3 CUPRINS Introducere… [615353]

UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE SUCEAVA FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI MANAGEMENTUL INSTITUȚIILOR EDUCATIVE INFLUENȚA RELIGIOZITĂȚII PĂRINȚILOR ȘI A ACTIVITĂȚILOR RELIGIOASE DIN ȘCOALĂ ASUPRA COPIILOR Coordonator științific: Lect. Univ. Dr. PETRUȚA RUSU Absolvent: [anonimizat] 2016

3 CUPRINS Introducere …………………………………………………………………………………………………………………….. 5 CAPITOLUL I ……………………………………………………………………………………………………………….. 8 RELIGIE, RELIGIOZITATE, SPIRITUALITATE …………………………………………………………….. 8 1.1.Conceptele de religie, religiozitate, spiritualitate din perspectiva principalelor teorii și modele din psihologie ………………………………………………………………………………………………….. 8 1.2.Religiozitatea în societatea actuală …………………………………………………………………………. 11 I.3.Familia, biserica, școala – factori educaționali în formarea moral-religioasă a copiilor …… 14 CAPITOLUL II …………………………………………………………………………………………………………….. 18 MORALITATEA ȘI EDUCAȚIA MORALĂ ………………………………………………………………….. 18 II.1. Morală, moralitate și educație morală – delimitări conceptuale …………………………………. 18 II.2. Conștiința și conduita morală ……………………………………………………………………………….. 20 II.3.Teorii asupra dezvoltării moralității ……………………………………………………………………….. 23 CAPITOLUL III …………………………………………………………………………………………………………… 27 RELIGIOZITATEA ÎN FAMILIE ………………………………………………………………………………….. 27 III.1. Religiozitatea părinților ………………………………………………………………………………………. 27 III.1.1. Rolul religiozității în relațiile de familie …………………………………………………………. 27 III.1.2.Influența religiozității părinților asupra stării lor de bine ……………………………………. 29 III.2. Influența religiozității familiale asupra copiilor ……………………………………………………… 32 III.2.1. Religiozitatea părinților și a copiilor ………………………………………………………………. 32 III.2.2. Influența religiozității părinților asupra comportamentului moral general, moral specific creștin, prosocial și agresiv al copiilor. ………………………………………………………….. 36 CAPITOLUL IV …………………………………………………………………………………………………………… 40 EDUCAȚIA RELIGIOASĂ ÎN ȘCOALĂ ……………………………………………………………………….. 40 IV.1. Necesitatea educației religioase în școală în societatea contemporană ………………………. 40 IV.2. Modalități de realizare a educației religioase în școală: disciplina religie și opționalul derulat ………………………………………………………………………………………………………………………. 41 IV.3. Influența opționalului asupra comportamentului moral general, moral specific creștin, prosocial și agresiv al copiilor. …………………………………………………………………………………….. 43 CAPITOLUL V ……………………………………………………………………………………………………………. 46 DESIGNUL CERCETĂRII ……………………………………………………………………………………………. 46 V.1. Scopul și obiectivele cercetării ……………………………………………………………………………… 46

4 V.2. Ipotezele cercetării ……………………………………………………………………………………………… 46 V.3. Variabilele cercetării: ………………………………………………………………………………………….. 47 V.4. Etapele cercetării ………………………………………………………………………………………………… 48 V.5.Tipul cercetării ……………………………………………………………………………………………………. 48 V.6. Metoda ………………………………………………………………………………………………………………. 48 V.7. Eșantionul și procedura ……………………………………………………………………………………….. 48 V.8. Instrumente ………………………………………………………………………………………………………… 49 V. 9. Mod de aplicare a chestionarelor și de interpretare a datelor ……………………………………. 50 V. 10. Rezultatele obținute și interpretarea lor ……………………………………………………………….. 50 V. 11. Discuții …………………………………………………………………………………………………………… 74 CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………………………… 79 BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………………………… 81 ANEXE ……………………………………………………………………………………………………………………….. 85

5 INTRODUCERE În societatea actuală, dominată de informatizare și tehnologizare, de un proces de robotizare a vieții, omul își caută tot mai mult refugiul, liniștea sufletească, soluțiile la problemele existențiale și răspunsurile în religie. Chiar dacă în prezent există percepția că fenomenul religiozității ar avea tot mai puține influențe asupra anumitor dimensiuni ale vieții, totuși cercetările recente evidențiază existența unor corelații pozitive între religiozitate, pe de o parte, și starea de bine, stilurile parentale, atitudinile și comportamentele morale și sociale, pe de altă parte. Astfel, legătura dintre religiozitate și starea de bine a fost tema mai multor cercetări (Kelley and Miller, 2007; Zullig et al., 2006; Argyle, 2001; Francis et al., 2000; French and Joseph, 1999; Cohen, 2002; Ellison, 1991), unele dintre rezultate evidențiind faptul că în societățile în care există un nivel ridicat al stresului, persoanele religioase sunt mai fericite. O întrebare importantă este cum religiozitatea influențează funcționalitatea familiei în general și relația părinte – copil . În acest sens, unele studii au abordat relația dintre religiozitatea părinților și practicile parentale, susținând că stilurile parentale sunt afectate atât de profilul cultural, cât și de sistemul de valori după care aceștia se conduc (Mahoney, Pargament, Tarakeshwar, and Swank, 2001). Alte studii încearcă să explice relația dintre religiozitatea părinților și comportamentele morale, sociale și religioase ale copiilor ( Mahoney, 2010; Mahoney, Pargament, Tarakeshwar, & Swank, 2008; Smith & Snell, 2009; Barry et al. , 2010; Josephson et al., 2000; Ellison, 1991), subliniind rolul părinților ca modele observabile pentru copii (Bandura, 2004; Smith & Snell, 2009). Tema propusă în această lucrare studiază influențele religiozității părinților și a activităților cu conținut religios din școală asupra religiozității și comportamentului copiilor. Luând în considerare rezultatele studiilor de specialitate în domeniul sociologiei și psihologiei religiei prezentate mai sus și faptul că ele sunt cu precădere realizate în spațiul creștin al Europei occidentale sau dincolo de ocean, foarte puține fiind cele pe specificul creștin ortodox din spațiul

6 nostru românesc, consider că această temă este de actualitate și de interes pentru domeniul psihologiei religiei. În acest demers am avut în vedere și impactul unui opțional la clasa a IV-a, cu tema ”Sfinții – prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor”, în contextul unei comunități rurale, în care specificul religios este încă unul din reperele tradiționale ale zonei. Activitatea de 20 de ani la catedră ca învățătoare mi-a oferit posibilitatea de a observa fenomenul religiozității în această comunitate și modul în care acest fenomen se manifestă la mai multe generații: bunici, părinți, copii. Familia, școala și biserica sunt cei trei factori educativi care contribuie la formarea copilului, a comportamentului său, precum și la transmiterea valorilor religioase. Dar cea mai importantă contribuție în formarea comportamentului copilului o are familia. Climatul moral și religios al familiei, propriul exemplu al părinților, valorile moral-religioase transmise copiilor în familie reprezintă resurse importante în formarea comportamentului acestora. De cele mai multe ori, educația religioasă a copilului depinde de convingerile religioase ale părinților sau ale bunicilor. Aceștia din urmă tot mai des suplinesc absența părinților plecați la muncă în străinătate. Dacă mama, tata, bunicii împărtășesc aceleași convingeri religioase și participă împreună la serviciile religioase ale bisericii, crește probabilitatea ca și copilul lor să preia convingerile lor religioase. Religiozitatea părinților influențează religiozitatea copiilor și comportamentul acestora, de multe ori reducându-se comportamentele deviante la copii (aceștia nu se mai bat cu alți copii, se ceartă mai puțin, etc.). Influența pozitivă asupra vieții copilului este mai mare în cazul în care acesta crește într-o familie în care părinții sunt căsătoriți, locuiesc împreună și consideră că religia este importantă pentru viața de familie, decât în cazul copiilor care cresc cu un singur părinte sau cu părinți care trăiesc în concubinaj, sau cu unul dintre bunici. Cadrul religios-moral al zonei cu un specific creștin ortodox preponderent, cu respect față de regulile și valorile păstrate de generații, constituie un factor decisiv care contribuie la prevenirea devierii copiilor și adolescenților spre comportamente antisociale. Formarea comportamentelor și atitudinilor care sunt generate de internalizarea valorilor religioase se realizează pe o perioadă mai îndelungată de timp, de aceea efectele religiozității se pot observa la copii uneori înspre vârsta adolescenței, acest lucru putând constitui o limită a studiului de față.

7 Ce forme îmbracă astăzi acest fenomen al religiozității, ce influență are asupra relațiilor părinți-copii și asupra comportamentului copiilor în condițiile în care tehnologia adusă de smart-phone, accesul la internet și rețelele de socializare tind să transpună din ce în ce mai mult într-o lume virtuală relațiile sociale, este una din dilemele la care este greu de găsit un răspuns.

8 CAPITOLUL I RELIGIE, RELIGIOZITATE, SPIRITUALITATE 1.1.Conceptele de religie, religiozitate, spiritualitate din perspectiva principalelor teorii și modele din psihologie În literatura de specialitate, conceptele de religie, religiozitate, spiritualitate au mai multe accepțiuni date de către numeroși teologi, sociologi, psihologi sau filozofi, cel mai dificil de definit fiind termenul religie, orice definiție a acesteia fiind satisfăcătoare doar pentru cel care a formulat-o (Milton, 1967). Dacă pornim de la sensul etimologic al cuvântului religie, care înseamnă legătură, religia înseamnă legătura liberă, conștientă și personală a omului cu Dumnezeu, având la bază iubirea și libertatea, și care se manifestă prin forme diferite de cinstire a Lui (Opriș, 2009). Deoarece omul este ființă unică, superioară celorlalte ființe din univers, creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, fără oameni nu există religie, ei fiind cei care ”reflectă religia”. De aceea, religia poate fi considerată o trebuință a firii omenești, un punct de sprijin pentru îndreptarea vieții omului, o sursă de răspunsuri la întrebările existențiale ale acestuia. Dar religia nu este doar o creație umană, ci în primul rând o lucrare divină, opera lui Dumnezeu, ”este însuși chipul spiritual al existenței generale ”(Băncilă, 1996, apud Opriș, 2009). În decursul timpului, religia a fost privită diferit de către oamenii de știință. Astfel, dacă pentru Hegel aceasta era începutul și sfârșitul a toate, constând în exprimarea prin reprezentare a spiritului absolut, iar pentru Kant religia este morală, în viziunea lui W.Wundt, nu inteligența sau reflecția asupra apariției și legăturii dintre fenomene sunt proprii gândirii religioase, ci afectul (apud Nistor, 1999). Din perspectiva concepției lor sociologice, Marx și Durkheim consideră că rădăcinile religiei se află în societate și nu în individ. Durkheim afirmă că religia nu ne îmbogățește cu nimic cunoștințele și nici nu oferă un adevăr superior celui științific, dar este o putere practică, iar pentru Marx, religia era ”opiu pentru popor”, în sensul că amorțește durerea celor oprimați, împiedicându-i să se mai revolte (apud Partridge, 2009).

9 Pentru mulți oameni religia continuă să fie singurul furnizor de înțeles. Astfel, pentru Jung, religia este o formă antică de psihoterapie, un factor de stabilitate într-o lume nesigură, rămânând una dintre manifestările cele mai generale și profunde ale sufletului uman. (Jung, 1997, apud Schifirneț). Hood et al.(2005) au identificat patru criterii prin care religia este singura capabilă de a oferi un înțeles global: înțelegere, accesibilitate, transcendență și comunicare directă. Primul criteriu este cel mai cuprinzător dintre toate sistemele care dau înțeles și care subsumează multe alte surse ale înțelesului: muncă, familie, realizare, relații personale, idealuri și valori stabile. Însă aportul impresionant la reînnoirea istoriei religiilor l-a avut Eliade (1992), istoricul religiilor, pentru care religia presupune și afirmă transcedentarea profanului, oferindu-i omului posibilitatea să perceapă sacrul. Prin însuși actul creației divine, omul este o ființă religioasă- homo religiosus. Religiozitatea este dimensiunea definitorie și specifică făpturii umane, partea cea mai profundă din om, iar lipsa unei religiozități duce inevitabil la pierderea ”calității de om” (Popescu, 2005). Eliade spunea că ”A fi, sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi religios”, iar dacă într-o cetate nu ar fi câțiva oameni religioși, membrii comunității s-ar devora între ei (Eliade, apud Ivan, 2001). Înțeleasă ca manifestare a sentimentului religios ale cărui rădăcini sunt Dumnezeu Însuși, religiozitatea înseamnă un contact mereu înnoit cu Absolutul, reînnoire perpetuă a ființei umane prin întâlnirea uimită și entuziastă cu Divinul (Buber, apud Ivan, 2001). Din perspectivă creștină, omul se naște cu această predispoziție spre religiozitate, ea reprezentând o nevoie naturală a acestuia, ”o manifestare a instinctului de autoconservare” (Yannaras, 2011). Această predispoziție dacă este cultivată și dezvoltată, poate produce în ființa umană o înnoire, o schimbare, un salt spre dincolo de sine. W.James, în cunoscuta sa lucrare The Varietes of Religious Experience ( 1902 ), susține că starea de religiozitate a individului uman este în funcție de particularitățile lui individuale, fiindcă unei persoane îi este necesară și utilă experiența științifică, iar alteia îi este tot atât de necesară și utilă ”experiența” religioasă. Referitor la implicațiile psihologice ale religiozității, în literatura de specialitate apar prezentate unele teorii și modele, cum ar fi cele ale lui Wulff, Allport și Tsang&McCullough. Wulff (1997, apud Duriez et al.) propune un model multidimensional al religiozității, conform căruia, atitudinile religioase sunt sintetizate în două dimensiuni care deseori sunt confundate în măsurătorile religiozității. Prima dimensiune, excluderea versus includerea

10 transcendenței, specifică dacă indivizii cred sau nu într-o realitate transcedentală, referindu-se la distincția dintre a fi sau a nu fi religios, iar cea de-a doua dimensiune, literal versus simbolic, arată dacă conținutul religios este abordat într-o manieră literală sau rigidă sau într-o manieră simbolică, care lasă loc la interpretări, această dimensiune situându-se la nivelul cognitiv social. Încrucișând aceste două dimensiuni sunt definite patru atitudini religioase: includerea literală, excluderea literală, includerea simbolică și excluderea simbolică. Conform teoriei orientării religioase, Allport (1967, apud Neyrinck et al.) face distincția între orientarea religioasă intrinsecă (IR) și extrinsecă (ER), pornind de la conceptualizarea sentimentelor religioase mature și imature. El spune că o persoană intrinsec orientată consideră religia ca scop al vieții, valorile și credințele religioase fiind internalizate fără rezervă, iar alte nevoi și scopuri fiind armonizate cu aceste conținuturi religioase. O orientare religioasă intrinsecă conferă înțeles vieții. Prin contrast, o persoană orientată extrinsec abordează religia într-o manieră practică sau instrumentală: religia este slab prezentă și nu se reflectă în viața profundă a persoanei respective, ci doar îl ajută să-și atingă scopuri egoiste cum ar fi siguranța, sociabilitatea . Modelul ierarhic pentru structurarea spiritualității și religiozității propus de Tsang & McCullough (2003, apud Paloutzian & Park, 2013) este unul bazat pe două nivele, la baza cărora stau patru criterii de evaluare: baza teoretică, eșantioane reprezentative, fiabilitate, validitate. Primul nivel, dispozițional, evaluează diferențele care există între indivizi referitoare la trăsăturile lor religioase, astfel încât, cineva ar putea trage concluzii despre cât de ”religioasă” este o persoană, iar nivelul doi, operațional, redă o ierarhie prin care se evaluează în ce mod oamenii trăiesc realitatea din punct de vedere religios și spiritual . În ultima perioadă au existat noi preocupări ale psihologilor pentru a conceptualiza ideea de spiritualitate și a o diferenția de religiozitate sau pentru a arăta cum se leagă cele două concepte. În limbajul cotidian se folosește noțiunea de spiritualitate cu un sens foarte lărgit, până la a se confunda cu arta, literatura, cultura sau tradițiile, fiind definită ca ”ansamblu de idei și sentimente care caracterizează un popor, o națiune din punctul de vedere al vieții spirituale, al specificului culturii sale” (Dicționar de neologisme). ”Spiritualitate” a devenit un cuvânt popular, adesea fiind folosit în locul cuvântului ”religiozitate”. În plus, o mare parte a societății din Occident pare captivată de această noțiune. Conotațiile pentru spiritualitate indică ceva mai mult personal și psihologic, decât instituțional,

11 în timp ce conotațiile pentru religiozitate sunt mai mult instituționale și sociologice. Prin această prismă cei doi termeni nu sunt sinonimi, ci diferiți: spiritualitatea implică credința, valorile și comportamentul unei persoane, fiind asociată cu deschiderea spre schimbare, cu universalismul, în timp ce religiozitatea denotă implicarea unei persoane într-o tradiție religioasă și într-o instituție, fiind asociată cu conservatorismul. Astfel, religiozitatea este considerată un subprodus al spiritualității, ceea ce înseamnă că religiozitatea, în mod invariabil, implică spiritualitate, dar poate exista și o spiritualitate nonreligioasă (Hood et al., 2009). În viziunea lui Hill și colab. (2000), cele două concepte, religiozitate și spiritualitate au multe puncte comune. Astfel, spiritualitatea este văzută ca un proces de căutare și descoperire a sacrului, de includere a acestuia în experiențele de viață ale oamenilor, acest proces desfășurându-se într-un context religios. Cu totul altul este însă înțelesul noțiunii de spiritualitate în teologia ortodoxă. În acest sens, spiritualitate înseamnă ”simțirea sau experierea conștientă a harului lui Dumnezeu”, care se realizează doar în Biserică, prin puterea Duhului Sfânt. Ea urmărește desăvârșirea credinciosului în Hristos, iar desăvârșirea are ca țintă îndumnezeirea omului și unirea lui cu Dumnezeu, în Hristos. Stăniloae (2004) vede adevărata spiritualitate ca o spiritualitate vie, care angajează întreaga ființă a omului, această spiritualitate însemnând conținutul credinței experiat în trăirea lui vie. Cu ajutorul ei omul descoperă drumul pe care va înainta spre o trăire deplină a lui Dumnezeu. Dar acest drum nu-l poate găsi de unul singur, ci doar în comuniune cu alții, spiritualitatea fiind alimentată de manifestarea identității de credință între mai multe persoane. Astfel înțeleasă, noțiunea de spiritualitate reprezintă dimensiunea existențială a vieții religioase ca bază a formării spirituale a tinerilor creștini. 1.2.Religiozitatea în societatea actuală În societatea actuală modernă sau postmodernă se face tot mai mult simțită nevoia unei conștientizări a importanței religiei și credinței în viața omului deoarece se vorbește tot mai des în ultima perioadă de pierderea credinței oamenilor și despre ”moartea lui Dumnezeu.” Se afirmă că modernismul implică inevitabil fenomenul secularizării, iar industrializarea accentuată,

12 progresul științei dar și urbanizarea nu mai lasă loc pentru credința tradițională, conducând la minimizarea rolului religiei în viața socială. Există așadar două forme de manifestare a secularizării: una datorată procesului de modernizare a societăților, care a condus la o eficientizare a instituțiilor statului, caracterul funcțional al acestora neavând nimic în comun cu religiozitatea, iar pe de altă parte o formă de secularizare, privită ca o consecință a totalitarismului. În anii 80, Wilson avea să afirme că „Interesul diminuat al oamenilor pentru supranatural și importanța redusă a acestuia în organizarea societății contemporane arată că atât concepțiile despre o ordine transcendentă, cât și preocuparea pentru valorile ultime sunt din ce în ce mai puțin relevante pentru viața modernă. Nu în ultimul rând, una din cauzele declinului religiei a constituit-o creșterea capacității și a eficacității statului modern de a îngloba, dacă nu sub controlul său, cel puțin în aria sa de preocupări și influență, zone tot mai mari ale vieții economice și sociale‟ (apud Petrică I., 2013). În Europa Occidentală, în ultimul secol s-a produs un declin al celor mai importante religii tradiționale. Marile biserici au pierdut din adepți, o parte din aceștia abandonând total credința, iar alții orientându-se spre noile religii sau alte forme de spiritualitate. Au apărut astfel religiozități paralele (francmasoneria, religiile orientale, fenomenul New Age), practici și credințe parareligioase, cum ar fi astrologia, meditația, ghicitul etc., care au dus la destrămarea spiritului religios prin dizolvarea sacrului. Desacralizarea lumii s-a produs pe fondul secularizării, al invadării domeniului social de către tehnică și un raționalism excesiv, un individualism exagerat, fiind o trecere de la sacrul religios la profan, în prezent lumea profană fiind nu doar un mod de existență, ci și o viziune asupra universului, fiind lipsită de dimensiunea transcendentă. ( Popescu, 2005). Conținutul religiozității s-a modificat, oamenii crezând în ceea ce vor ei să creadă, nu în ceea ce le propovăduiește biserica lor, fiind influențați de cultura societăților de consum multi-religioase care cuprinde un amestec de credințe, tradiții și filosofii. Spiritul dominant al vremurilor actuale este trăirea vieții, a clipei, așa numita afirmare a vieții fiind pusă în locul vechilor idealuri. În relațiile oamenilor cu religia intervine fenomenul relativismului, aceasta fiind o urmare a pluralismului religios care este legat de ecumenism și care amenință și legitimitatea fiecărei religii, subliniind originile ei pur omenești.( Willaime, 2002).

13 Indiferent de religia pe care o practică, în societatea actuală, felul de a fi și de a gândi al oamenilor este influențat și de mass-media, care, în cea mai mare parte este împotriva creștinismului, fiind mai mult un instrument pentru popularizarea sincretismului religios și al ecumenismului, acest lucru ducând la slăbirea în credință. Pe de altă parte, unii cercetători semnalează un reviriment al religiozității, în ultimii ani aceștia observând o schimbare a atitudinii oamenilor față de religie care a dus la creșterea procentului celor care se declară ca fiind ”religioși”. Astfel, dintr-un studiu Gallup ( 2015) realizat de Worldwide Independent Network of Market Research reiese că două treimi din populația globului declară că este religioasă, iar tendința la nivel mondial este de creștere a numărului de persoane tinere care se consideră a fi religioase. Datele aceluiași studiu arată că în țara noastră, 77% din populație declară că este religioasă, 16% se consideră a fi nereligioși, 6% nu știu sau nu vor să răspundă, iar 1% declară că sunt atei. În anul 2007, Voicu întreprinde o cercetare deosebit de interesantă referitor la apartenența religioasă a europenilor, care arată dimensiunea secularizării în Europa (Petrică, 2013). Astfel, în țările care au făcut parte din sfera de influență sovietică, între care Ucraina și Rusia, deși având o bogată tradiție religioasă, se constată că jumătate din populația intervievată se declară ca neaparținând nici unei religii. Țările baltice, de ex. Lituania, Estonia dar și Belarus raportează și ele valori mari ale indiferentismului religios. Aici distorsiunea comunismului agresiv s-a manifestat predilect și a reușit, în parte să vicieze identitatea religioasă a individului. Țările din Europa Centrală, între care Cehia înregistrează valori ale ateismului care depășesc țările cu o tradiție laică consolidată cum sunt Franța ori Belgia. În cazul României, cercetarea a evidențiat un nivel ridicat al religiozității, ceea ce demonstrează că românii au rămas păstrători ai învățăturii Bisericii și ai adevărurilor de credință și că rolul religiei nu s-a diminuat, ea fiind în continuare valorizată de individ.. Astfel, 46% din populație frecventează lunar biserica, 76% obișnuiesc să se roage cel puțin o dată pe săptămână, 45,3 % declară că Dumnezeu joacă un rol important în viața personală, cca 2% dintre respondenți declară că nu sunt afiliați vreunei denominațiuni, iar un procent de 1% se declară atei. Dacă la cele de mai sus adăugăm studiul inițiat de Fundația Soros în 2011, care indică faptul că în România mai mult de jumătate din populația țării se roagă zilnic ( 61% ), putem afirma, fără nici o îndoială, că religiozitatea în România se manifestă la un nivel ridicat.

14 În România valorile tradiționale, între care familia, respectul față de instituția Bisericii ș.a. prezintă o importanță aparte. Comportamentul religios al românilor se manifestă și individual, dar și colectiv, unde, spre deosebite de țări cu tradiție laică (de ex. Franța), românii participă cu regularitate în număr mare la acțiunile și evenimentele liturgice inițiate de Biserică. Astăzi, fenomenul religiozității trebuie interpretat multidisciplinar, deoarece înțelegerea dimensiunii religiei este condiționată de către o serie de norme ce acționează în societate. De acea, religiozitatea implică și considerarea ansamblului ideilor formulate, a practicilor culturale, a stărilor de spirit ori a formelor de organizare instituțională. Ca formă a culturii spirituale, religia ar trebui să aibă un rol central în societatea actuală globalizată, deoarece fără valori fundamentale, omenirea nu poate exista, iar omul, ființă fundamental religioasă, nu poate trăi fără religie. I.3.Familia, biserica, școala – factori educaționali în formarea moral-religioasă a copiilor Principalii factori educaționali în formarea moral-religioasă a copiilor sunt familia, școala și biserica. Dintre acești trei factori, familia are un rol deosebit de important în educarea caracterului moral-religios, deoarece în mijlocul ei începe educația copilului. Aici se pun bazele religiozității copilului și tot aici prind contur valorile morale ale viitorului adult. „Dacă nu plouă primăvara, degeaba va ploua mai târziu” (Băncilă, 1996). În ultima perioadă, contribuția familiei tinde să devină prioritară, climatul moral și religios al familiei este considerat de către mulți psihologi, pedagogi și sociologi ca fiind condiția de bază a succesului în formarea religiozității și a caracterului religios-moral al copiilor. Familia are menirea de a-l introduce în abecedarul credinței pe copil, în religia de apartenență (prin botez), prin formarea primelor conduite (respect față de biserică și preot, îngenunchere, însemnarea cu semnul Sfintei Cruci) sau interiorizarea unor stări de spirit elementare ( bucuria pe care o poate trăi un copil). Sfântul Ioan Gură de Aur ne arată care trebuie să fie scopul principal al activității de educare a copiilor de către părinți: "Nu în a procura averi și mărire pentru copii trebuie să se consume strădaniile părinților, ci în a-i învăța pe aceștia cum să facă binele, cum să câștige

15 adevărata înțelepciune. Căci toate bunurile pământești sunt trecătoare, toate se pierd și se strică" (Sfântul Ioan Gură de Aur). Pentru Sf. Ioan sufletul copilului este ca o cetate nou întemeiată care are nevoie de legi bune pentru a fi guvernată. Zidul ce înconjoară sufletul este trupul, iar porțile corespund celor cinci simțuri ale omului: graiul (limba), auzul, mirosul, văzul și pipăitul, „căci prin aceste porți intră și ies cetățenii acestei țări, adică prin aceste porți se strică și se îndreaptă gândurile” (Sfântul Ioan Gură de Aur). Prin urmare, sufletul copilului trebuie să rămână curat chiar și atunci când va ajunge la vârsta adultă, iar de acest lucru sunt răspunzători, în primul rând, părinții. Religiozitatea nu înseamnă atât transmiterea unui set de valori, cât mai ales un mod de a vedea lumea și de a se raporta la Dumnezeu. Dacă religiozitatea părinților nu se rezumă doar la un set de practici religioase, ci la o relație personală cu Dumnezeu, copilul va învăța să se roage, să ceară ajutorul lui Dumnezeu la nevoie, să trăiască cu Dumnezeu fiecare experiență a vieții. Atunci când are un necaz, va cere ajutorul lui Dumnezeu, atunci când are o bucurie, va mulțumi lui Dumnezeu pentru ea, atunci când este trist, vă căuta mângâierea lui Dumnezeu, atunci când îl doare ceva se va îndrepta spre Dumnezeu. Iar acest lucru se va întâmpla nu pentru că cineva l-a învățat neapărat în mod explicit, ci pentru că a văzut și a crescut într-o atmosferă religioasă și va face acest lucru în duhul părinților lui. Transmiterea religiozității la copii nu este o simplă transmitere a unei învățături, ci transmiterea trăirii părinților, a relației lor cu Dumnezeu. De multe ori părinții credincioși insuflă în duhul copilului dragostea de Dumnezeu chiar și fără o anumită învățătură. Mulți sfinți au avut părinții credincioși și mărturisesc peste ani că au moștenit trăirea religiozității de la aceștia (Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur). Relația cu părinții influențează în mod direct modul în care un copil se va raporta la Dumnezeu. În primii ani ai copilăriei, tatăl trupesc joacă rolul lui Dumnezeu și copilul va înțelege cum este Dumnezeu doar uitându-se la tatăl trupesc. Dacă tatăl trupesc este autoritar va tinde să-l perceapă pe Dumnezeu ca fiind autoritar, dacă tatăl trupesc este iertător și blând, copilul îl va vedea pe Dumnezeu în primul rând ca iertător și blând. Această imagine se imprimă în sufletul copilului și îi formează viziunea lui generală despre Dumnezeu, chiar și peste ani. Tatăl trupesc reprezintă practic chipul lui Dumnezeu pe pământ, primul contact direct al copilului cu Dumnezeu. Înainte de a spune „Tatăl nostru” copilul se raportează la tatăl biologic, pe care îl cunoaște nemijlocit și va transpune imaginea acestuia asupra „Tatălui” care este „în ceruri”.

16 Copilul va învăța în mijlocul familiei cum să se roage, cum să mulțumească lui Dumnezeu, cum să-L slăvească, cum să se bucure în zilele de sărbătoare, cum să-i cinstească pe Sfinții lui Dumnezeu, cum să trăiască în comuniune cu cei adormiți și să-i pomenească. Herman Hesse, un mare scriitor german al secolului trecut, laureat al premiului Nobel pentru literatură, a fost educat într-o familie religioasă și mărturisește peste ani influența creștină în tot ceea ce a scris ulterior, la vârsta adultă, chiar dacă nu a fost niciodată un credincios practicant. Cu toate acestea, viziunea creștină asupra vieții, primită în copilărie în familie, nu s-a șters niciodată de la el și i-a marcat profund întreaga operă. Funcția educativă a familiei nu încetează odată cu intrarea copilului în sistemul de învățământ (creșă, grădiniță, școală), ci se continuă pe tot parcursul vieții. Indiferent de vârstă, părinții îi vor considera tot copii atunci când au ajuns adulți și și-au întemeiat o familie, sunt tot copiii lor și pot oricând să vină cu un sfat bun pentru ei. Școala vine să completeze educația copilului pe care a început-o familia. Ea aduce un plus în formarea acestuia, prin instruirea cunoașterii și prin transmiterea bogățiilor culturii noastre spirituale. Educatorul – învățătorul este văzut de copil ca un model al copiilor. Prin întreaga lui personalitate, el ocupă un loc important în lumea copilului. Un educator râvnitor, vesel, bine pregătit și cu o iubire înnăscută pentru copii va influența comportamentul și randamentul lui de învățare. De aceea, se poate spune că educatorul este cheia succesului copilului la școală (Skiadas, 2014). Școala constituie un alt factor principal al educației creștine. În cadrul ei, educația moral-religioasă are un caracter programat, planificat și metodic. Conținuturile religioase care se transmit sunt selectate cu grijă după criterii psihopedagogice, activitățile educative se cer a fi structurate respectând principiile didactice, sunt dimensionate cele mai pertinente metode de predare-învățare, după cum subliniază Cucoș (1999), în lucrarea "Educația religioasă – repere teoretice și metodice". Prin ora de religie suntem educați în spiritul onestității, al promovării valorilor morale, al iubirii de Dumnezeu. Rămân ecouri adânci în mintea și sufletul celui care acum începe să se formeze: bun, ascultător, harnic, răbdător, iubitor de dreptate și adevăr. Legătura cu Dumnezeu este indisolubilă, iar orarul școlar fără religie este ca trupul fără suflet. La ora de religie, copilul are oportunitatea să interacționeze cu alți colegi, sa împărtășească trăiri, întrebări și neliniști. Copilul va învăța că religiozitatea nu este separată de cunoaștere, nu este doar o trăire particulară

17 care se consumă în individualitatea proprie, ci este deschisă către lume, fiind o punte de legătură cu toate celelalte materii de studiu. Vocația de transdisciplinaritate a orei de religie va deschide elevului o perspectivă mai profundă și integratoare asupra înțelegerii lumii. Elevul își va putea completa trăirea văzută / cunoscută în cadrul familiei cu o cunoaștere teoretică în comuniune cu ceilalți colegi. În afara Bisericii, religiozitatea este goală, o simplă învățătură ca oricare alta. În Biserică are loc împărtășirea din viața dumnezeiască și altoirea copilului pe trupul viu al lui Hristos. Copilul participă la slujbele Bisericii și se împărtășește de Tainele acesteia. Viața în Biserică nu înseamnă însușirea unor ritualuri, care în sine nu au nicio valoare, ci racordarea la o viață mai înaltă, la puterea lui Dumnezeu care se împărtășește în mod real omului. În primul rând, în Biserică, copilul învață rugăciunea comunitară și primește prin sfintele taine (botez, mirungere, spovedanie, împărtășanie) har sfințitor care îl va însufleți toată viața. Prezența blândă a preotului în Biserică va avea rolul unei icoane prin care copilul va vedea pe Dumnezeu. Părintele trupesc și Părintele din Biserică îi vor fi călăuze în înțelegerea și cunoașterea Părintelui ceresc. Treimea Familie – Școală – Biserică este fundamentală în formarea religiozității copilului. Familia prin trăire, școala prin învățătură, iar Biserica prin viață. Mama și tata, profesorul de religie și preotul sunt persoanele cele mai importante care însuflețesc și formează trăirea religiozității omului, atât copil cât și viitor adult. Religiozitatea familiei constituie temelia pe care dascălii cultivă în școală cunoașterea și lucrarea virtuților, iar Biserica îi cheamă la desăvârșire pe fiii ei duhovnicești, după modelul Omului desăvârșit, care este Iisus Hristos. Astăzi, Familia, Biserica și Școala, ca factori educaționali decisivi, au responsabilitatea de a spori cooperarea în vederea educării și formării copiilor și a tinerilor pentru o viață armonioasă în familie și în societate, dar și pentru a deveni cetățeni ai patriei cerești, adică ai Împărăției cerurilor, deoarece scopul ultim al vieții omului pe pământ este pregătirea sa pentru viața și fericirea veșnică.

18 CAPITOLUL II MORALITATEA ȘI EDUCAȚIA MORALĂ II.1. Morală, moralitate și educație morală – delimitări conceptuale Cum se definește morala? Din punct de vedere conceptual, termenul de morală a cunoscut o evoluție de-a lungul timpului și a avut ca punct de plecare noțiuni de tipul binelui, răului, adevărului, minciunii, dreptății, inechității, demnității etc. Morala este definită ca unitate a Binelui și Răului ( Ghiațău, 2013), binele moral dezirabil și răul moral care trebuie combătut fiind valorile morale care analizează specificul relațiilor morale. Din punct de vedere etimologic termenul morală își are originea în termenul latinesc ”mos- ris”, prin care se înțeleg obiceiurile sau moravurile și reprezintă traducerea din limba greacă a termenului ethos, traducere ce îi aparține lui Cicero. Anterior, Aristotel avea să consacre termenul de etică. Astăzi eticii i se recunoaște calitatea de știință care se ocupă cu studiul moralei și al moralității. În literatura de specialitate, termenul ”morală” a primit numeroase accepțiuni. Astfel, Tudor Cătineanu definește morala ca fiind ” un fenomen real, colectiv și individual, care cuprinde atât normele ce reglementează relațiile umane și tipurile de activități, cât și toate manifestările care sunt realizate sub semnul acestor norme sau comandamente” ( Cătineanu, 1982, apud Ghiațău, 2013). În viziunea lui Raymond Polin, morala este ”un ansamblu de idei mai mult sau mai puțin coerent, uneori un simplu conglomerat de tradiții, cutume, habitudini, moravuri, maniere de a trăi, sentimente și opinii, opere împlinite”, iar în viziunea lui Durkheim, ea conține reguli care determină ”în mod imperativ” conduita( apud Ghiațău, 2013 ). Reunind aceste abordări, putem spune că morala cuprinde un ansamblu de norme, principii și valori morale pe care oamenii trebuie să le respecte pentru realizarea binelui, conținutul acestora fiind condiționat de determinări individuale și colective, laice și religioase, interne și externe. O altă abordare a moralei se poate face din perspectiva Teologiei morale și în acest caz vorbim de morala creștină. Teologii consideră că adevărul esenței moralei se găsește doar în

19 religie, pentru că nu există morală fără religie. Spre deosebire de aspectul social al moralei, care urmărește ameliorarea normelor sociale, morala creștină este o morală desăvârșită deoarece are ca scop desăvârșirea omului și ”își fundamentează principiile pe autoritatea divină”( Zăgrean, 2002). Morala socială poate conține elemente creștine, dar nu poate fi creștină. În schimb, morala creștină, datorită faptului că este centrată pe relațiile interpersonale și sociale, pe persoană, apărând libertatea acesteia de constrângerea juridică și lumească, este prin natura ei o morală socială. Morala creștină cuprinde principiile și normele după care orice creștin trebuie să se conducă în viața sa spirituală pentru a-și atinge scopul suprem: asemănarea sa cu Dumnezeu, adică desăvârșirea sa morală, care-i aduce mântuirea sau fericirea veșnică. Ea a fost descoperită lumii de Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, exemplul vieții Lui constituind idealul suprem care trebuie urmat de creștini (Zăgrean, 2002). Regula de aur a moralei creștine este sintetizată de Sf.Ap. Matei:” Ci toate câte voiți să vă facă vouă oamenii, asemenea și voi faceți lor, că aceasta este Legea și proorocii.” ( Matei, 7,12). În accepțiunea lui Grigoraș I. (apud Stan, 2016) moralitatea reprezintă „morala în curs, morala în acțiune și manifestarea efectivă prin conduită, atitudini, conștiință, susținută de principii morale‟. Spunem că moralitatea este atinsă atunci când dispunem de calități morale, de trăsături de caracter ori când moravurile prezintă o formă remanentă. Se observă de aici o distincție netă între cele două concepte: morală și moralitate. Astfel, morala este un fenomen de conștiință specific nivelului cognitiv – teoretic, prin care sunt trasate direcții de viață și de acțiune în deplin acord cu valorile spirituale, iar moralitatea constituie un atribut al vieții morale a individului, referindu-se la manifestarea în situații de viață concrete a atitudinilor și comportamentelor conforme cu valorile morale. Dacă vorbim despre moralitate din perspectivă ortodoxă, aceasta nu este tratată ca un fenomen de sine stătător, ci ca rod al harului lui Dumnezeu și al împreună – lucrării omului , criteriul ei fiind sporirea în harul lui Dumnezeu. Educația morală este una din laturile educației care promovează respectarea unor principii, norme sau reguli de comportare, ce reglementează buna conviețuire între indivizi, precum și între aceștia și grupurile din care fac parte. Ea se ocupă de formarea și dezvoltarea personalității morale a individului, ce cuprinde formarea conștiinței și a conduitei morale. După Kant I. educația morală își atinge scopul în măsura în care instinctele copilului au

20 fost dominate de către conștiință, atunci el dobândește adevărata convingere morală. Înainte de a-i fi transmisă o anumită cunoaștere, elevul află că în comportamentul lui pătrund neîncetat decizii valorice pe care trebuie să le evalueze, unele dintre acesta fiind lipsite de consistență si stabilitate. Educația morală trebuie să se axeze și pe considerarea valorilor în ce privește deciziile, deoarece mecanismul luării deciziei stă la baza acceptării sau respingerii informației. Aceasta este filtrată și evaluată subiectiv de către elev în termeni de bine sau rău. În procesul educativ, elevul se conturează în ipostaza de subiect moral. Ca atare, el acționează în virtutea unor norme morale subiective în interacțiunea sa cu morala socială, proprie societății din care face parte. Esența educației morale constă în „crearea unui cadru adecvat interiorizării componentelor moralei sociale în structura personalității morale a copilului, elaborarea și stabilizarea, pe această bază, a profilului moral al acestuia în concordanță cu imperativele societății noastre"( Comănescu, 1991). II.2. Conștiința și conduita morală Cunoscut încă din antichitate, termenul de conștiință a avut semnificații și în civilizația romană, ce utiliza termenul de „consciencia‟, dar și în civilizația greacă, unde întâlnim termenul de „syneidesis‟, trimițând la cunoașterea de sine. Literatura de specialitate consacră două accepțiuni ale conceptului de conștiință: conștiința psihologică și conștiința morală. În sens psihologic, conștiința se referă la ”funcția sufletului omenesc de a raporta fenomenele din lumea externă și internă la sine și de a stabili legături între aceste fenomene” , iar din punct de vedere moral, conștiința reprezintă facultatea de a judeca moralitatea propriilor noastre acțiuni (Zăgrean, 2002). Conștiința morală este o caracteristică umană înnăscută, fiind darul lui Dumnezeu făcut omului în momentul în care acesta a fost creat, așa cum mărturisește și Sf. Ioan Gură de Aur : ”Când Dumnezeu l-a făcut pe om, a sădit în fiecare judecata nemincinoasă a binelui și a răului, adică regula conștiinței”. Conștiința morală a fost numită glasul lui Dumnezeu în sufletul omului deoarece prin intermediul ei omul se cunoaște mai bine pe el însuși, învață și aplică normele legii morale, își

21 trasează principiile morale care îi vor călăuzi viața, ea fiind un ghid, un îndrumător pentru respectarea legii. Fiind considerată judecătorul cel neadormit sau cel mai aspru judecător, care nu poate fi cumpărat, conștiința judecă omul după voia lui Dumnezeu, arătându-i acestuia binele și răul, faptele care sunt plăcute lui Dumnezeu și cele care sunt împotriva voii Lui și îndeamnă omul la săvârșirea faptelor bune sau îl oprește de la săvârșirea celor rele. Astfel, ea poate îndeplini funcția de sfătuitor, martor sau judecător (apud Zăgrean, 2002), iar prin judecata și mărturia pe care le face, ea ”săvârșește o judecată înaintea Judecății”(Sf. Maxim Mărturisitorul). Întotdeauna omul trebuie să asculte de glasul conștiinței sale pentru a avea pace, bucurie și mulțumire sufletească, iar dacă nu ascultă apare mustrarea de conștiință în urma căreia omul realizează o introspecție pentru a-și da seama de gravitatea faptei sale, devenind astfel conștient de sine sau poate apărea o amorțire sau împietrire a conștiinței, care duce la îndepărtarea omului de Dumnezeu. Ca să funcționeze bine conștiința, este nevoie de autocritică și supraveghere continuă din partea fiecăruia dintre noi. Când omul nu are grijă de cultivarea conștiinței, apare conștiința pervertită, care nu mai face diferența între bine și rău, considerând răul drept bine sau invers. La polul opus se situează conștiința sănătoasă, caracterizată de convingeri morale valoroase, care-l apropie pe om de Dumnezeu. Conștiința morală poate fi considerată ca un ghid al conduitei morale a omului, având o contribuție însemnată în realizarea progresului său spiritual și ajutându-l pe om să dobândească mântuirea. Ca proces ce se referă la practicarea vieții morale, conștiința morală are în componența ei, ca elemente structurale, și elemente afective și de voință, pe lângă intenție, deliberare, decizie și judecată morală. Abordările asupra problemei conștiinței morale făcute de psihologie, sociologia morală sau filosofia morală sunt oarecum diferite de cele realizate din perspectiva moralei creștine. Astfel, din perspectiva lui Hegel, conștiința morală poate exista doar dacă omul are o conștiință de sine care acționează și judecă, aceasta din urmă fiind o etapă în formarea conștiinței morale. Aceeași idee se întâlnește și la Gobry, pentru care conștiința morală este conștiința eu-lui propriu, considerat Eul moral, ea având o funcție autoreflexivă ( apud Jeder, 2006). Dar nu este îndeajuns ca să se orienteze conștiința morală doar spre Eul propriu, fiind considerată conștiința propriei responsabilități, de aceea Grigoraș afirmă că, conștiința morală de sine reprezintă ”o

22 atitudine interiorizată față de sine care se intercondiționează cu atitudinea față de alții”. Eul nu poate fi înțeles dacă se raportează doar la sine, ci doar în relație cu celălalt, cu alteritatea. Astfel, omul, dacă ar fi singur, nu s-ar putea spune că ar fi moral, dar în existența sa spațio-temporală el se raportează neîncetat la un altul, la celălalt, la aproapele lui, iar în aceste condiții, conștiința morală de sine se manifestă ca deschidere continuă către ceilalți, dovedindu-se a fi o conștiință de celălalt. Acest punct de vedere este susținut și de Levinas, pentru care ”a fi” în sens autentic uman înseamnă ”a fi pentru altul”, iar responsabilitatea morală, expresia manifestării conștiinței morale, care reprezintă ”o responsabilitate pentru altul ”presupune ”sacrificiu, fără eroism și fără orgolii”, noi, oamenii, fiind responsabili chiar și pentru responsabilitatea celorlalți( Levinas, 1974, apud Maxim, 1999). După cum am menționat în subcapitolul anterior, obiectivele educației morale sunt formarea conștiinței și a conduitei morale. Formarea conștiinței morale presupune formarea unor elemente de bază, cum ar fi: reprezentările morale, noțiunile morale și judecățile morale cu ajutorul cărora se formează convingerile morale. În conturarea acestor elemente intervin trei componente: componenta cognitivă ce cuprinde informarea despre valori, norme și reguli morale, cea afectivă care ajută la fixarea oricărei cunoștințe și componenta volițională, care reprezintă sursa ce dă dinamism acțiunii, din combinarea acestor trei componente obținându-se convingerile morale, acestea reprezentând drumul spre formarea conduitei morale ( Nicola, 1994). Dacă conștiința morală se raportează mai mult la planul ”interior ” al personalității morale, conduita morală vizează planul exterior individului. Calitățile morale ale omului se nasc în cadrul societății, prin participarea acestuia la viața colectivității din care face parte, prin stabilirea de relații interpersonale. Astfel, conduita morală este ”o obiectivare a conștiinței morale în fapte și acțiuni” care au loc în situații concrete din viața de zi cu zi a omului, arătând cum trebuie să se comporte acesta. Văzută din perspectivă acțională, conduita morală semnifică, așa cum susține Maxim( 1999), ”unitatea dintre psihic și faptele morale”, înfățișând modul specific în care omul se comportă în activitățile zilnice, fiind ”creator de viață morală”. Deci se poate spune că faptele reprezintă măsura conduitei morale, prin intermediul lor omul realizând o mai bună cunoaștere de sine. În acest sens, Tudor Cătineanu afirmă: ”Acționează, dacă vrei să afli cine ești!”( Cătineanu, 1982, apud Maxim, 1999). Același autor realizează o clasificare a unor tipuri

23 caracteriale de comportament moral, ce indică poziția unei persoane față de un sistem de norme morale. Astfel, el distinge: tipul contestatar, tipul convențional, tipul amoral, tipul duplicitar, tipul revoluționar, tipul ezitant și tipul exemplar de personalitate morală, acesta din urmă regăsindu-se în idealul moral. Dacă vorbim despre formarea conduitei morale, aceasta cuprinde următoarele componente: formarea deprinderilor și obișnuințelor morale, precum și a trăsăturilor pozitive de caracter ( Nicola, 1994). În procesul formării conștiinței și a conduitei morale există o intercondiționare reciprocă, formarea uneia neputându-se realiza independent de cealaltă, acestea constituindu-se într-o unitate dialectică, cu particularități diferite de la individ la individ. II.3.Teorii asupra dezvoltării moralității Teoriile psihologice asupra dezvoltării moralității oferă un cadru pentru înțelegerea mecanismelor de natură cognitivă, afectivă sau volitivă ce apar în procesul de luare a deciziilor în ceea ce privește situațiile practice cu implicații morale, generând anumite constatări referitoare la comportamentul moral pentru fiecare etapă de vârstă în parte. Cele mai importante teorii din această arie a dezvoltării moralității care au fost de-a lungul timpului sursa principalelor modele din psihologie sunt oferite de către doi mari psihologi ai moralității, Jean Piaget și Lawrence Kholberg. În studiile experimentale și demersurile lor teoretice, aceștia s-au axat pe una din componentele importante ale moralității, cea a judecăților morale, arătând modul în care acestea se modifică pe parcursul trecerii copilului prin fiecare etapă de vârstă. Întemeietorul psihologiei contemporane a moralității, Jean Piaget este cel care a creat teoria dezvoltării moralității copilului, structurată pe stadii și niveluri. Acesta susține că moralitatea se referă la ”modul în care copilul apreciază ce este corect și ce este greșit, constituind o parte importantă a socializării sale”( apud Golu, 2015). În investigațiile sale ce s-au bazat pe observarea jocului copiilor, folosirea unor povești cu conținut moralizator și interviuri, Piaget a observat și analizat felul în care aceștia reacționează față de reguli, constatând că

24 interpretarea regulilor se schimbă în ceea ce privește complexitatea odată cu vârsta copiilor implicați în joc. În teoria sa centrată pe analiza moralității conștiente, Piaget identifică două niveluri sau două etape: morala heteronomă și morala autonomă. Primul nivel, al moralei heteronome sau eteronome corespunde vârstei de până la 7 ani și este o morală dictată de regulile hotărâte de adulți și executată de copii, ce presupune și coerciția( Jeder, 2006). Acestui nivel îi corespund două stadii: a) Stadiul motricității premorale – corespunzător vârstei de 2-3 ani, în care regulile pe care le imprimă conduc la formarea pe etape a regulii morale. La această vârstă copiii nu conștientizează prezența și încălcarea regulilor, acestea neprezentând importanță pentru ei, din această cauză fiind foarte des schimbate. b) Stadiul constrângerii – corespunzător vârstei de 4-7 ani. Între 4 și 5 ani comportamentul copiilor este caracterizat de egocentrism, cei mai mulți dintre ei preluând regulile de la copiii mai mari. Neputând să le respecte până la capăt într-un joc din cauza neînțelegerii acestora, ei încearcă să-și impună propriile reguli, fără să țină cont de părerile celorlalți participanți la joc. Acest stadiu este conturat de relațiile copilului cu persoanele cu autoritate din jurul lui ( părinții), acestea fiind cele care dictează regulile morale pe care copilul trebuie să le respecte chiar dacă nu le înțelege, de cele mai multe ori părinții folosind ca mijloace de condiționare pedepsele sau recompensele pentru încălcarea sau respectarea regulilor. Acum obligația morală a copilului presupune doar supunere față de autoritate, iar judecățile morale se bazează pe reacția pozitivă sau negativă a autorității față de comportamentul lui. Acest stadiu este caracterizat de realism moral, adică pentru copil regulile sunt neschimbate, hotărâte de o autoritate supremă și cele care contează sunt consecințele acțiunii lui. ( Golu, 2015). Al doilea nivel, cel al moralei autonome, corespunde vârstei cuprinse între 7 și 10-11 ani și este o morală produsă de inițiativa copilului, numită și morală a binelui sau a datoriei ( Jeder, 2006). Acestui nivel îi corespund următoarele stadii: a)Stadiul cooperării – corespunzător vârstei de 7-8 ani , când apare nevoia de înțelegere reciprocă. Copiii sunt interesați acum să socializeze, să coopereze și să comunice mai mult cu ceilalți, să creeze ei reguli de joc, depășind astfel stadiul egocentrismului, însă, de multe ori, manifestările lor rămân ”parțial într-un stadiu de intenție”( Piaget, 1970, apud Jeder, 2006).

25 b) În ultimul stadiu copilul conștientizează că regulile nu mai sunt fixe, că ele pot fi modificate deoarece sunt create de oameni. Se implică chiar el în stabilirea unor reguli, în găsirea unor soluții, utilizând judecata proprie, fără să mai fie constrâns de alte persoane. Acum, relațiile de cooperare sunt mai proeminente, gândirea poate soluționa unele probleme intelectuale, morale, se poate angaja în dezbateri cu privire la principii. Comportamentul este dominat de autonomie, independență, creativitate sau atitudini demne, iar interesul pentru regulă poate prevala. În acest stadiu se conturează maturizarea morală a copilului, apărând acum valorile și regulile vieții morale (Jeder, 2006). O altă importantă teorie asupra dezvoltării moralității este cea a lui Lawrence Kholberg, renumit psiholog american. Este o teorie complexă fondată pe modelul structurat pe stadii și niveluri, elaborat de Piaget. Pentru elaborarea acesteia a folosit în cercetarea experimentală ca metodă ”interviul judecăților morale” (Stan, 2016), aplicat în urma utilizării unor scurte povestioare ce conțineau diverse dileme morale (cum ar fi povestea renumită a lui Heinz), la care el solicita formularea unor rezolvări a acestora de către subiecții de diferite vârste incluși în eșantionul experimental, urmărind să înțeleagă raționamentele ce au stat la baza deciziei. Teoria este concepută pe trei niveluri, cu câte două stadii fiecare, trecerea de la un stadiu la altul făcându-se într-o ordine progresivă. După cum menționează Stan (2016), Neacșu (2010) și Jeder (2006) în lucrările lor, aceste niveluri și stadii sunt: 1. Nivelul preconvențional ( 4-10 ani) – apare obediența față de normele morale instituite de o autoritate care se realizează sau pentru a preîntâmpina o pedeapsă sau pentru a primi o recompensă. – Stadiul 1: moralitatea ascultării și a supunerii absolute În acest stadiu copiii sunt mai mult orientați spre egocentrism, fără să țină cont de interesele celor din jurul lor, iar valoarea unei fapte ( corectă sau incorectă, bună sau rea) rezultă din urmările pe care aceasta le produce (pozitive sau negative). Ca și în stadiul moralei heteronome din teoria lui Piaget, copiii respectă o normă morală doar pentru simplul motiv de a nu fi sancționați de către adulți, aceștia din urmă fiind cei îndreptățiți să pedepsească sau să permită faptele. – Stadiul 2: moralitatea hedonismului instrumental naiv La această vârstă copiii încearcă să respecte normele morale, chiar dacă pentru ei uneori sunt de neînțeles, fiind motivați extrinsec, prin primirea unor recompense din partea adulților,

26 ceea ce îi mulțumește pentru scurt timp. Ei se orientează acum și spre grup, dar acționează moral doar din dorința de a fi apreciați și de a obține simpatia celor din jur. Urmându-și propriul interes, copilul realizează în această etapă schimburi de favoruri. 2. Nivelul convențional ( 10-15,16 ani) – corespunde grupurilor sociale: familia, grupul de prieteni, școala. Copilul este acum mai preocupat de nevoile și interesele celor cu care relaționează, de respectarea regulilor impuse de grup. – Stadiul 1: moralitatea bunelor relații În acest stadiu judecățile morale ale copilului sunt raportate la grupul social din care face parte. El încearcă să adere la un grup, să se integreze în comportamentul majorității, internalizând standardele celorlalți. Respectă regulile pentru a fi acceptat, pentru a fi apreciat ca bun de ceilalți, își dorește să-i mulțumească în special pe părinți și pe profesori. Acum își însușește anumite valori, cum ar fi: binele, încrederea, loialitatea, prietenia, dragostea, empatia. – Stadiul 2: moralitatea legii și ordinii Acum copiii respectă nu doar regulile grupului, ci legile societății în ansamblu, înțelegându-le, considerându-le necesare pentru buna funcționare a societății, acestea devenind pentru el un ”criteriu suprem de evaluare a moralității acțiunilor umane” (Stan, 2016). 2. Nivelul postconvențional (după 13 ani sau niciodată) –al moralei autonome, când sunt interiorizate complet regulile morale. – Stadiul 1: moralitatea contractului social Regulile societății sunt acceptate și respectate pentru că ele sunt stabilite în mod democratic, se pot schimba, fiind relative. Valori ca libertatea sau dreptul la viață sunt mai importante decât respectarea regulilor și trebuie protejate de toți membrii societății. – Stadiul 2: moralitatea principiilor individuale de conduită Individul își creează un sistem moral propriu de principii, bazat pe drepturile umane universale, judecățile și deciziile realizându-se într-o manieră personală, în funcție de acestea și urmând conștiința morală de sine, chiar dacă pot contraveni uneori legilor societății, expunându-l anumitor riscuri. Este stadiul eroilor sau sfinților (Jeder, 2006). Teoria elaborată de Kholberg a rămas una de referință pentru psihologie, generând alte modele teoretice, iar educația morală se realizează în funcție de stadiile acestei teorii, urmărindu-se atingerea de către indivizi a unui stadiu cât mai înalt.

27 CAPITOLUL III RELIGIOZITATEA ÎN FAMILIE III.1. Religiozitatea părinților III.1.1. Rolul religiozității în relațiile de familie Oamenii au fost creați de Dumnezeu pentru a trăi în comuniune unii cu alții, pentru a se ajuta reciproc, pentru a se iubi. Așa a întemeiat Dumnezeu familia: „Nu este bine ca omul să fie singur; îi voi face un ajutor potrivit“ (Facere 2, 18). FAMILIA este un lucru sfânt, un dar de la Dumnezeu, izvor dătător de viață care reînnoiește neîncetat lumea. Ea este locul unde omul se cunoaște și se realizează pe sine în relație cu celălalt, devenind un singur trup prin iubire. În viața de familie religia poate avea o influență pozitivă sau una negativă: pozitivă prin faptul că acordă stabilitate, intimitate și încredere relației dintre soți și negativă prin faptul că poate genera situații conflictuale. În literatura de specialitate există numeroase studii care explică aceste influențe ale religiei în viața de familie. Marks (2005, apud Rusu, Turliuc, 2011) prezintă influențele pozitive ale religiozității: convingerile religioase similare ale soților descurajează divorțul, nasc păreri apropiate care îi ajută să rezolve problemele apărute în viața de familie. Într-un studiu se arată că trăinicia relațiilor de familie este pusă în relație cu aspecte ale religiei (Mahoney, Pargament, Tarakeshwar și Swank, 2001). O altă cercetare realizată în România pe familii ortodoxe prezintă influențele pozitive ale religiozității asupra funcționalității familiei, stării de bine și strategiilor de coping (Rusu, 2012). După cum afirmă Oser, Scarlett și Bucher (2006, apud Eisenberg, 2012), una dintre funcțiile cele mai importante ale religiozității este copingul religios. În relațiile de familie copingul ajută partenerii să găsească cele mai bune căi de a face față problemelor, stresului . Soții religioși, care merg regulat la biserică, în cazul în care se confruntă cu unele probleme în viața de familie, le interpretează din perspectivă religioasă, le evaluează într-un mod pozitiv (Pargament, 1997, apud Eisenberg, 2012), manifestând comportamente pozitive. Astfel, ei

28 încearcă să rezolve ceea ce pot, ce depinde de ei, iar restul lasă în grija lui Dumnezeu, considerând că El le poate rezolva pe toate. În acest mod, prin coping religios pozitiv,căutând sprijinul lui Dumnezeu, ei pot depăși mai ușor situațiile dramatice apărute în viața lor, cum ar fi un deces, acestea favorizând apropierea de credință și creșterea duhovnicească. Religiozitatea poate avea și o influență negativă în relațiile familiale în situațiile când unul dintre soți este foarte religios și puternic atașat de un grup religios, iar celalalt nu este religios sau când ambii soți sunt puternic atașați de credința lor(fiecare aparține de o altă religie). Din studiile existente, dar și din experiența de viață a oamenilor putem spune că cele mai multe influențe ale religiozității în viața de familie sunt de natură pozitivă. Dacă pornim de la cel mai important aspect legat de întemeierea familiei putem spune că familia creștină se întemeiază prin Sfânta taină a căsătoriei ce presupune unirea indisolubilă dintre bărbat și femeie, sentimentul nobil care-i unește pe cei doi fiind dragostea. Din punct de vedere psihologic, căsătoria poate fi ridicată la statutul sacru. Despre acest lucru ne vorbesc și Mahoney și colab. (1999) în teoria sacralizării căsniciei, prin care aspectele legate de viața de familie au o semnificație profund spirituală (Rusu, 2012). Din tradiția creștină aflăm că sacramentul căsătoriei reprezintă o întâlnire sacră, Hristos fiind a treia persoană care participă, fiind primit prin taina cununiei și așezându-se în miezul familiei, ajutând la dezvoltarea relației de familie de-a lungul vieții. Astfel, avându-l pe Dumnezeu ca sprijin, cei căsătoriți se implică mai mult în viața de familie, sprijinindu-se unul pe altul, împărțind atât bucuriile, cât și necazurile, care îi unesc mai mult. Religiozitatea influențează calitatea relațiilor în cuplu. Astfel, fiind religioși, ambii parteneri învață să dobândească răbdarea, blândețea, smerenia, învață ce este respectul reciproc și responsabilitatea. Fiecare se debarasează de propriul egoism, renunță la voința proprie , transferând centrul propriilor interese în celălalt, îmbogățindu-se astfel sufletește. Participarea regulată la slujbele religioase este legată de o viață sănătoasă, stabilă de familie, căsnicii puternice și copii bine educați. Activitățile religioase realizate împreună amplifică devotamentul pe care îl au unul față de altul și întăresc valorile morale. Astfel, aceste persoane au o legătură mult mai puternică, stabilă, riscul de a divorța fiind foarte mic. De asemenea, cuplurile care au recunoscut un scop divin în căsnicia lor au mai multe șanse de a colabora și de a percepe mai multe beneficii din căsătorie și au o probabilitate mai mică să utilizeze agresiunea sau să ajungă la un impas în neînțelegerile lor.

29 Religiozitatea persoanei influențează și modalitatea acesteia de a-și exprima și gestiona emoțiile, autocontrolul, relația dintre religiozitate și exprimarea emoțională fiind moderată de mediul cultural din care face parte persoana respectivă. Participarea la slujbele religioase oficiate în biserică sau rugăciunea particulară îi ajută pe soți la îmbunătățirea capacității de autocontrol și astfel, chiar și în situații problematice vor relaționa și comunica mai bine unul cu celălalt. Famiile religioase oferă mai multă stabilitate, apropiere și armonie, în interiorul lor domnind dragostea și prietenia, caracterul și stilul relațiilor dintre soți răsfrângându-se asupra atmosferei din familie. III.1.2.Influența religiozității părinților asupra stării lor de bine Starea de bine este o funcție determinată de factori socio-economici, cum ar fi starea civilă, situația financiară, sănătatea etc. sau factori subiectivi, cum ar fi inteligența emoțională, stima de sine, religiozitatea. Acest fenomen și factorii determinanți au fost supuși cercetării de-a lungul timpului. În urma mai multor studii s-a constatat că sănătatea, starea materială și nivelul de educație corelează pozitiv cu starea de bine (Wilson, 1994, Lane, 1994) , Phelps, 2001 și Graham și Pettinato, 2001, 2002, apud Moghaddam, 2008). Alte studii însă menționează că nu starea materială determină starea de bine (Belk, 1985, Richins, 1987, Richins și Dawson, 1992, apud Moghaddam, 2008), ci religiozitatea (Benson et al, 2006, Kelley & Miller, 2007, apud Hernandez, 2011). Altfel, legătura dintre religiozitate și starea de bine a fost tema mai multor cercetări (Kelley and Miller, 2007; Zullig et al., 2006; Argyle, 2001; Francis et al., 2000; French and Joseph, 1999; Cohen, 2002; Ellison, 1991), unele dintre rezultate evidențiind faptul că în societățile în care există un nivel ridicat al stresului, persoanele religioase sunt mai fericite. Studiind literatura de specialitate, Dew et al. (2008) au constatat că 92% dintre materialele analizate arată că religiozitatea a fost asociată cu starea de bine. Astfel, într-un studiu realizat pe adulți, Fehring, Brennan, & Keller (1987, apud Hernandez, 2011) au ajuns la concluzia că un nivel mai ridicat de religiozitate a fost corelat pozitiv cu starea de bine, cu satisfacția față de viață, astfel că în societățile mai religioase oamenii sunt mai fericiți, având o stare de spirit pozitivă. Oamenii care aparțin unei comunități religioase, care frecventează

30 biserica și se roagă mai des adoptă un stil de viață particular cu activități și comportamente care contribuie la dezvoltarea stării spirituale de bine a acestora (Elison, 1991, apud Moghaddam, 2008), probabilitatea fiind destul de mică ca ei să sufere de depresie sau anxietate. Tot în acest sens, Allport (1967, apud Hood, 2009) descoperă două tipuri de credințe religioase: intrinsecă și extrinsecă. Cei care sunt orientați intrinsec susțin că religia este cel mai important aspect al vieții, iar starea de bine se armonizează cu aceasta, se adaugă, așa cum ne spune și Dumnezeu: „Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui, și toate celelalte se vor adăuga vouă” (Ev. Matei 6, 33). Cei orientați extrinsec găsesc în religie doar un simplu mijloc de a obține beneficii și câștiguri personale. Rezultatele unui studiu realizat de Swinyard (2001, apud Moghaddam, 2008) în SUA și Singapore pe un eșantion de 2000 de subiecți au arătat că orientarea religioasă intrinsecă se regăsește în societățile materialiste și că între starea de bine și materialism este o relație invers proporțională, persoanele orientate intrinsec fiind mai mulțumite cu viața lor . Mulți dintre factorii care determină starea de bine a unei persoane derivă din religiozitate. Astfel, unul dintre ei îl constituie sentimentul de dragoste curată și sinceră care îi unește pe cei doi prin Sfânta taină a căsătoriei. Iubirea creștină este iubirea jerfelnică pentru celălalt, este consimțământul de a ocroti acea persoană, de a se dărui ei, de a se bucura de reușitele ei ca și cum ar fi reușite proprii. Această legătură spirituală produce atât autodezvăluirea propriei persoane, cunoașterea de sine, cât și descoperirea celuilalt ca existență intimă, ducând la apropierea profundă și sinceră dintre cei doi. Aceste lucruri oferă plinătatea vieții, bogăție sufletească, care creează stare de bine. Un alt factor care are are influență asupra existenței stării de bine într-o familie este idealul comun al celor doi către o ordine superioară, preocuparea comună de a dobândi mântuirea, care este chiar scopul vieții noastre. Astfel, oamenii se vor apropia mai mult între ei și vor stabili legături durabile dacă vor urmări un scop superior, aparținând lumii valorilor spirituale. Cu cât soții manifestă aceleași atitudini și comportamente religioase, au aceleași orientări religioase și motivații, cu atât crește și starea lor de bine, satisfacția căsniciei fiind mai mare. Dovada este puternică că potrivirea conjugală și logevitatea sunt funcții ale “sacralizării relațiilor de familie” (Mahoney și al., 2003, apud Hood, 2009). Acest lucru înseamnă că soții care consideră căsătoria lor ca fiind un legământ sacru sunt mai fericiți cu legătura lor și sunt mai devotați unul altuia decât cei care nu văd relația lor în termeni religioși.

31 Religiozitea joacă un rol major în viața unei persoane. Ea poate să dea ajutor în situațiile foarte dificile. În viața de zi cu zi, oamenii raportează că pot să experimenteze o pace adâncă și o stare de bine chiar și în mijlocul unor evenimente foarte stresante. Sunt multe elemente legate de viața religioasă ca speranța, credința, iertarea și sprijinul comunitar care au un efect notabil asupra stării generale de bine. Convingerile profunde ale unei persoane îi influențează puternic sănătatea. Unele cercetări arată că credința crește rezistența organismului la stres (Efficace & Marrone, 2002, apud Hood, 2009). În alt studiu, Myers și Diener (1995, apud Hood, 2009) au constatat că persoanele care au o viață religioasă plină de sens au o probabilitatea mai mare de a experimenta un nivel ridicat și constant de fericire. Speranța este o atitudine pozitivă pe care o persoană o are în fața unei dificultăți. Fără speranță, care este specifică religiozității, mulți oameni devin deprimați și mult mai expuși la boală. Prin iertare se eliberează multă frustare, ostilitate interioară și resentimentele unor răni din trecut. Pe de altă parte, iertarea poate genera mai puțină depresie, o sănătate mai bună, apropierea mai mare de ceilalți și de Dumnezeu. De asemenea, o comunitate extinsă cu familie numeroasă și prieteni, specifică vieții religioase care oferă sprijin emoțional și ajutor creează o protecție împotriva multor boli. Cercetătorii cred că persoanele care experimentează dragoste și sprijin din partea comunității rezistă mult mai bine la comportamente nesănătoase și se simt mult mai puțin stresați. Frica de moarte este un factor important care este asociat cu nivelul crescut de anxietate și influențează starea de bine. Persoanele religioase tind să experienteze un nivel mai scăzut al fricii de moarte decât persoanele care nu cred în Dumnezeu și în viața de apoi (Pargament et al., 2001, apud Hood, 2009). Persoanele care se roagă frecvent au un autocontrol mai mare, sunt mai liniștite, mai iertătoare, au un nivel de încredere mai mare în ceilalți și manifestă un nivel mai scăzut de stres indiferent de situația prin care trec. Unele studii au arătat că urmările religiozității asupra stării de bine sunt indirecte și că ele sunt condiționate de măsura în care persoana este un om credincios-practicant și de măsura în care societatea se bazează pe religiozitate. În concluzie, indiferent de măsurile utilizate, religiozitatea și fericirea în căsnicie sau starea de bine au o legătură însemnată.

32 III.2. Influența religiozității familiale asupra copiilor III.2.1. Religiozitatea părinților și a copiilor Se știe că cea dintâi școală a omului a fost și rămâne familia. Considerată ca celulă de bază a societății ( Oare mai este valabilă această afirmație??), familia este unul dintre factorii fundamentali ai educației, unde se pune temelia formării personalității copilului. Pentru dezvoltarea lui psiho-somatică deplină, fiecare copil trebuie să crească în afecțiunea și siguranța mediului familial: „ Îndepărtează un copil numai câteva săptămâni de mediul lui natural și de mama lui, mai ales în perioada foarte importantă dintre naștere și vârsta de cinci ani și vei vedea că dezvoltarea lui stagnează, așa cum se oprește un ceas netras” (Kalliafas, apud Skiadas, 2014) Alături de școală și biserică, familia este unul din transmițătorii educației religioase a copilului. Însă punctul de plecare al formării din punct de vedere religios al copilului se află în familie, care constituie și spațiul natural al vieții lui. În acest cadru, se cultivă și se dezvoltă religiozitatea autentică a copiilor încă din fragedă pruncie de către părinții lor, cărora Dumnezeu le-a sădit dragostea pentru copii și care sunt adevărați ”învățători ai virtuții” (Sf. Ioan Gură de Aur). Religiozitatea părinților determină religiozitatea copilului si adolescentului , dar rolul părinților în dezvoltarea (apariția) religiozității copiilor și felul în care părinții modelează religiozitatea copiilor au fost teme mai puțin cercetate. După cum menționează Myers (1996, apud Hood, 2009), principalii factori care determină religiozitatea copiilor ar fi religiozitatea părinților, structura familiei tradiționale și calitatea relațiilor din interiorul familiei . Cele mai multe studii care tratează această problematică au avut ca subiecți adolescenții. Astfel, cercetările realizate la nivel național în SUA (Smith & Denton , 2005, apud Leonard, 2013), arată că mulți adolescenți au ca model credințele religioase ale părinților lor , urmează și respectă ritualurile religioase și aparțin de o comunitate religioasă. Pentru ambele aspecte ale religiozității, cel particular (de exemplu , rugăciunea) și cel public (de exemplu , servicii ritualice) , studiile corelaționale au constatat asocieri pozitive între religiozitatea părinților și religiozitatea adolescenților (Boyatzis , 2005 , 2009; Flor și Knapp , 2001; Smith , 2003, apud Leonard, 2013) .

33 Părinții sunt cei care modelează și cultivă sufletul copilului, oferindu-i acestuia o educație aleasă. Mulți dintre părinții credincioși consideră rolul de părinte ca pe o datorie sfântă, cele mai importante lucruri pe care ei sunt datori să le transmită copiilor lor fiind credințele și valorile religioase. În această misiune pe care o au, rolurile fiecăruia dintre ei se completează reciproc, ambii contribuind la educarea religioasă a copiilor. Specialiștii au părerile împărțite în ceea ce privește trasmiterea religiozității de la părinți la copii: unii consideră că mama ar avea o influență covârșitoare, iar alții atribuie tatălui acest rol, iar alții susțin că, de fapt, influența în formarea religiozității este mai puternică atunci când ambii părinți se implică. În acest sens, în urma unui studiu realizat, Hertel și Donahue (1995, apud Hood, 2009), menționează că mamele sunt mai influente decât tații pe plan religios, în apropierea copiilor de Dumnezeu, în special în cazul fiicelor, deoarece ele sunt cele care se implică mai mult în procesul de creștere a copiilor, care poate include și ducerea copiilor la biserică sau transmiterea învățăturilor despre religie. Acești cercetători subliniază ideea că cei mai mulți participanți la studiu L-au asociat pe Dumnezeu mai mult cu dragostea maternă decât cu ”autoritatea” paternă. Un alt motiv care vine să susțină acest punct de vedere, prezentat de Donelson,1999; Francis & Wilcox, 1998 (apud Hood, 2009), este religiozitatea mai mare a femeilor în comparație cu bărbații. Cu toate acestea, unii susțin că este foarte posibil ca tații să joace, de asemenea , un rol important (Dollahite , 2003; King, 2003, apud Hood, 2009 ) . Kieren și Munro (1987, apud Hood, 2009) au concluzionat că influența ambilor părinți a fost mai puternică decât a mamelor atunci când aceștia au mers la biserică . Dacă ne raportăm la tradiția ortodoxă, Sf. Ioan Gură de Aur consideră că ambii părinți răspund de educația creștină a copiilor lor, el atribuind atât tatălui, cât și mamei principala responsabilitate. Tatăl răspunde pentru educația și mântuirea tuturor membrilor familiei. Condiția necesară pentru ca el să ofere o bună educație creștină copiilor este dragostea pentru copii, pe care Dumnezeu a sădit-o în el și talentul didactic cu care a fost înzestrat. Astfel, tatăl va transmite copilului însușirile lui pozitive și întreaga lui personalitate, devenind un model demn de urmat. Contribuția mamei este de a-și crește bine copiii, virtutea care o diferențiază de tată fiind dragostea pentru copii, care de multe ori ajunge până la sacrificiu și care nu poate fi înlocuită. Cu toate acestea, religiozitatea parentală poate reprezenta un predictor slab și poate fi o variabilă negativă care să nu dezvolte religiozitatea la adultul de mai târziu dacă părinții, pe

34 lângă faptul că sunt credincioși, nu relaționează eficient cu copiii și nu le oferă un sprijin parental. Astfel, pentru copiii lor, părinții pot reprezenta modele de credință și pot modela dezvoltarea religioasă și convingerile copiilor prin dialog sau educație (Schwartz , 2006, apud Leonard, 2013). Copiii nu sunt doar simpli acceptanți a ceea ce spun părinții lor, pentru ei nu sunt atât de importante convingerile pe care aceștia încearcă să le inoculeze, ci este important felul în care ei reușesc să înțeleagă ce li se spune de către părinți și felul în care li se transmit aceste lucruri. Relaționarea dintre părinți și copii din punct de vedere religios a fost analizată în primul rând în timpul copilăriei și adolescenței și de către Mahoney , Pargament , Tarakeshwar și Swank (2001), Smith (2003), constatările făcute referindu-se la importanța relației emoționale dintre părinți și copii, respectiv adolescenți în dezvoltarea religiozității. După cum știm, toți copiii se bazează pe siguranța oferită de căminul familial, de relațiile afective cu părinții, se bazează pe sprijinul acestora, iar așa cum menționează acești cercetători, un atașament parental mai puternic, căldura sufletească oferită de către părinți copiilor cresc probabilitatea ca să fie adoptate convingerile religioase ale părinților de către copiii lor. Lipsa apropierii, a comunicării, a relațiilor afective dintre părinți și copii poate genera un decalaj religios între aceștia, mai mult decât ar crea diferențele religioase relații reci, distante, lipsite de comunicare între ei. Oricum, cauza și efectul nu sunt tot timpul destul de explicite. Cei mai mulți autori presupun că o calitate mai ridicată a relațiilor familiale cauzează o religiozitate crescută a urmașilor. Bineînțeles, dacă părinții sunt ei înșiși nereligioși, atunci o calitate ridicată a relațiilor în familie poate să ducă la o religiozitate scăzută a urmașilor. Dar But Brody, Stoneman și Flor (1996, apud Hood, 2009) au ajuns la concluzia că gradul de religiozitate al părinților a fost factorul cauzal în studiul lor pe copii de 9-12 ani dintr-o regiune rurală din SUA. Ei au constatat că o religiozitate mai mare a părinților a contribuit la construirea unor familii mai unite , precum și la mai puține conflicte între părinți . Există cel puțin un studiu care a demonstrat că educatorul de la școală, învățătorul sau profesorul pot avea un rol mai important decâ cel al părinților în procesul de descoperire a lui Dumnezeu de către copii. În acest sens, De Roos, Miedema și Iedema (2001, apud Hood, 2009) au arătat că, la grădiniță, copiii care erau mai apropiați de educator au dezvoltat și o relație de apropiere față de Dummnezeu, chiar dacă în cadrul relației lui cu părinții acesta nu primise o educație religioasă .

35 Mulți cercetători au încercat să descopere care sunt modalitățile specifice pe care părinții le folosesc pentru a crește religiozitatea copiilor lor. În urma unui studiu făcut pe persoane foarte religioase, Dollahite and Marks (2005, apud Hood, 2009) au găsit zece procese semnificative pe care părinții le pot utilize pentru a dezvolta sentimentul religios la copiii lor. Acestea se referă la: încrederea în sprijinul primit de la Dumnezeu; iubirea și ajutorarea aproapelui; practicarea rugăciunii și a iertării pentru rezolvarea situațiilor conflictuale; accentul pus pe motivele spirituale în detrimentul confortului personal, al banilor și timpului; păstrarea tradițiilor religioase în familie; depășirea greutăților comune cu ajutorul credinței; folosirea exemplului propriu de credință și comportament religios și apelarea la discuții; ascultarea față de Dumnezeu, față de părinți, de preoți sau alți lideri religioși; abținerea de la activități și substanțe interzise și punerea pe primul plan a intereselor familiei, înainte de interesul personal . O importantă contribuție la transmiterea credinței o au activitățile religioase practice la care participă copiii împreună cu părinții lor: mersul regulat la biserică, rugăciunea făcută în comun de părinți și copii, lectura unor texte cu conținut religios, cinstirea sărbătorilor, pelerinajele la mănăstiri, activitățile de catehizare, etc. Pe lângă acestea există și alte influențe la care copiii sunt expuși și care pot avea un rol negativ în dezvoltarea religiozității: mass-media, folosirea necontrolată și excesivă a internetului, televizorului, a jocurilor pe calculator, grupul de colegi, de prieteni, etc. Educația creștină ortodoxă are ca scop transmiterea luminii dumnezeiești care transfigurează sufletul copilului și îl conduce la asemănarea cu Dumnezeu. În familie părinții sunt cei care au datoria sfântă să facă din copil un creștin desăvârșit, cultivându-i adevăratele virtuți: iubirea, credința, bucuria, bunătatea, milostenia, evlavia, etc. Așadar, religiozitatea ființei umane poate fi modelată în funcție de persoanele cu care aceasta vine în contact de mic copil; de aceea, credința unui om poate fi determinată, poate fi influențată de relația de apropiere pe care acesta a avut-o cu o anumită persoană în perioada copilăriei.

36 III.2.2. Influența religiozității părinților asupra comportamentului moral general, moral specific creștin, prosocial și agresiv al copiilor. Fiecare existență personală, indiferent de timp și spațiu, începând cu „vârsta întrebărilor” și continuând până la senectute, parcurge un drum care presupune o serie de întrebări axiologice transpuse în limbaj: cine este? de unde vine? spre ce se îndreaptă? Plecând de la această premisă, în acest subcapitol va fi tratată tema interrelaționării părinte-copil și modul în care această relaționare influențează comportamentul moral general, moral specific creștin, prosocial și agresiv al copiilor, dar și al unei comunități întregi. Familia reprezintă baza piramidei sociale a unei societăți. Este cunoscut din cele mai vechi timpuri rolul familiei în ierarhia socială. O importanță deosebită o prezintă familia în creșterea și educarea copilului, educația religioasă a acestuia aflându-se în stransă legatură cu cea a părinților. Din literatura de specialitate prezentată în capitolele anterioare putem spune că rezultatele multor cercetări au constatat că există o corelație pozitivă semnificativă între religiozitatea părinților și religiozitatea copiilor și adolescenților. Familia este cea care este alături de copil încă de la primele experiențe de viață. În sânul familiei copilul se simte ocrotit și are parte de o evoluție armonioasă alături de părinți. În primii ani din viață se pun bazele educației religioase a copilului și ale formării comportamentului. Sub atenta îndrumare a părinților, copilul învață primele noțiuni religioase ce vor fi amplificate mai târziu și își însușește un set de valori, norme, tradiții și obiceiuri care îi vor reglementa comportamentul acestuia în familie și în societate. În "Dicționarul de Psihologie", comportamentul se referă la ”disponibilitățile generale și caracteristice pe care le exprimă o persoană (față de altele) și care conturează identitatea ei specifică" (Șchiopu, 1997). Din perspectivă psihologică, comportamentul poate fi clasificat în mai multe tipuri de comportament, cum ar fi: comportamentului moral general, comportamentului moral specific creștin, comportamentului prosocial, comportament agresiv etc. Bazele formării acestor tipuri de comportamente se pun în familie, încă din primii ani de viață ai copilului, sub influenața covârșitoare a părinților. Comportamentul moral se formează prin valorificarea valorilor morale în diferite acțiuni educaționale și se fundamentează pe norme și reguli stabilite în spiritul acestor valori. Valorile

37 morale după care omul ar trebui să se ghideze în viață sunt: iubirea, adevărul, binele, dreptatea, corectitudinea, curajul, respectul, responsabilitatea etc. Aceste valori nu sunt înnăscute, omul le dobândește prin educație în familie și școală, devenind astfel o ființă morală. Din perspectivă teologică, religia deține cheia moralității, pentru că nu există morală fără religie, religiozitatea fiind mereu asociată cu a fi o ”persoană mai bună” în numeroase moduri. Cele 10 porunci date de Dumnezeu reprezintă fundamentul comportamentului moral specific creștin, dar și al celui moral general. Chiar una dintre ele se referă la una dintre valorile morale, iubirea: ”Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei, 22,39). Totuți, sunt unii care susțin contrariul, cum că religiozitatea ar duce la comportament negativ, intoleranță, incorectitudine, formarea unor prejudecăți sau chiar comportament agresiv (apud Hood, 2009) Pentru a exista un comportament moral general pozitiv este nevoie de religiozitate. Aceasta are la bază trăiri precum dragostea, buna înțelegere, bucuria, trăiri care sunt experiate de cei mici în cadrul familiei. Pentru a educa un copil din punct de vedere religios este chintesențial ca acesta să vadă și să simtă principiile religioase manifestate în cadrul familiei. Pentru copii părinții sunt primele modele. Procesul educativ-religios nu se bazează doar pe cuvânt, pe zicere, ci mai ales pe exemplul personal: ,,Părinții sunt preoții casei lui Dumnezeu.” (Danion, 2012). În acest sens, unele studii încearcă să explice relația dintre religiozitatea părinților și comportamentele morale, sociale și religioase ale copiilor ( Mahoney, 2010; Mahoney, Pargament, Tarakeshwar, & Swank, 2008; Smith & Snell, 2009; Barry et al. , 2010; Josephson et al., 2000; Ellison, 1991), subliniind rolul părinților ca modele observabile pentru copii (Bandura, 2004; Smith & Snell, 2009). Încă din primele clipe ale vieții, copilul are tendința de a imita, de a copia comportamentul celor din jurul său. Astfel, fiecare cuvânt rostit în preajma unui copil are o importanță covârșitoare, deoarece acel cuvânt, odată rostit și auzit de un copil, va avea capacitatea și puterea de a configura universul interior și mintea acelui copil. Pe lângă cuvânt, fie el rostit sau nu, comunicarea înseamnă și limbajul gestual, elemente nonverbale și paraverbale. Astfel, climatul din cadrul familial este foarte important în formarea adultului de mai târziu, și , implicit, în formarea sentimentului religios la copii și a comportamentului moral și religios al acestora. Casa nu trebuie să fie nici muzeu, nici școală, nici închisoare (Danion, 2012). De aceea, dacă există dragoste în sânul familiei, dacă părinții se roagă împreună cu copii, se pune astfel temelia sentimentul religios care-l va însoți pe adultul de mai târziu toată viața, chiar dacă

38 va fi în stare latentă. Deci, în măsura în care în familie există acte de religiozitate – rugăciuni, participarea la slujbe, diferitele activități social-umanitare care au loc în cadrul comunităților bisericești – acestea rămân în mintea copilului, făcând parte mai târziu din personalitatea omului adult. Părinții care sunt religioși vor pune interesele, grijile, problemele familiei și ale comunității sociale sau religioase din care fac parte mai presus de cele personale. Copiii, văzând cum procedează părinții lor, le vor prelua și ei comportamentul. În acest mod copiii își vor interioriza valori precum compasiunea, dragostea, dreptatea, altruismul, empatia. De obicei, oamenii care sunt religioși sunt mai"conservatori", dar, din păcate, sunt considerați de mulți ca fiind în urma societății. Ei încearcă să transmită copiilor adevăratele valori tradiționale, un comportament autentic creștin, dar, de cele mai multe ori, acestea vin în contradicție cu nonvalorile promovate prin toate canalele de societatea actuală secularizată. Comportamentul creștin se referă la practicile religioase din viața copilului: respectă postul, se spovedește, se împărtășește, spune rugăciuni, merge la biserică, citește cărți religioase, își face cruce, respectă sărbătorile religioase etc. În familie se dobândesc și se învață încă din primii ani de viață credințele și comportamentele moral – religioase. Mama este cea care îl duce pe copil la biserica din localitate și tot ea este cea care îl învață prima rugăciune. De altfel, comportamentul părinților se va regăsi mai tarziu în comportamentul copiilor. Mai târziu, când copiii la rândul lor devin adulți, chiar dacă se întâmplă ca unii să adopte o nouă religiozitate, modificată, cu toate acestea, cei mai mulți se întorc la tradițiile religioase învățate în copilărie în ciuda experiențelor nou dobândite. Pe lângă comportamentu moral, religiozitatea influențează și comportamentul prosocial al copiilor. În literatura de specialitate, comportamentul prosocial este abordat din perspectivă psihologică și sociologică. Comportamentul prosocial include ”atât conduita de ajutorare, cât și altruismul” (Golu, 2002, apud http://psyvolution.ro/comportamentul-prosocial-versus-comportamentul-antisocial/). Există numeroase cercetări care au studiat relația dintre religiozitate și comportament prosocial. Astfel, într-un studiu realizat pe copii și adolescenți, Forliti și Benson (1986, apud Hood, 2009) au ajuns la concluzia că religiozitatea a fost legată de creșterea activităților prosociale, precum și de scăderea consumului de droguri și a comportamentului antisocial. Cercetătorii Sherkat și Ellison (1999, apud Hood, 2009), au formulat ideea conform căreia

39 părinții care sunt religioși ajung să fie cosiderați model de comportament prosocial de către copiii lor, comparativ cu cei care nu sunt religioși, care nu constituie un astfel de model. Comportamentul prosocial este corelat pozitiv cu abilitățile de autocontrol ale copiilor (Eisenberg , Fabes , & Spinrad , 2006). Astfel, prin mecanismul de coping, copiii învață din familie să facă față stresului și emoțiilor negative și acest lucru îi ajută atunci când se implică în acțiuni de natură prosocială. În acest sens, în urma unei cercetări, Pargament et. al.(1998, apud Eisenberg, 2012) au ajuns la concluzia că copingul religios pozitiv a fost asociat cu o creștere legată de stres și cu un comportament de cooperare, acei subiecți fiind mai prosociali . Comportamentul prosocial poate fi valorificat și prin activități de voluntariat. Astfel, prin participarea părinților împreună cu copiii acestora la activitățile social-filantropice organizate de Biserică, copiii învață să facă bine, să ajute pe alții, implicându-se la rândul lor în activități de voluntariat organizate de biserică sau școală. Acest comportament pe care-l văd la cei mai mari îl adoptă și ei în cadrul grupurilor din care fac parte: grupul școlar, de prieteni, grupul de joacă. Referitor la relația dintre religiozitate și comportamentul agresiv există, de asemenea, unele dovezi că religiozitatea se referă la niveluri mai scăzute de comportament agresiv sau violent, dar relația este de obicei destul de modestă (Benson et al, 2006, apud Hood, 2009). Angajarea în practici religioase private , cum ar fi rugăciunea , citirea de cărți cu conținut religios, vizionarea sau ascultarea programelor religioase de pe televizor sau radio au fost asociate cu un declin al problemelor de comportament în timp. Într-un alt studiu, Winterowd , Harrist , Thomason , Worth și Carlozzi (2005, apud Eisenberg, 2012) au constatat că spiritualitatea studenților a fost legată de stresul mare cauzat de furie și mai puțin de controlul furiei. Probabil că oamenii stresați și furioși se întorc spre religie pentru a putea face față stresului și furiei și nu folosesc religia pentru a preveni stresul și furia . Unul dintre conceptele creștine care se caracterizează oamenii religioși este iertarea. Acest fenomen manifestat la părinți influențează într-o mare măsură prevenirea comportamentelor agresive la copii. Dacă părinții au un duhovnic și se spovedesc ei învață că trebuie să ierte pe aproapele lor ca să fie și ei iertați. Această învățătură se transmite în mod direct sau indirect și copilului, care, imitând modelul părinților, în diverse situații problematice cu care se confruntă, renunță la a manifesta un comporatment agresiv, apelând la iertare. Astfel, viața duhovnicească a părinților reprezintă una din garanțiile formării pe plan religios și moral a copiilor.

40 CAPITOLUL IV EDUCAȚIA RELIGIOASĂ ÎN ȘCOALĂ IV.1. Necesitatea educației religioase în școală în societatea contemporană Educația presupune instruirea, educarea ca un tot unitar a unei persoane. Nu putem vorbi de educarea unei anumite laturi a unei persoane, ci de educarea acestuia psiho-motorie, proces ce include atât psihicul, cât și fizicul. Vorbim astfel de educația religioasă ca fiind cea care vizează latura spirituală a educabilului, care promovează idei și comportamente socio-morale. Însuși jertfa sfinților ne obligă la promovarea ideilor religioase în școli, formarea de caractere puternice ce stau la baza unei societăți axate pe valențele creștine autentice. Necesitatea predării religiei în școli vine tocmai pentru a contracara secularizarea societății în care trăim, pentru a forma tineri care să ducă mai departe învățătura creștină și care să țină piept diverselor învățături anti-sociale, imorale. Societatea de astăzi are nevoie mai mult ca oricând de o trăire sănătoasă, de promovarea valorilor creștine care să contrabalanseze rătăcirile ivite atunci când vorbim de democrație ca despre un termen abstract. În cadrul procesului educațional s-a pus problema scoaterii Religiei din școli. Trebuie ținut cont că de-a lungul istoriei poporului roman, disciplina Religie a ocupat un loc important în procesul educational, preoții fiind cărturari de seamă, învățând cu pricepere și înțelepciune oamenii. Educația religioasă este cea care desăvârșeste omul, ea instruiește tineri pentru a deveni asemeni lui Dumnezeu, promovând iubirea, bunatatea, bunăcuviința, dar, mai presus de orice, pregătește viitorii creștini adevărați, integri din punct de vedere spiritual și moral. O societate fără Dumnezeu este o societate fără echilibru, care nu are susținere temeinică. Marii voievozi români au păstrat cu sfințenie credința și valorile spirituale ale poporului roman, de aceea avem și noi datoria de a păstra cu sfințenie această moștenire spiritual, fapt ce ne obligă la educarea tineretului în spirit creștin ortodox. Există foarte multe argumente în favoarea păstrării Religiei în școli, am amintit doar câteva, însă această temă este vastă și implică mai mulți factori. Poporul român se desăvârșeste din punct de vedere valoric prin predarea religiei în școli, scopul educației religioase fiind acela de a ajunge la mântuire.

41 Necesitatea educației religioase în școli vine mai ales din faptul că această disciplină pune accent nu numai pe informarea elevului, ci mai ales pe modelarea lăuntrică a acestuia, pe formarea lui duhocnicească. Din perspectiva Bisericii, educația religioasă își atinge scopul când cei educați vor deveni adevarați fii ai Bisericii. Copiii trebuie să-L cunoască pe Dumnezeu, să devină adevărați trăitori în Dumnezeu, în comuniune cu aproapele și în pace cu sine și cu semenii. Avem așadar o mare răspundere vis-a-vis de predarea religiei în școli cu atât mai mult cu cât societatea contemporană este marcată de prezenta diverselor carențe socio-morale. IV.2. Modalități de realizare a educației religioase în școală: disciplina religie și opționalul derulat După anul 1989 educația religioasă reușește să dobândească un loc aparte în formarea și dezvoltarea caracterului uman. Educația religioasă în școli are un caracter predominant informativ, elevul acumulând informații ce vor sta la baza sentimentului religios. Credința presupune adeziunea la o religie și implicarea activă în cadrul bisericii. În cadrul formării religioase a copilului un rol aparte îl reprezintă familia, aceasta sprijinind copilul să pună în practică informațiile acumulate la clasă în cadrul orei de religie. Plecând de la compentețele generale ale disciplinei Religie și de la interesul crescut al elevilor de a descoperi cunoștințe din ce în ce mai vaste și mai adânci despre Dumnezeu, am derulat anul acesta un opțional la clasa a IV-a, intitulat Sfinții – prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor (vezi anexa). Rolul acestuia a fost acela de a familiariza pe elevi cu învățăturile din viețile sfinților, Sfânta Scriptură și importanța sărbătorilor religioase. Modelul viețuirii sfinților, cultivarea virtuților creștine, tradițiile și obiceiurile cu ocazia anumitor sărbători pot sădi în sufletele lor dragostea de Dumnezeu și de frumos, respectul față de neam și țară, dorința de a fi mai bun în toate. Atât în cadrul orei de religie cât și în cadrul opționalului trebuie avute în vedere particularitățile de vârstă ale celui educat, temperamentul acestuia, sensibilitatea și modul de transmitere a sentimentului religios. Este de preferat ca ora de religie să se facă în cabinetul de religie, creând o atmosferă propice meditației religioase, rugăciunii și modelării caracterului religios-moral al elevului.

42 Opționalul pe tema religioasă vine în sprijinul orei de religie, al educației religioase, aceasta având un caracter unitar la nivelul întregii țări. Ambele tipuri de formare au o țintă precisă, obiective cadru si obiective operaționale care duc la o finalitate a educației religioase prin formarea de caractere și de conduite morale desăvârșite. În cadrul celor două forme de predare a educației religioase trebuie avut în vedere că toate cunoștintele acumulate pot fi abordate transdisciplinar și pot fi organizate vizite la biserici și manastiri, excursii etc, vorbind astfel despre activități extrașcolare cu caracter non-formal. Când vorbim de finalitatea educației religioase avem în vedere evaluarea cunoștintelor atât în cadrul orei de religie cât și a opționalului și trebuie precizat că aceasta urmărește autocunoașterea și formarea de conduite morale și nu cuantificarea nivelului de cunoștinte, informații religioase. Cele două modalități de formare religioasă, respectiv ora de religie și optionalul cu tema religioasă se completează reciproc și duc la formarea unei persoane maturizată spiritual, devenind un pilon moral pe care se sprijină o societate avidă de informație. Disciplina Religie a reușit să se integreze foarte ușor în sistemul românesc de învățământ, având la bază programe, strategii de realizare a educației religioase, precum și obiective cadru bine stabilite care stau la îndemâna profesorului de Religie. Lecția de Religie se prezintă sub mai multe forme, îmbrâcand sufletele copiilor cu haina curată a bunei-cuviințe, a bunului simț, a valorilor morale bine definite. Căci ce poate fi o oră de religie în orarul unui elev decât o încântare a sufletului, o oaza de lumină și de iubire împărtășită cu cei din jur, căci finalitatea educației religioase asta vizează: pregătirea copilului pentru o bună înțelegere cu semenii, cu comunitatea și instruirea în vederea asimilării unor cunoștințe ce stau la baza piramidei valorilor socio-morale. În cadrul opționalului derulat cu tema ,,Sfinții- prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor” am reușit cred să înrădăcinez în sufletul copiilor dragostea față de Dumnezeu și de semeni, având ca modele demne de urmat pe sfinți. Pentru a eficientiza activitatea la clasă am structurat conținuturile activităților ținând cont de vârsta copiilor, de modul propriu de gândire al fiecăruia în parte ,căutând însă să formez un grup unitar cu anumite sentimente și aspirații. Le-am inoculat dragostea față de arta creștină prin orele de pictură și cântare bisericească desfășurate, dar s-a lucrat și pe latura duhovnicească, participând activ la sfintele slujbe și obișnuindu-se cu rugăciunea asemeni sfinților, dar și cu milostenia și postul.

43 Educația religioasă, indiferent de modalitatea de realizare, vine să soluționeze anumite probleme ale societății contemporane și pentru aceasta ar fi necesar să i se acorde o importanță deosebită, abordând educarea tinerilor pentru a îmbrățișa valorile moral-creștine. Fiecare oră ar trebui să se constituie într-un act de misiologie creștină, fiecare profesor de religie sau învățător este un misionar care vestește dreapta credință și care pregătește tineri care să ducă credința creștină mai departe. IV.3. Influența opționalului asupra comportamentului moral general, moral specific creștin, prosocial și agresiv al copiilor. Educația religioasă stă la baza procesului educațional, fiind un proces complex și de lungă durată și cu valențe deosebite. Educația religioasă se realizează de timpuriu, încă din cadrul familiei, părinții constituind modele de urmat pentru copil și continuă pe tot parcursul vieții. În acest sens, alături de părinți, sfinții sunt modele de urmat și prieteni ai copiilor. Opționalul ales are ca temă: ,,Sfinții- prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor”, cu obiectiv major formarea de atitudini, având ca reper viețile sfinților. Am avut în vedere încă de la prima oră de curs particularitățile psiho-comportamentale ale fiecărui copil în parte, făcând o analiză atentă a materialului uman ce urma a fi plămădit. Pornind de la această premisă mi-am structurat materialul de curs în așa fel încât fiecare elev să participe activ în cadrul orelor și să-și însușească un comportament ce inspiră o cultură religioasă la un nivel optim. Referindu-mă la conținuturi, am început cu noțiunile de morală creștină, arătând importanța rugăciunii în viața noastră. Adevăratul creștin se roagă neîncetat, vorbind astfel permanent cu Dumnezeu. Sfinții reprezintă modele de mari rugatori, mijlocitori la Dumnezeu pentru noi, ei împletind rugăciunea cu postul și milostenia. În cadrul orelor de curs am prezentat un bogat material auxiliar, ajutând astfel elevii să-și însușească o ținută morală demnă de un creștin adevărat. Astfel, un număr destul de mare de cărți cu conținut religios au fost citite de către copii, cultivându-și în același timp și dragostea pentru citit și pentru sfinți. Am adus în centrul atenției elevilor modele de sfinți, studiind împreună vieți ale sfinților iubiți de poporul român, apropiați sufletului lor și prăznuiti cu mare dragoste, reușind astfel să-i apropii de valorile morale sănătoase, să-i fac să-și însușească virtuți și comportamente demne de un adevarat creștin. De la Sfântul Nicolae au învățat ce este dragostea, de la Sfânta Filofteia au

44 învățat ce este jertfelnicia, de la Sfânta Parascheva ce este bunatatea, de la Sfântul Apostol Andrei au deprins ce înseamnă să fii un bun misionar. Avem permanent la îndemână modele ale prietenilor lui Dumnezeu, un tezaur de sfințenie din care putem să luăm atunci când avem nevoie. De aceea am căutat să scot în evidență acest lucru, sfinții fiind modele de urmat pe tot parcursul vieții. Copiii au înțeles astfel importanța acțiunilor cu caracter umanitar, cultivand astfel valori creștine ca: bunătatea, dragostea, grija față de aproapele, aplecarea spre rugăciune și post, crearea unei atmosfere de regiolizate. În cadrul orelor de curs am pus accentul pe non-agresivitate verbală și fizică, pe însușirea de atitudini asertive, pașnice față de cei din jur, am cultivat o atitudine tolerantă față de semeni, de întrajutorare și respect reciproc. Sărbătorile religioase prezintă o importanță deosebită în cultul ortodox, de aceea am organizat cu prilejul acestor sărbători vizite la biserica din localitate, participând la slujbele religioase, bucurându-ne de prezența harului lui Dumnezeu, arătând astfel puterea și frumusețea rugăciunii în Biserică. Am pus astfel în practică cunoștintele însușite la clasă cu privire la importanța rugăciunii. Cu ocazia sărbătorilor mai importante, a praznicelor împărătești, am pus în valoare tradițiile populare, obiceiurile creștine, implicând astfel activ copiii în păstrarea acestora. Credința si evlavia i-au însoțit astfel pe elevi și în zilele de sărbătoare creștină, aducând lumină în sufletele și casele lor. Participând la Sfânta Liturghie, elevii au dat răspunsurile la Sfânta slujbă, constituindu-se într-un cor minunat, muzica ajutându-ne să fim mai aproape de Dumnezeu. Cântarea religioasă are un caracter aparte dând voie sufletului să se unească cu Dumnezeu și cu sfinții. Aceștia au fost cei care, având o viață nepătată de păcate, au cântat și s-au rugat lui Dumnezeu neîncetat.Trebuie să ne raportăm permanent la viețile sfinților pentru a merge pe calea cea dreaptă și pentru a avea dreaptă socoteală în toate. Alături de muzica bisericească am abordat și latura picturii bisericești, cultivând în sufletele copiilor dragostea de frumos și arătând importanța curăției sufletești. Reprezentarea grafică a sfinților este o provocare pentru copii, aceștia prezentând un interes deosebit pentru aceste activități. În cadrul activității de pictură trebuie evidențiată trăirea lăuntrică a elevului ca și muzica bisericească de altfel, care presupun multă sensibilitate, o ținută morală deosebită și multă seriozitate și abnegație.

45 Scopul acestui opțional a fost acela de a crea personalități integre și cred că am reușit cu prisosință să modelez sufletele acestor copii, ținând cont de obiectivele propuse și atinse. Pedagogia creștină are ca obiectiv puterea exemplului, știindu-se că un copil este ,,ușor educabil”, copiază și imită comportamente și modele de viață. Copiii preiau foarte ușor acțiunile celor din jur si prin repetarea acestora devin o a doua natură. Modelul sfinților este foarte important pentru ei, deoarece sfinții sunt cei care au plăcut lui Dumnezeu, sfințenia fiind si o însușire divină. Ei sunt mijlocitori pentru noi în fața lui Dumnezeu și sunt prezenți permanent în viața noastră. Ei s-au ostenit pe pamânt și au primit cununi în ceruri. Învățăm astfel de la sfinți cum să ajungem la mântuire. Copiii au înțeles că trebuie să ne luăm ca model în viața aceasta pe Hristos și pe sfinții Lui. Oamenii au nevoie de sfinți și de sfințenie. În cadrul acestui curs copiii au învățat despre importanța sfinților în viața noastră, despre modul în care trebuie să-i prăznuim, să învățăm din experiența acestora. Sfinții ne dau prin exemplul lor lecții morale, de comportament și educație creștină. Ei sunt mijlocitori pentru noi în fața lui Dumnezeu si reprezintă modele demne de urmat. Întreaga viață a acestora se află sub oblăduirea Duhului Sfânt, fiind pentru noi o carte deschisă, un tratat de morală creștină. Toate activitățile din cadrul opționalului converg spre formarea de atitudini care se raportează la viața sfinților și care ne îndeamnă la trăirea în Dumnezeu și încadrarea în anumite norme morale. În speranța ca au fost atinse toate obiectivele propuse, am evaluat activitatea elevilor prin prisma formării de deprinderi sănătoase din punct de vedere religios și moral, formării de atitudini morale creștine și a raportării permanente la viețile sfinților.

46 CAPITOLUL V DESIGNUL CERCETĂRII V.1. Scopul și obiectivele cercetării Această cercetare a fost realizată cu scopul de a examina relațiile existente între religiozitatea părinților și religiozitatea și comportamentul copiilor precum și impactul opționalului ”Sfinții- prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor ” pe plan cognitiv, religios, moral și social. Principalele obiective ale cercetării sunt: – deducerea implicită a gradului de religiozitate a familiei (părinți și copii); – evidențierea gradului de asociere (studiul relației) dintre religiozitatea părinților și starea de bine; – analiza influențelor religiozității părinților și a activităților din cadrul opționalului clasei asupra comportamentului moral, religios și social al copiilor; – identificarea diferențelor dintre cele două medii ( băieți și fete ), în ceea ce privește religiozitatea și comportamentul; V.2. Ipotezele cercetării Ipoteza 1: Religiozitatea familială (credință și comportament religios) este un predictor mai bun al religiozității copiilor comparativ cu religiozitatea individuală a părinților . Ipoteza 2: Există o corelație pozitivă semnificativă între religiozitatea individuală și familială a părinților (credință și comportament religios) și comportamentul moral, religios și prosocial al copiilor (raportat de către părinți și de către copii). Ipoteza 3: Există o corelație negativă semnificativă între religiozitatea individuală și familială a părinților (credință și comportament religios) și comportamentul agresiv al copiilor (raportat de către părinți și de către copii). Ipoteza 4: Există o corelație pozitivă semnificativă între religiozitatea individuală și familială a părinților (credință și comportament religios) și starea de bine a acestora .

47 Ipoteza 5: Există o corelație pozitivă semnificativă între religiozitatea individuală a părinților (credință și comportament religios) și cea familială (credință și comportament religios). Ipoteza 6: Există o corelație pozitivă semnificativă între religiozitatea copiilor și comportamentul moral, religios și social al acestora raportat de către copii. Ipoteza 7: Există diferențe semnificative în funcție de gen în ceea ce privește religiozitatea, în sensul că fetele sunt mai religioase decât băieții. Ipoteza 8: Există diferențe semnificative în funcție de gen în ceea ce privește comportamentul moral general, moral specific creștin, prosocial și agresiv al copiilor (raportat de ei înșiși). Ipoteza 9: Există un impact pozitiv al activităților din cadrul opționalului ”Sfinții- prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor” asupra elevilor în diverse planuri: cognitiv, moral, religios și social . V.3. Variabilele cercetării: Variabile independente – Vârsta – Genul – Orientarea religioasă – Școala de proveniență – Nivelul educațional al părinților – Religiozitatea părinților Variabile dependente – Religiozitatea copiilor – Comportamentul prosocial – Comportament moral – Comportament religios – Comportamentul agresiv – Starea de bine

48 V.4. Etapele cercetării Activitatea de cercetare s-a desfășura în două etape: 1. Construirea chestionarelor În această etapă am selectat și prelucrat itemii chestionarele care au fost aplicate. 2. Cercetarea propriu-zisă Chestionarele au fost aplicate grupului de subiecți într-o singură etapă, în luna februarie, 2016. V.5.Tipul cercetării Studiu transversal Cercetarea este cantitativă, pe bază de chestionare aplicate elevilor și părinților. V.6. Metoda În cadrul prezentei cercetări s-a folosit metoda cvasiexperimentului, utilizând chestionarul ca instrument de culegere a datelor. V.7. Eșantionul și procedura Cercetarea s-a desfășurat pe un eșantion total de 114 persoane din mediul rural: 57 de copii (30 de băieți și 27 de fete) și 57 de părinți. Toți participanții la studiu sunt persoane de religie ortodoxă. Cei 57 de copii participanți la studiu au fost selectați dintre elevii clasei a IV-a A, clasa pe care o coordonez, precum și elevii claselor a IV-a B, a III-a A și a III-a B, de la Școala Gimnazială ”Iorgu G. Toma ”, comuna Vama, județul Suceava. Cei 57 de părinți participanți la studiu sunt părinții elevilor selectați pentru cercetare. Chestionarele au fost completate atât de copii, cât și de părinți la școală, în afara orelor de curs, respectiv la ședințele cu părinții sau la orele de consiliere. Părinții au primit și o fișă de consimțământ informat în care și-au exprimat acordul de participare voluntară la cercetare atât pentru ei, cât și pentru copiii lor. Participanții au fost informați asupra folosirii datelor obținute prin aplicarea chestionarelor și au fost rugați să participe la completarea acestora. Toți participanții au fost asigurați asupra confidențialității răspunsurilor.

49 V.8. Instrumente a) Chestionarele pentru copii, ce cuprind itemi cu variante de răspuns de la 1 la 5, unde 1= dezacord total; 2= dezacord; 3= indiferent; 4= acord; 5= acord total: Ø Chestionar de evaluare a opționalului clasei cu 10 itemi, dintre care itemul 3 inversat. Ø Chestionar de evaluare a comportamentului copiilor. Chestionarul este alcătuit din 40 de itemi și structurat pe 4 dimensiuni: comportament prosocial (12 itemi); comportament moral general (10 itemi, dintre care 5 itemi inversați: 4, 6, 7, 8, 10; comportament moral specific creștin (8itemi) și comportament agresiv (10itemi). Ø Chestionar de măsurare a religiozității copiilor, alcătuit din 13 itemi și structurat pe 2 dimensiuni: credința religioasă și comportamentul religios. b) Chestionarele pentru părinți: Ø Santa Clara Strenghts of Religious Faith Quastionnaire (Plante & Boccaccini, 1997). Acest chestionar măsoară credința religioasă personală și conține 10 itemi cu variante de răspuns de la 1-dezacord puternic la 4-acord puternic. Ø Chestionarul comportamentului religios (Cucoș, C-tin, Labăr, A., 2006), ce este alcătuit din 18 itemi cu variante de răspuns de la 1 la 6, unde ”1= deloc adevărat”, iar ”6= în foarte mare măsură adevărat”. Chestionarul este structurat pe 3 dimensiuni: practici religioase cotidiene, practici religioase profunde și poziționare activă. Ø Chestionarul de apreciere a religiozității în familiile ortodoxe( CRF) . Cuprinde 23 de itemi, cu variante de răspuns de la 1-deloc adevărat la 4-întotdeauna adevărat, grupați pe 2 dimensiuni: credință religioasă și comportament religios. Ø Scala stării spirituale de bine (SWBS – Spiritual Well Being Scale, Bufford, Paloutzian & Ellison, 1991). Conține 20 itemi , cu variante de răspuns de la 1 la 6, unde „1 = dezacord puternic” iar „6 = acord puternic”. Chestionarul este structurat pe 2 dimensiuni: starea spirituală de bine și starea existențială de bine. Următorii itemi sunt inversați: 1, 2, 5, 6, 9, 12, 13, 16, 18. Ø Chestionar de evaluare a comportamentului copiilor. Chestionarul este alcătuit din 40 de itemi și structurat pe 4 dimensiuni: comportament prosocial (12 itemi); comportament moral general (10 itemi, dintre care 5 itemi inversați: 4, 6, 7, 8, 10; comportament moral specific creștin (8itemi) și comportament agresiv (10itemi).

50 V. 9. Mod de aplicare a chestionarelor și de interpretare a datelor Deoarece unii itemi ai chestionarelor au legătură între ei, am aplicat toate chestionarele pentru părinți în aceeași zi (toate odată), pentru a urmări și dacă părinții sunt sinceri. Chestionarele au fost completate în ordinea în care au fost enumerate mai sus. În scopul testării ipotezelor de cercetare propuse am utilizat programul SPSS de analiză statistica a datelor, folosind următoarele metode statistice: – corelația Sperman pentru analiza și verificarea ipotezelor 1, 2, 3, 4,5 și 6; – testul neparametric pentru eșantioane independente Mann-Whitney pentru analiza și verificarea ipotezelor 7 și 8; – analiza de frecvențe pentru verificarea ipotezei nr. 9; -analiza de frecvențe pentru variabilele demografice alese pentru a descrie grupul de subiecți: gen, vârstă, nicel de educație. Rezultatele sunt prezentate în tabele, grafice și histograme. V. 10. Rezultatele obținute și interpretarea lor Eșantionul, în urma analizării frecvențelor, este compus 57 de elevi, cu vârste cuprinse între 8 și 11 ani, dintre care 30 băieți și 27 de fete și părinții acestora. 3 dintre elevi beneficiază de curriculum adaptat.
Graficul 1. Distribuția elevilor pe vârste

51 Graficul 2. Distribuția elevilor în funcție de gen Au fost selectați elevii din două clase, a III-a și a IV-a, de la Școala Gimnazială ”Iorgu G. Toma” din Vama, Județul Suceava. Graficul 3. Distribuția elevilor pe clase
53% 47% Repartizarea copiilor în funcție de gen Masculin Feminin
47% 53% Repartizarea pe clase a elevilor
Clasa a III-a Clasa a IV-a

52 Prezentăm mai jos ilustrarea grafică a eșantionului de părinți după variabila vârstă.
Graficul 4. Distribuția taților pe grupe de vârstă Graficul 5. Distribuția mamelor pe grupe de vârstă
3% 18% 65% 14% 0% Repartizarea pe vârste a părinților (mama) NS/NR 25-35 ani 36-45 ani 46-55 ani peste 55 ani

53 Prezentăm mai jos ilustrarea grafică a eșantionului de părinți după variabila nivel de educație.
Graficul 6. Distribuția taților după nivelul de educație
Graficul 7. Distribuția mamelor după nivelul de educație Din partea părinților, chestionarele au fost completat preponderent de mame, respectiv 88%, tații au răspuns în proporție de 9 %, iar 3% nu au răspuns la acest item.

54 Înainte de analiza rezultatelor obținute într-o manieră mai complexă prezint reprezentarea grafică a celor mai importante variabile ale studiului.
Graficul 8. Credința religioasă individuală părinți Se poate observa din graficul 8 că majoritatea dintre părinți au o credință religioasă ridicată: 10,53% au media maximă (4), 15,79% au media 3,90, iar ¾ dintre părinți au mediile cuprinse între 3 și 4. Referitor la credința religioasă familială putem spune că un procent mai mare de persoane au medii mai ridicate decât la credința religioasă individuală.
Graficul 9. Credința religioasă familială

55 Graficul 10 Graficul 11 Se poate observa din cele două histograme că mediile la starea spirituală de bine și la starea existențială de bine sunt foarte ridicate, aproape de valoarea maximă, 6 (5, 12 și 5, 01), adică majoritatea părinților au o stare de bine foarte ridicată.
Graficul 12 Din graficul de mai sus se observă că majoritatea copiilor ( 16 din 57) au o medie foarte ridicată la religiozitate (4,02), aproape de valoarea maximă, 5.

56 Graficul 13 Graficul 14 La variabila ”comportament moral general” cei mai mulți copii au valori apropiate de medie (4,29). Referitor la comportamentul agresiv, cei mai mulți copii nu sunt agresivi, având mediile între valorile 1 și 2. Descriptive Statistics N Minimum Maximum Mean Std. Deviation practici_religioase_cotidiene 57 1.57 6.00 5.4887 .89701 practici_religioase_profunde 57 1.80 6.00 5.3228 1.15310 starea_spirituala_de_bine_parinti 57 1.80 6.00 5.1211 .85288 starea_existentiala_de_bine_parinti 57 3.00 6.00 5.0053 .74652 pozitionare_activa 57 1.00 6.00 4.3368 1.42522 comportament_moral_general 114 3.00 5.00 4.3044 .47062 religiozitate_copii 57 2.00 5.00 4.0175 .79570 comportament_moral_crestin 114 1.50 4.88 3.8217 .64311 comportament_prosocial 114 1.92 4.92 3.7405 .65305 credinta_religioasa_familiala 53 1.70 6.00 3.5019 .69986 credinta_religioasa_individuala_parinti 57 2.10 4.00 3.4579 .46328 comportament_religios_familial 53 1.46 6.00 3.1205 .79606 comportament_agresiv 114 1.00 4.00 1.4158 .52082 Valid N (listwise) 0 Tabelul 1 În tabelul de mai sus sunt redate mediile la toate variabilele incluse în cercetare, minimul, maximul și abaterea standard.

57 În vederea alegerii metodelor statistice de prelucrare a datelor am testat normalitatea distribuțiilor. În tabelele 2 și 3 sunt prezentate rezultatele la testele Kolmogorov-Smirnov și Shapiro-Wilk pentru variabilele incluse în studiu. Tests of Normality Kolmogorov-Smirnova Shapiro-Wilk Statistic df Sig. Statistic df Sig. religiozitate_copii .133 57 .014 .906 57 .000 Tabelul 2. Testarea normalității distribuției pentru religiozitatea copiilor
Observăm din tabelele 2 și 3 că atât rezultatele la testul K-S, cât și rezultatele la testul S-W pentru 12 din cele 13 variabile incluse în studiu sunt semnificative statistic (p<0,05), ceea ce înseamnă că variabilele nu sunt normal distribuite. Din această cauză am folosit ca metode de analiză a datelor Corelația Spearman și testul neparametric pentru eșantioane independente Mann-Whitney . Pentru a verifica validitatea studiului am încercat să determin nivelul de sinceritate al părinților în afirmațiile pe care le-au făcut referitoare la unele comportamente manifestate de copiii lor. Pentru aceasta am aplicat același chestionar referitor la comportamentul prosocial, moral general, moral specific creștin și agresiv al copiilor atât grupului de părinți, cât și grupului Tests of Normality Kolmogorov-Smirnova Shapiro-Wilk Statistic df Sig. Statistic df Sig. credinta_religioasa_individuala_parinti .138 53 .013 .911 53 .001 practici_religioase_cotidiene .279 53 .000 .633 53 .000 pozitionare_activa .164 53 .001 .903 53 .000 practici_religioase_profunde .288 53 .000 .643 53 .000 credinta_religioasa_familiala .219 53 .000 .870 53 .000 comportament_religios_familial .139 53 .012 .913 53 .001 starea_spirituala_de_bine_parinti .161 53 .001 .869 53 .000 starea_existentiala_de_bine_parinti .133 53 .020 .939 53 .009 comportament_prosocial .155 53 .003 .927 53 .003 comportament_moral_general .134 53 .018 .939 53 .009 comportament_moral_crestin .121 53 .050 .940 53 .010 comportament_agresiv .192 53 .000 .838 53 .000 Tabelul 3. Testarea normalității distribuției variabilelor studiului

58 de copii. Fiecare persoană a completat chestionarul din perspectiva lui (de părinte sau de copil). În acest sens , ca analiză statistică am aplicat corelația Spearman pentru a verifica dacă părinții au aproximativ aceeași percepție ca a copiilor referitoare la comportamentul lor. Pentru a putea realiza această analiză și alte corelații făcute în studiu am restructurat baza de date în SPSS pe lungime, în diade. Correlations comportament_prosocial.1 comportament_prosocial.2 comportament_agresiv.1 comportament_agresiv.2
Spearman's rho comportament_prosocial.1 Correlation Coefficient 1.000 .326* -.272* -.072 Sig. (2-tailed) . .013 .041 .592 N 57 57 57 57 comportament_prosocial.2 Correlation Coefficient .326* 1.000 -.461** -.446** Sig. (2-tailed) .013 . .000 .001 N 57 57 57 57 comportament_agresiv.1 Correlation Coefficient -.272* -.461** 1.000 .518** Sig. (2-tailed) .041 .000 . .000 N 57 57 57 57 comportament_agresiv.2 Correlation Coefficient -.072 -.446** .518** 1.000 Sig. (2-tailed) .592 .001 .000 . N 57 57 57 57 *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). Tabelul 4. Corelații Spearman Correlations comportament_moral_general.1 comportament_moral_general.2 comportament_moral_crestin.1 comportament_moral_crestin.2
Spearman's rho comportament_moral_general.1 Correlation Coefficient 1.000 .465** .742** .371** Sig. (2-tailed) . .000 .000 .004 N 57 57 57 57 comportament_moral_general.2 Correlation Coefficient .465** 1.000 .355** .670** Sig. (2-tailed) .000 . .007 .000 N 57 57 57 57 comportament_moral_crestin.1 Correlation Coefficient .742** .355** 1.000 .403** Sig. (2-tailed) .000 .007 . .002 N 57 57 57 57 comportament_moral_crestin.2 Correlation Coefficient .371** .670** .403** 1.000 Sig. (2-tailed) .004 .000 .002 . N 57 57 57 57 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). Tabelul 5. Corelații Spearman

59 Din tabelele 4 și 5 observăm că există corelații semnificative pozitive între comportamentul prosocial raportat de părinte și cel raportat de copil (r=0.32, p=0,013, p < 0,05), între comportamentul agresiv raportat de părinte și cel raportat de copil (r=0.51, p=0,00, p < 0,01), între comportamentul moral general raportat de părinte și cel raportat de copil (r=0.46, p=0,00, p < 0,01) și între comportamentul moral specific creștin raportat de părinte și cel raportat de copil (r=0.40, p=0,002, p < 0,01). Acest lucru ne indică faptul că atât părinții, cât și copiii au avut percepții oarecum asemănătoare despre comportamentul lor, de aici reieșind că părinții își cunosc bine copiii și că au fost sinceri și unii și alții. Ipoteza 1: Religiozitatea familială (credință și comportament religios) este un predictor mai bun al religiozității copiilor comparativ cu religiozitatea individuală a părinților . Pentru a analiza relația dintre religiozitatea individuală a părinților (credință și comportament religios) și religiozitatea copiilor, am realizat o corelație Spearman. Correlations credinta_religioasa_individuala_parinti.1 practici_religioase_cotidiene.1 pozitionare_activa.1 practici_religioase_profunde.1 religiozitate_copii
Spearman's rho credinta_religioasa_individuala_parinti.1 Correlation Coefficient 1.000 .597** .630** .509** .522** Sig. (2-tailed) . .000 .000 .000 .000 N 56 56 56 56 56 practici_religioase_cotidiene.1 Correlation Coefficient .597** 1.000 .604** .580** .371** Sig. (2-tailed) .000 . .000 .000 .005 N 56 56 56 56 56 pozitionare_activa.1 Correlation Coefficient .630** .604** 1.000 .661** .431** Sig. (2-tailed) .000 .000 . .000 .001 N 56 56 56 56 56 practici_religioase_profunde.1 Correlation Coefficient .509** .580** .661** 1.000 .318* Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 . .017 N 56 56 56 56 56 religiozitate_copii Correlation Coefficient .522** .371** .431** .318* 1.000 Sig. (2-tailed) .000 .005 .001 .017 . N 56 56 56 56 57 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). Tabelul 6. Corelații Spearman:religiozitatea individuală a părinților- religiozitatea copiilor

60 Din tabelul 6 observăm că există o corelație pozitivă semnificativă între credința religioasă individuală a părinților și religiozitatea copiilor (r=0.522, p=0,000, p < 0,01). De asemenea și cele trei variabile ce caracterizează comportamentul religios individual corelează pozitiv semnificativ cu religiozitatea copiilor: practici religioase cotidiene (r=0.371, p=0,005, p < 0,01), poziționare activă (r=0.431, p=0,001, p < 0,01) și practici religioase profunde (r=0.318, p=0,017, p < 0,05). Din această corelație ne dăm seama că religiozitatea individuală a părinților influențează religiozitatea copiilor. Toate variabilele din tabelul de mai sus corelează puternic și mediu între ele. Pentru a analiza relația dintre religiozitatea familială (credință și comportament religios) și religiozitatea copiilor, am realizat o corelație Spearman. Correlations credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial religiozitate_copii
Spearman's rho credinta_religioasa_familiala Correlation Coefficient 1.000 .744** .448** Sig. (2-tailed) . .000 .001 N 53 53 53 comportament_religios_familial Correlation Coefficient .744** 1.000 .435** Sig. (2-tailed) .000 . .001 N 53 53 53 religiozitate_copii Correlation Coefficient .448** .435** 1.000 Sig. (2-tailed) .001 .001 . N 53 53 57 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). Tabelul 7. Corelații Spearman: religiozitatea familială- religiozitatea copiilor Se poate observa din rezultatele tabelului 7 că între toate variabilele sunt corelații medii și puternice (r > 0,400). S-a obținut o corelație pozitivă semnificativă între credința religioasă familială și religiozitatea copiilor (r=0.448, p=0,001, p < 0,01), precum și între comportamentul religios familial și religiozitatea copiilor (r=0.435, p=0,001, p < 0,01). Aceste corelații s-au făcut pe un eșantion de 53 de persoane din totalul de 57, deoarece 4 părinți nu au completat chestionarul de religiozitate familial pentru că sunt divorțați. Comparând valoarea lui ”r”, observăm că valorile sunt mai mari la corelația dintre religiozitatea familială și cea a copiilor decât dintre religiozitatea individuală și cea a copiilor (744, 448 comparativ cu 371, 431, 318). De aici rezultă că ipoteza nr.1 s-a confirmat.

61 Ipoteza 2: Există o corelație pozitivă semnificativă între religiozitatea individuală și familială a părinților (credință și comportament religios) și comportamentul moral, religios și prosocial al copiilor (raportat de către părinți și de către copii). Correlations credinta_religioasa_individuala_parinti practici_religioase_cotidiene pozitionare_activa practici_religioase_profunde comportament_moral_general comportament_prosocial comportament_moral_crestin
Spearman's rho credinta_religioasa_individuala_parinti Correlation Coefficient 1.000 .590** .608** .499** .478** .257 .409** Sig. (2-tailed) . .000 .000 .000 .000 .054 .002 N 57 57 57 57 57 57 57 practici_religioase_cotidiene Correlation Coefficient .590** 1.000 .611** .585** .378** .172 .239 Sig. (2-tailed) .000 . .000 .000 .004 .201 .073 N 57 57 57 57 57 57 57 pozitionare_activa Correlation Coefficient .608** .611** 1.000 .666** .367** .218 .274* Sig. (2-tailed) .000 .000 . .000 .005 .103 .039 N 57 57 57 57 57 57 57 practici_religioase_profunde Correlation Coefficient .499** .585** .666** 1.000 .377** .228 .385** Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 . .004 .088 .003 N 57 57 57 57 57 57 57 comportament_moral_general Correlation Coefficient .478** .378** .367** .377** 1.000 .700** .745** Sig. (2-tailed) .000 .004 .005 .004 . .000 .000 N 57 57 57 57 57 57 57 comportament_prosocial Correlation Coefficient .257 .172 .218 .228 .700** 1.000 .754** Sig. (2-tailed) .054 .201 .103 .088 .000 . .000 N 57 57 57 57 57 57 57 comportament_moral_crestin Correlation Coefficient .409** .239 .274* .385** .745** .754** 1.000 Sig. (2-tailed) .002 .073 .039 .003 .000 .000 . N 57 57 57 57 57 57 57 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). Tabelul 8.Corelații Spearman: religiozitate individuală părinți- comportament copii raportat de părinți

62 Am realizat corelații Spearman pentru a verifica această ipoteză. Conform rezultatelor din tabelul 8 am găsit că există o corelație pozitivă semnificativă între comportamentul moral general raportat de părinți și toate dimensiunile religiozității individuale a părinților: credință religioasă individuală (r=0.478, p=0,000, p < 0,01), practici religioase cotidiene (r=0.378, p=0,004, p < 0,01), poziționare activă (r=0.367, p=0,005, p < 0,01), practici religioase profunde (r=0.377, p=0,004, p < 0,01). De asemenea, există o corelație pozitivă semnificativă între comportamentul moral specific creștin raportat de părinți și trei dintre dimensiunile religiozității individuale a părinților: credință religioasă individuală (r=0.409, p=0,002, p < 0,01), poziționare activă (r=0.274, p=0,039, p < 0,05), practici religioase profunde (r=0.385, p=0,003, p < 0,01). Nu s-a obținut o corelație pozitivă semnificativă între religiozitatea individuală a părinților (credință religioasă individuală, practici religioase cotidiene, poziționare activă, practici religioase profunde) și comportamentul prosocial al copiilor raportat de părinți. Correlations credinta_religioasa_individuala_parinti.1 practici_religioase_cotidiene.1 pozitionare_activa.1 practici_religioase_profunde.1 comportament_prosocial.2 comportament_moral_general.2 comportament_moral_crestin.2
Spearman's rho credinta_religioasa_individuala_parinti.1 Correlation Coefficient 1.000 .597** .630** .509** .385** .364** .299* Sig. (2-tailed) . .000 .000 .000 .003 .006 .025 N 56 56 56 56 56 56 56 practici_religioase_cotidiene.1 Correlation Coefficient .597** 1.000 .604** .580** .311* .339* .212 Sig. (2-tailed) .000 . .000 .000 .020 .011 .117 N 56 56 56 56 56 56 56 pozitionare_activa.1 Correlation Coefficient .630** .604** 1.000 .661** .395** .341* .180 Sig. (2-tailed) .000 .000 . .000 .003 .010 .185 N 56 56 56 56 56 56 56 practici_religioase_profunde.1 Correlation Coefficient .509** .580** .661** 1.000 .390** .274* .167 Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 . .003 .041 .217 N 56 56 56 56 56 56 56 comportament_prosocial.2 Correlation Coefficient .385** .311* .395** .390** 1.000 .687** .605** Sig. (2-tailed) .003 .020 .003 .003 . .000 .000 N 56 56 56 56 57 57 57 comportament_moral_general.2 Correlation Coefficient .364** .339* .341* .274* .687** 1.000 .670** Sig. (2-tailed) .006 .011 .010 .041 .000 . .000 N 56 56 56 56 57 57 57 comportament_moral_crestin.2 Correlation Coefficient .299* .212 .180 .167 .605** .670** 1.000 Sig. (2-tailed) .025 .117 .185 .217 .000 .000 . N 56 56 56 56 57 57 57 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). Tabelul 9.Corelații Spearman: religiozitate individuală părinți- comportament copii raportat de copii Din tabelul 9 reiese că există o corelație pozitivă semnificativă între comportamentul moral general raportat de copii și toate dimensiunile religiozității individuale a părinților: credință religioasă individuală (r=0.364, p=0,006, p < 0,01), practici religioase cotidiene

63 (r=0.339, p=0,011, p < 0,05), poziționare activă (r=0.341, p=0,010, p < 0,05), practici religioase profunde (r=0.274, p=0,041, p < 0,05). De asemenea, există o corelație pozitivă semnificativă între comportamentul prosocial raportat de copii și toate dimensiunile religiozității individuale a părinților: credință religioasă individuală (r=0.385, p=0,003, p < 0,01), practici religioase cotidiene (r=0.311, p=0,02, p < 0,05), poziționare activă (r=0.395, p=0,003, p < 0,01), practici religioase profunde (r=0.390, p=0,003, p < 0,01). Referitor la comportamentul moral specific creștin raportat de copii s-a obținut o singură corelație pozitivă semnificativă cu credința religioasă individuală a părinților (r=0.299, p=0,025, p < 0,05). Din rezultatele prezentate mai sus putem spune că există mici diferențe între percepțile părinților și ale copiilor în ceea ce privește comportamentul prosocial și moral specific creștin. Correlations credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial comportament_prosocial comportament_moral_general comportament_moral_crestin
Spearman's rho credinta_religioasa_familiala Correlation Coefficient 1.000 .744** .157 .332* .230 Sig. (2-tailed) . .000 .262 .015 .097 N 53 53 53 53 53 comportament_religios_familial Correlation Coefficient .744** 1.000 .156 .264 .188 Sig. (2-tailed) .000 . .263 .056 .177 N 53 53 53 53 53 comportament_prosocial Correlation Coefficient .157 .156 1.000 .700** .754** Sig. (2-tailed) .262 .263 . .000 .000 N 53 53 57 57 57 comportament_moral_general Correlation Coefficient .332* .264 .700** 1.000 .745** Sig. (2-tailed) .015 .056 .000 . .000 N 53 53 57 57 57 comportament_moral_crestin Correlation Coefficient .230 .188 .754** .745** 1.000 Sig. (2-tailed) .097 .177 .000 .000 . N 53 53 57 57 57 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). Tabelul 10.Corelații Spearman: religiozitate familială- comportament copii raportat de părinți

64 Correlations credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial comportament_prosocial.2 comportament_moral_general.2 comportament_moral_crestin.2
Spearman's rho credinta_religioasa_familiala Correlation Coefficient 1.000 .744** .474** .353** .245 Sig. (2-tailed) . .000 .000 .010 .077 N 53 53 53 53 53 comportament_religios_familial Correlation Coefficient .744** 1.000 .361** .250 .161 Sig. (2-tailed) .000 . .008 .071 .248 N 53 53 53 53 53 comportament_prosocial.2 Correlation Coefficient .474** .361** 1.000 .687** .605** Sig. (2-tailed) .000 .008 . .000 .000 N 53 53 57 57 57 comportament_moral_general.2 Correlation Coefficient .353** .250 .687** 1.000 .670** Sig. (2-tailed) .010 .071 .000 . .000 N 53 53 57 57 57 comportament_moral_crestin.2 Correlation Coefficient .245 .161 .605** .670** 1.000 Sig. (2-tailed) .077 .248 .000 .000 . N 53 53 57 57 57 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). Tabelul 11.Corelații Spearman: religiozitate familială- comportament copii raportat de copii Observăm din tabelul 10 că există o corelație pozitivă semnificativă doar între comportamentul moral general raportat de părinți și credința religioasă familială (r=0.332, p=0,015, p < 0,05). Comportamentul prosocial și comportamentul moral specific creștin raportat de părinți nu corelează semnificativ cu religiozitatea familială (credință și comportament religios). Rezultatele tabelului 11 ne arată că comportamentul moral general raportat de copii corelează pozitiv semnificativ cu credința religioasă familială (r=0.353, p=0,01, p < 0,05), dar nu și cu comportamentul religios familial, comportamentul prosocial raportat de copii corelează pozitiv semnificativ atât cu credința religioasă familială (r=0.474, p=0,000, p < 0,01), cât și cu comportamentul religios familial (r=0.361, p=0,000, p < 0,01), iar comportamentul moral specific creștin raportat de copii nu corelează semnificativ cu religiozitatea familială (credință și comportament religios). De aici putem spune că mici diferențe între percepția copiilor și a

65 părinților au existat doar referitor la comportamentul prosocial, copiii declarând mai mult decât părinții lor că se implică în acțiuni prosociale. Din toate rezultatele prezentate până acum putem deduce că religiozitatea individuală a părinților influențează mai mult comportamentul copiilor decât religiozitatea familială. Așadar, ipoteza nr. 2 a fost parțial confirmată. Ipoteza 3: Există o corelație negativă semnificativă între religiozitatea individuală și familială a părinților (credință și comportament religios) și comportamentul agresiv al copiilor (raportat de către părinți și de către copii). Correlations credinta_religioasa_individuala_parinti practici_religioase_cotidiene pozitionare_activa practici_religioase_profunde credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial comportament_agresiv
Spearman's rho credinta_religioasa_individuala_parinti Correlation Coefficient 1.000 .590** .608** .499** .692** .575** -.159 Sig. (2-tailed) . .000 .000 .000 .000 .000 .238 N 57 57 57 57 53 53 57 practici_religioase_cotidiene Correlation Coefficient .590** 1.000 .611** .585** .461** .414** -.091 Sig. (2-tailed) .000 . .000 .000 .001 .002 .502 N 57 57 57 57 53 53 57 pozitionare_activa Correlation Coefficient .608** .611** 1.000 .666** .446** .561** -.167 Sig. (2-tailed) .000 .000 . .000 .001 .000 .214 N 57 57 57 57 53 53 57 practici_religioase_profunde Correlation Coefficient .499** .585** .666** 1.000 .472** .515** -.100 Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 . .000 .000 .458 N 57 57 57 57 53 53 57 credinta_religioasa_familiala Correlation Coefficient .692** .461** .446** .472** 1.000 .744** -.218 Sig. (2-tailed) .000 .001 .001 .000 . .000 .117 N 53 53 53 53 53 53 53 comportament_religios_familial Correlation Coefficient .575** .414** .561** .515** .744** 1.000 -.223 Sig. (2-tailed) .000 .002 .000 .000 .000 . .109 N 53 53 53 53 53 53 53 comportament_agresiv Correlation Coefficient -.159 -.091 -.167 -.100 -.218 -.223 1.000 Sig. (2-tailed) .238 .502 .214 .458 .117 .109 . N 57 57 57 57 53 53 57 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). Tabelul 12.Corelații Spearman: religiozitate individuală și familială- comportament agresiv raportat de părinți

66 Correlations credinta_religioasa_individuala_parinti.1 practici_religioase_cotidiene.1 pozitionare_activa.1 practici_religioase_profunde.1 credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial comportament_agresiv.2
Spearman's rho credinta_religioasa_individuala_parinti.1 Correlation Coefficient 1.000 .597** .630** .509** .689** .579** -.343** Sig. (2-tailed) . .000 .000 .000 .000 .000 .010 N 56 56 56 56 53 53 56 practici_religioase_cotidiene.1 Correlation Coefficient .597** 1.000 .604** .580** .472** .388** -.263 Sig. (2-tailed) .000 . .000 .000 .000 .004 .050 N 56 56 56 56 53 53 56 pozitionare_activa.1 Correlation Coefficient .630** .604** 1.000 .661** .471** .536** -.303* Sig. (2-tailed) .000 .000 . .000 .000 .000 .023 N 56 56 56 56 53 53 56 practici_religioase_profunde.1 Correlation Coefficient .509** .580** .661** 1.000 .484** .476** -.219 Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 . .000 .000 .105 N 56 56 56 56 53 53 56 credinta_religioasa_familiala Correlation Coefficient .689** .472** .471** .484** 1.000 .744** -.319* Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 .000 . .000 .020 N 53 53 53 53 53 53 53 comportament_religios_familial Correlation Coefficient .579** .388** .536** .476** .744** 1.000 -.203 Sig. (2-tailed) .000 .004 .000 .000 .000 . .145 N 53 53 53 53 53 53 53 comportament_agresiv.2 Correlation Coefficient -.343** -.263 -.303* -.219 -.319* -.203 1.000 Sig. (2-tailed) .010 .050 .023 .105 .020 .145 . N 56 56 56 56 53 53 57 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). Tabelul 13.Corelații Spearman: religiozitate individuală și familială- comportament agresiv raportat de copii Pentru a analiza relația dintre religiozitatea individuală și familială a părinților (credință și comportament religios) și comportamentul agresiv al copiilor (raportat de către părinți și de către copii) am realizat corelații Spearman. Se poate observa din tabelele de mai sus că între

67 comportamentul agresiv al copiilor raportat de părinți și religiozitatea individuală și familială există corelații negative, dar nesemnificative din punct de vedere statistic (p> 0,05), corelații negative semnificative întâlnindu-se între comportamentul agresiv raportat de către copii și variabilele: credința religioasă individuală a părinților (r=-0.343, p=0,01, p < 0,05), poziționare activă (r=-0.303, p=0,023, p < 0,05) și credința religioasă familială (r=-0.319, p=0,02, p < 0,05). Deci, cu cât părinții sunt mai religioși, cu atât copiii manifestă mai puțin comportamente agresive. Putem spune că ipoteza nr.3 s-a confirmat parțial. Ipoteza 4: Există o corelație pozitivă semnificativă între religiozitatea individuală și familială a părinților (credință și comportament religios) și starea de bine a acestora . Pentru verificarea acestei ipoteze am realizat o corelație Spearman. credinta_religioasa_individuala_parinti practici_religioase_cotidiene pozitionare_activa practici_religioase_profunde starea_spirituala_de_bine_parinti starea_existentiala_de_bine_parinti
Spearman's rho credinta_religioasa_individuala_parinti Correlation Coefficient 1.000 .590** .608** .499** .585** .466** Sig. (2-tailed) . .000 .000 .000 .000 .000 N 57 57 57 57 57 57 practici_religioase_cotidiene Correlation Coefficient .590** 1.000 .611** .585** .474** .360** Sig. (2-tailed) .000 . .000 .000 .000 .006 N 57 57 57 57 57 57 pozitionare_activa Correlation Coefficient .608** .611** 1.000 .666** .498** .326* Sig. (2-tailed) .000 .000 . .000 .000 .013 N 57 57 57 57 57 57 practici_religioase_profunde Correlation Coefficient .499** .585** .666** 1.000 .402** .374** Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 . .002 .004 N 57 57 57 57 57 57 starea_spirituala_de_bine_parinti Correlation Coefficient .585** .474** .498** .402** 1.000 .678** Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 .002 . .000 N 57 57 57 57 57 57 starea_existentiala_de_bine_parinti Correlation Coefficient .466** .360** .326* .374** .678** 1.000 Sig. (2-tailed) .000 .006 .013 .004 .000 . N 57 57 57 57 57 57 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). *. Correlation is significant at the 0.05 level (2-tailed). Tabelul 14. Corelații Spearman: religiozitate individuală – starea de bine

68 Urmărind tabelul nr.14 putem observa că există o singură corelație pozitivă semnificativă, medie între poziționarea activă și starea existențială de bine (p < 0,05), celelalte 11 corelații realizate între toate constructele religioase implicate în această analiză sunt pozitive semnificative, puternice (p < 0,01). Acest lucru ne arată că persoanele care sunt religioase au și o stare spirituală și existențială de bine ridicată. Așadar, ipoteza nr. 4 a fost confirmată. Ipoteza 5: Există o corelație pozitivă semnificativă între religiozitatea individuală a părinților (credință și comportament religios) și cea familială (credință și comportament religios). Comportamentul religios familial are următoarele dimensiuni: practici religioase cotidiene, poziționare activă și practici religioase profunde. Pentru a analiza această relație am folosit ca metodă de analiză statistic corelația Spearman. Correlations credinta_religioasa_individuala_parinti practici_religioase_cotidiene pozitionare_activa practici_religioase_profunde credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial
Spearman's rho credinta_religioasa_individuala_parinti Correlation Coefficient 1.000 .590** .608** .499** .692** .575** Sig. (2-tailed) . .000 .000 .000 .000 .000 N 57 57 57 57 53 53 practici_religioase_cotidiene Correlation Coefficient .590** 1.000 .611** .585** .461** .414** Sig. (2-tailed) .000 . .000 .000 .001 .002 N 57 57 57 57 53 53 pozitionare_activa Correlation Coefficient .608** .611** 1.000 .666** .446** .561** Sig. (2-tailed) .000 .000 . .000 .001 .000 N 57 57 57 57 53 53 practici_religioase_profunde Correlation Coefficient .499** .585** .666** 1.000 .472** .515** Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 . .000 .000 N 57 57 57 57 53 53 credinta_religioasa_familiala Correlation Coefficient .692** .461** .446** .472** 1.000 .744** Sig. (2-tailed) .000 .001 .001 .000 . .000 N 53 53 53 53 53 53 comportament_religios_familial Correlation Coefficient .575** .414** .561** .515** .744** 1.000 Sig. (2-tailed) .000 .002 .000 .000 .000 . N 53 53 53 53 53 53 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). Tabelul 15.Corelații Spearman: religiozitate individuală – religiozitate familială

69 Rezultatele din tabelul 15 indică corelații pozitive semnificative, puternice între toate variabilele implicate în această analiză. Credința religioasă individuală corelează pozitiv semnificativ cel mai mult cu credința religioasă familială (r=0.692, p=0,000, p < 0,01), iar apoi cu comportamentul religios familial (r=0.575, p=0,000, p < 0,01). Practicile religioase cotidiene corelează pozitiv semnificativ cu credința religioasă familială (r=0.461, p=0,001, p < 0,01) și cu comportamentul religios familial (r=0.414, p=0,002, p < 0,01). De asemenea, poziționarea activă corelează pozitiv semnificativ cu credința religioasă familială (r=0.446, p=0,001, p < 0,01) și cu comportamentul religios familial (r=0.561, p=0,000, p < 0,01). Practicile religioase profunde corelează pozitiv semnificativ cu credința religioasă familială (r=0.472, p=0,000, p < 0,01) și cu comportamentul religios familial (r=0.515, p=0,000, p < 0,01). Aceste rezultate ne demonstrează că ipoteza nr. 5 se confirmă. Ipoteza 6: Există o corelație pozitivă semnificativă între religiozitatea copiilor și comportamentul moral, religios și social raportat de către copii. Correlations religiozitate_copii comportament_prosocial comportament_moral_general comportament_moral_crestin comportament_agresiv
Spearman's rho religiozitate_copii Correlation Coefficient 1.000 .472** .525** .576** -.508** Sig. (2-tailed) . .000 .000 .000 .000 N 57 57 57 57 57 comportament_prosocial Correlation Coefficient .472** 1.000 .695** .613** -.471** Sig. (2-tailed) .000 . .000 .000 .000 N 57 57 57 57 57 comportament_moral_general Correlation Coefficient .525** .695** 1.000 .672** -.680** Sig. (2-tailed) .000 .000 . .000 .000 N 57 57 57 57 57 comportament_moral_crestin Correlation Coefficient .576** .613** .672** 1.000 -.551** Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 . .000 N 57 57 57 57 57 comportament_agresiv Correlation Coefficient -.508** -.471** -.680** -.551** 1.000 Sig. (2-tailed) .000 .000 .000 .000 . N 57 57 57 57 57 **. Correlation is significant at the 0.01 level (2-tailed). Tabelul 16. Corelație Spearman: religiozitatea copiilor – comportamentul raportat de copii

70 În urma analizei realizate s-au obținut corelații pozitive sau negative semnificative, puternice între toate variabilele implicate în această analiză. Astfel, religiozitatea copiilor corelează pozitiv semnificativ cu comportamentul prosocial (r=0.452, p=0,000, p < 0,01), comportamentul moral general (r=0.525, p=0,000, p < 0,01) și cu comportamentul moral specific creștin (r=0.576, p=0,000, p < 0,01) și corelează negativ semnificativ cu comportamentul agresiv (r=-0.508, p=0,000, p < 0,01). Deci, copiii care sunt religioși vor avea un comportament prosocial, moral general și moral specific creștin ridicat și un comportament agresiv scăzut. În urma acestor rezultate, ipoteza nr. 6 s-a confirmat. Ipoteza 7: Există diferențe semnificative în funcție de gen în ceea ce privește religiozitatea, în sensul că fetele sunt mai religioase decât băieții. Pentru verificarea acestei ipoteze am aplicat testul neparametric pentru eșantioane independente Mann-Whitney . Diferențierea eșantioanelor s-a făcut după variabila sex, unde 1 = masculin, iar 2 = feminin. Descriptive Statistics N Mean Std. Deviation Minimum Maximum religiozitate_copii 57 4.0175 .79570 2.00 5.00 gen 57 1.47 .504 1 2 Tabelul 17. Media, abaterea standard, minimul și maximul pentru variabila religiozitate copii Ranks gen N Mean Rank Sum of Ranks religiozitate_copii masculin 30 24.22 726.50 feminin 27 34.31 926.50 Total 57 Tabelul 18. Testul Mann-Whitney- Media rangurilor în funcție de gen Test Statisticsa religiozitate_copii Mann-Whitney U 261.500 Wilcoxon W 726.500 Z -2.296 Asymp. Sig. (2-tailed) .022 a. Grouping Variable: gen Tabelul 19. Rezultatele testului Mann-Whitney pentru variabila religiozitate copii După cum se poate vedea în tabelul 19, pentru variabila religiozitatea copiilor, rezultatele testului Mann-Whitney sunt: M-W(261,500)= -2,296, p = 0,022, p <0,05, ceea ce înseamnă că

71 există o diferență semnificativă în funcție de gen în privința religiozității copiilor. Semnul minus al notei Z ne arată sensul diferenței existente între cele două eșantioane. Astfel, din tabelul 18 observăm că mediile rangurilor celor două eșantioane sunt : M(feminin) = 34,31, iar M(masculin) = 24, 22. Deci fetele sunt mai religioase comparativ cu băieții. Astfel, ipoteza nr. 7 se confirmă. Reprezentarea grafică a mediilor este prezentată mai jos (vezi Graficul 8).
Graficul 15. Reprezentarea grafică a mediilor la variabila religiozitatea copiilor în funcție de gen Ipoteza 8: Există diferențe semnificative în funcție de gen în ceea ce privește comportamentul moral general, moral specific creștin, prosocial și agresiv al copiilor (raportat de ei înșiși). Pentru verificarea acestei ipoteze am aplicat testul neparametric pentru eșantioane independente Mann-Whitney . Descriptive Statistics N Mean Std. Deviation Minimum Maximum comportament_prosocial 57 3.6111 .60940 1.92 4.58 comportament_moral_general 57 4.2947 .48271 3.00 5.00 comportament_moral_crestin 57 3.7597 .63194 1.50 4.75 comportament_agresiv 57 1.4579 .53617 1.00 3.90 gen 57 1.47 .504 1 2 Tabelul 20. Medii, abateri, minim și maxim pentru variabilele măsurate

72 Ranks gen N Mean Rank Sum of Ranks comportament_prosocial masculin 30 23.03 691.00 feminin 27 35.63 962.00 Total 57 comportament_moral_general masculin 30 22.67 680.00 feminin 27 36.04 973.00 Total 57 comportament_moral_crestin masculin 30 23.05 691.50 feminin 27 35.61 961.50 Total 57 comportament_agresiv masculin 30 35.23 1057.00 feminin 27 22.07 596.00 Total 57 Tabelul 21. Testul Mann-Whitney- Media rangurilor în funcție de gen Test Statisticsa comportament_prosocial comportament_moral_general comportament_moral_crestin comportament_agresiv Mann-Whitney U 226.000 215.000 226.500 218.000 Wilcoxon W 691.000 680.000 691.500 596.000 Z -2.866 -3.046 -2.862 -3.011 Asymp. Sig. (2-tailed) .004 .002 .004 .003 a. Grouping Variable: gen Tabelul 22. Rezultatele testului Mann-Whitney pentru variabilele măsurate După cum se poate vedea în tabelul 21, pentru variabilele incluse în analiză rezultatele testului Mann-Whitney sunt: comportament prosocial: M-W(226,000)= -2,866, p = 0,004, p <0,05; comportament moral general: M-W(215,000)= -3,046, p = 0,002, p <0,05; comportament moral specific creștin: M-W(226,500)= -2,862, p = 0,004, p <0,05; comportament agresiv: M-W(218,000)= -3,011, p = 0,003, p <0,05, ceea ce înseamnă că există o diferență semnificativă în funcție de gen în privința celor patru tipuri de comportamente . Semnul minus al notei Z ne arată sensul diferenței existente între cele două eșantioane. Astfel, din tabelul 20 observăm că mediile rangurilor celor două eșantioane sunt : comportament prosocial- M(feminin) = 35,63, iar M(masculin) = 23, 03; comportament moral general- M(feminin) = 36,04, iar M(masculin) = 22, 67; comportament moral specific creștin – M(feminin) = 35,61, iar M(masculin) = 23, 05; comportament agresiv- M(feminin) = 22,07, iar M(masculin) = 35, 23. Din aceste rezultate putem concluziona că nivelul comportamentului prosocial, moral general și moral specific creștin este mai ridicat la fete decât la băieți, iar băieții sunt mai agresivi comparativ cu fetele. Astfel, ipoteza nr. 8 se confirmă.

73 Ipoteza 9: Există un impact pozitiv al activităților din cadrul opționalului ”Sfinții- prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor” asupra elevilor în diverse planuri: cognitiv, moral, religios și social . Pentru verificarea acestei ipoteze am realizat analiza de frecvențe pentru 9 itemi incluși în chestionarul pentru opțional. Acest chestionar a fost aplicat unui număr de 20 de elevi din clasa a IV-a A, clasă la care s-a derulat pe parcursul unui an școlar opționalul ”Sfinții- prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor”. În urma realizării acestei analize în SPSS, am obținut următoarele rezultate: Itemul Dezacord total Dezacord Nici acord, nici dezacord Acord Acord total 1 5,3% 7% 12,3% 10,5% – 2 – 8,8% 10,5% 14% 1,8% 3 1,8% 5,3% 5,3% 7% 15,8% 4 – – 1,8% 12,3% 21,1% 5 – – 5,3% 10,5% 19,3% 6 – 1,8% 1,8% 7% 24,6% 7 – 1,8% 10,5% 7% 15,8% 8 – – – 12,3% 22,8% Tabelul 23. Analiza de frecvențe a chestionarului pentru Opțional Statistics op_5.1 op_5.2 op_5.4 op_5.5 op_5.6 op_5.7 op_5.8 op_5.9 op_5.10 N Valid 20 20 20 20 20 20 20 20 20 Missing 37 37 37 37 37 37 37 37 37 Mean 2.80 3.25 3.85 2.80 4.55 4.40 4.55 4.05 4.65 Minimum 1 2 1 1 3 3 2 2 4 Maximum 4 5 5 5 5 5 5 5 5 Tabelul 24. Medii, minim, și maxim pentru fiecare item al chestionarului Analiza rezultatelor pe itemi: Itemul 1- ” Am multe cunoștințe despre viețile sfinților.” Cei mai mulți copii din clasă declară că au multe (10,5%) și suficiente cunoștințe acumulate (12,3%) până în momentul aplicării chestionarului (februarie) Itemul 2- ” Cunoștințele pe care le dobândesc la ora de Opțional le primesc și în familie.” 14% dintre copii (majoritatea) sunt de acord cu această afirmație, de aici putând trage concluzia că și părinții lor sunt religioși.

74 Itemul 3- ” Îmi plac povestirile citite de mine la ora de Opțional.” Observăm că majoritatea copiilor îndrăgesc povestirile cu conținut religios folosite la ora de Opțional (15,8%) Itemul 4- ” Ora de Opțional m-a ajutat să fiu mai bun cu cei din jur, mai darnic.” 12,3% sunt de accord, iar 21,1% sunt total de acord cu această afirmație. Niciun copil nu a manifestat dezacord. Putem spune că ora de Opțional a influențat comportamentul moral al copiilor. Itemul 5- ” Acest opțional m-a ajutat să am o relație mai bună cu colegii, părinții, profesorii.”Nici la acest item nu a manifestat nimeni dezacord. Majoritatea copiilor au fost total de acord cu afirmația (19,3%). Activitățile desfășurate în cadrul orelor au contribuit la îmbunătățirea relațiilor interpersonale de la nivelul clasei sau dintre membrii familiei. Itemul 6- ” În urma desfășurării activităților de la ora de Opțional și a altor activități extrașcolare cu conținut religios m-am apropiat mai mult de Dumnezeu.” La această întrebare 24% au răspuns că sunt total de acord și 7% că sunt de acord. Se poate observa influența activităților cu conținut religios desfășurate asupra dezvoltării religiozității copiilor. Itemul 7- ” Îi cinstesc pe sfinți.” Din răspunsurile date aflăm că cei mai mulți copii cinstesc sfinții (15,8%), dar mai sunt unii care, poate pentru că nu cunosc prea mulți sfinți, nu se pronunță asupra acestui aspect. Itemul 8- ” Consider că sfinții pot fi modele de urmat pentru mine.”Toți copiii din clasă au fost de acord (12,3) sau total de acord cu această afirmație (22,8). Copiii au învățat în cadrul acestui opțional că viața sfinților poate fi un reper pentru fiecare dintre ei. În concluzie, se poate afirma că Opționalul ”Sfinții – prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor” a avut o influență pozitivă puternică asupra dezvoltării copiilor pe mai multe planuri: cognitiv, moral, religios și social . Astfel, ipoteza nr. 9 a fost confirmată. V. 11. Discuții Cercetarea de față a fost realizată cu scopul de a investiga relațiile existente între religiozitatea părinților și religiozitatea și comportamentul copiilor, precum și influențele unei discipline opționale asupra copiilor pe plan cognitiv, moral, religios și social . În acord cu scopul au fost stabilite nouă ipoteze, dintre care șapte au fost validate, iar două au fost confirmate parțial. În ansamblu, așa cum s-a anticipat, analiza rezultatelor a pus în

75 evidență faptul că religiozitatea individuală a părinților și cea familială (credință și comportament religios) au o influență pozitivă atât asupra formării și dezvoltării religiozității copiilor și a comportamentului prosocial, moral general și moral specific creștin, cât și asupra reducerii comportamentului agresiv. De asemenea, s-a constatat impactul pozitiv pe care l-a avut asupra copiilor opționalul ”Sfinții – prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor ”derulat pe parcursul unui an școlar, pe plan cognitiv, moral, religios și social. Rezultatele acestui studiu sunt considerate consistente cu rezultatele raportate în cercetările anterioare care arată că există asocieri pozitive între religiozitatea părinților și religiozitatea copiilor (Smith, 2003; Boyatzis, 2005; apud Leonard, 2013), precum și între religiozitatea părinților și comportamentele morale, sociale și religioase ale copiilor ( Mahoney, 2010; Mahoney, Pargament, Tarakeshwar & Swank, 2008; Smith & Snell, 2009; Ellison, 1991), evidențiind că părinții sunt modele observabile pentru copii (Bandura, 2004; Smith & Snell, 2009). În ceea ce privește relația dintre religiozitatea individuală a părinților (credință și comportament religios) și religiozitatea copiilor, corelațiile dintre variabile arată că credința religioasă individuală, practicile religioase cotidiene, poziționarea activă și practicile religioase profunde corelează pozitiv semnificativ cu religiozitatea copiilor. Referitor la relația dintre religiozitatea familială (credință și comportament religios) și religiozitatea copiilor s-au obținut corelații pozitive semnificative, puternice între toate aceste variabile: credința religioasă familială corelează pozitiv semnificativ cu comportamentul religios familial și cu religiozitatea copiilor. Astfel, dacă în familie ambii părinți cred în Dumnezeu și își construiesc viața ghidați de învățăturile de credință, acest lucru se va reflecta în primul rând în comportamentul religios familial și mai apoi în comportamentul religios al copiilor. Rezultatele studiului nostru ne arată că religiozitatea familială corelează mai puternic cu religiozitatea copiilor decât religiozitatea individuală. Prin urmare, aceste rezultate sunt în acord cu alte studii care menționează că principalii factori care determină religiozitatea copiilor ar fi religiozitatea familiei, structura familiei tradiționale și calitatea relațiilor din interiorul familiei (Myers, 1996, apud Hood, 2009). Alte rezultate ale studiului de față arată că toate dimensiunile religiozității individuale și familiale (credința religioasă individuală, practicile religioase cotidiene, poziționarea activă, practicile religioase profunde, credința și comportamentul familial), precum și religiozitatea copiilor corelează pozitiv semnificativ cu comportamentul moral, moral specific creștin și

76 prosocial raportat de copii și cu comportamentul moral raportat de părinți. Numeroase cercetări au studiat relația dintre religiozitate și comportamentul prosocial. Astfel, Sherkat și Ellison (1999, apud Hood, 2009), au formulat ideea conform căreia părinții care sunt religioși ajung să fie considerați model de comportament prosocial de către copiii lor, comparativ cu cei care nu sunt religioși, care nu constituie un astfel de model. Forliti și Benson (1986, apud Hood, 2009) au ajuns la concluzia că religiozitatea a fost legată de creșterea activităților prosociale și de scăderea comportamentului antisocial. Observăm din studiu că în măsura în care în familie există acte de religiozitate – rugăciuni, participarea la slujbe, diferitele activități social-umanitare care au loc în cadrul comunităților bisericești – acestea vor rămân în mintea copilului și îi vor influența comportamentul. Copiii, văzând cum procedează părinții lor, le vor prelua și ei comportamentul. Din rezultatele obținute se poate observa că religiozitatea individuală influențează mai mult comportamentul copiilor decât religiozitatea familială. Acest lucru poate fi explicat și de faptul că, din totalul părinților implicați în cercetare, mamele au fost cele care au completat în proporția cea mai mare chestionarele (88%), știindu-se faptul că în religiile creștine femeile sunt mai religioase decât bărbații (Hertel și Donahue,1995; apud Hood, 2009). Acești cercetători susțin că mamele au o influență mai mare decât tații în a-i apropia pe copii de Dumnezeu, pentru faptul că se implică mai mult în procesul de creștere a copiilor. Și la nivelul eșantionului nostru acest aspect este evident, legătura familiei cu școala realizându-se în proporție de peste 80% prin implicarea mamelor. În această cercetare s-a constatat de asemenea că religiozitatea copiilor corelează semnificativ negativ cu comportamentul agresiv. Referitor la această relație există studii care menționează că religiozitatea se referă la niveluri mai scăzute de comportament agresiv sau violent, dar relația este de obicei destul de modestă (Benson et al, 2006, apud Hood, 2009). Dacă copiii merg la biserică, se roagă, postesc, se spovedesc și se împărtășesc, citesc cărți cu conținut religios, atunci comportamentele agresive sunt mai scăzute (nu se bat cu alți copii, nu se ceartă, nu vorbesc urât, se enervează mai puțin și învață să-și controleze emoțiile negative. Între religiozitatea părinților și comportamentul agresiv corelația a fost negativă, dar nu a fost semnificativă. O posibilă explicație pentru acest lucru ar fi faptul că în eșantionul de copii există trei copii cu comportament foarte agresiv. Părinții acestora au recunoscut comportamentul

77 agresiv al copiilor lor mai mult decât au făcut-o copiii. Există astfel probabilitatea ca aceste cazuri extreme să fi avut o influență din punct de vedere statistic asupra rezultatelor. S-au obținut în urma analizelor corelații pozitive foarte puternice între toate dimensiunile religiozității individuale și familiale și starea de bine (spirituală și existențială). De asemenea, și starea spirituală de bine corelează pozitiv semnificativ cu starea existențială de bine. Deci, cu cât părinții sunt mai religioși, cu atât vor avea o starea spirituală și existențială de bine mai ridicată, simțind că viața este o experiență pozitivă și că Dumnezeu le oferă putere și sprijin. Aceste rezultate sunt în acord cu alte studii de specialitate care menționează că religiozitatea este unul dintre factorii cei mai importanți care determină starea de bine (Benson et al, 2006, Kelley & Miller, 2007, apud Hernandez, 2011). Legătura dintre religiozitate și starea de bine a fost tema mai multor cercetări (Kelley and Miller, 2007; Zullig et al., 2006; Argyle, 2001; Francis et al., 2000; French and Joseph, 1999; Cohen, 2002; Ellison, 1991), unele dintre rezultate evidențiind faptul că în societățile în care există un nivel ridicat al stresului, persoanele religioase sunt mai fericite, iar în societățile mai religioase oamenii sunt mai fericiți, având o stare de spirit pozitivă (Fehring, Brennan, & Keller, 1987, apud Hernandez, 2011). Alte ipoteze pe care mi le-am propus în cercetare au fost cele legate de diferențele care există în funcție de gen în ceea ce privește religiozitatea și comportamentele copiilor. Astfel, pentru variabila religiozitate am găsit că există diferențe semnificative în funcție de gen, în sensul că fetele sunt mai religioase decât băieții. Acest rezultat vine în acord cu rezultatele altor studii care specifică religiozitatea crescută a femeilor în comparație cu a bărbaților Donelson,1999; Francis & Wilcox, 1998 (apud Hood, 2009). S-au obținut de asemenea diferențe semnificative în funcție de gen între toate tipurile de comportamente analizate. Astfel, nivelul comportamentului prosocial, moral general și moral specific creștin este mai ridicat la fete decât la băieți, iar băieții sunt mai agresivi în comparație cu fetele. În acest sens, multe studii arată că băieții sunt mai mult implicați în acte antisociale decât fetele, iar violența fizică este mult mai des întâlnită la băieți (Hyde, 1984, apud Eagly & Steffen, 1986). Un obiectiv important pe care mi l-am propus în cercetare a fost de a vedea care este impactul unui opțional derulat la clasa a IV-a pe parcursul unui an școlar asupra copiilor. În urma analizelor făcute am constatat că activitățile cu specific religios derulate în cadrul acestui opțional au avut o influență importantă asupra copiilor pe diverse planuri: cognitiv, moral, religios și social. Având drept model viețile sfinților, copiii au reușit să fie mai buni, mai darnici,

78 au învățat cum să relaționeze eficient cu cei din jur, s-au apropiat mai mult de Dumnezeu și de Biserică și nu în ultimul rând au dobândit multe cunoștințe despre viețile sfinților și unii și-au descoperit o nouă pasiune: dragostea pentru cărțile cu conținut religios. Se impune să precizăm și câteva limite ale studiului nostru și posibilități de dezvoltare: – numărul mic al eșantionului de părinți și copii; Este posibil ca aceasta să fie una dintre cauzele validării doar parțiale a două dintre ipotezele studiului. – eșantionul a cuprins doar persoane de religie ortodoxă din mediul rural; Pentru realizarea unei viitoare cercetări ar fi interesant de selectat în eșantion și persoane de alte confesiuni, reprezentând același procent cu persoanele de religie ortodoxă, din medii de proveniență diferite. – aplicarea unor chestionare proprii, nevalidate; – nu este posibilă o interpretare cauzală a relațiilor dintre variabile, deoarece analiza de bază din studiu este corelația; – în completarea chestionarelor este posibil ca dezirabilitatea socială să fi avut o influență asupra răspunsurilor; Dacă ar fi să aplic din nou chestionarele, aș opta pentru aplicarea acelorași chestionare în 2 etape distincte pe un eșantion mai mare pentru a putea verifica fidelitatea răspunsurilor și pentru a putea exclude cazurile care nu demonstrează o bună fidelitate a răspunsurilor date în cele două etape. – din perspectivă creștină, credința nu se ”traduce”, nu se cuantifică în cifre, numere, statistici, de aceea credem că vor exista întotdeauna diferențe între credința declarată și cea trăită. Studiul de față ne-a ajutat să înțelegem care este influența pe care religiozitatea individuală a părinților și cea familială, precum și activitățile cu caracter religios desfășurate în școală le au asupra dezvoltării religiozității la copii și asupra comportamentului prosocial, moral, religios și agresiv.

79 CONCLUZII Lucrarea de față a prezentat ca element central fenomenul religiozității și și-a propus evidențierea gradului de asociere dintre religiozitatea părinților și starea de bine, precum și analiza influențelor religiozității părinților și a activităților cu conținut religios din cadrul opționalului clasei asupra religiozității copiilor, a comportamentului moral, religios, prosocial și agresiv al acestora. Rezultatele cercetării prezentate în această lucrare confirmă încă o dată rolul deosebit de important pe care îl are familia în formarea sentimentului religios la copii. Ne-a interesat în această lucrare să analizăm familia ca factor primordial și decisiv în formarea copilului pe plan religios, moral și comportamental. Familia este cea care îl inițiază pe copil în domeniul religiozității mai mult prin latura exterioară, expresivă și mai puțin prin latura teoretică, reflectată. Familia formează mai mult pe copil, decât să-l informeze. Încă de mic copilul observă comportamentul părinților și preia prin imitație din mediul apropiat, familial, impresii, conduite pe care le vede la părinți sau la ceilalți membri ai familiei. Din familie copilul învață ce este omenia, bunătatea, dragostea, răbdarea, rugăciunea, milostenia, deoarece el mai întâi le vede, iar în timp ajunge să le înțeleagă și să și le însușească în propriul comportament. Copilul se împărtășește din duhul de rugăciune al părinților, din atitudinea lor față de Dumnezeu. De aceea părinții au o mare responsabilitate: să cultive în sufletele copiilor adevăratele valori, să le transmită cu multă dragoste, discernământ și înțelepciune, prin propriul lor exemplu, o credință vie și puternică și nealterată. Alături de familie, am încercat în lucrarea noastră să evidențiem și importanța școlii în transmiterea valorilor religioase către copii. Aspectul de noutate adus de lucrare constă în studierea efectului pe care l-a avut asupra copiilor derularea pe parcursul unui an școlar a unei discipline opționale cu tematică religioasă, ”Sfinții – prietenii lui Dumnezeu și ai copiilor”. Rezultatele obținute în studiu arată că școala, prin activitățile cu conținut religios pe care le desfășoară, vine în sprijinul familiei să completeze, să împlinească lucrarea pe care o săvârșesc părinții pentru devenirea spirituală a copiilor. Astfel, dacă părinții își pun amprenta asupra formării și dezvoltării religioase și comportamentale a copiilor, transmițându-le în mod natural,

80 fără vreo pregătire specială atitudini, valori și comportamente, în școală educația religioasă se face sub corecta îndrumare a educatorilor, care, prin pregătirea pedagogică pe care o au, cu puterea cuvântului și a propriului exemplu reușesc să-i informeze, dar mai ales să-i formeze pe copii pe plan spiritual. Alături de părinți, educatorii, învățătorii și profesorii sunt formatori de suflete, iar educarea de către aceștia a copiilor în spirit creștin are puterea de a schimba convingeri, de a forma OAMENI, de a salva lumea. Din punct de vedere teoretic, în urma realizării acestei lucrări și a studierii unor materiale științifice de specialitate am înțeles mai bine conceptele abordate, care este legătura dintre ele, precum și dintre variabilele cercetării. Am testat teoria învățării prin observație susținută de Bandura, Oman si Thoresen, care promovează ideea că religiozitatea și spiritualitatea pot fi învățate prin observarea și imitarea modelelor spirituale. Din punct de vedere practic, rezultatele cercetării realizată în această lucrare ne vor ajuta să propunem și pentru anii următori modele de opționale sau activități educaționale extrașcolare, proiecte de parteneriat ce vizează aspecte ale religiozității (de ex. formarea sentimentului religios), spiritualității și comportamentului copiilor, acestea putând avea și implicații terapeutice. De asemenea, în urma prezentării rezultatelor cercetării părinților, anticipăm că aceștia vor înțelege mai bine influențele pe care le are religiozitatea lor asupra religiozității copiilor și asupra comportamentelor acestora, că se vor îmbunătăți relațiile părinți-copii, copii – copii, precum și profesor-copii. Această lucrare poate fi un punct de plecare bun pentru o cercetare viitoare pe tema studierii fenomenului religiozității la persoanele de religie ortodoxă din zona Bucovinei, pe un eșantion reprezentativ (ales după anumite criterii: vârstă, nivel de educație, gen etc.), implicând cât mai multe dimensiuni ale acestui fenomen.

81 BIBLIOGRAFIE Argyle, M. (2001). Religion. In The psychology of happiness (2nd ed., pp. 164–177). New York: Routledge. Bandura, A. (2004). Swimming against the mainstream: The early years from chilly tributary to transformative mainstream. Behaviour Research and Therapy. Barry, C. M., Nelson, L. J., Davarya, S., & Urry, S. (2010). Religiosity and spirituality during the transition to adulthood. International Journal of Behavioral Development Băncilă,Vasile, Inițierea religioasă a copilului, Ed. Anastasia, București, 1996. Biblia sau Sfânta Scriptură. (2008), tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte DANIEL – Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, București: Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române. Cohen, A. B. (2002). The importance of spirituality in well-being for Jews and Christians. Journal of Happiness Studies. Comănescu, I. 1991, Reconsiderări necesare în problematica educației morale, în „Revista de pedagogie”, nr.6. Cucoș, C., Educația religioasă – repere teoretice și metodice, Editura Polirom, 1999. Danion, V., Cum să ne creștem copiii, Editura Sofia, 2012 Duriez, Bart et al(2009)., Is Religiosity Related to Better Pareting, in Journal of Family Issues, Volume 30, Number 9, September, 2009, Sage Publication, http://jfi.sagepub.com/cgi/content/abstract/30/9/1287 Eagly, A, Steffen, V., Gender and Aggressive Behavior: A Meta-Alalytic Review of The Social Psychological Literature, Psychological Bulletin, 1986, Vol. 100, No 3, 309-330 Eisenberg, N. et. al., Trajectories of Religious Coping from Adolescence into Early Adulthood: Their Form and Relations to Externalizing Problems and Prosocial Behavior, HHS Public Acess, 2012, http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3139820/#R40 Eliade, M.(2005), Sacrul și profanul, București, Ed. Humanitas, Traducere din franceză de Brândușa Prelipceanu, https://paideiacab.files.wordpress.com/2013/05/mircea-eliade-sacrul-si-profanul.pdf Ellison, C. G. (1991). Religious involvement and subjective well-being. Journal of Health and Social Behavior.

82 Francis, L. J., Jones, S. H., & Wilcox, C. (2000). Religiosity and happiness: During adolescence, young adulthood, and later life. Journal of Psychology & Christianity. French, S., & Joseph, S. (1999). Religiosity and its association with happiness, purpose in life, and selfactualisation. Mental Health, Religion & Culture. Ghiațău, Roxana, Etica profesiei didactice, Editura Universității ”Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2013 Golu, Florinda, Manual de psihologia dezvoltării – O abordare psihodinamică, Collegium Polirom, București, 2015 Hernandez, B., The religiosity and spirituality scale for youth: development and initial validation- A Dissertation, Louisiana State University, 2011 Hill, P.C., Pargament, K.I., Hood, R.W., et al (2000): Conceptualizing religion and spirituality: Points of commonality, points of departure. Journal for the Theory of Social Behaviour Hood W. Ralph,Jr., Hill C. Peter, Spilka Bernard(2009), The Psychology of Religion, The Guilford Press, New York, London. Ivan I.Ilie(2001), Îndrumător catehetic, Editura Conphys, Râmnicu Vâlcea. James, William, The Varietes of Religious Experience(2009), A Study in Human Nature, eBooks@Adelaide, https://csrs.nd.edu/assets/59930/williams_1902.pdf Jeder, Daniela, Niveluri ale moralității și educației morale, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006 Josephson, A. M., Larson, D. B., & Juthani, N. (2000). What’s happening in psychiatry regarding spirituality? Psychiatric Annals Kelley, B. S., & Miller, L. (2007). Life satisfaction and spirituality in adolescents. Research in the Social Scientific Study of Religion Leonard K. et.al, Parent-Child Dynamics and Emerging Adult Religiosity: Attachment,Parental Beliefs, and Faith Support, Psychology of Religion and Spirituality, 2013, Vol. 5, No. 1, 5–14 Mahoney, A., Pargament, K. I., Tarakeshwar, N., & Swank, A. B. (2001) Religion in the home in the 1980s and 1990s: A meta-analytical review and conceptual analysis of links between religion, marriage, and parenting. Journal of Family Psychology.

83 Mahoney, A., Pargament, K. I., Tarakeshwar, N., & Swank, A. B. (2008). Religion in the home in the 1980s and 1990s: A meta-analytic review and conceptual analysis of links between religion, marriage, and parenting. Journal of Family Psychology, Mahoney, A. (2010). Religion in families 1999-2009: A relational spirituality framework. Journal of Marriage and Family. Maxim, Sorin, T., Conștiința morală, Editura Junimea, Iași, 1999 Masoud Moghaddam, Happiness, Faith, Friends, and Fortune—Empirical Evidence from the 1998 US Survey Data, Published online: 29 February 2008, Springer Science+Business Media B.V. 2008 Neacșu, Ioan, Introducere în psihologia educațiai și a dezvoltării, Editura Polirom, București, 2010 Neyrinck, Bart et al. (2010), Updating Allport’s and Batson’s Framework of Religious Orientations: A Reevaluation from the Perspective of Self-Determination Theory and Wulff’s Social Cognitive Model, in Journal for the Scientific Study of Religion 49(3):425–438, 2010 The Society for the Scientific Study of Religion, http://sdtheory.s3.amazonaws.com/SDT/documents/2010_NeyrinckLensetal_JSSR.pdf Nicola, I., Pedagogie, Editura didactică și Pedagogică, București, 1994 Nistor M.(1999), Fenomenologia sacrului, Editura Cantes, Iași. Opriș, M.(2009) – Religion and evaluation, Source: Altar of Reunification, issue: 2/2009. Paloutzian F., Raymond, Park L. Crystal(2005), Handbook of The Psychology of Religion and Spirituality, The Guilford Press, New York, London. http://elibrary.kiu.ac.ug:8080/jspui/bitstream/1/941/1/Handbook%20of%20the%20Psychology%20of%20Religion.pdf Partridge, C.(2009), Religiile lumii, Editura Mladinska, București. Petrică, I. (2013). Religiozitatea și instituțiile sociale în România, Institutul European, Iași Popescu, I.(2005), Ortodoxie și postmodernism, Editura Paralela 45, Pitești. Rusu, P.P., Religiozitatea și copingul religios în relațiile de cuplu și familie.Implicații terapeutice- Rezumatul tezei de doctorat, 2012 Rusu, P.P., Turliuc, M.N. (2011), Religiosity and family functionality in Romanian Orthodox religion, Procedia – Social and Behavioral Sciences 30, 542 – 546

84 Skiadas, Gh., Vasilikos, Educarea – Învățarea copilului din punct de vedere pedagogic creștin, trad. Staicu Ciprian – Ioan, Editura Egumenița, Galați, 2014. Schifirneț, C.(1999), ”Revista română de Sociologie”, serie nouă, anul X, nr.1-2, București,1999,http://www.revistadesociologie.ro/pdf-uri/nr.1-2 1999/CONSTANTIN%20SCHIFIRNET%20art5.pdf Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvânt despre cum se cade să-și crească părinții copiii, trad. Ioan Ică jr., Editura Deisis, Sibiu, 2000. Smith, C., & Snell, P. (2009). Souls in transition: The religious and spiritual lives of emerging adults. New York, NY: Oxford University Press. Stan, Liliana, Educația timpurie, Probleme și soluții, Editura Polirom, București, 2016 Stăniloae Dumitru, Spiritualitate și comuniune în Liturghia ortodoxă, Editura Institutului biblic și de misiune al BOR, București, 2004 Șchiopu, Ursula, Dicționar de psihologie, Editura babel, 1997 Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Departamentul de Științe ale Educației, Ghid metodologic pentru elaborarea lucrărilor de licență și de disertație, București, 2014 Willaime, J.-P., Sociologia religiilor, Editura Institutul European, Iași, 2002 Yannaras, C.(2011), Contra religiei, Traducere din limba greacă de Tudor Dinu, Editura Anastasia, București. Zăgrean, Ioan, Morala creștină, Manual pentru seminariile teolegice, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2002 Zullig, K. J., Ward, R. M., & Horn, T. (2006). The association between perceived spirituality, religiosity, and life satisfaction: The mediating role of self-rated health. Social Indicators Research Alte surse web: http://www.webdex.ro/online/dictionar_de_neologisme/ https://archive.org/stream/Ion_Bria-Dictionar_de_Teologie_Ortodoxa#page/n361/mode/2up/search/spiritualitate http://www.wingia.com/en/services/international_research/1/ http://www.ziare.com/social/religie/romanii-se-roaga-dar-nu-in-biserica-studiu-1124933 http://psyvolution.ro/comportamentul-prosocial-versus-comportamentul-antisocial/

85 ANEXE CHESTIONARE PENTRU COPII Chestionar adresat copiilor Data completării chestionarului: ……………………………….. Numele și prenumele copilului: ……………………………………………… Sexul copilului : M F Data nașterii copilului: ………………….. Vârsta copilului…………………….. Clasa: ……………… Instrucțiuni: Încercuiește cifra care descrie cel mai bine comportamentele tale în prezent sau în ultimele 6 luni. 1= (aproape) niciodată 2= uneori 3= de obicei 4= adesea 5= (aproape) întotdeauna Partea I (aproape) niciodată uneori de obicei adesea (aproape) întotdea-una 1. Ajut pe cineva care are nevoie de mine. 1 2 3 4 5 2.Dacă există o ceartă sau dispută între colegi încerc să o opresc. 1 2 3 4 5 3.Împrumut și celorlalți colegi lucruri care îmi aparțin. 1 2 3 4 5 4.Îi invit pe cei de pe margine să se alăture într-un joc. 1 2 3 4 5 5. Îmi tolerez colegii. 1 2 3 4 5 6.Aș ajuta o bătrână să-și ducă sacoșele de cumpărături acasă. 1 2 3 4 5 7. Dacă un coleg a scăpat niște obiecte pe jos, mă ofer să i le ridic. 1 2 3 4 5 8. Mă ofer să ajut alți copii care au dificultăți în rezolvarea unei sarcini în clasă. 1 2 3 4 5 9.Îmbărbătez, alin un copil care plânge sau este supărat, trist. 1 2 3 4 5

86 10.Mă ofer voluntar să ajut să curăț mizeria făcută de alții. 1 2 3 4 5 11.Sunt prietenos cu ceilalți copii. 1 2 3 4 5 12. Îi respect pe părinți, pe profesori și pe ceilalți oameni. 1 2 3 4 5 Partea a II-a (aproape) niciodată uneori de obicei adesea (aproape)întotdeauna 1. Sunt corect, cinstit cu toate persoane din jurul meu, fără să fac diferențe. 1 2 3 4 5 2.Sunt o persoană generoasă față de ceilalți. 1 2 3 4 5 3.Sunt bun la suflet, îmi pasă de cei din jur. 1 2 3 4 5 4.Spun minciuni. 1 2 3 4 5 5.Aș face un cadou unui copil sărac. 1 2 3 4 5 6. Mă bucur când un coleg ia o notă slabă. 1 2 3 4 5 7. Obișnuiesc să-i vorbesc de rău pe colegi, pe profesori. 1 2 3 4 5 8.Consider copiatul la lucrări fără a fi prins ca pe o dovadă de istețime. 1 2 3 4 5 9.Mă implic în treburile gospodărești, ajutându-i pe părinți. 1 2 3 4 5 10. Dacă un prieten îmi cere să fac ceva nedrept accept, ca să nu pierd prietenia lui. 1 2 3 4 5 Partea a III- a (aproape) niciodată uneori de obicei adesea (aproape)întotdeauna 1.Iert pe cineva care a greșit față de mine. 1 2 3 4 5 2.Am răbdare cu cei din jurul meu. 1 2 3 4 5 3.Sunt darnic. 1 2 3 4 5 4.Mi-e milă de cei aflați în suferință. 1 2 3 4 5 5.Când greșesc, când fac ceva rău îmi cer iertare. 1 2 3 4 5 6.Îmi pasă dacă cineva suferă și încerc să-l ajut. 1 2 3 4 5 7.Am răbdare atunci când aștept să primesc un lucru pe care mi-l doresc mult. 1 2 3 4 5 8.Aș renunța la ceea ce am de făcut dacă ar trebui să îi ajut pe ceilalți. 1 2 3 4 5

87 Partea a IV- a (aproape) niciodată uneori de obicei adesea (aproape)întotdeauna 1.Distrug lucrurile mele sau ale altora. 1 2 3 4 5 2.Lovesc, mă bat cu alți copii. 1 2 3 4 5 3.Sunt iritabil, mă enervez repede. 1 2 3 4 5 4.Sunt neascultător acasă. 1 2 3 4 5 5.Îi provoc pe ceilalți la ceartă, bătaie. 1 2 3 4 5 6.Folosesc forța fizică sau ameninț să folosesc forța pentru a domina alți copii. 1 2 3 4 5 7.Încerc să intimideze pe ceilalți pentru a mă impune în fața lor. 1 2 3 4 5 8.Adresez cuvinte urâte celor din jur. 1 2 3 4 5 9.Susțin că ceilalți copii sunt de vină într-o ceartă. 1 2 3 4 5 10. Când un coleg mă lovește accidental reacționez cu mânie și prin bătaie. 1 2 3 4 5 Partea a V-a dezacord total dezacord nici acord, nici deza-cord acord acord total 1.Am multe cunoștințe despre viețile sfinților. 1 2 3 4 5 2.Cunoștințele pe care le dobândesc la ora de Opțional le primesc și în familie. 1 2 3 4 5 3.Îmi plac povestirile citite de mine la ora de Opțional. 1 2 3 4 5 4.Ora de Opțional m-a ajutat să fiu mai bun cu cei din jur, mai darnic. 1 2 3 4 5 5. Acest opțional m-a ajutat să am o relație mai bună cu colegii, părinții, profesorii. 1 2 3 4 5 6.În urma desfășurării activităților de la ora de Opțional și a altor activități extrașcolare cu conținut religios m-am apropiat mai mult de Dumnezeu. 1 2 3 4 5 7.Îi cinstesc pe sfinți. 1 2 3 4 5 8. Consider că sfinții pot fi modele de urmat pentru mine. 1 2 3 4 5

88 Chestionar ce măsoară religiozitatea copiilor 1= (aproape) niciodată 2= uneori 3= de obicei 4= adesea 5= (aproape) întotdeauna (aproape) niciodată uneori de obicei adesea (aproape) Întotdeau-na 1. Cred în Dumnezeu. 1 2 3 4 5 2. Cred că Dumnezeu mă ajută în situațiile dificile (deoarece mă iubește). 1 2 3 4 5 3. Mă gândesc la Dumnezeu și la faptele bune pe care trebuie să le fac. 1 2 3 4 5 4. Cer iertare lui Dumnezeu atunci când greșesc, păcătuiesc. 1 2 3 4 5 5. Când am ceva de rezolvat mă gândesc la ajutorul lui Dumnezeu. 1 2 3 4 5 6. Merg la biserică. 1 2 3 4 5 7. Spun rugăciuni. 1 2 3 4 5 8. Spun rugăciunile înainte și după masă. 1 2 3 4 5 9. Îmi fac cruce când trec prin fața unei biserici. 1 2 3 4 5 10. Citesc cărți religioase.(Biblia pentru copii, Povestioare religioase etc) 1 2 3 4 5 11. Țin post. 1 2 3 4 5 12. Mă spovedesc și mă împărtășesc. 1 2 3 4 5 13. Îmi fac cruce înainte de masă sau de a merge la culcare. 1 2 3 4 5

89 CHESTIONARE PENTRU PĂRINȚI Santa Clara Strenghts of Religious Faith Quastionnaire Plante & Boccaccini (1997) Vă rugăm să răspundeți la următoarele întrebări referitoare la credința religioasă. Indicați gradul de acord sau dezacord pentru fiecare afirmație. 1= dezacord puternic 2= dezacord 3= acord 4= acord puternic _______ 1. Credința mea religioasă este foarte importantă pentru mine. _______ 2. Mă rog zilnic. _______ 3. Privesc credința mea ca o sursă de inspirație. _______ 4. Privesc credința mea ca dătătoare de semnificație și scop în viață. _______ 5. Mă consider o persoană activă în viața bisericii. _______ 6. Credința mea este o parte importantă a ceea ce sunt eu ca persoană. _______ 7. Relația mea cu Dumnezeu este foarte importantă pentru mine. _______ 8. Mă bucur să fiu împreună cu oameni cu care împărtășesc aceeași credință. _______ 9. Privesc credința mea ca o sursă de sprijin. _______ 10. Credința îmi influențează multe dintre deciziile mele.

90 Chestionarul comportamentului religios (Cucoș, C-tin, Labăr, A., 2006) 1=Deloc adevărat 6=În foarte mare măsură adevărat 1 2 3 4 5 6 1.Merg la biserică. 2.Spun rugăciuni. 3.Îmi fac cruce când trec prin fața unei biserici. 4.Citesc și cărți teologice, religioase. 5. Îmi mărturisesc păcatele unui preot. 6. Mă rog acasă lui Dumnezeu. 7. Țin post. 8. Am un duhovnic. 9. Mă împărtășesc. 10. Împărtășesc celorlalți convingerile mele religioase. 11. Dau sfaturi religioase cuiva atunci când este cazul. 12. Mă spovedesc în marile posturi (Crăciun, Paște) sau chiar mai des. 13. Particip la întâlniri pe teme de religie (discuții, conferințe etc.). 14. În discuțiile cu prietenii, colegii susțin puncte de vedere religioase. 15. Am în spațiul intim obiecte de cult (cărți teologice, icoană, cruce etc.). 16. Vizitez mănăstiri atunci când am ocazia. 17. Îmi fac cruce acasă înainte de masă și/ sau de somn. 18. Pot să aduc argumente religioase într-o discuție cu alții.

91 CRF Următoarele afirmații se referă la credința și comportamentul religios în familia dvs. Vă rugăm să le citiți cu atenție și să apreciați în ce măsură sunt adevărate pentru familia dvs. Indicați care este rolul credinței în familia dvs. și în ce măsură vă implicați în comportamente religioase împreună cu soțul/soția dvs. deloc adevărat într-o oarecare măsură adevărat în mare măsură adevărat întotdeuna adevărat 1) Mergem împreună la biserică pentru a participa la slujbele religioase. 1 2 3 4 2) Ne rugăm împreună. 1 2 3 4 3) Discutăm pe teme de religie. 1 2 3 4 4) Discutăm cum să aplicăm principiile religiei noastre, cum să trăim după voia lui Dumnezeu. 1 2 3 4 5) Discutăm despre rolul lui Dumnezeu în familia noastră. 1 2 3 4 6) Celebrăm sărbătorile religioase urmând învățăturile credinței noastre. 1 2 3 4 7) Ne exprimăm unul altuia sentimentele și emoțiile pe care le-am trăit în timpul slujbelor sau sărbătorilor religioase. 1 2 3 4 8) Mergem împreună să vizităm diferite lăcașuri religioase (ex. mănăstiri, muzee). 1 2 3 4 9) Ținem post. 1 2 3 4 10) Ne spovedim și ne împărtășim. 1 2 3 4 11) Acordăm o mare importanță educației religioase a copiilor. 1 2 3 4 12) Citim cărți, reviste religioase. 1 2 3 4 13) Urmărim împreună emisiuni religioase la radio sau TV. 1 2 3 4 14) Credința religioasă este foarte importantă în familia noastră. 1 2 3 4 15) Simt că Dumnezeu protejează familia noastră. 1 2 3 4 16) Urmăm în relația noastră de familie învățăturile religiei. 1 2 3 4 17) Credința religioasă ne infuențează multe dintre deciziile de familie. 1 2 3 4 18) Credința în Dumnezeu ne ajută să simțim că relația noastră va dăinui pentru totdeauna. 1 2 3 4 19) Credința în Dumnezeu ne apropie la nivel emoțional. 1 2 3 4 20) Credința religioasă ne dă o semnificație și un sens în viața de familie. 1 2 3 4 21) Ne bucurăm să fim împreună cu oameni cu care împărtășim aceeași credință. 1 2 3 4 22) Credința în Dumnezeu ne ajută să comunicăm mai bine, să fim mai iertători și mai înțelegători în relația de familie. 1 2 3 4 23) Învățăturile creștine ne ajută în viața de zi cu zi a familiei. 1 2 3 4

92 SWBS Pentru fiecare dintre următoarele afirmații, indicați măsura în care se potrivesc în descrierea experienței dvs. personale, încercuind una din cele 6 cifre. 1 – dezacord puternic, 2 – dezacord moderat, 3 – dezacord, 4 – acord, 5 – acord moderat, 6 – acord puternic 1. Nu găsesc nici o mulțumire în rugăciunea personală către Dumnezeu. 1 2 3 4 5 6 2. Nu știu cine sunt, de unde vin și unde mă îndrept. 1 2 3 4 5 6 3. Cred că Dumnezeu mă iubește și are grijă de mine. 1 2 3 4 5 6 4. Simt că viața este o experiență pozitivă. 1 2 3 4 5 6 5. Cred că Dumnezeu este impersonal și nu este interesat de problemele mele zilnice. 1 2 3 4 5 6 6. Simt neliniște în legătură cu viitorul meu 1 2 3 4 5 6 7. Am o relație personală importantă cu Dumnezeu. 1 2 3 4 5 6 8. Viața îmi oferă un sentiment de împlinire și satisfacție. 1 2 3 4 5 6 9. Dumnezeu nu îmi oferă prea multă putere și suport . 1 2 3 4 5 6 10. Am o stare de bine cu privire la direcția în care se îndreaptă viața mea. 1 2 3 4 5 6 11. Cred că Dumnezeu este preocupat de problemele mele. 1 2 3 4 5 6 12. Nu mă bucur prea mult de viață. 1 2 3 4 5 6 13. Nu am o relație personală satisfăcătoare cu Dumnezeu. 1 2 3 4 5 6 14. Sunt optimist în privința viitorului. 1 2 3 4 5 6 15. Relația mea cu Dumnezeu mă ajută să nu mă simt singur. 1 2 3 4 5 6 16. Simt că viața este plină de conflicte și nefericire. 1 2 3 4 5 6 17. Mă simt cel mai împlinit atunci când sunt în comuniune cu Dumnezeu. 1 2 3 4 5 6 18. Viața nu are prea mult sens. 1 2 3 4 5 6 19. Relația mea cu Dumnezeu contribuie la starea mea de bine. 1 2 3 4 5 6 20. Cred că există un scop real al vieții mele. 1 2 3 4 5 6

93 Chestionar adresat părinților pentru evaluarea comportamentului copiilor Vă rugăm să completați acest chestionar conform aprecierii dv. despre comportamentul copilului, în ultimele 6 luni. Data completării chestionarului: ……………………………….. Numele și prenumele copilului: ……………………………………………… Sexul copilului : M F Data nașterii copilului: ………………….. Vârsta copilului…………………….. Clasa: ……………… Profesia părinților : tata………………………………..; mama ………………………………… Vârsta părinților: tata…………………..; mama …………………… Nivelul de educație: tata…………………………………; mama……………………………….. Acest chestionar este completat de: mama ; tata Relația dv. cu copilul: părinte biologic ; alta (specificați) ………………….. Copilul dv. este încadrat într-un program de educație specială? Nu Da – specificați tipul de program ……………………………………… Instrucțiuni: Încercuiți cifra care descrie cel mai bine comportamentele copilului dv. în prezent sau în ultimele 6 luni. 1= (aproape) niciodată 2= uneori 3= de obicei 4= adesea 5= (aproape) întotdeauna Partea I (aproape) niciodată uneori de obicei adesea (aproape) întotdea-una 1. Ajută pe cineva care are nevoie de el. 1 2 3 4 5 2.Dacă există o ceartă sau dispută între colegi încearcă să o oprească. 1 2 3 4 5 3.Împrumută și celorlalți copii sau colegi lucruri care îi aparțin. 1 2 3 4 5 4.Îi invită pe cei de pe margine să se alăture într-un joc. 1 2 3 4 5 5. Își tolerează colegii. 1 2 3 4 5 6.Ar ajuta o bătrână să-și ducă sacoșele de cumpărături acasă. 1 2 3 4 5 7. Dacă cineva a scăpat niște obiecte pe jos, se oferă să i 1 2 3 4 5

94 le ridice. 8. Se oferă să ajute alți copii care au dificultăți în rezolvarea temelor în clasă sau acasă. 1 2 3 4 5 9.Îmbărbătează, alină un copil care plânge sau este supărat, trist. 1 2 3 4 5 10.Se oferă voluntar să ajute să curețe mizeria făcută de alții. 1 2 3 4 5 11.Este prietenos cu ceilalți copii. 1 2 3 4 5 12. Îi respectă pe părinți, pe profesori și pe ceilalți oameni. 1 2 3 4 5 Partea a II-a (aproape) niciodată uneori de obicei adesea (aproape)întotdeauna 1.Este corect, cinstit cu toate persoane din jurul lui, fără să facă diferențe. 1 2 3 4 5 2.Este o persoană generoasă față de ceilalți. 1 2 3 4 5 3.Este bun la suflet, îi pasă de cei din jur. 1 2 3 4 5 4.Spune minciuni. 1 2 3 4 5 5.Ar face un cadou unui copil sărac. 1 2 3 4 5 6. Se bucură când un coleg ia o notă slabă. 1 2 3 4 5 7. Obișnuiește să-i vorbească de rău pe colegi, pe profesori. 1 2 3 4 5 8.Consideră copiatul la lucrări fără a fi prins ca pe o dovadă de istețime. 1 2 3 4 5 9.Se implică în treburile gospodărești, ajutându-i pe părinți. 1 2 3 4 5 10. Dacă un prieten îi cere să facă ceva nedrept acceptă, ca să nu piardă prietenia lui. 1 2 3 4 5

95 Partea a III- a (aproape) niciodată uneori de obicei adesea (aproape)întotdeauna 1.Iartă pe cineva care a greșit față de el. 1 2 3 4 5 2.Are răbdare cu cei din jurul său. 1 2 3 4 5 3.Este darnic. 1 2 3 4 5 4.Îi este milă de cei aflați în suferință. 1 2 3 4 5 5.Când greșește, când face ceva rău își cere iertare. 1 2 3 4 5 6.Îi pasă dacă cineva suferă și încearcă să-l ajute. 1 2 3 4 5 7.Are răbdare atunci când așteaptă să primească un lucru pe care și-l dorește mult. 1 2 3 4 5 8.Ar renunța la ceea ce are de făcut dacă ar trebui să îi ajute pe ceilalți. 1 2 3 4 5 Partea a IV- a (aproape) niciodată uneori de obicei adesea (aproape)întotdeauna 1.Distruge lucrurile lui sau ale altora. 1 2 3 4 5 2.Lovește, se bate cu alți copii. 1 2 3 4 5 3.Este iritabil, se enervează repede. 1 2 3 4 5 4.Este neascultător acasă. 1 2 3 4 5 5.Îi provoacă pe ceilalți la ceartă, bătaie. 1 2 3 4 5 6.Folosește forța fizică sau amenință să folosească forța pentru a domina alți copii. 1 2 3 4 5 7.Încearcă să intimideze pe ceilalți pentru a se impune în fața lor. 1 2 3 4 5 8.Adresează cuvinte urâte celor din jur. 1 2 3 4 5 9.Susține că ceilalți copii sunt de vină într-o ceartă. 1 2 3 4 5 10. Când un coleg îl lovește accidental reacționează cu mânie și prin bătaie. 1 2 3 4 5

96 FIȘĂ DE CONSIMȚĂMÂNT PENTRU PARTICIPAREA LA CERCETARE STIMATE DOMNULE/ STIMATĂ DOAMNĂ Vă rugăm să completați o serie de chestionare, completare care durează aprox. 30 de minute. Aceste chestionare evaluează aspecte legate de religiozitatea personală și familială, stiluri parentale, precum și comportament al copiilor. Răspunzând la chestionarele propuse de studiu veți avea ocazia să reflectați asupra unor chestiuni ce țin de viața personală , subiecte la care nu aveți timp să reflectați în mod obișnuit. Vă rugăm să citiți cu atenție instrucțiunile de completare ale fiecărui chestionar și să răspundeți cu prima variantă care vă vine în minte după ce ați citit întrebarea. Fiecare persoană este unică și diferită. Așadar nu există răspunsuri corecte sau greșite, ci doar opinii personale. Vă rugăm să răspundeți cât mai sincer și să vă asigurați că ați răspuns la fiecare întrebare. Vă mulțumim pentru disponibilitate! În scopul interpretării rezultatelor este necesar să oferiți o serie de date personale, fără a fi necesar să precizați numele dvs. Participarea la acest studiu este voluntară și aveți dreptul de a vă retrage în orice moment. Toate informațiile oferite de dvs. vor fi folosite doar în scop statistic, de cercetare și se asigură confidențialitatea răspunsurilor. VĂ MULȚUMIM! Prof. Iosep Mihaela Șc.Gimnazială ”Iorgu G. Toma” Vama Sunt de acord să particip la acest studiu. Semnătura Data, ______________ _____________

97 SINTAXA- SPSS DATASET ACTIVATE DataSet1. RECODE cc_2.4 cc_2.6 cc_2.7 cc_2.8 cc_2.10 op_5.3 (1=5) (2=4) (3=3) (4=2) (5=1). EXECUTE. RECODE swbs_1 swbs_2 swbs_5 swbs_6 swbs_9 swbs_12 swbs_13 swbs_16 swbs_18 (1=6) (2=5) (3=4) (4=3) (5=2) (6=1). EXECUTE. DATASET ACTIVATE DataSet1. COMPUTE comportament_prosocial=MEAN(cc_1.1,cc_1.2,cc_1.3,cc_1.4,cc_1.5,cc_1.6,cc_1.7,cc_1.8,cc_1.9, cc_1.10,cc_1.11,cc_1.12). EXECUTE. COMPUTE comportament_moral_general=MEAN(cc_2.1,cc_2.2,cc_2.3,cc_2.4,cc_2.5,cc_2.6,cc_2.7,cc_2.8, cc_2.9,cc_2.10). EXECUTE. COMPUTE comportament_moral_crestin=MEAN(cc_3.1,cc_3.2,cc_3.3,cc_3.4,cc_3.5,cc_3.6,cc_3.7,cc_3.8). EXECUTE. COMPUTE comportament_agresiv=MEAN(cc_4.1,cc_4.2,cc_4.3,cc_4.4,cc_4.5,cc_4.6,cc_4.7,cc_4.8,cc_4.9, cc_4.10). EXECUTE. COMPUTE credinta_religioasa_parinti=MEAN(sc_1,sc_2,sc_3,sc_4,sc_5,sc_6,sc_7,sc_8,sc_9,sc_10). EXECUTE. COMPUTE starea_spirituala_de_bine=MEAN(swbs_1,swbs_3,swbs_5,swbs_7,swbs_9,swbs_11,swbs_13,swbs_15, swbs_17,swbs_19). EXECUTE. COMPUTE starea_existentiala_de_bine_parinti=MEAN(swbs_2,swbs_4,swbs_6,swbs_8,swbs_10,swbs_12, swbs_14,swbs_16,swbs_18,swbs_20).

98 EXECUTE. COMPUTE religiozitate_copii=MEAN(rc_1,rc_2,rc_3,rc_4,rc_5,rc_6,rc_7,rc_8,rc_9,rc_10,rc_11,rc_12, rc_13). EXECUTE. COMPUTE credinta_religioasa_familiala=MEAN(crf_14,crf_15,crf_16,crf_17,crf_18,crf_19,crf_20,crf_21, crf_22,crf_23). EXECUTE. COMPUTE comportament_religios_familial=MEAN(crf_1,crf_2,crf_3,crf_4,crf_5,crf_6,crf_7,crf_8,crf_9, crf_10,crf_11,crf_12,crf_13). EXECUTE. DATASET ACTIVATE DataSet1. COMPUTE practici_religioase_cotidiene=MEAN(cr_1,cr_2,cr_3,cr_6,cr_15,cr_16,cr_17). EXECUTE. COMPUTE pozitionare_activa=MEAN(cr_4,cr_10,cr_11,cr_13,cr_14,cr_18). EXECUTE. COMPUTE practici_religioase_profunde=MEAN(cr_5,cr_7,cr_8,cr_9,cr_12). EXECUTE. DATASET ACTIVATE DataSet1. EXAMINE VARIABLES=credinta_religioasa_individuala_parinti practici_religioase_cotidiene pozitionare_activa practici_religioase_profunde credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial starea_spirituala_de_bine_parinti starea_existentiala_de_bine_parinti comportament_prosocial comportament_moral_general comportament_moral_crestin comportament_agresiv /PLOT NPPLOT /STATISTICS DESCRIPTIVES /CINTERVAL 95 /MISSING LISTWISE /NOTOTAL. EXAMINE VARIABLES=religiozitate_copii /PLOT STEMLEAF NPPLOT /STATISTICS DESCRIPTIVES /CINTERVAL 95 /MISSING LISTWISE /NOTOTAL.

99 NONPAR CORR /VARIABLES=comportament_prosocial.1 comportament_prosocial.2 comportament_agresiv.1 comportament_agresiv.2 /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. NONPAR CORR /VARIABLES=comportament_moral_general.1 comportament_moral_general.2 comportament_moral_crestin.1 comportament_moral_crestin.2 /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. CORRELATIONS /VARIABLES=credinta_religioasa_individuala_parinti.1 practici_religioase_cotidiene.1 pozitionare_activa.1 practici_religioase_profunde.1 religiozitate_copii /PRINT=TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. NONPAR CORR /VARIABLES=credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial religiozitate_copii /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. NONPAR CORR /VARIABLES=credinta_religioasa_individuala_parinti.1 practici_religioase_cotidiene.1 pozitionare_activa.1 practici_religioase_profunde.1 comportament_prosocial.1 comportament_moral_general.1 comportament_moral_crestin.1 /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. DATASET ACTIVATE DataSet1. NONPAR CORR /VARIABLES=credinta_religioasa_individuala_parinti.1 practici_religioase_cotidiene.1 pozitionare_activa.1 practici_religioase_profunde.1 comportament_prosocial.2 comportament_moral_general.2 comportament_moral_crestin.2 /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. NONPAR CORR /VARIABLES=credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial comportament_prosocial.2 comportament_moral_general.2 comportament_moral_crestin.2 /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE.

100 DATASET ACTIVATE DataSet1. USE ALL. COMPUTE filter_$=(diada=1). VARIABLE LABELS filter_$ 'diada=1 (FILTER)'. VALUE LABELS filter_$ 0 'Not Selected' 1 'Selected'. FORMATS filter_$ (f1.0). FILTER BY filter_$. EXECUTE. NONPAR CORR /VARIABLES=credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial comportament_prosocial comportament_moral_general comportament_moral_crestin /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. DATASET ACTIVATE DataSet1. USE ALL. COMPUTE filter_$=(diada=1). VARIABLE LABELS filter_$ 'diada=1 (FILTER)'. VALUE LABELS filter_$ 0 'Not Selected' 1 'Selected'. FORMATS filter_$ (f1.0). FILTER BY filter_$. EXECUTE. NONPAR CORR /VARIABLES=credinta_religioasa_individuala_parinti practici_religioase_cotidiene pozitionare_activa practici_religioase_profunde credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial comportament_agresiv /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. DATASET ACTIVATE DataSet1. NONPAR CORR /VARIABLES=credinta_religioasa_individuala_parinti.1 practici_religioase_cotidiene.1 pozitionare_activa.1 practici_religioase_profunde.1 credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial comportament_agresiv.2 /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. DATASET ACTIVATE DataSet1. NPAR TESTS /M-W= religiozitate_copii BY gen(1 2) /MISSING ANALYSIS.

101 NONPAR CORR /VARIABLES=credinta_religioasa_individuala_parinti practici_religioase_cotidiene pozitionare_activa practici_religioase_profunde starea_spirituala_de_bine_parinti starea_existentiala_de_bine_parinti /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. NONPAR CORR /VARIABLES=credinta_religioasa_individuala_parinti practici_religioase_cotidiene pozitionare_activa practici_religioase_profunde credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. NONPAR CORR /VARIABLES=religiozitate_copii comportament_prosocial comportament_moral_general comportament_moral_crestin comportament_agresiv /PRINT=SPEARMAN TWOTAIL NOSIG /MISSING=PAIRWISE. * Chart Builder. GGRAPH /GRAPHDATASET NAME="graphdataset" VARIABLES=gen MEAN(religiozitate_copii)[name="MEAN_religiozitate_copii"] COUNT()[name="COUNT"] MISSING=LISTWISE REPORTMISSING=NO /GRAPHSPEC SOURCE=INLINE. BEGIN GPL SOURCE: s=userSource(id("graphdataset")) DATA: gen=col(source(s), name("gen"), unit.category()) DATA: MEAN_religiozitate_copii=col(source(s), name("MEAN_religiozitate_copii")) DATA: COUNT=col(source(s), name("COUNT")) GUIDE: axis(dim(1), label("gen")) GUIDE: axis(scale(y1), label("Mean religiozitate_copii"), color(color."3E58AC")) GUIDE: axis(scale(y2), label("Count"), color(color."2EB848"), opposite()) SCALE: cat(dim(1), include("1", "2")) SCALE: y1 = linear(dim(2), include(0)) SCALE: y2 = linear(dim(2), include(0)) ELEMENT: interval(position(gen*MEAN_religiozitate_copii), shape.interior(shape.square), color.interior(color."3E58AC"), scale(y1)) ELEMENT: line(position(gen*COUNT), missing.wings(), color.interior(color."2EB848"), scale(y2)) END GPL. USE ALL. COMPUTE filter_$=(diada=2).

102 VARIABLE LABELS filter_$ 'diada=2 (FILTER)'. VALUE LABELS filter_$ 0 'Not Selected' 1 'Selected'. FORMATS filter_$ (f1.0). FILTER BY filter_$. EXECUTE. NPAR TESTS /M-W= comportament_prosocial comportament_moral_general comportament_moral_crestin comportament_agresiv BY gen(1 2) /STATISTICS=DESCRIPTIVES QUARTILES /MISSING ANALYSIS. FREQUENCIES VARIABLES=op_5.1 op_5.2 op_5.4 op_5.5 op_5.6 op_5.7 op_5.8 op_5.9 op_5.10 /STATISTICS=MINIMUM MAXIMUM MEAN /ORDER=ANALYSIS. GRAPH /PIE=COUNT BY credinta_religioasa_individuala_parinti. GRAPH /PIE=COUNT BY credinta_religioasa_familiala. GRAPH /HISTOGRAM=starea_spirituala_de_bine_parinti. GRAPH /HISTOGRAM=religiozitate_copii. DESCRIPTIVES VARIABLES=comportament_prosocial comportament_moral_general comportament_moral_crestin comportament_agresiv credinta_religioasa_individuala_parinti starea_spirituala_de_bine_parinti starea_existentiala_de_bine_parinti practici_religioase_cotidiene pozitionare_activa practici_religioase_profunde credinta_religioasa_familiala comportament_religios_familial religiozitate_copii /STATISTICS=MEAN STDDEV MIN MAX /SORT=MEAN (D).