3 Prezentarea zonei supusa studiului 3.1Zona si amplasamentul Judetului Timis Judetul Timis este cel mai vestic dintre cele 42 de judete ale… [303940]

3 Prezentarea zonei supusa studiului

3.1Zona si amplasamentul Judetului Timis

Judetul Timis este cel mai vestic dintre cele 42 [anonimizat]-se pe o suprafata de 8,696.7 km². Aproximativ o treime din granita/limita de judet formeaza frontiera nationala a Romaniei, invecinandu-se cu Ungaria la nord de Sannicolau Mare in partea de nord vest si cu Serbia in partea de sud vest. (O sectiune a [anonimizat] o lungime de 18 km, formeaza o parte din granita cu Ungaria.) In interiorul granitelor tarii se invecineaza cu judetele Arad (la nord si nord est), Hunedoara (la est) si Caras Severin (in sud est). [anonimizat], este situata la 54°47’N si 21°17’E, la distanta egala de Viena la vest si de Bucuresti la est.

Judetul Timis este situat in partea de vest a Romaniei. [anonimizat]. Punctele extreme ale judetului sunt: la vest, 20°21`longitudine vestica (Beba Veche), la est 22°15`logitudine estica (Poieni), la sud 45°15`latitudine nordica (Latunas) si la nord 46°10’latitudine Nordica (Cenad).

Municipiul Timisoara este situat la intersectia intre 45°47’ latitudine Nordica (paralela 45) si 21°17’ longitudine estica (meridian), pozitia matematica este in emisfera nordica la distanta aproape egala intre Polul Nord si Ecuator in emisfera sudica in zona Europei Centrale. Ora locala a orasului (calculata dupa ora meridianului) este cu 1 h 25’ 8’’ inainte de ora 0 a [anonimizat] 34’52’’ in urma orei oficiale a Romaniei (ora din Europa de Est). Municipiul Timisoara este situat la aproape 550 [anonimizat] 170 km de Belgrad si 330 [anonimizat], respectiv Ungaria.

Suprafata judetului Timis este de 8696,7 kmp, ocupand 3,6 % din teritoriul Romaniei. Relieful este caracterizat printr-o varietate de forme morfologice;munti, dealuri, [anonimizat].

Incadrarea in zona a municipiului Timisoara

Regiunea Vest prezintă câteva trăsături climatice care o diferențiază între regiunile țării. Așezarea geografică a regiunii, [anonimizat].

Judetul are o [anonimizat]-o anumita masura de sistemele meteo/regimuri climaterice formate deasupra Marii Mediteraneene si a Oceanului Atlantic. [anonimizat] -15°C pana la +40°C. [anonimizat]. Volumul precipitatiilor creste usor de la vest catre est pe teritoriul judetului. Nu exista o directie clar determinata a vantului, desi s-a sugerat ca vantul bate mai frecvent dinspre nord vest si vest decat dinspre alte directii.

[anonimizat]. Volumul precipitatiilor creste usor de la vest catre est pe teritoriul judetului.

In județul Timiș.[anonimizat]. Timis, in anul 2010, media anuală a precipitațiilor fiind de 655,78 l/mp.

Relieful judetului este predominant plat (aproximativ 85% din suprafata totala), constand in mod preponderent din campii inundabile ale raurilor Timis si Bega. In plus fata de aceste doua rauri principale, zonele mai plate ale judetului sunt traversate de numeroase parauri mici, canale de irigatie si canale de desecare.

Relieful se caracterizeaza prin predominarea campiilor, care acopera partea vestica si centrala a judetului, patrunzand sub forma unor golfuri in zona dealurilor, pe vaile raurilor Bega si Timis. In estul judetului se desfasoara dealurile premontane ale Poganisului si partea sudica a podisului Lipovei. Inaltimile maxime corespund culmilor nord-vestice ale masivului Poiana Rusca, culminand cu varful Padesul (1.380 m). Teritoriul judetului Timis este strabatut de la est la sud-vest de raurile Bega si Timis. In nord isi urmeaza cursul de la est spre vest raurile Mures si Aranca.

Majoritatea centrelor principale de populatie sunt situate la altitudini intre 82m (Jimbolia) si 159 (Faget). Relieful judetului devine mai deluros si mai impadurit la est, de-a lungul granitelor cu Aradul la sud est, cu Hunedoara la vest si cu Caras Severin la sud. In cea mai mare parte judetul nu are suprafete semnificative impadurite.

Zona este activa din punct de vedere seismic, desi dintre numeroasele cutremure resimtite in Timisoara, putine au depasit magnitudinea 6 pe scara Richter.

Litologia judetului Timis este constituita in partea estica din sisturi cristaline, mezometamorfice ce apar la zi in masivul Poiana Rusca, fiind constituite din micasisturi, roci cuartitice, sisturi amfibolice si calcare cristaline.

Restul teritoriului este componentul Depresiunii Pannonice, care s-a constituit la sfarsitul cretacicului superior (senonian) si inceputul neozoicului, prin scufundarea unei mari parti din regiunea carpatica. Aceasta unitate geologica s-a dezvoltat pe un fundament cristalin, intens fracturat de un sistem de falii in cadrilaj orientate pe doua directii dominante, E-W si N-S. Formatiunile sedimentare acopera discordant fundamental cristalin faliat si strabatut de massive eruptive care apar la zi la Gataia si Lucaret.

Primele formatiuni depuse peste fundament sunt cele eocene depuse discordant, alcatuite din brecii cu elemnte calcaroase, sisturi argiloase si gresii conglomeratice.

Depozitele neogene se succed incepand cu Helvetianul, tortonianul si sarmatianul dispuse transgresiv peste formatiunile mai vechi sau direct pe cristaline.

Helvetianul este reprezentat prin argile sistoase cu intercalatii de marme calcaroase, tortonianul este constituit dintr-o variata gama litologica, sarmatianul este dezvoltat intr-un facies grezos-argilos reprezentat prin pietrisuri, conglomerate, nisipuri cu o structura incrucisata. Neogenul se incheie cu panonianul divizat in panonian inferior, marnos, cel superior nisipos, iar levantinul-panonic marnos-argilos cu intercalatii de nisipuri.

Panonianul este bine dezvoltat, aparand la zi in zona piemontana sip e avile principalelor rauri, avand grosimi de 600-800m, depasind 1000m in partea de vest a judetului Timis.

Cuaternarul alcatuieste geologia de suprafata, cu grosimi de 60-80m, spre vest depasind 100m. Cuaternarul este reprezentat prin formatiunile Pleistocene medii (qp2) alactuite dintr-un complex nisipos argilos, petrisuri, nisipuri, argile nisipoase, pleistocenul superior (qp3) care constituie depozitele terasei inalte si terasei superioare, argila rosie si formatiunile loessoide.

In cadrul structurii hidrogeologice din judetul Timis se delimiteaza doua complexe acvifere: complexul acvifer freatic si complexul acvifer de adancime.

Complexul acvifer freatic este cantonat in depozitele permeabile cuaternare, partial si in pliocenul superior. Apa freatica pe diferite unitati morfologice este cantonata pana la adancimi de 40-50 m. Calitativ apa freatica este diferit repartizata, apa potabila se regaseste in campia Vingai, campia Gataiei, pe suprafete mici pe interfluviul Bega-Timis si bazinul Moravitei.

3.2. Resurse de apă potențiale și tehnic utilizabile ale judetului Timis

Resursele de apă teoretice totale ale Spațiului Hidrografic Banat sunt de aproximativ 4,58×109 m3 /an, din care de suprafață 3,38×109 m3 /an și 1,20×109 m3 /an subterane.

Distribuția spațială a resurselor teoretice de suprafață din Spațiul Hidrografic Banat se prezintă astfel: în b.h. Bega 0,56×109 m3 /an, în b.h. Timiș 1,51×109 m3 /an, în b.h. Caraș 0,22×109 m3 /an, în b.h. Nera 0,46×109 m3 /an și de 0,38×109 m3 /an în b.h. Cerna.

Resursele teoretice subterane sunt distribuite astfel: 62% în straturile freatice și 38% în straturile de adâncime. Resursele de apă tehnic utilizabile totale ale Spațiului Hidrografic Banat sunt de aproximativ 1,50×109 m3 /an, din care de suprafață 392,2×106 m3 /an și 1,11×109 m3 /an subterane.

Distribuția spațială a resurselor tehnic utilizabile de suprafață din Spațiul Hidrografic Banat se prezintă astfel: în b.h. Bega 30,13×106 m3 /an, în b.h. Timiș 30,9×106 m3 /an, în b.h. Caraș 12,6×106 m3 /an, în b.h. Nera 30×106 m3 /an și de 17,4×106 m3 /an în b.h. Cerna.

Resursele tehnic utilizabile subterane sunt distribuite astfel: 64% în straturile freatice și 36% în straturile de adâncime.

Resurse de apă potențiale și tehnic utilizabile pentru județul Timiș sunt prezentate în tabelul:

Resurse de apă potențiale și tehnic utilizabile pentru județul Timiș

Concluzie: Pe termen mediu și lung, aceste resurse vor reuși să satisfacă cererile de apă numai cu realizarea de proiecte majore (ex. o redistribuire a resurselor de apă în timp și spațiu – prin construirea de baraje, lacuri de acumulare, transferuri inter-bazinale,etc.). Evoluția resursele de apă teoretice și tehnic utilizabile la nivel național este prezentată în tabelul si figura

Evoluția resursele de apă teoretice și tehnic utilizabile la nivel național

3.3.Utilizarea resurselor de apă

Strategia și politica națională în domeniul gospodăririi apelor are drept scop realizarea unei politici pentru utilizarea durabilă, bazată pe protejarea pe termen lung a resurselor de apă disponibile, asigurând un echilibru între captare și regenerarea apelor de suprafață și subterane, în vederea atingerii stării bune a apelor până în 2015.

Evaluarea periodică a criteriilor de alocare a resurselor de apă la diferite folosințe se face în vederea menținerii unui echilibru sustenabil între resurse (capital natural) și necesitățile socio-economice. Monitorizarea eficienței utilizării apei de către diferitele sectoare economice la nivel local, regional și național este importantă în realizarea obiectivului celui de-al 6-lea Program UE de acțiune în domeniul mediului (2001-2010), acela de a asigura sustenabilitatea debitelor de captare pe termen lung. Planul de Management al Spațiului Hidrografic Banat reprezintă instrumental pentru implementarea Directivei Cadru Apă și are drept scop gospodărirea echilibrată a resurselor de apă precum și protecția ecosistemelor acvatice, având ca obiectiv principal atingerea unei „stări bune” a apelor de suprafață și subterane. Evoluția cerinței de apă comparativ cu prelevarea volumelor de apă (mii m3 ) la nivel național este prezentată în tabelul

Evoluția cerinței de apă comparative cu prelevarea volumelor de apă (mii m3 )

Evoluția cerinței de apă comparativ cu prelevarea volumelor de apă în România, perioada 2010-2016, este prezentată în figura

Evoluția cerinței de apă comparativ cu prelevarea volumelor de apă (%) la nivel național este prezentată în tabelul

3.4. Utilizarea și gestionarea eficientă a resurselor de apă

Activitățile specifice de gospodărire a apelor Apelor Banat, unitate subordonată Administrației Naționale „Apele Române” este în conformitate cu prevederile art. 81 alin. (3) din Legea apelor nr. 107/1996 cu modificrile și completările ulterioare, singurul furnizor al apei prelevate direct din sursele de apă de suprafață, naturale sau amenajate, indiferent de deținătorul cu orice titlu al amenajării și din sursele subterane aparținând Spațiului Hidrografic Banat. Principalele atribuții ale D.A.Banat, în conformitate cu Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 73/2005 sunt:

gospodărirea durabilă a resurselor de apă, aplicarea strategiei și a politicii naționale și urmărirea respectrii reglementrilor în domeniu, precum și a programului național de implementare a prevederilor legislației armonizate cu directivele Uniunii Europene;

administrarea și exploatarea infrastructurii Sistemului Național de Gospodărire a Apelor;

gestionarea și valorificarea resurselor de apă de suprafață și subterane, cu potențialele lor natural și a fondului național de date din domeniu;

gospodărirea unitară și durabilă a resurselor de apă de suprafață și subterane și protecția acestora împotriva epuizării și degradării, precum și repartiția rațională și echilibrată a acestor resurse;

administrarea, exploatarea, întreținerea, repararea și modernizarea infrastructurii naționale de gospodărire a apelor, aflată în administrarea sa;

administrarea, exploatarea și întreținerea albiilor minore ale apelor, a cuvetelor lacurilor și bălților, în starea lor naturală sau amenajată, a zonelor umede și a celor protejate, aflate în patrimoniu;

administrarea, exploatarea și întreținerea infrastructurii Sistemului Național de veghe hidrologică și hidrogeologică;

administrarea, exploatarea și întreținerea Sistemului Național de Supraveghere a Calității Resurselor de Apă;

realizarea sistemului informatic și de telecomunicații în unitățile sistemului de gospodărire a apelor; elaborarea de produse software în domeniul gospodăririi apelor, hidrologiei și hidrogeologiei;

alocarea dreptului de utilizare a resurselor de apă de suprafață și subterane, în toate formele sale de utilizare, cu potențialele lor naturale, cu excepția resurselor acvatice vii, pe bază de abonamente, conform prevederilor Legii apelor nr 107/1996, cu modificările și completările ulterioare,și a serviciilor comune pe bază de contracte economice încheiate cu utilizatorii de apă și cu alți beneficiary

apărarea împotriva inundațiilor prin lucrările de gospodărire a apelor aflate în administrarea sa și constituirea stocului de materiale și mijloace specifice de apărare împotriva inundațiilor, aferente acestora;

întreținerea și exploatarea lucrărilor de gospodărire a apelor din domeniul public al statului, cu rol de apărare împotriva inundațiilor aflate în administrare;

avizarea lucrărilor și activităților ce se execută pe ape sau au legatură cu apele, precum și eliberarea autorizațiilor de gospodărire a apelor;

instruirea și perfecționarea personalului din domeniul gospodăririi apelor în centrele proprii de formare profesională și/sau în colaborare cu alte instituții specializate;

realizarea de anuare, sinteze, studii și cercetări de hidrologie, hidrogeologie, de gospodărire a apelor și de mediu, instrucțiuni și monografii, studii de impact, bilanțuri de mediu;

realizarea de tipărituri în domeniul apelor;

elaborarea schemelor directoare de amenajare și management ale bazinelor hidrografice;

efectuarea și/sau participarea la audituri și consultanță pentru terți în vederea funcționării în siguranță a lucrărilor și construcțiilor hidrotehnice.

Activitățile specifice publice de gospodărire a resurselor de apă sunt:

de asigurare a cerințelor de apă brută în sursă;

pentru cunoașterea resurselor de apă din punct de vedere cantitativ și calitativ, activități de hidrologie operativă și prognoze hidrologice;

de primire în apele de suprafața a substanțelor poluante din apele uzate evacuate în limita reglementărilor legale;

de apărare împotriva inundațiilor;

de implementare a Directivei Cadru a Apei și a celorlalte Directive UE în domeniul apei, inclusiv de raportare a stadiului implementării acestora.

3.5. Calitatea apei

3.5.1.Calitatea apelor subterane

Articolul 8 al Directivei Cadru stabilește cerințele de monitorizare pentru starea apelor subterane, iar informațiile furnizate de sistemul de monitoring al apelor subterane sunt necesare pentru:

Evaluarea stării cantitative a tuturor corpurilor sau grupurilor de corpuri de apă subterană (inclusiv evaluarea resurselor de apă subterană disponibile);

Estimarea directiei și a debitului din corpurile de apă subterană care traversează granițele Statelor Membre;

Validarea procedurii de evaluare a riscului, realizataă conform Articolului 5;

Evaluarea tendințelor pe termen lung a diverșilor parametrii cantitativi și calitativi, ca rezultat al schimbărilor condițiilor naturale și datorită activității antropice;

Stabilirea stării chimice pentru toate corpurile sau grupurile de corpuri de apă subterană identificate a fi la risc de a nu atinge starea bună;

Identificarea tendințelor importante și continue de creștere a concentrațiilor de poluanți;

Evaluarea schimbării (inversării) tendințelor în concentrația poluanților în apele subterane;

Stabilirea, proiectarea și evaluarea programului de măsuri. Parametrii monitorizați și frecvențele de monitorizare, inclusiv elementele de calitate, din Spațiul Hidrografic Banat sunt prezentate în tabelul

Parametrii și frecvențe de monitorizare

Secțiunile/stațiile de monitorizare pentru apele subterane din Spațiul Hidrografic Banat se prezintă în figura

Prezentul studiu se referă la B.H. BEGA-TIMIȘ, bazin cu o morfologie și o structură complexă determinată de interrelația dintre cele două mari arii tectonice și anume: orogenul carpatic și depresiune panonică.

Tot versantul Spațiului Banat este ocupat de câmpii care reprezintă partea de maximă dezvoltare a Câmpiei de Vest pe teritoriul românesc cât și sectorul Sud-Est al depresiunii panonice. Păstrând același tip de zonare, la poala vestică a dealurilor se găsește o fâșie de câmpii înalte sau câmpii colinare. Dintre acestea se pot exemplifica: câmpia Vingăi, Nițchidorfului, Șipetului, Moraviței.

În extremitatea Vestică a Spațiului studiat sunt situate câmpiile joase ale Mureșului tabulară și a Timișului de inundație. Câmpia joasă a Timișului se prelungește tentacular spre Est prin luncile principalilor afluenți ajungând până la poalele munților. La fel se poate afirma că și câmpia joasă a Begăi și Bârzavei ajunge tentacular la poalele munților în zona superioară a acestor cursuri. Sensul general de curgere a fluxului subteran este de la Est la Vest urmând panta generală a reliefului. In partea de nord a câmpiei joase pe sectorul Mureș – Bega Veche, Mureș – Aranca, fluxul subteran are direcția NE – SV, având o tendință ușoară de drenare spre Aranca – Bega Veche. Nivelul piezometric este mai adânc în cadrul câmpiei piemontane și mai ridicat în zona de câmpie joasă și luncă.

În cadrul câmpiei joase panta suprafeței piezometrice urmărește panta morfologică, iar în câmpia piemontană panta morfologică este mai mare ca panta hidraulică, direcția de curgere suferă modificări locale datorate drenajului puternic a cursurilor de apă ce străbat zona.

În Spațiul Hidrografic Banat au fost identificate, delimitate și descrise un număr de 20 de corpuri de apă subterane, din care 19 corpuri pentru freatic și un corp de apă pentru adâncime.

Concluzii: În spațiul Hidrografic Banat au fost identificate, delimitate și descrise un număr de 20 de corpuri de apă subterane, din care 19 corpuri pentru freatic și un corp de apă pentru adâncime. Modificările de calitate a apei din stratul freatic sunt produse de:

evacuările de ape uzate neepurate sau insuficient epurate provenite de la localitățile arondate bazinului hidrografic

lipsa sau insuficienta rețea de canalizare menajeră a localităților aflate în spațiul bazinului hidrografic;

infiltrațiile din canalele de desecare, canale folosite în mod accidental sau temporar pentru descărcarea apelor uzate de la vechiile bataluri ale unitățile zootehnice;

depozitarea și împrăștierea pe terenurile agricole a îngrășămintelor chimice și a pesticidelor fără a ține cont de perioadele optime de administrare a acestora;

impurificării remanente datorată fostelor evacuări de dejecții provenite de la complexele de creștere a suinelor precum și a celor de creștere a păsărilor;

depozitării gunoiului menajer pe suprafețe neamenajate.

Evoluția numărului punctelor de monitorizare cu depășiri la conținutul de nitrați în perioada 2011 – 2016 (%) este prezentată în figura

Evoluția punctelor de monitorizare cu depășiri ale concentrațiilor de nitrați în perioada 2011-2016 (%)

Pesticidele din apele subterane distribuția numărului punctelor de monitorizare a pesticidelor pe spații/bazine hidrografice în anul 2016 este prezentată în tabelul

Monitorizarea pesticidelor la nivel național în anul 2016

Ponderea punctelor de monitorizare cu concentrație mai mare de 0,1 µg/L din numărul de foraje în care se monitorizează pesticidele pentru anul 2016 este prezentată în tabelul

Ponderea punctelor de monitorizare cu concentrație mai mare de 0,1 µg/L

Evoluția punctelor de monitorizare cu concentrație mai mare de 0,1 µg/L pentru perioada 2011-2016 (%)este prezentată în tabelul

Evoluția punctelor de monitorizare cu concentrație mai mare de 0,1 µg/L pentru perioada 2011-2016 (%)

Numărul punctele monitorizate în care se monitorizează pesticidele și nr. punctelor cu concentrație mai mare de 0,1µg/L în anul 2016 este prezentată în tabelu

Numărul punctele monitorizate în care se monitorizează pesticidele și nr. punctelor cu concentrație mai mare de 0,1µg/L în anul 2016

3.5.2. Factorii determinanți și presiunile care afectează starea de calitate a apelor

Presiuni semnificative asupra resurselor de apă din judet

În conformitate cu Directiva Cadru Apă 2000/60/CE, în cadrul planurilor de management al bazinelor/spațiilor hidrografice au fost considerate presiuni semnificative acelea care au ca rezultat neatingerea obiectivelor de mediu pentru corpul de apă. După modul în care funcționează sistemul de recepție al corpului de apă se poate cunoaște dacă o presiune poate cauza un impact. Această abordare corelată cu lista tuturor presiunilor și cu caracteristicile particulare ale bazinului de recepție conduce la identificarea presiunilor semnificative. O alternativă este aceea ca înțelegerea conceptuală să fie sintetizată într-un set simplu de reguli care indică direct dacă o presiune este semnificativă. O abordare de acest tip este de a compara magnitudinea presiunii cu un criteriu sau o valoare limită relevantă pentru corpul de apă. În acest sens, Directivele Europene prezintă limitele peste care presiunile pot fi numite semnificative și substanțele și grupele de substanțe care trebuie luate în considerare. Stabilirea presiunilor semnificative stă la baza identificării în continuare a legăturii dintre toate categoriile de presiuni – obiective – măsuri. S-a avut în vedere analiza presiunilor și a impactului pe baza utilizării conceptului DPSIR (Driver-Pressure-State-Impact-Response – Activitate AntropicăPresiune-Stare-Impact- Răspuns). Aplicarea setului de criterii a condus la identificarea presiunilor semnificative punctiforme, având în vedere evacuările de ape epurate sau neepurate în resursele de apă de suprafață:

aglomerările umane (identificate în conformitate cu cerințele Directivei privind epurarea apelor uzate urbane – Directiva 91/271/EEC), ce au peste 2000 locuitori echivalenți (l.e.) care au sisteme de colectare a apelor uzate cu sau fără stații de epurare și care evacuează în resursele de apă; de asemenea, aglomerările <2000 l.e. sunt considerate surse semnificative punctiforme dacă au sistem de canalizare centralizat; de asemenea, sunt considerate surse semnificative de poluare, aglomerările umane cu sistem de canalizare unitar care nu au capacitatea de a colecta și epura amestecul de ape uzate și ape pluviale în perioadele cu ploi intense;

industria:

instalațiile care intră sub incidența Directiva 2010/75/CEE privind emisiile industriale (Directiva IED) – inclusiv unitățile care sunt inventariate în Registrul Polunaților Emiși și Transferați (E-PRTR), care sunt relevante pentru factorul de mediu apă;

unitățile care evacuează substanțe periculoase (lista I și II) și/sau substanțe prioritare peste limitele legislației în vigoare (în conformitate cu cerințele Directivei 2006/11/EC care înlocuiește Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanțele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității);

alte unități care evacuează în resursele de apă și care nu se conformează legislației în vigoare privind factorul de mediu apă;

agricultura:

fermele zootehnice care intră sub incidența Directivei 2010/75/CEE privind emisiile industriale (Directiva IED) – inclusiv unitățile care sunt inventariate în Registrul Polunaților Emiși și Transferați (E-PRTR), care sunt relevante pentru factorul de mediu apă;

fermele care evacuează substanțe periculoase (lista I și II) și/sau substanțe prioritare peste limitele legislației în vigoare (în conformitate cu cerințele Directivei 2006/11/EC care înlocuiește Directiva 76/464/EEC privind poluarea cauzată de substanțele periculoase evacuate în mediul acvatic al Comunității);

alte unități agricole cu evacuare punctiformă și care nu se conformează legislației în vigoare privind factorul de mediu apă;

În Planul Național de Management al bazinelor/spațiilor hidrografice din România, actualizat și aprobat prin HG nr. 859/2016, au fost inventariate la nivel național un număr total de 2970 utilizatori de apă care folosesc resursele de apă de suprafață ca receptor al apelor evacuate, din care, ținând seama de criteriile menționate mai sus, au rezultat un număr total de 1409 surse punctiforme potențial semnificative (626 urbane, 563 industriale, 106 agricole și 114 alte presiuni de tipul exploatărilor forestiere, acvacultură, etc.). Ponderea presiunilor punctiforme potențial semnificative este prezentată în figura

Ponderea presiunilor punctiforme potențial semnificative (Sursa datelor: Administrația Națională „Apele Române”, Planul Național de Management aprobat prin HG nr. 859/2016 pentru aprobarea Planului național de management actualizat aferent porțiunii din bazinul hidrografic internațional al fluviului Dunărea care este cuprinsă în teritoriul României)

Se constată că ponderea cea mai mare a presiunilor punctiforme este reprezentată de aglomerări umane, cu cca. 45%, respectiv apele uzate evacuate de la sistemele de colectare și epurare a aglomerărilor urbane. În ceea ce privește sursele difuze de poluare semnificativă, identificate cu referire la modul de utilizare al terenului, se pot menționa:

aglomerările umane/localitățile care nu au sisteme de colectare a apelor uzate sau sisteme corespunzătoare de colectare și eliminare a nămolului din stațiile de epurare, precum și localitățile care au depozite de deșeuri menajere neconforme;

fermele agro-zootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare/utilizare a dejecțiilor, localitățile identificate ca fiind zone vulnerabile la poluarea cu nitrați din surse agricole, unități care utilizează pesticide și nu se conformează legislației în vigoare, alte unități/activități agricole care pot conduce la emisii difuze semnificative;

depozitele de materii prime, produse finite, produse auxiliare, stocare de deșeuri neconforme, unități ce produc poluări accidentale difuze, situri industriale abandonate.

În ceea ce privește tipul și mărimea presiunilor antropice care pot afecta corpurile de apă subterană (conform Directivei Cadru 2000/60/EC – anexa II – 2.1), se au în vedere:

surse de poluare punctiforme și difuze:

sursele de poluare datorate aglomerărilor umane fără sisteme de colectare și epurare a apele uzate (menajere, industriale, agricole, etc.) sau fără sisteme corespunzătoare de colectare a deșeurilor;

surse de poluare difuză determinate de activitățile agricole (ferme agrozootehnice care nu au sisteme corespunzătoare de stocare a gunoiului de grajd, etc) și activitățile industriale prin depozitele de deșeuri neconforme (deșeuri industriale, menajere, din construcții, etc);

alte activități antropice potențial poluatoare.

Din punct de vedere al impactului asupra stării cantitative a corpurilor de apă subterane, presiunile cantitative sunt considerate captările de apă semnificative, care pot depăși rata naturală de reîncărcare a acviferului.

prelevări de apă și reîncărcarea corpurilor de apă subterană: Conform prevederilor DCA, Anexa II – 2.3, criteriile de selecție a captărilor de apă sunt considerate cele care au în vedere prelevările de apă >10 m3 / zi. În România, apa subterană este folosită în general în scopul alimentării cu apă a populației, cât și în scop industrial, agricol, etc. În anul 2013 la nivel național au fost identificate 46 exploatări semnificative de ape subterane, respectiv captări cu debite mai mari sau egale cu 1500 mii m3 /an.

Reîncărcarea acviferelor din România se realizează prin infiltrarea apelor de suprafață și meteorice.

În ceea ce privește balanța prelevări/reîncarcare, care conduce la evaluarea corpului de apă subterană din punct de vedere cantitativ, nu se semnalează probleme deosebite, prelevările fiind inferioare ratei naturale de realimentare.

În primul Plan Național de Management au fost identificate 19 corpuri de apă subterană care nu atingeau starea chimică bună datorită următorilor parametri: azotați și amoniu, pentru care au fost prevăzute excepții de la atingerea obiectivelor până în 2027. Datorită măsurilor luate în primul ciclu de implementare și urmare a evaluării actuale a stării chimice (anul 2015), 128 corpuri de apă subterană sunt în stare chimică bună și 15 sunt în stare chimică slabă.

În Spațiul Hidrografic Banat sunt inventariate un număr de 205 folosințe de apă care folosesc resursele de apă de suprafață ca receptor al apelor evacuate. În urma analizarii surselor de poluare punctiformă, ținând seama de criteriile menționate mai sus, au rezultat un număr de 98 surse punctiforme semnificative (32 urbane, 39 industriale și 27 agricole).

Balanța brută a nutrienților indică legăturile existente între utilizarea nutrienților agricoli, modificările care au loc asupra calității factorilor de mediu și utilizarea durabilă a resurselor de nutrienți din sol. Un surplus persistent al substanțelor nutritive indică apariția unor probleme de mediu, un deficit persistent indică aparția unor probleme privind durabilitatea agriculturii.

În ceea ce privește impactul asupra mediului, principalul factor determinant este mărimea absolută a excedentului/deficitului de nutrient, în funcție de practicile agricole locale de managementul nutritiv și condițiile agro-ecologice. Balanța brută a nutrienților pentru azot oferă un indiciu de poluare potențială a apei și identifică acele zone agricole cu încărcări foarte mari de azot.

DIRECTIVA CONSILIULUI 91/676/EEC privind Protecția apelor impotriva poluării cu nitrați din surse agricole

Principalele obiective ale Directivei Consiliului 91/976/EEC privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole, cuprinse în Planul de acțiune sunt urmatoarele:

reducerea poluării produse sau induse de nitrați din surse agricole; – prevenirea poluării apelor cu nitrați;

Principalele cerințe ale Planului de acțiune pentru implementarea acestei directive sunt:

identificarea apelor afectate de poluarea cu nitrați sau susceptibile de a fi expuse unei astfel de poluări și stabilirea unor programe corespunzatoare de monitorizare și control;

întocmirea cadastrului acestor ape;

desemnarea zonelor vulnerabile;

elaborarea unui cod al bunelor practici agricole și a unor programe privind instruirea și informarea fermierilor în scopul promovarii codului;

elaborarea, implementarea și punerea în practică a programelor de acțiune;

alte cerințe pentru implementare se referă la responsabilități, raportare, revizuiri periodice ale planului de acțiune și elaborarea și adoptarea reglementărilor naționale necesare în vederea implementării planului de acțiune.

Cele mai importante prevederi din Codul bunelor practici agricole sunt următoarele:

perioadele în timpul cărora împrăștierea fertilizanților este necorespunzătoare;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe soluri foarte abrupte;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților pe solurile moi, inundate, înghețate sau acoperite cu zăpadă;

condițiile de împrăștiere a fertilizanților în apropierea cursurilor de apă;

capacitatea și construirea bazinelor/platformelor destinate stocării dejecțiilor animale, în special măsurile privind împiedicarea poluării apelor prin scurgerea și infiltrarea în sol sau scurgerea în apele de suprafață a lichidelor care conțin dejecții animale și dejecții de materii vegetale precum furajele însilozate;

modurile de împrăștiere a îngrășămintelor chimice și a dejecțiilor animale, în special nivelul și uniformitatea acestora, pentru a putea menține la un nivel acceptabil scurgerea în ape a elementelor nutritive;

gestionarea terenurilor, în special utilizarea unui sistem de rotație a culturilor și proporționarea terenurilor consacrate culturilor permanente în raport cu culturile anuale;

menținerea unei cantități minime de strat vegetal în cursul perioadelor (ploioase) destinate absorbției azotului din sol care, în lipsa unui astfel de strat vegetal, ar provoca o poluare a apelor cu nitrați;

elaborarea planurilor de fertilizare în funcție de fiecare exploatație și ținerea registrelor de utilizare a fertilizantilor;

prevenirea poluării apelor prin scurgerea și percolarea apei departe de sistemul radicular al plantelor în cazul culturilor irigate.

Zone vulnerabile la nitrați din cadrul Spațiul Hidrografic Banat sunt prezentate în figura

Zone vulnerabile la nitrați din cadrul Spațiul Hidrografic Banat

În subbazinul Aranca sunt în evidență următoarele surse de poluare:S.C. AQUATIM – SUCURSALA Sannicolau Mare –pentru orasul Sannicolau Mare- ce evacuează apele uzate în canalul Mureșan, afluent al canalului Aranca, S.C. ZOPPAS INDUSTRIES cu evacuare în canalul Mureșan și localiatea Lovrin ce apartine tot de AQUATIM, cu evacuare în Galațca.

Impact major asupra calității apei de suprafață și din subteran au toate unitățile din bazinul Aranca care sunt în evidența Administrația Bazinală de Apă Banat. Din punct de vedere al încarcărilor apelor uzate evacuate în emisar, acestea au valori cu impact asupra calității apei de suprafață din cauza debitului de diluție redus.

3.5.3. Apele uzate și rețelele de canalizare

Poluarea apelor este un proces de alterare a calității fizice, chimice sau biologice a acesteia, produsă de o activitate umană, în urma căreia apele devin improprii pentru folosință. Se poate spune că o apă poate fi poluată nu numai atunci când ea prezintă modificări vizibile (schimbări de culoare, irizații de produse petroliere, mirosuri neplăcute) ci și atunci când, deși aparent bună, conține, fie și într-o cantitate redusă, substanțe toxice. Poluarea chimică rezultă din deversarea în ape a unor compuși chimici de tipul: nitrați, fosfați și alte substanțe folosite în agricultură; unor reziduuri provenite din industria metalurgică, chimică, a lemnului, celulozei, din topitorii sau a unor substanțe organice (solvenți, coloranți, substanțe biodegradabile provenite din industria alimentară) etc.. Calitatea apelor de suprafață este influențată de evacuările de ape uzate, atunci când acestea nu sunt preepurate sau epurate necorespunzător înainte de evacuarea în emisarii naturali.

În raport cu proveniența lor, apele uzate se clasifică astfel: ape uzate menajere, sunt cele care se evacuează după ce au fost folosite pentru nevoi gospodărești în locuințe și unități de folosință publică; ape uzate urbane, definite ca ape uzate menajere sau amestec de ape menajere cu ape uzate industriale și/sau ape meteorice și ape uzate industriale, cele care sunt evacuate ca urmare a folosirii lor în procese tehnologice de obținere a unor produse finite industriale sau agro-industriale.

Apele uzate urbane sunt definite ca ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate industriale (în general provenite din industria agroalimentară) sunt colectate prin sisteme de canalizare și preluate și epurate în stații de epurare.

Apele uzate neepurate din aglomerările umane (orașe și sate – zonele locuite cele mai concentrate) contribuie la poluarea apelor de suprafață și subterane. Poluarea se datorează în principal următoarelor aspecte:

Ratei reduse a racordării populației echivalente la sistemele de colectare și epurare a apelor uzate;

Funcționării necorespunzătoare a stațiilor de epurare existente;

Managementului necorespunzător al nămolurilor de la stațiile de epurare (produse secundare ale procesului de epurare a apelor uzate, considerate deșeuri biodegradabile);

Dezvoltării zonelor urbane fără asigurarea și dotarea cu sisteme și instalații de alimentare cu apă și canalizare, care se reflectă apoi prin evacuările de ape neepurate în emisarii naturali, ceea ce duce la o protecție insuficientă a resurselor de apă.

Calitatea apelor de suprafață este influențată în mod direct de evacuările de ape uzate, neepurate sau insuficient epurate, provenite din surse punctiforme, urbane, industriale și agricole. Impactul acestor surse de poluare asupra receptorilor naturali depinde de debitul apei și de încărcarea acesteia cu substanțe poluante.

Pentru județul Timiș s-au obținut următoarele date referitoare la capitolul “Apele uzate și rețelele de canalizare”: Mediile anuale pentru efluenții stațiilor de epurare în unele localități ale județului Timiș, conform datelor primite de la serviciul Calitate – Mediu (Aquatim S.A. Timișoara) sunt prezentate în tabelul

Medii anuale 2016 pentru efluenții stațiilor de epurare

Pentru municipiul Timișoara, mediile anuale ale efluenților stațiilor de epurare conform datelor primite de la serviciul Calitate – Mediu (Aquatim S.A. Timișoara) sunt prezentate în tabelu

Timișoara medii anuale 2016 pentru efluenții stațiilor de epurare

Rețelele de canalizare Gradul de racordare al populației la sistemele de colectare și epurare al apelor uzate conform SC AQUATIM SA Timișoara pe anul 2016 pentru orașele și alte localități din județul Timiș sunt prezentate în tabelul

Gradul de racordare al populației la sistemele de colectare și epurare al apelor uzate

Evoluția gradului de racordare al populației la sistemele de colectare și epurare a apelor uzate conform SC AQUATIM SA Timișoara pentru orașele și alte localități din județul Timiș este prezentat în tabelul

Evoluția gradului de racordare al populației la sistemele de colectare și epurare a apelor uzate

Anuarul statistic al județului Timiș, ediția 2017, lucrare de referință în sistemul publicațiilor statistice ale Direcției Județene de Statistică, conține informații referitoare la evoluția economică și socială a județului Timiș, noua ediție aducând în prim plan datele specifice anului 2015, ultimul an al seriei. Statistica rețelelor de canalizare din județul Timiș este prezentată în tabelul

Rețele de canalizare județul Timiș

Conform Serviciului Calitate – Mediu (Aquatim S.A. Timișoara), prin programul POS Mediu – “Extinderea și modernizarea sistemului de alimentare cu apă și canalizare în județul Timiș 2012 – 2015”, sunt finalizate / în curs de finalizare stații noi de epurare în mai multe localități din județ, după cum urmează:

Sânnicolau Mare – stație de epurare cu treaptă avansat[ pentru 17.000 locuitori echivalenți, finalizată;

Jimbolia – stație de epurare cu treaptă avansată pentru 13.740 locuitori echivalenți, finalizată;

Deta – stație de epurare secvențială cu treaptă avasată pentru 7.089 locuitori echivalenți, finalizată;

Buziaș – stație de epurare cu treaptă avansată pentru 6.874 locuitori echivalenți, progres fizic: 93,80 %.În present investiția este fazată prin contractul de finanțare pentru fazare nr. 16 / 30.12.2016. Termenul de punere în funcțiune este 28.02.2019.

Recaș – stație de epurare compactă cu treaptă avasată pentru 5.478 locuitori echivalenți0, finalizată ;

Ciacova – stație de epurare compactă cu treaptă avansată pentru 3.073 locuitori echivalenți, progres fizic; finalizată;

Făget – stație de epurare compactă cu treaptă avansată pentru 4.645 locuitori echivalenți, finalizată;

Timișoara – treaptă de deshidratare avansată a nămolului, finalizată; .

În ceea ce privește gradele de racordare la rețele de canalizare și stații de epurare necesare a fi realizate până la termenul de conformare cu cerințele Directivei 91/271, în Spatiul Hidrografic Banat (Figura II.2.3.6.), acestea trebuie să asigure anumite încărcări organice biodegradabile preconizate să fie realizate până în anul 2018. Valorile din tabelul nr. II.2.3.1. au fost preluate din Master Planurile județene (pentru județeleTimiș și Arad) și acolo unde acestea n-au fost disponibile în forma finală (județele Caraș-Severin și Mehedinți), informațiile au fost estimate prin metodologia elaborată de ANAR privind recuperarea costurilor.

Gradele de racordare la rețele de canalizare și stații de epurare necesar a fi realizate până la perioda de conformare cu cerințele Directivei 91/271 în Spațiul Hidrografic Banat

Numărul sistemelor de colectare/ epurare a apelor uzate și populația echivalentă prevăzute a se conforma la sfârșitul termenului de tranziție din Spațiul Hidrografic Banat

Realizarea noilor stații de epurare, precum și aducerea în parametrii a stațiilor deja existente în județul Timiș, va conduce la încadrarea parametrilor fizico-chimici și bacteriologici ai apelor uzate epurate evacuate în emisar, în limitele maxim admise de NTPA 001/2005. În perioada următoare sunt prevăzute să se realizeze lucrări prin POIM (program operațional mediu infrastructură mare), pentru „Proiectul regional de dezvoltare a infrastructurii de apă și apă uzată din județul Timiș, în perioada 2014-2020”. Prin studiul de fezabilitate sunt prevăzute a se realiza 6 noi stații de epurare, 81 stații de pompare ape uzate, 21km reabilitare rețele de canalizare și 290 km extindere rețele de canalizare cu racordurile aferente. Față de propunerile de mai sus, există posibilitatea ca prin proiectul tehnic să apară modificari.

3.5.4. Calitatea apei potabilă și efectele asupra sănătății

Apele curgătoare care se regăsesc în zonele urbane ale județului Timiș sunt:

Râul Bega – traversează orașul Făget, respectiv municipiul Timișoara – prin canalul Bega

Râul Timiș – traversează municipiul Lugoj

Râul Bârzava – trece prin orașul Gătaia

Râul Aranca – traversează orașul Sânnicolau Mare

Râul Șurgani (afluent al râului Timiș) – trece prin orașul Buziaș

Pârâul Birdanca (afluent al Bârzavei) – trece prin orașul Deta

Pârâul Timișu Mort (afluent al râului Timiș) – trece prin orașul Ciacova

Ca surse de alimentare cu apă sunt utilizate râurile: Bega, Timiș și Aranca, precum și apele subterane, captate prin foraje.

În spațiul hidrografic Banat, 43,5 din totalul cerinței de apă pentru nevoile populației se asigură din foraje de medie și mare adâncime. În mediul urban al județului Timiș, o pondere de 99,71% din populație are acces la apa potabilă, distribuită prin sisteme autorizate sanitar. În ceea ce privește sistemele de distribuție a apei potabile, dotările tehnico-edilitare ale orașelor din județ diferă în funcție de gradul de dezvoltare al fiecăruia. Conform NTPA 013/2002, apele de suprafață destinate potabilizării sunt clasificate, în funcție de valorile limită, în trei categorii: A1, A2 si A3, în funcție de caracteristicile fizice, chimice și microbiologice, astfel fiecărei categorii de apă corespunzându-i o tehnologie standard adecvată de tratare. Cea mai mare parte din instalații de tratare a apei sunt echipate cu tehnologii învechite și ineficiente

Categoria A1 – Tratare fizică simplă și dezinfecție (de exemplu: filtrare rapidă și dezinfecție). Categoria A2 – Tratare normală fizică, chimică și dezinfecție [de exemplu: preclorinare, coagulare, floculare, decantare, filtrare, dezinfecție (clorinare finală)].

A1,A2,A3 – categoriile apă potabilă A1, A2 ,A3 pe baza valorilor limită înscrise în anexa 1b, HG 100/2002

Anuarul statistic al județului Timiș, ediția 2017, lucrare de referință în sistemul publicațiilor statistice ale Direcției Județene de Statistică, conține informații referitoare la evoluția economică și socială a județului Timiș, noua ediție aducând în prim plan datele specifice anului 2015, ultimul an al seriei. Statistica alimentării cu apǎ potabilǎ în județul Timiș este prezentată în Tabelul

Alimentare apă potabilă în județul Timiș

Calitatea apei potabile în rețeaua de distribuție – valori medii anuale 2016, conform SC AQUATIM SA Timișoara, este prezentă în tabelul

Calitatea apei potabile în rețeaua de distribuție – valori medii anuale 2016

Calitatea apei potabile în anul 2016, conform D.S.P.J. Timiș

Supravegherea calitǎții apei potabile furnizate de sistemele publice, centrale și individuale de aprovizionare cu apă (uzine de apǎ, instalații de apǎ, fântâni publice) din mediul urban și rural se face prin laboratoarele DSPJ Timiș.

pe parcursul anului, DSPJ Timis a procedat la supravegherea calitatii apei potabile furnizate de sistemele publice, centrale si individuale de aprovizionare cu apa, prin monitorizarea unui numar de 126 retele de apa potabila. Au facut obiectul monitorizarii 17 parametri, atat microbiologici (Bacterii Coliforme, E. Coli, Enterococi) cat si fizico-chimici (miros, gust, culoare, pH, turbiditate, conductivitate, nitriti, nitrati, cloruri, duritate totala, oxidabilitate, amoniu, fier si mangan). Numarul de determinari efectuate pentru fiecare parametru precum si numarul de neconformitati identificate sunt mentionate, in tabelul anexa, pentru fiecare localitate monitorizata. In situatia in care au fost identificate neconformitati, urmare a atentionarii si recomandarilor facute de DSPJ Timis, s-a procedat la dezinfectia si spalarea surselor sau retelelor in cauza, cu recontrol ulterior.

au facut obiectul monitorizarii fantanile publice din Municipiul Timisoara – un numar de 96 fantani si din Municipiul Lugoj – 38 fantani; pentru fiecare fantana sau facut determinari trimestriale ale acelorasi 17 parametri ca si in cazul retelelor de distributie.

monitorizarea calitatii apei potabile are ca scop prevenirea bolilor transmise pe cale hidrica, precum: boala diareica acuta, hepatita virala A, dizenterie, giardioza si altele. Eficienta monitorizarii apei potabile pentru anul 2016 este dovedita prin lipsa la nivel de judet a aparitiei evenimentelor epidemiologice privind bolile cu transmitere hidrica. Eficiența monitorizării apei potabile pentru anul 2016 este dovedită prin lipsa la nivel de județ a apariției evenimentelor epidemiologice privind bolile cu transmitere hidrică.

3.6. Monitorizarea forajelor de studiu destinate alimentarii cu apa

Programele de monitorizare a forajelor trebuie să furnizeze o imagine generală, coerentă asupra stării apei în fiecare foraj din punct de vedere cantitativ, pentru a detecta prezenta tendintelor concentratiilor de poluanti pe termen lung induse antropic si pentru a asigura conformarea cu obiectivele ariilor protejate.

Programele de monitorizare a apelor subterane includ:

programul de monitorizare cantitativa si calitativa;

programul de monitorizare calitativa de supraveghere si operational

Monitoringul pentru starea apelor subterane este necesare pentru:

Evaluarea starii cantitative a corpurilor de apa subterana ;

Estimarea directiei si a debitului din corpurile de apa subterana;

Validarea procedurii de evaluare a riscului;

Evaluarea tendintelor pe termen lung a diversilor parametri cantitativi si calitativi, ca rezultat al schimbarilor conditiilor naturale si datorita activitatii antropice;

Stabilirea starii chimice pentru toate corpurile de apa subterana identificate a fi la risc de a nu atinge starea buna;

Identificarea prezentei tendintelor importante si continue de crestere a concentratiilor de poluanti;

Evaluarea schimbarii (inversarii) tendintelor in concentratia poluantilor in apele subterane;

Stabilirea, proiectarea si evaluarea programului de masuri.

In acest context operatorul regional Aquatim S.A a elaborat grupari specifice pentru sistemele centralizate de alimentare cu apa si respectiv sistemele de canalizare.Ele au fost repartizare ca urmare a unor studii in: Clusterul Sistemelor de Alimentare cu Apă și Canalizare

Scopul Clusterului îl reprezintă promovarea României, a Regiunii Vest și a județului Timiș, pe termen lung, ca lider în sectoarele protejarea mediului înconjurător, folosirea judicioasă a surselor de apă în vederea potabilizării, eficientizarea sistemelor de alimentare cu apă și canalizare existente prin promovarea proceselor și tehnologiilor nepoluante și participarea în rețelele internaționale ca partener sau coordonator de proiecte pentru creșterea competitivității organizațiilor, prin cooperare națională și internațională.

OBIECTIVELE CLUSTERULUI :

Promovarea și participarea la elaborarea politicilor, managementului și ingineriei competitivității integrate în domeniul sistemelor de alimentare cu apă și canalizare;

Promovarea și dezvoltarea competitivă a următoarelor domenii: strategie, cercetare, educație, inovare, producție, comercializare și utilizare eficientă a, surselor de apă, apei potabile,a nămolului, biogazului și a noilor procese și tehnologii nepoluante sustenabile:

captarea, tratarea judicioasă a surselor de apă în vederea potabilizării prin folosirea tehnologiilor inovative și sustenabile cu eficientă maximă din punct de vedere calitativ și cantitativ

distribuția apei potabile prin promovarea întreținerii preventive a sistemelor de distribuție, prin promovarea metodelor, echipamentelor și materialelor inovative în vederea minimizării pierderilor de apă

transportul apelor uzate prin promovarea întreținerii preventive a sistemelor de canalizare, prin promovarea metodelor, echipamentelor și materialelor inovative în vederea valorificării energetice precum și reducerii exfiltrațiilor în vederea protecșiei mediului

epurarea apelor uzate prin folosirea tehnologiilor inovative și sustenabile

cercetarea-dezvoltarea si inovarea in domeniul de activitate al clusterului;

promovarea proceselor și tehnologiilor inovative și sustenabile, a eficienței energetice, a materialelor, reactivilor de tratare și echipamentelor, managementul fluxului de materiale, valorificarea deșeurilor în domeniul de activitate al clusteruluil ,;

dezvoltarea sectorului de afaceri din domeniul sistemului de alimentare cu apă și canalizare, prin sprijinirea sectorului de inovare, producție a materialelor, reactivilor, echipamentelor si tehnologiilor inovative, stimularea cererii pieței la toate categoriile de utilizatori.

Sprijinea dezvoltării firmelor din domeniu, înființării noilor firme și atragerea de investiții noi în domeniul economic de interes.

Grupari pentru sisteme centralizate de alimentare cu apa

Judetul Timis preponderent ca sisteme de alimentare cu apa se afla sub aria de acoperie Aquatim S.A operator regional incepand cu anul 2010. Pentru acoperirea ariei de operare și operativitate în exploatarea acestor sisteme de alimentare cu apă s-au înființat 5 sucursale în jurul orașelor (Sânnicolau Mare, Jimbolia, Buziaș, Deta, Făget). Localitățile din jurul Timișoarei au fost integrate structurilor de operare ale municipiului Timișoara.Auaqtim S.A presteaza service de alimentare cu apa si canalizare conform raportului din annul 2016 in 123 de localitati dintre care 9 orase, 45 de commune si 69 de sate.

Aquatim S.A detine in patrimoniu 23 de statii de tratare a apei si cca 1800 km de retea de distributie.

Sursa de apa preponderenta si anume in 21 dintre statiile de tratare sunt alimentate din surse de apa de adancime, celelalte 2 reprezentand ca sursa de apa apa de suprafata a canalului Begea.

Sistemele de alimentare cu apa din subteran sunt clasificate astfel:

1.Foraje care prin intermediul aductiunilor pompeaza in statii de tratare cuantificand un numar de 134 de foraje si 21 de stati de tratare a apei

2. .Foraje care prin intermediul aductiunilor pompeaza apa in gospodarii de apa echipate cu sisteme de dezinfectie inmagazinare si repompare cuantificand un numar de 64 de foraje si 38 de gospodarii de apa

3.Foraje care pompeaza direct in sistemul de distributie cuantificand un numar de 57 de foraje

3.7. Zona de studiu punctual Municipiului Timisoara

3.7.1. Zona si amplasamentul

Municipiul Timisoara este asezat la intersectia paralelei 45°47' latitudine nordica, cu

meridianul 21°17" longitudine estica, aflandu-se, ca pozitie topografica, in emisfera nordica, la distante aproape egale de polul nord si de ecuator si in emisfera estica, in fusul orar al Europei Centrale, la o distanta medie de aproximativ 550 km fata de capital Romaniei – Bucuresti si cca. 170 km si 300 km fata de Belgrad respectiv Budapesta, capitalele tarilor vecine Serbia-Muntenegru si Ungaria.

Din punct de vedere geomorfologic, Timisoara face parte din marea unitate fizicogeografica denumita Campia Banato-Crisana, subunitatea Campia de interfluviu Timis-Bega (Campia Timisoarei).

Suprafata totala a municipiului Timisoara este de 12.926,83 ha.

Harta municipiului Timisoara

3.7.2. RELIEFUL

Timisoara este asezata in sud-estul Campiei Panonice, in zona de divagare a raurilor Timis si Bega, intr-unul din putinele locuri pe unde puteau fi traversate intinsele mlastini formate de apele celor doua rauri. Pana acum doua secole si jumatate, aceste rauri acopereau in fiecare primavara suprafata campiei subsidente dintre unitatile geomorfologice denumite Campia Buziasului si Campia Vingai.

Relieful caracteristic al campiei de subsidenta si divagare este reprezentat din succesiunea de grinduri fluviatile si arii depresionare fluvio-lacustre tipice deltei continentale.

Directia generala a formelor de relief este aproape paralela cu directia N-E, S-V cu o usoara inclinare inspre Timis. Privit in ansamblu, relieful zonei Timisoara apare ca o suprafata relativ plana, monotona, netezimea suprafetei fiind intrerupta doar de albia raului Bega (realizata artificial prin canalizare intre anii 1728 si 1760). Cercetat in detaliu, relieful orasului si al imprejurimilor prezinta o serie de particularitati locale, reprezentate indeosebi prin: meandre parasite, microdepresiuni si grinduri (alcatuite in general din materiale grosiere). Acestea sunt rezultatul depunerilor din zona a raurilor Timis si Bega, inainte de canalizarea, regularizarea si indiguirea acestora (concretizate altimetric prin denivelari totusi modeste, care nu depasesc nicaieri intervalul a 2-3 m).

Astfel, in vatra orasului, portiunea cea mai inalta, de 95 m, se afla in partea de nord-est, in cartierul “Intre vii”, iar punctul cel mai coborat, de 84 m, este localizat in vestul cartierului Mehala (Ronat), astfel ca se inregistreaza o diferenta de nivel de 11 m pe o distanta de cca. 7 km est-vest.

Relieful teritoriului administrativ al municipiului Timisoara si al comunelor periurbane face parte din Campia de interfluviu Timis-Bega (Campia Timisoarei), iar principalele subunitati ale acesteia sunt:

in partea de nord-est, treapta cea mai inalta a Campiei Timisoarei cu altitudini de peste 100 m, portiune ce realizeaza pe linia Giarmata Vii – Dumbravita racordul la Campia inalta a Vingai, cu cernoziomuri cambice si argiloiluviale (cernoziomuri si preluvosoluri);

in partea de est se intinde sesul aluvionar situat de o parte si alta a canalului navigabil Bega, zona caracterizata prin altitudini de 90-95 m si soluri aluviale (aluviosoluri) si brune eumezobazice (eutricambosoluri) in diferite stadii de gleizare;

in partea de sud se afla cumpana de ape dintre Timis si Bega, altitudinea scazand de la nord – est inspre nord – vest de la 96 la 91 m, solurile dominante fiind aluviosolurile si eutricambosolurile, iar in portiunile mai drenate cernoziomurile cambice (aici aflandu-se de fapt limita de intindere spre est a acestora);

in partea de vest si nord-vest se afla treapta ce realizeaza racordul la Campia Torontalului, care intra in contact cu vatra orasului prin Campia Cioreni.

Evolutia reliefului este rezultatul unor transformari permanente ale structurii si aspectului sau, generate in decursul timpului geologic respectiv, una interna subcorticala care a generat denivelarile tectonice si una de origine cosmica prin care s-a generat si intretinut actiunea factorilor exogeni.

3.7.3. GEOLOGIE

Din punct de vedere tectonic, orasul Timisoara este asezat intr-o arie cu falii orientate estvest,

de existenta vulcanului stins de la Sanovita, precum si de apele mineralizate din subsolul Timisoarei, cele de la Calacea spre nord si Buzias-Ivanda in sud.

Referitor la structurile geologice ale zonei, aici se intalnesc depozite Quaternare cu grosimi de cca.100 m, sub care se succed depozitele Romaniene – pana la cca. 600 m adancime – si cele Daciene in facies lacustru si de mlastina, care au favorizat formarea a numeroase straturi de lignit. Urmeaza formatiunile Pontianului si Sarmatianului, pentru ca de la 1740 m in jos sa se extinda domeniul fundamentului cristalin.

Ca rezultat al alcatuirii petrografice a formatiunilor de suprafata, pe teritoriul Timisoarei apar in principal fenomene de tasare, datorate substratului argilo-nisipos. Fenomenul se evidentiaza in cartierele Cetate si Elisabetin, dar si in alte parti unde sau format crovuri (Ronat).

Din punct de vedere geologic, Timisoara se caracterizeaza prin existenta in partea superioara a formatiunilor Quaternare, reprezentate de un complex alcatuit din argile, prafuri si nisipuri, cu extindere la peste 200 m adancime. Fundamentul cristalin-granitic se afla la aproximativ 1400 – 1700 m adancime si este strabatut de o retea densa de microfalii (fracturi), dintre care prezinta interes cea cunoscuta sub numele de „Falia Timisoara Vest”.

Trecutul geologic al zonei se leaga de cel al marelui bazin de sedimentare si anume Depresiunea Panonica, extremitatea ei estica, ce s-a format prin colmatarea treptata a lacului din perioada Pleistocen – Quaternar.

Baza acestei depresiuni este formata dintr-un fundament carpatic constituit din formatiuni cristaline paleozoice si mezozoice scufundate in Tortonian, mai accelerat in partile central si mai lent in cele periferice, fragmentat pe directii diferite, dupa un system de falii care se intretaie aproape perpendicular (perimetrul cercetat situandu-se pe o linie de falii orientate est-vest si marcate de existenta vulcanismului trecut, Sanovita – Luda Bara, precum si de apele mineralizate de la Calacea, Buzias sau Ivanda).

Retragerea lacului Panonic urmare a strapungerii Dunarii la Portile de Fier (fenomen petrecut in timpul dintre glaciatiunile Mindel si Riss) au lasat in urma o arie inmlastinita si insalubra, care s-a mentinut pana spre sfarsitul secolului al XVIII-lea, perioada in care mai persistau in zona de vest peste 877.600 ha mlastini, alimentate periodic de numeroase brate care se desprindeau din raurile care tranzitau zona: Mures, Bega, Timis, Barzava si afluentii acestora, ape ce lasau in amonte terase sau inecau in aval vechile soluri in propriile aluviuni, generand in final un mozaic de formatiuni geomorfologice si de soluri.

Adancimea de inghet in zona municipiului Timisoara este de 0,70 m conform STAS 6054-77

,,Teren de fundare. Adancimi maxime de inghet. Zonarea teritoriului Romaniei’’.

Harta geologica a zonei Municipiului Timisoara

3.7.4. HIDROLOGIE SI HIDROGEOLOGIE

3.7.4.1. Hidrologie

Din punct de vedere hidrologic, Timisoara si zona periurbana fac parte din grupa sistemelor hidrologice sud-vestice, bazinul hidrografic Timis – Bega, sistemul hidroameliorativ complex Sag – Topolovat si dispune de o bogata retea hidrografica, formata din rauri, lacuri si canale. Cu exceptia raurilor Bega si Timis, celelalte rauri seaca adesea in timpul verii.

3.7.4.2. Apele curgatoare

Principalul curs de apa este Bega, cel mai sudic afluent al Tisei. Izvorand din Muntii Poiana Ruscai, cursul raului Bega se caracterizeaza printr-un regim hidric cu variatii foarte mari ale nivelelor si debitelor de apa. In aceste conditii, atat pentru a se asigura necesarul de apa a canalului navigabil cat si pentru a proteja Municipiul Timisoara de inundatii, Bega a fost legata cu Timisul printr-un sistem format din doua canale. Din aceste motive, nodul hidrotehnic de la Costei a fost conceput si realizat cu principala functie de asigurare a transferului apei din Timis in Bega, in functie de necesitati si volumul de precipitatii preluat in amonte de cele doua rauri. Prin sistemul hidrotehnic construit la Topolovatu Mic a fost eliminat riscul inundatiilor, atat de frecvente altadata, surplusul de apa inregistrat de Bega

fiind dirijat spre raul Timis.

Bega izvoraste in Muntii Poiana Rusca la altitudinea de 890 m de sub Varful Pades, iar suprafata bazinului de receptie (4470 km2) are o orientare generala est-vest (lungimea cursului este de 170 km). Lungimea retelei hidrografice din bazinul hidrografic Bega este de 1418 km, densitatea acesteia fiind de 0,32 km/km2. Bega se varsa pe teritoriul Serbiei in raul Tisa. Bega Veche reprezinta de fapt vechiul traseu al raului Bega si este practic o continuare a paraului Beregsau, care pe o lungime de 107 km dreneaza o suprafata de 2108 km2. Scurgerea medie multianuala variaza cu altitudinea, avand valori cuprinse intre 2 l/s/km2 si 18 l/s/km2.

Cursul de apa Behela izvoraste din apropierea satului Bencecul de Sus, curge pe langa comunele Giarmata si Dumbravita pe directia NE spre SV, apoi trece pe la marginea muncipiului Timisoara, varsandu-se in canalul Bega in aval de uzina Hidroelectrica Timisoara.

Dupa cum sa mentionat anterior, principalul curs de apa a Municipiului Timisoara este Canalul Bega, care strabate orasul de la est la vest pe o lungime de 12,81 km, avand o panta redusa, de 0,4‰. Limitele administrative ale Timisoarei intersecteaza Canalul Bega la km 121 + 090 (aval) si la km 108 + 280 (amonte). Partea navigabila incepe incepe din aval de UHE Timisoara (km 118 + 450). Pe teritoriul administrativ al Municipiului Timisoara nu exista o statie hidrometrica, astfel ca datele hidrologice provin de la statia hidrometrica Remetea Mare (F=2057 km2, L=114 km, Hm=253 m),situata la mica distanta, in amonte. Intre statia hidrometrica Remetea Mare si Timisoara, aportul de apa este nesemnificativ. Debitul mediu multianual inregistrat la aceasta statie hidrometrica este de 17,0 m3/s, iar debitul maxim si cel minim sunt de 72,6 m3/s, respectiv 5,48 m3/s.

Cel mai important afluent al Canalului Bega din aceasta zona este Paraul Behela (F=65 km2, L=26 km, Hm=133 m), care conflueaza cu Canalul Bega pe dreapta, la est de municipiul Timisoara in Cartierul Crisan, aval de UHE Timisoara. Pe cursul acestui parau este amplasata acumularea permanenta Dumbravita, situata la borna hectometrica 150. La nivel normal de retentie, aceasta acumulare are un volum de 0,1 milioane m3.

Timisul izvoraste de pe versantul estic al Muntilor Semenic, de sub varful Piatra Goznei, de la altitudinea de 1135 m. Pe teritoriul tarii noastre are o lungime de 244 km si colecteaza apele a 150 de rauri, cu o lungime a retelei hidrografice de 2.434 km si o densitate de 0,33 km/km2.

Acest rau este afluent direct al Dunarii, confluenta situandu-se pe teritoriul Serbiei. Suprafata bazinului este de 7310 km2. In bazinul Raului Timis scurgerea medie multianuala are valori cuprinse intre 2 l/s/km2 si 40 l/s/km2. Principalii sai afluenti sunt: Bistra, cu o lungime de 60 km si o suprafata a bazinului colector de 919 km2, Barzava, cu lungime de 154 km si suprafata a bazinului de receptie de 1202 km2 si Moravita in lungime de 47 km si cu o suprafata a bazinului de receptie de 435 km2.

Actualul aspect al retelei hidrografice este complet diferit de cel din trecutul nu prea indepartat, fiind rezultatul lucrarilor hidroameliorative incepute cu peste 250 de ani in urma.

Din multitudinea de brate care serpuiau inaintea canalizarii raului Bega se mai pastreaza doar Bega Moarta (in cartierul Fabric) si Behela (spre vest, curgand prin Sacalaz).

Canalul Subuleasa se alimenteaza din canalul Bega prin canalul de irigatie administrat de ANIF care pleaca din Colonia Slavic (Cartierul Plopi), iar circuitul se inchide tot in canalul Bega. Vechiul canal Subuleasa nu isi mai are continuitate, fiind obturat si infundat pe mai

multe portiuni. In prezent mai exista ramificatii de scurgere in doua zone: pe sub linia CFR Industriala si la marginea Cartierului Kuncz.

Harta hidrologica a municipiului Timisoara si zonele periurbane

3.7.4.3. Apele stagnante

Pe langa cursurile permanente si cele care seaca, adesea, in timpul verii, pe teritoriul Timisoarei se intalnesc o serie de lacuri: naturale (formate in locul vechilor meandre sau areale de subsidenta), precum cele de langa Kuntz, Giroc, Lacul Serpilor din Padurea Verde etc., fie de origine antropica precum cele din: Fratelia, Freidorf, Ciarda Rosie, Strandul Tineretului etc. Aceste acumulari trebuie mentionate avand in vedere situarea lor pe linia de contact cu localitatile periurbane. Deasemenea, este remarcata prezenta lacurilor de acumulare de pe teritoriul comunelor Pischia, Ghiroda, Remetea Mare, favorabile practicarii pisciculturii.

La nivelul Directiei de Mediu din cadrul Primariei Municipiului Timisoara s-a intocmit o banca de date cu apele stagnante din Zona Timisoara. Au fost inventariate peste 30 de locatii, din care 23 sunt balti, suprafata totala ocupata de ape stagnante fiind aproximativ 174,96 ha, din care: 97,17 ha luciu de apa, 57,79 ha mlastina si 20,00 ha canale de desecare.

3.7.4.4. Hidrogeologie

Pe teritoriul municipiului Timisoara se intalnesc orizontul acvifer freatic si complexul acvifer de adancime.

Orizontul acvifer freatic se dezvolta pe intervalul poros-permeabil cuprins intre 2 -15 m iar nivelul hidrostatic variaza intre 0,5 – 4 m. Acviferul freatic poate fi exploatat la debite de 1,5 – 2 l/s. Complexul acvifer de adancime este intalnit pana la 110 – 120 m si cuprinde 4 – 8 strate acvifere. Nivelul hidrostatic variaza in limite largi, iar debitele de exploatare admisibile sunt de 2 – 5 l/s.

Sunt cunoscute si ape de mare adancime, hipotermale – captate in Piata Unirii, la sud de Cetate si Cartierul Fabric, dar si mezotermale captate in Piata Bihor. Aceste ape au valoare terapeutica, fiind utilizate in scop balnear in cadrul Strandului Termal.

Harta hidrogeologica a municipiului Timisoara si zonele periurbane

3.7.5. PEDOLOGIE

Intreaga regiune s-a dezvoltat pe fundul fostului lac Panonic, in urma retragerii apelor.

Aceasta regiune a devenit mediul proceselor de sedimentare care au determinat aparitia unor forme de relief, specifice unei delte continentale, constituite de raurile ce „rataceau” in voie pe suprafata plana (mlastinoasa in mare parte), rezultand cursuri variabile care se pierdeau in vechile coluvii. Pe masura ce cursurile se colmatau, apele isi schimbau albia aluvionand alte suprafete. Prin lucrarile de regularizare, canalizare, indiguire si desecare, procesele de drenare se accentueaza, iar divagarile se reduc treptat (chiar dispar), separandu-se astfel doua perioade mari si distincte ale procesului de solificare:

perioada dinaintea lucrarilor hidroameliorative;

perioada de dupa lucrarile hidroameliorative.

Perioada dinaintea lucrarilor hidroameliorative a inceput imediat ce aluviunile de pe fundul lacului Panonic s-au ivit la suprafata, fiind insa periodic acoperite de ape si corespunde perioadelor de aluvionare si inmlastinare. In aceasta perioada s-au format cu precadere hidrisolurile (stagnosolurile, gleisolurile, limnosolurile) si pelisolurile (pelosolurile, vertosolurile). Procesul de solificare a materialelor fluvio-lacustre este dominat de reactiile de reducere, hidratare si uneori de oxidare a mineralelor bogate in fier si mangan.

Compusii redusi ai fierului si manganului, in cazul unei umeziri de lunga durata, in reactive cu siliciu formeaza minerale secundare de culoare verzuie sau albastruie de tipul ferosilicatilor. Aceste procese sunt caracteristice orizonturilor gleice, notate cu Gr, orizonturi diagnostice pentru hidrisoluri.

Specificul solificarii in cazul pelisolurilor cu referire speciala la vertosoluri, il constituie aparitia si manifestarea proceselor de vertisolaj. Astfel de procese se datoreaza prezentei in materialul parental a unui continut ridicat de argila gonflabila de tip montmorilonitic (cel putin 30%). Datorita alternantei perioadelor uscate, corespunzatoare contractiei argilei, cu perioade de umezire, corespunzatoare cu o gonflare a argilelor, se formeaza o serie de crapaturi poligonale de marimi si adancimi diferite cu efecte negative, atat asupra vegetatiei din spatiile verzi, cat si a terasamentelor cailor de comunicatii ori asupra constructiilor. Procesele de vertisolaj mentionate au inceput sa devina evidente odata cu eliminarea excesului de umiditate din cadrul profilului de sol.

Perioada de dupa executia lucrarilor hidroameliorative este perioada de evolutie normala a reliefului si implicit a solurilor si a inceput din momentul dupa stabilizarea principalelor cursuri de apa. Apele capata un regim hidrologic stabil, cu variatii legate de regimul precipitatiilor din bazinul hidrografic corespunzator, ceea ce a permis retragerea apelor spre cursurile deja stabilizate. Teritoriul avea deja un relief de grinduri intre care erau cantonate suprafete apreciabile de terenuri afectate de exces de umiditate pluvial si pedofreatic. Situatia s-a mentinut pentru o perioada indelungata, dupa cum se vede dintr-o harta a Banatului de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, unde se poate observa ca, pe o buna parte, amplasamentul actualei zone a Timisoarei, se afla consemnata o zona mlastinoasa.

Drenarea solurilor s-a accentuat prin lucrarile de canalizare si indiguire a principalelor cursuri de apa, lucrari completate ulterior cu o retea de canale pentru desecare. In aceste conditii, solurile se diferentiaza in primul rand prin varsta si evolutie, cele mai vechi in zonele grindate (care au servit ca suport pentru primele asezari omenesti din zona), iar cele mai tinere pe formele meandrate si depresionare, sau din imediata vecinatate a fostelor cursuri de apa.

In conditiile de pedogeneza mentionate, intr-un climat continental moderat, cu influente oceanice si mediteraneene (temperatura medie multianuala de 10,8°C, precipitatii medii multianuale de 600,40 mm), pe un relief tanar (format din sesuri aluvionare cu nivelul apelor pedofreatice situat intre 1,01 – 3,00 m), procesul de descompunere a materiei organice a fost directionat de mediul moderat-aerob, ducand la acumularea humusului in orizontul A cu o grosime insemnata. Alterarea slaba moderata a silicatilor primari, cu eliberarea de hidroxid feric intr-un orizont B de alterare (Bv), caracterizat prin lipsa migratiei coloizilor si prin levigarea carbonatilor alcalino-pamantosi, sunt caracteristice eutricambosolurilor (Ao – Bv – C; Am – Bv – C) fara degradare texturala apreciabila.

Aluviosolurile s-au format in conditii similare ca si eutricambosoluri, diferenta fiind ca acestea au iesit mai tarziu de sub influenta revarsarilor. In absenta inundatiilor, au fost create conditii favorabile bioacumularii, ceea ce a condus la formarea humusului intr-un orizont A cu grosimi variabile. Cu timpul, solificarea avanseaza ducand la transformarea aluvisolurilor in soluri evoluate, ce urmeaza a se include in alte tipuri, specifice zonei.

Cele mai multe din procesele pedogenezei bioclimatice zonale se produc in forma lor tipica, descrisa doar pe suprafete reduse sau numai in orizonturile superioare si cel mult in jumatatea superioara a orizontului Bv sau in prima treime a profilului de sol. In partea mijlocie sau inferioara a profilului au loc procese de reducere – oxidare, datorate prezentei mai mult sau mai putin prelungite a unui exces de apa stagnanta, din panza pedofreatica, care au produs in profilul de sol asa numitelor caractere de „hidromorfism”. Sub influenta panzei de apa freatica, stagnanta, la adancimi de 1,20 m si a franjei capilare, ridicata cel mult pana la mijlocul profilului de sol, au loc procese alternative de reducere – oxidare, formandu-se orizonturi cu aspect marmorat A Go sau Bv Go si Go (orizonturi gleizate), acestea putand trece intr-un orizont de glei (vinetiu – albastrui, vinetiu – verzui) de reducere (Gr), permanent saturat de apa.

Din punct de vedere al modului de agregare structurala, solurile din municipiul Timisoara se regasesc intr-o faza medie de evolutie. Nu sunt in totalitate intr-un stadiu natural, fiind evidentiata interventia omului, iar cele doua stadii nu pot fi separate transant, ele intrepatrunzandu-se si conditionandu-se reciproc.

Procesele pedogenetice descrise mai sus si tipurile de sol generate de acestea pot fi intalnite la periferia Timisoarei sau in imediata vecinatate a orasului. In zona centrala, datorita interventiei antropice pot fi intalnite in principal: antrosolurile sodice sau antracvice si entiantrosolurile urbice (formate pe materiale parentale continand resturi de materiale de constructii si resturi ale altor activitati umane: cioburi, caramizi, moloz, betoane etc., in proportie de peste 35%), mixice, formate pe materiale minerale de sol amestecat cu roca subiacenta si eventual cu moloz si deseuri etc.), spolice (pe material pamantoase rezultate din activitati industriale, dragaj, constructia de sosele etc.).

Rezultanta evolutiei in timp a conditiilor naturale o reprezinta structura si configuratia actuala a urbei, in centrul aglomerarii urbane aflandu-se Cetatea, in jurul careia graviteaza ca „subsisteme urbane” celelalte cartiere.

Harta solurilor din zona Municipiului Timisoara si zonele periurbane

3.7.6. CONDITII CLIMATICE

Timisoara se incadreaza in climatul temperat continental moderat, caracteristic partii de sud-est a depresiunii Panonice, cu unele influente submediteraneene (varianta adriatica).

Trasaturile sale generale sunt marcate de diversitatea si neregularitatea proceselor atmosferice. Masele de aer dominante, in timpul primaverii si verii, sunt cele temperate, de provenienta oceanica, care aduc precipitatii semnificative. In mod frecvent, chiar in timpul iernii, sosesc dinspre Atlantic mase de aer umed, aducand ploi si zapezi insemnate si mai rar valuri de frig. Din septembrie pana in februarie se manifesta frecvente patrunderi ale maselor de aer polar continental, venind dinspre est. Totusi, in Banat se resimte puternic si influenta ciclonilor si maselor de aer cald dinspre Marea Adriatica si Marea Mediterana, care genereaza dezghet complet, iarna si perioade de caldura inabusitoare, vara. Temperatura medie anuala este de 10,6oC, luna cea mai calda fiind iulie (21,1oC). Amplitudinea termica medie este de 22,7oC, sub cea a Campiei Romane, ceea ce atesta influenta benefica a maselor de aer oceanic. Din punct de vedere practic, numarul zilelor cu temperature favorabile dezvoltarii optime a culturilor, adica cele care au medii de peste 15oC, este de 143/an, cuprinse intre 7 mai si 26 septembrie. Temperatura activa, insumand 27,61oC, asigura conditii foarte bune pentru maturizarea plantelor de cultura, inclusiv a unora de provenienta mediteraneana.

In perioada propice culturilor agricole, cad aproape 80% din precipitatii, ceea ce constituie o conditie favorabila dezvoltarii plantelor de cultura autohtone. Regimul precipitatiilor are insa un caracter neregulat, alternand ani mult mai umezi decat media si ani cu precipitatii sarace.

Urmare a pozitiei sale in camp deschis, dar situat la distante nu prea mari de masivele carpatice si de principalele culoare de vale care le separa (culoarul Timis-Cerna, valea Muresului etc.), Timisoara suporta din directia nord-vest si vest, o miscare a maselor de aer putin diferita de circulatia generala a aerului deasupra partii de vest a Romaniei. Canalizarile locale ale circulatiei aerului si echilibrele instabile dintre centrii barici impun o mare variabilitate a frecventei vanturilor pe principalele directii. Cele mai frecvente sunt vanturile de nord-vest (13%) si cele de vest (9,8%), reflex al activitatii anticiclonului Azorelor, cu extensiune maxima in lunile de vara. In aprilie-mai, o frecventa mare o au si vanturile de sud (8,4% din total). Celelalte directii inregistreaza frecvente reduse. Ca intensitate, vanturile ating uneori gradul 10 (scara Beaufort), furtunile cu caracter ciclonal venind totdeauna dinspre vest, sud-vest (1929, 1942, 1960, 1969, 1994). Distributia vanturilor dominante afecteaza, intr-o anumita masura, calitatea aerului orasului Timisoara, ca urmare a faptului ca sunt antrenati poluantii emanati de unitatile industriale de pe platformele din vestul si sudul localitatii, stagnarea acestora deasupra localitatii fiind facilitata atat de morfologia de ansamblu a vetrei, cu aspect de cuveta, cat si de ponderea mare a calmului atmospheric (45,9%).

Fata de aceste temperaturi inregistrate la Statia meteorologica Timisoara, situata la periferia orasului, in interiorul orasului temperaturile inregistreaza valori ceva mai ridicate.

Temperatura medie anuala este mai ridicata cu 0,5–2°C in zona centrala unde cladirile inalte, blocurile (construite indeosebi in perioada 1970 – 1990) sunt adevarate oglinzi ce reflecta spre sol o parte din razele solare si transforma seara, strazile in adevarate cuptoare fierbinti.

Temperatura aerului inregistrata in municipiul Timisoara:

media lunara maxima : +(21÷22)°C in iulie, august;

media lunara minima : -(1÷2)°C in ianuarie;

maxima absoluta: +40°C in 16.08.1952;

minima absoluta : -29°C in 13.02.1935.

Data medie a semnalarii primului inghet (temperatura minima <0°C) dupa Statia

Meteorologica Timisoara este 29. X, iar a ultimului inghet de primavara 1.IV. Durata medie a zilelor fara inghet este de 202 zile.

Cel mai timpuriu inghet s-a inregistrat la 1.X.1959, iar cel mai tarziu la 29.IV.1984.

In privinta regimului termic al solului, se constata ca in lunile februarie – martie are o evolutie lenta urmand indeaproape mersul temperaturii aerului. Aceeasi evolutie se remarca toamna (de la sfarsitul lunii septembrie pana in prima decada a lunii noiembrie), cu diferente ceva mai pregnante (1-20C) intre valorile temperaturilor in stratul de sol si aer. Valoarea multianuala a temperaturii solului depaseste in mod constant limita de 50C la inceputul decadei a II-a a lunii martie. In orizontul de sol de pana la 10 cm, temperature depaseste in mod obisnuit pragul termic de 10oC in prima decada a lunii aprilie, ca dupa aproximativ 205 zile, temperatura sa coboare din nou sub 10oC. In functie de alcatuirea granulometrica, de continutul in humus si apa din sol, de gradul de acoperire si protejare a solului, aceste valori prezinta oscilatii de 0,5-1,50C.

3.7.7. Regimul precipitatiilor

Aflandu-se predominant sub influenta maselor de aer maritim dinspre nord-vest, Timisoara primeste o cantitate de precipitatii mai mare decat orasele din Campia Romana sau cele din Campia de Vest. Din septembrie pana in februarie se manifesta frecvent patrunderi ale maselor de aer polar continental venind dinspre est. Media multianuala de 600,4 mm este realizata in buna parte ca urmare a precipitatiilor cazute in lunile mai, iunie, iulie (196,8 mm reprezentand 32,8% din total) si a celor din noiembrie, decembrie (101,9 mm reprezentand 17%) cand se inregistreaza un maxim secundar sub influenta maselor de aer submediteraneene.

Intervalul 1 martie – 31 octombrie este perioada propice proceselor de fotosinteza si cad 371,8 mm (61,9%) precipitatii. Regimul precipitatiilor are un caracter oscilant, cu ani in care media precipitatiilor depasesc 700 mm, (de ex: anul agricol 1998 – 1999 cu 785,2 mm) si ani cu precipitatii sub 450 mm – specifice zonelor de antestepa si stepa (de ex.: 412,5 mm in anul agricol 1999 – 2000). Ca urmare a schimbarilor climatice globale, in intervalul 1992 – 2002 s-a inregistrat un deficit de precipitatii de 14,6 mm (fata de medie), deficitul a fost mai accentuat iarna (-31,9 mm) si primavera (-19,0 mm), cand s-a inregistrat pana la inceperea sezonului estival un deficit de precipitatii de 50,9 mm.

Efectul negativ al schimbarilor climatice este amplificat de specificul mediului urban. Precipitatiile din oras sunt in cantitati mai mici, sunt colectate si evacuate prin sistemul de canalizare, se evapora usor din cauza temperaturii mai mari din oras, ceea ce conduce la aspectul secetos, desertic, aerul devenind uscat, umiditatea relativa inregistrand valori scazute, uneori sub 50%, ceea ce induce starea de stres si disconfort atat oamenilor cat si animalelor si plantelor.

3.7.8. RESURSELE NATURALE

Apa

Apa constituie o resursa naturala cu valoare economica, dar in acelasi timp este o resursa finita si vulnerabila, impunandu-se astfel aplicarea unor masuri de utilizare rationala a resurselor de apa. In Timisoara, resursele de apa sunt reprezentate de apa de suprafata – raul Bega – si apa subterana, care constituie si sursa de alimentare cu apa. Cantitatea medie anuala de apa bruta captata din subteran este de 13.189.900 mc/an.

O alta resursa naturala o constituie apele de mare adancime, hipotermale – captate in Piata

Unirii, la sud de Cetate si Cartierul Fabric, dar si mezotermale captate in Piata Bihor.

Aceste ape au valoare terapeutica, fiind utilizate in scop balnear in cadrul Strandului

Termal atat la Timisoara, cat si in imprejurimi (Calacea, Buzias, Ciacova, Ivanda etc).