
denumirea de gestiunea de șeurilor .
a) Colectarea de șeurilor se poate face prin mai multe procedee:
♦ colectarea în containerele de 3-4 mc;
♦ colectarea în camere de gunoi în blocuri de locuin țe cu mai mult de
patru nivele;
♦ colectarea în pubele standard sau nestandardizate pentru locuin țe
individuale sau unii agen ți economici.
Deficiențele acestor procedee de colectare sunt:
Ž nu asigură preselecția la colectare;
Ž poate crea stare de disconfort;
Ž nu asigură evacuarea ritmic ă, deoarece nu exist ă un număr suficient
de utilaje de transport;
Ž insuficien ța recipien ților pentru colectare;
Ž camerele de de șeuri de la blocurile înalte sunt un permanent focar
de risc.
b) Transportul de șeurilor poate fi asigurat cu ajutorul unor mijloace de
transport specializate, cum ar fi:
€ autogunoiere cu container;
€ autogunoiere compactoare;
€ tractoare cu remorc ă;
€ automăturătoare (pentru de șeuri stradale);
€ autovehicule de mic ă capacitate (pentru de șeuri stradale).
Între deficien țele acestor procedee de transport amintim:
◙ numărul insuficient al acestora;
◙ starea de uzur ă fizică și morală;
◙ nu asigură ritmul necesar de evacuare a de șeurilor;
◙ costuri ridicate de men ținere în func țiune a acestor utilaje;

Managementul serviciilor publice

◙ riscul îmboln ăvirii popula ției, poluării aerului și creării disconfortului
urban în cazul transportului cu autogunoiere cu container și cu
tractoare cu remorc ă.
c) Tratarea de șeurilor se poate face prin întindere controlat ă, măcinare,
compostare sau incinerare f ără recuperare de energie.
Restructurarea activit ății de tratare a de șeurilor are implica ții majore
asupra stării de sănătate a popula ției, a polu ării și a confortului urban.
Consiliile locale din fiecare localitate vor opta pentru una din variantele
prezentate în func ție de situa țiile concrete din fiecare localitate.
Gestiunea de șeurilor în țara noastr ă se realizeaz ă de către servicii publice
ale Consiliilor locale, de c ătre agenți economici cu capital de stat și privat sau
societăți comerciale mixte cu aport de capital str ăin.
În ceea ce prive ște gestiunea de șeurilor, Consiliile locale trebuie s ă
stabileasc ă o politică pe termen mediu și lung prin care s ă realizeze :
~ retehnologizarea sistemelor de precolectare, colectare și transport a
deșeurilor;
~ alegerea unor tehnologii de tratare a de șeurilor care s ă elimine
deficiențele actuale;
~ stabilirea unor regulamente și norme obligatorii pentru: prestatorii de
servicii în domeniu, popula ție și alți beneficiari care s ă asigure
gestionarea eficient ă a deșeurilor;
~ conceperea unor strategii de educare a popula ției în abordarea gestiunii
deșeurilor;
~ identificarea mijloacelor financiare necesare restructur ării gestion ării
deșeurilor etc.

Starea tehnic ă actuală a infrastructurii locale – Salubrizarea localit ăților
Din cele aproximativ 13.000 de localit ăți existente în România, numai
cca. 2.500 dispun de sisteme organiz ate de colectare, transport și depozitare a
deșeurilor urbane.
Cantitatea total ă de deșeuri urbane rezultate din localit ățile care dispun de
servicii de salubritate este de cca. 7,7 mil. tone anual, din care 6,3 mil. tone de șeuri
menajere de la popula ție și 1,4 mil. tone de șeuri stradale. Din aceast ă cantitate:
• 75% de șeuri menajere propriu-zise (de la popula ție și agenți
economici);
• 12% nămoluri de la epurarea apelor uzate or ășenești;

Serviciile publice centrale și locale din România
• 4% alte tipuri de de șeuri, inclusiv de șeuri provenite de la spitale și
din construc ții.
În România, exist ă, inventariate, 1.976 depozite de de șeuri urbane, din care
doar 15% posed ă autorizații sanitare și de mediu. În prezent, au fost amenajate
5 depozite ecologice în municipiile Bucure ști (comunele Vidra și Giulești-Sârbi),
Sighișoara, Constan ța (Năvodari), Piatra Neam ț și Ploiești. Suprafa ța ocupată de
aceste depozite se ridic ă la peste 1.800 ha de teren. Majoritatea sunt amplasate
necorespunz ător: în apropierea zonelor locuite , pe malurile cursurilor de ap ă, pe
terenuri unde apa freatic ă este la mic ă adâncime, pe soluri nisipoase cu stabilitate
redusă și neimpermeabilizate natural, în v ăi în care se colecteaz ă ape meteorice.
Lipsa exigen țelor ecologice în organizarea depozitelor, precum și slaba
dotare cu utilaje și echipamente de transport, recuperare, reciclare și
valorificare specifice acestor servicii, fa ce ca nivelul serviciului de salubrizare
în majoritatea localit ăților țării să fie necorespunz ătoare.

III. Serviciile publice privind energia electric ă și termică
Asigurarea cu energie electric ă și termică sunt servicii publice de
gospodărie comunal ă pe care trebuie s ă le organizeze administra ția locală,
autoritățile publice alese fiind responsabile în fa ța cetățenilor de modul în care
gestioneaz ă energia, sub orice form ă.
Integrarea în Comunitatea European ă presupune respectarea „Cartei
Europene a Energiei” în vederea constituirii unei pie țe unice de energie posibil ă
numai prin reformarea institu țiilor (demonopolizarea producerii energiei, accesul
liber la pia ța producătorilor, introducerea concuren ței etc.).
OUG nr. 63/1998 privind energia electric ă și termică, modificat ă de OUG
nr. 67/2000 reglementeaz ă producerea, transportul și distribuția energiei; livrarea și
folosirea energiei; autorit ățile implicate; utilizarea eficient ă a energiei etc.
Activitățile de producere, transport, distribu ție, furnizare și de utilizare a
energiei electrice și termice, precum și cele de construire a instala țiilor energetice
specifice acestui domeniu sunt permise în vederea realiz ării următoarelor obiective
de bază:
a) asigurarea competi ției în producerea și furnizarea energiei electrice și
termice, precum și a accesului produc ătorilor și consumatorilor la
rețelele de transport și de distribu ție;
b) creșterea eficien ței energetice pe tot lan țul, de la producere,
transformare, transport, distribu ție și până la utilizarea energiei
electrice și termice;

Managementul serviciilor publice

c) transparen ța tarifelor și a taxelor la energia electric ă și termică;
d) constituirea stocurilor de siguran ță la combustibili;
e) respectarea regimului de conducere prin operatori de sistem (dispeceri),
inclusiv pentru realizarea accesului ter ților la rețeaua electric ă;
f) asigurarea func ționării interconectate a sistemului electro-energetic
național la Uniunea pent ru Coordonarea Produc ției și Transportului
Energiei Electrice și la sistemele electroenergetice ale țărilor vecine;
g) promovarea utiliz ării surselor noi și regenerabile de energie;
h) diversificarea bazei de resurse energetice primare, modificarea
structurii produc ției și a consumului de energie în func ție de aceasta;
i) stimularea particip ării sectorului privat, a investitorilor autohtoni și
străini la producerea, transportul, distribu ția, comercializarea și
utilizarea energiei electrice și termice;
j) realizarea obi ectivelor locale și globale privind protec ția mediului
înconjurător, intensificarea eforturilor de reducere a bioxidului de
carbon, oxizilor de azot, oxizilor de sulf sau/ și a emisiilor de particule.
Producerea, transportul și distribu ția
a. Producerea de energie electric ă și termică se realizeaz ă de către
societăți comerciale, de alte persoa ne juridice române, de produc ători independen ți
sau autoproduc ători cu capital autohton ori str ăin.
Producătorii se pot asocia sau pot cooper a în mod liber, inclusiv cu orice
alte persoane fizice ori juri dice, cu respectarea dispozi țiilor legale privind
concurența.
Producătorii au urm ătoarele obligații principale :
a) să asigure livr ările de energie electric ă și termică, cu respectarea
autorizațiilor;
b) să alimenteze, în limita capacit ății instalațiilor, orice persoan ă fizică sau
juridică solicitant ă care îndepline ște condițiile pentru a fi distribuitor sau
consumator;
c) să intervină operativ la obiectivele pe care le de țin, în cazul apari ției
unui poten țial pericol de producere a unor avarii, explozii și altele asemenea,
putând ocupa, în mod temporar, zona de acces și de lucru pentru personal și cea
tehnică de lucru, anun țând despre aceasta organele administrative și instituțiile
abilitate, precum și pe deținătorii terenurilor în cauz ă;
d) să reabiliteze treptat și să retehnologizeze instala țiile de producere
existente, în vederea cre șterii eficien ței și încadrării în normele na ționale privind
emisiile poluante, a particip ării centralelor electrice la reglajul de putere/frecven ță

Serviciile publice centrale și locale din România
în sistemul electroenergetic na țional, a asigur ării calității energiei electrice și
termice.
Producătorii de energie au, în principal, urm ătoarele drepturi :
a) să aibă acces la re țelele electrice și termice de transport și distribuție;
b) să obțină culoar de trecere pentru liniile electrice de leg ătură a
capacității sale de produc ție cu sistemul na țional de transport și pentru conductele
de transport a energiei termice între capacitatea de produc ție și distribuitori sau
consumatori;
c) să înființeze și să mențină un sistem propriu de telecomunica ții pentru
legătura cu capacit ățile sale de produc ție, cu consumatorii sau cu dispeceratele.
b. Transportul energiei electrice și termice reprezintă activitatea prin
care acestea ajung de la o instala ție de producere la distribuitorii sau consumatorii
finali de energie.
Transportatorii de energie au obliga ția de a elabora, pentru zona lor de
acționare, un plan de perspectiv ă privind transportul, în concordan ță cu stadiul
actual și cu evolu ția viitoare a consumului de energie, cuprinzând modalit ățile de
finanțare și de realizare a acestor planuri, cu luarea în considerare și a planurilor de
amenajare și de sistematizare a teritoriului str ăbătut de instala țiile lor de transport.
Planurile transportatorilor sunt supuse spre avizare autorit ății competente –
Autoritatea Na țională de Reglementare în Domeniul Energiei – și spre aprobare
ministerului de resort.
c. Distribu ția energiei electrice și termice cuprinde totalitatea
activităților referitoare la instala țiile prin care se preia energia de la un produc ător
sau transportator și se livreaz ă clienților.
Distribuția energiei se face conform planurilor de urbanism, respectându-se
dreptul de proprietate, protec ția mediului, s ănătatea și viața persoanelor și
economisirea energiei conform normelor tehnice și de siguran ță cuprinse în
prescripțiile tehnice în vigoare.
Distribuitorii de energie sunt agen ți economici autoriza ți în acest scop
pentru o zon ă determinat ă. Ei au, în principal, urm ătoarele obligații:
a) să racordeze la re țelele lor orice solicitant din zon ă, persoană fizică sau
juridică;
b) să respecte în proiectare, execu ție și în exploatare normativele și
prescripțiile tehnice, asigurând protejarea popula ției și a mediului înconjur ător,
protecția pentru func ționarea normal ă a liniilor de telecomunica ții și a stațiilor de
emisie-recep ție radio și televiziune;

Managementul serviciilor publice

c) să asigure urm ărirea permanent ă și sistematic ă a comport ării
construcțiilor și a echipamentelor energetice;
d) să facă operativ reviziile și reparațiile necesare.

În scopul îndeplinirii acestor obliga ții, distribuitorii de energie pot:
a) să foloseasc ă, cu acordul consiliilor locale sau jude țene, după caz,
terenurile domeniului public pentru lucr ările de exploatare și întreținere;
b) să întrerup ă funcționarea instala țiilor pentru timpul strict necesar
executării lucrărilor de între ținere și reparații, cu anun țarea prealabil ă a
dispecerului și, după caz, a consumatorilor.

Furnizarea și utilizarea energiei
Furnizarea energiei electrice și termice este activitatea prin care un agent
economic comercializeaz ă energie clien ților interesa ți. Contractul încheiat în acest
scop, denumit contract de furnizare , se încheie între furnizor și client și trebuie s ă
cuprindă cel puțin clauzele minimale stabilite de autoritatea competent ă prin
contracte-model elaborate pentru categorii de clien ți.

Autoritățile județene și locale și competen țe lor
Consiliile jude țene și Consiliul General al Municipiului Bucure ști
coordoneaz ă activitatea de furnizare a energiei și a combustibililor pe întreg
teritoriul jude țului, respectiv al municipiului Bucure ști, în vederea realiz ării
acesteia.
Consiliile locale au următoarele atribu ții în domeniul energetic:
a) planific ă, organizeaz ă și finanțează, împreun ă cu celelalte organisme
abilitate, furnizarea energi ei termice, electrice și a combustibililor pe teritoriul
localităților, în condi ții de continuitate și de siguran ță a aliment ării și ținând seama
de necesit ățile de consum; în acest scop, pot prel ua în gestiune centralele termice și
centralele electrice de termoficare din zon ă, care au, în principal, ca destina ție
producerea c ăldurii, rețelele de transport și de distribu ție locală a energiei termice
sau le pot concesiona, cu respectarea reglement ărilor emise de Autoritatea
Națională de Reglementare în Domeniul Energiei;
b) planific ă, organizeaz ă și finanțează iluminatul public;
c) avizeaz ă realizarea noilor capacit ăți de investi ții de interes local în
domeniul energetic;
d) inițiază programul de utilizare eficient ă a energiei și de promovare a
surselor regenerabile de energie;

Serviciile publice centrale și locale din România
e) inițiază acțiuni de cooperare cu alte consilii locale pentru solu ționarea
unor probleme energetice de interes comun.
Dezvoltarea și realizarea instala țiilor de transport și distribuție a energiei
termice se fac sub directa îndrumare și control ale autorit ăților administra ției locale
care răspund de asigurarea aliment ării cu energie termic ă a zonelor respective.
Pentru îmbun ătățirea aliment ării cu energie termic ă a localităților consiliul
local poate ini ția proiecte proprii de modernizare și extindere a instala țiilor termice
existente în cadrul localit ății sau de construire a unor instala ții noi, cu respectarea
prevederilor prezentei ordonan țe de urgen ță.
Agenții economici care î și desfășoară activitatea în domeniul energetic au
obligația să pună la dispozi ție consiliilor locale și județene, în mod gratuit, toate
datele, informa țiile și documentele necesare acestora, în vederea elabor ării și
fundament ării planurilor și programelor energetice și a îndeplinirii atribu țiilor
prevăzute de prezentul articol.

Starea tehnic ă actuală a infrastructurii locale – Energie termic ă
pentru înc ălzirea și prepararea apei calde menajere
În România, sunt realizate sisteme publice de înc ălzire și preparare a
apei calde menajere în 283 de localit ăți, din care în func țiune 259 .
Instalațiile și echipamentele care compun aceste sisteme sunt, în marea
majoritate a localit ăților, uzate din punct de vedere fizic și moral, cu randamente
scăzute și pierderi de pân ă la 30 – 35%, fapt care diminueaz ă substanțial avantajele
producerii și distribuției centralizate a energiei termice, determin ă costuri ridicate
și consumuri de resurse naturale care se achizi ționează parțial din import.
În prezent , se constat ă o tendin ță de debran șare a consumatorilor
captivi din blocuri de la re țeaua de înc ălzire și de montare a unor
microcentrale de apartament ce func ționează pe gaze naturale.
Fenomenul s-a dezvoltat pe fondul unui vid de legisla ție în acest domeniu
și datorită prețului foarte sc ăzut al gazelor naturale oferite consumatorilor
individuali printr-un mecanism de subven ție încruci șată.

Accesibilitatea serviciilor – Sisteme de înc ălzire
Sistemele de înc ălzire folosite de c ătre popula ția României sunt
preponderent centralizate în mediul urban (71%), la sistemele de termoficare fiind
racordați 6,9 mil. locuitori, iar 1,7 mil. la ce ntralele termice de bloc sau cvartal.
Sistemele individuale, în special sobele cu combustibil solid, sunt
omniprezente în mediul rural, asigurând înc ălzirea pentru 10,1 mil. locuitori (98%).

Managementul serviciilor publice

IV. Serviciul public de distribu ție a energiei termice
Serviciul public asigurat de administra ția locală în vederea furniz ării și
utilizării energiei termice de c ătre consumatorii casnici es te cunoscut sub numele
de termoficare .
Pentru a-și realiza strategia în domeniul se rviciului public de termoficare,
administra ția locală are ca obiective :
♦ asigurarea capacit ăților de producere / preluare a energiei termice de la
furnizor;
♦ menținerea siguran ței de func ționare a sistemului de termoficare;
♦ asigurarea distribu ției optime de c ăldură și apă caldă menajer ă la
consumatori;
♦ creșterea calit ății prestației paralel cu reducerea costului.
Se știe că, în România, încălzirea locuin țelor și a institu țiilor publice se
face în două moduri :
a) local – prin utilizarea combustibililor lichizi sau solizi în sobe sau
cazane de mici dimensiuni în imobilele cu mai mul ți locatari;
b) centralizat – prin alimentarea blocurilor de locuin țe sau birouri de la
rețeaua centralelor electrice de termoficare.
În ceea ce prive ște direcțiile de dezvoltare a serviciului public de
termoficare amintim:
• realizarea de noi surse pentru sistem;
• perfecționarea func ționării punctelor termice;
• reducerea pierderilor de c ăldură pe rețeaua de transport;
• creșterea siguran ței în func ționare a sistemului de termoficare;
• modernizarea instala țiilor interioare la consumatori.
Starea tehnic ă actuală a infrastructurii locale – Distribuția
energiei electrice
Accesul la energia electric ă este , fără îndoială, facilitatea cea mai
generalizat ă pentru a șezările umane din România. Astfel, 98% dintre
localități sunt racordate la sistemele de transport și distribu ție a energiei
electrice , consumul casnic reprezentând 21% din total.
Accesibilitatea serviciilor – Alimentarea cu energie electric ă
Distribuția de energie electric ă este asigurat ă pentru aproape toat ă populația
țării, fiind lipsi ți de acesta un num ăr de cca. 455 mii locuitori situa ți, în general, în
mediul rural (410 mii).

Serviciile publice centrale și locale din România

V. Serviciul public de transport c ălători9
În România, transportul urban de c ălători se efectueaz ă de către
administra ția publică locală, prin regii proprii și societăți comerciale cu capital
privat precum și prin persoane fizice autorizate.
Serviciul de transport public local de persoane are la baz ă următoarele
principii :
a) respectarea drepturilor și intereselor legitime ale c ălătorilor;
b) asigurarea deplas ării în condi ții de siguran ță și de confort;
c) protec ția mediului;
d) tratament egal și nediscriminatoriu pentru to ți utilizatorii;
e) servicii de calitate în condi țiile unor tarife accesibile;
f) administrarea eficient ă a bunurilor și a fondurilor b ănești;
g) dezvoltarea durabil ă.
Face parte din categoria tran sportului public local de c ălători transportul de
persoane care îndepline ște, cumulativ, urm ătoarele condiții:
a) este efectuat pe teritoriul unei localit ăți urbane sau rurale, precum și
între localitatea respectiv ă și localitățile limitrofe;
b) se execut ă pe rute și cu frecven țe prestabilite, iar c ălătorii sunt
îmbarcați sau debarca ți în puncte de oprire fixe;
c) se percepe un tarif de transport, încasat de operatorul de transport. Prin mijloacele de transport în comun se înțeleg vehiculele destinate în
mod special transportului public urban și suburban de persoane. Acestea pot fi:
a) autobuze urbane, autovehicule destinate și echipate pentru transportul
de persoane și al bagajelor acestora; autobuzele din aceast ă categorie vor fi
amenajate pentru transportul de pasageri, a șezați pe scaune sau în picioare, având
cel puțin 17 locuri pe scaune, inclusiv cel al conduc ătorului auto, care asigur ă
posibilitatea unui schimb rapid de pasageri în sta ții;
b) tramvaie; c) troleibuze; d) minibuze sau microbuze, autovehicule destinate prin construc ție
transportului a 10-17 persoane pe scaune, inclusiv cel al conduc ătorului auto, dar
nu mai mult de 22 de persoane pe scaune și în picioare.

9 Serviciile de transport public local de c ălători sunt reglementate de Ordonan ța Guvernului
nr. 86/2001, publicat ă în M.O. nr. 544/01.09.2001

Managementul serviciilor publice

Serviciile de transport public local de c ălători se organizeaz ă pentru a
satisface cu prioritate nevoile popula ției, precum și ale institu țiilor publice și ale
agenților economici.
Sunt abilitate s ă organizeze, s ă reglementeze, s ă conducă, să monitorizeze
și să controleze servicii de transport public local de c ălători consiliile locale ale
comunelor, ora șelor, municipiilor, precum și consiliile jude țene.
Autoritățile administra ției publice locale au obliga ția de a întreprinde
măsurile necesare pentru extinderea, dezvoltarea și modernizarea transportului
public urban și suburban de persoane.
Autoritățile administra ției publice locale, prin serviciile de specialitate, vor
gestiona și vor controla activitate a operatorilor de transport public local de c ălători.
Principalele obiective urmărite de autorit ățile administra ției publice
centrale și locale în domeniul serviciilor de transport public local de c ălători sunt:
a) îmbun ătățirea condi țiilor de via ță ale cetățenilor prin promovarea
calității și eficienței serviciului de transp ort public local de c ălători;
b) creșterea calit ății vieții cetățenilor prin sus ținerea dezvolt ării
economice a localit ăților și prin realizarea unei infrastructuri edilitare moderne;
c) acordarea de facilit ăți unor categorii de persoane;
d) asigurarea capacit ății suficiente de transpor t pe rute aglomerate.
Administra ția public ă locală trebuie s ă organizeze serviciul public de
transport în func ție de cerin țele specifice fiec ărei localit ăți, astfel încât s ă se
asigure:
¾ legăturile dintre zonele reziden țiale și cele industriale și comerciale;
¾ facilitarea leg ăturilor din interiorul cartierelor pentru transportul optim
către piețe, școli, spitale;
¾ realizarea de leg ături între transportul pe șine și cel pe carosabil;
¾ reducerea permanent ă a numărului de transbord ări dintr-un mijloc de
transport în altul.
Principala problem ă a transportului public de c ălători este generat ă de
lipsa resurselor financiare pentru realizarea de investi ții noi și pentru între ținerea
rețelelor și parcurilor de vehicule existente.
O strategie modern ă de dezvoltare pentru serviciile publice de
transport are ca scop acoperirea cererii actuale și de perspectiv ă în condi ții de
calitate superioar ă și buget de exploatare optimizat. În acest sens, serviciile publice
trebuie să asigure:
◙ reorganizarea transportului în sistem integrat;
◙ organizarea sta țiilor multimodale;

Serviciile publice centrale și locale din România
◙ integrarea tarifar ă, adică utilizarea unui singur tip de cartel ă pentru
orice mijloc de transport public;
◙ realizarea sistemelor flexibile pentru autobuze și a rețelelor de
completare cu troleibuze, aceste dou ă mijloace fiind cele mai eficiente.

VI. Serviciul public de între ținere a spa țiilor verzi
Spațiile verzi sunt reprezentate de parcuri și grădini publice, zone de
agrement aferente localit ății, scuaruri între ansamblurile de cl ădiri, precum și spații
aferente altor categorii (imobile apar ținând institu țiilor și agenților economici).
Administra ția publică locală este obligat ă să asigure serviciul de între ținere
a spațiilor verzi datorit ă funcțiilor acestora:
€ funcția ecologic ă – prin care se realizeaz ă climatul normal, combaterea
poluării fonice și a aerului, ameliorarea compozi ției chimice a apei,
solului și aerului;
€ funcția de loisir – prin care se asigur ă activitățile sportive, odihn ă,
agrement;
€ funcția complementar ă – prin care se asigur ă funcționarea normal ă a
comerțului, alimenta ției publice, educa ției și învățământului.
Cantitatea și calitatea spa țiilor verzi constituie criterii pentru aprecierea
gradului de urbanitate al fiec ărei localit ăți, a gradului de confort și civilizație.
Prin proiectele și studiile urbanistice, autorit ățile administra ției publice
locale stabilesc necesarul de spa ții verzi și destinația acestora.
Realizarea și exploatarea spa țiilor verzi cuprinde mai multe faze:
Η faza de proiectare – cu două componente: urbanismul și investițiile;
Η faza de realizare a spațiilor verzi în regie proprie sau prin intermediul
unităților specializate, încredin țarea lucr ărilor realizându-se prin
licitație; investitorul poate fi consiliul local sau concesionarii care
contribuie cu fonduri proprii;
Η faza de exploatare a spațiilor verzi se realizeaz ă prin intermediul
direcțiilor/serviciilor de specialitate din aparatul consiliilor locale și
cuprinde:
• lucrări de între ținere conform caietelor de sarcini;
• lucrări de repara ții și amenajări;
• paza spațiilor verzi.
Η faza de produc ție se realizeaz ă prin baze independente de producere a
materialului dendrologic și floricol, care cuprind:
• sectoare de preg ătire;

Managementul serviciilor publice

• sectoare de produc ție;
• spații de iernare;
• spații de depozitare;
• ateliere.

VII. Între ținerea, repararea și exploatarea drumurilor publice
Autoritățile administra ției publice sunt obligate s ă asigure func ționalitatea
drumurilor astfel: cele cent rale pentru drumurile na ționale, cele jude țene pentru
drumurile jude țene, cele locale pentru drumurile or ășenești și comunale.
În scopul moderniz ării drumurilor publice , sunt necesare anumite măsuri
dintre care amintim:
♦ reabilitarea arterelor principale și a celor de acces în localit ăți;
♦ modernizarea intersec țiilor, podurilor, pasajelor, precum și realizarea
traversărilor subterane și supraterane;
♦ sistematizarea re țelei de drumuri pe principiul inelar-radial;
♦ creșterea gradului de siguran ță a circulație etc.

Principalele obiective și priorități
ale serviciilor publice de gospod ărie comunal ă din România

Pentru a atinge cele dou ă deziderate fundamentale ale serviciilor publice de
interes economic general respectiv:
‰ calitate la standarde europene;
‰ accesibilitate din partea tuturor consumatorilor f ără discrimin ări de nici
o natură, inclusiv prin pre ț este necesar s ă avem în vedere o serie de
obiective despre care vom vorbi în continuare.

¾ Descentralizarea serviciilor publice și creșterea responsabilit ății
autorităților locale cu privire la calitatea serviciilor asigurate populației
Responsabilitatea organiz ării și funcționării operatorilor de servicii de
gospodărie comunal ă revine autorit ăților locale. Guvernul trebuie, îns ă, să sprijine
măsurile de îmbun ătățire a performan țelor opera ționale și financiare a agen ților
prestatori, în vederea cre șterii siguran ței și calității serviciilor asigurate popula ției,
prin:
• elaborarea legisla ției secundare necesare implement ării noii
Legi 326/2001 a serviciilor publice de gospod ărie comunal ă;

Serviciile publice centrale și locale din România
• înființarea comisiilor de licen țiere a operatorilor pentru fiecare
categorie de servicii în parte;
• înființarea Autorit ății Naționale de Reglementare în domeniul
serviciilor de gospod ărie comunal ă;
• stimularea m ăsurilor de reorganizare și regrupare a agen ților
prestatori , după criterii de eficien ță economic ă și capacitatea tehnic ă de soluționare
a problemelor financiare și operaționale cu care se confrunt ă astăzi o mare parte a
localităților.

¾ Extinderea sistemelor centralizate pe ntru serviciile cu impact major
asupra st ării de sănătate și a nivelului de trai a popula ției (alimentare cu ap ă,
canalizare, salubrizare) și creșterea gradului de acces a popula ției la aceste
servicii
Gradul redus de echi pare tehnico-edilitar ă îngreuneaz ă accesul popula ției
la serviciile asigurate prin sisteme centralizate, supuse controlului și monitoriz ării
autorităților. De aceea, Guvernul trebuie s ă asigure extinderea sistemelor
centralizate pentru serviciile de baz ă și creșterea gradului de acces a
populației la aceste servicii prin:
• promovarea și susținerea unor programe de investi ții pentru
reabilitarea, extinderea și modernizarea sistemelor de alimentare cu ap ă,
canalizarea apelor uzate, colectarea, transportul și depozitarea de șeurilor menajere
din mediul urban;
• implementarea unor programe de dezvoltare a infrastructurii rurale
(SAPARD, Programul de Dezvoltare Rural ă);
• modernizarea sistemelor de producere, transport și distribu ție a
energiei termice prin sisteme de cogenerare în vederea cre șterii eficien ței
energetice, îmbun ătățirii raportului pre ț/calitate și menținerii unui nivel de
suportabilitate acceptabil pentru bugetul de familie.

¾ Restructurarea mecanismelor de protec ție social ă a segmentelor
defavorizate ale popula ției
Mecanismele actuale de protec ție socială, în condi țiile constrângerilor
bugetare existente, îngr ădesc accesul unor categorii sociale defavorizate la un nivel
acceptabil de servicii publice de prim ă necesitate. De aceea, trebuie s ă se
restructureze mecanismele de protec ție socială a segmentelor defavorizate ale
populației prin:
• extinderea protec ției sociale pentru segmente defavorizate ale
populației la toate serviciile de interes vital;

Managementul serviciilor publice

• implementarea unui sistem unitar și coerent de protec ție socială
pentru serviciile energetice (energie electric ă, termică și gaze naturale) și
eliminarea subven ționărilor încruci șate.
¾ Promovarea principiilor economiei de pia ță și reducerea gradului
de monopol
Cele mai multe dintre se rviciile publice de gospod ărie comunal ă au
caracter de monopol natural, determinat de situa ția de clienți captivi a
beneficiarilor racorda ți la sistemele centralizate de alimentare cu ap ă, canalizare,
energie termic ă și electrică, gaze naturale etc. De acea, trebuie inițiate măsuri de
punere în competi ție a operatorilor de servicii, a capitalurilor de finan țare și a
managementului prin:
• scoaterea obligatorie la licita ție a serviciilor publice , în cazurile în
care operatorul înregistreaz ă pierderi financiare sau nu poate asigura o calitate
corespunz ătoare a serviciilor pe care le presteaz ă;
• neacordarea licen țelor de operare agen ților prestatori care nu
îndeplinesc criteriile de performan ță stabilite prin reglement ări specifice.
¾ Atragerea capitalului privat în finan țarea investi țiilor din domeniul
infrastructurii locale
Nevoile urgente de investi ții pentru reabilitarea și dezvoltarea
infrastructurii serviciilor de gospod ărie comunal ă sunt estimate la un miliard de
dolari SUA anual, într-un program de 15 ani și apoi urm ătorii ani pân ă în 2022 de
402 mil. USD și până în 2030 de 193 mil. USD. Datorit ă constrângerilor bugetare
care caracterizeaz ă perioadele de tranzi ție, finanțarea acestor investi ții nu poate fi
realizată, decât în mic ă măsură, din fonduri publice, atragerea capitalului privat
fiind o necesitate stringent ă. De aceea, trebuie promovate măsuri de atragere a
capitalului privat în sfera serviciilor publice , iar autorit ățile publice locale
trebuie sprijinite în realizarea unor parteneriate public-private pentru
finanțarea nevoilor urgente de investi ții, prin:
• pregătirea și implementarea proiectelor de investi ții de tip BOT
(Construie ște-Opereaz ă-Transfer ă) pentru extinderi și dezvolt ări importante la
stațiile de tratare și epurare a apei, la centralele termice sau cele cu cogenerare, la
depozitele ecologice pentru de șeurile urbane;
• fixarea unor limite minimale a investi țiilor prev ăzute pentru
reabilitarea sistemelor în cadrul contractelor de concesiune ce vor fi preg ătite și
lansate în urm ătorii ani;

Serviciile publice centrale și locale din România
• gruparea teritorial ă a operatorilor de servicii , pentru a-i face mai
atractivi pentru investitorii strategici;
• stabilizarea cadrului legislativ re feritor la serviciile de gospod ărie
comunală, o dată cu definitivarea legisla ției secundare și înființarea Autorit ății
Naționale de Reglementare.

¾ Instituționalizarea creditului local și extinderea utiliz ării acestuia în
finanțarea investi țiilor din infrastructur ă
Alături de capitalul privat, creditul este o alt ă sursă tradițională de
finanțare a investi țiilor din infrastructur ă în țările Uniunii Europene . Creditul
permite degrevarea par țială a bugetelor locale de eforturile pentru finan țarea
proiectelor complexe de investi ții și repartizarea mai echitabil ă a sarcinilor de
plată între beneficiari . De aceea, trebuie întreprinse măsurile necesare
instituționalizării creditului local și înființării unei b ănci specializate în
finanțarea investi țiilor promovate de autorit ățile locale , prin:
• elaborarea unui proiect de lege privind înfiin țarea Băncii de Investi ții
a Autorităților Locale și acordarea de facilit ăți pentru sprijinirea creditului local ;
• solicitarea unei asisten țe tehnice finan țate de către UE – PHARE
pentru înt ărirea capacit ății instituționale a BIAL nou înfiin țate.
¾ Promovarea m ăsurilor de dezvoltare durabil ă
Serviciile de gospod ărie comunal ă au un impact deosebit asupra
mediului . Pe de o parte, reprezint ă un important factor poluator , iar pe de alt ă
parte, participă în mod esen țial la limitarea gradului de poluare (epurarea
apelor uzate, colectarea și depozitarea de șeurilor). Respectarea exigen țelor de
mediu pe parcursul întregului ciclu de viat ă a infrastructurii serviciilor de
gospodărie comunal ă (construire – exploatare – între ținere – demolare) dobânde ște
o importan ță deosebit ă în cadrul conceptului de dezvoltare durabil ă. De aceea,
trebuie inițiate măsuri concrete privind alinierea reglement ărilor și
standardelor române ști din domeniul serviciilor de gospod ărie comunal ă la
exigențele Uniunii Europene , prin:
• armonizarea reglement ărilor din domeniul serviciilor de gospod ărie
comunală cu prevederile directivelor UE referitoare la ap ă, deșeuri, energie,
transport;
• sprijin financiar pentru co-finan țarea programelor care cuprind m ăsuri
de dezvoltare a infrastructurii (ISPA, SAPARD, PDR, MUDP 3, TECP 2 etc);
• promovarea unor programe speciale pentru ora șele mici în vederea
reabilitării și moderniz ării infrastructurii locale .

Managementul serviciilor publice

¾ Promovarea parteneriatului social
Serviciile de gospod ărie comunal ă au un rol esen țial în solidarizarea
socială a cetățenilor, în asigurarea unui trai decent, în p ăstrarea p ăcii sociale.
Plecând de la acest principiu, în urm ătorii ani trebuie f ăcute eforturi pentru:
• amplificarea implic ării structurilor din societatea civil ă, în principal a
sindicatelor și patronatelor, în elaborarea de strategii, politici și programe
sectoriale;
• realizarea unor proiecte de parteneriat în scopul consolid ării
legăturilor cu asocia țiile de r eprezentare a intereselor beneficiarilor serviciilor de
gospodărie comunal ă;
• asigurarea condi țiilor de preg ătire profesional ă continuă a tuturor
lucrătorilor din sfera serviciilor de gospod ărie comunal ă.
¾ Obiectivele strategice pe termen lung vor fi:
• îndeplinirea exigen țelor impuse prin directivele U.E. la toate categoriile
de servicii publice de gospod ărie comunal ă;
• asigurarea accesului generalizat al popula ției la serviciile de interes
vital (apă, canalizare, salubritate, înc ălzire);
• deschiderea deplin ă a pieței serviciilor de gospod ărie comunal ă și
stimularea mediului concuren țial în acest domeniu;
• dezvoltarea durabil ă;
• protecția mediului;
• gospod ărirea cu grij ă a resurselor naturale;
• menținerea unui echilibru corect între veniturile popula ției și tariful
serviciilor.

Concluzii Serviciile de gospod ărie comunal ă se încadreaz ă în sfera mai larg ă a
serviciilor publice de interes economic general pentru a c ărui reglementare
Uniunea European ă a elaborat un nou concept care urmeaz ă să fie materializat
într-o „Cartă albă a serviciilor publice de interes economic general”.
Strategia și politicile în domeniul serviciilor de gospod ărie comunal ă
trebuie s ă fie elaborate și conduse de c ătre stat , iar răspunderea pentru
administrarea, conducerea și monitorizarea serviciilor trebuie s ă revină
autorităților publice locale .
Modernizarea și dezvoltarea serviciilor publice locale este o cerin ță a
procesului de integrare a României în U.E. , iar problematicile legate de calitatea
apei potabile ș
i a apelor uzate, de gestiunea de șeurilor urbane, de depozitarea

Serviciile publice centrale și locale din România
și prelucrarea de șeurilor și de protec ția aerului sunt abordate într-o serie de
directive ale U.E.
Trebuie s ă se facă o distinc ție clară între func ția de proprietar al
patrimoniului cu care se opereaz ă pentru efectuarea serviciilor publice de
gospodărie comunal ă și care revine autorit ăților publice locale și funcția de
operator al serviciului care poate fi realizată de orice persoan ă juridică de drept
român cu condiția să fie atestat și să aibă un contract câ știgat pe baz ă de licitație.
Restructurarea domeniilor serviciilor publice de gospod ărie comunal ă
presupune și restrângerea num ărului de operatori la o cifră rezonabil ă cuprinsă
între 150 – 200, într-o prim ă etapă și apoi la cca. 100, în cea de-a doua etap ă.
Sistemele cu care se opereaz ă în prezent în domeniul serviciilor de
gospodărie comunal ă au o pronun țată uzură fizică și morală, care conduce la
randamente sc ăzute, consumuri mari și la o calitate necorespunz ătoare a
acestora .
Cadrul legislativ este favorabil relans ării ramurii și, ca atare, trebuie
valorificat corespunz ător și dezvoltat cu pachetele de ordonan țe, hotărâri de guvern
și norme departamentale. În final, întregul pachet de reglement ări specifice
sectorului va fi grupat într-un „Cod al serviciilor publice de gospod ărie
comunală”.
Problema preg ătirii profesionale trebuie s ă fie inclus ă în sarcinile
contractuale pentru to ți operatorii de servicii publice de gospod ărie comunal ă și
trebuie să fie monitorizat ă ca și ceilalți indicatori de performan ță.
Societatea civil ă reprezentat ă prin patronat, sindicate, asocia ții
profesionale și ale consumatorilor trebuie s ă fie o prezență activă în procesul de
modernizare a serviciilor publice de gospod ărie comunal ă. Cuvântul de ordine
între aceste structuri și reprezentan ți ai autorit ăților publice centrale și locale
trebuie să fie dialogul.
Modernizarea și dezvoltarea sectorului serviciilor publice de gospod ărie
comunală și aducerea sa la nivelul standardelor europene și a prevederilor din
directivele U.E. nu este posibil ă fără un program sus ținut de finan țare, care va
trebui să aibă ca surse principale :
• bugetul statului;
• bugetele locale;
• capitalul privat și/sau utilizarea procedurii BOT;
• fonduri nerambursabile și multilaterale;
• credite de la b ănci române ști sau interna ționale;
• fonduri municipale.

Managementul serviciilor publice

Cota de participare a fiec ăreia din aceste surse în cadrul sumei totale
prognozate se va modifica în timp și este de dorit ca participarea direct ă a bugetului
de stat să scadă la fel și, efortul bugetelor locale, în schimb, s ă crească participarea
capitalului privat și a creditelor.
Mecanismul credit ării pe termen mediu și lung împarte efortul investi țional
pe mai multe genera ții proporțional cu durata de utilizare a fondului fix realizat.
Pentru a dezvolta mecanismul credit ării este necesar ca:
◙ statul să-și asume în mai mare m ăsură responsabil itatea garant ării
creditelor pentru investi ții și nu pentru consum;
◙ autoritățile locale s ă devină mai curajoase și mai independente în
acordarea unor garan ții având în vedere pârghiile pe care legisla ția actuală le-a
creat;
◙ băncile care acord ă astfel de credite s ă fie stimulate prin m ăsuri
legislative;
◙ modul de calcul al tarifelor pentru serviciile prestate s ă cuprindă în mod
obligatoriu și taxa de dezvoltare.
Efortul investi țional prognozat de cca. 940 mil USD/an în primii 15 ani nu
trebuie să fie considerat ca un consum de resurse financiare pur și simplu, ci
trebuie judecat ca un proces complex în cadrul c ăruia se produc bunuri materiale cu
o perioad ă lungă de utilizare, se realizeaz ă condiții de viață la standardele europene
pentru întreaga popula ție a țării și se îndeplinesc politicile de mediu și de
dezvoltare durabil ă pentru care România s-a an gajat în perspectiva integr ării
în U.E.
Acest efort investi țional conduce la atingerea obiectivelor de dezvoltare
a serviciilor de gospod ărie comunal ă și va avea și următoarele consecințe în
plan economic și social :
~ se menține în activitate for ța de munc ă care lucreaz ă în acest sector de
cca 150.000 persoane cu tendin ță de creștere în urm ătorii ani datorit ă dezvoltării
unor noi capacit ăți;
~ se dă de lucru la înc ă aproximativ 260.000 persoane care vor fi
angrenate în programele de investi ții (cca. 500 mil. USD reprezint ă manopera);
~ se stimuleaz ă industria româneasc ă producătoare de utilaje, ma șini și
materiale specifice care, în acest mod, ar crea cca. 40.000 – 50.000 de locuri de muncă;
~ din cele 940 mil. USD cheltuite anual în țară se pot consuma cu
materiale, manoper ă și utilaje cca. 75% ~ 80%, ceea ce înseamn ă și aport
proporțional la buget sub form ă de taxe, impozite și TVA;

Serviciile publice centrale și locale din România
~ se aduc devize în țară rezultate din credite și sume nerambursabile de
cca. 800 mil. USD/an;
~ se pot dezvolta oportunit ăți pentru mari companii str ăine produc ătoare
de echipamente, utilaje specifice care s ă realizeze capacit ăți de produc ție în
România, având în vedere c ă prin asemenea programe de investi ții pe termen lung,
se asigură și piața de desfacere necesar ă;
~ se dă un mesaj de relansare economic ă a unor sectoare importante ale
economiei na ționale (construc ția de mașini, produc ția de materiale de construc ții și
instalații, servicii etc.);
~ se dă un mesaj pozitiv investitorilor și operatorilor str ăini care doresc
să se implice în acest sector;
~ conduce la economii importante de resurse naturale și combustibili, în
special gaze naturale și petrol care, în prezent, datorit ă randamentelor sc ăzute și
pierderilor din sistemele de înc ălzire urban ă, se irosesc în propor ție de cca 30%;
~ se reduce în urm ătorii ani efortul bugetului de stat și a bugetelor locale
pentru plata subven țiilor la energia termic ă, datorită reducerii costurilor de
producere și distribuție;
~ se întărește autonomia local ă și capacitatea de decizie și de
administrare a administra ției publice locale în probleme vitale pentru o a șezare
umană.

4.2.1.4 Alte servicii locale

Alături de serviciile publice prezentate din sistemul serviciilor publice din
țara noastr ă, mai face parte și administrarea domeniului public.

Administrarea domeniului public
Pentru a- și putea îndeplini atribu țiile ce le revin în executarea normelor
legale, autorit ățile administra ției publice au nevoie de bunuri mobile și imobile.
Întrucât apar țin statului sau unit ăților administrativ-teritoriale, aceste bunuri
formează domeniul administrativ , care se subdivide în dou ă categorii, și anume:
ƒ domeniul public ,
ƒ domeniul privat .

Managementul serviciilor publice

În conformitate cu art. 135 din Constituția României și cu art. 1 din
Legea nr. 213 din 17 noiembrie 199810 privind proprietatea public ă și regimul
juridic al acesteia, domeniul public este format din bunurile care, potrivit legii
sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public .
Legea 213/1998 face distinc ție între:
ƒ domeniul public al statului ,
ƒ domeniul public al unit ăților administrativ-teritoriale care se
împarte în:
• domeniul public jude țean,
• domeniul public local (al comunelor, ora șelor și municipiilor) .
Domeniul public local al comunelor, ora șelor și municipiilor este
alcătuit din urm ătoarele bunuri:
1. drumurile comunale, vecinale și străzile;
2. piețele publice, comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice,
precum și zonele de agrement;
3. lacurile și plajele care nu sunt declarate de interes public na țional sau
județean;
4. rețelele de alimentare cu ap ă, canalizare, termoficare, gaze, sta țiile de
tratare și epurare a apelor uzate, cu instala țiile, construc țiile și terenurile aferente;
5. terenurile și clădirile în care î și desfășoară activitatea consiliul local și
primăria, precum și instituțiile publice de interes local, cum sunt: teatrele,
bibliotecile, muzeele, spitalele, policlinicile și altele asemenea;
6. locuin țele sociale;
7. statuile și monumentele, dac ă nu au fost declarate de interes public
național;
8. bogățiile de orice natur ă ale subsolului, în stare de z ăcământ, dac ă nu
au fost declarate de interes public na țional;
9. terenurile cu destina ție forestier ă, dacă nu fac parte din domeniul privat
al statului și dacă nu sunt proprietatea persoanelor fizice ori a persoanelor juridice
de drept privat;
10. cimitirele or ășenești și comunale;
11. din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin
hotărâre a consiliului local, dac ă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de
interes public na țional ori jude țean.

10 Publicat ă în MO nr. 448 din 24 noiembrie 1998

Serviciile publice centrale și locale din România
Bunurile din domeniul public local sunt :
a) inalienabile – nu pot fi înstr ăinate; ele pot fi date numai în
administrare, concesionate sau închiriate, în condi țiile legii;
b) insesizabile – nu pot fi supuse execut ării silite și asupra lor nu se pot
constitui garan ții reale;
c) imprescriptibile – nu pot fi dobândite de c ătre alte persoane prin
uzucapiune sau prin efectul posesiei de bun ă-credință asupra bunurilor mobile.

4.2.1.5 Servicii publice comerciale

Din categoria serviciilor publice comerciale fac parte urm ătoarele servicii:
‰ organizarea și funcționarea pie țelor agroalimentare;
‰ serviciul de exploatare a parcajelor publice;
‰ licențierea transportului privat de c ălători;
‰ expunerea firmelor și reclamelor publicitare;
‰ organizarea și funcționarea cimitirelor;
‰ serviciul public de ecarisaj.

I. Organizarea și funcționarea pie țelor agroalimentare
Organizarea și funcționarea pie țelor, a târgurilor și a oboarelor este
circumscris ă de Regulamentul-cadru aprobat prin HG nr. 19/1996:
Η Piețele sunt ansambluri comerciale special amenajate pentru
aprovizionarea popula ției cu legume, fructe, carne și produse din carne, lactate,
cereale etc.;
Η Târgurile sunt zone publice destinate vânz ării – cump ărării de produse
agricole, agroalimentare, agroindustriale și industriale;
Η Oboarele sunt piețe destinate vânz ării – cump ărării animalelor;
Η Bâlciurile sunt combina ții între una dintre formele de pia ță de mai sus
cu prestările de servicii pentru distrac ție (jocuri mecanice etc.).
Autoritățile administra ției publice locale au competen ța de a organiza
piețele potrivit unui regulament propriu.

Managementul serviciilor publice

Gestionarea serviciilor necesare func ționării piețelor agroalimentare
se realizeaz ă în trei moduri :
¾ prin serviciul public al consiliului local – piața este o direc ție care-și
desfășoară activitatea în regie proprie cu fonduri din bugetul local și cu funcționari
din administra ția publică locală;
¾ prin institu ții de interes public – administra ția asigură serviciul public
prin contractul administrativ încheiat cu prestatorul numit institu ție publică;
¾ prin persoane juridice cu capital de stat, privat sau mixt – pe baza
contractului de asociere.
II. Serviciul de exploatare a parcajelor publice
Pentru organizarea, utilizarea și exploatarea spa țiilor aflate pe domeniul
public sau privat al localit ăților, consiliile locale adopt ă norme specifice de
funcționare.
Parcarea este acel spa țiu special destinat sta ționării vehiculelor,
semnalizat prin indicatoare și/sau marcaje, care se delimiteaz ă de partea carosabil ă
a drumului public. În funcție de destina ție întâlnim:
◙ parcaje de re ședin
ță – care se situeaz ă la mai pu țin de 30 m de frontul
imobilelor utilizate de c ătre locatari și care sunt amenajate și întreținute
de serviciile de administrare a domeniului public;
◙ parcaje publice – în care sta ționarea este temporar ă și pentru care se
percepe o tax ă;
◙ parcaje private – care apar țin agenților economici sau institu țiilor
publice.
Parcajele publice sau private cu plat ă sunt amenajate de persoanele juridice
care le au în exploatare, iar cele f ără plată sunt între ținute de serviciul de
administrare a str ăzilor.

III. Licen țierea transportului privat de c ălători
Administra ția publică locală poate autoriza și transportul de c ălători cu
mijloace de transport particulare. Pentru a ob ține licența de transport, operatorii
trebuie să îndeplineasc ă anumite condiții, cum sunt:
~ onorabilitate – adică lipsa oric ărei condamn ări penale în leg ătură cu
activitatea pe care o desf ășoară;
~ bonitatea – adică existența dovezilor din partea unei institu ții bancare
referitoare la capa citatea financiar ă a transportatorului;

Serviciile publice centrale și locale din România
~ specialitatea – care trebuie dovedit ă cu documente eliberate de
instituțiile de profil;
~ tehnicitatea – prin care transportatorul dovede ște că deține mijloace de
transport care întrunesc condi țiile pentru a circula pe drumurile
publice.
Licența poate fi suspendat ă dacă transportatorul nu mai îndepline ște
condițiile pentru a desf ășura activitatea de transport sau poate fi anulat ă dacă au
fost falsificate documentele de transport.
Normele pe care trebuie s ă le îndeplineasc ă un transportator privat de
călători se stabilesc prin caietul de sarcini în care, pe lâng ă reglement ările legale,
sunt înscrise și obligațiile specifice pentru categoriile și tipurile de transport pentru
care se acord ă licență: condiții pentru autovehicule, pentru șoferi, pentru deplasarea
călătorilor, precum și condiții comerciale.

IV. Expunerea firmelor și reclamelor publicitare
Publicitatea a devenit în prezent o component ă esențială a politicii
comerciale prin care agen ții economici î și fac cunoscute produsele pe pia ță.
Autoritățile administra ției publice locale reglementeaz ă, prin norme specifice,
construirea și amplasarea reclamelor publicitare pentru a proteja colectivitatea de
propagarea violen ței, a viciului sau a altor ac țiuni interzise de lege și pentru a- și
valorifica domeniul public și privat prin încasarea unor taxe.
♦ Firma reprezint ă o construc ție pe care se inscrip ționează numele,
denumirea comercial ă, obiectul de activitate sub care persoana fizic ă sau juridic ă
își exercită activitatea și care se amplaseaz ă pe imobilele unde se desf ășoară
activitatea în cauz ă.
♦ Reclama reprezintă o inscripție prin care se expun informa ții elogioase
la adresa unei persoane fizice sau juridice , sau a unui produs sau serviciu, cu scopul
de a-i face popularitate.
♦ În afara firmelor și a reclamelor publicitare, în interiorul localit ăților se
utilizează și eșarfe amplasate pe domeniul public, care con țin anunțuri referitoare
la evenimente culturale, științifice, sportive, de interes local sau na țional.
O altă formă de publicitate este cea ambulant ă efectuată cu ajutorul
autovehiculelor.

Managementul serviciilor publice

V. Organizarea și funcționarea cimitirelor
Sub aspectul obiectului de activitate, înhum ările, respectiv, inciner ările nu
sunt servicii, dar sub aspectul interesului public al s ănătății aceste activit ăți trebuie
organizate de c ătre administra ția publică locală. Aceste activit ăți sunt asigurate în
sistem privat de c ătre unitățile parohiale, iar în sistem public prin cimitirele de stat /
locale.
Organizarea și funcționarea cimitirelor și crematoriilor umane de c ătre
administra ția publică locală se realizeaz ă prin:
™ elaborarea unui regulament de func ționare aprobat prin hot ărârea
consiliului local;
™ atribuirea locurilor de înhumare prin concesiune;
™ posibilitatea de a realiza construc țiile funerare numai pe baza
autorizării consiliului local;
™ plata unor taxe și tarife către bugetul local.
Administra ția locală are obliga ția de a realiza infrastructura dup ă care
poate presta serviciul în regie propr ie sau pe baza gestiunii delegate.
Datorită gradului mare de pericol social pe care îl reprezint ă cadavrele,
autoritățile administra ției publice au obliga ția de a institui norme specifice cu
privire la transport, depozitare, deshumare etc.
Protecția serviciului public este asigurat ă prin regimul contraven țional
aplicabil în cazul nerespect ării regulamentelor.

VI. Serviciul public de ecarisaj
Administra ția publică locală are obliga ția de a institui norme cu privire la
creșterea, transportul, îngrijirea și exterminarea animalelor f ără stăpân care prezint ă
un grad ridicat de pericol social.
Serviciul public de ecarisaj asigur ă atât protec ția câinilor, cât și a
cetățenilor din unitatea administrativ-teritorial ă î n c a r e f u n c ționează, având
următoarele atribuții:
♦ strângerea câinilor f ără stăpân;
♦ îngrijirea câinilor;
♦ asigurarea ad ăposturilor temporare pentru câini etc.

Serviciile publice centrale și locale din România
Pentru protec ția câinilor se instituie interdic ții cu privire la omorârea
acestora în afara institu țiilor specializate, maltratarea lor, organizarea luptelor cu
câini.
Posesorii de câini trebuie s ă asigure starea de s ănătate a acestora,
vaccinarea anual ă și să respecte anumite norme referitoare la deplasarea acestora
(botniță etc).
Autoritățile administra ției publice locale coopereaz ă cu reprezentan ții
administra ției publice centrale, care utilizeaz ă câini (Ministerul Ap ărării Naționale,
Ministerul de Interne), precum și cu organiza ții profesionale (Asocia ția Vânătorilor
și Pescarilor Sportivi), atunci când stabile sc norme general obligatorii în raza lor
teritorială.
4.2.1.6 Serviciul public pentru activit ăți culturale

Realizarea unor activit ăți specifice de înv ățământ, artă, cultură, sănătate, la
nivel local se asigur ă de către direcțiile de specialitate descentralizate în teritoriu,
însă nu este exclus ă posibilitatea organiz ării de către administra ția locală a unor
instituții publice, cu personalitate juridic
ă, prin care s ă se acopere necesit ățile
spirituale ale colectivit ăților locale.
Un serviciu public cu caracter cultural are ca obiect de activitate
inițierea, derularea și asigurarea cu mijloace materiale și financiare a
programelor cu caracter artistic, științific, documentar în regie proprie sau în
colaborare cu alte institu ții guvernamentale sau nonguvernamentale.
Serviciul public de proiecte cultural e (centrul de proiecte culturale) î și
asigură finanțarea din venituri realizate din activit ăți proprii, dona ții, sponsoriz ări și
subvenții din bugetul consiliului local.
Organizarea și funcționarea serviciului public pentru cultur ă se realizeaz ă
printr-un Comitet de coordonare și un Consiliu de administra ție.
Comitetul de coordonare cuprinde reprezentan ți ai consiliului local și ai
serviciilor publice descentralizate în teritoriu, având ca atribu ții aprobarea și
modificarea statutului, stabilirea proiectelor și a programelor culturale, verificarea
și aprobarea raportului anual de activitate.

Managementul serviciilor publice

Consiliul de administra ție este structura executiv ă care asigur ă activitatea
curentă prin elaborarea programului de activitate, a regulamentului de func ționare
internă, încheierea contractelor de cooperare și colaborare, propuneri de buget de
venituri și cheltuieli.
Acest serviciu public realizeaz ă un raport de activitate pe care îl supune
aprobării consiliului local, care are posibilitatea coordon ării permanente a
serviciului prin intermediul comisiei de cultur ă.