3. Nivel de adaptare a curriculumului Capitolul II Evaluarea inițială Capitolul III Secvențe din activitatea practică (metode, tehnici) Capitolul IV… [624869]

Licență

3. Nivel de adaptare a curriculumului Capitolul II Evaluarea inițială Capitolul III Secvențe din activitatea practică (metode, tehnici) Capitolul IV… [624869]

Byadmin ianuarie 1, 2024

GHIDUL PROFESORULUI1
Aspecte teoretice
Capitolul I
1. Argument
2. Tipuri de dizabilități
3. Nivel de adaptare a curriculumului
Capitolul II
Evaluarea inițială
Capitolul III
Secvențe din activitatea practică (metode, tehnici)
Capitolul IV
Evaluarea performanțelor școlare
Capitolul V
Anexe
Bigblliograﬁe
Cuprins
1

GHIDUL PROFESORULUI2

GHIDUL PROFESORULUI3
Aspectul medical:
Deficitul desemnează înțelesul cantitativ al deficienței, adică ceea ce lipsește pentru a completa o
anumită cantitate sau întregul.
Defectuozitatea este ceea ce determină un deficit
Deficiența se referă la deficitul stabilit prin metode și mijloace clinice sau paraclinice, explorări
funcționale sau alte evaluări folosite de serviciile medicale. Deficitul poate fi de natură senzorială, min –
tală, motorie, comportamentală sau de limbaj.
Infirmitatea constă în diminuarea sau absența unei sau a mai multor funcțiuni importante care
necesită o protecție permanentă. Este incurabilă, dar poate fi reeducată, compensată sau supracompen –
sată. După datele UNESCO, infirmitatea se limitează numai la deficiența motorie.
Invaliditatea implică pierderea sau diminuarea temporară ori permanentă a capacității de muncăPerturbarea se referă la abaterile de la normă.
Aspectul funcțional:
Incapacitatea reprezintă o diminuare totală sau parțială a posibilităților fizice, mintale, senzoriale,
etc. și, în consecință împiedică efectuarea normală a unei activități.
Aspectul social
Rezumă consecințele deficienței și ale incapacității cu manifestări variabile în raport cu gravitatea deficienței și
cu exigențele mediului. Consecințele pe plan social sunt incluse în noțiunile de handicap , respectiv de inadaptare
și se pot manifesta sub diverse forme: inadaptare propriu-zisă, marginalizare, inegalitate, segregare, excludere.
Tipologia aspectelor dizabilității
AFECȚIUNE,
TRAUMĂINFIRMITATE DIZABILITATE HANDICAP
(situație intrinsecă) (exteriorizat) (obiectiv) (social)
Aspect medical
– deﬁciență, deﬁcit, defectuozitate,
invaliditate, perturbare, etc.Aspect funcțional- incapacitate Aspect social (de relație cu
membrii comunității și alte
structuri sociale)
Aspect personal, relațional(în dependență de aspectul
funcțional)
1. ﬁzică (neuromotorie)
2. mintală sau psihică (deﬁciență mintală ușoară, severăși profundă; reținere în dezvoltarea psihică)3. senzorială (deﬁciență de auz, de vedere)4. tulburare de limbaj5. deﬁciențe asociate
6. tulburări de comportament
Capitolul I
DEFICIENȚĂ

GHIDUL PROFESORULUI4
Schema de mai sus reprezintă legătura dintre termeni: trauma este un factor obiectiv sau o cauză
care duce la infirmitate. Ca rezultat, persoana este afectată de traumă și se caracterizează prin unele
limitări funcționale, ceea ce duce la un mod de viață specific (dizabilitate). Acest mod de viață fiind pus într-un cadru social, dizabilitatea se manifestă prin handicap. De exemplu, în urma unui accident rutier, o persoană și-a fracturat coloana vertebrală (traumă), iar, în consecință, nu se poate deplasa (infirmitate). Această circumstanță impune crearea unor noi condiții de adaptare psihologică și fizică (dizabilitate) și, respectiv, formarea unui nou mod de viață. În relație cu societatea, dizabilitatea se manifestă prin diverse handicapuri (fizice sau locomotoare) din cauza lipsei accesibilității la diferite in
–
stituții de menire publică. Din considerent că ultimul termen (handicap) se utilizează din ce în ce mai puțin de către comunitatea europeană, cauza fiind crearea condițiilor optime pentru dezvoltarea și ac
–
tivitatea în cadrul societății, perspectiva aparține noțiunilor mai frecvent utilizate (dizabilitate, cerințe educaționale speciale, etc.) și acceptate de către aceste persoane.
Cât privește utilizarea termenilor respectivi, precum și atitudinea societății față de persoanele cu
dizabilități, consider că, prin contribuția tuturor, izolarea persoanelor cu handicap va dispărea treptat.De asemenea,termenii specifici vor putea fi înlocuiți cu cuvinte obișnuite în comunicarea cu semenii, rudele, colegii, partenerii.
I. Probleme motorii de planiﬁcare –
coordonare a acțiunii (ortopedice)
 Paralizie cerebrală infantilă.
 Tetrapeză spastică.
 Retard psihoneurologic.DICȚIONAR:CARACTERISTICI ALE
PERSOANELOR CU DIZABILITĂȚI:
 Întîlnesc dificultăți atunci cînd este nevoie să se mențină
în poziție verticală.
 Planifică și execută greu mișcările necunoscute.
 Obosesc repede.
 Se orientează cu greu în spațiu.
 Se observă o dificultate în mișcare (poate prinde mingea,
alt obiect, dar o face cu mișcări greoaie, necoordonate).
 Manifestă reflexe anormale.
 Manifestă toleranță scăzută pentru frustare.
 Tonusul muscular al picioarelor este anormal.
 Le este frică sa încerce activități noi.
 Plâng repede.
 Se lovesc de obiectele din încăpere.
 Le este greu să țină buzele lipite, salivează.
 Utilizează ineficient instrumentele.
 Au probleme de coordonare și echilibru.
 Îndeplinesc cu dificultate sarcinile cerute.
 Încep cu greu o activitate.
 Se atestă perturbarea limbajului.
STRATEGII CONSTRUCTIV-DEZVOLTATIVE FOLOSITE
LA EDUCAREA COPILULUI CU PROBLEME MOTORII:
 Începeți de la obiectele mai mari spre cele mai mici.
 În cadrul predării priceperilor și deprinderilor noi, planificați activitatea pe etape succesive, succinte și clare.

GHIDUL PROFESORULUI5
 Selectați teme, jocuri didactice manipulative, care îi generează un mare interes(mingea moale).
 Permiteți copilului jocurile pe covoraș. Lungindu-se pe burtă și sprijinîndu-se pe antebraț, el își
fortifică umerii. În acest caz, așezați-l pe un scaun mai înalt, diferit de cele joase, pentru a vă asigura
că a luat o poziție verticală.
 La adunarea unor lucruri, învățați-l să facă mai puține mișcări.
 Lacompletarea unei sarcini utilizați indicații verbale, anumite sugestii auxiliare.
 Concretizați din timp materialele didactice.
 Încurajați copilul să descrie verbal îndeplinirea unei însărcinări necunoscute.
 Ajutați-l să generalizeze priceperile și deprinderile eficiente, însușite în urma activităților.
 Oferiți-i timp să urmărească activitățile de mișcare ale altor copii, înainte de a se implica în acestea.
 Interveniți cu unele condiții și precizări.
 La începutul unei activități, ajutați-l, încurajați-l, pentru a fi capabil s-o finiseze în mod independent.
 La scriere oferiți-i foi în linii sau pătrățele.
 Cînd obosește, acordați un răgaz de odihnă și de joacă pe covoraș.
 Înainte de a-l ridica sau mișca, (foarte rar), asigurați-vă că mobilitatea din clasă suportă greutatea copilului.
 Propuneți-i sarcini în scris de scurtă durată (completarea de spații).
 Pentru a obține succese la activități, așezați-l în bancă cu un copil pe care îl agreează.
 Apelați la activități, sau jocuri senzoriale, care au un rol calmant.
 Când înaintați o sarcină, motivați implicarea copilului, solicitându-i capacitățile.
 Diminuați lumina puternică, evitați razele solare directe.
 Vorbiți cu voce caldă, moale, dar și insistentă, pentru a obține rezultatele scontate.
 Permiteți-i copilului să stea în orice poziție, dacă nu este contraindicată din punct de vedere medical.
 Incapacitate intelectuală.
 Inﬁrmitate de dezvoltare.
 Retardare mintală.
 Reținere în dezvoltarea psihică
(RDP).
 Handicap mintal.
 Diﬁcultăți grave de învățare.DICȚIONAR:
II. Deﬁciența: Întârziere în dezvoltare
CARACTERISTICA DEFICIENȚEI:
 Ușoară întîrziere sub toate aspectele dezvoltării
(dezvoltarea fizică, însușirea limbajului, îngrijirea proprie, dezvoltarea deprinderilor academice).
 Incapacitate recuperabilă.
 În timp, decalajul în dezvoltare se reduce, ajungând
ca în final diferențele față de un copil obișnuit de aceeași vârstă să dispară.
 Se depistează timpuriu sau odată cu școlarizarea.
 Sporirea deficiențelor suplimentare de auz, văz, atenție,
a crizelor epileptice etc.
 se estimează 2 doi la sută
 Prezența infirmității date nu implică neapărat
motive fizice.
 capabili să achiziționeze abilități noi.
Prenatale (la momentul concepției) :
 Tulburări genetice pe parcursul dezvoltării
intrauterine (infecții ce afectează creierul în dezvoltare).Natale sau imediat după naștere:
 Lipsa de oxigen.
 Nașterea prematură.
 Icterul.CAUZE

GHIDUL PROFESORULUI6
 Însușește diferite abilități, într-un ritm lent.
 Necesită mai mult timp și atenție pentru a însuși.
 Se implică în activitate pentru o durată scurtă (1-2min).
 Este distras ușor de factorii auditivi.
 Pare apatic (rece, indiferent).
 Înțelege greu instrucțiunile orale.
 Manifestă întârzieri în dezvoltarea motricității fine, a vorbirii.
 Îi lipsesc abilitățile sociale.
 Vorbește într-un limbaj greu de înțeles.
 Întâlnește greutăți în gândire, abstractizare, generalizare. Se concentrează mai bine la imagine decât
la cuvânt.
 Predomină memoria de scurtă durată cu preponderența celei mecanice.
 Reacție scăzută.
 Viteză diminuată a mișcărilor.
 Imprecizia mișcărilor.
 Imitare dificitară a mișcărilor cu reflectarea lor în oglindă.
 Insuficientă manifestare a voluntarității (voinței și motivației).
 Emotivitate scăzută.
 Infantilism (comportament copilăros).
 Sentiment de inferioritate, anxietate (frică nejustificată).
 Caracter exploziv, haotic.
 Dezechilibru emoțional, control limitat al stărilor affective: râs, plans exagerat, neadecvat.
 Crize de furie sau pasivitate.
 Manifestă antipatie sau simpatie nemotivată.
 Iritabilitate sau inhibiție.COMPORTAMENTUL COPILULUI:
 Reducerea numărului de obiecte care
sustrag ușor atenția.
 Completarea explicațiilor verbale cu imagini,
și obiecte concrete, captivante.
 Utilizarea în explicații a cuvintelor simple și
asigurarea (veriﬁcarea) nivelului de înțelegere
a sarcinii ce urmează a ﬁ realizată.
 Aplicarea unor activități potrivite etapei
de dezvoltare a copilului, pentru ca el să
se poată încadra.
 Încadrarea copilului în alte activități
atunci când sarcinile se complică.
 Desfășurarea activității până la ﬁnal, cu
asigurarea clară că copilul a conștientizat
începerea și ﬁnalizarea acesteia. Împărțirea sarcinii în etape mai mici
de învățare.
 Aprecierea și încurajarea chiar și celor
mai mici succese ale copilului, încurajarea
răspunsurilor prin 1-2 cuvinte.
 Organizarea comunicărilor în cerc și
oferirea posibilității de exprimare și copiilor cu diﬁcultăți de limbaj.
 Ignorarea comportamentului nedorit al
copilului, atunci când încearcă intenționat
să atragă atenția.
 Acordarea atenției și laudărea copilului
când comportamentul său este acceptabil.RECOMADĂRIPostnatale:
 Accidente.
 Maladii (meningite, malarie, convulsii).Sociale:
 Deprimare emoțională, lipsa afecțiunii din
partea părinților
 Generate de alți factori de mediu.

GHIDUL PROFESORULUI7
SOLICITAȚI DACĂ E CAZUL
 Logopedul, pentru oferirea sfaturilor referitor la activitățile ce ar dezvolta deprinderi de vorbire.
 Kinetoterapeutul, care ar putea sugera activități pentru îmbunătățirrea coordonării motricității.
 Psihologul, care ar facilita relaționarea copilului cu semenii, încadrarea acestuia într-un program
de ameliorare a comportamentulu; ce ar oferi sfaturi părinților acestuia etc.
III. Deﬁciențe de vedere
CARACTERISTICILE DIFICIENȚEI:
 Handicap de vedere.
 Deﬁciențe vizuale.DICȚIONAR:
 Vedere slabă.
 Vedere parțială.
 Orbire.
 Dezechilibru la nivel comportamental, ceea ce
influențează negativ relațiile subiectului cu mediul înconjurător.
 60 % din copiii cu deficiențe vizuale au și alte tipuri de dizabilități: paralizie cerebrală, retard mintal,
deficiențe de auz. Deficiențele vizuale variază de la cele minore.
CAUZE:
 Maladii preluate de la mamă în primele luni de viață.
 Leziuni ale ochilor survenite în urma accidentelor creierului.
 Infecții ale anumitor părți ale ochiului.
 Malnutriția infantilă.
 Tumori care afectează nervul optic.
 Maladii infecțioase (varicela, pojarul).
 Orbire cauzată de băile în bazine cu apă infectată.
 Xeroftalmie (orbirea pe bază de malnutriție ca rezultat al insuficienței vitaminei A în regimul alimentar).
 Ține obiectele aproape de față (ochi).
 Își freacă des ochii.
 Are ochi roșii, plepoape umflate, ulcioare
recurente.
 Se atestă secreții ale ochilor (umezire).
 Întotdeauna întoarce capul într-o parte,
folosindu-se de văzul periferic.
 Poate avea ochi încrucișați.
 Apleacă capul jos spre masă.
 Pleoapele sunt excesiv de mari.
 Se încruntă.
 Evită luminile aprinse.
 Clipește des.
 Întâlnește dificultăți la citire, la scriere.
 Posedă memorie bună, de lungă durată. Evită argila, nisipul, plastilina etc.
 Se lovește de obiecte și cade.
 Este distras cu ușurință de sunete care
îi provoacă frică.
 Evită implicarea în activități.
 Nu respectă spațiul personal.
 Începe cu frică activități noi.
 Nu poate găsi drumul prin sala de clasă.
 Nu folosește eficient materialele.
 Preferă un singur loc în clasă, la masă.
 Ține capul în jos atunci când vorbește.
 Manifestă manierisme (lovește brațele de
corp, privește fix sursa de lumină, se leagănă).
 Se sperie ușor.
 Cade frecvent.COMPORTAMENTUL COPILULUI:

GHIDUL PROFESORULUI8
 Sunt copii care aud bine, dar au dificultati de auz.
 Pierderea parțială a auzului.
 Pierderea totală a auzului (surzenia).
 Unele probleme senzoriale auditivă apar și dispar.
 Handicapul de auz poate fi congenital (înnăscut)
sau apare în perioada timpurie (primii 3 ani de viață). Stabilurea locului, de unde respectivul
elev vede cel mai bine.
 Încurajarea copilului să-și folosească văzul.
 Folosirea inscripțiilor vizibile.
 Potrivirea iluminării, reducând reﬂexele.
 Reducerea zgomotulul din încăpere
și a stimulenților vizuali externi.
 Utilizarea dispozitivelor și materialelor
ajutătoare.
 Observarea primelor semne de oboseală:
căscatul, frecarea ochilor, clipitul, etc.
 Citirea cu voce tare a sarcinilor și
instrucțiunilor.
 Încurajarea copilului în efectuarea activități-
lor de rutină care i-ar încuraja independența.
 Prevenirea copilului înainte de a-l atinge
sau de a-l mișca.
 Mărirea imaginilor.
 Utlizarea unei voci, a unui timbru și a
unei intensități potrivite.
 Oferirea la scriere, a unor ﬁle de hârtie
cu linii pronunțate. Deplasarea în fața copilului sau în rând
cu el și nicidecum în spatele acestuia.
 Folosirea semnelor de carte.
 Încurajarea copilului în explorarea cât
mai activă a mediul (mai ales tactil).
 Observarea și evitarea sunetelor puternice
sau a altor stimulente, care îl sperie pe copil.
 Acordarea șansei de a mânui obiectele.
 Folosirea culorilor aprinse, ﬂuoriscente
(roșu, galben, roz, portocaliu).
 La orele de matematică puneți la dispoziția
copilului un abac.
 Utilizarea mijloacelor audio în predare-
învățare-evaluare.
 Convertirea unor texte și sarcini în format
Braille.
 Folosirea laudei verbale; atingerea pentru
stimulare, încurajare.
 Încurajarea copilului care poartă ochelari
prin fraze de tipul: ,,Știați că cei ce poartă
ochelari sunt considerați oameni foarte
inteligenți, deștepți?”RECOMADĂRI
 Părinții, psihologii, terapeuții, oculiștii, oftalmologii pentru a asigura instrucțiunile și dispozițiile
care ar reduce manierismele.SOLICITAȚI:
IV. Deﬁciențe de auz
CARACTERISTICILE DIFICIENȚEI:
 Afecțiuni senzoriale auditive.
 Hipoacuzie.
 Deﬁcit de auz.
 Tulburări de auz.
 Handicap senzorial auditiv.
 Surditate.DICȚIONAR:
CAUZE:
 Ereditare (surditate in familie).
 Rubeola mamei in timpul sarcinii.
 Prematuritatea.
 Medicamente otozice utilizate de mamă în timpul sarcinii (deși boala mamei se tratează, este
afectat auzul fătului).
 Infecții ale urechii.
 Infecții cu citalovirus (virus ce afectează fătul).
 Secreții excesive de cerumen care blochează canalul auditiv.

GHIDUL PROFESORULUI9
 Incompatibilitatea Rh (mama și fătul au sânge cu Rh diferit). Netratată, această situație generează
mari probleme la naștere.
COMPORTAMENTULUI COPILULUI:
 Poate folosi sunetul, dar deseori întâmpină greutăți mari în vorbire.
 La unele forme ale handicapului se observă întârzierea intelectuală.
 Operează cu imagini generalizate.
 Înțelege situația și gesticulația, dar întâmpină mari dificultăți de înțelegere a limbii vorbite.
 Utilizează semnele la achiziții de informații.
 Folosește gestul și mimica pentru a se exprima.
 Prezintă mari dificultăți înnăscute.
 Întâmpină dificultăți la imitarea sunetelor și a cuvintelor.
 Întreține relații interpersonale restrânse.
 Persistă inteligența interpersonală.
 Manifestă timiditate și anxietate.
 Adeseori manifestă neîncredere.
 Este lipsit de initațivă.
 Atenția copilului este slabă.
 Vorbirea este slab dezvoltată.
 Întoarce capul pentru a auzi mai bine.
 Realizează cu ușurință sarcinile scrise, nu și pe cele verbale.
 Predomină secreții ale urechii.
 Înainte de începerea unei sarcini urmărește ce fac colegii.
 Are dureri de urechi, gât, deamigdalita (inflamarea amigdalelor).
 Roagă profesorul sau colegii să vorbeasca mai tare.
 Răspunde uneori greșit sau nu răspunde deloc.
 Așezarea copilului cât mai aproape posibil de profesor (maximum 3 metri).
 Veriﬁcarea prezenței aparatului auditiv (în caz de recomandare).
 Asigurarea că elevul respectiv a înțeles ce are de realizat.
 Când se lucrează în echipă, învățătorul are posibilitate să discute cu acest elev.
 Învățătorul trebuie să stea cu fața spre elevul respectiv.
 În timpul lecturii, nu se recomandă ca învățătorul să-și acopere fața cu cartea.
 Lumina trebuie să se aﬂe în fața învțătorului.
 Încăperea trebuie să ﬁe bine iluminată.
 Se cuvine să se apeleze la un cunoscător al limbajului semnelor sau prezența acestuia în clasă
(copiii mici învață foarte repede să comunice în limbajul semnelor).
 Se cuvine ca respectivul elev să primească de la colegi ajutor (copii scrise ale unor teme, cărți etc).
 Reducerea zgmotului în clasă.
 Un grad sporit de răbdare pentru ascultarea copilului.
 Încurajarea și lăudarea ﬁecărui efort și reușită a copilului.
 Utilizarea în procesul comunicării a imaginilor și a ﬁșelor cu simboluri.
 Încurajarea lucrului în perechi (colegul indicându-i pagina, sarcina, instrucțiunile).
 Asigurarea condițiilor normale pentru socializare și profesionalizare.RECOMADĂRI

GHIDUL PROFESORULUI10
SOLICITAȚI:
 Ajutorul unui specialist(otolaringolog).
 Specialiști în domeniul protecției sănătății din localitate.
 Tulburare neurologică neprogresivă și neereditară,
care afectează capacitatea copilului de a se mișca,
de a-și menține echilibrul.
 Leziune cerebrală care determină apariția infirmității.
Nu se vindecă, deoarece afectează singurele celule nervoase din creier și măduva spinării, care nu
regenerează.
 Dizabilitatea fizică poate afecta o singură parte a corpului (picioarele sau mâinile) sau întreg corpul.
 Prezintă dificultăți legate de mișcarea și fixarea poziției corpului (probleme la spălare, la îmbrăcare
și la satisfacerea necesităților fiziologice).
V. Deﬁciențe motrice și psihomotrice
CARACTERISTICILE DIFICIENȚEI:
 Deﬁciențe neuromotorii.
 Insuﬁciență motorică cerebrală
(IMC).
 Paralizie cerebrală infantilă (PCI).
 Deﬁciențe ortopedice.DICȚIONAR:
CAUZE:
1. Predispozante:
 Ereditatea.
 Influențele nocive pe care le suportă organismul fătului în viața intrauterină.
2. Favorizante:
 Factorii care influențează negativ starea de sănătate și funcționarea normală a organelor (mai ales în
perioadele de creștere și de dezvoltare activă a copilului).
 Condițiile inadecvate de igienă și de viață.
 Organizarea incorectă a activităților și a repaosului.
 Regimul alimentar necorespunzător.
 Nivelul scăzut de aer și lumună.
 Bolile, tulburările cronice.
 Intervențiile chirurgicale dificile.
3. Determinante (declanșatoare) :
 Malformațiile și deformațiile congenitale (sub acțiunea infecțiilor cronice, tuberculoză, sifilis,
paludizm,etc.);
 Intoxicațiile lente, alcoolismul, medicamentele, sărurile radioactive, tulburările endocrine și
neuropsihice, carențele alimentare sau vitaminoase, boli ale sângelui, etc.).
 Acțiunea mediului extern nefavorabil (care se răsfrânge asupra fătului prin intermediul
organismului matern:
a) temperatura prea joasă sau prea ridicată;b) umiditatea excesivă;c) acțiunea rezelor x;
d) traumarea abdomenului gravidei;
e) carențele alimentare;

GHIDUL PROFESORULUI11
f) avitaminozele;
g) condițiile de viață și de muncă;
h) vârsta fragedă sau vârsta înaintată a părinților.
4. Alte cauze:
 Malformațiile congenitale.
 Infecțiile materne din perioada sarcinii (traiul sărăcăcios din timpul sarcinii).
 Dificultățile din timpul nașterii.
 Imaturitatea, nașterea preamatură.
 Accidentele obstetriciale.
 Infecțiile din copilărie (meningitele, rubeola, icterul excesiv, leziunile creierului).
COMPORTAMENTULUI COPILULUI:
 Probleme motorii fine, grosiere.
 Mișcarea dificilă a unor părți ale corpului.
 Distrofie musculară.
 Menținerea cu dificultate în poziție verticală.
 Dezechilibru.
 Oboseală rapidă.
 Manifestarea unor reflexe anormale.
 Tonus muscular anormal (redus) pe stânga sau pe dreapta (doar în picioare).
 Salivare excesivă.
 Frecvența frisoanelor, tremurăturilor.
 Dificultăți la înghițire.
 Vorbire neclară.
 Scris dificil, nelizibil.
 Control slab al capului.
 Tonus muscular scăzut-moale, înalt-tare (rigid).
 Accese de apoplexie (pierderea bruscă a cunoștinței și a sensibilității).
 Fracturarea ușoară a oaselor, probleme cu șezutul.
 Fixarea materialelor instructive.
 Utilizarea metodelor alternative de comunicare (pictograme).
 Folosirea scaunelor, meselor și a pernuțelor speciale pentru asigurarea poziției corecte a corpului
și a capului (modalități de facilitare a șezutului).
 Acordarea atenției la primele semne de oboseală.
 Încurajarea participării ambelor mâini la realizarea diferitelor activități.
 Preîntâmpinarea copilului înainte de a-l ridica sau de a-l așeza.
 Oferirea duratei de timp necesare pentru exprimare.
 Încurajarea colegilor care interacționează cu copilul deﬁcient.
 Oferirea timpului suplimentar pentru ﬁnalizarea activităților scrise.
 Utilizarea versiunilor computerizate.
 Folosirea benzilor velcro, a lipiciului, a fâșiilor magnetice.
 Folosirea panourilor mobile.
 Asigurarea că copilul poate ajunge toate materialele necesare.
 Reducerea sarcinilor și operațiilor.RECOMADĂRI

GHIDUL PROFESORULUI12
 Începeți de la obiectele mai mari spre cele mai mici.
 În cadrul predării priceperilor și deprinderilor noi, planificați activitatea pe etape succesive,
succinte și clare.
 Selectați teme și jocuri didactice manipulative, care îi trezesc un deosebit interes (mingea moale etc.).
 Apelați la indicațiile verbale și la sugestiile auxiliare în completarea unei sarcini.
 Fixați bine materialele didactice.
 Încurajați copilul ca să descrie verbal cum planifică abordarea unei însărcinări necunoscute.
 Introduceți activități, jocuri senzoriale care au un rol calmant.
 Când înaintați o sarcină, motivați implicarea necesară a copilului, solicitându-i capacitățile.
 Acceptați orice poziție a copilului, cu excepția celor contraindicate din punct de vedere medical.STRATEGII CONSTRUCTIV-DEZVOLTATIVE
PENTRU COPILUL CU PROBLEME MOTORII:
 Dificultăți de comunicare și relaționare.
 Lipsă de răspuns social și de interes față de cei din jur.
 Instabilitate fizică și emoțională.
 Stare de înstrăinare / retragere.
 Imposibilitatea de a dezvolta un atașament normal.
 Existența unor căi bizare de a răspunde la stimulii
din mediul înconjurător.
 Întârzieri în dezvoltarea socială, emoțională și a
personalității.
 Totodată autismul este o tulburare cu simptomele sale unice, diferențiindu-se de retardarea
mintală, de instabilitatea emoțională, de psihoză ș. a.
 Impedimente în utilizarea unor componente nonverbale, cum ar fi privitul ochi în ochi.
 Întârzierea sau lipsa totală a limbajului verbal.
 Limbaj stereotipic și repetativ.
VI. Deﬁciența: Autismul
CARACTERISTICILE DIFICIENȚEI:
 Manifestare precoce a
schizofreniei (după unii
cercetători).
 Copii fără contact.
 Tulburări emoționale grave.
 Oligofrenie.
 Întârziere psihică.DICȚIONAR:
CAUZE:
 Deficiențe organice de natură biochimică sau dezvoltare structurală insuficientă a creierului
(afecțiuni ale creierulu, leziuni subcorticale, anomalii genetice).
 Factori psihiogeni. Autismul e un fenomen de retragere psihologică față de tot ceea ce este
perceput rece, ostil și pedepsitor (ex. relațiile reci ale părinților față de unii copii autiști).
Teoriile comportamentale explică că autismul ia naștere printr-un șir de comportamente învățate și
care se formează în urma unor serii de recompense și pedepse întâmplătoare.
COMPORTAMENTUL COPILULUI:
 Comunicarea foarte dificilă și puțin frecventă.
 Absența vocalelor în pronunție.
 Lipsa contactului vizual.
 Refuzul de a atinge anumite texturi și de a fi atins.
 Comportament extrem de nervos.

GHIDUL PROFESORULUI13
 Prezența unor abilități extraordinare în anumite domenii: desen, muzică, matematice.
 Lipsa înțelegerii și a practicării unor jocuri imitative, abstracte (ex: imposibilitatea de a folosi în
joc o banană în loc de un microfon).
 Dezinteres pentru orice tip de jucărie.
 Posibil comportament agresiv față de cei din jur.
 Maniere stereotipice și repetative.
 Se recomandă să-i vorbiți cu blândețe, să nu-i dați ordine, să nu vă impuneți voința proprie.
Când se adoptă această atitudine, copilul cooperează și răspunde mai frecvent la cerințele
puse în față.
 Când vă adresați copilului autist, trebuie să priviți în altă direcție, iar dacă vreți să-l faceți să vă
urmeze, priviți doar în direcția în care doriți să-l conduceți.
 În preajma copilului autist trebuie să predomine o atmosferă binevoitoare, de încredere, pe
care o poate crea o familie bună și o clasă condusă de un învățător tacticos.
 Nu este bine pentru copilul autist ca cei din mediul său să cedeze la ﬁecare moft și să se
adapteze la modul lui de viață. Aceste compromisuri crează o situație insuportabilă.
 Se recomandă să se organizeze activități pentru stabilirea relațiilor de reciprocitate (cântece
însoțite de mișcări, jocuri cu mingea etc.).
 Este important ca învățătorul să-și dea seama că întârzierea la învățătură nu poate ﬁ
compensată prin meditații sau ore suplimentare.
 Scopul integrării școlare, în cazul unui copil autist, nu este ca el să aibă rezultate bune la
învățătură, ci să se dezvolte armonios și să ajungă la maturitate, astfel încât să poată trăi și
munci împreună cu semenii săi.
Ergoterapeutul ar putea ajuta copilul să-și folosească obsesiile și acțiunule repetative în mod crea –
tor. El poate ﬁ orientat spre diferite activități manuale și va demonstra o pricepere și un talent neo –
bișnuit (ex: brodat, cusut, olărit, tâmplărie). Terapia prin muzică și teatru de păpuși îi ajută copilului
autist să iasă din starea de izolare.RECOMADĂRI
Copilul se caracterizează prin tulburări în plan intern
și extern al personalității. În plan intern, pot avea loc
tulburări de tipul:
 Stări prelungite de anxietate (frică neîntemeiată)
și frustrare.
 Instabilitate afectivă și depresie.
 Ostilitate (dușmănie și neacceptarea colaborării cu cei din jur).
 Izolarea și evitarea celor din jur.
 Repulsie față de activități, indiferență.
 Dereglări ale unor funcții psihice (atenție, memorie, gândire).
 Incapacitate de concentrare sau de acordare a atenției.
VII. Deﬁciența: Hiperactivitatea
cu deﬁcit de atenție
CARACTERISTICILE DIFICIENȚEI:
 Handicap de comportament.
 Tulburare de comportament.
 Sindrom hiperchinetic.
 Activitate exagerată.
 Sindromul deﬁcitului de atenție.DICȚIONAR:

GHIDUL PROFESORULUI14
Acestea determină reacții comportamentale diferite în funcție de extinderea și profunzimea dere –
glărilor interioare, manifestându-se în exterior prin:
 reacții afective instabile, care variază după intensitate (frică, furie, mânie, râs și plâns nestăpânit);
 comportament impulsiv;
 hiperactivitate excesivă;
 comportament agresiv;
 relații problematice cu semenii;
 simptome ce apar continuu timp de 6 luni și mai mult;
 De obicei, băieții sunt afectați mai frecvent decât fetele.
 De origine genetică (în perioada intrauterină) :
a) fumatul și abuzul de alcool în timpul sarcinii
 Din frageda copilărie:
a) malnutriție
b) reacții adverse la medicamente
 Tulburări asociate altor probleme primare:
a) de surditateb) dificultăți vizuale
c) crize epileptice
d) dificultăți de învățare
 De origine psihologică:
a) evenimentele din familie (nașterea unui copil, despărțirea sau divorțul,decesul unei persoane apropiate)
b) abuzul față de copil (abuzul /maltratarea fizică, emoțională, sexuală), neglijarea lui
c) lacunele în educațieCAUZE:
COMPORTAMENTUL COPILULUI:
 Copilul nu poate finaliza o sarcină începută.
 Întâmpină dificultăți în respectarea instrucțiunilor.
 Este foarte curios și se distrage ușor de la alte activități și evenimente ce se petrec în jurul lui.
 Uneori este excesiv de vorbăreț.
 Întâmpină dificultăți în coordonarea motorie fină, de unde rezultă un scris urât sau o aversiune
față de sarcinile scrise.
 Se implică energic în activități dar nu pe o durată lungă.
 Se poate confrunta cu diverse probleme în activitățile unde se cere concentrarea atenției, lucru
manual, artă, sport.
 Pare imatur și egoist în relațiile cu semenii.
 Se joacă adesea cu copii mai mici, față de care poate să-și asume un rol dominant.

GHIDUL PROFESORULUI15
Psihologul, pentru a include copilul într-un program de corecție comportamentală.
Neuropediatrul, pentru a-i prescrie un tratament medicamentos, dacă este cazul. Lăudarea și încurajarea printr-un zâmbet, printr-o îmbrățișare în urma unui comportament dorit.
Aceasta va spori frecvența comportamentului respectiv.
 Reducerea la maxim a motivelor de distragere a atenției copilului.
 Structurarea unei sarcini mai mari în sarcini de lucru mai mici.
 Explicarea accesibilă a nivelului de pregătire individuală a copilului.
 Veriﬁcarea nivelului de înțelegere a mesajului, a sarcinii pe care urmează s-o
realizeze.
 Revenirea repetată la temele predate, oral sau în scris, pentru consolidarea celor învățate.
 Acordarea unui interval de timp scurt copilului aﬂat într-o stare explozivă pentru îndeplinirea unei
activități diferite. De ex., să ducă un mesaj în altă clasă și să revină la obligația sa inițială.
 Îndeplinirea doar a unor etape din tema de acasă.
 Introducerea unui element nou, captivant în activitatea cu copilul, pentru a-i ajuta să se con –
centreze pentru o perioadă mai lungă de timp.
 Informarea copilului despre consecințele comportamentului neadecvat.RECOMADĂRI
SOLICITAȚI DACĂ E CAZUL:

GHIDUL PROFESORULUI16
În cazul copiilor cu deficiențe de învățare, este important ca profesorii acestor elevi să cunoască atât
dificultățile cu care se confruntă, cât și cerințele școlare care le vor sta în față, în pofida acestor dificul –
tăți. Scopul evaluării este de a asigura cadrelor didactice din școlile de cultură generală o predare mai
eficientă. Se știe, de altfel, că evaluarea relevă atât indicatorii caracteristicilor de învățare, cât și ai celor
de predare.
Evaluarea copilului ca CES în mediile școlare are sarcina de a asigura, în principal, informații
pentru profesorii din școlile obișnuite. Evaluarea presupune ca aceștia să dobândească abilități pen –
tru a înfăptui ei înșiși o bună parte a evaluării. În al doilea rând, cadrele didactice din școlile de cul –
tură generală trebuie să găsească mijloace pentru a coopera cu profesioniștii din domeniul medical,
psihologic și social, pentru a putea utiliza din punct de vedere pedagogic evaluările specializate ale
acestora.
Sistemul de evaluare poate fi axat pe trei componente:
 Evaluarea fizică
 Evaluarea social-emoțională;
 Evaluarea cognitivă.
În cazul evaluării fizice a unui copil deficient din punct de vedere motoric, se va insista asupra
gradului deficienței motrice, prin calcularea vârstei motrice și a diferenței în ani și luni față de cea cronologică. Se va ține neapărat cont de medicul neuropediatru, de fișa medicală, de dezvoltare și de
diagnosticul medical.
În mare măsură, în procesul de evaluare pot contribui părinții, propunând idei și experiențe cu care
cadrele didactice nu sunt la curent.
Pe lângă deficiențele fizice mai pot fi asociate și alte probleme:
 la nivel senzorial: hipoacuzie, strabism convergent sau divergent.
 ORL: tulburări de deglutiție și fonație, dereglări de vorbire.
 ale funcției respiratorii: infecții respiratorii urmate de pneumonii frecvente. De aceea poziția
corectă, mai ales la șezut, are o importanță deosebită. Pentru a preveni complicațiile, copiii învață exerciții pentru dezvoltarea respirației. Exercițiile de respirație trebuie recomandate cu multă atenție,
pentru a evita obosirea mușchilor respiratori.
 ale funcției digestive și nutriției: dereglări intestinale, meteorizm, diaree, constipații, vomă,
hipersalivație, subnutriție, obiezitate. Din acest motiv, se vor reduce din alimentație produsele boboase,
făinoasele și dulciurile, consumând mai mult fructe, legume și brânză proaspătă.
 cerebrale: crize epileptice în formă dramatică de grand mal și petit mal.
Dacă copilul are crize de grand mal, situația poate fi înspăimântătoare pentru cei din jur. El își poate
mușca limba și buzele până la sângerare și prezintă convulsii. Dacă este așezat pe scaun sau stă în pi –
cioare, este posibil să se lovească și să urineze involuntar.
Evaluarea inițială
Capitolul II

GHIDUL PROFESORULUI17
INTERVENȚIILE DE URGENȚĂ SUNT:
 Așezarea copilului pe o parte, deschiderea cavității bucale prin întroducerea unei linguri sau a unei
spatule între dinți, astfel încât să prevină căderea limbii.
 Descheierea hainelor la gât și așteptarea. În mod normal, criza durează de la 5 până la 10 minute.
Ulterior, copilul va fi confuz pentru o perioadă de timp, urmând, de preferință să fie ținut sub
supraveghere.
STABILIREA UNUI CONTACT CU COPILUL DEFICIENT FIZIC
1. Numele, prenumele.
2. Numele, prenumele părinților. De ce sex ești, fată sau băiat?
3. Când vei crește ce vei fi femeie sau bărbat?
4. În familie ești unicul copil sau mai ai surori, frați?5. Câți ani ai? Câți ani vei avea peste un an? Peste doi ani?
6. Cum crezi acum e dimineața sau seara?
7. Când iei dejunul seara sau dimineața? Dar ce este mai întâi prânzul sau cina?8. Aș vrea să vin la tine în ospeție, dar nu știu adresa; te rog să mi-o spui?
9. Știi ce lucrează părinții tăi?
10. Îți place să desenezi? Ce culori au aceste creioane?11. Ce anotimp este acum: iarnă, vară, primăvară sau toamnă? De ce crezi așa?
12. Când te poți da cu sania, vara sau iarna?
13. De ce ninge iarna și nu vara?14. Știi cu ce se ocupă medicul, învățătorul, poștașul?
15. Pentru ce e nevoie la școală de bancă și clopoțel?
16. Ție-ți place să mergi la școală?17. De ce?
18. Arată-mi ochiul drept, mâna stângă. La ce ne folosesc ochii și urechile?
19. Ce animale cunoști? Numește, mai întâi, păsările domestice, apoi pe cele sălbatice?20. Care animal este mai mare: vaca sau capra, pasărea sau albina? Cine are mai multe picioare: câinele
sau cucoșul?
21. Care număr este mai mare 8, 5 sau 10? Numără, te rog, de la 2 până la 9. Numără de la 3 la 13.22. Dacă ai strica, întâmplător, o jucărie străină, ce-ai face?
EVALUARE:
Pentru răspuns corect dar nu desfășurat – 0,5 puncte.La întrebările 5, 8, 15, 22 se acordă respectiv 3, 2,1, 2 puncte.
Copilul care a acumulat:
24-29 puncte
– se consideră comunicabil și are un nivel intelectual normal;
20-24 puncte – are un nivel intelectual mediu;
15-20 puncte – are un nivel intelectual scăzut.

GHIDUL PROFESORULUI18
TAIPING TEST
Testul se aplică la examinarea capacității de muncă, decurge în patru etape consecutive, a câte 20
secunde fiecare, fără pauză. La semnal, elevul trasează cu viteză maximă semne verticale sau puncte
cu un creion cu vârful puțin tocit pe foaia împărțită în patru.
Instrucțiune: Ai în față o foaie împărțită în patru. În fiecare parte va trebui să trasezi puncte sau
liniuțe. Începi să trasezi la semnalul meu și tot la semnalul meu continui trasarea,dar în alt pătrat la foii. Trasezi cu viteză maximă.
Scala de evaluare:
Nivelul I (superior) – 53-65 semne;
Nivelul II (înalt) – 40-52 semne;Nivelul III (mediu) –27-39 semne;
Nivelul IV (sub mediu) – 14-26 semne;
Nivelul V (inferior) – 0-13 semne.
PROBA BURDON
Proba Burdon se aplică frecvent la examinarea capacității de muncă, la cercetarea concentrării și distribuirii atenției.
Pentru elevii clasei I se folosesc imprimări cu figuri geometrice, pentru elevii claselor II-IV – impri –
mări cu litere mai puțin cunoscute. (Anexa 1-1a)
Instrucțiuni:
Pentru elevii cl.I: În cerculeț notați o cruciuliță, iar în triunghi puneți un punctișor.
Pentru elevii cl. II-a – IV-a: Tăiați litera „A ”, iar litera „B” luați-o în cerculeț.
Instrucțiunile pot fi simple și compuse. Timpul acordat – 1min 30 sec.
TESTUL GOLDSTEIN SCHERER (testul bețișoarelor)
Acest test e productiv în estimarea tulburărilor de coordonare a mișcărilor fine ale degetelor mâini –
lor. Testul constă din două etape de antrenament și testare. În antrenament copilului i se propune să
reproducă după model trei figuri din bețișoare de diferite lungimi (anexa 3).
La testarea propriu-zisă copilul reproduce consecutiv din memorie 10 figuri. Cu 2 puncte se apre –
ciază reproducerea corectă, exactă a figurilor Nr. 1, 4, 6, 7, 10. În dependență de reproducere, se acordă respectiv 1 punct; alteori 0 puncte. Pentru figurile Nr. 2, 3, 5, 8, 9 se acordă respectiv 1 punct și 0 puncte.
E. Teylor afirmă că, de obicei, copiii sănătoși, la 5 ani comit puține greșeli de genul inversiunilor, defor
–
mării mărimii, iar la 6 ani deja nu mai comit greșeli. În scopul neuropsihodiagnosticării, testul se aplică
de la vârsta de 7 ani.
TESTUL FAMILIA MEA
Testul reprezintă reflectarea emoțiilor copilului și perceperea locului său în familie, atitudinea față
de familia sa, de unii membri ai familiei.
Instrucție: Ai creioane. Desenează,te rog, familia ta.
Nici într-un caz nu se explică ce însemnă cuvântul familie. Dacă copilul întreabă: „Ce înseamnă
cuvântul familie?”, se repetă întrebarea și atât. Copilul desenează, apoi i se pun următoarele întrebări:

GHIDUL PROFESORULUI19
„Spune-mi cine e desenat aici?” , „Unde se află?” , „Ce fac?” , „Lor le este vesel sau trist?” , „De ce?” , „Cine
dintre cei desenați e cel mai fericit și de ce?” .
Ultimele două întrebări solicită discutarea deschisă a sentimentelor și a trăirilor sale, despre care nu
fiecare copil decide să vorbească. Nu se recomandă să insistăm.
Interpretarea desenului se face sub trei aspecte: analiza structurii desenului, prezentarea grafică a
membrilor familiei, analiza procesului de desenare.
Copilul care trăiește satisfacția emoțională în familie, va desena întreaga familie. Denaturarea com –
ponenței familiei denotă prezența conflictului emoțional. Aspectul denaturărilor: în loc de oameni sunt
desenate păsări, animale, obiecte, persoane din afara familiei, sau unii membri lipsesc. Aceste aspecte
denotă anumite reacții de apărare a copilului, emoții traumatizante legate de familie, respingeri, grad sporit de alarmare.
Frecvent, frații și surorile lipsesc din desen sau sunt desenați în chip de păsări și animale. Aceasta
relevă situația de concurență sau tendința de diminuare a dominanței lor în familie.
Dacă un copil se desenează doar pe sine, sau, din contra, lipsește complet din desen, rezultă că acest
copil se izolează, sau nu se poate integra în familie.
Plasarea tuturor membrilor denotă interrelații în familie. Mâinile unite, includerea tuturor într-o
activitate exprimă satisfacție, unire. Plasarea izolată reflectă singurătate, nepăsare. Utilizarea culorilor
și mărimea figurilor redau atitudinea binevoitoare și rolul fiecărui membru al familiei.
LABIRINTUL
Scopul: verificarea atenției voluntare, a percepției vizuale, a orientării spațiale și relațiile dintre
obiecte în concepția copilului.
Instrucțiuni:
1. Ajută iepurașului să găsească drumul până la morcov. (Anexa 3)
2. Pe care drum ajung elevii la școală? (Anexa 3a)
3. Cum crezi, cine și la ce obiect vrea să ajungă și pe ce drum vor merge? (Anexa 3b)
Experimentatorul observă toate acțiunile copilului – strategia de realizare: copilul examinează labi –
rintul vizual apoi demonstrează prin multiple tatonări.
Evaluare:
 demonstrare corectă, după o analiză vizuală de scurtă durată (15-20 sec) – 4 puncte;
 demonstrare corectă, precedată de o examinare îndelungată (30-40 secunde) – 3 puncte;
 demonstrare corectă, dar drumul este urmărit cu ajutorul indicatorului – 2 puncte;
 demonstrare incorectă ezitări, tatonări incorecte – 1 punct
Punctajul maxim – 24 puncte.
Punctajul mediu – 18-12 puncte.
Punctajul minim – 6 puncte.
TESTUL INVITAȚIE ÎN OSPEȚIE
Scopul: evaluarea gândirii intuitiv-schematice (operaționale) și a posibilității de a acționa conform
exigențelor.
Instrucțiune: Am primit niște scrisori de la mai mulți prieteni de-ai tăi. Ei vor să te invite în ospeție,
însă nu pot scrie, de aceea au desenat drumul spre căsuța lor. Fiecare copil primește un astfel de model.
Descifrarea primelor două scrisori, de la iepuraș și veveriță, adică găsirea drumului spre căsuța lor
se efectuează împreună cu experimentatorul.
Explicație: Iepurașul arată că de la iarbă trebuie să mergi înainte, iar apoi să te întorci la dreapta.

GHIDUL PROFESORULUI20
(Anexa 4). Găsește pe imprimarea ta căsuța iepurașului și înconjoar-o cu un cerc. (Dacă copilul nu re –
ușește de unul singur, îi mai explicăm încă o dată și îl ajutăm să găsească căsuța). Această scrisoare a
venit de la veveriță. (Anexa 4a) Ea a desenat obiectele pe lângă care trebuie să treci pentru a găsi căsuța
ei. De la iarbă mergi spre brăduț, de la brăduț înspre ciupercuță, iar după ciupercuță se află căsuța ei. Să
vedem dacă vei putea găsi căsuța veveriței.
În situația următoare experimentatorul anunță de la cine e scrisoarea, iar copilul, de unul singur,
trebuie să se orienteze în schema drumului care duce spre casa șoricelului. (Anexa 4b)
Evaluare:
Pentru fiecare pas (cotitură) corect(ă) se acordă câte 1 punct;
Punctajul maxim – 5 puncte.
MEMORAREA A 10 CUVINTE
Este una dintre cele mai popularizate metode elaborate de A. Luria.
Se apreciază memoria, atenția și starea de fatigabilitate psihică. În prealabil, pe foaie pot fi scrise într-un rând 10 cuvinte simple, dar diverse. Metoda se aplică individual. Atunci când se examinează
mai mulți copii, pentru a evita influența reciprocă, se pregătesc câteva seturi de cuvinte
Indicații: „Eu voi citi 10 cuvinte. Ascultă atent. După ce le voi citi pe toate va trebui să reproduci cu –
vintele pe care le ții minte”. Cuvintele se citesc clar, câte un cuvânt pe secundă.
Când copilul reproduce cuvintele, examinatorul le notează prin (+) pe fișa de examinare a copilului.
După ce copilul le numește, examinatorul le citește încă o dată. „Eu voi citi încă o dată cuvintele, iar
tu le vei numi și pe cele ce deja le-ai numit și acelea pe care nu le-ai numit prima oară. ”
Exercițiul se repetă de 5 ori. După a cincea repetare copilului i se permite să se joace sau dacă nu a
obosit, se trece la alte probe timp, de 30 minute.
După 30 minute, copilul este rugat să repete încă o dată cuvintele pe care le ține minte, însă fără să-i
fie reamintite.
Conform corectitudinii reproducerii cuvintelor poate fi alcătuit graficul memoriei. Pe axa orizonta –
lă se plasează numărul repetărilor, pe ordonată – numărul reproducerilor corecte.
Examinând graficul memoriei se fac concluzii despre particularitățile memoriei copilului. La copiii cu psihicul dezvoltat normal graficul se reprezintă astfel 5,7,9, sau 6,8,9 sau 5,7,10 s.a.m.d.Către a treia repetare copilul reproduce 9-10 cuvinte.
După a cincea deasemenea 9-10 cuvinte. După perioada de interferență, copilul își reamintește 8-9
sau chear toate cuvintele.
Copilul cu anumite insuficiențe în dezvoltare, reproduce un număr redus de cuvinte după multiple
repetări. Pentru el e specific, să inventeze cuvinte în plus, pe care să le reproducă în continuare. Linia
memoriei denotă diminuarea atenției și fatigabilității psihice. La a doua reproducere poate să-și amin
–
tească 8-9 cuvinte, însă treptat numărul lor scade tot mai mult. Uneori graficul are aspect de zigzag,
relevând instabilitatea atenției. Alteori copiii reproduc același număr de cuvinte la toate etapele, linia
memorării fiind o treaptă. Stabilitatea memoriei dezvăluie starea de indolență, emoțională, apatie. Con –
trolul memoriei după 30 minute reflectă și mai evident starea memoriei copilului.
REPREZENTĂRI GENERALE
Scopul: de a evalua percepția vizuală, capacitatea de a se orienta în spațiu și cunoștințele generale ale copilului.
Copilului i se reprezintă imaginile ANEXA 5-5A
Instrucțiune: „Distribuie fișele în locurile cuvenite” , „Cine ce va alege?”

GHIDUL PROFESORULUI21
Capitolul IIIExplicații: „Locul mărului este în pomul fructifer-măr, deoarece aici e desenat mărul cu mere, deci
și acest măr trebuie să fie în pom” .
Dacă mai este nevoie de o explicație, experimentatorul o face în baza fișei „câinele” .
Evaluare: câte un punct pentru fiecare răspuns corect. De obicei copiii cu reținere în dezvoltarea
psihică îndeplinesc itemii cu unele ezitări, așteptând stimulare din partea experimentatorului.
Planul Educațional Individualizat (PEI)
CE ESTE? PEICOMPONENTELE
DE BAZĂ
CINE-L
ELABOREAZĂPERIOADA
DEIMPLEMENTAREETAPELE
PLANIFICĂRII
I. Ce este un PEI? (Plan Educațional Individualizat)
Plan de colaborare elaborat de :
 părinți
 cadre didactice
 specialiști
 adaptărilor
(schimbarea
modalităților de instruire – Cum predau?) Document ﬂexibil
 (se schimbă odată cu schimbarea
necesităților copilului)
 (poate ﬁ elaborat pentru un an,
semestru)
Instrument de evaluare
care monitorizează progresul Instrument de comunicare, informare,
care ajută echipa (de specialiști) la:
 Identiﬁcarea
necesităților scontat planiﬁcarea
succesului scontat
 modiﬁcărilor
(ajustarea conținuturilor curriculare; gradului de diﬁcultate a sarcinilor –
Ce predau?)Plan al
PEI

GHIDUL PROFESORULUI22
II Cine elaborează PEI-ul?
Dat fiind faptul, că dezvoltarea multilaterală a unei persoane cu dizabilități necesită aportul unui
grup de resurse umane mai vast comparativ cu instruirea și educarea unui individ cu dezvoltare nor –
mală, în elaborarea unui PEI se recurge la o echipă interdisciplinară, aceasta fiind formată din profesio –
niști din diverse diverse domenii: educație (cadre didactice), sănătate (medici), psihopedagogie specială
(psihologi, logopezi), asistență socială, părinți etc.
Echipa se concentrează asupra elaborării strategiilor instructive specifice și a serviciilor legate de
educație care vor facilita accesul copilului la programul de educație tipică.
În redactarea unui PEI rolul decisiv îi revine cadrului didactic, deoarece acesta are sarcina principa –
lă de achiziționare a informațiilor ce țin de particularitățile și necesitățile copilului dat, inițiind întru –
niri cu fiecare dintre membrii echipei de specialiști, care îmbinând experiența individuală profesională,
prin discuții mutuale, iau decizii în consens, cum ar putea acționa de comun acord, în cel mai benefic
și eficient mod, spre binele copilului cu cerințe educative speciale.
Fără, îndoială, în procesul de formare a personalității copilului familia este primul și cel mai im –
portant factor educațional. Anume ea constituie cea mai adecvată sursă pentru învățător. Pornind din
acest punct, cea mai mare parte a informației despre copil se acumulează din convorbirile personale
cu părinții, sau în cadrul ședințelor de grup. Ei sunt principalii susținători ai copilului, participă la ameliorarea vieții școlare a acestuia fiind implicați în trasarea unor obiective ale planului educațional
individualizat, și furnizând anumite informații (pe care doar ei le dețin) necesare elaborării acestuia
cu privire la: trecutul copilului, persoanele semnificative din viața lui, realizările copilului în planul dez
–
voltării sale, abilitățile sociale și emoționale stăpânite de către copil, capacitățile cognitive, preferințele,
interesele, motivația, domeniile vulnerabile în care are nevoie de ajutor, cele mai eficiente metode prin care
poate fi susținut promovat etc.
III Perioada de implementare
Un PEI poate fi elaborat pentru un an întreg, un semestru, o lună, în funcție de tipul dizabilității și
obiectivele pe care și le propune învățătorul. Atunci când unele din obiective au fost deja atinse, se face o
analiză a progresului copilului și se trasează noi obiective și scopuri. Asadar, un PEI este o formă de în –
registrare și evidență a copilului, care este pus la dispoziția tuturor cadrelor didacticeimplicate în procesul instructiv-educativ. PEI evidențiază capacitățile subiectului la diferite arii curriculare și exracurriculare
și trasează obiective didactice ce urmează a fi realizate într-o anumită perioadă de timp. Învățătorul este acela care trebuie să observe și să evalueze nivelul de pregătire, interesele și necesitățile speciale a copiilor;
să identifice ce pot face singuri, cu puțin ajutor sau fără nici un ajutor din partea adultului sau colegilor.
IV Etapele planiﬁcării
Echipa:
Etapa a I
va revedea și analiza rezultatele evaluării
(de ex: – testele efectuate în clasă, în afara evaluării formale efectuate de către specialiști, testele de eva –
luare centralizate, observările efectuate de către părinți, cadre didactice, specialiști etc.);
Etapa a II-a
va elabora o caracteristică, descriind nivelul actual de performanță al elevului (ce poate face la mo –

GHIDUL PROFESORULUI23
ment). Este important să nu se indice toate problemele copilului, ci să fie menționate punctele forte ale
acestuia (pozitivismul).
Etapa a III-a
va lua în discuție toată informația specifică copilului: punctele forte, slabe, punctul de vedere, ideile părinților pentru susținerea și valorificarea dezvoltării copilului;
Etapa a IV-a
va ține cont de strategiile specifice și suportul necesar în cazul problemelor de comportament și a ne –
voilor de comunicare, de achiziționarea echipamentului special etc.
Etapa a V-a
va formula scopurile anuale care să satisfacă necesitățile educaționale identificate și obiectivele de lungă durată: rezultatele optime de la sfârșitul anului, obținute separat la matematică, citire și scriere, auto
–
deservire, motricitate etc.
Notă: Scopul și obiectivele să fie formulate succint, în termeni simpli, pe înțelesul tuturor.
De ex: Scop: să nu-și uite în permanență ghiozdanul.
Etapa a VI-a
va identifica adaptările (cum predai?) și modificările (ce predai?)
V Componentele de bază
COMPONENTA I
a PEI-ului prevede o evaluare inițială, care este un proces de documentare, observare și înregistrare
a activității copilului. Acest compartiment se intitulează Identificarea informației despre copil. Prin
prizma testelor efectuate, a evaluărilor formale desfășurate de către specialiști, a observărilor personale,
a discuțiilor purtate cu părinții se revăd rezultatele evaluării și se identifică informația specifică pentru
copil. (vezi anexa „Plan Educațional Individualizat (PEI)”
 p.1. Informații despre copil (numele, prenumele; vârsta; adresa; telefonul; numele părinților, tipul
deficienței).
 p.2. Membrii echipei educaționale.
 p.3. Trăsături de personalitate.
 p.4 Stiluri de învățare.
Activități pentru învățare
a) Tipuri de intelegență.b) Stiluri de învățare.
Copiii care utilizează un stil global de învățare preferă să aibă mai întâi o viziune de ansamblu asu
–
pra materialului pentru a putea tratata mai apoi fiecare componentă într-o manieră analitică. Ei vor
Stiluri cognitive

GHIDUL PROFESORULUI24
Stilul Strategia de învățare utilizată
Stilul glogal Sondarea materialului înainte de a începe studiul aprofundatal acestuia, pentru iden –
tiﬁcarea subtitlurilor, cuvintelor-cheie și a rezumatului, care poate să ofere perspec –
tiva de ansamblu de care are nevoie.
Stilul analiticRescrierea notițelor în manieră logică și ordonată, utilizarea sublinierii și a fragmentării
materialului.prefera schemele care integrează informațiile ca mod de pornire în studierea materialului sau vor citi
un text în întregime și nu se vor opri, pentru fixarea unor idei, până la terminarea textului.
Copiii, care utilizează stilul analitic de învățare, preferă împărțirea materialului în părți componen –
te, prezentate pas cu pas și în ordine logică. Ei vor prefera fixarea unor idei, pe măsura citirii textului și
refacerea, în final a întregii structuri.
Stilul de învățare Caracteristici ale componentului de învățare
Stilul auditiv Învață vorbind și ascultând
 Este eﬁcient în discuțiile de grup
 Învață din explicațiile învățătorului care prezintă materialul
 Verbalizează acțiunea întreprinsă, pentru a-și depăși diﬁcultățile de învățare
 Își manifestă verbal entuziasmul
 Zgomotul este distractiv, dar în acelaș timp reprezintă și mediul în care se
simte bine
Suportă greu învățarea în liniște.
Stilul vizual Preferă să vadă lucrurule sau desfășurarea proceselor pe care le învață
 Învață pe bază de ilustrații, hărți, imagini diagrame
 Este important să vadă textul scris
 Are nevoie să dețină controlul asupra ambianței în care învață
 Își decorează singur mediul
Recitirea sau rescrierea materialului sunt metodele cele mai frecvent utilizate
pentru ﬁxare
Stilul kinestezic Are nevoie să atingă și să se implice ﬁzic în activitatea de învățare
 Învață din situațiile în care poate să experimenteze
 A lua notițe înseamnă mai mult un act ﬁzic și nu un suport vizual pentru
învățare; de multe ori nu revizuiesc notițele
Lipsa de activitate determină manifestări kinestezice, de multe ori, cu tulburări
de comportament.
Modalități de învățare
COMPONENTA II
Cu ajutorul echipei interdisciplinare, se elaborează o caracteristică a copilului, care ar facilita com –
pletarea compartimentului. Nivele prezente ale performanței (vezi anexa PEI (p.5), care inserează: punc –
tele forte/slabe; dificultățile; ideile părinților (așteptări, temeri, priorități). Descrierea nivelului actual

GHIDUL PROFESORULUI25
al performanței copilului trebuie să fie foarte exactă, întrucât în baza acestor caracteristici se stabilesc
scopuri și obiectivele unui PEI. După expunerea punctelor tari, se specifică activitățile pe care nu le
poate desfășura în mod curent sau la care necesită ajutor.
NOTĂ: Expunerea performanțelorsă fie succintă, clară, concretă.
De ex:
a) Ce poate face? Este capabil la matematică; are vocabular bogat.
b) – Punctele-forte: Vocabular bogat; memorie de lungă durată; capacități fenomenale ale memoriei,
folosește diverse dispozitive la construirea din blocuri.
– Punctele slabe: Atenție de scurtă durată; se teme să înceapă activități noi; corpul este în mișcare
permanentă; poartă lentile de corecție.
c) Dificultăți: Probleme în efectuarea mișcărilor noi, nu folosește eficient uneltele, îi vine greu să în –
deplinească până la sfârșit sarcinile; devine cu ușurință frustrat.
d) Părinți:
 Așteptări
– să se bucure de frecventarea unei școli ca orice copil obișnuit;
– să fie înțeles de colegi și învățătoare;
– puțin ajutor după necesități;- dezvoltare intelectuală după posibilități.
 Temeri
– de a nu fi ignorat, brutalizat;
– activitățile cognitive să nu influențeze negativ recuperarea fizică;
– de a nu fi etichetat;- de a nu minimaliza posibilitățile.
 Priorități
– includerea din punct de vedere social (comunicarea);
– conștientizarea că a fi diferit e ceva normal;
– pregătirea pentru viață;- orienterea în viață;
– anumite priorități.
COMPONENTA III
împreună cu membrii echipei de specialiști se stabilesc scopurile și obiectivele , ce identifică cunoș –
tințele pe care trebuie să le însușească, deprinderile și comportamentul potrivit. Redactarea scopurilor și obiectivelor se face în baza descrierii nivelului actual al performanței copilului.
NOTĂ: Este important a nu confunda scopul cu obiectivul.
 Scopul (de lungă durată) vizează un rezultat. Este exprimat în enunțuri pozitive, care descriu un
comportament vizibil, abilități evidente și măsurabile, care sunt prevăzute și apar pe parcursul imple –
mentării unui PEI. Un scop bine definit, corect elaborat, este pe înțelesul tuturor.

GHIDUL PROFESORULUI26
 Obiectivele (de scurtă durată) , spre deosebire de scopuri, sunt acele etape intermediare, parcurse pentru
realizarea scopurilor propuse. Obiectivele fixate trebuie să fie formulate în termeni simpli și clari, reali și limitați
prin stabilirrea unei anumite perioade de timp pentru atingerea lor. Realizarea obiectivelor propuse necesită o
legătură permanentă între echipa de specialiști și părinții copilului cu probleme educative speciale.
NOTĂ: Un obiectiv bine definit trebuie să se raporteze la aspectele: cine ? ce va face? când? cum? cu
ce ? unde?
Atunci când obiectivele se dovedesc a fi prea dificile, urmează a fi divizate în sarcini mai mici.(vezi
Anexa PEI (p.6)).
De ex:
I. Scopul: (de lungă durată; enunțuri ce descriu un rezultat sau o realizare; o abilitate sau un eveniment,
care săse producă pe parcursul realizării PEI)
 Dezvoltarea simțului responsabilității în diverse situații de viață;
 cultivarea deprinderilor de învațare;
 cultivarea autocontrolului și expresivității personale;
 sprijinirea relațiilor interpersonale.
II.Obiective: (scop de scurtă durată; etape intermediare necesare de a fi parcurse în realizarea scopurilor;
redactare în termeni simpli și clari)
1.Obiectivul
 Cultivarea autocontrolului și expresivității personale;
 Formarea și dezvoltarea deprinderilor de organizare;
 Formarea obișnuinței de a efectua cu regularitate temele de curs;
 Cultivarea deprinderilor de muncă.
2. (Achiziții scontate)
 să-și pună ca scop pe unde are de mers și cum s-o facă;
 să-și aducă în ordine locul de lucru să-și rezerve timp pentru planificare;
 să îndeplinească temele la domiciliu și nu numai;
 să se respecte pe sine, demonstrând capacitățile de cunoaștere pe care le posedă;
 să facă ordine la locul de lucru, să depună un mic efort de muncă.
3. Monitorizarea progresului
Când?
 pe percursul întregului an de studiu;
 în timpul activităților școlare;
 după orele de curs;
 în timpul zilei la școală și nu numai;
 în timpul activităților și nu numai.
Cum? (mijloace)
 întocmind un plan bine stabilit;
 cu capul și mîinile proprii;
 urmând cu strictețe indicațiile primite
 demonstrând capacități cognitive (deoarece le posedă)
 cu propriile mîini, dând dovadă de responsabilitate.

GHIDUL PROFESORULUI27
COMPONENTA IV
prevede adaptările și modificările ce urmează a fi realizate.Adaptările și modificările adecvate aces –
tuia, permit copilului accesul la un curriculum educațional normal. (vezi Anexa PEI, p.7)
Adaptările se referă la:
a) Cadrul de instruire
cadrul – adaptări ale mediului clasei, grupării, modului de aranjare a locurilor etc.;
De ex:
Centrul la care lucrează este aranjat lângă tablă și covoraș (pentru a nu se deplasa); fixarea plantelor
în vestiar, hol.
instruirea – inserează adaptări care schimbă modul de instruire atît sub aspectul tehnicilor de predare,
cît și al activităților elevilor;
De ex:
 sarcini individuale diferențiate;
 mai multe sarcini de subliniere, evidențiere, bifare, desenare;
 lecturi chidate.
instrucțiuni – se impun adaptări ale procedeelor, strategiilor și activităților de rutină;
De ex:
 instrucțiuni pe etape( pași); algoritm;jocuri pentru orientatre în spațiu; marcări;
 cuvinte-chee; înstrucțiuni simpliste (adaptate), repetate; sarcini de scurtă durată.
materiale – adaptarea materialelor, instrumentelor de învățare etc. la necesitățile individuale ale elevu –
lui alegerea echipamentului, care ar valorifica gradul de înțelegere și participare; (manuale diverse, foi
de lucru, fișe, tabele, lupe, calendare, taimer, dictofon, casetofon, indicatori, imagini mărite etc.)
De ex:
 fișe individuale, care să reducă implicația comunicării scrise;
 tabele pentru completări; indicatori; sarcini-imagini.
 Suportul și echipamentul pentru compensarea dificultăților.
b) necesitățile copilului
comportament – adaptări legate de motivația elevului și conformarea acestuia la regulile stabilite și
așteptările vis-a-vis de comportament;
abilități organizaționale – adaptări care îi ajută pe elevi să se concentreze asupra sarcinii de moment.
De ex:
 lider— sarcini de responsabilitate
 taimer— secretar
necesități senzoriale – adaptăpri care le oferă elevilor suport și echipament pentru a compensa dizabi –
litatea (de ex : suport auditiv, ochelari, tehnică de suport pentru comunicare etc.Modificările presupun schimbări în conținutul de învățare (modificări curriculare) prin a reduce:
conținutul de învățare (adică să ne așteptăm ca elevul să se implice doar la unele etape ale lecției și /
sau să însușească doar o parte a conținutului curricular).

GHIDUL PROFESORULUI28
De ex: Reducerea:
a) conținuturilor de învățare
Obiective: (conținuturi de învățare)
 integral 
 parțial 
 nul 
necesitățile de participare (gradul de implicitate) (adică te poți aștepta ca elevii să participe doar la
unele secvențe ale lecției).
De ex: Reducerea:b) gradului de implicare (participarea doar la unele activități ale lecției)
 total 
 parțial 
 individual (cu sprijin) 
PEI-ul mai prevede Serviciile specializate de educația copilului . Despre aceasta putem menționa:
audialogia 
terapia ocupațională 
terapia fizică 
serviciile psihologice 
serviciile logopedice 
Specialiștii profilați în aceste servicii și cadrele didactice colaborează la integrarea acestora în pro –
gramul tipic al clasei, evitând astfel fragmentarea programului educativ al copilului. Aceste servicii sunt
foarte eficiente atunci când se desfășoară în cadrul claselor de cultură generală. Există, însă, și situații în
care este necesară o specializare sau o aprofundare a acestor servicii. În acest caz, se impune o abordare individuală. De exemplu, când un copil este programat să lucreze cu un anumit echipament. Aceste
servicii, sunt prestate de către diferite centre specializate, în timpul prevăzut pentru desfășurarea acti
–
vităților speciale în săli de reabilitare.
NOTĂ: Frecvența și durata întâlnirilor dintre copil și specialliștii vizațieste
determinată de echipa PEI.
COMPONENTA V
prevede monitorizarea progresului și evaluarea eficienței programului.
Evaluarea continuă și acumularea de date, care vor fi utilizate în stabilirea progresului educativ al
copilului, sunt parte integrantă a procesului de elaborare a unui PEI.
NOTĂ: Învățătorii utilizează o gamă largă de strategii ale evaluării continue, fără prejudecăți și fără etichetări, cele cele mai eficiente fiind:

GHIDUL PROFESORULUI29
Nr. Enumerarea progreselorCînd? Cum?
Cu ce mijloace?Metoda, forma de organizare,
de acumulare a datelor
1.
2.
3.
4.
5.
6.
 achiziționarea informațiilor despre modul în care își petrec copiii timpul, cum interacționează
social, cum lucrează cu materiale, cum folosesc limbajul, cum soluționează problemele. Pot fi utilizate
diverse forme de colectare a datelor:
 înregistrări narative, notițe descriptive, foi de verificare și conversații; chestionare, observări
directe/indirecte, structurate/nestructurate, în mediul natural sau special organizat); liste de activi –
tăți; înregistrări anecdotice; teste evaluative formative/sumative, raportate la criterii și norme etc;
 adunarea mostrelor – achiziții de portofoliu, care înregistrează performanțele copilului: lucrări la
scriere, matematică, știință, artă; înregistrări audio ale lecturilor orale, istorioare dictate; jurnale de
comentarii, înregistrări de participare a elevilorla anumite proiecte.
 De ex: aici de la obiective (p.8.)
Pe parcursul anului, cadrul didactic și orice alt membru al echipei de specialiști, care a contribuit la
planificarea PEI, apreciază progresul copilului. Rezultatele sunt înscrise și sunt împărtășite părinților copilului. În cazul când un membru al echipei PEI solicită o analiză a progresului, se va iniția o întruni
–
re a membrilor participanți la elaborarea PEI-ului înaintea datei propuse pentru bilanțul anual.
Compartimentul Evaluare , la fel necesită niște schimbări. Tipurile acestora fiind :
ziua (din cadrul săptămînii);
durata, orarul – durata activității pentru evaluare;
cadrul – schimbări cu privire la locul desfășurării activității de evaluare;
prezentarea – schimbări în modul de implementare a activității pentru evaluare.
Inserând consecutiv compartimentele descrise, se obține un PEI care direcționează acțiunile de
elaborare a unui plan de activitate pentru un copil cu nevoi speciale.
Eforturile depuse sunt mari și uneori rezultatele nu ating nivelul așteptărilor. unele deprinderi și
cunoștințe copilul le însușește ușor, în cazul altora se solicită multe intervenții și susținere repetată atât
din partea învățătorului, cât și a părinților și a echipei de specialiști. Apar situații când copilul nu se adaptează la solicitări, se complică starea lui de sănătate, progresele sale sunt lente, alternând cu mo
–
mente de regres.
Într-o astfel de situație copilul devine iritabil, agresiv, manifestă încăpățânare, sau poate fi timid și
neatent. Prin urmare, membrii echipei interdisciplinare trebuie să acționeze cu mult tact pedagogic, folosind soluțiile care-l ajută pe copil să depășească momentele dificile. De aici rezultă că un PEI trebuie
să fie flexibil, deschis, să ofere posibilitatea de a opera schimbări reduceri, completări etc.
Despre deficiența PEI-ului vorbesc performanțele elevilor. Performanțele elevilor vorbesc despre
măiestria și profesionalismul membrilor echipei interdisciplinare și despre eficiența gradului de cola
–
borare dintre aceștia.
Eficiența gradului de colaborare denotă prezența celor mai valoroase abilități de lucru în cooperare
la membrii echipei.

GHIDUL PROFESORULUI30
Din cele prezentate mai sus se desprinde ideea că echipa de specialiști trebuie să formeze un
sistem, deoarece acțiunea fiecăruia este dependentă de a celorlalți, influențîndu-se și completîndu-se
reciproc.
NOTĂ : PEI propus nu este un șablon, impus pentru a fi
implementat. Învățătorul este acela care decide cum
să-l întocmească. Este un plan ﬂexibil, deschis, care
vă oferă posibilitatea de a face schimbări, reduceri ,
completări etc.
Ca formă mai mobilă și care poate fi utilizată la anumite perioade, în dependență de schimbările ce
parvin în dezvoltarea copilului, poate servi următorul plan păienjeniș, inserând domeniile principale, asupra cărora se va concentra o anumită perioadă de timp. Evident, a se lua în considerație pașii ne
–
cesari în elaborarea unui PEI.
De exemplu :
Domeniile principale asupra cărora se va concentra o perioadă de timp, în dependență de dizabilitate:
MIHAIReușita academică :

Abilități sociale:


Percepere vizuală:
Nevoi speciale :Abilități motorii care-i
permit independența:
SUPORT EVALUATIV RECOMANDAT:
Test scris
 Conținutul studiilor sociale (de ex: identificarea fantelor istorice, oamenilor, evenimentelor)
 Alegeri multiple (20 obiecte);
 Durata : 20 minute.

GHIDUL PROFESORULUI31
Test la ortografiere
 20 de cuvinte cu grad de dificultate diferit;
 Învățătorul citește cuvintele, elevii le scriu.
Repovestirea
 După lecturarea poveștii în gînd, elevul o repovestește;
 Activitate de unu la unu cu adultul;
 În timp ce povestește, învățătorul folosește o foaie de autocontrol pentru a bifa elementele
importante (de ex: locul desfășurării acțiunii, personajele, conținuturile, deznodământul,
concluziile) și le notează cu puncte.
ELEVUL XActivități de autodeservire
plus asigurarea propriei
securitățiMă voi concentra asupra:
 citirii;
 vorbirii coerente;
 matematicii.
abilități sociale:
 de comunicare;
 integrative;
 parteneriat; abilități de
comunicare;
 dezvoltarea
vocabularului.
Scurtă investigare
 Elevii sunt familiarizați cu o problemă de matematică;
 Elevii soluționează problema;
 Elevii demonstrează fiecare etapă pe care au parcurs-o, soluționînd problema.
Prezentare
 Elevii pregătesc o scrisoare de mulțumire, care cuprinde toate etapele (salutul, cuprinsul, semnă –
tura etc.);
 Elevii își organizează gîndurile și scriu enunțuri complete.

GHIDUL PROFESORULUI32
Performanța
 Elevii ascultă o poveste citită de învățător;
 În grupuri, elevii segmentează povestea și o înscenează;
 Învățătorul utilizează o foaie de autoconctrol pentru a aprecia cu exactitate conținutul și reacțiile
elevilor.
 Nu considerați că fiecare elevi cu dizabilități necesită adaptări de evaluare.
 Verificați PEI-ul elevului
 Familiarizați-vă cu scopul evaluării;
 Efectuați adaptări, ținînd cont de necesitățile elevului;
 Recurgeți doar la acele adaptări, care sunt într-adevăr necesare;
 Respectați contextul cultural și etnic din care provine copilul;
 Planificați din timp adaptările care urmează a fi efectuate;
 Implicați elevii în luarea deciziilor;
 Oferiți elevului posibilități de exersare;
 Rețineți că adaptările efectuate într-un test nu evită neapărat frustrarea elevului.PRINCIPII CĂLĂUZITOARE CE ȚIN DE REDACTAREA UNEI EVALUĂRI

GHIDUL PROFESORULUI33
Capitolul IV
Evaluarea în educația incluzivă“Experiența nu este ceea ce ni se întîmplă.
Este ceea ce facem cu ceea ce ni se întîmplă. ”
(A. Huxley)
CE ESTE EVALUAREA ?
– componentă esențială a procesului instructiv/educativ;
– un mod de apreciere a valorii, meritului și calității unui proces, produs sau rezultat;un act de mare responsabilitate pentru elevi, profesori, părinți și alte persoane implicate.
Evaluarea permite stabilirea nivelului de calitate. Pentru copiii cu dizabilități unul dintre principa –
lele nivele de calitate care trebuie atins este autonomia personală în viața cotidiană și includerea socială
a acestor copii.
Obiectivele evaluării în educația copiilor cu dizabilități sunt multiple, dar au un miez comun: sta –
bilirea cerințelor educative speciale și urmărirea evoluției scolare a copilului, a dinamicii potențialului de dezvoltare și învățare a copilului, precum și, pe baza rezultatelor evaluării, sesizarea comisiei pentru
protecția copilului în vederea luării unei decizii cu privire la orientarea scolară a copilului cu dizabili
–
tăți.
De ce evaluăm?- pentru a cunoaște efectele activității desfășurate
și cauzele acestora;
– pentru a îmbunătăți calitatea activității desfășu
–
rate și a rezultatelor obținute;
– pentru a preveni eșecul școlar, segregarea copii –
lor cu dizabilități;
Pentru a evalua eficiența serviciilor, strategiilor, me –
todelor, fenomenelor șiEvaluatorii se întreabă de fie –
care dată:
1) Ce evaluăm? 2) Pentru ce evaluăm?
3) Pe ce baza evaluăm?
4) Cum și cu ce evaluăm?
Evaluarea capacității, performanței și progresului solicită parteneriatul cu părinții.Este importantă monitorizarea corelării a ceea ce poate copilul să facă, nivelul pe care îl poate atinge
și așteptările sociale de la acesta.
Evaluarea capacității se realizează de către specialiști, în cadrul unui proces complex de cunoaștere
a copilului, atât mediul său de viață obișnuit, cât și în condiții de testare.
Evaluarea capacității reprezintă un proces care are loc în contextul antrenării copilului în educație,
în activități terapeutice si recuperatorii. Acest proces presupune raportarea la criterii și la individ.
Capacitate – cel mai înalt nivel de funcționare pe care un individ îl poate atinge;Performanță – ceea ce individul face în mod obișnuit în mediul său de viață;

GHIDUL PROFESORULUI34
TIPURI DE ABORDARI ALE EVALUARII
Prin raportare la stan –
darde sau normePrin raportare la criterii Prin raportarea la indi –
vid
Se compară un anume copil cu
un grup standard, în scopul:· determinării întârzierii sau neconcordanței față de respectivul standard;
· determinării alegerii
sprijinului și a serviciilor nec
–
esare.Se compară deprinderile pose –
date de copil cu un set de de –
prinderi prestabilite și validate, presupuse a ﬁ esențiale pentrudezvoltarea plenară a copilului în scopul:· determinării punctelor forte și punctelor slabe ale unui copil;· identiﬁcării nevoilorcopilului;· elaborării/corecției PSP și PIP;documentării progresului realizat de copil și identiﬁcăriieﬁcienței intervențiilor.Se compară “copilul de ieri cu copilul de azi” măsurîndu-se progresul pe parcursul proce
–
sului său unic de dezvoltare si invățare, în scopul:-Stabilirii gradului în care intervențiile ajută copilul să-și dezvolte potențialul individual;-Sprijinirii și ajustării intervențiilor pentru satisface
–
rea optimă a necesităților acelui copil;-Identiﬁcării și corectării prob
–
lemelor sistematice care crează dezavantaje pentru unii copii sau grupuri de copii;-Implicării familiei în luarea de
–
ciziei privind necesitatea, tipul și eﬁciența intervenției;Îmbunătățirii comunicării cu părinții și colaboratorii profesioniști.
Atenție!O atare abordare poate con
–
duce la etichetarea copiilor cu dizabilități ca ﬁind copii cudeﬁciențe sau anomalii.Atenție!Stabilirea de criterii sau norme de dezvoltare nu permite măsurarea unui proces de dez
–
voltare individual, unic și divers.Atenție!· Acest tip de evaluare poate deveni restrictiv, dacă setul inițial de obiective este sta
–
bilit prin raportare la standarde sau la criterii și nu la abilitățile și potențialul unic al copilului.· Evaluările se fac în contextul particular de viață și în funcție de calitățile unice ale copilului.

GHIDUL PROFESORULUI35
Creșterea nivelului de “funcționalitate” , de implicare activă în pla –
nul vieții individuale și sociale.
Principiile evaluării copilului cu dizabilități
Elementele rele –
vante: sănătate, nivel
de instrucție și edu –
cație, grad de adap –
tare psiho-socială, si –
tuație economică ș.a. precum și interacțiu
–
nea dintre acestea.Evaluarea trebuie
privită ca un proces complex, continuu, di
–
namic, de cunoaștere și estimare cantitativă
și calitativă a particula
–
rităilor dezvoltării și a
capacității de învățare a
copilului.Subordonată in –
tersului superior al
copilului
a b o r d a r e
COMPLEXĂ și
COMPLETĂaxată pe poten –
țialul de dezvoltare
al copilului
Evaluareaeficientă
Caracter multidi
–
mensional

GHIDUL PROFESORULUI36
Evaluarea trebuie
să determine nivelul
actual de dezvoltare,
pentru a oferi un pro –
nostic și recomandări
privind dezvoltarea
viitoare a copilului, în integralitatea sa.Procesul de evaluare
trebuie să urmarească și
să opereze cu aceleași
obiective, criterii, me –
todologii, pentru toți
copiii.
Este necesară par –
ticiparea activă și res –
ponsabilitatea tuturor specialiștilor implica
–
ți (psihologi, medici, pedagogi, profesori,
educatori, sociologi, asistenți sociali, logo
–
pezi etc.).Parteneriatul în
evaluare este esențial;
părinții trebuie să parti –
cipe la luarea deciziilor, să cunoască planurile și
programele de interven
–
ție și progresele pe care
le realizează copilul, au –
tentic cu beneficiarii di –
recți ai acestei activități: copilul și persoanele
care îl au în ocrotire.Unitară
Par teneriat
cu beneficiariiMuncă în echipă

GHIDUL PROFESORULUI37
a) Stilul inadecvat al unora dintre evaluatori în administra –
rea instrumentelor de investigare, cum ar fi: asumarea rolului de
persoană inaccesibilă, judecător și arbitru al destinului copilului,
nu se admite accesul părinților la evaluare; nu se motivează sufi –
cient copilul în vederea anihilării inhibițiilor, inerente situației de
evaluare; atitudini manipulatorii; timp redus de evaluare.
b) Evaluarea păr –
tinitoare, în raport cu statutul economico-so
–
cial al familiei copilu –
lui cu dizabilități, fiind semnalate cazuri de
evaluare incorectaă a copiilor proveniți din
medii defavorizate.c) Evaluarea tardivă.
Se resimte acut nevoia unor instrumente de identificare
a decalajelor iîn dezvoltarea copilului, de tip screening,
cât mai devreme posibil,
care să evalueze principalii parametri ai dezvoltării și să
ofere specialiștilor, educato
–
rilor și părinților posibilita –
tea să intervină pe segmente cu deficit de dezvoltare cât
mai timpuriu. Trebuie pro
–
movată activ depistarea pre –
coce și intervenția timpurie.d) Evaluarea este orien –
tată spre descoperirea unei
dizabilități a copilului, din
perspectiva predominant medicală, defectologică sau
psihologică. În practica eva
–
luării, adesea, singurele in –
strumente de care dispun evaluatorii sunt testele psi
–
hologice și cele medicale de laborator, paraclinice și, în
consecință, dificultățile cu care se confruntă copilul la
un moment dat sunt atribuite
exclusiv unor disfuncții so
–
matice sau psihice, ignorân –
du-se posibilitatea inducerii
lor pe cale educațională; de
exemplu, lipsa de stimulare, metodele pedagogice greșite.e) Evaluarea con –
cepută ca diagnoză sau
redusă doar la valen –
țele sale diagnostice. Evaluarea nu înseamnă
numai diagnoză, con
–
statare, clasificare și nu
este o etichetă, uneori
definitivă, pe un destin. Cunoaștem copiii pen
–
tru a le înțelege și sti –
mula dezvoltarea prin
intervenții adecvate și
nu pentru a-i eticheta.Există un șir de atitu –
dini greșite, discriminato –
rii în abordarea evaluării,
care trebuie evitate:
Evaluarea reprezintă testarea cunoștințelor elevilor, dar acest proces înseamnă mult mai mult pen –
tru elevi, în general și pentru cei cu dizabilități, în particular. Elevii trebuie să poată să se pregătească, să studieze mult timp, să scrie repede, să citească, să se exprime în scris și oral. Copiii cu dizabilități
pot pica testele și examenele doar din simplul motiv că nu sunt în stare să facă aceste lucruri, și nu din cauza că nu au însușit materia studiată. Cum putem ajuta elevii în situația respectivă?

GHIDUL PROFESORULUI38
Sfaturi pentru profesori:
1. Elevilor li se acordă mai mult timp pentru a termina lucrarea.
2. Copiilor li se citesc testele, iar ei dictează răspunsurile unui profesor (sau
pe o casetă), care le notează pentru a fi evaluate de către alt profesor.
3. Elevii susțin teste și examene doar la disciplinele incluse în PIP4. O parte a testării cuprinde o probă practică pentru ca elevii să-și poată
demonstra cunoștințele fără a trebui să folosească limbajul.
Modalități de evaluare:
Portofoliul.
Elevul menține un dosar al celor mai bune lucrări efectuate în timpul anului școlar, de exemplu,
foi de lucru și sarcini îndeplinite.
Proiecte.
Elevii sunt solicitați să realizeze proiecte individuale sau de grup în vederea testării cunoștințelor.
Proiectele pot include efectuarea unor cercetări, scrierea unor rapoarte, colectarea și sistematizarea informațiilor la anumite teme. Proiectele pot fi realizate în afara orelor de curs, în timp util, pentru ca
elevii cu dizabilități să reușească.
Observarea directă.
Observarea este una dintre formele de evaluare cunoscute. Profesorul poate observa cum elevul
efectuează diferite sarcini și îi poate nota activitatea, conform unei clasificări prealabile. Metoda este
utilă pentru disciplinele practice.
Evaluarea funcțională.
Această evaluare se face sub forma unei liste de competențe pe care elevul trebuie să fie capabil să
le demonstreze. Drept exemplu, pot servi disciplinele în care elevii trebuie să fie capabili să demon –
streze abilități concrete.
Autoevaluarea.
Este o formă de evaluare care necesită o pregătire prealabilă a elevilor și instrumente relevante
prin care elevul își apreciază propriile cunoștințe și progrese.
Atenție!
· Acest tip de evaluare poate deveni restrictiv, dacă setul inițial de obiective este stabilit prin
raportare la standarde sau la criterii și nu la abilitățile și potențialul unic al copilului.
· Evaluările se fac în contextul particular de viață și în funcție de calitățile unice ale copilului.

GHIDUL PROFESORULUI39
Fișa de evaluare și cunoaștere a copilului
I. Date generale privitoare la copil și familia lui:
nume și prenume: .data nașterii: .
sexul: .
data înscrierii la grădiniță: .numele, vârsta, profesiunea și locul de muncă al tatălui:
numele, vârsta, profesiunea si locul de muncă al mamei:
II. Situația familială:
frați, surori, alți membri care locuiesc cu copilul:

condiții de locuit:
relațiile din familie și atitudinea părinților față de problemele de educație ale copilului: (armonioa
–
se; conflictuale) .
relațiile părinților cu cadrele didactice și implicarea lor în educarea copilului: (de colaborare, de
prietenie, neutre, conflictuale)
date semnalate de mamă privind comportamentul copilului în familie și în afara familiei, cât și față
de evenimentele inedite:
III. Date privind sănătatea și dezvoltarea fizică a copilului:

IV . Particularități ale comportamentului motor și ale activității fizice:
· descrierea mișcărilor (volum și varietate; tempou și ritm; coordonare și finalitate; lateralitate în
execuție; spontanietate și inițiativă în executare; plasticitate).

· alte particularități: tipuri de mișcări mai frecvente, abilități motorii, tipuri de jocuri motorii la
care poate participa.

V . Dezvoltarea comportamentului și a activității intelectuale:
· De tip senzorial-motor:
a) De tip perceptiv acțional, obiectual sau verbal (detectare, identificare, recunoaștere, integritatea

GHIDUL PROFESORULUI40
imaginii, raportul dintre imaginea perceptivă și denumirea ei, perceperea relațiilor interobiectuale, ti –
puri de percepții predominante, spirit de observație, calități perceptive speciale):

B) De tip reprezentativ simbolic:
Caracteristici ale reprezentărilor (volum, completitudine, claritate, intuitivitate, stabilitate, genera –
lizare, selectivitate, sistematizare):

Raportul reprezentare-acțiune-cuvânt:
Tipuri și forme specifice de reprezentări.
· De tip noțional-imaginativ

Se vor avea în vedere particularitățile și nivelul dezvoltării:
– limbajului (verbal-nonverbal, normal sau cu deviere)
– gândirii concret- abstracte,- imaginației (reproductivă, creatoare)
– memoriei de lungă durată/de scurtă durată, voluntară/involuntară
– atenției stabilă/instabilă, de scurtă durată/de lungă durată, se sustrage/se concentrează etc.· De tip acțional –verbal (verbalizează ceea ce face)
VI. Dezvoltarea activităților practice și de tip artistico-creativ
deprinderi, obișnuințe uzuale și tehnice.

înclinații, aptitudini creative:
aptitudini matematice:
VII. Integrarea socio-afectivă a copilului și însușiri ale personalității
· relațiile socio-afective și voliționale:
receptivitatea si reactivitatea socio-afectivă (cum comunică, relaționează cu persoanele din jur)
reactivitatea emoțională: (adecvată/neadecvată situației, etc)
reactivitatea afectivă complexă și de lungă durată: (emoții, sentimente)
manifestarea și conținutul expresiei afective:
· particularități ale voinței manifestate în procesul de integrare, în colectivitatea de copii și față de
activitate
· trăsături de caracter
aptitudini față de activitate: (activități preferate care solicită migală, mult timp sau dimpotrivă)

GHIDUL PROFESORULUI41
atitudinea față de adulți și semeni: (respectuoasă, amicală, brutală, colaborativă):

· trăsături de temperament
gradul de intensitate, echilibrul și mobilitatea reactivității: (tipul de temperament ce-i corespun –
de).

· indici de dezvoltare ai sociabilității și al micro-relațiilor de tip socio-afectiv
gradul de integrare în colectivul grupei sau al clasei:

gradul de expansiune al copilului în colectivitate: (stabilește relații de prietenie, acordă și primește
ajutor reciproc, indiferență, retragere în lumea sa).
receptivitatea și disponibilitatea de a stabili relații referențiale cu ceilalți copii:
poziția si rolul copilului în grup: (lider, respins, acceptat)
tipuri de relații (de comunicare, de cooperare, de dominare)
autonomie socială: (ce poate face în deservirea personală)
structurarea microgrupurilor (de durată sau pe timp scurt, stabile/instabile)
VIII. Diagnoza și prognoza subiectului
· concluzii cu privire la starea de sănătate fizică și psihică a copilului
diagnoza organică:
diagnoza funcțională:
· diagnoza psihică
prognoza de scurtă durată:

prognoza de lungă durată:
· recomandări
pentru subiect:

pentru familie:
pentru școală:
pentru perspectiva dezvoltării:

GHIDUL PROFESORULUI42
O GRILĂ DE OBSERV ARE trebuie construită pe comportamentele principale care structurează
programele de intervenție educațională personalizate (E. Vrăjmaș). Se va nota „ce poate face”și „cum
face” copilul în următoarele arii:
· Intelectual: ce știe, cum folosește ceea ce știe cum rezolvă problemele, curiozitatea cunoașterii,
stilul de abordare și metoda de învățare, limbajul verbal și non-verbal, cum înțelege, cum analizează și cum sintetizează, cum și cât memorizează, cum ordonează datele.
· Motor: mișcare, coordonare generală și coordonări particulare, motricitate fină .
· Socio-emoțional: relațiile cu ceilalți copii și cu adulții, exprimarea relațiilor, gradul de depen
–
dență/independență, autocontrolul, anxietăți, frustrări, imaginea de sine, exprimarea emoțiilor și a sen –
timentelor etc.
· Contextul educațional: cum se adaptează la mediu, dacă mediul este potrivit pentru copil, nevoi
observate, adaptare la programul zilei.
Astfel, FIȘA DE OBSERV AȚIE poate avea următorii indicatori (E. Vrăjmaș):
1. Relațiile copilului cu activitatea:
· Activitățile predilecte al copilului;· Activități refuzate;
· Cum își alege activitățile;
· Cum își planifică ceea ce face;· Cum începe/finalizează activitățile;
· Cât timp participă;
· Cum se mișcă;· Cât este de atent;
· Cum privește/aude/ascultă;
· Cum manipulează obiectele;· Cum se manifestă de ceilalți în cadrul activității,
· Cât de ordonat este;
· Interesul față de rezultate;· Cum comunică/colaborează cu copiii și educatorul;
· Dacă are inițiativă;
· Reacții la situații-problemă;· Creativitatea soluțiilor,
2. Relațiile copilului cu obiectele și spațiul
· Cum apucă;· Cum mânuiește;
· Cum identifică;
· Cum recunoaște;· Cum ordonează;
· Cum organizează;
· Cum denumește;· Cum alege;
· Cum cunoaște și operează cu semnificația obiectelor;
· Cum cunoaște și folosește proprietățile, calitățile, formele, dimensiunile, culorile etc.;· Cum se mișcă în spațiul educativ;
· Cum se orientează în spațiul larg și în cel restrâns al foii de hârtie etc.;
Un model de FIȘĂ DE OBSERV ARE a copilului cu dizabilități (elaborată de specialiștii din Centrul
„Primăvara” Reșița).

GHIDUL PROFESORULUI43
FIȘA DE OBSERV ARE
1. Independența copilului:
– deprinderi de autoajutorare;
– comportament în situații cotidiene (masă, toaleta, baia, afară);- dacă are nevoie de ajutor special;
– în ce constă acest ajutor;
– în ce măsură este dependent de adult;2. Relaționarea cu mediul:
– cum interacționează cu alți copii;
– cum interacționează cu adulții:§ cunoscuți;
§ străini.
– comportament în spații deschise.
– 3. Modul în care se joacă:
– jocuri/jucării/activități preferate;
– locul în care se joacă de obicei;- cu cine se joacă de obicei;
– ce rol își atribuie în cadrul grupului;
– concentrare și atenție în joc.4. Probleme de comportament:
– în ce constă problema (descrieți);
– când apare problema;- cum reacționează copilul (descrieți);
– care credeți că este cauza;
– dacă există o strategie de rezolvare a problemei.5. Modul în care comunică/ se exprimă copilul:
– Sunete;
– Gesturi;- limbajul verbal;
– limbaj non-verbal/limbajul semnelor;
– alte modalități de comunicare.6. Dispoziția afectivă și temperamentul copilului:
– este vioi, energic sau liniștit, apatic, dezinteresat;
– plânge adesea sau e bine dispus mereu;- dacă și cum își exprimă emoțiile, sentimentele;
– dacă este înțeles de alți copii;
– dacă înțelege și reacționează la sentimentele celorlalți.7. Potențialul actual al copilului:
– ce știe/ce poate să facă copilul;
– manipulează obiecte;- recunoaște/denumește obiectele;
– construiește turnuri din cuburi;
– cunoaște schema facială/corporală;- grupează obiectele și după ce criterii;
– indică/denumește/deosebește culorile;
– știe să numere singur sau prin imitație;- altele.
8. Cine completează fișa____________________________________________________
Data: _________________________________________________________________

GHIDUL PROFESORULUI44
Anexe
Ortograﬁerea cuvintelor
Pune semnele de punctuație corespinzătoare:
„– Ai văzut ce-ai făcut Nu ți-am spus să te astâmperi Vezi, ai supărat pe domnul! Altădată
n-o să-ți mai aducă nici o jucărie Apoi întorcându-se către mine spuse Nu e nimica
Cafeaua nu pătează Iese cu nițica apă caldă. ”
Barează forma scrisă greșit
voi participa la concursul de istorie
mi-a împrumutat bicicleta.
Am plecat cu în tabără
Ne-am dus cu toții la film: și și .
Matematica
Privește cu atenție imaginile și scrie sub ﬁecare unitatea de măsură pe
care o exprimă:
Privește cu atenție imaginile și scrie sub ﬁecare unitatea de măsură pe
care o exprimă:
Încercuiește propozițiile în care există propune personal de politețe.
a) Trebuie să vii și tu.
b) În birou dumnealui este aer condiționat
c) Florile sunt pentru dumneavoastră

GHIDUL PROFESORULUI45
Unește ceasul cu ecranul electronic care arată aceeași oră
Realizează corespondențe:
Șase sute trei milioane, cinci sute patruzeci și unu mii, doi
Patru sute douăzeci și trei milioane, șase sute opt mii, două sute șaisprezece
Șaptezeci și șase milioane, opt sute trei mii
Cinci sute șaptezeci milioane423.608.216
76.803.000
76.000.803
507.000.000
603.541.002
Ordonează de la 1 la 6 vitezele cu care se deplasează corpurile repre –
zentate. ATENȚIE. de la cel mai lent – la cel mai rapid.

GHIDUL PROFESORULUI46
Științe
Unește cuvântul cu explicație corespunzătoare.
înghețare
topire
evaporare
condensaretrecerea apei din stare lichidă în stare gazoasă
trecerea apei din stare lichidă în stare solidă
trecerea apei din stare gazoasă în stare lichidă
trecerea apei din staresolidă în stare lichidă
Completează
În natură, apa se găsește sub formă ______________________,
_______________________ și _________________________.
Alege dintre fenomenele naturale de mai jos pe cele potrivite pentru a
completa casetele
grindină, norii, zăpadă, ploaia, ceața, roua, poleiul
apă în stare lichidă
apă în stare solidăapă în stare gazoasă
indicați prin săgeți legătura dintre animalele și mediul lor de viață
mediu subteran
mediu terestru
mediu aerian
mediu acvatic

GHIDUL PROFESORULUI47
Recunoaște animalele după părțile corpului
Indică, prin săgeți, legătura dintre cele două coloane
sat
oraș
raion
capitalămunicipiuașezare urbanăorașul cel mai important a unei țări
oraș mare cu o populație numeroasă, cu instituții, întreprinderi impor
–
tante
localitate rurală
teritoriu care cuprinde mai multe orașe și sate
Indică, prin săgeți, legătura dintre cele două coloane
a) Orașul Chișinău este capitala Republicii Moldovab) Chișinăul este situat în partea de nord a țării noastre
c) denumirea orașului Chișinău provine de la denumirea unui lac
d) Chișinăul este cel mai important centru politic, economic, științific și cultural al Republicii Mol
–
dova.
e) Orașul Chișinău a fost menționat pentru prima dată în 1436.
Completează textul cu denumirea plantelor și animalelor recunoscute
În Africa cresc înalți, sunt , dar sunt și . O fi și un cu
veston vărgat, da poate un de cel supărat. O cu dungile-n negru vopsite și o
cu gheare ascuțite. Jungla e plină, să știi, de jivine și lor anume acolo li-i bine.

GHIDUL PROFESORULUI48
Completând careul cu denumirile animalelor din imagini, vei obține pe
verticală denumirea casei în care trăiesc ele.
G
L
U
P
C
A1
2
3
4
5
6
Grupează liniile desenate mai jos, după felul lor, scriind în tabel, numărul
cu care este notată ﬁecare, în căsuța corespunzătoare
Linii drepte: 3,
Linii frânte:
Linii curbe:
Desenează cel puțin câte două litere mari de tipar construite numai din:
a) linii frânte:
b) linii curbe:
c) linii drepte și curbe:

GHIDUL PROFESORULUI49
Cu ajutorul unor linii drepte, curbe saufrânte desenați chipuri diferite:
Execută, în chenarul de mai jos, un desen decorativ, folosind linii drepte,
curbe și frânte.
NOTĂ: Prin administrarea itemilor 3), 4), 5), 6) se testează și motricitatea fină.
Testarea capacității de observare
Găsește șapte deosebiri
De ce ai nevoie pentru a pregăti o înghețată

GHIDUL PROFESORULUI50
Ce ascunde acest pachet-surpriză?
Caută cele cinci deosebiri
Numerotează aceste personaje de la cel mai vechi la cel mai recent
Numerotează aceste personaje de la cel mai vechi la cel mai recent

GHIDUL PROFESORULUI51
Din ce animale sunt alcătuit?
Unește cifrele de la 1 la 24 în ordinea corectă
37 36 35 34 29 33 1 25 26 27
38 39 30 31 32 24 57 2 28 53
40 41 59 58 23 54 55 56 3 60
49 50 42 22 21 20 7 6 5 4
51 46 45 17 18 19 8 9 10 11
52 47 48 44 16 15 14 13 12 43
Când macaraua va ridica greutatea:
1. ce se va întâmpla cu greutatea?
2. ce se va întâmpla cu macaraua?

GHIDUL PROFESORULUI52
Găsește intrusul. Care nu aparține aceleiași familii?
Caută umbra acestui vas cu ﬂori
Copiază acest desen în căsuța alăturată

GHIDUL PROFESORULUI53
Care scafandru se scufundă mai adânc?
Cine e lipsă?
Privind atent figurile din primele două rânduri, desenează figura a treia din ultimul rănd

GHIDUL PROFESORULUI54
Din 16 alcătuiți 8
Mută din colonița a doua cuvintele astfel, încât să obții din cele 16 cuvinte date alte opt cuvinte
lin bal
cioc ură
pod ac
văr car
ﬁer gură
unt an
cal zar
gând ar

GHIDUL PROFESORULUI55
1. COMPARAREA NOȚIUNILOR
Se evaluează:
 Nivelul reușitei în stabilirea asemănărilor și deosebirilor.
 Calitatea analizei și sintezei.
a ) Evidențierea deosebirilor
Prin ce se deosebește:
 Rîndunica de pisică?
 Harbuzul de măr?
 Aragazul de frigider?
 Fereastra de ușă?
 Paharul de ceașcă?
b) Evidențierea asemănărilor
Prin ce se aseamănă:
 Pisica și șoarecele?
 Pruna și para?
 Telefonul și televizorul?
 Soarele și luna?
c) Evidențierea asemănărilor și deosebirilor
Prin ce se aseamănă și prin ce se deosebesc:
 Avionul și uliul?
 Marea și izvorul?
 Portocala și mingea?
 Globul și harta?
 Vulpea și veverița?
2. DEFINIREA CONCEPTELOR
Se evolueză:
 Bogăția vocabularului;
 prezența unor noțiuni generale;
 aptitudini de a prezenta în cuvinte un obiect.
 Desfășurarea (sub formă de dialog)
Ați văzut o minge? Ce este o minge?
 Obiecte ce urmează a fi definite:
cal, mamă, lingură, masă, pălărie, minge, umbrelă , casă..etc.
3. OPERAREA CU NOȚIUNI OPUSE
a) Analogii prin opoziție
“Eu încep – tu continuă! “
 Sora este o fată, fratele este…
 Peștele înoată, pasărea…
 Ziua este lumină(soare), noaptea este…
I Testarea gândirii

GHIDUL PROFESORULUI56
 Iarna ninge, vara…
 Mierea este dulce, lămîia este…
 Vara este cald, iarna este…
b) Opusul unei noțiuni(cuvinte-antonime)
Cuvinte: ușor, vesel, scund, cald, plin, lumină, ziua, mult, puternic…
4. ÎNȚELEGEREA( LOGICA VERBALĂ/ OPERATIVĂ)
Se evaluează:
a) logica verbală;
b) înțelegerea și analiza faptelor;
c) inteligența socială;d) logica situațiilor;
e) capacitatea de a face raționamente;
f) perspicacitatea.
Suport:
 Cînd ți-e foame ce trebuie să faci?
 Afară plouă.Trebuie să mergi la școală.Ce întreprinzi?
 Cînd ți-e somn, ce faci?
 E iarnă.E foarte frig.Ce trebuie să faci?
 Cineva te-a ofensat.Cum procedezi?
 S-a terminat mîncarea papagalului.Ce faci?
 Ești obosit, te dor ochii.Ce faci?
 Frunzele florilor de cameră se ofilesc. Ce întreprinzi?
 Iarna vrei să ai în odaie pătrunjel, ceapă verde.Ce poți face?
 Daca strici un obiect care nu este al tău, cum procedezi?

GHIDUL PROFESORULUI57
Se evaluează:
Calitatea și cantitatea memoriei
Notă: testul se petrece în decursul a două zile.
În prima zi se citește o povestire, fără a se atrage atenția că a doua zi vor fi întrebați despre povestire.
De exemplu:
Ursul polar(ursul alb ) trăiește în regiunile reci de la Polul Nord. Este cel mai mare animal carnivor.
Pentru a fi protejat împotriva frigului și în mersul pe ghiață, tălpile îi sunt acoperite de o blană deasă,
mai aspră. Înoată foarte bine.
Iarna se hrănește cu pește , foci și morse, pe care le vânează chiar din apă, iar vara consumă mușchi,
iarbă de mare, fructe și plante de uscat.
Are văzul și mirosul foarte dezvoltate. Gâtul este mai lung decât la alte specii de urși. Nu are dușmani
în afară de om. El nu hibernează.
Este cel mai mare mamifer din zonă, care poate atinge o lungime de 3 m, o înălțime de 1 m și o greutate
de 700 kg.
Puiul de urs polar la naștere cîntărește 600-700 g, fiind de o mie de ori mai mic decît mama (record).
 A doua zi la prima oră, i se dă fiecărui elev o foaie cu povestirea citită în prima zi, însă cu
spații libere ( cuvinte-lipsă), copii avînd sarcina de a completa.
Ursul polar (ursul alb ) trăiește în regiunile reci de la ……. Este cel mai mare animal …….
Pentru a fi protejat împotriva frigului și în mersul pe ghiață, tălpile îi sunt acoperite de o……., mai
aspră. Înoată foarte bine.
Iarna se hrănește cu ………, pe care le vânează chiar din apă, iar vara consumă mușchi, ….., fructe
și…..
Are văzul și mirosul foarte ……..Gâtul este …… decât la alte specii de urși. Nu are dușmani în afară
de …..El nu …….
Este cel mai mare …… din zonă, care poate atinge o lungime de …. m, o înălțime de …. m și o
greutate de ….. kg.
Puiul de urs polar la naștere cîntărește …….. g, fiind de o mie de ori mai….. decât mama (record).
Interpretare:
 Se notează pentru fiecare elev numărul de cuvinte memorate.
 Se citește a doua zi încă o dată povestirea , accentuîndu-se însă, că în urma citirii vor completa o
fișă.
 Se notează pentru fiecare elev numărul de cuvinte memorate.
 Se stabilesc diferențele individuale și cele de grup(generale)
II Testarea memoriei

GHIDUL PROFESORULUI58
Se evaluează:
 decalajul dintre înțelegere și capacitatea de exprimare.
Desfășurare: se citește copilului 1 un text mixt (povestire, legendă, poveste etc). Acesta (copilul 1) la
rândul său trebuie să transmită informația elevului 2. În continuare elevul 2 transmite mesajul elevului
3.
Învățătorul solicită relatarea mesajului înțeles de către elevul 3. Se evaluează gradul de întelegere și
capacitatea de exprimare, cât și decalajul dintre acestea.
Se evaluează:
Desfășurare:
 existența spiritului critic
 Joc: Adevărat/Fals
 Se prezintă frază absurde:
De ex:
Vârsta Fraze absurde
6 Plouă și Dan se aruncă în lac, ca să nu se ude.
7 Cunosc un hoț care nu a furat niciodată în via –
ța lui de la altul.
8 Mama spune: Florine, vântul a încetat, du-te
de înalță acum zmeul.
9 Acest om este foarte curajos, a omorât o furni –
că care la pișcat.
Notă: A se recurge la argumente.
III Testarea raportului gândire- limbaj
IV Testarea spiritului critic

GHIDUL PROFESORULUI59
Subiecti (elevi-cl. III-a , a IV-a)
Se evaluează:
 Capacitatea de a raționa logic și de a emite judecăți morale corecte.
Materiale: 5 cartonașe pe care sunt scrise următoarele:
 cartonașul 1: Mircea a găsit un creion în clasă și-l ia.
 cartonașul 2. Mircea ia creionul colegului său și-l bagă la el în bancă.
 cartonașul 3: Mircea găsește un creion pe stradă și-l ia.
 cartonașul 4: Mircea vede că a căzut creionul unui coleg, îl ridică și-l bagă în giozdan.
 cartonașul 5: Mircea pune mâna pe cheia de la dulapul în care colegii își țineau diverse lucruri,
îl deschide și ia un creion.
Desfășurare:
 Se lucrează cu 2-3 copii (ulterior fiecare participant îl poate aplica copilului pe care îl are sub
observație).
 Se explică faptul că trebuie să claseze cartonașele astfel:
 La stânga pe cele cu faptele pe care le consideră mai puțin grave;
 La dreaptea – pe cele grave
– .
Interpretare:
– se va urmări dacă sesiează corect gravitatea faptelor morale. Este important cartonașele 4 și 5 să
fie clasate la cele grave (de asemenea 1 și 2). Dacă procedează astfel, conchidem că are judecăți morale
corecte.
Notă:
Nu se anunță că e o probă de judecăți morale.
(Aplicare individuală la copiii între 7-11 ani și în grupe de vârstă, pentru a urmări evoluția lor).
Material și desfășurare:
– Copii vor fi întrebati dacă este adevărat că:
a) 4+4=8;
b) Cele patru anotimpuri sunt: primăvara, vara, toamna și iarna;
c) Pământul este rotund;d) Că el are (7, 8, 9, 10, 11) ani (adevărul despre vârsta sa).
– După fiecare răspuns intervenim cu:
a) Ești sigur că este adevărat?b) De ce este adevărat?
c) Pe ce te bazezi că este adevărat și că nu este o minciună, o eroare?
– Se insistă pentru a obtine o justificare la copiii care răspund cu:a) “Pentru că este așa. ” “Pentru că este adevărat. ”
Interpretare:
Se clasează răspunsurile, după felul în care copilul fondează adevărul:1. pe cunoștintele personale;
2. pe afirmațiile adulților sau cărților;
3. pe posibilitățile de verificare.Stabillim o categorie cu copiii care, la insistențele noastre, manifestă îndoială față de adevărul pe
care mai înainte l-au acceptat.
V Testarea judecății morale
VI Testarea concepției despre adevăr

GHIDUL PROFESORULUI60
Scopul: sesizarea unor defecte de pronunție și audiție
Material:
1. Silabe fără semnificație (cu 2, 3, 4, 5, litere) conform:
2 3 4 5
Mu-co; ri-ka-po; mon-dur-va-lo; no-fi-ta-ru-der;
Hac-tin; mi-ron-bi; o-tru-ci-re; san-zi-bi-den-lu;Fo-ve; si-za-do; i-ba-pen-du; pu-du-nu-zi-tal;
Ce-mu; fa-vi-ker; e-sar-dal-di; mu-ni-va-me-ta;
Hi-mu, ji-la-sen; moi-ni-lu-vu; pul-bla-go-ri-tel;Sau-cu; ca-gu-chi; san-zan-el-jon; mal-ti-du-sel-tor;
Gon-tra; di-mon-co; cu-ti-du-ran; an-sli-ge-li-tal;
Zul-sen; mo-lu-me; a-cu-e-bo; nar-tu-as-ti-var.Lu-rir; vi-mion-del;
Pan-bi; ta-con-din.
2. Fraze.
1. S-a întunecat.
2. Mi-am pierdut bicicleta.
3. Mama a pus umbrela în casă.
4. Tata a cumpărat zahăr de la magazine.5. Mi-ar place mult să stau culcat în iarbă verde.
Probe-tip chestionar (după modelul lui Marie-Claude, Marting și Rene Zazzo)
Se evaluează:- dezvoltarea psihosocială;
– autonomia;
– interesele;- relațiile interpersonale.
Notă : Setul de întrebări se administrează învățătorului și părinților.După care se confruntă unele
răspunsuri a acestora și se fac unele concluzii, în baza cărora se planifică activitățile ulterioare.
Răspunsul la întrebări se notează cu:- rar(-);
– nu întotdeauna, adesea(+, – );- întotdeauna(+).
Autonomia:
Întrebări-suport :1) Mănâncă singur la masă?
2) Își prepară singur gustarea?
3) Își spală mâinile singur (fără indicații)?4) Face baie singur?
5) Se dezbracă singur?
VII Test-probă pentru sesizarea defectelor
de pronunție și audiție
(evaluare inițială, cl I)
VIII Testarea integrării socio-afective

GHIDUL PROFESORULUI61
Se evaluează: capacitatea de a utiliza cunoștințele.
Notă: A se administra sarcini adaptate cerințelor individuale (să bifeze, să completeze, să sublinie –
ze, să încercuiască, să deseneze, etc.)
De ex: Limba Română: Identificarea genului și numărului substantivului” .
Itemi : a) Analizează, urmînd modelul:
Substan-
tivulGenul
Feminin masculin neutruNumărul
singularplural
Școală
Ninsoare
Fericire
Marionetă x x
flori
b) Încercuiește substantivele care sunt neutre:
· casetofon , fular, veveriță, ploaie;
· prosop, foarfece, fotografie, poiană;
· grătar, capsator, lumânare, candelabru;
c) Subliniază cu o linie substantivele la singular, cu două – cele la plural
· cărți, meleag, crizantemă, ninsori, peripeție, ghiduși, aparat, zăpezi.6) Decide singur ce haine să îmbrace?
7) Își pregătește temele din proprie inițiativă?
8) Demonstrează interes , motivație pentru realizarea temelor?
IX Testarea utilizării cunoștințelor

GHIDUL PROFESORULUI62
22. Se duce la culcare singur , dar trebuie să i se spună “noapte bună” .
23. Se duce la culcare numai la îndemnul cuiva.
24. Își face patul singur.
25. Își face patul singur la îndemnul cuiva.26. Se duce singur la WC(este curat).
27. Se duce la WC cînd este trimis (este curat).
28. Ajută, fiiind solicitat la treburile casnice (se va specifica la care).29.Ajută la treburile casnice din propria inițiativă?
30. Se îngrijește singur de un frate mai mic.
31. Se îngrijește de un frate mai mic la îndemnul cuiva.32. Dacă i se permite, merge singur pe stradă și la mici cumpărături.
33. Merge singur pe stradă și la mici cumpărături din inițiativă proprie.
34. Are inițiativa de a viziona filme sau piese de teatru pentru copii.35. Cu perimisiunea părinților, invită prieteni acasă.
36. Invită prieteni acasă fără permisiunea părinților.
37. Cu permisiunea părinților, se duce la prieteni.38. Vine la grădiniță (școală) direct de acasă sau întîrzie cu permisiune sau fără.
39. Știe să numere banii cînd face cumpărături.
40. Știe să împarte banii în sume mici pentru a face 2-3 cumpărături.DIVERSE
41. Cunoaște adresa proprie.
42. Cunoaște adresa școlii.43. Cunoaște ceasul.
44. Știe să răspundă la telefon.
45. Vorbește la telefon din proprie inițiativă.INTERESE
A. Pentru cărți, reviste pentru copii, ilustrații.
46. Îl interesează să “ citească” firmele magazinelor, titlurile filmelor sau a stațiilor de troilebuz.47. Îl interesează ilustrațiile din cărțile pentru copii.
48. Cere să i se citească titlurile și textul din cărțile și revistele pentru copii.
49. Manifestă interes pentru imaginile din cărțile cu povești.50. Manifestă interes pentru ziarele citite de părinți.
B. Pentru viața socială
51. Știe care este meseria mamei și tatălui.52. Știe în ce constă meseria mamei și tatălui.
53. Manifestă interes pentru probleme de actualitate (din ce domeniu?).
54. Ce atitudine are față de munca adulților?55. Respectă normele de comportare.
56. Îndeplinește sau nu sarcinile primite?
C.DIVERSE57. Crede în Moș Crăciun?
58. Crede în situațiile “ miraculoare “ din povești?
59. Manifestă interese pentru colecționare, în ce domeniu și dacă perseverează în alcătuirea lor
III. Relații personale
i. Relații cu părinții 60. Începe să creadă că și părinții și învățătorul pot greși.
61. Acceptă să se despartă(pentru perioade scurte) de părinți , fără pretexte
invocate de părinți?62. Folosesc părinții pedepse?

GHIDUL PROFESORULUI63
63. Se opune la interdicțiile exprimate de părinți și în ce fel?
64. Preferă pe unul din părinți, selectiv pentru anumite situații?
65. Ce atitudine are (cum se manifestă) față de pedeapsă?
66. Ce atitudine are față de exigențele părinților?67. Ce atitudine are față de bunici și ceilalți membri adulți din familie?
B. Relațiile față de învățător
68. Este dependent total de învățător în toate acțiunile sale?69. Este independent în acțiunile sale?
70. Ascultă orbește de ceea ce îi spune învățătorul?
71. Manifestă opoziție totală față de toate exigențele învățătorului?72. Manifestă afecțiune deosebită pentru unul din învățători?
C. Relațiile cu partenerii de acceași vîrstă
73. Participă la jocurile colective?74. Îndeplinește o serie de activiăți în echipă?
75. Preferă să se joace cu copii mai mari sau mai mici și în ce împrejurări?
76. Are unul sau mai mulți prieteni?77. Îi place să-i ajute pe ceilalți copii sau să fie ajutat de ei sau și una și alta în acceași măsură?
78. Manifestă atitudini de dominare în colectivul de copii?
79. Stabilește spontan și cu ușurință relații cu partenerul preferat?80. Stabilește spontan și cu ușurință relații cu mai mulți copii?
81. Stabilește spontan și cu ușurință relații cu copii necunoscuți?
82. Când este solicitat, acceptă cu ușurință, prompt relațiile cu ceilații copii?83. Știe să păstreze un secret?
84. Pârăște partenerul (față de cine și în ce împrejurări)?
85. Are încredere în propriile forțe?86. Are încredere în ceea ce îi spune partenerului sau manifestă suspiciuni?

GHIDUL PROFESORULUI64
Date importante
21 februarie – Ziua Internațională a Limbii Materne
8 martie – Ziua Internațională a Femeii
21 martie – Ziua Mondială a Luptei pentru Eliminarea Discriminării Rasiale
7 aprilie – Ziua Mondială a Sănătății
1 mai – Ziua Internațională a Solidarității Muncitorilor
3 mai – Ziua Internațională a Libertății Presei15 mai – Ziua Internațională a Familiei
1 iunie – Ziua Internațională a Copilului
4 iunie – Ziua Internațională a Copiilor Nevinovați, Jertfe ale Agresiei
5 iunie – Ziua Mondială a Mediului
12 iunie – Ziua Mondială Împotriva Muncii Copilului 20 iunie – Ziua Mondială a Refugiaților
11 iulie – Ziua Mondială a Populației
7 august – Ziua Internațională a Drepturilor și a Educației Gender
12 august – Ziua Internațională a Tineretului
17 octombrie – Ziua Internațională de Luptă pentru Lichidarea Sărăciei
24 octombrie – Ziua Organizației Națiunilor Unite
3 noiembrie – Ziua Mondială a Bărbatului16 noiembrie – Ziua Internațională a Toleranței
20 noiembrie – Ziua Internațională a Drepturilor Copilului
25 noiembrie – Ziua Internațională de Combatere a Violenței împotriva Femeii
1 decembrie – Ziua Internațională de Luptă împotriva SIDA
3 decembrie – Ziua Internațională a Persoanelor cu Handicap5 decembrie – Ziua Internațională a Voluntarilor
10 decembrie – Ziua Drepturilor Omului
18 decembrie – Ziua Internațională a Emigranților

GHIDUL PROFESORULUI65
Bibliografie
1. Curriculum școlar, cl. I – IV , Editura Lumina, Chișinău, 2003.
2. Pas Pas cu, Să facem cunoștință, Editura Epigraf, Chișinău, 2001.3. Predarea orientată după necesitățile copilului, Kate Burke Walsh, Chișinău, 1999.
4. Crearea claselor orientate după necesitățile copiilor de 8, 9, 120 ani, Kate Burke Walsh, Chiși
–
nău, 1999.
5. Larisa Stog, Mariana Caluschi, Psihologia managerială, Cartier Educațional, 2002.
6. Elena Iojița, Management Educațional, Profesor–manager: roluri și metodologie, Collegium,
Polirom,. 2000.
7. Romiță B.Iucu, Managementul și gestiunea clasei de elevi, Fundamente teoretico-metodologice,
Polirom, 2000.
8. Adriana Albu, Constantin Albu, Asistența psihopedagogică și medicală a copilului defient fizic,
Științele Educației, Structuri, Conținuturi, Tehnici, Polirom,2000.
9. Patti Gould, Joyce Sullivan, Clasa integrată pentru copiii de vîrstă mică. Modalități simple de
adaptare a centrelor de activitate la nevoile copiilor, Editura Epigraf, Chișinău, 2003.
10. Copiii în situație de risc : crearea serviciilor sociale comunitare, FISM, Chișinău, 2004.11. Înțelegerea și Satisfacerea Necesităților Copiilor în clasele Inclusive, Ghid pentru pedagogi,
UNESCO – Organizația Națiunilor Unite Pentru Educație, Știință și Cultură.
12. Thomas J.Wlips, Copilul cu nevoi speciale. Elemente de pedagogie curativă., Triade, Cluj – Na
–
poca, 1998.
13. Cucoș C., Raționalitatea activității instructiv-educative și proiectarea pedagogică, Spiru Haret,
Iași, 1995.
14. Popescu Aș., Terapia copațională și ergoterapia, Ed. Medicală, București, 1986.
15. Radu G.M., Psihopedagogia dezvoltării școlarilor cu handicap, Ed.Didactică și Pedagogică, Bu –
curești, 1999.
16. Beșliu N., The Role of the Social Worker in Promoting Social Integration for Disabled People
(Rolul asistentului social în promovarea integrării sociale a persoanelor cu disabilități), Master Thesis,
Germany 2003.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: 3. Nivel de adaptare a curriculumului Capitolul II Evaluarea inițială Capitolul III Secvențe din activitatea practică (metode, tehnici) Capitolul IV… [624869] (ID: 624869)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

3. Nivel de adaptare a curriculumului Capitolul II Evaluarea inițială Capitolul III Secvențe din activitatea practică (metode, tehnici) Capitolul IV… [624869]

Copyright Notice

Invertor trifazat de tensiune cu tolernață la defecte Autor: Ianoși Claudia -Maria Conducător științific: Prof. dr. ing. Dan Floricau BUCUREȘTI 2019… [629418]

.dizertatie Zaharia Roxana Ecaterina [632164]

CMH cardiomiopatie hipertrofică [608833]

Studiul antropologic al arcadelor dentare în Odonto- [604847]

Specializarea: MANAGEMENTUL ȘI INGINERIA CALITĂȚII [308304]

ACADEMI A DE STUDII ECONOMICE DIN MOLDOV A [614151]

Copyright Notice

Similar Posts