4. SPECII DE INSECTE FORESTIERE INVAZIVE DEPISTATE ÎN 2015-2017. Tabelul 1: Lista speciilor invazive pentru depistarea carora s-a efectuat observatii… [309526]

4. SPECII DE INSECTE FORESTIERE INVAZIVE DEPISTATE ÎN 2015-2017.

Tabelul 1: Lista speciilor invazive pentru depistarea carora s-a [anonimizat] (Adelges) cooleyi Gillette, 1907 (Hemiptera, Adelgidae) – [anonimizat], a fost semnalată în România după anul 1963, Caraș-Severin, Hunedoara, Timiș și Bihor (Blada 1963, 1967, Nanu 1969, 1971, 1973, Ceianu, 1971, Scutareanu, 1970, 1983).

În timpul sezonului de vegetație 2016 (mai-septembrie), prin parcurgerea a 12 arborete, [anonimizat] a [anonimizat] 6 locații (tabelul 3 și figura 3), pe arborii de duglas (Pseudotsuga menziesii), [anonimizat], care acoperă larvele sau/[anonimizat] (Figura 4).

Tabelul 3. Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Gilletteella cooleyi

Figura 4.. [anonimizat] 4.. Aspecte ale urmelor de atac produs de păduchele de gală al duglasului Gilletteella cooleyi

Oxycarenus lavaterae Fabricius, 1787 (Hemiptera, Lygaeidae)

Specia a fost semnalată în România încă din 2008 [anonimizat] 600 m (Rădac & Petrovici, 2015).

[anonimizat]. Aceste insecte trăiesc în colonii care se împart pe măsură ce devin tot mai mari. [anonimizat], însă, toamna, când se adună în colonii foarte mari pe scoarța tulpinilor și a [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], strălucitoare, constau mai ales din adulți. [anonimizat] (Wermelinger et al., 2005).

Depistarea acestei specii a început în toamna 2016 [anonimizat], [anonimizat] (figura 6).

[anonimizat] a [anonimizat], din cele două localitați (tabelul 4 și figura 5 ).

Tabelul 4. Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei Oxycarenus lavaterae

Figura 4.. Răspândirea speciei Oxycarenus lavaterae în Romania

Statiunea CDEP Craiova

Figura 4.. Aspecte ale atacului de Oxycarenus lavaterae

Aproceros leucopoda Takeuchi, 1939 (Hymenoptera, Argidae)

Specie semnalată în România încă din 2006, [anonimizat] (Blank et al., 2010). [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat]. Sunt posibile defolieri totale ale arborilor.

[anonimizat].), [anonimizat]. Specia a fost depistată în 3 locații din cele 12 inspectate (tabelul 5 și figura7). Depistarea s-a făcut după atacul caracteristic (roaderea în zigzag a frunzelor), dar și după prezența larvelor cu aspect caracteristic pe frunze (figura 8).

Tabelul 5. Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Figura 4.. Răspândirea speciei Aproceros leucopoda în Romania

Pădurea Arginești, OS Strehaia

Figura 4.. Aspecte ale atacului produs de Aproceros leucopoda

Nematus tibialis Newman, 1837 (Hymenoptera, Tenthredinidae)

Specia a fost semnalată în județele Alba, Arad, Harghita, Ilfov, Mehedinți și Tulcea (Scobiola-Palade, 1981), dar foarte probabil este prezentă și în alte județe.

În timpul sezonului de vegetație 2016, au fost parcurse numeroase (15) culturi din pepinieră/teren forestier, arborete de salcâm sau arbori izolați și insecta a fost depistată în 2 locații (tabelul 6 și figura 9). Depistarea s-a făcut după atacul caracteristic (orificii în frunză) și prezența larvelor care, spre final, rod marginile foliolelor până la nervura principală (figura 10).

Tabelul 6. Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Figura 4.. Răspândire speciei Nematus tibialis în Romania

Pădurea Crivina, OS. Șimian

Figura 4.. Aspecte ale atacului produs de Nematus tibialis

Obolodiplosis robiniae Haldeman, 1847 (Diptera: Cecidomyiidae)

Specia a fost observată în România încă din 2007 și răspândită în Ilfov, Prahova, Argeș, Dâmbovița, Arad (Balint et al., 2010), dar foarte probabil și în alte județe ale țării.

După ce s-au parcurs 29 culturi din pepinieră/terenuri forestiere sau arborete de salcâm, respectiv parcuri, specia a fost depistată în 28 locații (tabelul 7 și figura11). Depistarea s-a făcut după prezența galelor caracteristice pe frunzele de salcâm. Aceste gale apar după ce femela depune ouăle pe marginea inferioară a foliolelor de salcâm. Partea atacată devine turgescentă și hipertrofiată, marginea foliolei se îngroașă, îndoindu-se spre fața inferioară. În gala astfel formată se găsesc 1-2 larve, excepțional chiar și 7-8 larve. Pe o foliolă se dezvoltă 1-4 gale. După ce larvele părăsesc galele, foliolele se ofilesc și cad (figura 12).

Tabelul 7. Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Figura 4.. Răspândire speciei Obolodiplosis robiniae în Romania

Craiova, sediu SCDEP

Figura 12. Aspecte ale atacului produs de Obolodiplosis robiniae

Cameraria ohridella Deschka& Dimic, 1986 (Lepidoptera, Gracillariidae)

În România, specia a fost observată pentru prima dată în 1996, la Lovrin în județul Timiș (Șandru, 1999), iar apoi a fost semnalată din diverse zone ale țării, inclusiv din zona montană. Până în prezent s-au observat vătămări doar la arborii de castan ornamental (Aesculus hippocastanum), deși în literatură se menționează că poate ataca și paltinul de munte (Acer pseudoplatanus).

În timpul sezonului de vegetație 2016, au fost inspectate mai multe parcuri, gradini, alei și aliniamente, de pe cuprinsul țării, în care sunt arbori de castani și de paltin de munte (tabelul 8 și figura 14). În toate locațiile inspectate s-au găsit urme caracteristice ale vătămărilor produse de larve precum și indivizi aflați în diverse stadii de viață ale insectei miniere, ceea ce înseamnă că specia a cuprins întreg teritoriul țării (figura 15).

Tabelul 8. Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Figura 4.. Răspândirea speciei Cameraria ohridella în Romania

Porțile de Fier – aliniament

Craiova, str. G.Enescu – aliniament

Figura 4.. Aspecte ale atacului produs de Cameraria ohridella

Hyphantria cunea Drury,1773 (Lepidoptera, Arctiidae)- fluturele alb american

Specia a fost semnalată în România încă din 1949 și actualmente este răspândită în toate zonele din țară, în care găsește condiții favorabile.

În timpul sezonului de vegetație 2016, observațiile efectuate, de către colectivul de lucru, în arborete, plantaje, aliniamente, parcuri, arbori izolați de duzii, arțarul american, prunii, și alte specii de foioase, cu privire la prezența cuiburilor mari țesute de larve și a larvelor din aceste cuiburi, au arătat că specia a fost prezentă în toate locurile inspectate, însă intensitatea atacului a fost diferită (tabelul 9 și figura 16).

Omizile au produs defolieri de la slabe la foarte puternice, în special la arborii din aliniamentele situate de-a lungul șoselelor, din parcuri, de la liziere, dar și în livezi (figura 17).

Tabelul 4.

Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Figura 4.. Răspândire speciei Hyphantria cunea în Romania

Zăval – Dolj Băilești – Dolj

Figura 4.. Aspecte ale atacului produs de Hyphantria cunea

Macrosaccus (Phyllonorycter) robiniella Clemens, 1859 (Lepidoptera, Gracillariidae)

Specie din America de Nord a fost semnalată în România încă din 2002 (Nețoiu, 2003), și răspândită în aproape toată țara (Nețoiu & Tomescu, 2006).

Vătămarea produsă de larvă este reprezentată de o mină de tip stigmatonom situată pe fața inferioară a foliolelor de salcâm. La început, larva consumă țesutul lacunar până reușește să desprindă epiderma inferioară de mezofil, apoi, pătrunde înspre țesutul palisadic, consumând întreg mezofilul, în interiorul minei rămânând doar vasele conducătoare. Cu timpul, epiderma inferioară rămâne alburie iar vasele conducătoare cât și epiderma superioară se brunifică și se usucă.

În lunile iulie-august, când atacul este mai evident și frunzele încă nu se scutură, au fost parcurse culturi din pepinieră sau arboretele de salcâm și arborii de salcâm izolați (inclusiv în parcuri) și s-au făcut observații în 13 locatii (tabelul 10 și figura 18). Specia a fost depistată în 12 locații, după atacul caracteristic pe frunzele de salcâm.

Tabelul 10. Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Figura 4.. Răspândirea speciei Macrosaccus (Phyllonorycter) robiniella în Romania

Parectopa robiniella Clemens, 1863 (Lepidoptera, Gracillariidae)

Specia a fost semnalată în România încă din 1988 (Nețoiu, 1994), și este acum răspândită în aproape toată țara (Nețoiu & Tomescu, 2006).

În primele vârste, larvele se găsesc pe dosul foliolelor în mine de tip ophionom, apoi în mine triunghiulare mici, situate la inserția unei nervuri secundare pe nervura principală. La sfârșitul vârstei a 2-a, larva pătrunde pe deasupra nervurii principale sub epiderma superioară a foliolei unde produce o mină de tip stigmatonom, care – în ultimele vârste – se extinde digitiform (figura 21).

Inspecțiile desfășurate în timpul verii 2016, prin parcurgerea a numeroase culturi din pepinieră/terenuri forestiere sau arborete de salcâm și arbori de salcâm izolați (inclusiv în parcuri), au condus la depistarea speciei, după atacul caracteristic de pe frunzele de salcâm, în toate punctele eșantionate ( tabelul 11 și figura 20).

Tabelul 11. Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Figura 4.. Răspândirea speciei Parectopa robiniella în Romania

Pisculet DJ Zaval DJ Crivina MH

Figura 4.. Aspecte ale atacului produs de Parectopa robiniella

Phyllonorycter issikii Kumata.1963 (Lepidoptera, Gracillariidae)

Specia a fost observată în România încă din 2002 în județele Iași și Bacău, apoi în 2005 în Harghita și Bacău (Kovács et al., 2006) și care foarte probabil este răspândită în toată țara.

În sezonul de vegetație 2016, au fost parcurse mai multe arborete, plantaje sau culturi în pepinieră ori în teren forestier, fie ca arbori izolați și în parcuri (tabelul 12 și figura22). Depistarea s-a făcut după minele de forma unor pete neregulate, localizate pe partea ventrală a frunzelor, în general spre centrul frunzei, între nervuri. Deși sunt relativ mici și localizate ventral, minele s-au observat și pe partea superioară a frunzelor (figura 23).

Tabelul 12. Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Figura 4.. Răspândirea speciei Phyllonorycter issikii în Romania

Tismana – alee

Figura 4.. Aspecte ale atacului produs de Phyllonorycter issikii

Corythucha arcuata Say, 1832 (Hemiptera,Tingidae) – ploșnița stejarului

Specie nord americană, încă nesemnalată în România, dar foarte probabil prezentă, în special în partea de vest și de sud a țării, întrucât a fost semnalată în Bulgaria din 2012 și din Serbia și Ungaria din 2013 (Hrašovec et al., 2014).

Începând cu luna iunie, când femelele depun ouă negre pe fața inferioară a frunzelor și până în luna septembrie, când s-a putut observa decolorari clorotice pe fata superioara a frunzelor si pete negre caracteristice pe dosul frunzelor, au fost parcurse 13 culturi din pepinieră/terenuri forestiere sau arborete cu specii din genul Quercus. Dintre cele 13 puncte de observație, specia a fost depistată în 7 locatii (tabelul 13 și figura 24).

Depistarea s-a făcut după adulții și nimfele ce se hrănesc pe fața inferioară a frunzelor, producând numeroase pete negre cracteristice, în timp ce pe fața superioară a frunzelor simptomele tipice sunt reprezentate de decolorări clorotice (figura 25).

Tabelul 13. Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Figura 4.. Răspândirea speciei Corythucha arcuata în Romania

Grădina Botanică Craiova

Figura 4.. Aspecte ale urmelor de atac produs de ploșnița stejarului

Prociphilus fraxinifolii Riley, 1879 (Hemiptera, Aphididae)

Specia nu a fost semnalată în România, dar, foarte probabil, este prezentă, fiind deja semnalată în Ungaria (Remaudière & Ripka, 2003), Serbia (Petrović-Obradović et al., 2007) și Bulgaria (Trenchev & Trencheva, 2009).

Specia a fost depistată, după frunzele de frasin de Pensilvania, cu mari malformații și pline de excreții ale păduchilor, doar în Craiova (tabelul 15), pe aliniamente instalate de-a lungul unor strazi (figura 28).

Tabelul 15. Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Figura 4.. Aspecte ale atacului produs de Prociphilus fraxinifolii Craiova, str. G Enescu

Dasineura gleditchiae Osten Sacken (Diptera, Cecidomyiidae)

Specie are originea in California si este posibil prezentă la noi, dar încă nesemnalată.

Hrănirea larvelor pe frunzele tinere provoacă formarea unor gale asemănătoare cu păstăile, de culoare verde până la purpurie. Infestările puternice provoacă defoliere parțială, reducerea creșterilor și moartea ramurilor.

În timpul lunilor iunie-august 2016, când sunt formate deja gale pe frunzele de glădiță (Gleditsia triacanthos), s-au parcurs numeroase arborete, perdele de protecție sau culturi în pepinieră ori în teren forestier, fie ca arbori izolați, inclusiv în parcuri (tabelul 16 si figura 29). Specia a fost depistată în 4 locații, după gale asemănătoare cu păstăile, de culoare verde până la purpurie,ori după frunzele cu gale de pe sol, care se scutură prematur.

Lista locațiilor unde s-au efectuat observații pe itinerar pentru depistarea speciei

Figura 4.. Răspândirea speciei Dasineura gleditchiae în Romania