3. MANAGEMENTUL RISCULUI TRANSPORTATORULUI FLUVIAL 3.1 TRABA LOGISTICS – STUDIU DE CAZ Activitatea de analiză și gestionare a riscului, în toată… [305158]

3. MANAGEMENTUL RISCULUI TRANSPORTATORULUI FLUVIAL

3.1 [anonimizat] a riscului, [anonimizat], pe termen îndelungat. [anonimizat], “înțelegând prin asta procesul prin care în mod continuu și sistematic se identifică expunerile la factori potențial dăunători”.

Este de preferat ca un întreprinzător sa fie capabil să facă această identificare a pagubelor potențiale pe baza experienței acumulate de alte persoane/ entități sau măcar pe baza unui istoric propriu. A sesiza o pagubă după momentul producerii ei este mai neplăcut și cu siguranță mai costisitor decât prevenirea producerea acesteia. Lipsa de identificare a potențialelor pericole face ca pierderile care se pot înregistra să constituie o surpriză pentru firmă și reținerea inconștientă a unor riscuri nu reprezintă cea mai fericită inițiativă pentru un întreprinzător.

3.2 [anonimizat] a riscului, exemplificată anterior în Cap. II, [anonimizat].

[anonimizat].

Concentrându-[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

Fig. 3.2.a Transport intermodal în cadrul companiei Traba Logistics

Sursa: ………………….

Scopul companiei Traba Logistics este de a stabili și de a dezvolta o [anonimizat], [anonimizat]-door.

[anonimizat], [anonimizat] a Europei.

[anonimizat], [anonimizat]-Est a Europei – [anonimizat] – Main – Dunăre, [anonimizat]-le pentru a satisface cerințele clienților.

Fig. 3.2.b. [anonimizat]: ………………….

[anonimizat] o [anonimizat] 2013, unități multifuncționale de 110 m x 11,45 m. [anonimizat], [anonimizat].

Aceste unitați navigă în regim de 24 [anonimizat], servirea clienților cu o înaltă responsabilitate și întotdeauna răspunzând la cererile lor tot mai mari.

Fig. 3.2.c. [anonimizat]: ………………….

Transportă anual cca. 1 [anonimizat], [anonimizat].

Unul dintre proiectele curente ale Traba Logistics este de a stabili o [anonimizat], de a naviga săptămânal între Viena, Bratislava, Budapesta, Pancevo si Constanța.

Detalii tehnice flotă Traba Logistics.

Sursa: ………………….

Fig. 3.2.d. MV Zipjche Gat navigând pe Rhin

Sursa: ………………….

Aceste unități multifuncționale operate de către Traba Logistics pot transporta diverse produse: de la mărfuri vrac la containere.

Fig. 3.2.e. Magazie marfă nava MV Sennerplaat

Sursa: ………………….

Puntea principală a navelor operate de către Traba Logistics este alcătuită din file de tablă de oțel. Aceasta este continuă și acoperă în întregime corpul navei de la prova la pupa și asigură etanșietatea navei.

fig. 3.1.f. puntea principală a navei MV Zipjche Gat

Sursa: ………………….

Fiecare nava menționată anterior este prevazută cu 2 ancore de tip amiralitate. Vinciul este prevăzut cu tambure și barbotine ce se rotesc în jurul unui ax orizontal.

Fig. 3.2.g. Vinci ancoră

Sursa: ………………….

În imaginea de mai jos este prezentat arborele port-elice al navei, ce are rolul de a susține propulsorul și de a-i transmite mișcarea de rotație. Acesta este confecționat din oțel cu limită de rezistență la rupere de 44-52 kgf/m 818b11i m2.

Fig. 3.2.h. Ax port-elice

Sursa: ………………….

În imaginea de mai jos puteți urmări sistemul de răcire cu apă de mare al motorului principal care se realizează prin transferul schimbul de căldura al agentului primar – sea water, preluat de apa dulce din motor.

Fig. 3.2.i. Pompe răcire motor principal

Sursa: ………………….

Construcția navelor operate de Traba Logistics îndeplinesc condițiile tehnico-economice și de siguranță optime. Acestea sunt dotate cu un număr mare de instalații generale și specifice, ale căror caracteristici le asigură un randament de exploatare maxim.

Fig. 3.2.j. Plan nave operate de Traba Logistics

Sursa: ………………….

3.3. INTEGRAREA MANAGEMENTULUI RISCULUI ÎN SISTEMUL DE MANAGEMENT AL TRANSPORTATORULUI FLUVIAL TRABA LOGISTICS

Organigrama entității mai sus menționate cuprinde următoarea structură organizatorică funcțională:

Organul superior de conducere sau consiliul de administrație;

Conducerea executivă: este constituită din directorul general și directorii executivi. Are rolul de a asigura managementul activităților curente întreprinse de societate și de a dezvolta stategiile adoptate de organul superior de conducere sau de consiliul de administrație;

Compartimentul de relații cu clienții, care menține și dezvoltă conexiunile externe cu terții în scopul promovării și realizării obiectivelor propuse.

Compartimentul de operațiuni. Acesta se implică în desfășurarea activității curente a societății în scopul obținerii de profit. Compartimentul operațional are următoarele funcții: de analiză, evaluare, coordonare și monitorizare, etc.;

Compartimentul financiar-contabil: are ca și responsabilități derularea operațiunilor financiar-contabile și raportarea înregistrărilor contabile;

Compartimentul informatic: este responsabil de administrarea și dezvoltarea programelor informatice (software, hardware și comunicații), inclusiv de promovare și corespondență on-line;

Compartimentele suport: vin în ajutorul celorlalte sectoare prin activități specifice de consiliere juridică, marketing, analiză, resurse umane, cercetare-dezvoltare, etc.

3.3.1. ANALIZA ȘI TRATAREA RISCURILOR. IMPACTUL ACESTORA

Propunerea mea este concretizată printr-o abordare sistematică a evaluarii riscului în procedura internă pentru Evaluarea riscului. Tehnica utilizată respectă cerințele legale, reglementările și protejează informațiile din cadrul organizației, folosindu-se cele mai bune practici în domeniu. Am definit riscurile, principiile de acceptare a acestora si am stabilit nivelurile de risc satisfăcătoare (apetitul și toleranța la risc).

Pentru o abordare metodică a evaluării riscurilor s-au parcurs următorii pași:

– identificarea operațiunilor și a tuturor activităților întreprinse de societate;

– identificarea sistemelor informatice utilizate de entitate;

– stabilirea riscurilor operaționale produse de programele informatice;

– stabilirea factorilor de risc care facilitează expunerea la riscurile operaționale;

– constatarea posibilelor vulnerabilități;

– precizarea impactului și constatarea eventualelor daune pe care le-ar suporta societatea în cazul pierderii caracterului confidențial, de integritate și disponibilitate a programelor informatice.

– identificarea riscurilor ce pot provoca defecțiuni navelor din următoarele motive: incompetența personalului navigant, operarea defectuoasă, particularități ale șenalului navigabil; cauze naturale de forță majoră.

– identificarea riscurilor generate de situația economica privind disponibilitatea și prețul mărfurilor ce urmează a fi transportate;

– evaluarea vulnerabilităților generate de barierele administrative dintre autorități și transportatori.

– evaluarea reală a probabilității producerii acestor evenimente.

Concluzia finală a fost reprezentată de evaluarea nivelurilor de risc inerente în urma căreia s-a stabilit dacă riscul este acceptabil sau necesită tratare.

Fig. 3.3.a. Relația elementelor utilizate în evaluarea internă a riscurilor operaționale.

Sursa: ………………….

Coordonatorii responsabili de fiecare unitate funcțională, au stabilit rezervele de valoare și operațiunile corespunzătoare departamentelor funcționale (la nivel de birou, serviciu, compartiment, departament, direcție, etc.) care sunt expuse riscurilor operaționale.

Rezervele de valoare cuprind:

Fig. 3.3.b. Relația elementelor utilizate în evaluarea internă a riscurilor operaționale.

Sursa: prelucrare proprie

3.3.2 STABILIREA VALORII RESURSELOR ȘI A OPERAȚIUNILOR

În vederea determinării capacității rezervelor și a operațiunilor, am inclus în studiu, resursele fizice, informatice și procedeele între care se formează legături de interdependență. Am determinat capacitatea acestora folosind o scară de valori, în funcție de influența pe care o au asupra entității, și anume:

În vederea identificării valorilor am examinat “importanța, gradul de dependență față de resursă/operațiune și pericolul pe care îl reprezintă pentru procesele organizației, asupra organizației în general și asupra clienților acesteia, atunci cand informația sau resursa își pierde integritatea, confidențialitatea și disponibilitatea”.

3.3.3. IDENTIFICAREA FACTORILOR DE RISC

Pentru a identifica principalii factori de risc se întocmește o listă a tuturor amenințărilor aplicabile, determinându-se punctele slabe existente.

Riscul se calculează prin insumarea următoarelor elemente:

1. Probabilitatea riscului (exploatarea punctelor slabe).

Posibilitatea de manifestare în anumite condiții se determină astfel:

2. Stadiul de vulnerabilitate (posibile incidente care pot influența gradul de vulnerabilitate, aceasta putând fi mai greu sau mai ușor exploatată).

Gradul de vulnerabilitate se poate determina în baza următoarelor criterii:

Evaluarea posibilelor pericole (riscuri) şi a nivelurilor asociate aferente evenimentelor nedorite pot influența activitățile derulate de companie, funcționalitatea softurilor informatice sau a informaţiilor, realizându-se cu ajutorul matricei ce identifică nivelul de risc.

“Nivelul de riscul este o funcţie de probabilitatea de producere a unui eveniment nedorit şi de nivelul vulnerabilității asupra activităților, informațiilor sau sistemelor informatice ale organziației”.

Așadar, s-a construit o matrice 3×3 potrivit următoarelor grade de risc:

Exemplu de matrice ce stabilește nivelul de risc:

3.3.4 ACTIVITĂŢI NECESARE IDENTIFICĂRII ŞI EVALUĂRII RISCURILOR ŞI A MĂSURILOR DE SECURITATE

Conducătorii structurilor organizatorice şi întreg personalul ce le compun au obligaţia de a identifica, evalua și raporta riscurile operaționale. Aplicarea cadrului pentru gestionarea riscurilor generate de resursele fizice, informatice și operaționale în această organizație presupune parcurgerea următoarelor etape:

analiza preliminară a riscului;

identificarea și evaluarea riscurilor;

revizuirea și raportarea situației riscurilor;

stabilirea limitelor de toleranță;

implementarea și monitorizarea măsurilor de control al riscurilor.

3.3.5 ANALIZA PRELIMINARĂ

Persoana care identifică un risc analizează preliminar riscul identificat, procedând, pentru documentarea procesului de evaluare, la completarea unui formular de „Alertă la risc ” – stabilit de fiecare organizație și prezentat ca exemplu la finalul acestei secțiuni – cu respectarea următoarelor etape:

descrierea nartativă a riscului, cu respectarea următoarelor reguli:

riscul este o situaţie, eveniment, care poate să apară. Riscul este o incertitudine şi nu ceva sigur;

nu se identifică riscuri care nu afectează organizația;

problemele dificile identificate nu trebuie ignorate. Ele pot deveni riscuri în situaţii repetitive din cadrul aceleiaşi structuri organizatorice sau pentru alte structuri organizatorice în care astfel de riscuri nu s-au materializat;

riscurile nu trebuie definite numai prin impactul lor asupra activităților organizației. Impactul nu este risc, ci consecinţa exploatării unei vulnerabilități;

riscurile nu se descriu prin negarea unei situații;

problemele care vor apărea cu siguranţă, nu constituie riscuri, ci certitudini;

problemele a căror apariţie este imposibilă, nu constituie riscuri, ci ficţiuni.

prezentarea preliminară a cauzelor, descrierea circumstanţelor şi a factorilor care favorizează apariţia riscului;

analizarea preliminară a consecinţelor asupra activităților și operațiunilor, în cazul materializării riscului.

evaluarea preliminara a expunerii la risc se realizează prin:

a)  stabilirea valorii resursei/operațiunii, pe o scală în trei trepte, ca fiind: puțin 
importantă (valoare=1), necesară (valoare=2) sau vitală (valoare=3).

b)  estimarea probabilităţii de apariţie a riscului, pe o scală în trei trepte, ca fiind: 
neglijabilă (valoare=1), medie (valoare=2) sau mare (valoare=3).

c)  estimarea vulnerabilității sistemului informatic, pe o scală în trei trepte, ca fiind: neglijabilă (valoare=1), medie (valoare=2) sau mare (valoare=3).

d)  evaluarea preliminară a nivelului riscului, conform matricei de risc, pe o scală cu trei trepte, ca fiind: scăzut, mediu sau mare.

e) evaluarea preliminară a valorii riscului se realizează prin adunarea valorii resursei, cu valoarea probabilității și cu cea a vulnerabilității. Valoarea maximă a riscului este 9 (3+3+3 = 9 – resursa este vitală, probabilitatea este mare și vulnerabilitatea este mare).

5.  formularea unei opinii cu privire la măsurile de tratare (controalele de risc) ce ar trebuie întreprinse pentru a gestiona riscul în mod adecvat, astfel încât să se încadreze în limitele de toleranță;

6.  formularul “Alertă la risc” completat corespunzător este trimis coordonatorului stucturii organizatorice.

Formular alertă la risc 1

Formular alertă de risc 2

3.3.6 IDENTIFICAREA ȘI EVALUAREA RISCURILOR

Coordonatorul structurii organizatorice analizează fiecare formular “Alertă la risc”, primit de la persoanele care au efectuat analiza preliminară a riscurilor, propunând:

clasarea formularului “Alertă la risc”, dacă riscul este nerelevant;

înregistrarea riscului ca aparţinând activității sau operațiuni care se bazează pe sistemul informatic utilizat/administrat de structura organizatorică, caz în care confirmă existența riscului la nivelul structurii organizatorice, stabilește/confirmă nivelul riscului și propune cel puțin o măsură de tratare a acestuia.

După finalizarea acţiunii de analiză preliminară a riscurilor, conducătorul structurii organizatorice, centralizează rezultatele analizei datelor/informaţiilor cuprinse în formularele “Alertă la risc”, la care anexează documentaţia privind riscurile nou-identificate.

În cadrul analizei „alertelor la risc” conducătorul structurii organizatorice desfăşoară următoarele acţiuni:

1.  deliberarea asupra tuturor riscurilor si stabilirea riscurile pentru care să fie luată decizia de “reţinere pentru gestionare” în cadrul structurii organizatorice;

2.  propunerea de clasare pentru riscurile considerate nerelevante;

3.  deliberarea asupra riscurilor propuse spre includere în Registrul Riscurilor şi
propunerea de a completare Registrului Riscurilor, cel puţin în următoarele situaţii:

a) măsurile prin care se realizează un control satisfăcător al riscurilor exced 
competenţelor decizionale ale structurii organizatorice;

b) resursele structurii organizatorice sunt insuficiente;

c) se identifică riscuri externe structurii organizatorice, dar al căror impact afectează obiectivele stabilite pentru acesta.

4.  efectuarea, pentru fiecare risc identificat şi evaluat, a unei comparații a expunerii la risc cu limitele de toleranţă aprobate de conducerea organizației;

5.  analizarea rapoartelor de audit, reţinând riscurile identificate prin acestea şi măsurile 
de control recomandate a fi implementate;

6. formularea propunerilor pentru conducerea organizației, pentru fiecare risc identificat şi evaluat, cu privire la tipul de răspuns (strategia adoptată) considerat cel mai adecvat dintre cele de mai jos, decizia finală cu privire la acest aspect aparţinând conducătorului organizației:

a) acceptarea (tolerarea) riscului, în cazul riscurilor cu expunere scăzută sau atunci când aplicarea unei strategii de răspuns la risc nu este posibilă;

b) monitorizarea permanentă a riscului, în cazul riscurilor cu impact semnificativ, dar cu probabilitate mică de apariţie;

c) evitarea riscului, cu precizarea că aplicarea acestei strategii este limitată în cazul activităţilor care ţin de obiectul de activitate al organizației și de deciziile conducerii acesteia;

d) transferarea (externalizarea) riscului, îndeosebi în cazul riscurilor pentru care se înregistrează doar cheltuieli financiare care pot fi acoperite prin produse de asigurare;

e) tratarea (atenuarea) riscului, caz în care se identifică măsurile posibile ce pot fi luate astfel încât riscurile să fie controlate satisfăcător, se grupează în variante alternative, se alege varianta cea mai avantajoasă din perspectiva raportului cost/beneficiu.

7.  Stabilirea ordinii de priorităţi în tratarea riscurilor reţinute pentru gestionare, astfel încât expunerea la riscurile reziduale să se situeze în limitele de toleranţă aprobate;

8.  stabilirea măsurilor de control ce trebuie luate în vederea reducerii nivelelui riscurilor (reducerea probabilității sau a impactului), termenele-limită până la care acestea trebuie implementate, precum şi persoanele responsabile cu implementarea lor prin elaborarea unui planul pentru implementarea măsurilor de control.

Conducerea organizației și persoana (comitetul) desemnat de aceasta cu responsabilități pentru gestionarea riscurilor, dacă există, desfăşoară următoarele acţiuni:

1.  primește formularele de “Alertă la risc” şi documentaţia aferentă pentru riscurile semnalate către fiecare structură organizatorică;

2.  transmite persoanelor responsabile cu implementarea măsurilor de control, modificarea măsurilor sau a termenelor pentru riscurile aflate deja în faza de implementare a măsurilor de control intern;

3.  iniţial intocmeşte şi ulterior completează, ori actualizează, după caz, Registrul Riscurilor, respectivei organizații cu datele/informaţiile despre riscurile care sunt sau care urmează a fi gestionate la nivelul tuturor structurilor organizatorice.

3.3.7. REVIZUIREA ŞI RAPORTAREA SITUAŢIEI RISCURILOR

Cel puţin anual sau ori de câte ori este nevoie, conducătorii structurilor organizatorice asigură analizarea stadiului implementării măsurilor de control, a eficacităţii acestora, precum şi reevaluarea riscurilor din sfera lor de responsabilitate.

În cadrul procesului de revizuire, se analizează dacă:

1.  riscurile persistă;

2.  au apărut riscuri noi;

3.  impactul şi probabilitatea riscurilor au suferit modificări, caz în se revizuiesc nivelurile riscurilor;

4.  sunt necesare noi măsuri de control de risc şi termene pentru implementarea acestora;

5.  se impune reprioritizarea riscurilor;

Anual, conducătorii structurilor organizatorice elaborează un raport cu privire la modul de desfăşurare a procesului de gestionare/revizuire a riscurilor la nivelul structurii organizatorice. Raportul cuprinde o sinteză a activităţilor desfăşurate, în perioada de raportare, în cadrul procesului de gestionare a riscurilor, conţinând cel puţin următoarele aspecte:

activităţile derulate în perioada pentru care se întocmeşte raportul, în scopul tratării riscurilor identificate;

riscuri noi, tipul de răspuns şi măsurile de control instituite pentru acestea;

rezultatele reevaluării riscurilor, în cazul în care riscurile au fost reevaluate în perioada raportată;

menţiuni cu privire la întocmirea/actualizarea Registrului riscurilor;

alte aspecte/probleme considerate relevante, în legătură cu modul în care au fost gestionate riscurile la nivelul structurii organizatorice.

Raportul privind gestionarea și revizuirea riscurilor cuprinde, distinct, două secţiuni referitoare la:

riscurile cu un nivel al expunerii ridicat şi foarte ridicat, care ar putea afecta îndeplinirea obiectivelor specifice ale structurilor organizatorice;

stadiul implementării planului, la data raportării.

Conducătorul structurii organizatorice transmite conducerii organizației și persoana (comitetul) desemnat de aceasta cu responsabilități pentru gestionarea riscurilor, dacă există, un exemplar al raportului, în vederea:

1.  întocmirii şi actualizării Registrului Riscurilor la nivelul întregii organizații, prin agregarea datelor/informaţiilor cuprinse în Registrul riscurilor de la nivelul fiecărei structuri organizatorice;

2.  întocmirii şi actualizării profilului de risc al organizației, prin regruparea riscurilor identificate, evaluate şi ierarhizate în raport cu mărimea deviaţiei expunerii fiecărui risc de la toleranţa la risc;

În situaţia în care intervin modificări în conţinutul rapoartelor şi a registrelor de riscuri, conducătorii structurilor organizatorice asigură transmiterea, către conducerea organizației, a rapoartelor şi/sau registrelor revizuite în termenul cel mai scurt posibil, dar nu mai târziu de 15 zile de la modificarea acestora.

3.3.8 STABILIREA LIMITELOR DE TOLERANŢĂ (TOLERANŢA LA RISC)

Condurătorii fiecărei structuri organizatorice analizează, cel puţin o dată pe an, limitele de toleranţă şi, dacă este cazul, propune revizuirea acestora, cel mai târziu până la sfărşitul lunii februarie pentru anul în curs.
Propunerile privind limitele de toleranţă revizuite se aprobă de conducerea organizației (Consiliul de administrație, Comitetul director sau Directorul general).

Toate riscurile trebuie controlate astfel încât expunerea la risc să se încadreze în limitele de toleranţă aprobate.

Limitele de toleranţă la risc au caracter obligatoriu pentru structurile organizatorice şi au aplicabilitate până la o nouă revizuire a acestora.

3.3.9 IMPLEMENTAREA ŞI MONITORIZAREA MĂSURILOR DE CONTROL AL RISCURILOR

Anual, până la sfârșitul lunii februarie, conducătorul fiecărei structuri organizatorice, întocmeşte Planul pentru implementarea măsurilor de control ale riscurilor, pentru anul în curs, ţinând cont de:

deciziile conducerii organizației;

recomandările cu privire la măsurile de control, cuprinse în rapoartele de audit 
(auditul intern, auditul extern, auditul cu resurse interne certificate, evaluările funcției de management al riscurilor).

După aprobare, conducătorul structurii organizatorice transmite persoanelor responsabile cu implementarea măsurilor de control ale riscurilor, câte un exemplar al acestuia, pentru aplicare, precum și conducerii organizației pentru includerea lor în raportul privind evaluarea internă a riscurilor operaționale generate de resursele fizice, informatice și operaționale. 
Responsabilii cu implementarea măsurilor de control informează semestrial şi ori de câte ori este nevoie, pe conducătorul structurii organizatorice, cu privire la stadiul implementării măsurilor de control ale riscurilor, pentru analiză şi decizie.

3.3.10 CONCLUZII ANALIZĂ RISCURI

În urma analizei făcute asupra identificării factorilor de risc și integrarea managementului riscului în cadrul sistemului de management al transportatorului fluvial Traba Logistics, putem concluziona că în cadrul acestui proces de management al riscurilor, informațiile referitoare la riscurile potențiale sunt documentate și structurate, facilitându-se astfel luarea deciziilor pentru tratarea corespunzătoare a acestora.

Rezultatul analizei și evaluarii riscurilor inerente, precum si ale riscurilor reziduale vor fi comunicate către conducătorii organizației.

Identificarea, analiza si evaluarea riscurilor trebuie revizuită periodic sau atunci când situația o impune: la modificarea modelului de business al organizație, la orice ajustare a structurii organizatorice și a activităților ori a procedurilor de lucru în cadrul organizației, la schimbarea tehnologiilor de procesare a informației, la modificări majore ale sistemului, în urma aparițiilor unor incidente, în urma aplicării unor controale de risc etc.

Managementul riscului necesită implicarea tuturor factorilor atât a celor cu responsabilități decizionale, cât și a celor cu atribuții executive din cadrul organizatiei și stabilirea de linii clare de responsabilitate la nivelul tuturor structurilor organizatorice și decizionale. Managementul riscului este un proces continuu, iterativ care constituie o parte integrantă a activității curente din cadrul organizației.

Ca urmare a analizei efectuate, s-au identificat doua tipuri de riscuri critice, ce pot afecta major activitatea organizatiei la care facem referire.

Primul risc este cel al securității informatiei referitoare la date clienti, furnizori, preturi. Pentru a reduce acest risc, se vor lua măsuri de securizare a rețelelor informatice și permiterea accesării acestor informații numai de către persoanele responsabile.

Al doilea risc se referă strict la resursele fizice ale companiei, prin asta făcând referire la navele ce sunt exploatate de către Traba Logistics. Aceste nave sunt supuse riscurilor cauzate de operarea improprie de către echipajului navigant și de asemenea riscuri generate de particulatitățile zonelor în care se navigă.

Pentru a reduce aceste riscuri, se vor lua măsuri de pregatire, evaluare si monitorizare a personalului navigant, asigurandu-se faptul ca echipajul deține toate cunoștintele și competențele necesare operării eficiente a acestor nave.

De asemenea, se vor lua măsuri de monitorizare permanentă a situației navigației pe Dunare. Prin asta facem referire la nivelul apei și alte particularități/ detalii ce pot periclita starea tehnică a navei.

În urma unei monitorizări permanente, se pot lua măsurile necesare în vederea exploatării eficiente prin reducerea riscurilor și a posibilelor efecte generate de acestea.