– 3 – S1. Noțiune. S2. Condiții. S3. Efecte. S4. Sancțiuni. CAPITOLUL 6. Concluzii Capitolul 7. Bibliografie. [604345]

– 1 – ABREVIERI 1. alin. – alineat 2. art. – articol 3. C. A. – Curtea de Apel 4. C. civ. – Codul Civil 5. CD – Culegere de decizii 6. C. fam. – Codul Familiei 7. C. proc. civ. – Cod procedură civilă 8. CSJ – Curtea Supremă de Justiție 9. dec. – Decizia 10. Ed. – Editura 11. ex. – exemplu 12. lit. – litera 13. L. P. – Revista ,,Legalitatea populară” 14. NCC – Noul Cod Civil 15. nr. – numărul 16. op. cit. – opera citată 17. p. – pagina 18. pct. – punct 19. rap. – raportat 20. s.c. – secția civilă 21. s.n. – sublinierea noastră 22. S.R.L. – Societate cu răspundere limitată 23. SS – soțul supraviețuitor 24. Trib. – Tribunal 25. Trib. Supr. – Tribunalul Suprem 26. T. reg. – Tribunalul regional 27. T. S. – Tribunalul Suprem 28. urm. – următoarele 29. vol. – volumul

– 2 – CUPRINS CAPITOLUL 1. Introducere……………………………………………………………………………………….4 CAPITOLUL 2. Condițiile cerute pentru a putea veni la moștenire S1. Condițiile generale pentru a putea veni la moștenire……………………………………………………6 1.1. Să aibă capacitate succesorală………………………………………………………………………………….6 1.2. Să nu fie nedemn……………………………………………………………………………………………………7 1.3. Să nu fie dezmoștenit…………………………………………………………………………………………….13 S2. Condițiile speciale pentru a putea veni la moștenire…………………………………………………..15 1.1. Să aibă calitatea de soț în fața legii………………………………………………………………………….15 CAPITOLUL 3. Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor conform Codului Civil S1. Dreptul la o parte din moștenire în concurs cu fiecare clasă de moștenitori…………………..17 S2. Dreptul de abitație………………………………………………………………………………………………….22 S3. Dreptul asupra mobilelor și obiectelor de uz casnic…………………………………………………..26 S4. Procedura de calcul al drepturilor succesorale…………………………………………………………..31 CAPITOLUL 4. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor. S1. Soțul supraviețuitor este moștenitor rezervatar………………………………………………………….33 1.1. Rezerva succesorală………………………………………………………………………………………………33 1.1.1. Cotitatea disponibilă. Cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor……… 1.1.2. Reducțiunea liberalităților. S2.Soțul supraviețuitor este obligat la raportul donațiilor 1.1. Noțiunea și domeniul de aplicare raportului donației. 1.2. Condiții. 1.3.Donații supuse raportului. 1.4.Donații nesupuse raportului. 1.5.Scutirea de raport. S3. Soțul supraviețuitor se prezintă la moștenire în nume propriu, nu și prin reprezentare. S4. Soțul supraviețuitor este moștenitor sezinar. 1.1. Noțiunea de sezină. 1.2.Mijloace de însezinare. 1.3.Efecte juridice. CAPITOLUL 5. Dreptul de opțiune succesorală.

– 3 – S1. Noțiune. S2. Condiții. S3. Efecte. S4. Sancțiuni. CAPITOLUL 6. Concluzii Capitolul 7. Bibliografie.

– 4 – CAPITOLUL 1. INTRODUCERE Dreptul la moștenire își are originea încă din comunitatea primitivă, iar odată cu trecerea timpului, cunoaște reglementări în Legea celor Douăsprezece Table, Codul Civil de la 1864, Legea nr. 319/1944 etc. În vechea lege, transmiterea moștenirii se afla sub influența dreptului roman. Acest lucru consta în faptul că patrimoniul trebuia să rămână rudelor sale. Prin urmare, soțul supraviețuitor, se afla într-un dezavantaj față de rudele defunctului. Această situație nedreaptă a fost subiect de critici aprige în doctrină. Mai târziu, intervin noi reglementări cu privire la drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor, prin intermediul Codului Calimach, unde acesta avea drept la un sfert din moștenire sau la o parte egală cu cea a unui copil. Tot atunci, intervine și Codul Civil de la 1864, ce îi permitea soțului supraviețuitor să primească moștenire, numai după ultima rudă de sânge a defunctului. De asemenea, “În reglementarea inițială a Codului civil de la 1864 (art. 679 și art. 681-684), soțul supraviețuitor era net dezavantajat în raport cu rudele defunctului, întrucât nu avea vocație succesorală legală decât în cazul în care nu existau succesibili chemați la moștenire în niciuna din cele patru clase de moștenitori. Articolul 684 C.civ. 1864 conferea doar văduvei sărace un drept de uzufruct viager asupra unei cote din moștenire când venea la moștenire în concurs cu descendenții defunctului și un drept de moștenire în deplină proprietate asupra unei cote de o pătrime din moștenire atunci când venea la moștenire în concurs cu ascendenții și colateralii defunctului.”1 Codul civil de la 1864 oferea soțului supraviețuitor vocație succesorală numai dacă nu existau moștenitori legali ai defunctului până la gradul al XII-lea, însă, “soțul supraviețuitor și-a câștigat în dreptul nostru calitatea de moștenitor legal chemat la moștenire în concurs cu toate clasele de moștenitori prin Legea nr. 319 din 1944.”2 “Unanim criticată, această situație a fost remediată prin adoptarea Legii nr. 319/1944 pentru drepturile la moștenire ale soțului supraviețuitor, care i-a recunoscut acestuia un drept de moștenire legală în deplină proprietate asupra unei cote-părți din moștenire, variind în funcție de clasa de moștenitori cu care era chemat la moștenire, un drept special de moștenire asupra mobilelor și obiectelor aparținând gospodăriei casnice și darurilor de nuntă, precum și un drept temporar de abitație asupra casei locuite de soți în timpul căsătoriei.”3 Legea nr. 319/1944, vine în favoarea soțului supraviețuitor, recunoscându-i acestuia dreptul la moștenire în concurs cu oricare din rudele defunctului soț, recunoscându-i, de asemenea, dreptul de abitație asupra locuinței si dreptul special asupra bunurilor gospodăriei. În prezent, drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor sunt prevazute in Codul civil prin art. 970 – 974, ce stipulează că acesta poate să vină la moștenire în concurs cu orice clasă de moștenitori legali, și că beneficiază, de asemenea, de un drept exclusiv la moștenire în lipsa celorlalți moștenitori, de un drept special și un drept de abitație. “În mod firesc, Codul civil în vigoare reglementează, mai întâi, drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor și apoi drepturile succesorale ale celorlalți moștenitori legali. Această ordine a noii reglementări în materie civilă este justificată, în primul rând de faptul că soțul 1 Dan Chirica, “Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 53. 2 József Kocsis, Paul Vasilescu, “Drept civil. Succesiuni.”, Ed. Hamangiu, (2016), p. 55-56. 3 Dan Chirica, “Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 53.

– 5 – supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu oricare dintre clasele de moștenitori, iar, în al doilea rând, de faptul că în concursul dintre soțul supraviețuitor și ceilalți moștenitori ai defunctului cota celui dintâi se determină cu prioritate.”4 Art. 970-974 C. civ. recunosc soțului supraviețuitor trei categorii de drepturi: “a) un drept de moștenire în concurs cu clasele de moștenitori legali sau în lipsa rudelor din cele patru clase; b) un drept de moștenire special cuprinzând ,,mobilierul și obiectele de uz casnic” precum si c) un drept temporar de abitație asupra locuinței.”5 Prin urmare, în cuprinsul acestei lucrări, se v-a găsi o analiză cu privire la faptul că: soțul supraviețuitor poate moșteni dacă are capacitate succesorală, se analizează și calitatea sa de soț al defunctului, cât și eventuala nedemnitate succesorală. Tot aici, se vor găsi informații amănunțite cu privire la dreptul la o parte din moștenire în concurs cu celelalte clase de moștenitori, cu privire la dreptul de abitație și la dreptul special în ceea ce constau bunurile din gospodăria comună a soților. În restul capitolelor, se regăsesc informații cu privire la rezerva succesorală, cotitatea disponibilă, reducțiunea liberalităților, raportarea donațiilor, prezentarea la moștenire a soțului în nume personal, sezina,cu toate prevederile acesteia, dreptul de opțiune succesorală, concluzii și bibliografia utilizată. CAPITOLUL 2. Condițiile cerute soțului supraviețuitor pentru a moșteni. S1. Condiții generale corespunzătoare soțului supraviețuitor pentru a moșteni. 1.1. Să aibă capacitate succesorală: Ca și noțiune, capacitatea succesorală are în vedere aptitudinea unei persoane de a fi subiect de drepturi și obligații rezultate în urma calității sale de moștenitor. Capacitatea succesorală, “începe de la nașterea persoanei fizice sau de la data concepției (când este vorba de drepturile sale), cu condiția să se nască vie, și încetează odată cu decesul persoanei respective sau de la data stabilită prin hotărâre judecătorească de declarare a morții.”6 Art. 957 din Noul Cod civil privind capacitatea de a moșteni stabilește următoarele: (1) O persoană poate moșteni dacă există la momentul deschiderii moștenirii 4 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil”, Ed. C. H. Beck, (2013), p. 61. 5 Liviu Stănciulescu, “Moștenirea. Doctrină și jurisprudență.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 140. 6 https://legeaz.net/dictionar-juridic/capacitate-succesorala

– 6 – (2) Dacă, în cazul morții mai multor persoane, nu se poate stabili că una a supraviețuit alteia, acestea nu au capacitatea de a moșteni una pe alta. Conform (1), pentru a putea moșteni, sotul supravietuitor, prin deținerea capacitătii succesorale, dovedește că există și este în viață la data când s-a deschis moștenirea. În caz contrar, se aplică teza a doua. În practică și în literatura de specialitate, pot exista următoarele ipoteze ce necesită o dublă dovadă: 1. Dovada existeței soțului supraviețuitor la momentul în care cuius a încetat din viață. Acțiunea se realizează fie personal, adică de către soțul supraviețuitor, fie de succesori acestuia, în situația în care soțul supraviețuitor era în viață la momentul în care cuius a încetat din viață, dar a decedat după, la scurtă perioadă. 2. Retransmiterea dreptului de opțiune succesorală, are în vedere faptul că: “este necesar ca acesta să fie în viată la data deschiderii moștenirii, dar să fi murit mai înainte de a fi expirat termenul de exercitare a dreptului opțiune succesorală (de 1 an) și de a fi optat cu privire la moștenirea în discuție. Drept urmare, retransmiterea nu va opera în cazul în care cel de doilea soț (cel supraviețuitor), înainte de a muri, a renunțat la moștenire. Dreptul la moștenire al celui din urmă soț defunct se retransmite către proprii moștenitori.”7 Cu ajutorul retransmiterii dreptului de opțiune succesorală, succesorii celui de-al doilea defunct, primesc bunurile primului defunct. Conform celor menționate, rezultă că se necesită realizarea unei duble dovezi: a) La data deschiderii moștenirii soțului întâi, autorul lor era în viață; b) La momentul deschiderii celei de-a doua succesiuni, ei sunt în viață. 1.2. Să nu fie nedemn: În dreptul roman, nedemnitatea are două sensuri: “-exheredațio (actul prin care cel care lasă moștenirea înlătură de la moștenire pe unul din erezii săi) și -ereptorium (o exheredare prezumată, în cazul în care cel despre a cărui succesiune este vorba ar fi putut exhereda pe moștenitorul său, dar murise fără să o facă).”8 7 Genoiu Ilioara, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 7. 8 Turculeanu Ion, “Drept civil. Contracte speciale și succesiuni.”, Ed. SITECH, (1998), p. 136.

– 7 – Nedemnitatea este considerată o condiție generală a dreptului de a moșteni și se împarte în două categorii: de drept și succesorală. 1. Nedemnitatea de drept: Conform Noului Cod civil, nedemnitatea de drept este reglementată prin art. 958 cu următoarele dispoziții: (1) Este de drept nedemnă de a moșteni: a) persoana condamnată penal pentru săvârșirea unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe cel care lasă moștenirea; b) persoana condamnată penal pentru săvârșirea, înainte de deschiderea moștenirii, a unei infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moștenirea ar fi fost deschisă la data săvârșirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocația la moștenire a făptuitorului. (2) În cazul în care condamnarea pentru faptele menționate la alin. (1) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripția răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. (3) Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanța de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătorești din care rezultă nedemnitatea. Legiuitorul face mențiunea că “îi atribuie nedemnității de drept a soțului supraviețuitor un regim juridic foarte energic, consacrându-i imprescriptibilitatea și precizând că poate fi invocată de orice persoană interesată și chiar și din oficiu de către instanța judecătorească sau de către notarul public”9 “Nedemnitatea de drept a soțului supraviețuitor, ca și cea judiciară, de altfel, poate fi constatată numai după deschiderea numai după deschiderea moștenirii, întrucât, anterior acestui moment, acțiunea în constatarea nedemnității este lipsită de interes.”10 Prin urmare, ca și concluzie, nedemnitatea de drept: -se constată în orice moment; -se constată la cerere de către cel interesat; -se constată din oficiu de către instanță sau notar. 9 Genoiu Ilioara, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 18. 10 Idem

– 8 – 1. Nedemnitatea succesorală înlătură de la moștenirea testamentară și moștenirea legală: “Nedemnitatea(nevrednicia) succesorală este decăderea moștenitorului, legal sau testamentar, din dreptul de a culege o moștenire determinată, inclusiv din dreptul de a culege rezerva la care ar fi fost îndrituit din această moștenire, deoarece s-a făcut vinovat de o faptă gravă față de cel care lasă moștenirea sau fată de un succesibil al acestuia.”11 Conform Noului Cod civil, nedemnitatea judiciară este reglementată prin art. 959 cu următoarele dispoziții: (1) Poate fi declarată nedemnă de a moșteni: a) persoana condamnată penal pentru săvârșirea, cu intenție, împotriva celui care lasă moștenirea a unor fapte grave de violență, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei; b) persoana care, cu rea-credință a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului; c) persoana care, prin dol sau violență, l-a împiedicat pe cel care lasă moștenirea să întocmească, sa modifice sau să revoce testamentul. (2) Sub sancțiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanței judecătorești să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moștenirii. Introducerea actiunii constituie un act de acceptare tacită a moștenirii de către succesibilul reclamant. (3) Dacă hotărârea de condamnare pentru faptele prevăzute la alin. (1) lit. a) se pronunță ulterior datei deschiderii moștenirii, termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. (4) Atunci când condamnarea pentru faptele menționate la alin. (1) lit. a) este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripția răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă. În acest caz, temeiul de un an curge de la apariția cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moștenirii. (5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c), termenul de un an curge de la data când succesibilul a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această dată este ulterioară deschiderii moștenirii. 11 Deak Francisc, Popescu Romeo, “Tratat de drept succesoral. Vol. I. Moștenirea legală.”, Ed. Universul Juridic, (2013), p. 95.

– 9 – În practică, întâlnim următoarea speță “Nedemnitate succesorală. Nedemnitate. Regimul comunității matrimoniale. Potrivit art. 655 pct. 1 C. civ., sunt nedemne de a succede și, prin urmare, sunt excluse de la succesiune, persoanele care au încercat sau l-au omorât pe defunct. În sensul textului citat, soția este exclusă de la moștenirea defunctului său soț, a cărui viață a suprimat-o. Desigur că, atunci când bunurile în litigiu sunt dobândite în timpul căsătoriei cu defunctul, în calitate de soție are drepturi asupra acestor bunuri comune, în baza raporturilor de familie și în temeiul Codului familiei, iar nu ca moștenitoare. C.S.J., Secția civilă, decizia nr. 1526 din 15 august 1990, În Dreptul nr. 2-3/1991, p.72.”12 Caractere juridice: – se aplică în domeniul moștenirii legale; – operează de drept, nu se poate înlătura răspunderea prin iertarea nedemnului; – operează în puterea legii, nu rezultă modificări nici cu ajutorul intervenției celui care lasă moștenirea; – produce efecte numai asupra persoanei responsabile; – nu produce efecte asupra altor moștenitori; – nedemnitatea s-a produs de către o persoană cu discernământ pentru a se putea considera valabilă vinovăția. Cauzele care pot atrage nedemnitatea judiciară a soțului supraviețuitor: “a) soțul supraviețuitor condamnat penal pentru săvârșirea împotriva soțului care lasă moștenirea a unor fapte grave de violență fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei.”13 Violența fizică sau morală constă în fapte realizate cu intenție precum: tâlhărie, șantaj, vătămare corporală. Faptele care au avut ca urmare moartea victimei sunt cele realizate cu praeterintenție, precum: viol, tâlhărie urmată de moarte, vătămare corporală care a avut ca urmare moartea etc. 12 Pivniceru Mona Maria, Susanu Claudia, Tătărușanu Doinița, “Moștenirea legală și testamentară. Împărțeala moștenirii. Practică judiciară.”, Ed. Hamangiu, (2009), p. 2-3. 13 Genoiu Ilioara, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 15.

– 10 – “b) soțul care, cu rea-credință, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului”14 Aici, s-a pus problema dacă soțul supraviețuitor, prin fapta săvârșită de acesta, este nedemn numai în ceea ce constă moștenirea testamentară, sau, după caz, dacă rezultă a fi nedemn și față de cota sa din moștenire. Legiuitorul, privea nedemnitatea la nivel general, considerând că nedemnitatea se aplică în ambele cazuri, nepermitând făptuitorului să vină la moștenire. În doctrină, s-au specificat opinii precum: “Oricum, faptele analizate de noi pot atrage numai nedemnitate judiciară, astfel încât instanța de judecată va fi cea care poate să o pronunțe. Drept urmare, trebuie urmărită practica instanțelor de judecată, precum a fi identificată orientarea acestora și pentru a fi cunoscute motivările pe care acestea le dau soluțiilor lor. În ceea ce ne privește, tindem să apreciem că ascunderea, distrugerea, alterarea sau falsificarea cu rea-credință a testamentului defunctului ar trebui să atragă înlăturarea autorului atât la moștenirea legală, cât și la cea testamentară.”15 “c) soțul care, prin dol sau violență, l-a împiedicat pe soțul defunct să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.”16 Și în această situație se vor aplica cele menționate anterior, opinia din doctrină menționând că soțul supraviețuitor, în urma săvârșirii uneia din faptele respective, va fi înlăturat de la moștenirea legală, în egală măsură. Chiar dacă legiuitorul își exprimă opinia cu privire la această situație, termină prin a lăsa totul la aprecierea instanței de judecată. Însă, nu prezintă rețineri în a expune un exigent punct de vedere cu privirea nedemnității judiciare a soțului supraviețuitor, dispunând că: “în cazul în care condamnarea pentru săvârșirea cu intenție, împotriva soțului care lasă moștenirea, a unor fapte grave de violență, fizică sau morală, ori, după caz a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei, este împiedicată prin decesul soțului făptuitor, prin amnistie (antecondamnatorie, completăm noi, și în acest caz) sau prin prescripția răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara, dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.”17 14 Idem 15 Genoiu Ilioara, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 16. 16 Idem 17 Genoiu Ilioara, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 16-17.

– 11 – Efectele nedemnității succesorale: Efectele se manifestă atât asupra nedemnului, cât și asupra terților. Clasificare: a) Ale soțului supraviețuitor față de el însuși: -În cadrul acestei nedemnități, însuși persoana nedemnă, devine străin de moștenire. Efectul constă în înlăturarea totală a nedemnului de la moștenire, fără posibilitatea culegerii nici măcar a rezervei succesorale. Ca urmare a acestei imposibilități, partea cuvenită acestuia se atribuie celor cu calitate de moștenitori rezervatari, precum comoștenitori, moștenitori subsecvenți, legatari sau donatari. Este pertinentă următoarea precizare conform Codului civil: “Cu titlu de noutate, Codul civil în vigoare, prin dispozițiile art. 965 și urm., permite reprezentarea nedemnului. Acesta poate fi reprezentat chiar dacă, la data deschiderii moștenirii, se află în viață. Mai mult, reprezentarea operează, chiar dacă reprezentantul este nedemn față de reprezentat sau a renunțat la moștenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoștenit de el”18 Ne putem afla în următoarele situații cu privire la nedemnitate: – În cadrul acestei nedemnități, ne putem afla în situația unde, dacă nedemnul a intrat în posesia bunurilor din patrimoniu înainte de constatarea și declararea nedemnității, acesta va trebui să le restituie, iar în cazul în care, din anumite motive justificative(ex: înstrăinare), nu le poate restitui, este supus la plata despăgubirilor. În urma bunurilor respective, de altfel, rezultă fructe naturale, civile sau industriale, fructe percepute sau care trebuiau să fie percepute, și pe care, de asemenea, nedemnul este obligat să le restituie conform valorii acestora. -În cadrul acestei nedemnități, ne mai putem afla în situația unde, nedemnul a încasat sume de la debitorii moștenirii, pe care ulterior trebuie să le restituie. Ca și observație, se arată că: “Nedemnitatea îl decade pe moștenitor numai din dreptul de a culege moștenirea față de cel care s-a dovedit nedemn și nu din dreptul de a culege alte moșteniri. Mai mult, nedemnitatea produce efecte numai asupra acelor drepturi ale nedemnului care își au temeiul dobândirii în moștenire și nu asupra asupra altor drepturi ale acestuia față de defunctul cu privire la care a devenit nedemn. Spre exemplu, soțul supraviețuitor nedemn, deși este decăzut din dreptul de a veni la moștenirea soțului defunct, păstrează totuși dreptul asupra cotei-părți din bunuri dobândite în timpul căsătoriei cu acesta.”19 18 Genoiu Ilioara, “Dreptul la moștenire în Codul civil”, Ed. C.H.Beck, (2013), p. 38-39. 19 Genoiu Ilioara, “Dreptul la moștenire în Codul civil”, Ed. C.H.Beck, (2013), p. 39.

– 12 – Așa cum ne aflăm în ipoteza în care nedemnul are obligații exprese față de persoanele prejudiciate, așa și drepturile acestuia pot renaște. Nedemnul poate cere de la ceilalți moștenitori următoarele: cheltuieli efectuate în privința bunurilor succesorale,dobânzi aferente, contravaloarea muncii pentru fructele culese, cheltuielile pentru achitarea datoriilor moștenirii. Nedemnitatea soțului supraviețuitor nu afectează descendenții acestuia, ei pot veni la moștenirea defunctului dacă legea nu dispune altfel (copiii, nepoții etc.). Sancțiune: Aceasta se aplică autorului ca urmarea săvârșirii unor fapte grave asupra defunctului. Pentru săvârșirea unei astfel de fapte cu caracter personal și relativ, se necesită ca autorul să dispună de discernământ și de responsabilitate penală la momentul săvârșirii infracțiunii. Sancțiunea civilă rezultă din voința legii, nu a celui care lasă moștenirea. “Ca urmare a nedemnității succesorale, reglementată de Codul civil în art. 958-961, soțul supraviețuitor, indiferent că el compare în calitate de succesibil legal sau testamentar, decade din dreptul de a moșteni, inclusiv rezerva succesorală, întrucât a săvârșit o faptă gravă , prevăzută expres de legiuitor, împotriva soțului defunct sau a unui succesibil al acestuia.”20 1.3.Să nu fie dezmoștenit: Noul Cod civil definește noțiunea de dezmoștenire conform art. 1.074: (1) Dezmoștenirea este dispoziția testamentară prin care testatorul îl înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai mulți dintre moștenitorii săi legali. (2) Dezmoștenirea este directă atunci când testatorul dispune prin testament înlăturarea de la moștenire a unuia sau mai multor moștenitori legali și indirectă atunci când testatorul instituie unul sau mai mulți legatari. Tot Noul Cod civil stabilește efectele rezultate în urma dezmoștenirii prin art. 1.075: (1) În cazul dezmoștenirii soțului supraviețuitor, moștenitorii din clasa cu care acesta vine în concurs culeg partea din moștenire rămasă după atribuirea cotei cuvenite soțului supraviețuitor ca urmare a dezmoștenirii. 20 Genoiu Ilioara, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 11.

– 13 – (2) Dacă, în urma dezmoștenirii, pe lângă soțul supraviețuitor, vin la moștenire atât cel dezmoștenit, cât și cel care beneficiază de dezmoștenire, acesta din urmă culege partea rămasă după atribuirea cotei soțului supraviețuitor și a cotei celui dezmoștenit. (3) Atunci când, în urma dezmoștenirii, un moștenitor primea o cotă inferioară cotei sale legale, moștenitorul cu care vine în concurs culege partea care ar fi revenit celui dezmoștenit. (4) Dacă, în urma dezmoștenirii, o persoană este înlăturată total de la moștenire, cota ce i s-ar fi cuvenit se atribuie moștenitorilor cu care ar fi venit în concurs sau, în lipsa acestora, moștenitorilor subsecvenți. (5) Dispozițiile prevăzute la alin. (1)-(4) nu pot profita persoanelor incapabile de a primi legate. Cu privire la dezmoștenire, în teorie, s-au prezentat diferite opinii, precum art. 1075 alin. (1): “Față de formularea acestui text de lege, apreciem că legiuitorul ar fi putut folosi, în locul expresiei, ,,…cotei cuvenite soțului supraviețuitor”, expresia „rezervei soțului supraviețuitor”, realizând astfel o exprimare corectă și exactă. Procedând de această manieră, legiuitorul ar fi asigurat coerența reglementării sale și ar fi dat dovadă de consecvență terminologică. În textele de lege afectate de Codul civil rezervei succesorale, nu este folosit, în nicio situație, termenul „cota” unui moștenitor, pentru a desemna rezerva acestuia, în toate cazurile fiind utilizată expresia „rezerva succesorală” a unui moștenitor.”21 În sprijinul acestei opinii, se face trimitere la următoarele: “În acest sens, facem trimitere, cu titlu de exemplu, la dispozțiile art. 1086 C. civ., cu denumirea „Noțiunea de rezervă succesorală”, potrivit cărora „Rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar împotiva voinței defunctului, manifestată prin liberalități sau prin dezmoșteniri” și cele ale art. 1088 C. civ., cu denumirea “Întinderea rezervei succesorale”, potrivit cărora “Rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal”. Așadar, ceea ce i se cuvine unui moștenitor rezervatar dezmoștenit (inclusiv soțului supraviețuitor) este „rezerva succesorală” și nu „cota”.”22 “În opinia noastră, de o manieră asemănătoare trebuie reformulat și textul art. 1075 alin. (2) C.civ., care conține expresia „cota celui dezmoștenit”. Și în acest caz, legiuitorul ar fi trebuit să folosească, considerăm noi, expresia „rezerva celui dezmoștenit”.”23 21 Genoiu Ilioara, Pătrașcu Bogdan, “Câteva propuneri de lege ferenda cu privire la devoluțiunea testamentară a moștenirii, în reglementarea Legii nr. 287/2009” în revista Dreptul, Uniunea Juriștilor din România, (2003), Ed. Universul Juridic, p. 58-59. 22 Genoiu Ilioara, Pătrașcu Bogdan, “Câteva propuneri de lege ferenda cu privire la devoluțiunea testamentară a moștenirii, în reglementarea Legii nr. 287/2009” în revista Dreptul, nr. 3, fondată în 1871, Uniunea Juriștilor din România, (2003), Ed. Universul Juridic, p. 59. 23 Idem

– 14 – S2. Condiții speciale corespunzătoare soțului supraviețuitor pentru a moșteni. 1.1. Calitatea de soț: Condiția specială pentru a putea moșteni o reprezintă existența calității de soț la momentul deschiderii moștenirii, așa cum se arată: “Din punct de vedere al dreptului succesoral, este indiferent cât a durat căsătoria cu defunctul, care este starea materială sau sexul soțului supraviețuitor, dacă soții au avut sau nu copii, ori dacă soții conviețuiau sau trăiau despărțiți în fapt la data deschiderii succesiunii.”24 Prin urmare, vine la moștenirea soțului decedat numai dacă, la data decesului acestuia, avea calitatea de soț dintr-o căsătorie valabilă. Nu are, așadar, relevanță durata căsătoriei, existența sau inexistența copiilor, conviețuirea faptică a soților ori separația în fapt a acestora, ci doar calitatea de soț al celui decedat. Desfacerea căsătoriei are loc din ziua când hotărârea prin care s-a pronunțat divorțul a devenit irevocabilă, iar în situația soților prin acord, pe cale notarială, în momentul în care este eliberat certificatul de divorț. Până în momentul în care hotărârea devine irevocabilă sau este eliberat de la notar certificatul de divorț, în caz de deces, calitatea de soți se păstrează, indiferent dacă moartea soțului a intervenit după pronunțarea divorțului ori în timpul procesului de divorț. Prin urmare, dacă ne află în una din aceste două situații, soțul supraviețuitor îl moștenește pe soțul decedat. Hotărârea de divorț se poate ataca în apel, prin următoarele modalități: apel, recurs, contestație în anulare, recurs în anulare. În situația în care ne aflăm în situația atacării hotărârii de divorț prin apel sau recurs, se stabilesc următoarele: “Deși hotărârea se divorț e supusă apelului și recursului, nu și cererii de revizuire, totuși va putea fi desființată prin folosirea căilor extraordinare de atac, respectiv contestația în anulare sau recursul în anulare.”25 Dacă ne aflăm în situația atacării hotărârii de divorț prin căile extraordinare de atac, se stabilesc următoarele:“În cazul în care, prin folosirea acestoi căi extraordinare de atac, este desființată hotărârea de divorț și survine decesul unuia din soți, soțul rămas în viață își va păstra, și în această situație, calitatea de succesor.”26 24 Dan Chirica, “Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 53. 25 Stoica Veronica, Pușcaș Nicolae, Trușcă Petrică, “Drept civil. Instituții de drept civil.”, Ed. Universul Juridic, (2004), p. 534. 26 Stoica Veronica, Pușcaș Nicolae, Trușcă Petrică, “Drept civil. Instituții de drept civil.”, Ed. Universul Juridic, (2004), p. 534.

– 15 – În ceea ce privește certificatul de moștenire, în măsura în care soții, au cerut notarului sau ofițerului de stare civilă desfacerea căsătoriei, pe cale amiabilă, însă nu le-a fost eliberat certificatul respectiv, soțul supraviețuitor se află în drept să îl moștenească pe defunct. Dacă atât hotărârea de divorț nu a rămas definitivă și nici certificatul de divorț nu a fost eliberat, se păstrează vocația la moștenire. În cazul situației constatării nulității absolute sau a anulării, intervine desfințarea cu efect retroactiv, așa cum se arată: “dacă ,,soț” decedează în intervalul de timp de la data încheierii căsătoriei și până la data constatării nulității sau anulării căsătoriei, nu poate fi moștenit de ,,soțul supraviețuitor”, întrucât acesta pierde calitatea de soț cu efect retroactiv ca și când nu ar fi avut-o niciodată.”27 Dacă ne aflăm în situația unei căsătorii putative, “soțul de bună-credință își păstrează situația unui soț dintr-o căsătorie valabilă până la data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulității sau anulare a căsătoriei rămâne definitivă. Prin urmare, dacă un soț decedează în intervalul de timp de la data încheierii căsătoriei și până la constatarea nulității sau anulării acesteia, iar soțul supraviețuitor este de bună-credință, prin derogare de la regula efectului retroactiv al nulității sau anulării, se consideră că acesta are calitatea de soț, astfel încât îl va moșteni pe defunct.”28 De asemenea, prin dispozițiile art 972 alin. (3) din Noul Cod Civil se arată că ,,dacă, în urma căsătoriei putative, două sau mai multe persoane au situația unui soț supraviețuitor, cota stabilită potrivit alin. (1) și (2) se împarte în mod egal între acestea”. Corelația dintre desfacerea căsătoriei prin divorț și dreptul la moștenire al soțului: În prezent abrogat, “Potrivit art. 39 alin. 2 C. familiei “Față de cel de-al treilea, efectele patrimoniale ale căsătoriei încetează la data când s-a făcut mențiune despre hotărârea de divorț pe marginea actului de căsătorie sau de la data când ei au cunoscut divorțul pe altă cale”. “ Deci, potrivit actualei reglementări, efectuarea mențiunii este o măsură de publicitate, care are ca scop de a face opozabilă față de terți desfacerea căsătoriei.”29 Doctrinarii sunt de părere că “terțul de bună-credință care nu a avut cunoștință de divorț și care are contract cu fostul soț înaintea efectuării mențiunii despre hotărârea de divorț pe marginea actului de căsătorie, poate invoca inopozabilitatea efectelor patrimoniale ale 27 Dan Chirică, “Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 54. 28 Stoica Veronica, Pușcaș Nicolae, Trușcă Petrică, “Drept civil. Instituții de drept civil.”, Ed. Universul Juridic, (2004), p. 534. 29 Idem

– 16 – divorțului, în locul mijloacelor de apărare la îndemna oricui de bună-credință (precum art. 1909 C.civ. sau uzucapiunea de 10-20 ani sau teoria moștenitorului aparent).”30 CAPITOLUL 3. Drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor conform Codului Civil. S1. Dreptul la o parte din moștenire în concurs cu fiecare clasă de moștenitori. Reglementările cu privire la acest drept există atât în vechiul Cod Civil, cât și în cel actual, prin art. 972. Soțul supraviețuitor nu este inclus în clasa de moștenitori legali, dar chiar și așa, poate să vină în concurs la moștenire cu oricare dintre aceștia. Prin urmare, nu este nici soțul înlăturat și nici nu îndepărtează la rândul său de la moștenire rudele defunctului. “În adevăr, soțul rămas în viață, potrivit art. 1 din Legea nr. 319 din 1944, nici nu înlătură dar nici nu este înlăturat de vre-un alt succesor ab intestat; soțul în viață vine la succesiune în concurs cu orice clasă succesorală și are drept la o parte din moștenire, a cărei mărime depinde în esență de clasa alături de care vine. Prin urmare, nici clasa succesorală cea mai apropiată (a descendenților în linie dreaptă) nu pot zădărnici venirea la moștenire (și vocația succesorală concretă) a soțului supraviețuitor, ci determină numai cât din succesiune va avea dreptul să culeagă.”31 Legiuitorul a stabilit acest drept cuvenit soțului supraviețuitor, deoarece, acesta, i-a fost alături soțului defunct pe tot parcursul vieții și l-a susținut în toate realizările sale. Acest drept există, de asemenea, chiar dacă soții se aflau în proces de divorț, atâta timp cât la data decesului nu exista încă o hotărâre de divorț definitivă. Legea 319/1944 stabilește o cotă parte din masa succesorală destinată soțului supraviețuitor. Această cotă intervine în momentul în care, după decesul soțului, au rămas atât moștenitori legali, cât și un soț supraviețuitor. Împărțeala bunurilor comune se poate face amiabil între soțul supraviețuitor și ceilalți moștenitori la notarul public, fie pe cale judecatorească, atunci când părțile nu se înțeleg. 30 Stoica Veronica, Pușcaș Nicolae, Trușcă Petrică, “Drept civil. Instituții de drept civil.”, Ed. Universul Juridic, (2004), p. 534-535. 31 Bogdan Pătrașcu, “Particularități ale chemării la moștenire în temeiul legii”, “Analele Universității Seria Drept”, Universitatea Creștină Dimitrie Cantemir, Ed. Pro Universitaria, (2006), p. 109.

– 17 – Cota soțului supraviețuitor se stabilește în urma separării bunurilor acestuia și prin partajarea bunurilor comune cu defunctul soț. Cota se impută asupra moștenirii în totalitate, atribuindu-se mai întâi partea ce îi revine acestuia, iar ceea ce rămâne din moștenire se împarte între ceilalți moștenitori. De aici rezultă că, partea atribuită soțului supraviețuitor, reduce părțile cuvenite celorlalți moștenitori. De asemenea, este stipulat in Legea 319/1944 faptul că partea cuvenită soțului nu se calculează în functie de numărul de moștenitori cu care vine în concurs: “Legea nr 319/1944 stabilește o parte succesorală fixă pentru soțul supraviețuitor în raport cu clasa (sau subclasa) cu care este în concurs. Partea succesorală a soțului supraviețuitor nu depinde însă de numărul efectiv al moștenitorilor legali cu care vine în concurs.”32 Dimenisiunea cotei variază în funcție cu clasele de moștenitori cu care vine în concurs la moștenire, astfel: “a) un sfert din moștenire, dacă vine în concurs cu descendenții defunctului (copii, nepoți etc); b) o treime din moștenire, dacă vine în concurs atât cu ascendenți privilegiați (părinți), cât și cu colaterali privilegiați ai defunctului (frații și surorile); c) o jumătate din moștenire, dacă fie în concurs fie numai cu ascendenți privilegiați, fie numai cu colaterali privilegiați ai defunctului; d) trei sferturi din moștenire, dacă vine în concurs fie cu ascendenți ordinari (bunici etc), fie cu colaterali ordinari ai defunctului (nepoți de la frate/soră etc)”33 În practică, întâlnim următoarea speță: 1) “Soț supraviețuitor în concurs cu descendenții soțului predecedat. Cotitatea disponibilă. În cazul în care în urma defunctului au rămas ca moștenitori soția și mai mult de trei copii, cotitatea disponibilă nu poate fi mai mare de 1/8 din totalul bunurilor ce formează masa succesorală. [T. reg. București, col. al III-lea civ., dec. Nr. 677/1995, în L. P nr. 5/1995, p. 554, cu notă de Sc. Șerbănescu.]”.34 2) “Succesiune. Soț supraviețuitor. Concurs cu mama și frații defunctului. Potrivit art. 1 lit. b din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moștenire a soțului supraviețuitor, atunci când acesta vine în concurs cu mama împreună cu frații și surorile soțului încetat din viață, soțul supraviețuitor moștenește o treime din succesiune, ceea ce rămâne urmând a se împărți – potrivit art. 673 C. civ. – între părintele în viață, care primește ¼ și frații și surorile soțului defunct, care primește restul de ¾ din ceea ce a rămas după ce soțul 32 Florescu Dumitru C., “Drept civil. Succesiunile.”, Ed. Universității Titu Maiorescu, (2001), p. 57. 33 http://www.romaniacurata.ro/noul-cod-civil-mostenirea-drepturile-sotului-supravietuitor/ 34 Terzea Viorel, “Noul Cod civil adnotat cu doctrină și jurisprudență.”, Ed. Universul Juridic, (2011), p. 891.

– 18 – supraviețuitor și-a luat partea sa de moștenire (Ts, col. civ., dec. nr. 452/1960, C. D. 1960, p. 258).”35 Însă, este posibil ca soțul supraviețuitor să nu se încadreze în niciuna din situațiile menționate anterior. Ca de exemplu, poate exista situația lipsei rudelor defunctului de la moștenire. Lipsa acestora influențează câtimea soțului supraviețuitor și îi permite să culeagă întreaga moștenire. Este prevăzută o ultimă situație cu privire la împărțeala moștenirii în Noul Codul Civil, prin art. 972 alin. (2): “Cota soțului supraviețuitor în concurs cu moștenitori legali aparținând unor clase diferite se stabilește ca și când acesta ar fi venit în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele.”36 Exemplu: “Dacă defunctul i-a dezmoștenit direct pe cei doi fii ai săi și lasă părinți și soț supraviețuitor, rezolvarea, în temeiul dispozițiilor Codului civil, va fi următoarea: – se acordă cota soțului supraviețuitor, stabilită în concurs cu clasa descendenților (cea mai apropiată), adică ¼ ; – se acordă rezerva descendenților (jumătate din cota de moștenire legală), adică 3/8 amândurora, 3/16 pentru fiecare dintre ei; – restul de 3/8 (1-1/4, cota soțului – 3/8, rezerva copiilor) va reveni părinților, care îl vor împărți în mod egal.”37
Figura 138 35 Turianu Cristina, Turianu Corneliu, “Moștenirea și împărțeala ei. Practică judiciară adnotată.”, Ed. Casa de editură și presă ,,ȘANSA”. S.R.L., (1998), p. 212. 36 art. 972 alin. (2), NCC 37 Veronica Stoica, Laurențiu Dragu, “Moștenirea legală în Noul Cod Civil”, Ed. Universul Juridic, (2012), p. 139. 38 Idem

– 19 – Legea 319/1944, în prezent abrogată si Codul Civil în vigoare evidențiază două probleme speciale: Cea dintâi problemă, “a) Soțul supraviețuitor este în concurs cu rudele defunctului din două clase(subclase) de moștenitori.”39 În această ipoteză, soțul poate veni la moștenire în concurs cu rudele din două clase de moștenitori numai dacă a intervenit dezmoștenirea de către însuși defunctul, a uneia din categoriile de moștenitori rezervatari. “În vederea exemplificării imaginăm următoarea ipoteză: Defunctul are soț supraviețuitor, trei copii (clasa întâi, gradul întâi), trei frați (clasa a doua, colaterali privilegiați, gradul al doilea), un bunic (clasa a treia, gradul al doilea) și doi unchi (clasa a patra, gradul al treilea). Defunctul îi dezmoștenește pe descendenți, caz în care moștenirea se va împărți astfel: – soțul supraviețuitor va culege ¼ din moștenire (cota stabilită de lege pentru concursul cu rudele defunctului din clasa întâi de moștenitori legali); – descendenții dezmoșteniți vor culege cota de rezervă de 3/8 (adică ½ din ¾ ), fiecare având dreptul la o cotă de 1/8 din moștenire; – restul moștenirii de 3/8 [1-(1/4 + 3/8)] va fi cules de clasa a doua, anume de către cei doi părinți ai defunctului și de către cei tre frați ai săi, după cum urmează: cota de 3/16 se va cuveni părinților defunctului (1/2 din 3/8), fiecare având îndreptățire la o cotă de 3/32, iar frații defunctului vor împărți între ei cota de 3/16, fiecare cuvenindu-i-se o cotă de 3/48.”40 Însă, în situația dezmoștenirii moștenitorilor nerezervatari (“ei nu vin la moștenire,,), avem următorul exemplu: “Dimpotrivă, dezmoștenirea de către defunct a moștenitorilor nerezervatari (care sunt, astfel, înlăturați de la moștenire) nu influențează cu nimic stabilirea cotei soțului supraviețuitor, acesta venind la moștenire în concurs cu clasa subsecventă (primind, în consecință, cota legală pentru concursul cu acesta).”41 “Exemplu: Defunctul are soț supraviețuitor, colaterali privilegiați, ascendenți ordinari și colaterali ordonari. Acesta îi dezmoștenește pe colateralii săi privilegiați, situație în care soțul supraviețuitor va primi cota de ¾ din moștenire, restul de ¼ fiind cules de către ascendenții săi ordinari. Fiind dezmoșteniți, colateralii privilegiați ai defunctului – moștenitori nerezervatari – sunt înlăturați de la moștenire.”42 39 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil.”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 66. 40 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil.”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 67. 41 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil.”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 67. 42 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil.”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 67.

– 20 – În concluzie, soluția problemei constă în “stabilirea cotei cuvenite soțului supraviețuitor (și a rezervei lui dacă este cazul) în raport cu moștenitorii din clasa mai apropiată cu care concurează efectiv. Spre exemplu, dacă va concura cu descendentul exherendat și cu moștenitorii din clasa a doua, cota legală a soțului supraviețuitor urmează să fie de o pătrime. Restul moștenirii, după ce se scade și rezerva exherendatului, va veni moștenitorul sau moștenitorilor din clasa a doua. La fel se procedează și dacă soțul supraviețuitor concurează cu subclasele de moștenitori făcându-se aplicarea, după caz, a art.1, litera b) și c) din Legea 319/1944.”43 Cea de-a doua problemă, “b) Două sau mai multe persoane pretind drepturi succesorale, în calitate de soți supraviețuitori.”44 În caz de bigamie, moștenirea se împarte în mod egal între soțul inocent din căsătoria nulă și cel din căsătoria valabilă, dacă există din partea ambelor părți bună-credință. Însă, se face următoarea mențiune: “Menționăm că soluția atribuirii pentru fiecare soț supraviețuitor a unei cote integrale nu ar putea fi acceptată (mai ales dacă ei sunt singurii moștenitori care, oricum, trebuie să împartă masa succesorală), deoarece ar micșora fără temei cotele moștenitorilor cu care concurează (descendenții defunctului sau ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați) sau ar epuiza (în concurs numai cu ascendenții privilegiați sau numai cu colateralii privilegiați) ori chiar ar depăși moștenirea lăsată de defunct (în concurs cu moștenitorii din clasele a III-a și a IV-a), ceea ce, evident, nu este posibil.”45 Exemplu: “Soțul defunct este căsătorit de două ori, ce-l de-al doilea soț necunoscând starea de bigamie a celui dintâi. Așadar, cel de-al doilea soț al defunctului este de bună-credință. Drept urmare, acesta din urmă îl va moșteni pe defunct, alături de primul soț, cota prevăzută de lege în favoarea soțului supraviețuitor împărțindu-se în mod egal între aceștia. Pentru ca și soțul din a doua căsătorie să-l poată moșteni pe defunct, este necesar ca hotărârea prin care se constată nulitatea celei de-a doua căsătorii a defunctului să nu rămână definitivă mai înainte de data deschiderii moștenirii. Chiar dacă cel de-al doilea soț află despre starea de bigamie a soțului său, însă hotărârea de constatare a nulității căsătoriei nu a rămas definitivă și soțul bigam moare, cel din întâi păstrează vocație succesorală la moștenirea defunctului, concurându-l pe soțul din prima căsătorie.”46 43 https://notariat-tineretului.net/succesiune/dreptul-de-mostenire-al-sotului-supravietuitor 44 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil.”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 67. 45 Francisc Deak, Romeo Popescu, “Tratat de drept succesoral. Vol. I. Moștenirea legală.”, Ed. Universul Juridic, (2013), p. 250. 46 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil.”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 67-68.

– 21 – Exemplu: “Defunctul a lăsat o casă în valoare de 200 mii lei realizată cu soția sa din căsătoria legal încheiată, SL, dar și pe SN, o a doua soție, dintr-o căsătorie nelegal încheiată (deoarece nu divorțase de prima soție, SL). În acest caz, dacă decesul a intervenit înainte de data rămânerii definitive a hotărârii de desființare a celei de-a doua căsătorii, soția de bună-credință, SN, va culege 50 mii lei (din moștenirea totală de 100 mii lei, pe care o împarte egal cu SL). Soția din căsătoria valabilă, SL, va culege cealaltă jumătate a moștenirii de 50 mii lei (ea fiind și proprietar exclusiv a ½ din casă).47 În caz de poligamie, cota se împarte în mod egal între cei care îndeplinesc condițiile necesare pentru a veni la moștenire în calitate de soț supraviețuitor al defunctului. În concluzie, atât în cazul bigamiei, cât și în cazul poligamiei: “Într-o astfel de ipoteză, două sau mai multe persoane pretind drepturi succesorale în calitate de soți supraviețuitor. În acest caz, moștenirea lăsată de defunctul bigam ori poligam sau cota-parte din această moștenire prevăzută de lege în favoarea soțului supraviețuitor în concurs cu diferitele clase de moștenitori legali, se împarte în mod legal între soțul din căsătoria valabilă și cel sau cei inocenți din căsătoria/căsătoriile nule, ei fiind deopotriva de bună-credință.”48 Cea de-a treia problemă, “C. A treia problemă se referă la situația în care soțul supraviețuitor este (ca excepție) și rudă cu defunctul.”49 În această caz, soțul are două vocații diferite și culege cumulativ, în concurs cu rudele defunctului. Exemplu: “Defunctul a lăsat o avere de 400 mii lei și în viață, doi veri primari VA și VB (rude colaterale de gradul IV). Defunctul a fost căsătorit legal cu VA (prin ,,dispensia de rudenie”); astfel VA are calitate și de soț supraviețuitor. În acest caz, acceptând cele două vocații, VA va culege în total 350 mii lei (300 mii în calitate de soț supraviețuitor plus 50 mii în calitate de văr primar). Celălalt văr primar al defunctului VB va culege 50 mii lei.”50 47 Liviu Stănciulescu, “Moștenirea. Doctrină și jurisprudență.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 148-149. 48 https://notariat-tineretului.net/succesiune/dreptul-de-mostenire-al-sotului-supravietuitor 49 Liviu Stănciulescu, “Moștenirea. Doctrină și jurisprudență.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 150. 50 Liviu Stănciulescu, “Moștenirea. Doctrină și jurisprudență.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 151.

– 22 – S2. Dreptul de abitație. Dreptul de abitație a fost pentru prima data reglementat în Legea nr. 319/1944, prin dispozițiile art. 4, după care, Noul Cod Civil intervine cu noi modificări. “Articolul 4 alin. (1) din Legea nr. 319/1944 prevedea că ,,soțul supraviețuitor care nu are o locuință proprie, va avea până la executarea ieșirii din indiviziune și în orice caz, cel puțin timp de un an de la încetarea din viață a soțului său, în afară de dreptul de moștenire potrivit dispozițiilor de mai sus, un drept de abitație asupra casei în care a locuit, dacă acesta face parte din succesiune.”51 Ca și noțiune, “Dreptul de abitație este un drept real care are ca obiect o casă de locuit și care permite titularului său să posede și să folosească locuința respectivă, proprietatea altei persoane, în scopul satisfacerii nevoilor de locuit.”52 Art. 973 din Codul Civil stabilește un drept de abitație pentru soțul supraviețuitor asupra casei unde a locuit anterior cu soțul defunct, până la data când se deschide moștenirea. “Art. 973 C. civ. conferă soțului supraviețuitor un drept de abitație – de folosință – asupra casei de locuit, drept care ia naștere de la data deschiderii moștenirii și care revine soțului supraviețuitor indiferent de clasa de moștenitori cu care acesta vine în concurs.”53 Dreptul de abitație operează indiferent de clasa de moștenitori vine soțul supraviețuitor în concurs, la data deschiderii succesiunii defunctului. Condiții pentru a putea beneficia de dreptul de abitație: 1. Soțul trebuie să fi locuit la propriu în respectiva locuință, până în momentul când s-a deschis succesiunea. Această condiție nu a fost inclusă în Legea 319/1944, dar constituie una din modificările reglementate de codul actual. “ În ceea ce privește prima condiție enumerată, respectiv că soțul supraviețuitor să fi locuit în acea casă/apartament la data deschiderii moștenirii, arătăm că este necesar ca soțul supraviețuitor să fi avut domiciliul acolo sau să fi locuit în mod statornic. În doctrină s-a arătat că nu este necesar ca la deschiderea moștenirii soțului supraviețuitor să fi conviețuit cu defunctul în acea locuință, condiția fiind îndeplinită dacă soțul supraviețuitor a locuit în acea casă/apartament. Legea nr. 319/1944 nu impunea această condiție, însă necesitatea acesteia a fost semnalată de către literatura de specialitate.”54 2. Soțul să aibă calitatea de moștenitor legal al defunctului. În caz contrar, nu va putea pretinde dreptul de abitație asupra casei în care a locuit până la momentul deschiderii succesiunii; 3. Soțul să nu fie unicul moștenitor al defunctului. “Dreptul de abitație va fi recunoscut în raport cu ceilalți moștenitori ai lui de cujus, el va dobândi întreg dreptul de proprietate asupra locuinței, nefiind de conceput să i se recunoască un dezmembrământ al dreptului de proprietate atâta timp cât el este unicul titular al dreptului de proprietate. Spre deosebire de dreptul special asupra mobilierului de uz casnic, dreptul de abitație este recunoscut soțului supraviețuitor indiferent de clasa de moștenire cu care vine în concurs, deci inclusiv în concurs cu descendenții defunctului.”55; 51 Dan Chirică, “Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile.”, Ed. Hamangiu, (2017), p.58-59. 52 Liviu Stănciulescu, “Moștenirea. Doctrină și jurisprudență.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 157. 53 Ioana Nicolae, “Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală.”, Ed. Hamangiu, (2014), p. 163. 54 Ioana Nicolae, “Drept civil. Succesiuni. Moștenirea legală.”, Ed. Hamangiu, (2014), p. 164. 55 József Kocsis, Paul Vasilescu, “Drept civil. Succesiuni.”, Ed. Hamangiu, (2016), p. 61.

– 23 – 4. Casa de locuit să facă parte expres din masa succesorală a defunctului. Se dispune, prin această condiție că: “rămâne la latitudinea practicii judecătorești să aprecieze dacă locuința asupra căreia se invocă dobândirea dreptului de abitație trebuie să fi fost deținută de către defunct în proprietate exclusivă sau în coproprietate, fie cu soțul supraviețuitor, fie cu alte persoane.”56; 5. Soțul să nu aibă locuință proprie. Pentru a putea beneficia de acest drept, nu trebuie să fie titularul unui drept real (uz, uzufruct) asupra altei locuințe; 6. Soțul să nu devină proprietar exclusiv al locuinței, deoarece, nu poate să aibă un dezmembrământ al aceluiași drept, în plus; 7. Defunctul să nu fi dispus altfel. Caracterele juridice ale dreptului de abitație ale soțului supraviețuitor: – este un drept real; – este un drept temporar: Durează până la momentu ieșirii din indiviziune, cel puțin un an de zile de la momentul deschiderii succesiunii. Conform art. 973 alin. (4) C. civ., “dreptul de abitație se stinge la partaj, dar nu mai devreme de un an de la data deschiderii moștenirii. Acest drept încetează chiar înainte de împlinirea termenului de un an, în caz de recăsătorire a soțului supraviețuitor. Așadar, soțul supraviețuitor va fi titularul dreptului de abitație până la ieșirea din indiviziune, dar nu mai puțin de 1 an de la data deschiderii moștenirii. În cazul în care soțul supraviețuitor se recăsătorește, dreptul de abitație încetează, chiar înainte de împlinirea termenului de 1 an. Noul Cod civil a adus o noutate în ce privește încetarea dreptului de abitație în curs de recăsătorire, în vechea legislație fiind recunoscut dreptul de abitație pe perioada de 1 an și în situația în care soțul supraviețuitor se recăsătorea.”57; – este un drept personal, inalienabil, ce nu poate fi grevat sau cedat în beneficiul altei persoane. Art. 973 C. civ., alin (4) stabilește că “oricare dintre moștenitori poate cere , fie restrângerea dreptului de abitație, dacă locuința nu este necesară în întregime soțului supraviețuitor, fie schimbarea obiectului abitației, dacă pune la dispoziția soțului supraviețuitor o altă locuință corespunzătoare.”58 Moștenitorii au posibilitatea de a schimba obiectul abitației, cu condiția de a pune la dispoziția soțului supraviețuitor o altă locuință conform nevoilor acestuia, locuință ce îi oferă tot un drept de abitație. Această situație este prevăzută în Codul civil pentru a-i oferi protecție soțului supraviețuitor. Însă, “Dacă moștenitorii pun la dispoziția soțului supraviețuitor o locuință asupra căruia acesta din urmă va avea drepturi rezultate din contractul de închiriere sau comodat, condiția impusă de legiuitor nu este respectată, ea referindu-se expres la dreptul de abitație.”59 – este un drept insesizabil, ceea ce înseamnă că nu poate să fie urmărit de creditorii chirografari; – este un drept cu titlu gratuit, soțul nu este obligat la plata unei chirii moștenitorului, proprietar al locuinței. “Precizăm că toate litigiile cu privire la dreptul de abitație se 56 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil.”, Ed. C. H. Beck, (2013), p. 69. 57 Ioana Nicolae, “Drept civil. Succesiuni. Moștenire legală.”, Ed. Hamangiu, (2014), p. 166. 58 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil.”, Ed. C. H. Beck, (2013), p. 70. 59 Ioana Nicolae, “Drept civil. Succesiuni. Moștenire legală.”, Ed. Hamangiu, (2014), p. 167.

– 24 – soluționează de către instanța competentă să judece partajul moștenirii, care va hotarî de urgență, în camera de consiliu [art. 973 alin. (5) C. civ.]”60 În situația acestui drept se pot întâlni trei ipoteze: ipoteza în care casa de locuit nu va fi comod partajabilă în natură, este comod partajabilă și aceea unde casa este atribuită unui alt comoștenitor. Prima ipoteză, constă în faptul că, “casa de locuit nu va fi comod partajabilă, în natură, ea va putea fi atribuită integral soțului supraviețuitor, astfel încât el va locui în continuare ca titular al dreptului de proprietate; dreptul de abitație desfințându-se cu efect retroactiv, ceilalți comoștenitori urmând să primească echivalentul cotei în bani. La aprecierea soluției atribuirii casei soțului supraviețuitor, instanța va trebui să țină seama de o serie de elemente ca: disproporția între cotele-părți cuvenite moștenitorilor, faptul că soțul supraviețuitor a folosit bunul timp îndelungat, că a adus îmbunătățiri și că este în imposibilitatea procurării unei alte locuințe etc.”61 A doua ipoteză, constă în faptul că, “În situația în care casa de locuit este comod partajabilă, având în vedere că prin acest mod de partajare se urmărește satisfacerea într-o măsură mai mare a tuturor intereselor comoștenitorilor, atunci gratuitatea îi profită, în sensul că nu este obligat să plătească chirie nici înainte și nici după ce are loc împărțeala(retroactiv) pentru cota-parte corespunzătoare drepturilor comoștenitorilor,”62 A treia ipoteză, constă în faptul că, “O altă situație ar fi aceea când casa va fi atribuită altui comoștenitor și soțul supraviețuitor va outea fi evacuat din locuință, iar dacă va continua să locuiască cu acordul proprietarului, atunci se va putea pretinde chiria, care va fi datorată de la data încetării dreptului de abitație și până la data încetării contractului de închiriere.”63 Încetarea dreptului de abitație are loc prin: prin partaj și în caz de recăsătorie, înainte de a se împlini termenul de un an. În situația în care a încetat dreptul de abitație, soțul supraviețuitor va fi obligat la plata unei chirii. Dacă soțul nu a obținut după împărțeală o parte din locuință, este evacuat în condițiile legii. Conform art. 973 alin (3), litigiile în materia dreptului de abitație sunt soluționate de instanța competentă să judece partajul moștenirii. Judecata se va efectua de urgență, în camera de consiliu. Prin urmare, “Încetarea dreptului de abitație al soțului supraviețuitor are loc la momentul partajului, voluntar sau judecătoresc, dar acest drept durează cel puțin un an de la data deschiderii succesiunii [art. 973 alin. (4) C. civ.]. Termenul de un an reprezintă o durată minimă de timp pentru care se recunoaște dreptul de abitație al soțului supraviețuitor, iar nu un termen de stingere al dreptului de abitație. Stingerea dreptului de abitație al soțului supraviețuitor la expirarea termenului de un an, calculat de la data deschiderii succesiunii, se produce doar în mod excepțional, în ipoteza în care partajul între comoștenitori s-ar fi realizat anterior expirării acestui termen.”64 Dreptul de abitație mai încetează și în cazul recăsătoriei, indiferent dacă aceasta a avut loc anterior sau ulterior termenului, însă cu condiția să fie anterior partajului. În practica judiciară adnotată, sunt prezentate spețe unde se invoca cu privire la dreptul de abitație faptul că textul de lege creează o inegalitate de tratement juridic a diferitelor categorii de 60 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil.”, Ed. C. H. Beck, (2013), p. 70. 61 Veronica Stoica, Laurențiu Dragu, “Moștenirea legală în Noul Cod Civil”, Ed. Universul Juridic, (2012), p. 167. 62 Veronica Stoica, Laurențiu Dragu, “Moștenirea legală în Noul Cod Civil”, Ed. Universul Juridic, (2012), p. 168. 63 Veronica Stoica, Laurențiu Dragu, “Moștenirea legală în Noul Cod Civil”, Ed. Universul Juridic, (2012), p. 168. 64 József Kocsis, Paul Vasilescu, “Drept civil. Succesiuni.”, Ed. Hamangiu, (2016), p. 63.

– 25 – moștenitori, chiar dacă fiecare coproprietar poate folosi bunul în întregime. Se subliniază faptul că: “în practica judiciară a fost invocată o excepție de neconstituționalitate a prevederilor art. 973 alin. 4 din Cod Civil, dar prin Decizia Curții Constituționale nr. 439/2014 ea a fost respinsă ca neîntemeiată.”65 Curtea apreciază că: “textele de lege criticate nu contravin dreptului de proprietate privată , consacrat în art. 44 al Constituției României, întrucât acestea instituie o garanție pentru protecția soțului supraviețuitor, urmărind ca, pentru o perioadă de timp, acestuia să nu i se modifice condițiile de viață, în sensul că ar putea fi privat, în mod nejustificat, de locuința în care a stat împreună cu soțul decedat.”66 O altă speță cu privire la dreptul de abitație, “Soțul supraviețuitor. Drept de abitație. Condiții. Dispozițiile art. 4 din Legea nr. 319/1944 privitoare la dreptul de abitație invocat de pârâta-recurentă nu sunt incidente în speță, deoarece a trecut mai mult de un an de la momentul ieșirii din indiviziune, în condițiile în care dreptul de abitație este consacrat în favoarea soțului supraviețuitor, numai timp de 1 an și condiționat în lipsa unei alte locuințe. Or, pârâta locuiește efectiv în alt imobil și mai deține o cotă. În consecință, curtea a apreciat că nu este incident motivul de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reținând că atât prima instanță, cât și tribunalul au interpretat corect dispozițiile art. 4 din Legea nr. 319/1944. C. A. Timișoara, Secția civilă, decizia nr. 217 din 30 ianuarie 2002, în B. J. 2002, Ed. Lumina Lex, București, 2003, p. 155”67 S3. Dreptul asupra mobilelor și obiectelor de uz casnic: Legea 319/1944, art. 5, în prezent abrogată, prevede că, atunci când soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu descendenții defunctului, moștenește în afară de partea sa succesorală, darurile de nuntă, mobilele și obiectele de uz casnic. Însă, în situația în care veneau descendenți la moștenire, dreptul special nu mai rămâne în vigoare, iar bunurile din masa succesorală se împărțeau conform prevederilor legale între descendenți și soțul supraviețuitor al defunctului. Conform acestei legi, dacă soțul se afla în concurs cu moștenitorii claselor II-IV, acesta “primea pe lângă cotele prevăzute la art. 1 lit. b)-d) din Legea nr. 319/1944, toate bunurile prevăzute la art. 5 din aceeași lege, fără ca valoarea acestora să se ia în considerare la 65 https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/avocatul-poporului-in-ce-conditii-se-exercita-dreptul-de-abitatie-a-sotului-supravietuitor–133862.html 66 https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/avocatul-poporului-in-ce-conditii-se-exercita-dreptul-de-abitatie-a-sotului-supravietuitor–133862.html 67 Mona Maria Pivniceru, Claudia Susanu, Doinița Tătărușanu, “Moștenirea legală și testamentară. Împărțeala moștenirii. Practică judiciară”, Ed. Hamangiu, (2009), p. 30-31.

– 26 – stabilirea cotelor menționate mai sus, sens în care se vorbea de un drept special de moștenire al soțului supraviețuitor.”68 De asemenea, și prin art. 974 C.civ., “în ipoteza în care soțul supraviețuitor nu vine în concurs cu descendenții defunctului, acesta moștenește, pe lângă cota stabilită potrivit art. 972, mobilierul și obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinței comune a soților. Așadar, dreptul special de moștenire al soțului supraviețuitor poartă asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic, care au fost afectate folosinței comune a soților.”69 Și în acest caz, atunci când soțul supraviețuitor nu vine în concurs cu descendenții defunctului, ar putea să primească respectivele bunuri, dar nu datorită dreptului să special, ci datorită cotei legale la care are dreptul. Prin urmare, se arată în speță următoarea situație dacă vine în concurs fie cu ascendenții sau colateralii, fie cu descendenții: “Din dispozițiile cuprinse în art. 5 al Legii nr. 319/1944 rezultă că în cazul în care soțul supraviețuitor vine la succesiunea celuilalt soț în concurs cu ascendenții sau colateralii, moștenește, în afară de partea lui succesorală, mobilele și obiectele casnice gospodărești, precum și darurile de nuntă. Prin urmare, în celelalte situații și anume când vine la succesiune cu descendenții, soțul supraviețuitor nu mai are drept exclusiv asupra mobilelor și obiectelor aparținând gospodăriei casnice.”70 Motivul pentru care soțul supraviețuitor a primit acest drept special asupra mobilelor și obiectelor de uz caznic îl reprezintă faptul că, legiuitorul, consideră că acesta nu trebuie să fie privat de acele bunuri pe care le-a folosit împreună cu soțul său, pe parcursul vieții acestuia, argumentând că nu este necesară modificarea condițiilor de viață cu care a fost obișnuit, fără justificare. Prin mobilier și obiecte de uz casnic, se face referire la “bunurile care serveau la mobilarea locuinței soților și obiectele care, prin națiunea și afectațiunea lor, sunt destinate să servească în cadrul menajului casnic și au fost folosite în comun, corespunzător nivelului obișnuit de trai al soților.”71 Din această categorie fac parte bunuri precum mobila, televizorul, perdele, biblioteci, aparat de fotografiat/filmat, covoare, aragazul, frigiderul, aspiratorul, mașina de spălat, etc., cât și bunurile necorporale precum și despăgubiri pentru stricăciunile cauzate bunurilor, cât și 68 Dan Chirică, “Tratat de drept civil. Succesiunile și liberalitățile.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 55. 69 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil.”, Ed. C. H. Beck, (2013), p. 70-71. 70 TS, sc., dec. nr. 2213/1979, C.D. 1979, p. 121; Cristina Turianu, Corneliu Turianu, “Moștenirea și împărțeala ei”, Ed. Casa de Editură și Presă ,,ȘANSA” R 71 Liviu Stănciulescu, “Moștenirea. Doctrină și jurisprudență.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 152.

– 27 – bunurile proprii ale defunctului, numai dacă acestea au fost folosite de soți. Momentul achiziționării bunurilor nu are relevanță, atâta timp cât au fost utilizate de către soți în gospodărie, conform nivelului acestora de trai. Nivelul de trai este relevant deoarece acesta reprezintă “barometrul în funcție de care se poate aprecia dacă bunurile în cauză reprezintă o necesitate pentru traiul ulterior al soțului supraviețuitor. S-a precizat însă că în această categorie pot fi incluse și alte bunuri care nu satisfac o necesitate a soților, ci numai o comoditate sau o plăcere a lor comună și că, dacă aceste bunuri au avut destinația respectivă, nu prezintă relevanță dacă au fost achiziționate de ambii soți sau doar de unul dintre aceștia și nici când se situează acest moment, respectiv înainte sau în timpul căsătoriei.”72 Se arată în următoarea speță: “În cazul în care soțul supraviețuitor vine în concurs cu alți moștenitori decât descendenții, el are dreptul peste partea sa succesorală, la toate bunurile destinate a servi în cadrul gospodăriei casnice și care au fost folosite efectiv în acest scop, corespunzător nivelului de trai al soților (ca mobilier, obiecte de masaj și altele). Acest drept îl are soțul supraviețuitor, chiar dacă astfel de bunuri au fost proprii ale celuilalt soț, cu condiția ca ele să fi fost aduse în gospodăria comună și folosite efectiv ca atare (art. 5 din Legea 319/1944) (TS, sc., dec. nr. 1729/1979, PRD nr. 2/1980, p. 59).73 Însă, s-a arătat că, “soțul supraviețuitor nu beneficiază de aceste bunuri decât ca un drept subsidiar, soțul decedat având posibilitatea de a dispune în timpul vieții sale de partea ce-i revenea din aceste bunuri, inclusiv prin testament. Dacă de cujus a dispus doar de o parte dintre aceste bunuri, dreptul special al soțului va purta asupra bunurilor cu privire la care nu s-a dispus.”74 În această categorie, în funcție de natura intrinsecă și afectațiunea lor concretă, nu intră următoarele categorii de bunuri: – cele care nu sunt folosite la propriu în gospodărie, precum pianul, autoturismul, bunurile folosite în exercitarea profesiei; – cele care în mod normal ar fi folosite în gospodărie, dar care au fost procurate pentru alt scop, precum investiții; – cele folosite în gospodăria țărânească, precum uneltele; 72 Ioana Nicolae, “Drept civil. Succesiuni. Moștenire legală.”, Ed. Hamangiu, (2014), p. 161. 73 Turianu Cristina, Turianu Corneliu, “Moștenirea și împărțeala ei. Practica judiciară adnotată.”, Ed. Casa de editură și presă ,,ȘANSA”, S. R. L., (1998), p. 132-133. 74 József Kocsis, Paul Vasilescu, “Drept civil. Succesiuni.”, Ed. Hamangiu, (2016), p. 60.

– 28 – – cele proprii ale defunctului, numai dacă acestea au fost aduse în gospodărie și au folosite de soți. Se arată în următoarele spețe: “Soț supraviețuitor. Bunuri aparținând gospodăriei casnice. Regim juridic. Legea nr. 319/1944 prevede în art. 5 că mobilele și obiectele aparținând gospodăriei casnice, precum și darurile de nuntă revin soțului supraviețuitor când se găsește în concurs cu alte categorii de moștenitori decât descendenții. În aplicarea acestui text de lege trebuie înțeles că ceea ce s-a avut în vedere de legiuitor a fost atribuită în beneficiu soțului supraviețuitor, peste partea sa succesorală a acelor bunuri care, prin natura sau afectația lor, au caracterul de bunuri casnice. La determinarea corectă a calității la care se referă textul trebuie luate în considerare fie natura intrinsecă a bunurilor aflate în gospodărie, fie afectațiunea dată acestor bunuri.”75 Cu privire la natura juridică a dreptului reglementat în favoarea soțului supraviețuitor, prin art. 5 al Legii nr. 319/1944, s-au formulat două teorii: teoria legatului prezumat și teoria dreptului special de moștenire legală. Prima teorie are în vedere faptul că, o perioadă de timp, soțul culegea mobilele și obiectele de uz casnic în baza unui legat prezumat. Legea estima dorința defunctului de a-i lăsa soțului aceste bunuri pentru a-i asigura același nivel de trai pe care l-au avut în perioada căsătoriei. În această situație, dacă soțul vine în concurs cu moștenitori nerezervatari, are drept la toate bunurile care fac obiectul dreptului special. În caz contrar, dacă soțul vine în concurs cu moștenitori rezervatari, dreptul special se îngrădește doar asupra cotității disponibile, iar beneficiarii rezervei succesorale pot cere reducțiunea. Posibilitatea de a cere reducțiunea se poate exercita și de soțul supraviețuitor, numai dacă îi este încălcată și acestuia rezerva succesorală. A doua teorie are în vedere faptul că practica judiciară evidențiază numai reglementarea succesiunii legale și testamentare, nu și legatul prezumat. Așadar, pe cale de consecință, obiectele și mobilierul i se corespund soțului peste cota sa succesorală. Prin urmare, s-a ajuns la concluzia că “dreptul special al soțului supraviețuitor este tot un drept de moștenire legală, dar afectat scopului prevăzut de lege (având o destinație specială). 75 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr: 190 din 27 ianuarie 1983, din C. D. 1983, p. 83 Florescu Dumitru C., “Drept civil. Succesiunile.”, Ed. Universității Titu Maiorescu, (2001), p. 76

– 29 – Astfel, în concepția dreptului special de moștenire legală, soțul supraviețuitor culege aceste bunuri în totalitate, chiar dacă ar fi singurele lăsate de soțul decedat (fiind vorba despre un drept unitar, opțiunea soțului este indivizibilă).76 Codul civil sprijină opinia promovată de practică, considerând că este mai corect argumentată și că dreptul special asupra mobilelor și obiectelor de uz casnic este văzut ca un drept de moștenire legală. Condiții de acordare ale dreptului special de moștenire soțului supraviețuitor: a) să nu vină în concurs cu descendenții, clasa întâi de moștenitori. Pentru a putea culege mobilele și obiectele de uz casnic, drept urmare a folosinței comune, trebuie să vină în concurs cu clasa a doua și a patra de moștenitori. Soțul culege aceste bunuri peste cota sa succesorală existentă; b) să nu fi dispus de partea sa din bunuri prin donații (liberalități) sau prin testament (mortis causa). “Soții pot avea asupra bunurilor în discuție un drept de proprietate comună în devălmășie, dacă au optat pentru comunitatea legală, ca regim matrimonial. Același drept soții pot avea asupra bunurilor în discuție și în cazul comunității convenționale, dacă aceștia nu au convenit ca această categorie de bunuri să fie sustrasă comunității, adică să fie considerate bunuri proprii ale soțului care le dobândește.”77 Dreptul special al soțului supraviețuitor are în vedere cota defunctului din bunurile comune și bunurile proprii ale acestuia din urmă. Această porțiune din mobilier și obiectele de uz casnic îi revin soțului supraviețuitor cu titlu de proprietate, și nu ca un rezultat al moștenirii. În cazul în care defunctul a dispus prin liberalități în tot sau în parte mobilierul și obiectele de uz casnic, soțului supraviețuitor îi este stins dreptul special la moștenire, el va fi lipsit de aceste bunuri. Însă, dacă defunctul dispune de aceste bunuri în urma unor acte încheiate în favoarea terților sau moștenitorilor, rezultând de aici că soțul supraviețuitor nu va dobândi aceste bunuri în mod exclusiv, deoarece dreptul său special nu mai operează. Avem în vedere faptul că: “Dacă obiectul liberalităților, făcute de defunct către terțe persoane, este reprezentat numai de o parte a acestor bunuri, restul va fi cules de către soțul supraviețuitor.”78 76 Liviu Stănciulescu, “Moștenirea. Doctrină și jurisprudență.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 156. 77 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil.”, Ed. C. H. Beck, (2013), p. 71. 78 Ilioara Genoiu, “Ce drepturi ale soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C. H. Beck, (2013), p. 49.

– 30 – Exemplu: “Defunctul a instituit legatar pe fratele său FA cu privire la partea sa din aparatura audio-video folosită în comun cu soțul supraviețuitor (SS). În acest caz, legatul constituit în favoarea lui FA este valabil, iar SS va culege ca drept special numai restul mobilierului și al obiectelor aparținând gospodăriei casnice (cuvenit fostului soț). Desigur, dacă în patrimoniul succesoral mai sunt și alte bunuri (altele decât mobilier sau obiecte de uz casnic), acestea vor fi culese de SS și FA potrivit devoluțiunii legale (SS ½ și FA ½ ).”79 În altă ordine de idei, dreptul special al soțului supraviețuitor nu este condiționat de conviețuirea neîntreruptă a acestora până la intervenția divorțului. Dreptul poate exista chiar dacă au avut gospodării separate și indiferent de locul unde se aflau bunurile la data deschiderii succesiunii. În practica de specialitate, întâlnim și existența unei gospodării separate, arâtându-se că: “Chiar dacă soții au avut gospodării separate, în locații diferite, soțul supraviețuitor are dreptul la totalitatea bunurilor care intră în categoria mobilelor și obiectelor aparținând gospodăriei casnice, potrivit destinației lor, indiferent de locul unde ele se aflau în momentul decesului celuilalt soț.”80 Însă, este indispensabil ca aceștia să nu fi intrerupt în mod irevocabil conviețuirea lor, deoarece dacă au făcut acest lucru, soțul în viață nu poate moșteni decât bunurile dobândite până la întreruperea în fapt a conviețuirii. Dreptul special în cazul soțului bigam evidențiază faptul că, atât soțul din căsătoria valabilă, cât și soțul din căsătoria putativă au drept asupra mobilierului și obiectelor de uz casnic. Soțul din căsătoria valabilă are drept asupra acestor bunuri folosite în timpul căsătoriei cu soțul defunct, asemenea și celui de bună-credință din căsătoria putativă, care a folosit bunurile respective în gospodărie, tot în timpul căsătoriei cu defunctul. Conform Codului civil, bunurile se împart în mod egal între cei doi soți supraviețuitori, cu cu condiția ca aceste bunuri să fi fost afectate folosinței comune în ambele gospodării. Darurile de nuntă sunt menționate în art. 5 din Legea 319/1944 alături de mobilele și obiectele de uz casnic. Se consideră daruri de nuntă acelea care sunt făcute în comun soților ori unuia dintre ei, chiar și atunci când un soț a facut un dar celuilalt, deoarece se prezumă că intenția a fost ca bunurile să devină comune. Inclusiv darurile făcute unuia dintre soți de către părinți se consideră bunuri comune ale soților. Excepția de la regulă are în vedere acele daruri cu o valoare mai mare decât ar putea să îl 79 Liviu Stănciulescu, “Moștenirea. Doctrină și jurisprudență.”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 154. 80 TS, s. civ., dec. nr. 1248/1971, în I. Mihuță, Repertoriul II, nr. 536, p. 209.

– 31 – aibă un dar obișnuit. “Dacă însă aceste daruri au o valoare mare, depășind valoarea unor daruri obișnuite (precum un autoturism sau o sumă de bani pentru achiziționarea unui apartament, autoturism etc.) și sunt făcute fără precizarea expresă că se urmărește gratificarea ambilor soți, atunci ele urmează a fi considerate bunuri proprii ale soțului gratificat întrucât nu se poate presupune voința donatorilor de a gratifica pe ambii soți numai din împrejurarea că au fost făcute cu ocazia cerebrării căsătoriei.”81 Nu intră în categoria darurilor de nuntă cele făcute soțului supraviețuitor sau defunctului, din motiv că aceste categorii de daruri sunt proprii ale acestora. Cele ale soțului supraviețuitor îi aparțin, iar cele ale defunctului sunt incluse în masa succesorală. Practica judecătorească este de opinie că darurile făcute unuia dintre soți de către părinți, pentru serbarea căsătoriei, sunt donații și prin urmare devin bunuri comune, iar donațiile făcute în timpul căsătoriei, sunt proprii ale soțului gratificat, dacă nu se prevede altfel. Astfel, următoarea speță prevede următoarele, “darurile de nuntă având destinația de a forma începutul patrimoniului comun al soților, sunt bunuri comune, fiind dobândite în timpul căsătoriei și prin urmare, bunurile achiziționate din aceste sume de bani urmează același regim juridic. În cauză este aplicabilă prezumția instituită de art. 30 din C. Fam. (Curtea de Apel Craiova, Secția Civilă, dec. Civ. Nr. 941 din 12 februarie 2001).”82 În concluzie, în raport cu aceste precizări, “s-a apreciat că darurile de nuntă reprezintă bunuri proprii ale soțului gratificat, exceptând cazul în care donatorul a dispus că ele vor fi comune, întrucât aceste diferențieri, determinate numai de momentul când are loc gratificarea, nu își găsesc justificare legală. Edificatoare în acest sens este și decizia Curții Supreme care arată că “bunurile dobândite prin donație sunt proprii, pentru a fi respectată voința donatorului, care, dacă nu a dispus altfel, nu poate fi presupus că a înțeles să avantajeze și soțul celui gratificat”.”83 Procedura de calcul al drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor: Această procedură cuprinde următoarele etape: – determinarea părții soțului supraviețuitor din bunurile comune, așa cum se arată: “determinarea părții cuvenite soțului supraviețuitor din bunurile comune (lichidarea comunității de bunuri), în ipoteza în care aceștia s-au căsătorit sub imperiul vechiului 81 Al. Bacaci, “Raporturile juridice patrimoniale în dreptul familiei”, Ed. Dacia, Cluj-Napoca 1986, p. 121. 82 http://drept.ucv.ro/RSJ/images/articole/2007/RSJ4/015BischinGirlesteanu.pdf 83 Idem

– 32 – Cod al familiei, situație în care raporturile lor patrimoniale sunt caracterizate de existența comunității de bunuri, precum și ipoteza în care soții s-au căsătorit sub imperiul actualului Cod civil și au ales, ca regim matrimonial, comunitatea legală sau comunitatea convențională.”84 – determinarea masei succesorale a soțului supraviețuitor; – determinarea părții cuvenite din mobilele și obiectele de uz casnic folosite în comun în gospodărie de către soți; – determinarea dreptului de abitație al soțului supraviețuitor; – imputarea cotei asupra masei succesorale. Masa succesorală este formată din următoarele elemente: – bunuri proprii ale defunctului soț; – partea defunctului soț din comunitatea de bunuri. CAPITOLUL 4. Caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale soțului supraviețuitor. S1. Soțul supraviețuitor este moștenitor rezervatar 1.1. Rezerva succesorală Conform art. 1086 din Codul Civil, ,,Rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatar au dreptul în virtutea legii, chiar împotriva voinței defunctului, manifestată prin liberalități și dezmoșteniri”. Rezerva succesorală reprezintă o parte a moștenirii, cu caracter colectiv, caracter de ordine publică și datorată în natură. Din punct de vedere al naturii și caracterelor juridice, dreptul la rezerva al soțului supraviețuitor constă în următoarele: “Prin art. 1088 C.civ., a fost consacrat dreptul soțului supraviețuitor la rezervă. În virtutea acestei reguli soțul supraviețuitor, deși nu este rudă cu defunctul, face parte din categoria moștenitorilor rezervatari, după ce prin art. 963 și art. 970-974 C.civ. a fost consacrat și dreptul acestuia de a succeda fostului soț. Fundamentul dreptului la rezervă al soțului supraviețuitor este același, ca în cazul celorlalți moștenitori rezervatari, protecția membrilor cercului restrâns al familiei care-și datorează reciproc întreținere. 84 Marilena Uliescu, “Noul Cod Civil. Studii și comentarii. Volumul II. Cartea a III-a și Cartea a IV-a”, Ed. Universul Juridic, p. 666.

– 33 – Dreptul la rezervă succesorală a soțului supraviețuitor are aceeași natură juridică de pars hereditais, ca și cea a moștenitorilor rezervatari în linie dreaptă, cu unele particularități.”85 Ca o parte a moștenirii, este diminuată și “rămasă după deducerea cotității disponibile în limitele căreia, de la caz la caz, cel despre a cărui moștenire este vorba a putut dispune prin liberalități (donații, legate, instituiri contractuale). Ea reprezintă o cotă-parte din moștenire (pars hereditatis), conferind nici mai mult, nici mai puțin decât ,,un drept real în și asupra chiar a bunurilor succesiunii”, nu doar un simplu drept de creanță.”86 Ca și caracter de ordine publică, “Dispozițiile legale referitoare la rezervă se impun în mod imperativ celui despre a cărui moștenire este vorba atât în privinta succesorilor care au acest drept, cât și în privința întinderii drepturilor rezervatarilor, în sensul că nu pot fi micșorate.”87 Rezerva nu este grevată cu niciun fel de sarcini, aceasta cuvenindu-se în deplină proprietate rezervatarilor. Ca și caracter colectiv, “legiuitorul nu stabilește rezerva pe cale de atribuire individuală, ci se mărginește a arăta măsura în care și felul cum se determină cotitatea disponibilă lăsând ca masa rezervată să se defere potrivit regulilor privitoare la moștenirea ab intestat către rudele chemate în puterea legii și numai către cele care acceptă moștenirea.”88 Ca și caracter individual, în sensul că, “rezerva succesorală a fiecărui moștenitor rezervatar (s.n., D.C.) este de jumătate din cota succesorală care, în absența liberalităților sau dezmoștenirilor, i s-ar fi cuvenit ca moștenitor legal”.89 În cele din urmă, rezerva succesorală este datorată în natură, iar la partaj sau în situația reducțiunii liberalităților excesive, moștenitorii defunctului dispun de posibilitatea de a cere în natură o cantitate din bunurile echivalente cotei ce le revine din moștenire. Utilitatea practică a rezervei constă în faptul că, “este o instituție controversată, fiind apărată de unii și criticată de alții. Cei care o apără invocă utilitatea ei pentru conservarea bunurilor ori a bogăției în familie, pentru realizarea datoriei de întreținere între membrii familiei, pentru a asigura liberalitatea individuală a moștenitorilor; astfel, în lipsa rezervei, de cujus ar putea să-i supună la presiuni, sub amenințarea exheredării, vizând libertatea de gândire, libertatea religioasă etc.”90 85 Dumitru Văduva, “Moștenirea legală. Liberalitățile.”, Ed. Universul Juridic, (2012), p. 219. 86 Dan Chirică, “Tratat se drept civil. Succesiunile și liberalitățile”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 314-315. 87 Dan Chirică, “Tratat se drept civil. Succesiunile și liberalitățile”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 315. 88 Dan Chirică, “Tratat se drept civil. Succesiunile și liberalitățile”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 316. 89 Dan Chirică, “Tratat se drept civil. Succesiunile și liberalitățile”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 317. 90 Văduva Dumitru, “Succesiuni. Devoluțiunea succesorală.”, Ed. Universul Juridic, (2011), p. 144.

– 34 – Strict legat de soțul supraviețuitor, prin art. 1087 NCC, este și el moștenitor rezervatar, așa cum era și sub regimul reglementării anterioare, în Legea nr. 319/1944, lege care consacră drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor. Acest beneficiu al soțului supraviețuitor intervine pentru a-i oferi protecție și împotriva voinței soțului defunct, pentru cazul în care s-ar fi dorit exheredarea soțului. Rezerva este fundamentată prin familie, “ce izvorăște nu numai din relațiile de rudenie dintre ascendenți și descendenți, ci și din legăturile profunde ce se nasc în timpul căsătoriei între cei doi soți și care stau la baza îndatoririlor de sprijin ce supraviețuiesc desfacerii căsătoriei prin moarte.”91 În mod obișnuit, cota sa în calitate de moștenitor legal este ½, însă poate să difere în anumite cazuri, așa cum este dispus și în literatura de specialitate, “Rezerva soțului supraviețuitor este stabilită cu o cotă parte fixă, de ½, dintr-un drept veritabil, adică dreptul său ca moștenitor legal, drept a cărui întindere este în funcție de clasa de moștenitor cu care vine în concurs. Această tehnică de stabilire a întinderii legale a rezervei nu schimbă cu nimic dreptul la rezervă a soțului supraviețuitor, căci, indirect, rezerva se va calcula tot prin raportarea la întreaga masă succesorală.”92 Conform celor menționate, intinderea rezervei soțului supraviețuitor este în funcție de clasa de moștenitori cu care vine în concurs, precum rudele sau legatarii care vin la moștenire, cu excluderea moștenitorilor nedemni, exheredați, după caz, sau renunțători. De regulă, rezerva acestuia i se atribuie individual, dat fiind faptul că, în mod normal, defunctul lasă un singur soț supraviețuitor. Acesta, prin urmare, beneficiază de o rezervă de drept comun, prin raportarea la valoarea integrală a moștenirii, în funcție de clasele de moștenitori legali cu care vine în concurs. Astfel, avem următoarele: – 1/8 dacă vine în concurs cu descendenții defunctului; – 1/6 din moștenire, dacă vine în concurs cu ascendenții și colateralii privilegiați; – ¼ din moștenire în concurs numai cu ascendenții privilegiați ori colaterali privilegiați; – 3/8 dacă vine în concurs numai cu ascendenți ordinari sau colaterali ordinari; – ½ din moștenire în situația în care există legate sau donații în favoarea unor terțe persoane. Acest cuantum reprezintă jumătate din moștenire, moștenire pe care soțul supraviețuitor putea să o primească în întregime în lipsă de moștenitori. 91 Ioan Dogaru, Vasile Stănescu, Maria Marineta Soreață, “Bazele dreptului civil. Volumul V. Succesiuni”, Ed. C. H. Beck, (2009), p. 392. 92 Văduva Dumitru, “Succesiuni. Devoluțiunea succesorală.”, Ed. Universul Juridic, (2011), p. 156.

– 35 – Ca de exemplu, “Defunctul a lăsat legat universal în favoarea spitalului S în valoare de 200 mii lei (compus dintr-o casă de 160 mii lei și bunuri aparținând gospodăriei casnice de 40.000 lei) și pe SS soțului supraviețuitor, în viață. În acest caz, SS are dreptul la rezerva de ½ din moștenire, care se va calcula prin raportare la valoarea integrală a moștenirii de 200 mii lei (și nu valoarea de 160 mii lei rămasă prin scăderea valorii mobilierului și a bunurilor de uz casnic). Deci, SS va culege rezerva de 100 mii lei, iar spitalului SP legatul(supus reducțiunii) de 100 mii lei.”93 Alte exemple, în caz de dezmoștenire a soțului supraviețuitor,”a) Soțul supraviețuitor dezmoștenit vine la moștenirea soțului defunct în concurs cu rude din cele patru clase. Drept urmare, soțul supraviețuitor va culege rezerva de 1/8 (1/2 din ¼), restul moștenirii cuvenindu-se descendenților defunctului.”94 “c) Soțul supraviețuitor dezmoștenit vine la moștenirea soțului defunct în concurs cu rude din cele patru clase, numai cele rezervatare (descendenții și ascendenții privilegiați) fiind dezmoștenite. Drept urmare, soțul supraviețuitor va culege rezerva de 1/8 ( ½ din ¼), descendenții vor culege cota de rezervă 7/16 (1/2 din 7/8), ascendenții privilegiați vor culege cota de rezervă de 7/64 (1/2 din 7/32), iar restul moștenirii de 21/64 va fi cules de către colateralii privilegiați.”95 În practica judiciară, întâlnim următoarea speța ce relatează situația în care soțul supraviețuitor vine în concurs cu descendenții, ca atare: ,,Potrivit Legii nr. 319/1944, soțul supraviețuitor, când vine la succesiunea soțului predecedat împreună cu descendenții, moștenește, o cotă de ¼ din averea rămasă, iar rezerva sa este de jumătate din această cotă, adică de 1/8. În ceea ce privește calculul părții disponibile și implicit al rezervei, se aplică dispozițiile art. 849 C.civ. în sensul că pe lângă bunurile lăsate de testator în momentul morții se adaugă dacă este cazul și bunurile de care a dispus prin donații, după starea lor din momentul donației și după valoarea din momentul morții donatorului. Din această masă de bunuri se scad datoriile, iar asupra a ceea ce atinge rezervele legale, trebuie reduse până la limita rezervelor legale. 93 Liviu Stănciulescu, “Moștenirea legală”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 276-277. 94 Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 60. 95 Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 60-61.

– 36 – În cazul în care cotitatea disponibilă specială este mai mică decât cotitatea disponibilă ordinară, iar defunctul nu a făcut nicio liberalitate pentru această diferență, ea urmează a fi împărțită potrivit prevederilor legale conținute în art. 1 din Legea nr. 319/1944.”96 Particularitățile rezervei succesorale ale soțului supraviețuitor: a) este o cotă fixă de ½ ce variază în funcție de clasa de moștenitori cu care vine în concurs la deschiderea succesiunii, fie că aceștia fac parte din categoria legatarilor, moștenitorilor rezervatari sau nerezervatari; b) constă în partea sa din partea de moștenire legală, deci prin urmare, “nu este o fracțiune raportată direct asupra moștenirii (spre deosebire de rezerva descendenților și rezerva ascendenților privilegiați), ci este o fracțiune raportată la porțiunea ereditară care i se cuvine ca moștenitor legal conform principiului portio legitime est portio portionis ab intestato (rezerva este o parte din partea de moștenire legală).”97; c) de obicei, rezerva are caracter colectiv, însă nu și în cazul rezervei soțului supraviețuitor, deoarece aceasta se calculează individual, în mod distinct față de rezerva celorlalți moștenitori cu care vine în concurs. Imputarea rezervei succesorale soțului supraviețuitor: Dacă, soțul supraviețuitor vine la moștenire în concurs cu moștenitorii nerezervatari, ori singur, se va imputa rezerva asupra moștenirii în totalitate, cum ar fi de exemplu: “dacă soțul supraviețuitor vine în concurs cu un nepot de frate al defunctului, instituit ca legatar universal, rezerva soțului supraviețuitor va fi de ¼ din moștenire (deoarece vine în concurs numai cu colateralii privilegiați) și se va imputa asupra moștenirii în întregul ei, cotitatea disponibilă fiind astfel de ¾ și revenind nepotului de frate în calitate de legatar universal.”98 În cazul în care nu avem descendenți, ascendenți privilegiați, dar avem însă și moștenitori legali nerezervatari, intervine un terț legatar la moștenire în locul acestora. Prin urmare, rezerva soțului supraviețuitor este de ½ din moștenire, iar cealaltă parte îi revine legatarului universal. 96 Trib. Supr., sec. civ., dec. nr: 1615 din 8 august 1972, nepublicată, Repertoriu de practică judiciară 1969-1975, p. 207; Dumitru C. Florescu, “Drept civil. Succesiunile.”, Ed. Universității Titu Maiorescu, (2001), p. 195. 97 Ioan Dogaru, Vasile Stănescu, Maria Marineta Soreață, “Bazele dreptului civil. Volumul V. Succesiuni”, Ed. C. H. Beck, (2009), p. 393. 98 Ioan Dogaru, Vasile Stănescu, Maria Marineta Soreață, “Bazele dreptului civil. Volumul V. Succesiuni”, Ed. C. H. Beck, (2009), p. 639.

– 37 – Dacă, ne aflăm în situația unde, la o moștenire intră în concurs legatarii cu moștenitorii rezervatari, moștenirea este împărțită în rezervă și cotitate disponibilă. Intervenția rezervei soțului supraviețuitor a complicat calculul inițial. Astfel, în urma apariției Legii nr. 319/1944, rezerva soțului supraviețuitor se determina prin scăderea acesteia din cotitatea disponibilă, fie din rezerva moștenitorilor legali. Însă, pentru protecția rezervatarilor, se stabilește ca rezerva să fie imputată doar asupra cotității disponibile, rezerva fiind exclusă din calcul. Reducerea considerabilă a cotității disponibile are ca urmări diverse soluții contrare cu ceea ce stipulează legea, cum ar fi de exemplu: “în cazul în care de cujus a lăsat ca legatar universal un colateral privilegiat care intră în concurs cu soțul supraviețuitor și cu părinții, imputarea rezervei soțului supraviețuitor asupra cotității disponibile antrenează următoarea soluție: soțul supraviețuitor are o rezervă de ½ din 1/3 (art. 2 rap. la art. 1 lit. b) adică de 1/6; părinții vor avea rezerva prevăzută de art. 843 C.civ. adică ½ ; deci cotitatea disponibilă este ½ – 1/6= 2/6(1/3).”99 Prin urmare, pentru înlăturarea oricărei contradicții, se prezintă un nou mod de scădere a rezervei soțului supraviețuitor, considerându-se că rezerva acestuia trebuie scăzută din întreaga masă succesorală. După implementarea acestui nou mod de imputare, rezerva soțului supraviețuitor este în continuare de 1/6, însă partea cuvenită părinților modificându-se la 5/12(1/2 din 5/6). Ca atare, odată cu apariția acestui nou mod de calcul, soțul supraviețuitor dispune de: – rezervă de 1/8 dacă vine în concurs cu descendenții; – rezervă de ¼, adică ½ din ½ dacă vine în concurs cu părinții; – rezervă de 1/6, adică ½ din 1/3 dacă vine în concurs cu părinții, ori unul dintre ei în ambele situații în concurs cu cel puțin un colateral privilegiat ori un descendent al acestora. 1.1.1. Cotitatea disponibilă specială: Este reglementată de art. 1090, care prin alin. (1) menționează că: “Liberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor, care vine la moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei comuni lor, nu pot depăși un sfert din moștenire și nici partea descendentului care a primit cel mai puțin.”100 Se consideră că, în principiu, soțul poate să fie legatar în limitele unei cotități disponibile ordinare cu respectarea rezervelor ascendenților și descendenților defunctului. 99 Dumitru Văduva, “Succesiuni. Devoluțiunea succesorală.”, Ed. Universul Juridic, (2011), p. 157. 100 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil”, Ed. C. H. Beck, (2013), p. 222.

– 38 – Însă, tot dispozițiile art. 1090 C. civil, reglementează faptul că soțul supraviețuitor este gratificat conform limitelor cotității disponibile speciale, egală cu partea descendentului care a primit cel mai puțin și fără a depăși un sfert din moștenire. Cotitatea disponibilă specială este “în favoarea soțului supraviețuitor, care vine în concurs cu descendenții defunctului dintr-o altă căsătorie etc., este menită să apere interesele acestora din urmă.”101 Conform opiniei autorilor, cotitatea disponibilă specială este limitată dublu prin partea descendentului care a luat mai puțin și ¼ din moștenirea defunctului. Totuși, se consideră că, “textul legal în discuție nu a stabilit o limită inferioară a cotității disponibile speciale a soțului supraviețuitor. Drept urmare, chiar dacă cota descendentului care a luat cel mai puțin este mai mare de ¼ din moștenire, cotitatea disponibilă specială a soțului supraviețuitor nu poate depăși un sfert din moștenire.”102 Prin alți descendenți decât cei comuni lor, includem: copiii din altă căsătorie, copiii concepuți cu o altă persoană decât soțul supraviețuitor, copiii adoptați etc. În ceea ce privește cuantumul cotității disponibile speciale, s-a arătat că, este mai mică decât cea ordinară, cea specială imputându-se asupra ei, iar diferența rămasă revine descendenților, dacă nu s-a dispus altfel. Calculul acesteia se realizează în următoarea ordine, conform contextelor de mai sus: – prima etapă constă în deducerea rezervei soțului supraviețuitor și a descendenților, de aici deducându-se cotitatea disponibilă ordinară; – a doua etapă constă în deducerea cotității disponibile speciale din cea ordinară; – a treia etapă constă în determinarea diferenței rămase dintre cea disponibilă specială și ordinară, diferență care revine descendenților dacă defunctul nu a dispus de această diferență prin liberalități. Dispunem cu ajutorul doctrinei de următorul exemplu: “Defunctul a instituit legatar universal pe SS, soțul supraviețuitor, pentru averea sa în valoare de 200 mii lei și a lăsat în viață pe FA, fiul său dintr-o căsătorie anterioară. În acest caz, moștenirea se va împărți, astfel: – rezerva soțului supraviețuitor este de 1/8, iar rezerva copilului de 3/8 (1/2 din ¾), deci rezervele cumulate vor fi de 1/8 plus 3/8 = ½ din moștenire; astfel, se va obține cotitatea disponibilă odinară, care este de ½ din moștenire; 101 Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 63. 102 Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 64.

– 39 – – din cotitatea disponibilă ordinară, soțul supraviețuitor va putea primi numai ¼ din moștenire, (deci, mai puțin decât toată cotitatea disponibilă ordinară de ½); – diferența de ¼ din moștenire revine copilului. Rezultă că, SS va cumula: 1/8 din rezerva succesorală și ¼ cotitatea disponibilă specială, în total, 3/8 din moștenire, deci, 75 mii lei în cazul de față, iar copilul din căsătoria anterioară va cumula 3/8 rezerva succesorală și ¼ diferența cuvenită, în total, 5/8 din moștenire, deci, 125 mii lei.”103 Un al doilea exemplu are în vedere situația în care soțul vine în concurs cu un singur descendent, “Defunctul a lăsat un testament prin care o instituie legatar universal pe soția sa (A), care vine la moștenire în concurs cu un copil din altă căsătorie a defunctului (B). Evident, descendentul cere reducerea testamentului în limita cotității disponibile. Aceasta se va calcula conform prevederilor art. 1090 NCC, astfel: – Pasul 1: Se stabilește rezerva soțului supraviețuitor (1/2 x ¼=1/8); – Pasul 2: Se stabilește rezerva descendentului (1/2 x ¾ =3/8); – Pasul 3: Se cumulează cele două rezerve (1/8+3/8=4/8=1/2); – Pasul 4: Se determină cotitatea disponibilă specială, care poate fi egală cu partea copilului care a luat cel mai puțin sau poate fi de maxim ¼, aceasta urmând a fi atribuită soțului supraviețuitor împreună cu rezerva care i se cuvine. Întrucât partea copilului este de 3/8 (mai mare decât ¼) înseamnă că avem o cotitate disponibilă specială de ¼. Varianta (a): Raportându-ne la întreaga masă succesorală aceasta va rămâne de ¼, urmând a fi scăzută ca atare la pasul următor din cotitatea disponibilă ordinară, ceea ce înseamnă că soțul supraviețuitor va primi rezerva de 1/8+1/4=3/8. Varianta (b): Raportându-ne la cotitatea disponibilă ordinară, adică la ½, înseamnă că vom calcula astfel: ¼(cotitatea disponibilă specială) x ½ (adică partea rămasă după scăderea rezervelor, respectiv cotitatea disponibilă ordinară)=1/8. .”104 Un alt exemplu prezintă situația unde soțul supraviețuitor vine în concurs cu doi descendenți: “Defunctul a lăsat un testament prin care instituie legatar universal pe soția sa (A), care vine la moștenire în concurs cu doi copii din altă căsătorie a defunctului (B și C). Evident, descendenții cer reducerea testamentului în limita cotității disponibile. Aceasta se va calcula conform prevederilor art. 1090 NCC, astfel: – Pasul 1: soția primește rezerva la care are dreptul, respectiv 1/8; 103 Liviu Stănciulescu, “Moștenirea legală”, Ed. Hamangiu, (2017), p. 280. 104 Negrilă Daniela, “Moștenirea în noul Cod Civil”, Ed. Universul Juridic, (2013), p. 176-177.

– 40 – – Pasul 2: descendenții primesc împreună rezerva de 3/8 (deci 3/16 pentru fiecare copil); – Pasul 3: se stabilește cotitatea disponibilă ordinară care este, constant, ½ din moștenire; – Pasul 4: Se determină cotitatea disponibilă specială în raport de partea copilului care a luat mai puțin, cota de 3/16 fiind mai mică decât un sfert din moștenire; Varianta (a): Raportându-ne la întreaga masă succesorală aceasta va rămâne de 3/16, urmând a fi scăzută ca atare la pasul următor din cotitatea disponibilă ordinară, ceea ce înseamnă că soțul supraviețuitor va primi rezerva de 1/8 +3/16 (cotitatea disponibilă specială) = 2/16+3/16=5/16. Varianta (b): Raportându-ne la cotitatea disponibilă ordinară, adică la 1/2, înseamnă că vom calcula astfel: 3/16 (cotitatea disponibilă specială) x ½ (adică partea rămasă după scăderea rezervelor, respectiv cotitatea disponibilă ordinară) = 3/32. Aceasta înseamnă că ceea ce se va scădea la pasul următor din cotitatea disponibilă ordinară va fi o cotă de 3/32, iar soțul va primi rezerva sa de 1/8 + 3/32 (cotitatea disponibilă specială) = 4/32 + 3/32=7/32.”105 În practică întâlnim următoarea speță pentru cotitatea disponibilă a soțului supraviețuitor în concurs cu copii din altă căsătorie anterioară: ,,Porțiunea succesorală legală a soțului supraviețuitor, prevazută în art. 1 Legea nr. 319/1944, se impută asupra cotității disponibile ordinare, astfel cum este stabilită în art. 841 C.civ., chiar și în cazul în care el vine în concurs cu copii dintr-o căsătorie anterioară a defunctului, soțul supraviețuitor putând să cumuleze cotitatea disponibilă specială, reglementată de art. 939 C.civ., cu porțiunea sa succesorală. Ca atare, de exemplu, atunci când vine la succesiune un singur copil dintr-o altă căsătorie a defunctului, cotitatea disponibilă ordinară fiind pe jumătate, soțul supraviețuitor va putea să primească din această cotitate sfertul din moștenire pe care are dreptul în temeiul art. 1 lit. a din Legea nr. 319/1944 și va păstra liberalitățile pe care defunctul i le-a făcut în limitele întregului disponibil stabilit, potrivit art. 939 C.civ., la cel mult a patra parte din succesiune. Prin acest mod de calcul nu se atinge cotitatea disponibilă de jumătate parte, pe care art. 841 C.civ. o acordă copilului din căsătoria anterioară.”106 Sancțiunea depășirii cotității disponibile: Art. 939 din Codul civil nu prevede o sancțiune împotriva liberalităților făcute în favoarea soțului supraviețuitor, acesta venind în concurs cu copiii din altă căsătorie, depășind limitele 105 Daniela Negrilă, “Moștenirea în noul Cod Civil”, Ed. Universul Juridic, (2013), p. 179-180. 106 Trib. jud. Timiș, dec. civ. nr. 1577 din 20 octombrie 1976, în R.R.D. nr. 5/1977, p. 68.

– 41 – cotității speciale. Însă, art. 940, prevede că, “soții nu pot să-și dăruiască indirect mai mult decât s-a arătat mai sus; orice donație, deghizată sau făcută unei persoane interpuse, este nulă.”107 Art. 874 C.civ., stipulează că, atunci când vor trece peste partea disponibilă, liberalitățile prin act, testament sau între cei vii, se reduc la această parte. Art. 939 C.civ, prin urmare, stabilește că sancțiunea depășirii cotității disponibile speciale este: “a) reducțiunea în cazul în care soțul supraviețuitor a fost gratificat prin donații directe sau indirecte sau prin legate care i-au fost făcute personal; b) nulitatea dacă defunctul a făcut, în favoarea soțului supraviețuitor, donații deghizate sau liberalități prin persoană interpusă.”108 Se aplică sancțiunea reducțiunii liberalităților excesive în limitele cotității speciale. Prin urmare, în caz de depășire a liberalităților, nu are loc desființarea, ci reducțiunea. În Legea 319/1944 se evidențiază o corelație între drepturile succesorale ale soțului supraviețuitor și cotitatea disponibilă specială. S-a pus întrebarea dacă soțul din a doua căsătorie poate să anuleze partea sa cu liberalitățile dispuse de defunct în limitele cotității disponibile speciale ori cotității disponibile ordinare.Practica judecătorească face următoarele mențiuni: “a decis că partea legală a soțului supraviețuitor se impută asupra cotității disponibile speciale, sau asupra cotității disponibile ordinare. Practica judecătorească a decis că partea legală a soțului supraviețuitor se impută asupra cotității disponibile ordinare. Soluția este justă, din moment ce scopul cotității disponibile speciale este de a îngrădi liberalitățile făcute soțului supraviețuitor, pentru a-i apăra pe copiii din altă căsătorie a defunctului.”109 Corelația dintre cotitatea disponibilă specială și cotitatea disponibilă ordinară are în vedere faptul că, cea specială nu se cumulează celei ordinare, ci se impută asupra ei. Există posibilitatea ca soțul decedat care a avut copii dintr-o căsătorie anterioară să fi fost pus în imposibilitatea de a face liberalități soțului supraviețuitor conform cotității disponibile speciale, însă să fi putut face pentru terții în limitele celei ordinare. Tot aici, acest “cumul este interzis, deoarece s-ar încălca rezerva copiilor defunctului. Deci soțul decedat va putea face liberalități atât soțului supraviețuitor cât și terților, care împreună, nu pot depăși 107 Ioan Dogaru, Vasile Stănescu, Maria Marineta Soreață, “Bazele dreptului civil. Volumul V. Succesiuni”, Ed. C. H. Beck, (2009), p. 405. 108 Ioan Dogaru, Vasile Stănescu, Maria Marineta Soreață, “Bazele dreptului civil. Volumul V. Succesiuni”, Ed. C. H. Beck, (2009), p. 406. 109 Turculeanu Ion, “Drept civil. Contracte speciale și succesiuni.”, Ed. SITECH, (1998), p. 194.

– 42 – cotitatea disponibilă cea mai mare (de obicei cea ordinară), iar cele făcute soțului supraviețuitor nu pot depăși cotitatea disponibilă specială.”110 1.1.2. Reducțiunea liberalităților: Reducțiunea liberalităților excesive reprezintă sancțiunea ce aduce atingere rezervei succesorale, și care, privează de eficacitate liberalitățile efectuate de defunct. Conform art. 1062 din Codul civil, avem următoarea remarcă, “După deschiderea moștenirii, liberalitățile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducțiunii, la cerere.”111 Ca atare, reducțiunea are ca urmare numai ineficacitatea, nu și nulitatea acestora. Sunt supuse reducțiunii liberalităților excesive: donațiile făcute de defunct în cursul vieții, legatele cu titlu universal, legatele cu titlu particular, unde acestea pot fi supuse acestei sancțiuni, numai după deschiderea moștenirii. Tot aici, în domniul de aplicare al reducțiunii liberalităților excesive, este irelevant dacă gratificatul este terț, moștenitor rezervatar sau nerezervatar. Invocarea reducțiunii liberalităților, conform art 1093 din Codul Civil, poate fi cerută de moștenitorii rezervatari, cât și succesorii și creditorii chirografari ai acestora. Pentru a se respecta rezerva succesorală a soțului supraviețuitor, reducțiunea liberalităților excesive se pot invoca de către: a) Soțul care, în urma acceptării, vine în mod efectiv la moștenire. În cazul soțului supraviețuitor, poate interveni decesul acestuia, după momentul deschiderii succesiunii, cât și situațiile în care acesta lasă unul sau mai mulți moștenitori. Dacă soțul supraviețuitor a decedat, după deschiderea moștenirii, “dar mai înainte de a exercita dreptul de reducțiune, acest drept se transmite propriilor moștenitori;”112 Dacă ne aflăm în situația cu un singur moștenitor, acesta beneficiază de posibilitatea de a alege între exercitarea dreptului de reducțiune, cât și renunțarea la acesta din urmă. Iar în cele din urmă, dacă ne aflăm în situația cu mai mulți moștenitori, este de preferat ca aceștia să aleagă între renunțarea sau exercitarea dreptului de reducțiune a liberalităților excesive. În doctrină, în urma evidențierii acestor situații, s-a stabilit o ipoteză ce poate avea unele dificultăți, cum ar fi: “Dificultăți apar numai în ipoteza în care moștenitorii soțului supraviețuitor nu au aceeași opțiune cu privire la dreptul moștenit, unii dorind invocarea lui, alții renunțând la el. În toate cazurile, însă, întrucât dreptul la reducțiune are caracter 110 Turculeanu Ion, “Drept civil. Contracte speciale și succesiuni.”, Ed. SITECH, (1998), p. 194-195. 111 Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 68. 112 Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 69.

– 43 – individual, renunțarea la acesta de către unii dintre moștenitorii soțului supraviețuitor neaducând atingere dreptului celorlalți de a-l exercita.”113 b) Creditorii chirografari ai soțului supraviețuitor. Nu sunt incluși în această categorie succesorii cu titlu particular și unuversali, acest drept îl pot utiliza doar creditorii chirografari ai acestora, întrucât, “dreptul la reducțiune vizează tocmai donațiile și legatele, donatarii și legatarii nu poi cere ei înșiși reducțiunea liberalităților de care au beneficiat. În caz de pluralitate de donatari, aceștia pot cere numai respectarea ordinii legale de reducțiune a liberalităților excesive.”114 Ordinea în care se reduc liberalitățile este necesară în cazul în care defunctul a realizat mai multe liberalități. Cu ajutorul art. 1096 Cod civil, avem următoarele reguli privind ordinea în care liberalitățile sunt reduse: 1. Legatele se vor reduce înaintea donațiilor, iar această regulă nu se poate modifica conform dorințelor defunctului, ea având un caracter imperativ. Avem următoarele argumente: – donațiile produc efectul la momentul când se încheie, iar legatele, în schimb, produc efecte la data când s-a deschis moștenirea. Așadar, “donațiile sunt anterioare legatelor, presupunându-se că cele dintâi, cel puțin în parte, sunt făcute din cotitatea disponibilă este firesc ca reducțiunea să vizeze, cu prioritate, ultimele liberalități dispuse;”115 – prin reducerea mai întâi a donațiilor, este atins principiul irevocabilității donațiilor. 2. Dacă nu a fost dispusă reducerea anumitor legate în mod expres, acestea se vor reduce toate odată sau în mod proporțional. Ca atare, “legatele se reduc toate deodată și în mod proporțional, indiferent ca sunt universale, cu titlu universal sau cu titlu particular și indiferent că au fost cuprinse în același testament sau în testamente diferite. În mod excepțional, însă, testatorul poate dispune ca anumite legate să aibă preferință, caz în care vor fi reduse mai întâi celelalte legate.”116 3. Donațiile se vor reduce succesiv, începând cu cea mai nouă. Această regulă nu se poate modifica conform voinței testatorului, însă îi este acceptat dreptul de a determina ordinea reducțiunii donațiilor cu aceeași dată. Iar dacă testatorul nu s-a manifestat în acest sens și nici nu avem donații privilegiate, se vor reduce proporțional sau toate deodată. 113 Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 69-70. 114 Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 70. 115 Ilioara Genoiu, “Dreptul la moștenire în Codul civil”, Ed. C. H. Beck, (2013), p. 241. 116 Idem

– 44 – Căile procedurale de exercitare: s-a stabilit că reducțiunea se cere, ea fiind îndeplinită atât prin bună învoială, cât și pe cale judecătorească. Ca atare, începând cu reducțiunea prin bună învoială, aceasta se realizează “între soțul supraviețuitor, pe de o parte și donatarii și/sau legatarii în favoarea cărora a dispus soțul defunct, pe de altă parte, poate interveni o înțelegere în legătură cu liberalitățile excesive care au depășit limitele cotității disponibile. Fiind un veritabil contract, convenția părților privind reducțiunea nu poate fi revocată unilateral, însă poate fi anulată sau declarată nulă, pentru nerespectarea condițiilor esențiale de validitate.”117 O asemenea cale este revocată prin acordul părților și se poate ataca prin convenții, pe motiv de nulitate. Legea 319/1944 stabilește dispoziții prin care se realizează reducțiunea prin bună învoială, cum ar fi împărțeala prin bună-învoială și reducerea liberalităților de notarul public, dacă părțile interesate sunt interesate de acest demers. Reducțiunea pe cale judiciară intervine când nu există acordul celor interesați, iar ca atare, reducțiunea liberalităților excesive se face pe cale de acțiune sau excepție, îm fața instanței. Se face alegerea între calea de acțiune sau de excepție în funcție de bunurile ce fac obiectul liberalităților, aflate în posesia soțului supraviețuitor dau persoanei gratificate. În ipoteza în care bunurile ce fac obiectul reducțiunii excesive se află în posesia soțului supraviețuitor, “beneficiarii liberalităților excesive pot cere predarea acestora pe cale de acțiune (acțiune de predare a legatului, petiția de ereditate etc.). În apărare, soțul supraviețuitor îi poate opune reclamantului, pe cale de excepție, reducțiunea sau poate formula o cerere (acțiune) reconvențională, în acest sens. Precizăm că excepția de reducțiune este imprescriptibilă extinctiv. [art. 1095 alin. (3) C.civ.].”118 În ipoteza în care bunurile ce fac obiectul reducțiunii excesive se află în posesia persoanei gratificate, rezerva soțului supraviețuitor este afectată, unde prin urmare, este îndreptățit să înainteze acțiunea în reducțiune. Dar, cum acțiunea în reducțiune nu este una reală, soțul supraviețuitor nu va putea să urmărească bunurile respective, în mâinile subdobânditorilor. Acțiunea în reducțiune are atât caracter personal, cât și patrimonial. Implică realizarea unei cereri de către persoanele îndreptățite la reducerea liberalităților excesive. 117 Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 74. 118 Ilioara Genoiu, “Ce drepturi are soțul supraviețuitor la moștenirea soțului decedat?”, Ed. C.H. Beck, (2013), p. 75.

– 45 – S3. Soțul supraviețuitor se prezintă la moștenire în nume propriu, nu și prin reprezentare. “Luând în discuție instituția reprezentării, pornind de la interesul pentru care a fost recunoscută și încheind cu finalitatea pe care o are, ne dăm seama că niciuna dintre acestea nu se pot aplica în materia drepturilor la moștenire ale soțului supraviețuitor. În esență, aceste drepturi sunt recunoscute titularului în virtutea calității de soț pe care acesta o are, pe când reprezentarea funcționează atunci când este vorba de relații bazate pe rudenie. Mai mult, admiterea reprezentării cu privire la descendenții soțului supraviețuitor ar fi de natură să creeze, pe de o parte, o suprapunere cu clasa I de moștenitori legali – care sunt în regulă generală descendenți atât ai defunctului cât și ai soțului supraviețuitor. Pe de altă parte, pentru situația în care descendenții soțului supraviețuitor nu sunt comuni cu defunctul – de exemplu sunt copii din altă căsătorie a soțului supraviețuitor – s-ar ajunge la situația nefirească de a se recunoaște drepturi succesorale bazate pe alt temei decât pe relațiile de rudenie sau pe relația soțiilor izvorâtă strict din căsătorie.”119 119 Daniela Negrilă, “Moștenirea în noul Cod civil”, Ed. Universul Juridic, (2013), p. 173.

– 46 –