4 Clasificarea diabetului zaharat 5 Evolu ia stadială a diabetului zaharat ț 6 Simptomatologie 7 Prognosticul diabetului 8 Diagnostic diferen ial ț 9… [611353]

LUCRARE DE DIPLOMĂ
ASISTENT MEDICINĂ GENERALĂ

COORDONATOR
ABSOLVENT

1

TITLUL LUCRĂRII

DIABETUL
ZAHARAT
PLAN DE ÎNGRIJIRE
2011

2

CUPRINS
CAPITOLUL I
ISTORICUL DIABETULUI ZAHARAT
CAPITOLUL II
DIABETUL ZAHARAT
1 Defini ie ț
2 No iuni generale ț
3 Etiopatogenie
4 Clasificarea diabetului zaharat
5 Evolu ia stadială a diabetului zaharat ț
6 Simptomatologie
7 Prognosticul diabetului
8 Diagnostic diferen ial ț
9 Diabetul zaharat la copil
CAPITOLUL III
1 Complica iile diabetului zaharat ț
CAPITOLUL IV
1 Tratamentul dietetic
2 Tratamentul cu insulina
3 Tratamentul comei diabetice
4 Medicamente antidiabetice
5 Tratamentul chirurgical i tratamente de excep ie ṣ ṭ
6 Rolul efortului fizic n diabetul zaharat ȋ
CAPITOLUL V
1 Igiena diabeticului
2 Profilaxia diabetului zaharat
3 Nevoile alimentare
4 Necesarul de proteine
5 Pregătirea dietei
CAPITOLUL VI
1 Rolul asistentei n ngrijirea pacientului diabetic ȋ ȋ
2 Plan de îngrijire-prezentarea a 5 cazuri
3 Concluzii
BIBLIOGRAFIE
3

CAPITOLUL I
Istoricul diabetului zaharat
Boala este cunoscută de peste 3 milenii,iar denumirea ei vine de la cuvântul
gercesc care înseamnă,,sifon,,făcând analogie cu poliuria care sugerează scurgerea
dintr-un sifon.
Primele referin e asupra bolii se găsesc înscrise în papirusul,,Erbes,,din Delta ț
Nilului în urmă cu trei mii cinci sute de ani.Golen,indianul Ayur Veda de Susruta i ș
chinezul Tchong King au observat că bolnavii au urina lipicioasă i dulce ca ș
mierea,atrăgând furnicile i linsă de câini. ș
Avicena descrie în jurul anului 1000 unele dintre complica iile ț
diabetului,cum ar fi:gangrena diabetică,tuberculoza pulmonară i impoten a sexuală. ș ț
Mai tarziu,Thomas Willis constă gustând urina bolnavilor de diabet că aceasta este
dulce ca mierea,făcând diferen ierea diabetului zaharat de diabetul insipid,la care urina ț
nu are gust.
Dobson a observat prezen a glicozuriei,iar Wollatson în anul 1809 a făcut ț
prima determinare a glicemiei.În 1856 Chauveau constă cre terea glicemiei în sângele ș
diabeticilor.Ulterior,Peters a constatat mirosul de acetonă a respira iei si urinei ț
diabeticilor determinând prezen a corpilor cetonici in urină. ț
,,În 1869 Langerhans descrie în pancreas existen a unor celule cu aspect ț
particular fa ă de restul esutului pancreatic denumite ulterior insulele lui Langerhans.În ț ț
1885,Von Mehring i Minkovsky descriu apari ia diabetului după extirparea totală a ș ț
pancreasului la animale.Ulterior Minkovsky demonstrează prin ligatura canalelor
excretoare ale pancreasului,de i acesta distrus,diabetul nu apare atât timp cât insulele lui ș
Langerhans rămân intacte.,,/1 În 1921,savantul român N.Paulescu,extrage din pancreas
o substan ă numită de el ,,pancreină,, care scade glicemia în sângele câinilor fără ț
pancreas.Nu l-a folosi la om din cauza irita iei locale care apărea la câinele pe care îl ț
folosea pentru experien e. ț
În ianuarie 1922,canadienii Banting i Best extrag i ei din pancreasul ș ș
animalelor o substan ă tot hipoglicemiantă,numită insulină.Ei sunt primii care folosesc ț
această substan ă la om prin injectarea făcută unui copil în comă diabetică,salvându-l de ț
la moarte.Lui Banting si lui Mac Leod li se decernează premiul Nobel,făcandu-i-se o
mare nedreptate lui Paulescu si Best.
,, ara noastră se situează pe primele locuri în Europa în ceea ce prive te Ț ș
numărul de îmbolnăviri.În România există în jur de 60000 de persoane înregistrate care
suferă de diabet,dar se estimează că numărul real al bolnavilor depă e te un milion.,,/2 ș ș
La mijlocul anului 2003,în România erau înregistrate circa 420000 de
persoane diabetice,dintre care 75000 aveau nevoie de tratament cu insulină.Anulal se
înregistrează 50000 de noi cazuri de diabet.Diabetul de tip 1,cât i cel de tip 2,pot ș
4

apărea practic la orice vârstă,doar diabetul primar insulino-dependent apare în mod tipic
înaintea vârstei de 20 ani.
Timp de genera ii,diagnosticarea i tratarea diabetului i a sindromului ț ș ș
hipoglicemic au fost scufunate în mla tina erorii uneori de cei care se cred i se pretind ș ș
exper i în domeniu. ț
Pionerii în cercetarea diabetului i a hipoglicemiei au prezentat teorii despre ș
aceste boli care păreau logice i fără gre eală.Eliberarea erorilor presupune respectarea ș ș
principiilor tiin ifice aplicate tuturor observa iilor întâlnite. ș ț ț

5

CAPITOLUL II
Diabetul zaharat
1 Defini ie ț
Diabetul zaharat este o boală metabolică cronică cauzată de un deficit relativ
sau absolut de insulină,care determină incapacitatea organismului de a utiliza glucidele
ca sursă de energie.Este o boală metabolică de origine genetică sau dobândită,datorată
tulburării metabolismului glucidic i manifestându-se prin glicemie crescută peste ș
normal(N=80-120mg la 100ml sânge sau 60-115mg%) i prezen a glicozuriei.Toate ș ț
acestea se datoresc hiposecre ieihormonului numit insulină sau a absen ei secre iei,din ț ț ț
diferite cauze. Este una din cele mai răspândite boli cronice endocrine netransmisibilă
caracterizată prin tulburări ale intregului metabolism afectând ochii,rinichii,nervii i ș
vasele de sânge.În esen ă diabetul este o boală în care organismul nu produce destulă ț
insulină sau nu o folose te eficient. ș
Diabetul zaharat este o afec iune serioasă,care netratată poate creea ț
complica ii majore ce pot pune via a în pericol. ț ț
Diabetul zaharat apărut în cursul sarcinii este numit diabet gesta ional.După ț
sarcină toleran a la glucoză se poate normaliza,de multe ori.În aceste cazuri ț
recomandările cuprind:men inerea greută ii corporale recomandate,alimenta ie ț ț ț
echilibrată cu excluderea glucidelor simple i activitate fizică regulată.În cazul ș
diabetului gesta ional precau iile fa ă de mamă i făt sunt necesare deoarece femeile cu ț ț ț ș
diabet gesta ional se află la un risc crescut de accidente obstetricale,iar fătul poate suferi ț
moarte intrauterină.

6

2 No iuni generale ț
Diabetul zaharat este răspândit în întreaga lume,indiferent de rase.Se consideră
că 2-3% din popula ia globului suferă de această boală,devenind un flagel social ce ț
determină tulburări cronice cu repercusiuni grave asupra vie ii sociale acestora. ț
Diabetul zaharat se datorează lipsei cantitative sau calitative de insulină,ce
face posibilă apari ia hiperglicemiei i glicozuriei,desemnând manifestări tardive ale ț ș
bolii.În diabet tulburarea de metabolism nu este numai a glucidelor ci i a lipidelor i ș ș
proteinelor.
Boala are o determinare genetică,o evolu ie cronică i stadială,care începe cu ț ș
tulburarea metabolismului glucidelor,urmată de tulburări ale metabolismului lipidic i ș
proteic.
O clasificare a diabetului zaharat la om l-ar descrie ca ereditar,la tipul juvenil
sau adult i neereditar sau secundar,constatat în pancreatectomiile chirurgicale,în ș
tumorile excesive ale pancreasului,în pancreatite i în hemocromatoză. ș
,,Boala poate apare secundar i în disfunc ionalită ile altor glande cu secri ie ș ț ț ț
internă:acromegalie,bazofilism hipofizar,sindromul Cushing,hipertiroidism.,,/3
Ereditatea constituie cauza majoră a diabetului zaharat.Gena diabetică
mo tenită,fie de la tată,mamă sau amândoi,duce la na terea unui genotip de diabet ce nuș ș
determină boala,doar creează o predispozi ie la boală. ț
Boala,în evolu ia sa a apărut elemente noi.Coma diabetică a scăzut de la ț
83%la 1,2% în 1972,datorată disciplinei bolnavului decat posibilită ilelor medicale. ț
Macroangiopatia i ateroscleroza cât i complica iie acesteia ocupă principalul loc în ș ș ț
tabloul clinic tardiv.
Este important ca diabetul să fie descoperit într-un stadiu cât mai
incipient.Acesta presupune efortul de a căuta persoanele predispuse apari iei diabetului: ț
obezii,bolnavii care au avut un accident ischemic,vascular,cerebral sau cardiac sau cei
care prezintă litiază biliară.Obezitatea este cauza cea mai importantă care declan ează ș
diabetul,întâlnindu-se la 75-85% din bolnavi,manifestat la vârsta adultă.O scădere
rapidă în greutate la un individ afebril tânăr,trebuie să trezească suspiciunea unui
diabet.Această scădere în greutate rezultă în urma pierderii de glucide prin urină de
până la 15%.La bolnavul netratat,scăderea în greutate este nocivă,agravând boala i ș
nevoia de insulină.
Boala produce îmbătrânire precoce din cauza leziunilor arteriale la nivelul
aparatului circulator,al ochilor,rinichilor i sistemului nervos. ș
,,Diabetul zaharat produce o scleroză a arterelor coronare,a arterelor pelviene
i a membrelor inferioare,cu fenomene aterosclerotice.,,/4ș
7

3 Etiopatogenie
Diabetul zaharat este cauza de imposibilitate a producerii hormonului numit
insulină sau datorat activită ii sale.Insuluina este produsă de celulele beta din ț
pancreas,controlând metabolismul carbohidra ilor i reglând nivelul de glucoză din ț ș
sânge.Celulele organismului depind în totalitate de insulină pentru captarea glucozei din
sânge,în vederea utilizării ei ca sursă de energie.
O altă cauză a diabetului zaharat este ereditatea care joacă un rol important în
modul de transmitere,găsit adeseori printre rudele bolnavului cu diabet care au suferit
de aceea i boală(părin i,bunici,unchi,fra i,etc) . ș ț ț
În gena diabetului zaharat se întâlnesc i unele leziuni ale sistemului ș
nervos,unele traume psihice,anticoncep ionalele,alcoolismul,fumatul i mai ales ț ș
ateriscleroza pancreasului(un rol important în diabetul senil).
Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 cuprinde trei etape:
a)prima etapă este caracterizată prin distruc ia aproape completă a celulelor beta- ț
pancreatice,autoimune sau nu.Este o reac ie imună exagerată fa ă de unele antigene de ț ț
natură proteică.
b)a doua etapă presupune inser ia unor factori de mediu(virali,toxici sau ț
alimentari)care modifică structura proteinelor din celulele beta-pancreatice care pot
deveni antigene dând na tere la auto-anticorpi. ș
c)a treia etapă reprezintă răspunsul inflamator de natură imună(anticorpi anti-
insulari).
Etiopatogenia diabetului zaharat de tip 2 nu este cunoscută bine,factorul
genetic jucând un rol esen ial,evolu ia fiind îndelungată.Tarziu poate apărea insulino- ț ț
rezisten ă,deficien ă în secre ia insulinică fiind treptată.Un rol deosebit îl de in factorii ț ț ț ț
de mediu:sedentarismul,factorul nutri ional,stresul,factorul chimic(diuretice,beta- ț
blocante,etc).
La un interval de câteva săptămâni sau luni de la începerea tratamentului
insulinic se înregistrează uneori fenomenul numit remisia tranzitorie a diabetului.
Această remisie poate fi totală.
4 Clasificarea diabetului zaharat
Se deosebesc două tipuri clinice de diabet:
a)diabetul zaharat insulinodependent sau de tip 1 în care secre ia de insulină este ț
absentă.Este întalnit mai des la copii i tineri,rareori la adul i peste 65-70 ani, ș ț
contribuind factori etiologici ca:ereditatea,afectiuni virale,stresul,etc.
b)diabetul zaharat insulinoindependent sau se tip 2,nu necesită insulină pentru
echilibrare.Acest tip de diabet apare după vârsta 40 de ani,uneori la vârste mai tinere.
În 1964 un comitet de experti O.M.S.a emis o altă clasificare a diabetului în:
8

-diabet zaharat ereditar primar _ transmis ereditar cu evolu ie stadială ț
-diabet zaharat secundar pancreatic _ datorat unor afec iuni pancreatice ț
-diabet zaharat secundar extrapancreatic de cauză endocrină sau de cauze
iatrogene(tiazidice,corticoterapie,anticoncep ionale,etc). ț
Clasificarea actualǎ,dupǎ O.M.S.,a diabetului zaharat este urmǎtoarea:
-diabet zaharat tip I,insulidependent sau insulino-necesitant care reprezintǎ 20%
din totalul cazurilor de diabet
-diabet zaharat tip II,insulinoindependent sau noninsulino-necesitant care
reprezintǎ80% din cazuri.

5 Evolu ia stadială a diabetului zaharat ț
Diabetul zaharat este caracterizat prin hiperglicemie i glicozurie, poliurie, ș
polidipsie, polifagie i scădere în greutate reprezentând un stadiu foarte avansat al bolii. ș
Boala evaluează în patru stadii:
a)prediabet sau diabet poten ial,încadrându-se persoanele cu ambii părin i ț ț
diabetici sau unul din părinti cu rude diabetice,femeile care au născut un copil de peste
4kg,cele cu avorturi spontane,cu glicozurie i persoanele obeze. ș
b)diabetul latent corespunde perioadei când testul de toleran ă la glucoză i ț ș
cortizon este pozitiv cu aspect patologic
c),,diabetul chimic,asimptomatic sau subclinic în care curba hiperglicemiei
provocate eviden iază boala,,/5 ț
d)diabetul zaharat clinic manifest caracterizat prin hiperglicemi a jeun(pe
nemâncate)cu poliurie,polidipsie,glicozurie i scădere în greutate.Trecerea de la un ș
stadiu la altul poate să nu apară deloc,să evolueze foarte lent,să fie rapidă sau chiar
explozivă.Ultima posibilitate întâlnită mai ales la copii.
6 Simptomatologie
O glicemie normală nu exclude diabetul,pe nemâncate este peste 120mg%sau
peste 160mg% la o oră i peste 130% la 2 ore,impune diagnosticul de diabet zaharat la ș
indivizii până la 45 de ani.După această vârstă valorile glicemiei sunt mai mari.
Diabetul zaharat insulino-dependent,de tip 1 are ca simptome:senza ia de ț
foame(polifagie),sete excesivă(polidipsie),eliminarea crescută de urină (poliurie),
pierderi în greutate,oboseală.
Organismul î i procură energia din alimente:glucide,proteine i lipide.Prin ș ș
digestie sunt descompu i în glucoză,aminoacizi i acizi gra i,care trec în sânge unde ș ș ș
9

sunt transporta i către toate celulele organismului.Glucoza este principala sursă de ț
energie care trebuie să pătrundă în celule.Ea se desface cu ajutorul insulinei,principalul
hormon pancreatic ce stimulează intrarea glucozei în celule.În diabetul zaharat este
alterată secre ia de insulină,glucoza folosită de celule rămâne în sânge sau se elimină ț
prin urină.În diabetul zaharat de tip 1,pancreasul nu secretă insulină,celulele nu o absorb
i cre te glicemia.În ara noastră sunt înregistra i10-15%din diabetici cu forma de boalăș ș ț ț
de diabet zaharat insulino-dependent.Ea este caracterizată printr-o insuficien ă absolută ț
de secre ie insulinică,debut relativ abrupt cu tendin ă la cetoacidoză.Această formă este ț ț
întâlnită la toate vârstele,mai ales la pacie ii cu debutul bolii sub 30 de ani. ț
Diabetul insulino-dependent se mai nume te diabet de tip 1,denumirea fiind ș
păstrată numai pentru diabetul primar insulino-dependent,adică pentru cazurile care
necesită de la început insulino-terapie.În afară de acesta,mai există o categorie de diabet
numit secundar insulino-dependent sau,,diabet intermediar,,la care tratamentul insulinic
este introdus după o perioadă mai scurtă(după câteva săptămâni sau luni)sau mai
lungă(după câ iva ani sau zeci de ani)de tratament oral. ț
Diabetul zaharat de tip 2 sau insulinoindependent,reprezintă forma cea mai
fracventă,debutul lui fiind insiduos cu evolu ie progresivă.În diabetul zaharat de tip ț
2,pancreasul secretă pu ină insulină,scăzând în timp.Diabetul de tip 2 este mai pu in ț ț
evident decât cel de tip 1,femeile care prezintă această formă de diabet pot dezvolta
ini ial prurit vulvar iar pacien ii cu tensiune arterială foarte ridicată pot dezvolta o stareț ț
de cetoacidoză cu risc fatal.Respira ia pacientului are miros de acetonă,putând suferi de ț
grea ă,vărsături,dureri abdominale i stare de confuzie.Netrata i,ace ti pacien i intră înț ș ț ș ț
comă.
Simptomele acestei forme de diabet sunt:poliurie,polidipsie,infec ii frecvente, ț
tulburări de vedere,furnicături în membre.
Acest tip de diabet este prezent la majoritatea pacien ilor diabetici din ara ț ț
noastră.El apare la persoanele cu exces ponderal,cele peste 40 de ani,cu debut
nezgomotos i fără tendin ă la cetoacidoză. ș ț
Capacitatea de secre ie beta-pancreatică este bună,răspunzând bine la dietă i ț ș
tratament oral.,,Bolnavii cu toleran ă alterată la glucoză nu erau în trecut considera i ț ț
diabetici,,/6.O parte din ace tia devin cu timpul diabetici,având nevoie de tratament oral ș
sau rareori,insulină.
7 Prognosticul diabetului
Prognosticul diabeticilor s-a imbunătă it,rata mortalită ii cauzate de diabetul ț ț
de tip 2 a rămas de aproape 5 ori mai mică decât a popula iei generale.Leziunile renale ț
apar la circa 25% din pacien i-insuficien a renală reprezentând o cauză majoră de deces. ț ț
10

Prognosticul pentru diabetul de tip 2 este dificil de evaluat deoarece multe din
cazuri rămân nediagnosticate.De i,rata mortalită ii cre te cu 40% în cazul pacien ilor cu ș ț ș ț
diabet zaharat de tip 2,decesul survenind de multe ori prin infarct miocardic sau
insuficien ă renală. ț
Scăderea în greutate prin reducerea aportului caloric este factorul principal
pentru ameliorarea bolii,reparti ia greută ii face posibilă i reapari ia bolii.Diabeticii ț ț ș ț
sunt expu i unei furunculoze simple sau antracide,tuberculozei i denutri iei. ș ș ț
Complica iile cele mai frecvente sunt modificările cronice:afec iuni vasculare, ț ț
ale extremită ilor,nefropatii i neuropatii diabetice.Cea mai frecventă cauză o constituie ț ș
afectarea coroanelor ducând la decesul diabeticului.
După descoperirea insulinei,durata vie ii unui diabetic s-a apropiat de durata ț
normală a unui om sănătos.
8 Diagnostic diferen ial ț
,,Diagnosticul precis de diabet trabuie stabilit numai pe baza analizelor de
sânge.,,/7 Determinarea nivelului plasmatic de glucoză(glicemie) pe nemâncate,
diminea a,este de 135 mg%ml sau 7,9mmol/l(milimoli pe litru) reprezintă un diagnostic ț
pozitiv de diabet.
În ările dezvoltate,mul i pacien i sunt diagnostica i prin teste screening ț ț ț ț
(triaj);al ii sunt diagnostica i pentru prima oară când dezvoltă complica ii specifice ț ț ț
diabetului,cum sunt:infarctul miocardic(atac de cord),retinopatie(suferin ă oculară) sau ț
un ulcer al piciorului.
În stabilirea diagnosticului,urmele injec iilor de insulină,reflexele osteo- ț
tendinoase sunt exagerate iar semnul Babinski poate fi pozitiv.Absen a glicozuriei este ț
un argument sugestiv la un bolnav cunoscut diabetic,incon tient,despre care se tie că ș ș
î i administrează insulină.ș
Diagnosticul diferen ial se face cu alcoolismul,cu coma diabetică , ț
traumatismele,intoxica iile, epilepsia,uremia,luesul sistemului nervos central, malaria, ț
boala Addison.
Pentru a face diagnosticul diferen ial al unui hiperglicemic de diabet cu alte ț
cauze de hiperglicemie se vor efectua teste speciale.
Glicozuria este indicilu obi nuit care pune diagnostic de diabet zaharat,apari ia ș ț
ei făcându-se în urină_glicemia depă e te 1,40-1,60 grame la mie.Normalitatea ei fiind ș ș
sub 0,1%.Glicozuria trebuie căutată în urina bolnavilor,recoltată la două ore după un
prânz copios.Prezen a acesteia în urină se întâlne te în diabetul renal,în leziunile ț ș
intracraniene i oc.O glicozurie i o hiperglicemie poate simula un diabet necomplicat ș ș ș
apărut în boli de hipofiză,bolnavii trebuiesc trata i în consecin ă. ț ț
Boala Cushing sau bazofilismul hipofizar duce la apari ia unei hiperglicemii i ț ș
glicozurii dată de hipertrofia celulelor bazofile.
11

Glicozuria i hiperglicemia mai pot apărea în cazul unor tumori ș
corticosuprarenale,semănând perfect cu diabetul zaharat fiind vindecate prin extirparea
tumorii.
Injectările cu adrenalină pot determina apari ia unei hiperglicemii i unei ț ș
glicozurii trecătoare.În leziunile intracraniene,infec iile cerebrale i în hemoragiile ț ș
cerebrale pot apărea hiperglicemii i glicozurie. ș
Cetonuria reprezintă primul semn al cetozei,apare din cauza metabolismului
crescut al lipidelor,producând cantită i mari de corpi cetonici;datorată insuficien ei ț ț
aportului glucidic.
Dacă glicemia depă e te după 8-14 ore de post 1,10g‰ -1,50g‰,aceste valori ș ș
rezultând în urma unui prânz copios sunt semne de diabet zaharat.Dacă valorile se
men in sau sunt înso ite de glicozurie atunci va fi luat în considera ie diagnosticulț ț ț
corect.Testul trebuie repetat.
Teste speciale pentru cazurile dubioase:
1)prânzul de probă i testul de toleran ă la glucoză:se administrează 100g glucoză ș ț
în 500ml apă,aromatizată cu lămâie,recoltându-se după 2 ore într-un singur e antion ș
sânge venos.Dacă glicemia este sub 1g‰ se exclude diagnosticul de diabet zaharat,dacă
valoarea acesteia depă e te 1,40g‰ reprezintă existen a unui diabet zaharat.Testul va fi ș ș ț
repetat câteva săptămâni.
2)testul standard de toleran ă la glucoză:este util pentru stabilirea diagnosticului ț
dar nu precizează gravitatea lui.Dacă glicemia de diminea ă este egală sau depă e te ț ș ș
1,10g%o,asociată cu prezen a glicozuriei aceasta stabile te diagnosticul.Tehnica testului ț ș
constă în:3 zile înaintea efectuării testului,bolnavul trebuie să consume minimum 300g
glucide pe zi,seara din-naintea testării nu se alimentează,diminea a gole te vezica i se ț ș ș
recoltează 5ml sânge venos pentru determinarea licemiei apoi se administrează 100g
glucoză dizolvată în 300ml apă aromatizată cu lămâie.La copii se administrează 1,75g
gluciză pe kilocorp.Se vor recolta sânge i urină pentru dozarea glucozei la o oră,la o ș
oră si jumătate i la 3 ore. ș
Limitele normale ale glicemiei de diminea ă variază între 60-100mg%, ț
valoarea de 120mg% confirmă prezen a unui diabet. ț
Dacă glicemia la o oră atinge 1,60mg% atunci bolnavii sunt suspec i de ț
diabet.Dacă peste o oră i jumătate concentra ia este de peste 160mg% confirmă ș ț
prezen a diabetului.Glicemia la 2 ore este în mod normal de 150g% sau mai ț
mică,aceasta fiind cea mai importantă.
3)testul de toleran ă la tolbutamidă:este considerat superior celui de glucoză. ț
Tehnica testului constă în pregătirea bolnavului cu 3 zile înaintea efectuării examenului.
În cele 12 ore premergătoare testului,bolnavul nu mănâncă nimic.Se dizolvă 1g de
tolbutamidă în 2ml apă distilată,dministrată intravenos într-un timp de 2-3 minute.Se
recoltează sânge înaintea efectuării probei i la 20-30 minute după administrarea ș
solu iei.După 20 de minute,glicemia nu a scăzut sub 90%din valorile ini iale seț ț
confirmă prezen a diabetului,valorile sub 75% infirmă diagnosticul de diabet. ț
Diabetul insipid se manifestă cu poliurie(20-30l/zi),polidipsie,glicemie
normală,glicozurie absentă i scădere în greutate. ș
12

În diabetul renal,glicozuria este prezentă,glicemia i hiperglicemia provocate ș
sunt normale.
9 Diabetul zaharat la copil
În momentul depistării diabetului la copil i adultul tânăr,ace tia sunt ș ș
subnutri i,debutul fiind brusc cu o evolu ie severă,infec iile fiind frecvente. ț ț ț
Cantitatea de insulină secretată de pancreas este mai redusă sau nulă,diabetul
la copil numindu-se,,insulinopriv,,.
La 5% din totalitatea diabeticilor,boala debutează înaintea vârstei de 16 ani.
Boala se instalează brusc cu poliurie,polidipsie,polifagie i scădere ponderală ș
uneori cu pierderi de urină incon tiente nocturne.Cetonemia cre te treptat,ducând la ș ș
anorexie i vărsături,cetoacidoza progresează rapid,copilul deshidratându-se cu ș
tegumente i mucoase uscate,ochii înfunda i i respira ia accelerată cu dureri ș ț ș ț
abdominale care pot fi severe.
Analiza de laborator constată hipoglicemie,acidoză,glicozurie,rezerva alcalină
redusă adesea sub 20 volum C2O%(bioxid de carbon) i pH-ul sanguin scăzut. ș
Boala este ades confundată cu glicozuria renală,chiar dacă prezintă glucoză în
urină,lipse te cetoza,glicemia fiind normală.Tuturor copiilor diabetici li se ș
administrează insulină i li se asigură spitalizare 4-6 săptămâni. ș
Doza ini ială este de 1,6-2,2 unită i pe kilocorp,după 3-4 ore se vor administra ț ț
0,6-1,1 unită i pe kilocorp apoi doze mici i repetate de 0,2-0,6 unită i pe kilocorp la ț ș ț
fiecare 3-4 ore.Nu trebuie supradozată insulina pentru a nu produce leziuni ireversibile
ale sistemului nervos central.
Testarea urinei pentru glucoză i acetonă trebuie efectuată din 2 în 2 ore până ș
la înlăturarea pericolului.
Echilibrarea hidroelectrolitică este obligatorie în cazurile de acidoză severă
prin administrarea de ser fiziologic.
,,Dacă tensiunea arterială este scăzută,se administrează sânge,plasmă sau
dextran.,,/8
Dacă deshidratarea este minimă trebuie crescută hipopotasemia.Bolnavul în
acidoză prezintă hipocacelmie,existând pericolul mare la apari ia supradozajului de ț
potasiu.Când bolnavul nu prezintă gre uri,vărsături se poate trece la hidratarea per os cu ț
cantită i mici de lichide,apoi solu ie glucozată,sucuri de fructe,supe strecurate i lapte ț ț ș
smântânit.Glucoza va fi administrată după dispari ia semnelor deshidratării i ț ș
acidozei,sub formă de solu ie de glucoză 5%,după a doua sau a treia oră a tratamentului. ț
În formele u oare,bolnavul răspunde la administrarea orală de glucoză –o ș
linguri ă de sirop în 60 ml apă sau 30 ml suc de portocale. ț
În reac iile hipoglicemice severe se administrează glucoză pe cale ț
intravenoasă 300-500ml solu ie 5 % în decurs de 30 minute.Majoritatea copiilor ț
necesită 2-3 injec ii zilnice de insulină pentru stăpânirea hiperglicemiei i glicozuriei. ț ș
13

Antibioticele orale au efect minim la copilul diabetic,ducând o via ă normală ț
cu regim alimentar.
Diabetul zaharat la copil este totdeauna grav,cu denutri ie necesitând pe lângă ț
dietoterapie i administrare de insulină.Toleran a copilului pentru glucide este foarte ș ț
mică de aceea este obligatorie administrarea insulinei,copilul având o ra ie minimă de ț
glucide.
În diabetul copilului,dieta trebuie adaptată la doza de insulină, inând cont de ț
nevoile calorice cu nevoile variabile,acesta fiind în cre tere.Scopul este ob inerea unui ș ț
diabet zaharat în care glicemia de diminea ă să nu depă ească 160-180% iar glicozuria ț ș
să nu depă ească 10-25g în 24 ore. ș
Regimul alimentar al copilului diabetic trebuie să asigure cantitatea maximă
de glucide pentru a o putea utiliza,pentru men inerea echilibrului nutri ional,să acopere ț ț
nevoile calorice în raport cu vârsta,greutatea i înăl imea i să fie apropiat mult de ș ț ș
alimenta ia normală a unui copil sănătos. ț
Regimul trebuie să cuprindă glucide 50-60%,proteine 10-20%,lipide 30-35%
din totalul caloriilor sau raportat pe kilocorp în 24 de ore,glucide 6-8g,proteine 2-
2,5g,lipide 1,5-2g.
,,Pentru calcularea rapidă a glucidelor în grame se iau 10% din totalul
caloriilor,iar pentru proteine i lipide aproximativ jumătate din cantitatea glucidelor.,,/9 ș
Un copil de 9 ani are nevoie de 1800calorii,adică 180g glucide(720calorii),90g
proteine(300 calorii) i 90g lipide(810calorii). ș
La copilul diabetic nu trebuiesc reduse sub 4-5g glucide pe kilocorp în 24
ore,adică sub tratament cu insulină.
Nevoile calorice necesare cre terii copilului în 24 ore pe kilocorp sunt: ș
-de la 0 la 1 an:110-100 calorii
-de la1 la 3 ani:100-80 calorii
-de la 3 la 7 ani:80-70 calorii
-de la 7 la 12 ani:65-50 calorii
-de la 12 la 15 ani:50-45 calorii
Sau după calculul efectuat de Blechman:
-de la 4 la 6 ani este nevoie de 1200-1300 calorii
-de la 6 la 9 ani sunt necesare 1300-1650 calorii
-de la 7 la 12 ani:1650-1800 calorii.
La pubertate i prepubertate sunt necesare 1800-2200-2400 calorii.Valoarea ș
calorică a ra iei nu trebuie să depă ească necesarul dezvoltării copilului în func ie de ț ș ț
vârstă,talie i greutate.Cantitatea de glucide necesare copilului diabetic nu diferă de cea ș
necesară copilului normal,dieta acoperind nevoile de vitamine i minerale. ș
După calcularea toleran ei la glucide care constă în supunerea copilului timp de ț
24 de ore la un regim normal,con inând valorile minime necesare contolând în acela i ț ș
timp i glicozuria.Se vor face recoltări între orele 6-14,14-22 i 22-6.Dacă la un regim ș ș
normal glicozuria va indica 200g glucide,toleran a se va calcula scăzând cantitatea de ț
glucoză eliminată din cantitatea ingerată.După acest calcul,se va calcula regimul dirijat
i regimul liber.ș
14

În regimul controlat se va stabili valoarea calorică,componen a regimului în ț
glucide,lipide i proteine i se vor controlat zilnic prezen a acetonuriei,la câteva zile ș ș ț
glicozuria,glicemia ,ureea i colesterolul. ș
Dieta nu este fixă ci adaptată în func ie de copil i activitatea fizică a ț ș
acestuia.Sunt interzise alimentele bogate în glucide:mierea, ciocolata, prăjiturile,
bomboanele,zaharul,în cantită i fixe trebuiesc luate:laptele,pâine,fructele,morcovii i ț ș
toate alimentele cu con inut de 10% i peste 10%glucide.Sunt permise toate alimentele ț ș
care con in sub 10% glucide,cu măsură,în cantită i corespunzătoare:carnea,pe tele, ț ț ș
unca,brânza i uleiul vegetal.ș ș
În regimul liber copilul va mânca ce vrea i cât vrea,insulina fiind adaptată ș
cantitativ i calitataiv alimenta iei.Regimul va cuprinde 50% glucide i 20-30% proteine ș ț ș
i lipide fiecare.Este permisă o glicozurie de 20-40g pe zi pentru prevenireaș
accidentelor hipoglicemice,controlându-se glicozuria i acetonuria de 2 ori pe zi. ș
Debre recomandă în regimul controlat,la început a fi un regim standard apoi
variat.Astfel pentru un copil de 10 ani i 30 kg recomandă:500ml lapte,15g carne,1 ș
ou,300g cartofi,50g legume verzi,150g fructe,40g brânză,40g unt sau ulei i 50 pâine. ș
Insulina se face în func ie de glicozurie,o unitate insulină pentru 4g glucoză ț
eliminată.Ea se injectează diminea a i seara cu 15-20 minute înainte de masă.Prânzul ț ș
trebuie să con ină pu ină grăsime,pu ină albumină i multe glucide. ț ț ț ș
Coma diabetică se instalează la copilul adult,mai greu comparativ cu un
copil,ie ind din aceasta cu tratament corect.Sunt administrate doze mari de insulină ș
frac ionate la intervale mici.Copilul va fi încălzit,rehidratat,i se administrează per oralț
sau subcutanat glucoză.Dacă nu mai varsă,i se dau fructe pasate,lapte degresat apoi
dieta obi nuită. ș
Diabetul sugarului este foarte rar i deosebit de grav,nefiind cunoscut la ș
timp,manifestându-se direct prin acidoză i comă.Primele semne sunt pierderea în ș
greutate,starea de uscăciune a pielii i tendin a la infec ii repetate. ș ț ț
La copilul sub un an este exclusă dietoterapia,alimenta ia trebuie dată la ore ț
fixe i prin prezen a în urină a altor zaharuri decât glucoza(fructoză,lactoză,maltoză i ș ț ș
zaharoză),melituria fiind de natură benignă i relativ inofensivă. ș

15

CAPITOLUL III

1 Complica iile diabetului ț

Toate tipurile de diabet au simptome i complica ii similari.Hiperglicemia poate ș ț
duce la deshidratare i cetoacidoză.Complica iile de termen lung sunt de ordin vascular ș ț
i neurologic.Problemele vasculare sunt de două tipuri: macrovasculare iș ș
microvasculare;cele macrovasculare sunt reprezentate de maladia cardiovasculară
(infarct,angină) i accidentul vascular cerebral(AVC);problemele microvasculare sunt ș
nefropatia diabetică,maladie renală gravă i retinopatie diabetică(problemă care constă ș
într-o alterare continuă i uneori brutală a retinei,fapt care poate conduce la orbire).Tot ș
de natură microvasculară este i impoten a provocată de diabetul necontrolat,ca i o ș ț ș
parte dintre problemele piciorului diabetic,care se manifestă printr-o vindecare lentă a
plăgilor pe extremită i,infec ii repetate i dificil de tratat,gangrenă cu risc de ț ț ș
amputare,etc.O altă categorie de complica ii tardive ale diabetului sunt cele de ordin ț
neurologic i anume neuropatia diabetică.Aceasta se manifestă prin pierderea senza iei ș ț
i sim ului în membrele inferioare(picioare) i dureri neuropatice(senza ii deș ț ș ț
durere,arsură în picioare,fără cauze imediate externe).
Complica iile diabetului se împart în două mari categorii,în: ț acute i șcronice.
În orice complica ie țacută a bolnavului diabetic,se dezechilibrează schema
terapeutică,făcând să crească doza de insulină.
Complica iile cronice sunt datorate scăderii rezisten ei organismului i ț ț ș
modificărilor multiple la nivelul vaselor.Leziunile sunt denumite macro- sau
microangiopatie apărând complica ii oculare, renale,nervoase,osoase,etc. ț
A Complica ii acute: ț
Cetoacidoza diabetică este determinată de deficitul de insulină în paralel cu
cre terea concentra iei de glucagon i apare adesea în cazul întreruperii tratamentului cuș ț ș
insulină.Pacientul acuză lipsa poftei de mâncare,grea ă,vărsături,urinări frecvente i în ț ș
cantită i mai mari,dureri abdominale,iar în lipsa tratamentului se poate ajunge la ț
alterarea stării de cuno tin ă sau comă.Febra marchează prezen a infec iei,tratamentul ș ț ț ț
fiind cu insulină,fluide intravenos,potasiu,bicarbonat(fără de care coma nu poate fi
remisă).Necesarul de insulină este în jur de 250 unită i în primele 24 ore iar la vârstnicii ț
obezi se administreazăheparină.
Coma hiperosmolară este un sindrom de deshidratare accentuată în condi iile ț
unui aport insuficient de apă.Tratamentul se realizează urgent cu cantită i mari de ț
lichide administrate intravenos.
În etapa premonitorie se constată astenie progresivă,scăderea apetitului i ș
aportului hidric, scăderea în greutate,deshidratare.
În etapa de comă osmolară manifestată se constată hiperglicemie foarte
mare,fiind o formă rară dar foarte gravă.
16

În faza de comă_tulburări neurologice,semne de deshidratare masivă,apare
oligurie sau chiar anemie.Tratamentul este de 8-10 litri de lichid în 24 ore cu
monitorizarea debitului urinar, insulinoterapia fiind esen ială. ț
Stadiul de precomă diabetică în care anorexia este totală,apar gre uri i ț ș
vărsături,greutate în epigastru,respira ie amplă,zgomotoasă i profundă (Kussmaul). ț ș
Mirosul respira iei este acetonic(de mere putrede),deshidratarea este pronun ată(limba, ț ț
mucoasele i pielea sunt uscate) iar pierderea în greutate este mare.Poliuria este absentă, ș
acetonuria i glicozuria fiind prezente.Hipotermia este prezentă,în aânge înregistrându- ș
se valori mari ale hiperglicemiei i cetonemiei. ș
Stadiul de comă diabetică i școmă hipoglicemică .În stadiul comei diabetice ,
bolnavul este palid,cu respira ia Kussmaul eviden iată,apare somnolen a i coma în care ț ț ț ș
deshidratarea, hipotermia, tulburările de degluti ie i hipotensiunea arterială sunt ț ș
prezente.Glicemia depă e te 4 g%o,diureza este pronun ată,glicozuria este abundentă, ș ș ț
cetonemia i cetonuria sunt obi nuite.Rezerva alcalină i sodiul scad iar acidoza ș ș ș
metabolică i potasiul cresc în aânge. ș
Coma hipoglicemică este o complica ie secundară tratamentului cu insulină,de ț
obicei apare în supradozaj insulini,în urma unui consum insuficient de glucide sau
datorită unui efort exagerat.La început apar transpira ii profunde,ame eli,foame ț ț
exagerată,acestea dispărând la ingestia de glucide sau după administrarea de
glucoză.Dacă nu se intervine,bolnavul devine agitat,incon tient,prezintă tulburări ș
neurologice,modificări de reflexe,uneori comă profundă,uneori modificările
neurologice pot deveni ireversibile,în unele cazuri greve.În formele u oare de ș
hipoglicemie,bolnavul poate interveni singur,ingerând zahăr.Dacă interven ia este ț
promptă,starea de con tien ă se ob ine rapid,alimentând bolnavul cu apă cu zahăr,suc de ș ț ț
fructe cu zahăr sau miere.Dacă în primele 30 de minute nu i-a revenit,acesta va fi ș
transportat la spital unde după realizarea bilan ului biochimic (glicemie,sodiu, ț
potasiu,uree,pH) se administrează perfuzie de glucoză cu vitamina B1,B6,B12 sau
piracetam.La cei agita i se administrează o fiolă de fenobarbital,iar la cei cu edem ț
cerebral,hemisuccinat de hidrocortizon,sulfat de magneziu,manitol,uneori oxigen.
Glicemiili se repetă din 2 în 2 ore.
Infec iile acute _ ținfec ia tuberculoasă ț la diabetic
Diabeticul este foarte sensibil la infec ia tuberculoasă,în special la cea ț
pulmonară.Este suspectă tuberculoza pulmonară,dacă bolnavul este subfebril,dacă are
tahicardie,VSH crescut iar examenul radiologic confirmă diagnosticul.Orice bolnav de
diabet trebuie să efectueze lunar o radiografie pulmonară,mai ales atunci când se
instalează o cataractă diabetică adevărată.Extinderea leziunii tuberculoase este rapidă
iar formele incipiente sunt necunoscute la diabetici.
Tratamentul cu streptomicină,acid paraaminosalicilic i hidrazida acidului ș
izonicotinic este foarte eficient.Hidrazida se administrează în doze de 10mg pe
kilocorp,pe zi în trei prize,asociată cu PAS(acid paraaminosalicilic) 8-10g pe zi în patru
prize i vitamina B6 50-100mg pe zi pentru a preveni tulburările nervoase.Nu este ș
recomandat tratamentul cu un singur tuberculostatic i trebuie urmau 1-2 ani. ș
17

Neoplasmele(cancerele) sunt mai frecvente la diabetici deoarece localizarea
acestora sunt în glanda mamară,în pancreas,uter,stomac,vezica urinară i în ficat. ș
Leziunile micotice netratate constituie căi de intare pentru infec ie. ț
În tratamentul gangrenei diabetice trebuie avut în vedere gradul de iriga ie al ț
zonei i de prezen a infec iei.Preferabil este tratamentul conservator,dacă zona este bine ș ț ț
delimitată.
În gangrena diabetică predominant ischemică cu prognostic mai rezervat,riscul
amputa iei este mai mare i tratamentul conservator este completat cu un tratament ț ș
chirurgical minim ce poate ajuta la vindecare completă.În forma ischemică,radiografia
nu arată leziuni osoase de distruc ie sau liză osoasă ci apreciază debitul vascular,iar ț
arterografia constată morfologia arterelor.
În forma de gangrenă diabetică predominant infec ioasă ț,tratamentul conservator
se face cu antibiotice,rar ajungând la amputa ie.Profilaxia gangrenei diabetice se ț
realizează printr-un tratament corect al diabetului zaharat,renun ând definitiv la ț
fumat,evitând încăl ămintea strâmtă,să nu se folosească jartiere care să jeneze circula ia ț ț
în arterele membrelor inferioare.Trebuie evitat statul picior peste picior,umblatul cu
picioarele goale,evitat frigul la nivelul acestora prin purtarea de ciorapi de bumbac,vara
iar iarna,ciorapi de lână,iar dacă transpiră,după spălare i uscare se pudrează cu talc. ș
Nevrita periferică acută
Instalarea nevritei periferice este rapidă cu dureri intense,accentuate de mi cări ș
axate pe nervul respectiv,până la o paralizie totală manifestată la nivelul extremită ilor ț
piciorului i al mâinii.Într-un timp mai lung poate apărea i atrofia,caracteristică ș ș
distrugerii(abolirea)reflexelor tendinoase din regiunea respectivă,asemănător reflexului
achilian în sciatică.Evolu ia nevritei periferice diabetice variază între 3-12 ț
săptămâni.Tratamentul constă în echilibrarea rapidă a diabeticului i prevenirea scăderii ș
ponderale prin administrare de vitamina B2 în doze de 10 mg per os,de 4 ori pe zi sau
injectabil 25 mg intramuscular,de 2 ori pe zi,vitamina B12 în doze de 500g
intramuscular,zilnic timp de o săptămână apoi de 3 ori pe săptămână.Înainte de culcare
se administrează 0,6g aspirină pe zi,iar dacă durerea este intensă se adaugă sulfat de
codeină în doze de 0,03g.
B Complica iile cronice: ț
Microangiopatia cuprinde glomeruloscleroza diabetică i retinopatia,cu apari ie ș ț
în primii 10 ani de evolu ie a bolii i reprezintă complica ii severe. ț ș ț
Glomeruloscleroza diabetică reprezintă una din cele mai grave complica ii, ț
caracteristică diabetului netratat.
Retinopatia apare în diabetul dezechilibrat,depistată în primele stadii exiastă
ansa de a stagna în evolu ie.Semnele de apari ie e retinopatiei sunt:vedereș ț ț
înceto ată,dificultă i de citire,pierderi temporare ale vederii,durere la nivelul ș ț
ochiului,puncte întunecate sau luminoase ce plutesc în câmpul vizual datorate
desprinderii de retină sau hemoragie vitroasă(sticloasă).Cataracta este o complica ie ț
obi nuită cu evolu ie rapidă dar corectabilă chirurgical.ș ț
Macroangiopatia constă în afectareavaselor mari.Când sunt afectate vasele
coronare apar cardiopatia ischemică i infarctul miocardic;când sunt afectate arterele ș
18

cerebrale apare ateroscleroza cerebrală,generând accidente ischemice iar când sunt
afectate vasele membrelor inferioare apare arteriopatia membrelor inferioare.
În ateroscleroză se produc modificări în intima arterială prin formare de plăci
ateromatoase ce duc la îngustarea lumenului,mai ales în arterele coronare ale inimii i ș
ale extremită ilor cu apari ie de dureri anginoase i claudica ie intermitentă.În ț ț ș ț
arterioscleroză pere ii vasculari ai arteriolelor se încarcă cu substan ă hialină. ț ț
Scleroza Monckeberg constă în calcifierea medie a arterelor musculare
producând un contur îngro at denumită,,arteră în tub de pipă,,. ș
Ateroscleroza apare mai devreme i este mai importantă decât în popula ia ș ț
generală.Simptomele includ claudica ie intermitentă,gangrenă,apare frecvent boala ț
coronariană i accidentul vascular cerebral.Fumatul este un factor major de risc ce ș
trebuie evitat la fel ca i hipertensiunea. ș
Ateroscleroza obliterantă a arterelor membrelor inferioare determină răceala
extremită ilor i reduce rezisten a musculară la efort cu apari ia durerii mu chilor ț ș ț ț ș
gambei în timpul mersului mai rapid(claudica ie).Ateroscleroza obliterantă din diabet ț
are următoarele caracteristici:duce la manifestările ocluzive la bolnavii peste 40 de
ani;apare într-o propor ie de 69% calcifierea arterelor,în 34% din cazuri este asociată cu ț
o hipertensiune iar cei mai mul i bolnavi sunt bărba ii în 83% din cazuri.Hiperlipemia i ț ț ș
hipercolesterolemia sunt întâlnite în 40% din cazuri,interesând extremită ile ț
superioare,complicându-se rar cu diabetul iar lipidele sangvine sunt în limite normale.
Diagnosticul diferen ial al aterosclerozei diabetice se face cu neuropatia ț
diabetică în care degetele piciorului sunt calde,pulsul arterial periferic bun iar reflexele
tendinoase sunt absente sau diminuate.
Complica ii oculare ț –retinopatia- leziune a ochiului.Leziulnile oculare sunt de
natură degenerativă,intensitatea lor fiind direct propor ională cu durata diabetului.60% ț
din bolnavii cu diabet de peste 10 ani prezintă hemoragii retiniene cum
sunt:cataracta,fisuri corneene,ametropii(tulburări de vedere cauzate de un viciu)
.Retinopatia proliferativă poate determina complica ii serioase ca hemoragia în vitros i ț ș
dezlipirea de retină.Tratamentul se face cu fotocuagulare,vitrectomia pars
plana,analogul experimental al heparinei.
Complica iile renale ț întâlnite frecvent la diabetici,urina acestora fiind mediul
de cultură ce favorizează apari ia i dezvoltarea infec iilor renale. ț ș ț
Nefropatia diabetică reprezintă pierderi de proteine în urină.Ea poate fi i ș
consecin a aterosclerozei renale.Nefropatia este singurul simptom al diabetului incipient ț
reprezentat de microalbuminurie,test ce poate detecta cantită i foarte mici de proteină ăn ț
urină(tulbure,opalescentă,pot fi semne de proteine în flacoanele cu urină).Pe măsură ce
nefropatia se agravează pot să apară complica ii ca:edeme la nivelul membrelor ț
inferioare;hipertensiune arterială,cre te nivelul sanguin al colesterolului i ș ș
treigliceridelor.Deteriorarea func iei renale afectează capacitatea organismului de a ț
elimina excesul de insulină apărând hipoglicemia.Medicul specialist poate recomanda
ajustarea dozelor de insulină pentru evitarea hipoglicemiei.Afectarea renală în timp
duce la insuficien ă renală i determină simptome ca astenie,lipsa poftei de ț ș
mâncare,scădere în greutate,etc.Nefropatia diabetică poate determina insuficien ă renală ț
19

i necesitatea instituirii dializei sau realizării transplantului renal.Tratamentul seș
realizează cu inhibitori ai enzimei de conversie i diete cu con inut proteic scăzut. ș ț
Complica ii nervoase ț:manifestate sub formă de tulburări motorii (pareze)
,senzoriale sau viscerale.Neuropatia periferică se manifestă cu simptome de
furnicături,amor eli,junghi la nivelul membrelor inferioare i superioare sau în alte păr i ț ș ț
ale corpului _cu apari ie de deformări osoase sau articulare;diminuarea sensibilită ii i ț ț ș
transpira ieila nivelul picioarelor,slăbiciune i pierderea echilibrului sau coordonării. ț ș
Neuropatia poate afecta fiecare por iune a sistemului nervos i este o cauză majoră de ț ș
morbiditate,sub diferite sindroame clinice distincte:
-polineuropatia periferică cu manifestări bilaterale:amor eli,parestezii,durere – ț
sindroamele dureroase extreme sunt de obicei autolimitate i durează de la câteva luni la ș
câ iva ani.ț
-mononeuropatia este mai pu in rară decât polineuropatia i are un grad înalt de ț ș
reversibilitate spontană.
-radiculopatiile sunt autolimitate i urmează distribu ia mai multor nervi spinali. ș ț
Neuropatia vegetativă(afectarea func ionalită ii organelor interne) are ca ț ț
simptome tulburări digestive ca:balonări frecvente,vărsături,diaree i dureri abdominale ș
caracterizând gastropareza diabetică(golirea întârziată i incompletă a con inutului ș ț
gastric);tulburări de termoreglare,transpira ii profunde la nivelul toracelui,a fe ei ce apar ț ț
în timpul nop ii sau după consumul unor alimente(brânză,alimente condimentate) ț
;tulburări sexuale ca disfunc ia erectilă la bărba i(lipsa erec iei) i insuficienta lubrifiere ț ț ț ș
la femei(uscăciune vaginală);hipotensiune ortostatică la ridicarea în picioare (ame eli, ț
le in).Neuropatia vegetală poate atinge tractul gastro-intestinal(determinând dificultă iș ț
la înghi ire,evacuare gastrică întârziată,diaree sau constipa ie),determină paralizia ț ț
vezicii urinare,impoten a i ejaculare retrogradă.Tratamentul se face cu antiinflamatoare ț ș
nesteroide,codeină,amitriptilină i flufenazin, desipramin,difenoxilat i atropină(pentru ș ș
diaree) în func ie de necesită i. ț ț
Simptomele neuropatiei focale(afectează un singur nerv) apar brusc cu
durere,slăbiciune sau impoten a func ională într-o singură regiune a corpului,mai ț ț
frecvent la încheietura mâinii,coapsei sau piciorului.Dacă nervul este comprimat,
durerea i suferin a nervului median se va dezvolta treptat de-a lungul unei perioade de ș ț
câteva săptămâni sau luni.Durerea intra- i perioculară reprezintă dificultatea de mi care ș ș
a ochilor i vederea dublă(diplopia) ce apare atunci când neuropatia focală afectează ș
nervii ce de in controlul musculaturii oculare. ț

20

CAPITOLUL IV
1 Trtamentul dietetic
Împreună cu tratamentul medicamentos,regimul reprezintă condi ia esen ială ț ț
men inerii vie ii diabeticului aproape de normal.Principiile generale sunt:ț ț
-bolnavul trebuie să- i cunoască foarte bine regimul,con inutul de glucide pentru ș ț
fiecare aliment i să-l respecte ș
-bolnavul trebuie bine instruit asupra con inutului glucidic din alimente. ț
Bolnavul diabetic trebuie să cunoască cele 3 grupe importante de alimente
interzise i permise: ș
a)alimente ce nu con in glucide sau con in cantită i reduse fiind consumate fără ț ț ț
restric ie ț
b)alimente bogate în glucide interzise diabeticului
c)alimente cu cantită i moderate de glucide consumate numai în cantită i stabilite ț ț
de medic i cântărite. ș
d)cantitatea de glucide consumate zilnic să fie apropiată de cea a individului
normal, inând cont de munca depusă,vârstă i sex ț ș
e)ra ia calorică să corespundă necesarului caloric organismului,raportată la ț
vârstă,esx,stările fiziologice i munca prestată ș
f)excluse vor fi glucidele concentrate ca:zahărul,produsele făinoase i ș
zaharoase,etc
g)din alimenta ie nu vor lipsi proteinele animale cu valoare biologică(lapte, ț
carne,brânză,ouă, pe te) i lipidele vegetale(uleiurile vegetale) ș ș
h)pâinea va fi împăr ită cu exactitate pe felii i pe mese ț ș
i)din alimente nu voe lipsi fibrele,deoarece celulozicele din legume,fructe,cereale
i leguminoasele uscate scad glicemia i previn cancerul de colonș ș
j)mesele vor fi repartizate la ore precise(diminea a,ora 11,prânz,ora17 i ț ș
seara),ultima masă servindu-se la ora 22 sub formă de gustare.
Prezentăm foaia de regim pentru un diabetic,utilizată de centrul antidiabetic i ș
boli de nutri ie _ spitalul N.Paulescu: ț
21

TABEL CU REGIMUL DIADETICULUI
Instruc iuni speciale;echivalen e:100g pâine =250g cartofi =500g fructe ț ț
100g fructe =50g cartofi =20g pâine =250g lapte =120g morcovi sau elină sau ț
sfeclă fierte
Con inutul în zahăr a 20g pâine este egal cu zahărul con inut în cantită ile ț ț ț
alimentelor,în locul pâinei pot fi consumate alimentele:20g pâine =15g făină de
grâu;15g făină de porumb;86g mămăligă;18g macaroane firte;250g lapte;350g lapte
acru sau iaurt;60g cartofi;20g mazăre,fasole,linte uscată boabe; 70gmazăre, fasole, linte,
fierte;120g mazăre verde;220g fasole verde;140g mere,pere;170g portocale;190g
pepene;225g afine;135g cire e,vi ine;130g prune i 80g nuci. ș ș ș
Alimentele consumate fără restric ie sunt:carnea,pe tele de toate sorturile, unca, ț ș ș
brânzeturile fermentate,ouăle,grăsimile vegetale i animale,legumele cu un con inut mic ș ț Felul alimentar Cantitǎ i precise ṭ
Fără cântar -Carne:vacă,vi el,pasăre,porc,miel slab ț
(proaspătă sau congelată) uncă ș300 g sau
-Pe te:proaspăt sau congelat(sărat,afumat)ș 400 g sau
-Brânzeturi:telemea,ca caval,brânză topită ș 200-300 g
-Grăsimi:unt,untdelemn,margarină
-Smântână: (cremă)
-Legume:varză,varză ro ie,Bruxelles,conopidă,spanac,dovleac,fasole ș
verde,bame,sparanghel,salată,vinete,ro ii,lăptuci,păpădie,urzici,măce , ș ș
ridichi,ciuperci,ardei gra i,castrave i,praz,unti or, tevie. ș ț ș ș800-1000 g
-Ouă proaspete foarte moi
Obligatoriu
pe cântar -Fructe proaspete:mere,fragi,căp uni,zmeură,caise,vi ine,cire e ș ș ș
timpurii,pere,portocale,gutui,piersici sau pepene verde(60g)300-400 g
-Lapte;iaurt,ca ,urdă,brânză proaspătă de vaci ș 500 ml
-Cartofi,orez,gri ,paste făinoase cântărite fierte ș 150 g
-Pâine:g
-mămăligă pripită:g (400 g pentru 100 g
pâine)
-mămăligă tare:g Nu
-Nu se fierb:cartofi,morcovi, sfeclă, elină sau paste făinoase,în ciorbe ț
-Nuci,alune Nu
-Bături alcoolice:vin alb, uică,coniac ț Ocazional i cu ș
modera ie ț
-Ceai,cafea neagră Cu zaharină
Interzis Se vor evita:făinoasele,biscui ii,legumele ț
uscate:fasolea,mazărea,lintea,bobul,castanele,zahărul,ciocolata,prăjituri
le,bomboa
nele,dulce urile,halvaua,rahatul,înghe ata,berea,vinul ț ț
dulce,mustul,siropurile,strugurii,prunele,miere de
albine,cozonacul,bananele,curmalele,etc.
22

de glucide(varză acră,castrave i,spanac,ciuperci,conopidă,etc).Alimentele consumate ț
numai cântărite sunt:pâinea,fasolea i toate derivatele de cereale,fructele i legumele cu ș ș
un con inut mare de glucide,laptele,iaurtul i urda.După con inutul lor glucidic,fructele ț ș ț
i legumele se împart în 4 categorii:ș
a)un con inut sub 5% glucide:legume(ciuperci,dovlecei,lobodă,ro ii,spanac,varză, ț ș
ridichi),fructe(pepene,nuci,lămâi)fiind consumate fără restric ie i fără cântar. ț ș
b)con inut de 10% glucide:legume(ceapă,morcov,praz, elină),fructe(cire e, ț ț ș
coacăze,portocale) totdeauna cântărite.
c)con inut de 15% glucide:legume(mazăre verde boabe,păstârnac),fructe(dude, ț
gutui,mure, zmeură ,piersici,vi ine) ș
d)con inut de 20% glucide sunt:legume(usturoi,hrean,cartofi) i fructe (struguri, ț ș
prune uscate).
Deci,se consumă cântărite merele de orice fel,portocale,cire e,morcovi fier i i ș ț ș
cartofi.Strict interzise sunt:strugurii,prunele,perele,crumalele i bananele.Legumele ș
uscate sunt consumate numai după ce sunt fierte.Zaharul i produsele făinoase se ș
interzic deoarece cresc glicemia rapid,fiind folosite numai în stări hipoglicemice.
Repartizarea glucidelor pe cele 5 mese reprezintă modul de echilibrare al diabeticului
(numai de dietă cu tratament oral sau insulinic).În cazul dietei se folose te schema de ș
alimenta ie cu trei mese principale.În tratamentul cu insulină se vor utiliza două ț
posibilită i de administrare: ț
a)administrarea de insulină românească,dată în 3 prize se efectuează înaintea
meselor bogate în glucide(diminea a,prânz i seara). ț ș
b)dacă se folose te insulină semilentă sau lentă,se administrează în două ș
prise(diminea a i seara),sau într-o singură priză,glucidele fiind repartizate egal în trei ț ș
mese principale i 2-3 gustări. ș
Reparti ia glucidelor pe procente este asemănătoare adultului normal(15% ț
diminea a,10% la ora 11;35-40% la prânz;10% la ora 17,20-25% seara i la ora ț ș
22,10%).Con inutul în glucide la copilul până la 15-16 ani este recomandat să ț
primească 50% glucide,20% proteine i 25-30% lipide.Preferabil sunt dietele bogate în ș
glucide,dacă diabeticul nu este obez va primi o ra ie calorică similară cu a individului ț
normal,pentru vârstă,sex,muncă i stare fiziologică.Pentru evaluarea con inutului ș ț
glucidic al alimentelor este necesar folosirea cântarului.Pentru ca ra ia calorică să fie ț
echilibrată nu trebuie să lipsească niciodată alimentele bogate în fibre,împăr irea pâinii ț
pe felii trebuie făcută cu exactitate.Dacă diabeticul este obez se vor reduce pâinea i ș
făinoasele,dar nu i grăsimile vegetale.Pentru obezi sunt necesare:controlul aportului ș
caloric,regim strict dacă este cazul,aport mare de fibre i mese regulate,iar scăderea în ș
greutate nu este permisă decât cu acordul medicului.Modul de preparare al alimentelor
va fi:
-evitarea zahărului i produselor zaharoase,îndulcirea va fi numai cu zaharină ș
-prepararea sosului să fie fără făină
-pâinea prăjită să fie cântărită înainte de prăjire
-pastele făinoase în stare crudă con in multe glucide(75-80%).Prin fierbere se ț
îmbibă cu apă i- i măresc volumul de 4 ori ș ș
23

-se preferă consumul alimentelor sub formă de soteuri,sufleuri,budinci
-proteinele animale sunt obligatorii în regim
-prăjirea este contraindicată,recomandate sunt fierberea i coacerea ș
Principalele categorii de alimente cu con inut în glucide sunt: ț
1)alimente cu con inut glucidic mare,intrezise diabeticului sunt:zahăr, miere,mal , ț ț
biscui i,stafide,prăjituri,prune uscate,gem de prune, marmeladă, lapte condensat ț
îndulcit.
2)alimente cu con inut glucidic mare,permise cu limită diabeticului:pâinea albă, ț
pâinea graham,cartofi,orez,fasole boabe,mazăre boabe,fructe proaspete,sucuri de fructe.
3)alimente permise diabeticului:morcovi, elină,sfeclă,ceapă uscată,usturoi,legume: ț
ro ii,salată,ardei, varză,vinete,praz,etc,bere,lapte i derivate,carne,pe te i derivatele lor.ș ș ș ș
În stare uscată legumele con in între 75-90% glucide.Necesarul de alimente ț
consumate trebuie ales cu aten ie;fructele i legumele proaspete(dar nu dulci);alimentele ț ș
bogate în amidon – cartofi,pâine,orez i fasole;alimente bogate în găsimi i proteine;fără ș ș
băuturi alcoolice i obligatoriu fără dulciuri.Necesare sunt plimbarea,înotul,mersul pe ș
bicicletă ca i mod de relaxare. ș
2 Tratamentul cu insulină
Pentru diabeticul de tip 1,insulinoindependent,insulina este indispensabilă,
administrarea ei fiind prin injec ii subcutanate,numai în cazuri speciale indicate de ț
medic se face intravenos(coma diabetică).Exis tă insuline cu ac iune rapidă i cu ac iune ț ș ț
lentă.Se folose te în special insulina obi nuită cu ac iune rapidă,cristalină sau ordinară ș ș ț
ce poartă numele de Actrapid.În ara noastră se găsesc flacoane cu insulină ce au 5ml i ț ș
200 u.i.(unită i interna ionale),în alte ări există insuline cu 80 u.i. sau cu ț ț ț
100u.i./ml.Insulina se extrage din pancreas de vacă.Pe lângă insulina românească care
este insuficient purificată există i insuline pure,numite insuline monocompo- ș
nente.Acestea nu dau rezisten ă,nu dau reac ii alergice fiind mai bine suportate, ț ț
administrate pe cale subcutanată,activitatea hipoglicemiantă începe la 20-30 minute de
la injectare i dispare în 6-7 ore.Pe cale intravenoasă începe imediat i dispare în 90 de ș ș
minute.Bolnavul î i injectează singur insulina,de 3 ori pe zi cu 15 minute înaintea ș
fiecărei mese principale (diminea a,prânz i seara),dozele fiind stabilite în func ie de ț ș ț
toleran a la glucide i sunt obligatorii regulile: ț ș
a)o unitate interna ională de insulină obi nuită echilibrează circa 2g glucoză.Dacă ț ș
bolnavul elimină prin urină20g glucoză în 24 ore are nevoie de 10 u.i. insulină.Dacă
după 10 u.i.dispare glicozuria,bolnavul este considerat echilibrat.În general,la copii i la ș
adolescen i se permite o glicozurie de 10-12g în 24 ore,evitând o posibilă hipoglicemie. ț
b)glicozuria nu este întotdeauna utilă diagnosticului i tratamentului.La vârstnicii ș
care au complica ii renale,tratamentul se realizează numai după valorile glicemiei. ț
24

c)repartizarea dozelor de insulină se face diferit în func ie de masă.Odoză de 60 ț
u.i.se repartizează diferen iat:24 u.i.diminea a,20 u.i. la prânz i 16 u.i.seara. ț ț ș
d)când nevoia de insulină depă e te 60 u.i.zilnic,se apelează la insulina cu ac iune ș ș ț
lentă sau prelungită.
Insulinele cu ac iune prelungită,cu activitate medie sunt: ț
-H.G.Insulin S,cu debut la o oră i dispari ia efectului la 12-14 ore ș ț
-Komb-Insulin S,cu debut la 45-60 minute i dispari ia ac iunii la 9-12 ore ș ț ț
-Insulin semilente M.C.,cu debut la o oră i sfâr it după 12-16 ore ș ș
-Rapitard Insulin,cu debut la o jumătate de oră de la administrare i dispari ia ș ț
activită ii după 18-20 ore. ț
Dintre insulinele cu activitate prelungită se folosesc:
-Long-Insulin,cu debut la o oră de la administrare până la două ore i dispari ia ș ț
activită ii după 20-24 ore ț
-Insulin Novolente,cu ac iune la o oră jumătate până la două ore i dispari ia ț ș ț
activită ii după 20-24ore. ț
Dintre insulinele monocomponente(bine purificate) sunt utilizate Mono-
component lent i Monotard M.C.Insulin. ș
La copii i adolescen i este contraindicat tratamentul cu insulină lentă,aceasta ș ț
administrându-se într-o singură priză pe zi.Sunt interzise amestecuri de insulină
românească cu orice tip de insulină,deoarece se inactivează.Flacoanele de insulină sunt
păstrate tot timpul la frigider i la loc uscat.Înainte de administrare,flaconul este încălzit ș
la temperatura camerei,agitându-se până la omogenizare iar extragerea insulinei se
realizează cu 2 ace sterilizate prin fierbere,introduse în dopul de cauciuc(se
dezinfectează cu alcool i se terge cu un tampon de vată sterilă,cu apă apoi se ș ș
usucă).,,Alcoolul inactivează insulina.Printr-un ac se extrage insulina,iar prin celălalt
pătrunde aerul care înlocuie te con inutul extras.,,/11 De preferat este ca după fiecare ș ț
utilizare,seringa să fie aruncat.Sunt seringi de 1ml,cu 40 grada ii(fiecare grada ie ț ț
corespunde la o unitate interna ională) sau 20 grada ii(o grada ie =2 u.i.).Este normal să ț ț ț
existe atâtea seringi câte injec ii se fac.Dacă nu este posibil,seringa se sterilizează ț
numai prin fierbere o singură dat ă (diminea a ),o dată cu ea i un număr dublu de ace ț ș
fa ă de numărul injec iilor cu insulină efectuate zilnic i un număr triplu de dopuri deț ț ș
vată.Injec iile se fac subcutanat,locurile de elec ie fiind fa a anterioară i latero-externă ț ț ț ș
a coapselor,jumătatea inferioară a abdomenului(sub ombilic),fe ele anterioare i laterale ț ș
ale bra elor i regiunile fesiere.Pielea se dezinfectează cu alcool i urmele acestuia se ț ș ș
terg cu un bu on de vată fiert în apă.Bolnavul se va spăla obligatoriu cu apă i săpunș ș ș
înainte de fiecare injec ie,evitând repetarea injectării în acela i loc.Schimbarea locului ț ș
de injectare se realizează periodic după o schemă făcută de bolnavul care- i ș
administrează singur injec iile. ț
Accidentele după administrarea insulinei sunt:hipoglicemia,infec iile locale ț
(flegmoane) datorate lipsei de asepsie,alergie la insulină(reac ii locale i generale), ț ș
înlocuindu-se în această situa ie insulina cu forma monocomponentă,lipodistrofia fiind ț
hipertrofică(noduli duri i durero i) sau trofică cu dispari ia grăsimii subcutanate. ș ș ț
Lipodistrofia poate fi combătută prin schimbarea periodică a locului de injectare.
25

Criteriile care stabilesc impunerea tratamentului cu insulină.
Nu există un tratament standard al bolnavului diabetic cu insulină,deoarece nu
există doi bolnavi care să necesite aceea i doză de insulină,fiind de tipul de necesită i ș ț
ale individului.Valoarea calorică totală afectează posologia insulinei iar ra ia glucidică a ț
dietei poate fi mult crescută cu condi ia ca aportul caloric global să rămână constant. ț
Glucidele exercită în general o cerin ă mare de insulină decât echivalentul lor ț
caloric în lipide.Necesarul de insulină depinde de valoarea totală calorică a dietei astfel
încât dacă aceasta cre te i nevoia de insulină este mai mare. ș ș
Complica iile diabetului influen ează necesitatea de insulină,această nevoie ț ț
crescută de insulină fiind datorată efortului fizic crescut,în obezitate,în infec ii,în stări ț
febrile i toxice,în sarcină.În caz de slăbire,nevoia de insulină scade în reducerea ș
aportului caloric.Con inutul protidic din dietă nu influen ează vizibil nevoia de insulină. ț ț
Insulina este indicată obligatoriu în următoarele cazuri:
1.to i copii diabetici ț
2.to i adul ii diabetici subponderali cu glucozurie i hiperglicemie ț ț ș
3.to i bolnavii cu complica ii acute ț ț
4.to i bolnavii care prezintă un debut brusc al simptomelor diabetului în cele trei ț
luni care preced examenul.
5.toate sarcinile care apar în cadrul unui diabet sau la care se observă o stare
diabetică subclinică.
Insulina este indicată în toate cazurile când boala nu poate fi stabilizată prin
diete alimentare,prin hipoglicemiante orale i exerci iu fizic. ș ț
La to i bolnavii la care diabetul a debutat într-o formă acută,chiar dacă este u or ț ș
sau sever,trebuie aplicat tratamentul cu insulină.Orice diabetic netratat care are un
surplus considerabil de greutate nu va necesita insulină ori tratament cu
hipoglicemiante,cu o prezentare de hipoglicemie importantă de diminea ă.To i copii i ț ț ș
diabeticii subponderali necesită insulină dar mare importan ă în echilibrarea diabeticilor ț
este regimul alimentar,nu tratamentul cu insulină.Un diabetic î i poate stăpâni boala ș
printr-o dietă hipocalorică prin scăderea în greutate,prin posturi totale intermitente,prin
hipoglicemiante orale i exerci ii fizice. ș ț
Preparatele de zinc insulină sunt cunoscute sub denumirea de insulină
semilentă,lentă i ultralentă,pentru că durata de ac iune poate fi scurtă,intermediară i ș ț ș
lungă.
Insulina cristalină,cu cristale de zinc exercită în solu ie un efect hipoglicemiant ț
în decurs de o oră,când este administrată subcutanat ajunge între 2-6 ore.Este preparatul
ideal în urgen e,în cetoză,acidoză diabetică sau în infec iile acute. ț ț
Globininsulina are o ac iune de tip intermediar.Protamin _zinc insulina are o ț
ac iune prelungită ca i insulina ultralentă,efectul fiind evident după 12-24 ore iarț ș
activitatea se men ine peste 30 de ore.Se administrează o singură dată pe zi,totdeauna ț
înainte de micul dejun.
Datorită absorb iei lente nu se manifestă în primele 2-4 ore de la injectare. ț
Complica iile insulinoterapiei ț .
26

Hipoglicemia se datorează fie administrării în exces a insulinei,fie unei
alimenta ii deficite sau asocierii acestor două cauze,unui efort deosebit fără a reduce ț
insulina sau a cre terii corespunzătoare a cantită ilor de alimente.O altă cauză este ș ț
neconsumarea întregii cantită i de alimente permise sau întârzierea prânzului un timp ț
îndelungat după administrarea insulinei.
Alte cauze ale hipoglicemiei postinsulinice:
-supradozajul insulinei,vărsăturile,diareea,stabilizarea bolii,scăderea ponderală,
lichidarea stărilor toxice i a infec iilor cu insulină i a prânzurilor din regim. ș ț ș
-instalarea unei ca ecxii(stare generală proastă a organismului manifestată prin ș
scăderea temperaturii corpului,slăbire i astenie excesivă),cu epuizarea rezervelor de ș
glicogen,cum se întâmplă în bolile maligne sau în tuberculoză.
-neglijarea reducerii bru te a dozei de insulină imediat după na tere la gravidele ș ș
diabetice.
-insuficien a cardiacă acută,hemopatiile acute i insuficien ele corticosuprarenale. ț ș ț
Simptomele hipoglicemiei postinsulinoterapiei pot fi u oare:foame,astenie,tremu- ș
rături,instabilitate nervoasă.cefalee,u oară confuzie mintală sau stare de depresie.În alte ș
situa ii pot apărea reac ii moderate severe:astenie accentuată,transpira ie excesivă i ț ț ț ș
lipicioasă cu tegumente reci,amor eală a limbii,buzelor i mucoasei bucale, palpita ii, ț ș ț
tulburări de memorare,vedere înce o ată,mers dificil,etc.Alteori hipoglicemia se ț ș
înso e te de reac ii severe:convulsii,incontinen ă de urină, incon tien ă,alteori o stare deț ș ț ț ș ț
comă.
,,Tratamentul hipoglicemiei:în formele u oare se administrează un pahara de suc ș
de portocale sau 8-12 g de glucoză.To i bolnavii care î i administrează insulină trebuie ț ș
să aibe asupra lor o bucată de zahăr.,,/12
În cazul bolnavilor incon tien i,trebuie administrat intravenos 25ml glucoză, ș ț
50% se va continua cu o perfuzie cu 10% solu ie de glucoză.Dacă nu avem la dispozi ie ț ț
solu ie sterilă de glucoză iar alimenta ia pe gură nu se poate face,se pot administraț ț
glucide sub formă de lichide prin intremediul unie sonde gastrice introdusă prin fosele
nazale.Se mai poate administra clorhidrat de glucagon 0,5-1mg pentru adul i i jumătate ț ș
din această doză pentru copii cre te glicemia,în lipsa acestuia se administrează 1%o 0,5- ș
1ml.Reac iile alergice la insulină se pot observa local în jurul sediului injectării ț
manifestate prin tumefac ie,jenă i prurit sau reac ii generale: urticarie,edem al fe ei i ț ș ț ț ș
extremită ilor, dispnee.În cazul acestor manifestări se administrează adrenalină 1%o 0,5 ț
subcutanat, repetându-se la o jumătate de oră în func ie de gravidetatea reac iilor.Se mai ț ț
pot administra hemisuccinat de hidrocortizon sau sulfat de efedrină 2,5mg la adult i ș
8mg la copil,într-un interval de patru ore până la ameliorare.Se mai pot administra un
antihistaminic oral la 1-4 ore sau ACTH(adrenocorticotrop hipofizar) până se ob in ț
rezultate durabile.,,În ocul anafilactic se pot administra intravenos bitartratul de ș
levarterenol, intravenos.,,/ 13(hipertensiv,vasoconstrictor)
O altă complica ie o constituie în tratamentul cu insulină,lipoamele insulinice ț
dezvoltate la locul injectării sau lipoatrofia insulinică determinată de atrofia esutului ț
adipos subcutanat în locul injectării,cauza fiind necunoscută.
27

Alte complica ii sunt edemele insulinice cu o tumefiere a fe ei fiind netedă i ț ț ș
lipsită de riduri,o altă complica ie este presbiopia insulinică printr-o reducere a ț
elasticită ii cristalinului. ț
3 Tratamentul comei diabetice
Coma diabetică reprezintă starea bolnavului cu diabet hiper- sau hipoglicemie.
Coma diabetică este cea mai gravă complica ie i apare mai frecvent la diabeticii ț ș
tineri.Se instalează relativ rapid,în câteva ore,prezentând o hipregligemie marcantă(500-
600mg la 100ml sânge),prezen a de corpi cetonici în urină i sânge.Bolnavul este ini ial ț ș ț
lini tit dar somnolent,cu tegumente i mucoase uscate,limba prăjită,globii oculariș ș
înfunda i în orbite,oligurie,tensiunea arterială scade treptat,dispnee cu frecven ă ț ț
ondulantă.
În fază de precomă,internarea este obligatorie,tratându-se cauzele decaln atoare : ș
dezechilibrul alimentar,insuficien a de insulină,stress-ul,etc.Se administrează un regim ț
hidric bogat cu sucuri de fructe,băuturi sărate,supe de zarzavat strecurate,etc.În perfuzie
se introduc 500-1000ml ser fiziologic,250-500ml ser glucozat,10-20% tamponat cu
insulină (o u.i.la 2g glucoză),mărindu-se doza insulinică cu 50-100% peste cantitatea
obi nuită.În 24 de ore se adaugă 2-4g clorură de potasiu,KCl în perfuzie.ș
În stadiul de comă diabetică se administrează lichide 7-9 l intravenos,în primele
două ore 3 l ser fiziologic,ser alcalin hiperton,din a treia oră administrându-se 500-
1000ml ser glucozat 20% tamponat cu insulină,glucoza având ca efect înlăturarea
cetonei.Pentru prevenirea hipoglicemiei se administrează vitamina K,intravenos în
perfuzie, obligatoriu. Când rehidratarea orală este posibilă se administrează 2-3 l lichide
în 24 ore,cu 10-14g clorură de sodiu i 8-10g clorură de potasiu.În caz de colaps se ș
administrează plasmă sau solu ii macromoleculare.Bolnavul aflat în comă diabetică ț
tratat corect î i revine la normal în 6-8 ore. ș
4 Medicamente antidiabetice
Insulina – poate fi umană,biosintetică sau semi-sintetică prin înlocuirea unui acid
aminat cu insulina de porc.Mai pu in folosite sunt insulinele cu extrac ie din pancreas ț ț
de bou sau porc.Preparatele hidrosolubile con in insulină amorfă i cristalizată în solu ie ț ș ț
apoasă cu pH acid.
Clasificarea insulinelor se face în func ie de toleran a i de durata de ac iune în: ț ț ș ț
28

-insuline cu ac iune rapidă i de scurtă durată,injectată subcutanat,efectul apărând ț ș
după 15-80 minute,maxim după 1-4 ore durând 6-8 ore,administrată cu 15 minute
înaintea mesei.Administrată intravenos,efectul apare după 5 minute i durează 30-60 ș
minute.
-insulina cu ac iune intermediară con ine suspensie de insulină retard,administrarea ț ț
ei fiind numai subcutanat cu ac iune maximă de 4-6 ore i o durată de 10-18 ore. ț ș
Dintre antibiotice amintim două clase orale:
a)biguamide:Meformin,Meguan,Biformin,Diabitem,Silubin retard.
b)sulfamide:Apoglibaride,Gileman,Glibetic,Gluben,Maninil,Manirom,Tolbutamide-
Tolbutamid,Glipizid,Minidiab,Glionison-Glurenorm,Gliclazid-
Diaprel,Glipicrone,Medoclazide,Plante-Fitodiab.
5 Tratamentul chirurgical i tratamente de excep ie ș ț
În interven ii chirurgicale un diabetic trebuie pregătit prin introducerea în ț
tratament a insulinei chiar dacă afec iunea este de tip 2,insulinoindependent.Această ț
modificare a medica iei antidiabetice trebuie aplicată cu 20 ore înaintea interven iei ț ț
chirurgicale i continuă încă 24-48 ore postoperator la aprecierea medicului diabetolog. ș
În mod obi nuit nu prezintă riscuri mari,obiectivul fiind echilibrarea ș
metabolică.Îngrijirea postoperatorie trebuie realizată cu competen ă.În timpul opera iei ț ț
i după,chirurgul trebuie pregătit i dotat cu tot arsenalul terapeutic necesar uneiș ș
interven ii specifice(sondă vezicală,antidiabetice,heparină). ț
Transplantul de pancreas prezintă mari riscuri,deci nu este o metodă aplicată
curent.
Transplantul de celule beta-pancreatice este o metodă limitată deoarece necesită
tratament imunosuspensor cu efecte secundare i dificultă i în ob inerea celuleleor ș ț ț
necesare.
Pancreasul artificial este încă în studiu,nu s-a introdus în practică.
Preparatele insulinice noi,doar insulina Lispro verificată,cele cu ac iune ț
prelungită sunt în studiu.
Stoparea precoce a evolu iei diabetului zaharat de tip 1,aceasta fiind o boală ț
autoimună s-au folosit imuno-suspensoare(Azatioprina,Ciclosprina,Ciamexonal,etc).
Prevenirea primară a diabetului zaharat tip 2 prin metodele cunoscute clasic,iar
produ ii noi sunt:Troglitazonul sau Fitodiabutul. ș
6 Rolul efortului fizic în diabetul zaharat
Efortul fizic este o componentă importantă i are mare valoare în tratamentul ș
diabeticului, ameliorând starea generală i toleran a alimentării glucidice,reducând ș ț
29

nevoia de insulină.Exerci iul fizic este contraindicat la blonavii netrata i i ț ț ș
subalimenta i. ț
Exerci iul fizic constă în mersul pe jos de 30 minute pe zi.Nu se recomandă ț
exerci ii fizice grele.Exerci iul fizic moderat se realizează prin plimbări,alergări,înot, ț ț
călărit,etc.Solicitările fizice u oare ca:statul în picioare, îmbrăcatul, dezbrăcatul, scrisul, ș
cusutul,nu pun probleme diabeticului.Un exerci iu chiar moderat,datorită efectului ț
hipoglicemiant,necesită ca bolnavul să ia 10-20g glucide pentru a preveni hipoglicemia.
Este bine ca diabeticul să folosească în aceste împrejurări glucide u or absorbabile i să ș ș
practice exerci iile fizice după masă. ț
Exerci iul fizic este necesar pentru a combate obezitatea sau sedentarismul. ț
Vârstnicii trebuie să evite eforturile i exerci iile obositoare,ideale pentru ei fiind ș ț
plimbările,mi cările lejere în aer liber. ș
Diabeticului se recomandă repaus suficient i un somn lini titor.Tutunul nu este ș ș
contraindicat,excep ie făcând afectarea arterelor periferice.Alcoolul poate fi nociv,fiind ț
un supliment nedorit i neprevăzut al dietei.Poate fi consumat în cantită i mici reducând ș ț
din regim cantitatea respectivă de alimente.
Efortul fizic ca i consumul de etanol determină consumul de glucide,deci ș
poten ează ac iunea insulinei ceea ce înseamnă că un bolnav diabetic ,consumator de ț ț
etanol trebuie să primescă o medica ie antidiabetică într-o doză mai mică decât cel ce ț
nu consumă etanol.
Efectele terapeutice ale efortului fizic controlat sunt:
-cre te utilizarea periferică a glucozei stimulând transportorii specifici avândș
consecin ă stabilizarea valorilor glicemiei ț
-scade necesarul insulinic
-cre te colesterolul H.D.L.(colesterolul,,bun,,) i scade L.D.L.(colesterolul,,rău,,)ș ș
-scad trigliceridele i cre te capacitatea maximă de consum ș ș
-cre te debitul cardiac i scade ritmul cardiacș ș
-ameliorează func ia respiratorie ț
-cre te masa slabă i o scade pe cea grasăș ș
-reduce starea de anxietate i cre te confortul psihic ș ș
Cura balneoclimatică este contraindicată la diabeticul decompensat,la copil i ș
tânărul până în 20 de ani dar i la vârstnicii după 65 de ani,la cei cu complica ii ș ț
cardiace,hepatice sau renale.Se recomandă ape carbogazoase(Boboc,Vatra Dornei,
Covasna),alcaline clorurate(Sângeorz),sulfuroase(Olăne ti, Călimăne ti).Aceasta ș ș
încheie arsenalul terapeutic al diabeticului.
30

CAPITOLUL V
1 Igiena diabeticului
Regulile de igienă trebuie bine cunoscute de diabetici deoarece nerespectarea sau
nu a acestora depinde apari ia unor complica ii severe.În general este recomandată: ț ț
-cură enia corporală fercventă(baie zilncă cu apă i săpun) urmată de schimbarea ț ș
lenjeriei de corp zilnice
-îngrijirea strictă a danturii
-igiena perfectă a organelor genitale,adeseori aceste infec ii genitale reprezintă ț
punctul de plecare ale infec iilor cu gremeni rezisten i,predispuse fiind persoanele ț ț
obeze.
-cea mai importantă este igiena membrelor inferioare,mai ales în cazul apari iei ț
arteritei diabetice.În acest caz se urmăre te echilibrarea diabeticului,renun area la fumat ș ț
obligatoriu,evitarea încăl ămintei strâmte,a ciorapilor cu elastic,evitarea pozi iei picior ț ț
peste picior,loviturile la picioare iar tăiatul unghiilor va fi corect efectuat.În alte cazuri
bolnavii vor fi sfătui i să- i ferească picioarele de surse de căldură iar în pat î i vor ț ș ș
schimba fercvent pozi ia.Î i vor spăla zilnic picioarele cu apă i săpun,uscarea se va ț ș ș
realiza prin presare cu un prosop moale iar eventualele micoze interdigitale vor fi tratate
de specialistul dermatolog.După spălare i uscare,picioarele vor fi pudrate cu talc,în ș
cazul transpira iilor.Tratamentul aseptic al excoria iilor i plăgilor este obligatoriu, ț ț ș
gangrena fiind o cauză majoră.
Gangrena diabetică poate fi generată de arteriopatia i de neuropatia ș
diabetică,fiind cea mai gravă problemă a diabetului.Ea poate fi prevenită contribuind 3
factori:factorul neuropat,microangiopatia diabetică i factorul infec ios. ș ț
Gangrena se prezintă sub două forme:
a)gangrena umedă,extensivă,instlându-se brusc în urma suprainfectării unei leziuni
declan atoare.Bolnavul este febril,starea generală afectată,apare cetoacidoza iar fără ș
cooperarea dintre diabetolog-chirurg,bolnavul poate muri.
b)gangrena uscată apare pe fondul unei ischemii cronice progresive la nivelul
halucelui sau calcanean,de culoare vine iu-negricioasă,cu dureri intense ajungând la ț
autoamputa ie,alteori apare ulcerul trofic plantar.Tratament:sulodexid 1 fiolă pe zi în ț
perfuzie,pentoxifilin sau trental în perfuzie,hemisuccinat de hidrocortizon,xilină
intraarterial,antibiotice sau chiar interven ii chirurgicale. ț
31

2 Profilaxia diabetului zaharat
Diabeticii nu trebuie să se căsătorească între ei deoarece urma ii lor vor suferi ș
de aceea i boală.Ei se pot căsători cu o persoană din familii indemne de această ș
boală,reducând riscul unui descendent diabetic.La rândul lor copii nu au voie să se
căsătorască decât cu membrii unor familii nediabetice.Wilder sugerează că bolnavii
diabetici ar trebui să se limiteze la 1-2 copii.Corectarea i prevenirea obezită ii ș ț
reprezintă mijlocul cel mai important care stă la dispozi ie în profilaxia diabetului.După ț
vârsta de 35 de ani greutatea comparată trebuie să fie la nivelul standardului sau pu in ț
dedesubt.
3 Nevoile alimentare
Necesită ile diabetice depind de sex,greutatea corporală i activită ile desfă urate ț ș ț ș
de bolnavul diabetic.La un individ normal,nevoile calorice zilnice sunt:o ra ie de ț
proteine pentru un adult cu greutate ideală este de 1-1,5g/kg,ra ia de glucide variază ț
între 1-2g pe kilocorp iar cea de glucide între 3-5g pe kilocorp.Alimenta ia diabeticilor ț
stabiliza i este identică cu cea a unui om normal impunându-se restric ie calorică ț ț
bolnavilor supraponderali.Bolnavul supraponderal trebuie să slăbească doar cu ajutorul
unei diete hipocalorice.Dacă nu este eficientă scăderea în greutate prin acest regim se
apelează la un post tota de 4-14 zile,urmat de o dietă de subalimenta ie cu o zi de post ș ț
negru pe săptămână.După stabilizarea diabeticului se poate reduce la jumătate ritmul
scăderii ponderale prin cre terea treptată a aportului caloric.Bolnavul cu o greutate ș
foarte apropiată de valoarea ideală va dispune de un regim larg comparativ celui
supraponderal.Cel subponderal trebuie să se îngra e având nevoie de o dietă care să-i ș
permită cre terea în greutate. ș
Proteinele sunt bine tolerate de diabetici _ ele nu vor fi sub 100g la bărba i i ț ș
sub 90g la femeia adultă.Un deficit proteic poate apărea doar dacă se pierd prin urină
cantită i mari de glucoză astfel trebuind mărită cantitatea de proteine. ț
Ra ia de glucide variază în raport cu severitatea diabeticului astfel:în cazul ț
bolnavului supraponderal cu o formă u oară a bolii,insulinoterapia poate fi evitată prin ș
restrângerea permanentă a valorii calorice i a con inutului glucidic al dietei.Când ș ț
greutatea corporală se reduce,regimul alimentar este apropiat de cel al omului
normal.Este necesar să fie respectat timp îndelungat o dietă cu un con inut de 225-330g ț
glucide.Pentru diabeticul supraponderal este necesar tratamentul cu insulină sau cu
hipoglicemiante orale.Lipidele sunt necesare pentru stabilirea energiei ce nu poate fi
asigurată de proteine i hidrocarburi.Se tie că un gram de proteine sau glucide ș ș
32

eliberează 4 calorii;grăsimile,9 calorii pe gram,consumându-se ra ii lipidice cât mai ț
mici posibile din cauza efectului nociv al hiperlipemiei.
4 Necesarul de proteine
Necesarul de proteine se calculează înmul ind greutatea ideală în kilograme cu ț
1,4.Necesarul de glucide este de 100-125g pentru diabeticul obez supus unei diete
hipocalorice,adăugându-se insulină sau alt medicament hipoglicemiant.Pe măsură ce
boala se echilibrează se adaugă cantită i suplimentare ajungând la 225-300g sau dacă ț
apar hipoglicemia i glicozuria se ajunge la 200-250g.Ra ia de glucide este de 250g ș ț
pentru bolnavul subponderal sau cu greutate normală necesitând insulină sau
hipoglicemiante orale,iar dacă este necesar cre te până la 225g. ș
Lipidele se adaugă pentru acoperirea nevoilor de calorii totale după stabilirea
ra iei de proteine i glucide.,,În cazul diabeticului obez,ritmul greută ii corporale trebuieț ș ț
încetinit până la 1,8kg pe lună.,,/10
Diabeticul obez tolerează mai bine un post total decât un regim
hipocaloric,postul total sau postul negru fiind prescris în 4-14 zile pe lună.Postul total
este contraindicat în cazul unui diabetic labil.Dieta se împarte în 3 mese:mic
dejun,prânz i cină,diabeticul căruia nu i se administrează insulină va avea o gustare ș
înainte de culcare,cu un regim de 900 calorii pe zi,un pahar cu lapte.La un regim de
1100 calorii pe zi,gustarea de seră cuprinde un pahar cu lapte i o felie de pâine graham ș
uscată.
Când sunt folosite hipoglicemiante orale,din dieta totală se rezervă o gustare de
seară pentru evitarea reac iilor hipoglicemice de peste noapte. ț
Condimentarea alimentelor se face cu usturoi,ceapă, elină,tarhon,cimbru, ț
pătrunjel,mu tar,piper,boia,sare,lămâie,o et,mentă i zaharină.Bolnavul poate consuma ș ț ș
fără a lua în considera ie calculul dietei:cafea,ceai, murături,afine,agri e îndulcite cu ț ș
zaharină.
Sursele alimentare de glucide sunt:fructele,cerealele,pâinea i preparatele ș
făinoase.Proteinele se ob in din carne,ouă,lapte,nuci,iar grăsimile sunt luate din ț
unt,smântână,margarină i uleiuri. ș
Cantitatea de proteine,lipide i glucide din diferite alimente ș

100g proteine lipide glucide
carne degresată 20 10 –
pe te 20 2 – ș
33

ulei – 100 –
lapte 3,5 3,5 5
smântână proaspătă 4 22 3
brânză proaspătă 2,5 6 1,5
unt 1 85 –
orez 8 0,3 78,8
turtă dulce 6 3,5 75,5
paste făinoase 1,2 1,5 73
făină de cereale 9,6 1,4 73
biscui i 20 9 72 ț
ciocolată 7 24 64
legume uscate 20-24 1,5 59-61
pâine neagră 7,7 1 48
cacao praf 21 28 38
cartofi 2 0,1 20
struguri 1 1 17
mere,pere 0,30 0,40 14
portocale 0,7 0,2 10
morcovi 1 0,3 9
legume verzi 1-2,5 0,3 5-6
fructe 0,8-1 0,2 10-11
fructe grase(alune,nuci,migdale) 17 56 17
Con inutul aproximativ în glucide al principalelor alimente ț
1-5% pătlăgele,vinete, elină,ciuperci,varză,varză acră,conopidă,ardei verde,castravete , ț
andive ,spanac , salată,praz,ridichi,tomate,lapte,fasole verde,sparanghel
10% sfeclă ro ie,morcovi,dovleac,ceapă verde,ananas,gulie,lămâi,portocale, mandarine, ș
pepene,măsline
15% mazăre,păstârnac,zarzăre,cire e,fragi,coacăze,alune,nuci,piersici,mere,pere ș
20% cartofi,cereale,orez fiert,banane,smochine,prune,struguri
40% cartofi,castane
60% fasole uscată,linte,pâine,caise uscate,prăjituri,smochine uscate
75% orez,macaroane,prune uscate,stafide
5 Pregătirea dietei
Indica iile rigide i greu de respectat din trecut au fost înlocuite cu o dietă ț ș
orientată pe evaluarea nutri iei i pe scopul terapeutic ce iau în considerare obiceiurile ț ș
34

alimentare i al ii factori de vi ă.Foarte importante în aceste condi ii sunt monitorizarea ș ț ț ț
glucozei sngvine,hemoglobinei glicozilate,lipidelor,tensiunii arteriale i greută ii ș ț
corporale.
Se recomandă pentru adul ii care îndeplinesc o activitate medie,un aport caloric ț
care scade cu vârsta ce variază în jurul valorilor de 36kcal/kg(calorii pe kilogram)
pentru bărba i i 34kcal/kg pentru femei.Necesarul minim de proteine este de 0,9g/kg/zi ț ș
i trebuie scăzut la 0,8g/kg/zi în cazul dezvoltării insuficien ei renale.ș ț
Distribu ia caloriilor între hidra i de carbon i grăsimi trebuie individualizată. ț ț ș
Pentru pacien ii nonobezi i la cei fără hiperlipidemie este recomandată o cantitate de ț ș
grăsimi egală sau mai mică de 30% din aportul caloric,cu mai pu in de 10% găsimi ț
saturate.În cazul pacien ilor cu hipercolesterolemie aportul de colesterol trebuie să fie ț
mai mic de 200mg/zi,iar grăsimile saturate mai mici de 7% din calorii.Frecvent se
recomandă un aport crescut de grăsimi polisaturate.După alegerea con inutului în ț
proteine i grăsimi,caloriile rămase se raportează la carbohidra i.Este recomandată ș ț
cre terea con inutului de fibre din dietă.ș ț
Este important ca dieta să stabilită să fie respectată pe termen lung,iar plăcerile
speciale trebuie să fie excep ii acceptate în număr redus.În elegerea respectării dietei ț ț
aduce o cooperare mai bună decât preten iile rigide chiar i la adul i. ț ș ț
La pacien ii afla i în tratament cu insulină reparti ia caloriilor trebuie realizată ț ț ț
astfel în cât să se evite hipoglicemia.Un astfel de regim prevede distribu ia a 20% din ț
calorii la micul dejun,35% la prânz,30%pentru cină i 15% pentru seara mai ș
târziu.Acest regim trebuie modificat în cazul stilurilor de via ă diferite(exemplu:o ț
persoană care lucrează noaptea,masa principală va fi decalată în timp).Pentru
regimurile cu injec ii multiple cu insulină,caloriile se împart astfel:20% la micul dejun ț
i la cină,30%la prânz,iar cele 30% rămase sunt rezervate gustărilor de la mijloculș
dimine ii,de la mijlocul după-amiezei i seare târziu,în func ie de nivelul glicemiei din ț ș ț
timpul zilei.
La pacien ii cu diabet zaharat noninsulino-dependent respectarea dietei trebuie ț
să fie mai strictă datorită rezervei scăzute de insulină,în timp ce la pacien ii cu diabet ț
zaharat insulino-dependent,compozi ia dietei nu este de o importan ă critică deoarece ț ț
ajustările insulinei pot acoperii varia ii mari ale ingestiei de alimente. ț
Necesită ile dietetice variază în func ie de sex,vârstă,înăl ime i greutate, ț ț ț ș
severitatea bolii i prezen a complica iilor eventuale indicate de insulină sau ș ț ț
hipoglicemiantele orale.
Dieta trebuie adaptată nevoilor individuale.Regimul individualizându-se în cazul
apari iei complica iilor ca:hepatita,ulcerul gastro-duodenal,nefrita cu reten ie azotată, ț ț ț
fiind apropiat de dieta indicată în afec iunea respectivă. ț
In general se prescriu 3 tipuri de dietă:
1)dietă mai conservatoare cu compozi ie protidică largă,ra ie glucidică i valoarea ț ț ș
calorică adaptată cerin elor greută ii corporale. ț ț
2)dietă hiperglucidică,hipolipidică i hipocalorică propusă de Rabinovici, ș
eficacitatea dovedindu-se a nu fi u or adaptată diabeticilor în formele instabile i ș ș
35

juvenile cu dieta următoare:70g proteine,40g glucide i 50g lipide ce corespund unor ș
valori de 2330calorii.
3)dietă liberă,recomandată de Stone i Tolstoi ce reprezintă un regim normal fără ș
cântărirea alimentelor asociate insulinei.Regimul hipoglucidic este predispus la
degenerative precoce i progresiv,neuropariei diabetice,rezisten ă scăzută la tuberculoză ș ț
i la retinita diabetică.ș
Privind consumul vitaminelor,diabeticul are nevoie de un consum mai mare de
vitamine din complexul B,B1,B12,PP.În cadrul substan elor minerale,clorura de sodiu ț
este indicată în cantită i normale la un diabet necomplicat.Pierderile de clorură de sodiu ț
sunt mărite în cazul apari iei i accentuării cetozei,situa ie în care este administrată ț ș ț
precoce sare ca o măsură ajutătoare în prevenirea colapsului vascular periferic.
Introducerea a 500ml lapte integral sau smântânit în regimul zilnic al adul ilor i ț ș
250ml în cazul copiilor,va preveni o scădere calcică i potasică,în cazul cetozei. ș
Orice diabetic trebuie să respecte cu stricte e regimul indicat care include ț
aportul caloric necesar men inerii reută ii corporale apropiată de normal,aportul proteic ț ț
normal sau un pic crescut i o restric ie u oară a glucidelor cu cantită i suficiente de ș ț ș ț
lipide i men inerea ra iilor de săruri minerale i vitamine. ș ț ț ș

36

CAPITOLUL VI
1 Rolul asistentei în îngrijirea pacientului cu diabet zaharat
Asistenta medicală are un rol foarte important în îngrijire pacientului cu diabet
zaharat.
Pentru pacientul tratat ambulatoriu:asistenta îl invită periodic la controale clinice
i de laborator,în cadrul cabinetului medical(glicozurie,glicemie).ș
Pentru pacientul dezechilibrat,tratat în spital,asistenta:
-asigură un regim alimentar echilibrat,cu scopul de a furniza ra ia calorică necesară, ț
de a reduce hipoglicemia i de a men ine o greutate corporală stabilă. ș ț
-evoluează nevoile cantitative i calitative în func ie de vârstă,sex,stare fiziologică, ș ț
forma bolii.
-stabile te ra ia alimentară cu:proteine 13-15%,lipide 30-35%,glucide 50% în 24 ore ș ț
la adult 2/3 glucide complexe cu absorb ie lentă i 1/3 glucide simple cu absorb ie ț ș ț
rapidă, repartizate pe mese i adaptate la efortul fizic. ș
-recoltează produse pentru examenul de laborator(sânge,urină).
-administrează medica ia prescrisă de medic la orele indicate,în diabetul zaharat de ț
tip 1,insulina ordinară prin injec ie subcutanată,în doza recomandată(în func ie de ț ț
valoarea glicemiei i glicozuriei) înaintea mesei cu 15-30 minute(de 2-3 ori pe zi ș
înaintea meselor principale, inând cont că alcoolul inactivaeză produsul); intavenos, ț
insulina ordinară se injectează numai în cazul comei diabetice.
-administrează insulina monocomponentă semilentă o dată sau de două ori pe zi la
ore fixe,prin injec ii subcutanate. ț
-respectă cu stricte e măsurile de asepsie. ț
-alternează locul injec iei pentru prevenirea lipodistrofiilor(fa a externă a bra ului la ț ț ț
1/3 mijlocie,fa a antero-exterioară a coapsei i a 1/3 mijlocie,flancurile peretelui ț ș
abdominal,regiunea subclaviculară,regiunea fesieră superoexternă).
-în diabetul zaharat tip 2,administrează medica ia hipoglicemică pe cale orală, ț
sulfamide hipoglicemiante sau biguanide i urmăre te efectele secundare ale acestora ș ș
(gre uri,vărsături,inapeten ă).ț ț
-măsoară zilnic diureza i notează în foaia de observa ie temperatura. ș ț
-măsoară greutatea corporală la interval de 2-3 zile si evaluează manifestările de
deshidratare:aspectul pielii i mucoaselor,pulsul,tensiunea arterială. ș
-evaluează astenia,epuizarea pacientului i îl ajută în efectuarea îngrijirilor igienice. ș
-asigură condi ii de îngrijire în spital(lini te,permi ând repausul fizic i psihic al ț ș ț ș
pacientului).
-explică pacientului normele de via ă i alimenta ie care trebuie să le respecte. ț ș ț
-supraveghează zilnic temperatura corpului,pulsul,tensiunea arterială,notându-le în
foaia de temperatură.
-supraveghează tegumentele bolnave i mucoasele cu manifestări cutanate. ș
37

-educă pacientul cu privire la igiena sa personală corporală pentru a preveni
fisurile,escoria ii i bătăturile de la nivelul picioarelor. ț ș
-sesizează modificările ce pot cauza complica ii:transpira ii,respira ie Kussmaul, ț ț ț
coma.
Asiatenta acordă îngrijiri în coma hiperglicemică:
-administrează doza de insulină ordinară recomandată de medic pe cale intravenoasă
i subcutanată la nivelul stabilit.ș
-recoltează periodic sânge pentru monitorizarea glicemiei,a rezervei alcaline i urină ș
pentru glicozurie
-monitorizează pulsul,tensiunea arterială,respira ia,revenirea con tien ei. ț ș ț
-reechilibrează hidroelectrolitic i acidobazic pacientul prin perfuzii cu ser ș
fiziologic,solu ie Ringer sau Fischer i solu ie de bicarbonat de sodiu 14g%. ț ș ț
-îngrije te tegumentele i mucoasele pacientului comatos. ș ș
Asistenta acordă îngrijiri speciale în coma hipoglicemică:administrează la
recomandarea medicului solu ie glucozată 10-20%,250ml pe oră până la revenirea din ț
stare de comă i reluarea alimenta iei pe cale naturală,sub controlul glicemiei. ș ț
Asistenta educă pacientul pentru prevenirea complica iilor i îl înva ă să respecte ț ș ț
ra ia de glucide în 24 ore cântărindu- i alimentele;îl înva ă să înlocuiască unele alimenteț ș ț
cu con inut mare de glucide prin altele cu con inut redus pentru a ob ine senza ia de ț ț ț ț
sa ietate;îl înva ă să- i dozeze insulina,tehnica injec iei cu insulină,să mănânce după 15-ț ț ș ț
30 minute de la administrarea insulinei i să păstreze produsul la o temperatură de 4-7 ș
grade Celsius,dar i să recunoască cauzele,semnele i complica iile acute pentru a putea ș ș ț
interveni în cazul producerii lor.
Cauzele hiperglicemiei sunt:abaterile alimentare,episoadele infec ioase,chirur- ț
gicale sau diferite stări fiziologice.Manifestările hiperglicemiei constau în oboseală,
somnolen ă,inapeten ă,gre uri,diaree,piele uscată,respira ie Kussmaul, pierderea lentă a ț ț ț ț
con tien ei.ș ț
Cauzele hipoglicemiei sunt:excesul de insulină,lipsa controlului glicemiei cu
maifestări de:astenie,ame eli,pele rece,transpira ii,hipotensiune arterială,pierderea brus- ț ț
că a con tien ei,,respira ie normală.În acest caz pacientul î i poate administra pu ină apă ș ț ț ș ț
îndulcită iar în formele severe o fiolă de 1mg glucagon.Pacientul î i poate verifica ș
glicemia i glicozuria la domiciliu cu ajutorul bandeletelor sau strip-urilor,folosind ș
sânge capilar iar citirea se face vizual comparându-o cu o scală de culori.
Asistenta sfătuie te pacientul să păstreze eviden a permanentă a rezultatelor ș ț
testelor efectuate,notând dieta i doza de insulină,îl înva ă să respecte tratamentul i ș ț ș
regimul alimentar recomandat pentru a avea o via ă normală i a fi o persoană ț ș
activă.Gravida diabetică va fi îndrumată pentru a fi supravegheată de medicul
dermatolog,asistenta medicală,specialistul obstetrician sau medicul neonatolog.
38

2 Plan de îngrijire –prezentarea cazurilor
Diabetul zaharat apare la persoanele cu risc genetic(o singurǎ genǎ sau
poligeneticǎ);persoanele cu boli ce scad rezerva func ionalǎ a pancreasului ṭ
ac ionând asupra celulelor β(traumatisme pancreatice,pancreatite urleiene,ṭ
alcoolism,lues);persoane cu boli care scad rezerva func ionalǎ a pancreasului ṭ
prin suprasolicitarea celulelor β i epuizarea lor (supraalimenta ie, obezitate, ṣ ṭ
sarcinǎ,traume psihice);persoane care fac tratamente cu citostatice,imuno
supresive,gicocorticoizi,ACTH,care inhibǎ sinteza insulinei.
Manifestǎri de dependen ǎ(semne i simptome):poliurie,4-5 litri/24 ṭ ṣ
ore;polidipsie,ingestia 2-5 litri lichide/24 ore;polifagie accentuatǎ,de obicei
la tineri;scǎdere ponderalǎ,ca urmare a catabolismului i pierderilor de ṣ
material energetic(glucozǎ);astenie fizicǎ i intelectualǎ;crampe musculare; ṣ
prurit genital i infec ii genitale fǎrǎ rǎspuns la tratamentele obi nuite i ṣ ṭ ṣ ṣ
manifestarile unor complica ii n formele atipice(pǎgi nevindecabile, ṭ ȋ
furunculozǎ).
Problemele pacientului:alimenta ie inadecvatǎ, n surplus, deshidratare, ṭ ȋ
intoleran ǎ la activitatea fizicǎ i intelectualǎ,anxietate,risc de infec ii,risc de ṭ ṣ ṭ
complica ii acute:comǎ hipoglicemicǎ i hiperglicemicǎ,risc de complica ii ṭ ṣ ṭ
cronice:scǎderea acuitǎ ii vizuale(retinopatie),dureri n membrele inferioare ṭ ȋ
(nevrite,arterite).
Obiective:sǎ se ob inǎ echilibrul metabolismului glucidic,pacientul sǎ ṭ
se alimenteze n raport cu nevoile sale cantitative i calitative/24 ore,sǎ- i ȋ ṣ ṣ
recapete condi ia fizicǎ i intelectualǎ,sǎ fie con tient cǎ prin respectarea ṭ ṣ ṣ
alimenta iei si a tratamentului poate duce o via ǎ cvasinormalǎ,sǎ cunoascǎ ṭ ṭ
manifestǎrile bolii,regimul de via ǎ pe care sǎ-l respecte;sǎ se ob inǎ ṭ ṭ
echilibrul psihic al pacientului,sǎ se implice familia n ngrijrea pacientului, ȋ ȋ
sǎ fie ferit pacientul de complica ii infec ioase,acute i cronice. ṭ ṭ ṣ
Asistenta intervine pentru pacientul tratat ambulatoriu invitândul la
controale clinice i de laborator,pentru pacientul dezechilibrat,tratat n ṣ ȋ
spital:asigurǎ un regim alimentar echilibrat,recolteazǎ produsele pentru
analize de laborator,administreazǎ medicatia prescrisa de medic,acordǎ
ngrijiri speciale n come i intervine educativ pacientul pentru prevenireaȋ ȋ ṣ
complica iilor. ṭ
39

Cazul 1
Nume:Vasilescu efan Stare civilǎ:cǎsǎtorit,2 copii Ṣ
Data na terii:17.11.1933 Ocupa ie:pensionar ṣ ṭ
Domiciliu:VN.Foc ani ṣ
Data internǎrii:24.01.2011
Diagnostic internare: comǎ hipoglicemicǎ
Motivele internǎrii:Pacientul prezintǎ:transpira ii profunde,agita ie psihicǎ, ṭ ṭ
contracturǎ muscularǎ,tremurǎturi ale mâinilor.
Nevoi afectate:-nevoia de respira i a avea o bunǎ circula ie ṣ ṭ
-nevoia de a avea o bunǎ posturǎ,prin alterarea mobilitǎ ii,hiperflexia osteo- ṭ
tendinoasǎ,semnul Babinski bilateral
-nevoia de a elimina
-nevoia de a mi ca prin alterarea mobilitǎ ii ṣ ṭ
Diagnostic de
nursingObiective Interven iile asistentei ṭ Evaluare
Rol propriu Rol delegat
24.01.2011
1. Tahicardie
(hipotensiune)Pacientul sǎ aibǎ o
tensiune bunǎ-asigurǎ pozi ia cea ṭ
mai favorabilǎ
circula iei ṭ
-asistenta recolteazǎ
analize biochimice:
glicemie,Na,K,Cl,U
ree,pH,glicemiile se
repetǎ din 2 n 2 ore ȋMedicul recomandǎ
Oxigenoterapia,
Enalapril,recomandǎ
n crizǎ i.v. sau ȋ
s.c. o
fiolǎ de glucom 1
mg,recomandǎ
teste
de
glicemie,Na,K.La
recomandarea
medicului se
recomandǎ:Enala
pril 5 mg,glucozǎ
33% direct pe
venǎDupǎ
administrarea
medica iei de ṭ
urgen ǎ pacientul ṭ
prezintǎ o stare
mbunǎtǎ itǎ,ȋ ṭ
tensiunea
mǎrindu-se pu in. ṭ
Se continuǎ
tratamentul
2.Hipertensiune
din cauza procesului
infec ios manifestatǎ ṭ
prin febrǎ 38C, ͦ
frisonPacientul sǎ nu
prezinte febrǎ n ȋ
decurs de 24 ore-asigur condi ii de ṭ
confort termic n ȋ
salon
-asigur lenjerie
adecvatǎ
– terg tegumentele ṣ
pacientului dupǎ
fiecare transpira ie ṭ
-asigur hidratarea
corectǎ-administrez medica ia ṭ
cu anribiotice,respectiv
Ampicilinǎ 1g/6ore,
Algocalmin1x2/zi
-se administreazǎ i ṣ
Antihistaminice(clor-
feniramin 1cp seara)Pacientul prezintǎ
ncǎ stare febrilǎȋ
din cauza infec iei ṭ
i a procesului ṣ
infec ios ṭ
3.Tuse Pacientul sǎ aibǎ o
bunǎ respira ie fǎrǎ ṭ-asigur calmarea
pacientului i pozi i- ṣ ṭAdministrez medica ia ṭ
indicatǎ de medic cun urma Ȋ
tratamentului se
40

sǎ se nece sau sǎ ȋ
tu escǎṣonarea lui cât mai
confortabilǎantitusive:Flavomed
1×2/zi,Siofor 850×2/ziobservǎno stare
amelioratǎ de tuse
25.01.2001
1.Dificultate n a se ȋ
odihniPacientul sǎ aibǎ 4
ore de odihnǎ
nocturnǎ
-evaluez la orele
18:00 i 6:00 ṣ-asigur lini tea pe ṣ
coridor i mi planific ṣ ȋ
programul de
tratament astfel ncât s ȋ
sǎ nu deranjez
pacientul
-aerisesc salonul
pentru a favoriza
somnul-administrez la
indica iile medicului ṭ
sedative:Diazepam
searaPacientul epuizat
din cauza somnului
nocturn
-a dormit un
numǎr de 3-4ore
pe noapte
2.Agita ie ṭ Pacientul sǎ fie
lini tit psihic,ṣ
echilibrat-lini tesc pacientul iṣ ṣ
i vorbesc frumos.ȋ
La nevoie l imobolizez ȋ
la pat pentru lini tire ṣ-la indica ia ṭ
medicului curant,
administrez calmante
i sedative:ṣ
Diazepam 1cp per osDupǎ
administrarea
tratamentului
pacientul este
echilibrat psihic
3.Durere toracicǎ
posterioarǎPacientului i se
amelioreazǎ
durereaBolnavul mai
prezintǎ durere
toracicǎ
4.Dispnee i dureri ṣ
precordialePacientul sǎ
prezinte o
respira ie n limite ṭ ȋ
normale si sǎ-i
diminueze dispneea
i durerile ṣ
precordialeAsistenta mǎsorǎ
func iile vitale aleṭ
organismuluiLa indicatiile
medicului i-a analize
pentru determinarea:
glucozǎ:173mg/dl,
uree:26,6mg/dl
creatininǎ:1,35mg/dl
-medicul recomandǎ
test pentru
determinare corpi
cetonici absen i ṭ
Urina:culoare galben-
citrin,aspect limpede
Medicul recomandǎ
oxigenoterapien urma Ȋ
administrǎrii
tratamentului
bolnavului i s-a
ameliorat dispneea
reu ind sǎ respireṣ
bine farǎ oxigen
26.01.2011
1.Transpiratii
abundentePacientul sǎ fie
echilibrat
hidroelectroliticAsistenta ncearcǎ sǎ ȋ
hidrateze bolnavul cu
apǎ cu zahǎr,suc de
fructe cu zahǎr sau
miere
-asistenta schimbǎ
Lenjeria
-cântǎre te pacientul ṣ
i urmara te bilan ulṣ ṣ ṭ
hidricMedicul recomandǎ
perfuzie de glucozǎ
hipertonǎ cu vit.B1,
B6,B12,recomandǎ
Amaril-1mg/zi
Piracetam 1 fiolǎPacientul prezintǎ
tegumente uscate
i curate.Obiectivṣ
realizat.
2.Alterarea
mobilitǎ ii hiperfle- ṭ
xia osteo-tendinoaseSǎ atingǎ un grad
de autonomie
Sǎ se deplasezeMobilizez pasiv
pacientul la 2ore de
decubit dorsal
n decubit lateral stângȋ
41

i dreptṣ
3.Tahicardie Pacientul sǎ
prezinte o bunǎ
circula ie i ṭ ṣ
respira ie ṭ-adopt cu pacientul o
pozi ie carte sǎ-i ṭ
favorizeze respira ia ṭ
-recoltez probe pentru
determinarea glicemiei
din 2 n 2 ore ȋ
-ridic extremitatea
cefalicǎ a somierei
pentru realizarea\
acesteiMedicul recomandǎ
-oxigenoterapia
-Enalapril 5 mgPacientul se
prezintǎ cu
modificǎri bune
ale respira iei T.a. ṭ
este n limite ȋ
normale
Se recomandǎ
continuarea
tratamentului n ȋ
ambulatoriu
27.01.2011
1.Agita ie ṭPacientul sǎ
prezinte o stare de
lini te i confort ṣ ṣ
fizic i psihic ṣAsistenta lini te te ṣ ṣ
bolnavul i i nspirǎ ṣ ȋ ȋ
un climat de ncredere ȋ
-atinge bolnavul i l ṣ ȋ
calmeazǎ cu vorbe
lini titoare.La nevoieṣ
administreazǎ
calmante.Dacǎ
depa e te limita este ṣ ṣ
legat de pat.
Asistenta pregǎteste
masca pentru
oxigenoterapie.Medicul recomandǎ:
Fenobarbital 1fiolǎ
i.m.,oxigenoterapiaPacientul prezintǎ
o stare amelioratǎ
de agita ie. n ṭ Ȋ
urma instituirii
tratamentului
obiectivului este
realizat.
2.Alterarea
mobilitǎ ii ṭPacientul sǎ se
mi te singur i sǎṣ ṣ
aibǎ o buna posturǎ,
sǎ atingǎ un grad de
autonomie maxim.-Pacientului i se
solicitǎ cooperarea la
schimbǎrile pozi iei ṭ
-efectuez masaj,cel
pu in 10 minute,al ṭ
spatelui i membrelor ṣ
– ncurjez pacientul ȋ
pentru mobilizarea
activǎ a segmentelor
corpuluin urma tuturorȊ
tehnicilor,
pacientul se
prezintǎ cu o bunǎ
mobilitate.
Obiectiv realizat.
42

3 Concluzii
Boala nu vine întâmplător,datorându-se unor încălcări ale legilor naturii într-o
anumită perioadă din via a unei persoane.Această încălcare,voită sau nevoită – ț
accidentală,având loc cu multe genera ii în urmă fiind rezultatul unei calamită ii ț ț
naturale.Exemplu find radia iile meteoritului Tunguska,acum 80 de ani,cauzând muta ii ț ț
genetice rezultând afec iuni curente. ț
Pe lângă aceste radia ii,cunoscu i sunt i al i agen i dăunători se aduc pagubă ț ț ș ț ț
cromozomilor,fiind:alcoolul,condimentele aromate(piper,ghimbir),tututnul,cafeaua i ș
multe medicamente i droguri. i stilul nostru de via ă contemporan atrage producerea ș Ș ț
bolii fiind incluse:dieta,obiceiurile bune i rele,stresul,activită ile i tipul de recrea ie. ș ț ș ț
Dr.Hans Selyei a studiat timp de 30-40 de ani bolile produse de stilul de
via ă,devenind expertul de frunte pe plan mondial privind stresul i bolileț ș
asemănăoare.În laborator,acesta experimentează multe feluri de stres cum sunt frigul i ș
oboseala prelungită,descoperind că organismul se adaptează-acomodează cu schimbări
în tensiunea arterială,în circula ia i compozi ia sângelui,pupilele se dilată,mu chii ț ș ț ș
devin tensiona i,gura se usucă,schimbându-se i elasticitatea pielii.Toate acestea i ț ș ș
multe modificări solicitând energie de la corp i creier. ș
Adaptarea i acomodarea la stres continuă cât timp există stresul,atât timp cât ș
depozit de energie există.
Glandele suprarenale se adaptează i ele eliberând hormoni ai stresului. ș
Stresul accelerează evolu ia celor mai multe boli,făcându-le mai dificile i ț ș
dureroase,boli ce apar timpurii în via ă.El joacă cu singuran ă un rol foarte important i ț ț ș
în apari ia diabetului i sindromului hipoglicemic. ț ș
Diabetul,sindromul hipoglicemic i afec iunile asociate acestora cum ș ț
sunt:hipertensiunea,cancerul, obezitatea i bolile coronariene sunt astăzi cele mai des ș
întâlnite în Statele Unite ale Americii,cauza fiind stilul de via ă. ț
43

Persoanele cu diabet sunt de două ori mai mult predispuse bolilor de inimă decât
cele nediabetice,riscul fiind cauzat de:hipertensiune,colesterolul ridicat i ateroscleroză. ș
inerea diabeticului sub control include reducerea tuturor factorilor de riscȚ
colesterolului ca:
-reducerea cantită ii de colesterol prin folosirea unei diete fără produse de origine ț
animală.
-stăpânirea stresului prin exerci ii fizice i relaxante. ț ș
-reducerea tensiunii arteriale prin exerci iu fizic i dietă relaxantă. ț ș
-renun area la fumat,fumatul intensificând riscurile în cazul diabetului. ț
Bibliografie

1.,,Medicină internă pentru cadre medii,, Corneliu Borundel,2009-
2010,Editura ALL.
2.,,Boli metabolice,,Dr.Aurel Popescu-Bălce ti, 2002, Editura ș
TRIUMF.
3.,,Diabetul i sindromul hipoglicemic-fapte,descoperiri i tratamente ș ș
naturale,, Agata M.Thrash,Calvin L.Thrash,Editura a 3-a,revista Bucure ti: ș
Alege via a publishing,2005. ț
4.Revista medicală,,Interiorul corpului uman,, 2010,Editura DeAostini.
5.,,Medica ia antidiabetică,, 1972,Editura Centrul Industrial Medical, ț
Băcanu Gheorghe.
6.,,Diabetul zaharat,, Micu Ion,Editura Medicală,Bucure ti,1974. ș
7.,,Diabetul zaharat,mod de via ă i tratament,,Micu Ion,Editura ț ș
Medicală,Bucure ti,1985. ș
8.,,Diagnosticul i tratamentul bolilor interne,,(vol 1 i 2), u eanu ș ș Ș ț
.,Editura Medicală,Bucure ti,1982.Ș ș
9.,,Ghid de nursing,, Lucre ia titirică ț
10.,,Cartea asistentului medical(Tehnica îngrijirii bolnavului),,Carol
Mozes,Edi ia a v-a,Editura Medicală,Bucure ti,1997. ț ș
44

Note bibliografice
1 Corneliu Borundel,,Medicină internă pentru cadre medii,,Editura
ALL,2009;pag.683.
2Revista medicală,,Interiorul corpului uman,,Editura DeAgostini,2010,
cap.82,foaia 57.
3 Dr.Aurel Popescu-Bălce ti,,Boli metabolice,,Editura Triumf,2002, ș
pag.9.
4 Dr.Aurel popescu-Bălce ti,,Boli metabolice,,Edituara Triumf,2002, ș
pag.14.
5 Corneliu Borundel,,Medicină internă pentru cadre medii,,Editura
All,2009,pag.690
6 Corneliu Borundel,,Medicinǎ internǎ pentru cadre medii,,Editura
ALL,2009,pag.692
7 Revista medicală,,Interiorul corpului uman,,Editura DeAgostini,
2010, cap.82,foaia 57
8 Dr.Aurel Popescu-Bǎlce ti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002, ṣ
pag.32
9 Dr.Aurel Popescu-Bǎlce ti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002, ṣ
pag.30
10 Dr.Aurel Popescu-Bǎlcesti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002,
pag.43
45

11 Corneliu Borundel,,Medicinǎ internǎ pentru cadre medii,,Editura
ALL,pag.707
12 Dr.Aurel Popescu-Bǎlce ti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002, ṣ
pag.47
13 Dr.Aurel Popescu-Bǎlce ti,,Boli metabolice,,Editura Triumf, 2002, ṣ
pag.48
46