2nd Annual Meeting of the European- Association -for- [628693]

0

Școala Doctorală Interdisciplinară

Facultatea de Medicină
Departament Discipline Fundamentale, Profilactice și Clinice

Drd. Simona CLINCIU (GRIGORESCU)

Intervențiile de specialitate la asistenții medicali cu
sindrom burnout – un standard important a l
managementului de spital

Specialized interventions for nurses with
burnout syndrome – an important standard of hospital
management
Rezumatul tezei de doctorat pentru obținerea titlului științific de doctor în domeniul
fundamental Științele medicale, domeniul Medicină
– Summary of PhD thesis –

Conducător științific
Prof. univ. dr. Liliana Rogozea

BRAȘOV- 2018

1

COMPONENȚA Comisiei de doctorat
Numită prin ordinul Rectorului Universității Transilvania din Brașov
Nr. din

Președinte
Prof. u niv. dr. med. Marius Moga –
Universitatea Transilvania din Brașov

Conducător științific Prof. univ. dr. med. Liliana Rogozea –
Universitatea Transilvania din Brașov

Referenți
Prof. univ. dr. med. Klara Brîn zaniuc –
Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu Mureș

Prof. univ. dr. Dan Dumitrașcu –
Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu”
Cluj-Napoca

Prof. univ. dr. med. Victoria Burtea –
Universitatea Transilv ania Brașov

Data, ora și locul susținerii publice a tezei de doctorat: 20.12.2018, ora 10:00,
sala KP 18, Facultatea de Medicină , str. N. Bă lcescu nr.54, Brașov.
Eventualele aprecieri sau observații asupra conținutului lucrării vă rugăm să le
transmiteți în timp util, pe adresa [anonimizat] sau [anonimizat]
.
Vă invităm să luați parte la ședința publică de susținere a tezei de doctorat.

Vă mulțumim.

2

CUPRINS

Argument
Introducere 9
1. Abordarea teoret ică a problematicii privind conceptul de burnout 11
Burnout: teorii și definiții ale conceptului 11
Depresie versus burnout – argumente în sprijinul elucidării controversei 11
Aspecte pri vind etiologia sindromului burnout 12
Elemente diagnostice în ide ntificarea sindromului burnout 12
Modalități de analiză a evoluției sindromului burnout 12
Stadializarea Freudenberger în analiza evoluției sindromului burnout 12
Modificări paracl inice induse de m anifestarea sindromului burnout 12
Modalități de măsurare a caracteristicilor sindromului burnout 13

2. Influența fenomenului burnout asupra personalului medical implicat în
nursing 13
Roluri, funcții, responsabilități ale asistentul ui medical 13
Factori determinanți ai apariției sindromului burnout în sistemul public de
sănătate 13
Factori aflați în relație cu specificul locului de muncă al cadrelor medicale 13
Factori aflați în relație cu specificul organizațional al sistemului p ublic de
sănătate 14
Factori aflați în relație cu aspectele etice ale profesiei de asistent medica l 14
Mobbing -ul – factor generator de burnout 15
Factori individuali favorizanți ai apariției sindromului burnout 15
Consecințele apariției sindro mului burnout 16
Consecințe la nivel individual 16
Consecințe la nivel organizațional
16

3
3. Strategii de prevenție și intervenție în burnout 17

4. Validarea instrumentelor folosite pentru evaluarea burnout -ului și a
caracteristicilor muncii a sistenților medicali 17
Studiu de validare a Inventarului de Burnout – Copenhagen – versiunea în
limba română (IBC –R) 17
Obiectivele studiului 17
Descrierea instrumentelor 18
Participanți la st udiu 18
Rezultate 19
Concluzii și discuții 20
Construcția și validarea unui instrument de evaluare a caracteristicilor muncii
la asistenții medicali 21
Introducere 21
Obiectivele studiului 21
Descrierea instrumentelor utilizate 21
Rezultate 22
Concluzii și discuții 22

5. Studiu privind identificarea în câteva spitale publice de stat din România a
sindromului burnout și a factorilor generatori de burnout 24
Introducere 24
Obiectivele studiului 24
Ipotezele studiului 25
Lotul de participanți 26
Rezultate și discuții 26
Burn out-ul și aspectele de natură socio -demografică 26
Burnout -ul și aspectele de natură profesională 27
Diferențe între diferitele tipuri de burnout 27
Analiza relațiilor între burnout și caracteristicile muncii la asistenții medicali 28
Percepția asisten ților medicali pr ivind implicarea psihologului în susținerea
asistenților medicali cu sindrom burnout 28
Concluzii 29

4

6. Relația dintre trăsăturile de personalitate, burnout și contextul muncii 31
Introducere 31
Obiectivele studiului 31
Ipotezele s tudiului 31
Descrierea lotului de participanți 31
Instrumentele utilizate în studiu 32
Rezultate și discuții 32
Relația trăsături de personalitate – burnout 32
Relația trăsături de personalitate – contextul muncii 33
Relația trăsături de personalita te, contextul muncii și burnout 33
Concluzii 34

7. Psihodrama clasică – metodă de intervenție în grupurile de asistenți medicali
cu sindrom burnout 35
Introducere 35
Obiectivele studiului 35
Ipotezele studiului 36
Designul cercetării 36
Participanții la studiu 37
Descrierea instrumentelor utilizate în studiu 37
Analiza datelor și a rezultatelor obținute 37
Analiza diferențelor între pre – și post -intervenție pentru sindromul burnout 37
Analiza diferențelor între pre – și post -intervenți e pentru depresie 38
Analiza diferențelor între pre – și post -intervenție pentru mecanismele de
coping 38
Analiza diferențelor între pre – și post -intervenție pentru anxietate 38
Analiza privind utilitatea tehnicilor de psihodramă din perspectiva membr ilor
grupului experime ntal 39
Concluzii 39

5
8. Discuții. Contribuții originale. Limite și direcții viitoare de cercetare.
Diseminarea rezultatelor 41
Diseminarea rezultatelor 44

Bibliografie 44
Listă lucrări publicate pe parcursul elaborării tezei de do ctorat 49

6

CONTENT S

Introduction 9
1. The theoretical approach to the burnout concept 11
Burnout: theories and definitions of the concept 11
Depression versus burnout – arguments to support solve the controversy 11
Aspects on the etiology of the burnout syndrome 12
Diagnostic elements in highlighting the burnout syndrome 12
Methods for analyzing the evolution of the burnout syndrome 12
Laboratory changes induced by the expression of the burnout sy ndrome 12
Methods of measuring the characteristics of the burnout syndrome 13

2. Influence of the burnout phenomenon on the medical staff involved in
nursing 13
Roles, functions, responsibilities of the nurse 13
Determinants of th e occurrenc e of th e burnout syndrome in the public health
system 13
Factors related to the specificity of the workplace of the medical staff 13
Factors related to the organizational specificity of the public health system 14
Factors related to the ethical aspects of the nurse's profession 14
Mobbing – burnout generating factor 15
Individual factors favoring the occurrence of the burnout syndro me 15
Consequences of the burnout syndrome 16
Individual level consequences 16
Organizational level consequences 16

3. Prevention and intervention strategies in burnout 17

7
4. Validation of the tools used to assess burnout and work charact eristics of nurses 17
Validation study for the Burnout Inventory – Copenhagen – Romanian
version (IBC –R) 17
Objectives of the study 17
Tools description 18
Particpants 19
Results 19
Conclusions and discussions 20
Construction and validation of a tool for assessing the work characteristics of
nurses 21
Introduction 21
Objectives of the study 21
Description of the tools used 21
Results 22
Conclusions and discussions 22

5. Study on the identification in several state public ho spitals of the burnout
syndrome and of burnout generators 24
Introduction 24
Objectives of the study 24
Hypotheses of the research 25
Description of the batch of participants 26
Results and discussions 26
Burnout and social -demographic aspect s 26
Burnout and work -related aspects 27
Differences between different types of burnout 27
Analysis of the relationship between burnout and the work characteristics of
nurses 28
Perception of nurses on the involvement of the psychologist in supporting
nurses with burnout syndrome 28
Conclusions 29

6.Relationship between personality traits, burnout and the work context 31
Introduction 31

8
Objectives of the study 31
Study hypotheses 31
Description of the group of participa nts 31
Tools used 32
Results and discussions 32
Relationship between personality traits – burnout 32
Relationship between character traits – work context 33
Relationship personality traits, work context a nd burnout 33
Conclusions 34

7. Classical psychodrama – method of intervention in groups of nurses with
burnout syndrome 35
Introduction 35
Objectives of the study 35
Study hypotheses 36
Research design 36
Study participants 37
Description of the tools used in the study 37
Analysis of data and results obtained 37
Analysis of differences between pre – and post-intervention for depression 38
Analysis of differences between pre – and post -intervention for coping
mechanisms 38
Analysis of differences between pre – and post -intervention for anxiety 38
Analysis of the utility of psychodrama techniques from the perspective of
the experimental group members 39
Conclusions 39

8. Discussions. Original contributions. Limits and future directions of research.
Dissem ination of results 41
Dissemination of results

Bibliography
Published works list during PhD thesis
44

44
49

9
REZUMAT

Introducere
În ultima perioadă, una din problemele majore ale oricăr ui manager de spital, în afara
celor legate de infrastructură este cea legată de lipsa resurselor umane sau de problemele
ridicate de supraîncărcarea celor care lucrează în domeniul medical, consecințele epuizării fiind
adesea dramatice, înregistrându -se chiar și decese din această cauză.
În acest cont ext am considerat utilă abordarea problemelor legate de sindromul burnout,
respectiv frecvența apariției acestuia la personalul medical de îngrijire, cât și a efectelor produse
în unele spitale publice de stat din România.
Capitolul 1, se constituie într -o sinteză a informațiilor din literatura de specialitate,
conținând concluziile și viziunile recente ale diverșilor cercetători din domeniu cu privire la
conceptul de burnout, semnele, simptomele și modificări le paraclinice induse de apariția
acestuia. Ins trumentele utilizate în studiile de specialitate pentru măsurarea și evaluarea
sindromului burnout sunt evidențiate tot în acest capitol.
În capitolul 2 sunt nominalizați factorii generatori de burnout, și anume factori în relație
atât cu specificul loculu i de muncă, cât și cu specificul organizațional al sistemului public de
sănătate, factori aflați în relație cu aspectele etice ale profesiei de asistent medical și factori
individuali. De asemenea, tot în aces t capitol sunt evidențiate și consecințele apar iției
sindromului burnout, atât la nivel individual, cât și la nivelul organizației.
Capitolul 3 aduce în discuție atât modalitățile de profilaxie, cât și cele de intervenție în
burnout și importanța identific ării posibililor factori psihosociali generator i de burnout în
vederea stabilirii unor intervenții specifice cu caracter profilactic sau curativ, dar și a unor
programe specifice pentru informarea și educarea personalului medical.
În lucrare este abordată totodată și necesitatea d ezvoltării unor struct uri care să asigure
reducerea efectelor negative ale sindromului de burnout, un exemplu în acest sens fiind
implicarea psihologului atât în procesul de evaluare a personalului medical, cât și în
implementarea unor programe de training sau intervenții psihoterapeutice specifice.
Următorul capitol al lucrării, structurat în două părți, a vizat validarea instrumentelor
folosite pentru evaluarea burnout -ului și a caracteristicilor muncii asistenților medicali. Astf el,
partea întâi a cercetării a constat atât în traducerea și adaptarea pentru populația de asistenți

10
medicali din România a Inventarului Burnout – Copenhagen, cât și în analiza calităților
psihometrice ale acestui instrument. Partea a doua a cercetării co nține descrierea modului de
construcție a unui instrument de evaluare a caracteristicilor muncii la asistenții medicali și,
totodată, procesul de validare a acestui instrument.
În studiul prezentat în capitolul 5 au fost identificați, în mod explicit, factorii
psihosociali și organizaționali generatori de burnout în sistemul de sănătate publică din
România la o anumită categorie de cadre medicale reprezentată de asistenții medicali.
De asemenea, a fost identificată atât percepția asistenților medicali cu pr ivire la utilitatea
desfășurării în spitale o u nor programe de prevenție și intervenție în burnout, cât și
disponibilitatea acestora de a participa la acestea.
Argumentat de faptul că anumite caracteristici ale personalității au fost recunoscute ca
predict ori importanți pentru modalitatea în care indiv izii percep și răspund cerințelor de la locul
de muncă, studiul descris în c apitolul 6 demonstrează care anume sunt tipurile de persoane
expuse unui risc crescut de epuizare, evidențiindu- se trăsăturile de per sonalitate în raport cu
apariția sindromului burnout.
Prin identificarea factorilor individuali care contribuie la dezvoltarea și apariția
sindromului burnout, se apreciază profilul de risc al personalului medical. De asemenea,
identificarea factorilor de personalitate care predispun la burnout, este i mportantă și pentru
faptul că informațiile obținute permit abordarea centrată pe persoană pentru prevenire și
intervenție.
Capitolul 7 conține un alt element de originalitate reprezentat de aplicarea tehnicil or de
psihodramă clasică unui grup de asistenți medicali predispuși la burnout și identificarea
strategiilor de coping cognitiv și emoțional al acestora. Studiul prezentat, bazat pe dubla
experiență de asistent medical și psiholog, evidențiază în ce măsură tehnicile de psihodramă
clasică pot produce schimbări psihologice asistenților medicali ca urmare a participării la grupul
de psihodramă, subliniindu- se astfel rolul important al intervenției de specialitate în cazul
cadrelor medicale afectate de burnout.

11
1. ABORDAREA TEORETICĂ A PROBLEMATICII PRIVIND
CONCEPTUL DE BURNOUT

Burnout: teorii și definiții ale conceptului
Sindromul burnout, răspunsul unui individ la stresul prelungit de la locul de muncă, stres
care generează un impact negativ asupra satisfacți ei profesionale, poate ulterior afecta
productivitatea, performanța și bunăstarea în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății.
Profesioniștii din domeniul sănătății au o vulnerabilitate mai mare la epuizare, ca urmare a
faptului că se confruntă des eori cu situații stresante care implică niveluri ridicate de risc și implicare
emoțională, mai ales dacă sunt exacerbate de pacienții cărora le oferă servicii de îngrijire
(Grigorescu, 2014).
Burnout -ul reprezintă un proces cumulativ debutând cu mici semna le de avertizare care,
ignorate, pot genera până și o teamă intensă de a merge la locul de muncă. Burnout -ul nu este
o condiție permanentă. Schimbarea anumitor factori de la locul de muncă, mediul de lucru
suportiv sau dezvoltarea anumitor abilități de ada ptare, determină de multe ori „dispersarea”
epuizării. În stadiile incipiente, simptomele burnout- ului includ cefalee, oboseală, sentiment
redus de realizare, reziliență scăzută, labilitate dispozițional – afectivă și conflicte
interpersonale. Dacă aceste semne și sim ptome nu sunt recunoscute și, ulterior, „tratate”,
sindromul de epuizare profesională trece treptat într -un stadiu avansat caracterizat prin prezența
simptomelor somatice, retragere socială, depersonalizare, cinism, epuizare, iritabilitate, astenie,
senzație de subapreciat și suprasolicitat.

Depresie versus burnout – argumente în sprijinul elucidării controversei
În pofida numeroaselor cercetări internaționale, în ICD-10 sau în DSM -IV nu există încă
o definiție „consistentă” a sindromului burnout. Din acest motiv, diagnostice precum cel de
depresie sunt utilizate frecvent în loc de diagnosticul de burnout ( Korczak , Huber , Kister ,
2010). Este încă neclar pentru specialiștii în materie dacă burnout- ul și depresia reprezintă
patologii distincte. De asemenea, este încă incert dacă simptomele care caracterizează
sindromul burnout sau depresia se manifestă separat unel e de altele, sau sunt atât de strâns
legate între ele încât refle ctă același fenomen ( Bianchi, Truchot , Laurent, 2014; Ahola și colab.,
2014).

12
Aspecte privind etiologia sindromului burnout
Farber consideră că sindromul epuizării emoționa le este adesea privit în contextul
relației dintre individ și mediul în care își desfășoară nemijlocit și efectiv munca. Frustrarea pe
care o resimt de multe ori angajații în privința locurilor lor de muncă su gerează că burnout -ul
poate fi un simptom al pr oblemelor sociale. De aceea, el a descris trei surse de epuizare:
individul, organizația și societatea (Karodia, 2007).
Apariția sindromului burnout a fost semnificativ corelată în sens negativ cu vârsta,
experiența profesională, condițiile de muncă intrinseci și extrinseci, precum și cu sprijinul social
din partea colegilor din cadrul organizației și al superiorului ierarhic (Hamama, 2012).

Elemente diagnostice în identificarea sindromului burnout
Tabloul cl inic al sindromului burnout este multifactorial și poate fi descris ca un set
simptome de disfuncție socială și de tulburări psihosomatice și somatice. Diversitatea
simptomelor nespecifice ale sindromului burnout determină însă necesitatea unei abordări
interdisciplinare (Ovchinnikov, Palchenkova , Kalachev , 2015).
Plecând de la definiția Christinei Maslah, Kalimo și Mejman au afirmat că burnout- ul
nu poate fi descris în termeni de „index unic”, având trei componente cu trei mari categorii de
simptome ale stresului: epuizare fizică cu prezența simptomelor f izice, epuizarea emoțională cu
simptome legate de atitudini și sentimente și simptome comportamentale c u productivitate
scăzută, insatisfacție la locul de muncă (Kalimo, Mejman, 1987).

Modificări paraclinice induse de manifestarea sindromului burnout
Faptul că sindromul epuizării profesionale afectează sănătatea, este dovedit și
paraclinic. Studiile au ev idențiat faptul că în cazul pacienților cu burnout se produc modificări
la nivelul axei hipotalamohipof izare (HPA) și la nivelul sistemului simpatico -medulosuprarenal
(SAM) (De Vente și colab. & Emmelkamp , 2003). De asemenea, concentrația scăzută a
factorului neurotrofic der ivat din creier (BDNF), pare a fi asociată cu simptome de b urnout,
inclusiv cu o modificare a funcțiilor cognitive (Onen Sertoz , Tolga Binbay , Koylu și colab.,
2008) .

13
Modalități de măsurare a sindromului burnout
Deși modelul cel mai frecvent utilizat în conceptualizarea și operaționalizarea burnout -ului
este cel propus de Maslach și Jackson, recent, acest model a fost aspru criticat.
Shirom recomandă ca în cazul măsurării sindromului burnout să se ia în considerare
întreaga legătură cauzală a factorilor care îl produc și condițiile care îi însoțesc în mod obișnuit.
Fără o conceptualizare adecvată, care să poate fi aplicată în toate cazurile de burnout într -o
varietate de situații și, fără consens cu privire la o astfel de conceptualizare, rezultatele scal elor
de măsurare vor fi toate supuse î ndoielii și vor avea o aplicabilitate discutabilă (Hanebuth,
Aydin & Scherf T, 2012).
În opinia anumitor autori, ulterior analizei acestor instrumente de lucru, ar fi de preferat
să se utilizeze chestionarele multidime nsionale de burnout în combinație cu scale de depresie
valide pentru a putea evalua din punct de vedere clinic epuizarea, ma i eficient decât folosind
exclusiv MBI (Wurm , Vogel , Holl și colab., 2016).

2. INFLUENȚA FENOMENULUI BUR NOUT ASUPRA PERSONALULUI
MEDICAL IMPLICAT ÎN NURSING

Roluri, funcții și responsabilități ale asistentului medical
Profesia de asist ent medical este nobilă prin însăși esența ei și prin scopurile în slujba
cărora este pusă. Nicio profesiune în afara celei de asistent medical nu cere manifestarea
concomitentă a unui nivel atât de înalt de competență, generozitate, dărui re și umanism, pe ntru
că nicio alt a nu are ca obiect un material mai complicat și mai sensibil cum este omul suferind
din cauza unei sănătăți alterate în diferite grade.
Deși se consideră că profesia de asistent medical este frumoasă și oferă multe satisf acții,
trebuie su bliniat și revers ul medaliei, acela că este nu numai complexă, dar mai ales grea, dacă
sunt luate în considerare importantele eforturi și marile responsabilități implicate.

Factori determinanți ai sindromului burnout în sistemul public de sănătate
Factori aflați în relație cu specificul locului de muncă al cadrelor medicale
Nursingul este considerat ca fiind o profesie de risc, o profesie cu un nivel ridicat de
stres și epuizare, aceste niveluri fiind în creștere în epoca modernă (Garrosa Rainho, Moreno-
Jiménez, Monteiro, 2010; Shahriari ș i colab., 2014; Grigorescu și colab. & Rogozea, 2017).

14
Având în vedere natura muncii lor, studiile au evidențiat faptul că asistentele medicale
sunt categoria de persoane care este expusă unui nivel mai ridicat de epuizare comparativ cu
ceilalți profesioniștii din sectorul sănătății publice (Shahriari , Shamali M, Yazdannik , 2014).
Lucrul în ture, alăturat existenței unui al doilea loc de muncă, reprezintă factori asociați
cu mare probabilitate sindromului burnout ( Sánchez -Cruz, Mugártegui -Sánchez , 2013). Mai
mult decât atât, până și pacienții afirmă că sunt mai puțin mulțumiți de îngrijirile care li se
acordă de către asistentele medicale care lucr ează în ture lungi (Griffin, 2015). Interacțiunile
repetate cu pacienți necooperanți, agresivi, neîncrezători și cu așteptări nerealiste sau care se
confruntă cu boli cronice severe, cu moartea (în stări terminale) pot fi gen eratoare de burnout
(Zubairi, Noordin, 2016).
Burnout -ul în rândul asistenților medicali nu conduce numai la o scădere a satisfacției
acestora, ci ulterior, poate afecta grav calitatea serviciilor și dezvoltarea profesională a acestora
(Hu, Liu, Zhao și colab., 2015).

Factori aflați în relație cu specificul organizațional al sistemului public de sănătate
Factorii generatori d e stres pot fi reprezentați de ambiguitatea sarcinilor prioritare din
timpul zilei de lucru, percepția individuală de incompetență la locul de muncă, sentimente de
inadecvare personală și nesiguranță, relații deficitare și lipsa de comunicare cu superiorii
ierarhici și colegii (Győrffy, Girasek , 2014).
O mai mare vulnerabilita te la sindromul burnout o prezintă subiecți i cu contract de
muncă pe perioadă temporară și cei care lucrează în schimburi (Soto- Rodríguez , Pérez –
Fernandez , 2015). Asistenții medicali au afirmat că posibilitatea de a experimenta epuizarea
emoțională este datorată și omiterii sau scurtării pauzelor d e odihnă sau a prânzurilor aferente
timpului petrecut la serviciu ( Russell , 2016).

Factori genera tori de burnout aflați în relație cu aspectele etice ale profesiei de asistent
medical
În ultimii ani, un număr tot mai mare de proceduri de îngrijire, considerate anterior ca
fiind sub autoritatea medicului, au fost plasate în responsabilitatea asistentei medicale.
Rezultatele studiului indică necesitatea redefinirii domeniului de aplicare a practicii de asistență
în contextul actual profesional, tocmai pentru a nu genera burnout (Kerzman , Van Dijk și colab.,
2015).

15

Mobbingul – factor generator de burnout
Riscul personalului medical de a se confrunta cu violența în general și cu agresivitatea
verbală în special, este o constantă, fiind deosebi t de relevant în apariția sindromului burnout.
Acest fapt a fost studiat recent, fiin d pus în evidență rolul crucial în menținerea echilibrului de
la locul de muncă al diferitelor tipuri de resurse în protejarea personalului medical de efectele
negative al e agresiunii verbale (Viotti și colab. & Converso, 2015).
În sectorul asistenței sănă tății publice, incidența intimidării și hărțuirii se situează peste
media întâlnită în general în sectorul public al serviciilor (Agenția Europeană pentru Sănătate
și Secu ritate în Muncă).

Factori individuali favorizanți ai apariției sindromului burnout
S-a constatat că mediul ostil nu reprezintă întotdeauna factorul care cauzează în mod
direct burnout, ci trebuie să îi fie direct asociată și inabilitatea individului de a face față unor
noi condiții de la locul de muncă (Neves Pinheiro da Costa, Teixeira , Bezerra , 2015).
Nevrotismul, extraversiunea și conștiin ciozitatea sunt trăsături de personalitate care
oferă predictibilitate pentru cel puțin două dintre dimensiunile sindromului burnout.
Cadrele medicale de gen feminin sunt mai susceptibile în a dezvolta niveluri mai ridicate
de burnout decât bărbații. Nive lul de epuizare este influențat și de efectul combinat al
satisfacției profesionale cu alexithymia (Iorga și colab., 2015).
Persoanele care au un nivel scăzut de robustețe psihologică (hardiness), care
demonstreaz ă o implicare excesivă în activitățile de zi cu zi, o dorință de control asupra
evenimentelor, precum și o deschidere spre schimbare, au scoruri mai mari de burnout, în
special la dime nsiunea de epuizare emoțională (Maslach, Schaufeli , Leiter, 2001).
Un rol important în apariția generală a sindro mului de burnout este jucat și de atitudinea
angajatorilor de a prefera să angajeze și să aibă în organizație oameni mai tineri. Această
atitudine, considerată un comportament discriminatoriu, poate genera un stre s permanent
angajaților mai în vârstă (Ieco vich, 2015).

16
Consecințele apariției sindromului burnout
Consecințe la nivel individual
Nivelurile ridicate de epuizare în rândul personalului medical, au fost asociate cu boli
fizice, obezitate, tulburări ale somnului (Ross și colab., 2017) cu morbidități psihiatrice ( Jong,
Nieuwenhuijsen, Sluiter, 2016), tentativă de suicid (Silva Ddos și colab., 2015), cu boli
cardiovasculare și cu rate crescute ale abuzului de substanțe psihotrope (Oreskovich & Boone ,
2015; Bria, 2013) .
Din cauza expunerii prelungite la un volum mare de muncă, a tratării pacienților aflați în
fază terminală, a pregătiri i neadecvate pentru exig ențele locu lui de muncă și a epuizării emo ționale,
personalul medical este expus în mod frecvent pericolului de abuz de substanțe psihotrope sau
alcool (Pedersen , Sørensen și colab., 2016). Problema suplimentară care apare în aceste situații
este aceea că, pe lângă efectul negativ asupra sănătății, influența drogurilor sau a alcoolului
poate conduce la cazuri de malpraxis și procese în justiție (Nantsupawat și colab., 2016).
Burnout -ul a fost semnificativ asociat cu un consum mai mare de fast -food, cu o activitate fizică
redusă, cu un consum c rescut de alcool și cu utilizarea frecventă de antialgice (Karamanova,
Todorova, Montgomery și colab., 2016).

Consecințe la nivel organizațional
La nivelul organizației, acesta poate duce la reducerea importantă a performanței și a
productivității, la scă derea calității serviciilor ofer ite pacienților, la necesitatea schimbării
periodice a locului de muncă, la „ prezenteism” (persoana este prezentă la locul de muncă „doar
fizic”, dar nu se implică în activitate) , absenteism sau chiar părăsirea locului de muncă.
(Montero -Marin și colab. & García- Campayo, 2015).
La acest nivel, efectuarea de ore suplimentare, o putere decizională scăzută, un sprijin
scăzut din partea superiorilor ierarhici și o frecvență crescută însoțită de disconfort în
interacțiunea cu pacienții dificili, reprezintă factori generatori de burnout (Jesse , Abouljoud și
colab., 2015). În cadrul secției, acesta poate genera o scădere a calității îngrijirilor medicale și
risc crescut de erori în îngrijirea pacienților (Zubairi, Noordin, 2016) , erori în administrarea
medicației și infec ții (Nantsupawat ș i colab., 2016)

17
3. STRATEGII DE PREVENȚIE ȘI INTERVENȚIE ÎN BURNOUT

În ultima decadă, managerii tot mai multor instituții au început să conștientizeze
importanța promovării oricăror metode de creștere a nivelului de sănătate mintală și a calității
vieții angajaților al căro r destin profesional îl influențează. Cu toate acestea însă, din nefericire,
există în România instituții (mai ales în sectorul sanitar!) unde măsuri de prevenire a burnout-
ului sau de terapie a acestui sindrom nu au fos t încă implementate.
Burnout -ul este un fenomen tot mai frecvent întâlnit în lumea modernă. Pentru a preveni,
a gestiona sau a trata sindromul burnout, este necesar în primul rând ca personalul medical să
aibă o percepție clară a ceea ce reprezintă el, a ceea ce anume îl provo acă și a condițiilor lui
favorizante. Astfel, un nivel de înțelegere corespunzător, atât din partea personalului medical,
cât și din partea decidenților ar permite luarea unor măsuri în sprijinul profilaxiei sindromului
burnout. Progr amele de intervenție care s -ar realiza ar avea ca scop fie tratarea personalului
medical identificat cu burnout, fie prevenirea apariției acestei manifestări.
În literatura de specialitate sunt prezentate trei tipuri de intervenție pentru a preveni
stresul la locul de muncă (Zlate, 2007): prevenirea primară, cu scopul declarat al îndepărtării
sau reducerii stresorilor; prevenirea secundară, cu scopul îmbunătățirii potrivirii dintre angajat
și organizație; și prevenirea terțiară, reprezentată de terapie, car e are ca scop instituț ionalizarea
proceselor și serviciilor de sănătate.

4. VALIDAREA INSTRUMENTELOR FOLOSITE PENTRU EVALUAREA
BURNOUT -ULUI ȘI A CARACTERISTICILOR MUNCII
ASISTENȚILOR MEDICALI

Studiu de validare a Inventa rului de Burnout – Copenhagen – versiunea în limba român ă
(IBC –R)
Obiectivul studiului
Principalul obiectiv al acestui studiu este reprezentat de analiza calităților psihometrice
ale Inventarului de Burnout Copenhagen – versiunea în limba română (IBC -R).
În mod specific, ne -am propus să analizăm consistența internă a IBC -R și să testăm
validitatea relativă la construct și validitatea predictivă a instrumentului

18
Descrierea instrumentelor
1. Copenhagen Burnout Inventory ( Inventarul Burnout Copenhagen) – versiu nea în limba
română);
2. Chestionarul de date demografice, cuprinzând întrebări referitoare la apartenența de
gen, vârstă, vechimea
Copenhagen Burnout Inventory (Kristensen și colab.& Christensen, 2005)
(Inventarul Burnout Copenhagen) – versiunea în limba rom ână
Autorii Copenhagen Burnout Inventory (semnificând într -o traducere explicativă
adaptată Inventarierea sindromului Burnout – varianta Copenhaga) au fost doi danezi,
Kristensen și Borritz care, inițial, au exprimat critici dure cu referire atât la calita tea definiției
burnout -ului acceptate în acea perioadă, cât ș i la modul de evaluare a acestuia prin chestionarul
Maslach Burnout Inventory (MBI – autor Christina Maslach, care era un instrument utilizat pe
scară largă în acea perioadă), argumentând extrem de pertinent necesitatea dezvoltării unui nou
instrument de m ăsurare a sindromului Burnout, absolut necesar în vederea aplicării unui nou
tip de evaluare, considerat mai corect.
Cele trei părți separate ale chestionarului CBI au fost concepute pentru a putea fi aplicate
în diferite domenii. Întrebările referitoare la epuizarea cu un caracter personal au fost formulate
astfel încât toate persoanele, indiferent de nivelul cultural, să poate să răspundă.
I. Dimensiunea „burnout personal” se referă la epuizarea p ersonală, la gradul de oboseală
fizică și psihică experi mentată de persoana respectivă.
II. A doua dimensiune se referă la „burnout -ul legat de muncă”, la gradul de oboseală fizică
și psihologică perceput de căt re persoana respectivă ca având legătură cu activ itatea
profesională. Comparând scala de epuizare personală cu s cala de epuizare legată de
locul de muncă, se identifică persoanele care sunt obosite, dar care atribuie oboseala
unor factori de bază non- muncă, cum ar fi, de exemplu, probleme de sănătate sau
familiale.
III. „Burnout -ul determinat de client” rep rezintă cea de a treia scală. Itemii acestei scale se
referă la gradul de oboseală fizică, psihică și de epuizare perceput de către persoana
afectată ca fiind legat de munca lui cu clienții/pacienții. Pentru ca termenul de „client”
să fie corect înțeles, t rebuie precizat că atunci când CBI este utilizat în practică, acesta
se utilizează ca termen adecvat pentru un anumit grup de respondenți.

19
Participanți
Cercetarea a fost realizată pe un număr de 1 .696 participanți având profesia de asistent
medical și care își desfășurau activitatea în cinci spitale publice, de stat, cu rang județean, de
urgență și clinice (în care se desfășoară activitate de învățământ universitar medical) din
Regiunea Centru, România . Aces tea au fos t reprezentate de SCJU Alba (13, 50%), SCJU Baia
Mare (13, 60%), SCJU Brașov (32, 00%), SCJU Mureș (20,90%) și SCJU Sibiu (20,00%).
Criteriul de selecție a fost reprezentat de desfășurarea activității de îngrijire medicală (nursing)
în secții în car e pacienții sunt internați în varianta „spitalizării continue” și în care activitatea se
desfășoară permanent (24/24, 7/7) în formula turelor succesive de 8/16 sau 12/24 ore
(Grigore scu și colab., 2017).
Cei 1 .696 asistenți medicali aveau activitate în domenii diferite, av ând locul efectiv de
muncă în secții în care erau internați pacienți cu patologie aparținând unor specialități specifice.

Rezultate
Pentru a evidenția structura factorială a IBC -R (traducerea în limba română a CBI), s -a
folosit a naliza factorială exploratorie. O primă soluție a evidențiat o structură cu trei factori care
acoperă 60 ,8% din varianța totală. Valoarea testul Kaiser -Meyer -Olkin (KMO = 0,927) (KMO>
0,6; (Kaiser, 1974) ș i testul de sfericitate Bartlett ( (χ2(153) = 3640.12.93, p < 0,001) ( Bartlett,
1954) indică faptul că datele sunt adecvate pentru analiza factorială.
Coeficientul Alfa Cronbach obținut pentru întregul chestionar este 0,92, ceea ce arată o
consistență internă foarte ridicată a instrumentului.
Mode lul cu trei dimen siuni corespunzătoare modelului teoretic care a stat la baza
construcției instrumentului este cel mai eficient, deși analiza exploratorie sugerase inițial o
soluție cu doi factori.
Analiza validității predictive a scalei ICB -R a fost real izată și prin exa minarea
asocieril or dintre dimensiunile burnout -ului și „intenția de a părăsi locul de muncă”. Corelațiile
Spearman calculate între dimensiunile burnout -ului și intenția de a părăsi locul de muncă sunt
pozitive și semnificative statistic, arătând că angajaț ii care resimt un nivel mai înalt de epuizare
sunt tentați în mai mare măsură să își schimbe locul de muncă

20
Concluzii și discuții
Modelul cu trei factori pare a fi, în urma studiului, cel mai adecvat pentru populația din
domeniul medical din România. Soluția cu doi factori sugerată de analiza factorială exploratorie
poate fi explicată prin corelația extrem de puternică dint re cele do uă dimensiuni (burnout
generat de muncă și burnout generat de pacienți), ceea ce arată o oarecare dificultate a
participanț ilor de a face o diferențiere între cele două contexte, cel personal, general și cel al
cadrului profesional. O altă posibi lă explica ție poate avea la bază și nivelul scăzut al educației
privind necesitatea unei corespondențe corecte în cadrul participării benevole la studii prin
chestionare în societatea românească actuală. Acest comportament paradoxal (chestionarele
fiind, de regulă, anonime) se caracterizează prin faptul că majoritatea respondenților au temeri
în raport cu exprimarea corectă a propriilo r păreri, pe care le escamotează, cu atât mai mult cu
cât au senzația că nu coincid cu cele larg acceptate de marea masă a publicului .
Cu toate acestea, modelul considerat cel mai adecvat pentru populația din Rom ânia este
cel cu trei dimensiuni, argumente le cele mai importante pentru păstrarea sa fiind indicii de
potrivire foarte buni obținuți pentru această versiune și suprapunerea pe ste modelul teoretic de
la care s -a pornit în construcția instrumentului.
Pe lângă faptul că este un instrument ușor de ap licat și care permite evaluarea prezenței
sindromului burnout la personalul medical, acesta poate identifica și cauzele generatoare d e
burnout (pacienți, muncă, probleme personale). De asemenea studiul evidențiază faptul că
angajații din sistemul medical care resimt un nivel mai înalt de epuizare sunt tentați în mai mare
măsură să își schimbe locul de muncă. Rezultatele obținute sunt co ncordante cu cele ale altor
cercetări în domeniu (Schaufeli & Enzmann, 1998; Urien Angulo & Osca, 2012), arătând că un
nivel ridicat al burnout -ului poate prezice intenția de a părăsi organizația.
Rezultatele obținute susțin nivelul ridicat al fidelității și validității variantei traduse în
limba română a instrumentului. Rezultatele sunt concordante cu cele realizate pe popula ții din
alte țări, precum Danemarca (Kristensen și colab., 2005), Australia (Winwood & Winefield
2004), Noua Zeelandă (Milfo nt și col ab.& Merry, 2008), Portugalia și Braz ilia (Duarte,
Alvares, & Marôco, 2013), Taiwan ( Chu, Li, & Hu, 2013), China (Yeh și co lab. & Kristensen,
2007) etc. Faptul că instrumentul a fost folosit atât pentru subiecții din domeniul medical (în
majoritatea cercet ărilor citate anterior), dar și din alte domenii, precum domeniul educațional
(profesorii – Milfont și colab., 2008 și stu denții -Duarte și colab. 2013), indică valoarea mai
cuprinzătoare a acestuia, în contextul obținerii de rezultate care au demonstrat validitatea și
fidelitatea scalei.

21
Construcția și validarea unui instrument de evaluare a caracteristicilor muncii la
asistenții medicali
Introducere
Construcția unui instrument care măsoară caracteristici ale muncii asistenților medicali
este justificată de faptul că nu există instrumente adaptate angajaților din România care să
surprindă aspectele specifice muncii asistenț ilor medicali.
Premiza de la care s -a pornit în realizarea acestui chestionar este aceea că studiile au
evidențiat faptul că asistenții medicali fac parte dintre categoriile cele mai afectate de sindromul
epuizării profesionale .

Obiectiv
Principalul obi ectiv al acestui studiu este reprezentat de construcția unui instrument care
să măsoare unele dintre caracteristici le muncii asistenților medicali – Inventarul caracteristicilor
muncii asistenților medicali. Totodată, studiul cuprinde și analiza caracteris ticilor psihometrice
ale inst rumentului, reprezentate în principal de consistența internă și de validitatea relativă la
construct.

Descrierea instrumentelor utilizate
1. Inventarul caracteristicilor muncii asistenților medicali (ICMAM – construit de
autoar ea cercetării)
Instrumentul este compus din 42 de întrebări, prima parte a chestionarului cuprinzând
întrebări privind respondenții referitoare la vârstă, apartenență de gen, status marital, număr de
copii aflați în întreținere, specialitatea în care lucre ază, vechimea t otală în muncă și în actualul
loc de muncă. Chestionarul poate fi aplicat atât asistenților medicali, cât și medicilor din
sistemul de sănătate public, privat sau de stat. În studiul prezent, chestionarele au fost aplicate
doar asistenților medicali din sistemul public de sănătate de stat.
Cea de a doua parte a chestionarului reflectă în detaliu și, totodată, evaluează percepția
respondentului privind anumite aspecte legate de locul de muncă.
2. Chestionarul de date demografice a cuprins întrebă ri referitoare la apartenența de gen,
vârstă, vechimea în muncă, specialitatea, statutul marital, numărul de copii.
3. Inventarul Burnout Copenhagen (Copenhagen Burnout Inventory – versiunea în limba
română), identificat prin acronimul IBC -R, descris în stu diul anterior

22
Rezultate
Pentru a analiza rezultatele, s -a folosit analiza factorială exploratorie pentru a evalua
structura factorială a instrumentului. A fost aleasă metoda Varimax. Metoda KMO (Kaiser –
Meyer -Olkin) a pus în evidență un grad de adecvare sat isfăcător al eșantionului în ceea ce
privește eterogenitatea KMO = 0,91. Testul de sfericitate al lui Bartlett este semnificativ
statistic, la un prag de semnificație p < 0,001, ceea ce confirm ă faptul că folosirea analizei
factoriale este adecvată, itemii scalei corelând între ei. Analiza eigenvalorilor, dar și criteriul
grafic Cattell, au evidențiat o structură a inventarului cu nouă factori majori care explică
împreună 60,5% din varianța tota lă. Totuși, analiza de obținut arată că ultimii doi factori con țin
itemi cu saturații în mai mulți factori, având deci o struc tură incertă. Soluția pe care am păstrat –
o este cea cu șapte factori, etichetați astfel: 1. Existența insultelor; 2. Participarea la intervenție
psihologică; 3. Contextul muncii; 4. Satisfacția față de viață; 5. Supraînc ărea cu sarcini;
6. Cunoașterea identității de către manager; 7. Informarea superiorilor cu privire la problemele
identificate în secție.

Concluzii și discuții
Instrumentul utilizat a permis evalu area caracteristicilor muncii desfășurate în spital a
unei anumite categorii profesionale din sistemul de sănătate, reprezentată de asistenții medicali.
Aplicarea unui astfel de instrument n ecesită existența un ui eșantion semnificativ care,
supus unei ana lize statistice riguroase, să permită obținerea de date valide și care să determine
elaborarea unor concluzii cu eficacitate certă și cu aplicabilitate imediată. Din acest punct de
vedere, eșantionul analizat în acest studiu este unul care se încadrează în această categorie.
Pe lângă faptul că rezultatele arată că instrumentul construit în scopul acestei cercetări
are bune calități psihometrice, rezultă că acesta oferă și o evaluare validă și rapidă a
caracterist icilor muncii asistenților medicali (respecta rea turelor, a normării, a concediilor de
odihnă, suportul din partea superiorilor ierarhici, supraîncărcarea cu sarcini). Prin utilizarea
acestui chestionar se obține o ,,radiografie clară a problemelor organiz atorice din secția/ spitalul
respectiv, a rel ațiilor dintre colegi și a percepției acestor a cu privire la participarea la intervenții
psihologice specifice .

23
Corelațiile semnificative statistic între dimensiunile acestui inventar și nivelul burnout-
ului dovedesc cu prisosință utilitatea caracterist icilor muncii în predicția burnout -ului. Cele mai
puternice corelații au fost obținute între satisfacția față de viață (starea de bine) și burnout și
între supraîncărcarea cu sarcini și burnout, corelațiile fiin d negative în prima situație
(persoanele care resimt un nivel ridicat al satisfacției față de viață în general manifestă un nivel
mai scăzut de epuizare) și pozitive în cea de- a doua situație (persoanele care au un nivel ridicat
al supraîncărcării la locul de muncă manifestă un nivel ridicat de epuiz are).
S-a constatat, totodată, existența asocierilor negative și semnificative între percepția
asupra contextului muncii și epuizare și lipsa constatării oricăror asocieri între prezența
insultelor în mediul or ganizațional și burnout și nici între burnout și percepția necesității
intervenției psihol ogului.
Porni nd de la rezultatele analizelor corelaționale s -a demonstrat că instrumentul utilizat
este caracterizat de o validitate predictivă ridicată a apariției epuizării în funcție de
caracteristicile munci i. Cei mai satisfăcuți față de propria viață (incluzând și componenta
profesională) sunt angajații cu vechimea între 5 și 10 ani. Deși aceștia resimt, totodată, și cel
mai ridicat nivel al dimensiunii supraîncăr cării cu sarcini specifice, acest fapt nu est e de natură
să conducă la acest eș antion la apariția sindromului epuizării emoționale, probabil datorită
existenței unei „rezerve energetice psihologice” încă suficiente.
O altă concluzie importantă a studiului este aceea că la asistenții medicali care îng rijesc
pacienți cu patologie cronică gravă se manifestă nivelul cel mai ridicat al supraîncărcării, aceștia
conștientizând în cea mai mare măsură necesitatea intervenției psihologului în scopul declarat
al rezol vării acestui palier al burnout -ului.

24

5. STUDIU PRIVIND IDENTIFICAREA ÎN CÂTEVA SPITALE PUBLICE DE
STAT DIN ROMÂNIA A SINDROMULUI BURNOUT ȘI A FACTORILOR
GENERATORI DE BURNOUT

Introducere
Deși realizate doar în ultimii ani în România, studiile legate de sindromul de burnout nu
au depășit nivelul identificării existenței acestuia în sistemul de sănătate publică de stat și al
corelării apariției acestui s indrom cu tarele acestuia.
Din păcat e, nu a fost pus în evidență până în prezent nicio tentativă de evidențiere clară,
prin cercetare sistematică, a cauzelor specifice sistemului național care provoacă apariția și
determină manifestarea burnout -ului la d iferitele categorii de personal angajat în structurile
sanitare românești, și cu atât mai puțin la grupul profesional al asistenților medicali.
Prezentul studiu se constituie într -un prim efort orientat tocmai în abordarea acestor
limite în scopul elucidării aspectelor încă necunoscute legate de manifestarea acestora.

Obiectivele studiului
Acest studiu își propune identificarea, în mod explicit, a f actorilor psihosociali și
organizaționali generatori de burnout în sistemul de sănătate publică din România.
De asemenea, studiul are și scopul de a identifica atât percepția asistenților medicali cu
privire la utilitatea desfășurării în spitale o unor pr ograme de prevenție și intervenție în burnout,
cât și disponibilitatea acestora de a participa la acestea.
În mod specific, ne propunem să realizăm :
1. Analiza nivelului de burnout din perspectiva caracteristicilor demografice ale
asistenților medicali: spitalul din orașul în care lucrează, statutul marital, vârsta,
vechimea în muncă, specializare.
2. Analiza relațiilor dintre manifestările burnout- ului și normarea asistenților medicali,
evaluată prin prisma numărului de pacienți aflați de regulă în îngrijire, ținându- se cont
de normarea legală și dacă nerespectarea acestei normări este o situație care se întâlnește
de regulă în spitalele din România.
3. Analiza relațiilor dintre burnout și caracteristicile muncii asistenților medicali din studiu
(insulte, contextul muncii, supraîncărcare, disponibilitatea de a participa la intervenții
psihologice, intenția de a părăsi or ganizația).

25
4. Identificarea măsurii în care implicarea managerului spitalului în cunoașterea identității
asistenților medicali care se confruntă cu probleme și care necesită intervenția
psihologului, poate să se constituie ea însăși într -un factor generator de stres.

Ipotezele studiului
Ipotezele studiului au fost sugerate de concluziile altor studii din literatura de
specialitate, dar și de exper iența personală dobândită în urma activității desfășurate nemijlocit
într-un spital clinic de urgență.
Se pornește, astfel, în realizarea cercetăr ii, de la următoarele ipoteze, susținute de
cercetările anterioare și de elementele de experiență organizațio nală acceptate în prezent,
acceptându -se în mod explicit că :
1. Există o limită de vârstă în legătură cu apariția burnoutului, astfel încât ne așteptăm ca
asistenții medicali mai tineri să manifeste niveluri mai ridicate de burnout decât cei mai
vârstnici;
2. Vechimea în muncă se constituie într -un factor de diferențiere între manifestările
burnout -ului la asistenții medicali, astfel că angajații cu vechime mai mare în muncă vor
manifesta niveluri mai scăzute de burnout;
3. Asistenții medicali care lucrează cu pa cienți cu patologii grave dezvoltă nive luri mai
ridicate ale b urnoutului decât alte categorii de asistenți;
4. Activitatea desfășurată în ture este un factor generator de burnout, astfel că asistenții
medicali care lucrează în ture vor manifesta niveluri sem nificativ mai ridicate ale
epuizării față de asistenții care n u lucrează în ture;
5. Asistenții medicali care depășesc normarea maximă manifestă nivelurile cele mai
ridicate ale burnout -ului;
6. Există asocieri semnificative statistic între caracteristicile mun cii la asistenții medicali
și nivelul de burnout, astfel încât :
a. asistenții care manifestă niveluri scăzute ale satisfacției față de propria viață au
niveluri ridicate ale epuizării;
b. supraîncărcarea cu sarcini la locul de muncă se asociază cu niveluri rid icate ale
burnout -ului;
c. percepția negativă asupra contextulu i muncii se asociază cu niveluri ridicate ale
epuizării;

26
7. Burnout -ul la asistenții medicali poate fi prezis de aspectele de natură socio –
demografică, de caracteristici ale muncii, de vechimea în muncă, de subnormare, de
supraîncărcarea cu sarcini și de sat isfacția scăzută față de viață și muncă reprezentând
predictori semnificativi;

Participanții la studiu
Participanții la studiu au fost 1 .696 de asistenți medicali care își desfășoară activitat ea
în secții din spitale clinice județene de urgență. După obț inerea consimțământului informat și,
consecutiv, a primirii acordului din partea managerilor, au fost distribuite chestionarele în formă
tipărită, în secțiile clinice ,,cu paturi” din cele cinci spitale județene din Târgu Mureș, Baia
Mare, Alba Iulia, Sibiu și Brașov.

Rezultate obținute și discuții

Burnoutul și aspectele de natură socio- demografică
Analiza de varianță a identificat diferențe semnificative între cei din spitalele din Alba
Iulia și Târgu Mureș, asistenții medicali din Alba Iulia manifestând nivelurile cele mai scăzute
de burnout la toate cele trei dimensiuni ale burnoutului, în timp ce cei din Târgu Mureș cele
mai ridicate. O posibilă explicație ar fi faptul că, dintre toate spitalele analizate, acestui spital îi
este asociată cea mai înaltă competență de rezolvare a cazurilor grave și/sau complexe, prin
caracterul regional atribuit de factorii de răspundere din structurile de conducere naționale ale
domeniului de sănătate publică , respectiv din Ministerul Sănătății.
Testele t pentru eșantioane independente au arătat că nu există diferențe în ceea ce
privește dimensiunile burnout -ului în funcție de statutul marital.
În studiul prezent, spre deosebire de rezultatele altor studii nu s-au obținut diferențe
semnificative statistic din punct de vedere al vârstei pentru niciuna dintre dimensiunile burnout –
ului. Acest fapt se constituie într -un rezultat surprinzător, care nu poate fi explicat decât prin
prisma lipsei de importanță a vârst ei în fața unor expresii de manifestare ale burnout -ului extrem
de greu de influențat prin valor ile experienței de viață a subiecților expuși.
În privința vechi mii totale în muncă, analiza de varianță a evidențiat diferențe
semnificative statistic care dem onstrează că asistenții medicali cu vechime mai mare resimt un

27
nivel mai ridicat de burnout pent ru toate dimensiunile burnoutului . Asistenții cu vechime mai
mică de 5 ani au o medie a burnout -ului mai scăzută (M= 2,22) spre deosebire de asistenții cu
vechi me de peste 15 ani care au cea mai mare medie a burnout -ului ( M= 2,36) (Grigorescu și
colab. 2017).

Burnout și aspecte de natură profesională
În privința specializării (domeniul de activitate al asistenților medicali), analiza de
varianță a evidențiat di ferențe semnificative statistic care demonstrează că nivelul cel mai
scăzut al burnout -ului este resimțit de către asistenții care au paci enți c u patologie chirurgicală
și cronică, iar nivelul cel mai ridicat este întâlnit la asistenții care lucrează cu pa cienții cu
patologie gravă, acută sau cronică.
În ceea ce privește nivelul burnout -ului în funcție de activitatea profesională desfășurată
în tu re, rezultatele au arătat că nu există diferențe semnificative statistic pentru burnout -ul
generat de pacienți, dar a par diferențe la celelalte două dimensiuni: burnout generat de muncă
(M=2,5; SD=.68; F=4,305; df=2,16; p=.014) și burnout personal ( M=2,53; SD=0, 75; F=3,87;
df=2,16; p=0,014). S -a pus în evidență faptul că asistenții medicali care își desfășoară
activ itatea în ture succesive de luni până duminică manifestă un nivel ridicat de obos eală fizică
și psihică pe care nu îl pot atribui mai curând act ivității profesionale decât problemelor de natură
personală (familie, sănătate etc.).
În ceea ce privește diferențele între dimensiunile b urnout -ului în funcție de tipul
normării, analiza de varianță a arătat că nivelul cel mai ridicat al burnout -ului, la toate cele trei
dimensiuni, îl resimt angajații în a căror secții există un deficit mai mare de 50% față de
norm area maximă, iar cel mai scăzut nivel al burnout -ului, așa cum era și de așteptat, îl au
asistenții cu activita te conform normării.

Diferențe între tipurile de burnout
Pentru a identifica diferențele între tipurile de bu rnout manifestate de asistenții me dicali
incluși în studiu, am folosit testul ANOVA cu măsurători repetate. Testul de sfericitate Mauchly
este semnificat iv statistic (F = 1183,70, p< 0,001), dar valoarea Epsilon are valori mai mari de
0,90, de aceea testul ANOVA cu măsurători repetate est e adecvat în această cercetare .
Rezultatele au arătat că existe diferențe globale semnificative statistic între cele trei categorii

28
de burnout ș i că nu atât munca cu pacienții este epuizantă, cât condițiile în care se realizează
această muncă.
Din totalul de 1 .696 de asistenți medical i participanți la studiu, 492 ( 29,2%) prezintă
burnout de nivel ridicat, iar 646 (38,1%), burnout de nivel mediu.
Indiferent de nivelul de burnout înregistrat de către participanți, se demonstrează faptul
că aceștia manifestă burnout ridicat la scala burnout personal și burnout generat de muncă.
Această realitate argumentează încă o dat ă, în mod paradoxal, că nu pacie ntul sau complexitatea
patologiei care trebuie îngrijite determină apariția burnout- ului, ci, cu precădere, problemele
generate de mediul de muncă și de cele personale, de care asistenții medicali nu izbutesc să se
detașeze eficient și la timp.

Analiza relațiilor dintre burnout și caracteristicile muncii la asistenții medicali
Pentru analiza relațiilor dintre burno ut și caracteristicile muncii la asistenții medicali au
fost calculate corelațiile dintre dimensiunile chestionarului Copenhagen Burnout Inventory –
varianta în limba română, care măsoară burnout -ul, și dimensiunile inventarului construit în
scopul acestei cercetări.
Cele mai puternice corelații au fost obținute între satisfacția față de viață (starea de bine)
și burnout și între supraî ncărcarea cu sarcini și burnout, corelațiile fiind negative în prima
situație (persoanele care resimt un nivel ridicat al satisfacției față de viață în general manifestă
un nivel mai scăzut de epuizare) și pozitive în cea de -a doua situație (persoanele car e au un
nivel ridicat al supraîncărcării la locul de muncă manifestă un nivel ridicat de epuizare).
Burnout -ul la asistenții medicali poate fi prezis de aspectele de natură socio –
demografică, de caracteristici ale muncii, de vechimea în muncă, de subnormar e, de
supraîncărcarea cu sarcini și de satisfacția scăzută față de viață și muncă, ce reprezintă predictori
semnificativi.

Percepția asistenților medicali privind implicarea psihologului în cazul asistenților medicali
cu sindrom burnout
În cadrul acestei cercetări am analizat și aspecte referitoare la existența unor probleme
de natură emoțională cu care s -ar putea confrunta angajații din spitale și măsura în care aceștia
consideră oportună intervenția psihologică pentru rezolvarea acestor probleme.

29
Analiza frecvenț elor de apariție pentru fiecare tip de răspuns a arătat că 40,8% dintre
respondenți au considerat întotdeauna necesară intervenția psihologului, în timp ce numai
23,3% au considerat -o rareori necesară, iar 13,4% niciodată necesară. În ceea ce privește
dorința asistenților medicali de a participa la diferite programe specifice de intervenție în
situația existenței anumitor dificultăți în mediul profesional, 41,2% dintre asistenții medicali au
afirmat că ar participa întotdeauna, 29,3% deseori ș i doar 6,3% nu ar participa niciodată.

Concluzii
1. Asistenții medicali care lucrează cu pacienți cu patologii grave (acute sau cronice)
manifestă niveluri mai ridicate ale burnout -ului decât categoriile de asistenți care nu
interacționează cu astfel de subiecți ai îngri jirii;
2. În privința specializării (domeniul de activitate al asistenților medicali) am
demonstrat că nivelul cel mai scăzut al burnout -ului este resimțit de către asistenții
care au pacienți cu patologie chirurgicală și cronică, în timp ce pentru categoria de
asistenți care își desfășoară activitatea în specialitățile cu patologie gravă, acută sau
cronică, burnout -ul a fost pus în evidență pentru toate cele 3 dimensiuni ale acestui
sindrom;
3. Astfel, în privința vechimi i totale în muncă, am demonstrat că asistenții medicali cu
vechime mai mare resimt cel mai ridicat nivel de burnout pentru toate dimensiunile
acestuia, dar mai accentuat în cazul dimensiunii burnout -ului generat de munca cu
pacienții și al aceleia privind burnout -ul personal, în care, pe măsură c e înaintează în
vârstă, asistenții medicali fac față tot mai greu situațiilor stresante din mediul
profesional, contrar așteptării că pe măsură ce înaintează în vârstă ar trebui să fie
capabili să dezvolte strategii de coping tot mai eficiente.
Studiul pre zent evidențiază faptul că nivelul de burnout la asistenții medicali care își
desfăș oară activitatea în spitale publice de stat este ridicat. Astfel că, din totalul de
1.696 de asistenți medical i participanți la stu diu, 492 ( 29,2%) prezintă burnout de
nivel ridicat, iar 646 (38,1%), burnout de nivel mediu. Cele mai ridicate valori s -au
obținut pentru burnout -ul personal și cel generat de condițiile de muncă. Nu pacientul
sau complexitatea patologiei care trebuie îngr ijite determină apariția burnout- ului, ci ,
cu precădere, problemele generate de mediul de muncă și de cele personale, de care
asistenții medicali nu izbutesc să se detașeze eficient și la timp.

30
4. Burnout -ul se regăsește la cotele cele mai înalte în spitalele cărora le este asociată cea
mai înaltă c ompetență de rezolvare a cazurilor grave și/sau complexe, (spitale
regionale), în timp ce valorile cele mai mici corespund organizațiilor grevate în cea
mai mică măsură de problemele existente în sistem (spitale jud ețene de urgență).
5. Asistenții medicali ca re lucrează în ture manifestă niveluri semnificativ mai ridicate
ale epuizării față de asistenții care nu lucrează în ture;
6. Nivelul cel mai ridicat al burnout -ului, la toate cele trei dimensiuni, îl resimt angajații
în a căror secții există un deficit mai mare de 50% față de normarea maximă, iar cel
mai scăzut nivel al burnout -ului, așa cum era și d e așteptat, îl au asistenții cu activitate
conform normării. Se demonstrează astfel că supraîncărcarea cu sarcini, chiar banale,
în condițiile existenței unui de ficit important de personal este unul din factorii cei mai
frecvenți care stau la baza generării unor niveluri ridicate de epuizare profesională și
personală.
7. Vechimea în muncă, Contextul muncii, Satisfacția față de muncă și viață,
Supraîncărcarea cu sarci ni reprezintă predictori pentru apariția sindromului burnout.
8. Existența unui nivel ridicat al burnout -ului personal, în condițiile unei aderențe reale
la nevoia de interacțiune cu psihologul evidențiază în acest caz necesitatea, inițierii,
promovării și de rulării unor programe de intervenție pentru dezvoltarea abilităților
acestora de a face față situațiilor stresante, determinante de sindromul burnout.

31
6. RELAȚIA DINTRE TRĂSĂTURILE DE PERSONALITATE, BURNOUT ȘI
CONTEXTUL MUNCII

Introducere
Pentru a desco peri care sunt categoriile de asistenți medicali expuși unui risc crescut de
epuizare, în prezentul studiu au fost analizate trăsăturile de personalitate ale acestora în raport
cu apariția sindromului burnout. Pr in identificarea factorilor individuali care contribuie la
dezvoltarea și apariția sindromului burnout se poate aprec ia profilul de risc al personalului
medical respectiv. De asemenea, identificarea factorilor de personalitate care predispun la
burnout est e importantă și pentru faptul că informațiile obținute permit abordarea centrată pe
persoană pentru prevenire și tratament de specialitate al acestei manifestări.

Obiective
Acest studiu își propune identificarea și analiza relațiilor dintre trăsăturile de
personalitate, burnout și contextul muncii la asistenții medicali. În mod specific, ne -am propus
să identificăm măsura în care trăsăturile de personalitate și contextul muncii pot prezice
epuizarea emoțională profesională.

Ipoteze
Ipotezele studiului au fost următoarele:
1. Presupunem că există asocieri semnificative între trăsăturile de personalitate și
burnout.
2. Presupunem că există asocieri semnificative între trăsăturile de personalitate și
caracteristicile muncii.
3. Ne așteptăm ca relația di ntre trăsăturile de personalitate și burnout să fie mediată de
caracteristicile muncii asistenților medicali.

Descrierea lotului de participanți
Studiul s -a desfășurat în Spitalul Clinic Județean de Urgență Brașov, unde au fost
administrate chestionare, în format creion – hârtie, unui număr de 210 asistenți m edicali. Ulterior,
analiza statistică s -a realizat pe 192 de chestionare provenind de la 178 femei și 14 bărbați cu o
medie de vârstă de 37 ani, angajați ai Spitalului Clinic Județean de Urgență Brașov.

32
Descrierea instrumentelor utilizate în studiu
Instru mentele utilizate în acest studiu au fost
1. NEO Five -Factor Inventory (Costa, McRae, 2008).
2. Copenhagen Burnout Inventory (Kristensen și colab. & Christensen, 2005) , Inventarul
Burnout Copenhagen – versiunea în limba română
3. Inventarul caracteristicilor munc ii asistenților medicali (ICMAM – construit de autoarea
cercetării)

Rezultate și discuții
Relația trăsături de personalitate – burnout
Analiza relațiilor dintre trăsăturile de personalitate și burnout a evidențiat prezența unor
corelații Pearson semnificative statistic.
Cele mai puternice corelații au fost obținute în cazul nevrotismului . Unul dintre
argumente poate fi faptul că nevrotis mul reprezintă un factor de vulnerabilitate ce generează
individului emoții negative, dezadaptative, mărindu -se astfel s ensibilitatea acestuia la stres.
Studiul a mai evidențiat faptul că asistenții medicali cu niveluri ridicate ale stimei de
sine negative și ale emoționalității negative manifestă niveluri ridicate ale burnout- ului
personal, burnout -ului generat de condiții le de muncă și implicit, ale burnout -ului total.
Dintre fațetele extraversiei , sociabilitatea corelează negativ cu dimensiunile burnout –
ului, ceea ce arată că afectivitatea pozitivă a persoanelor extraverte și orientarea puternic
pozitivă a extraverților față de alții , reprezintă factori de protecție pentru burnout.
Implicarea în mediul social sau interpersonal, asociată abilităților de comunicare și
relaționare eficiente pot fi considerate resurse adecvate pentru managementul stresului.
Se constată, tot odată, o corelație pozitivă semnificativă statistic, dar slabă, între
flexibilitatea mentală (ca fațetă a deschiderii spre experiențe) și burnout -ul personal (r = .15).
Astfel, persoanele cu flexibilitate mentală care au o capacitate adaptativă bună și o capacitate
de a găsi soluții noi de abordare a problemelor, reușesc să facă față mai bine diverselor probleme
generatoare de stres.
Dintre fațetele agreabilității , numai politețea corelează negativ cu burnout -ul (r = – .20,
r = -.15). Persoanele care tind să manifeste un comportament respectuos față de persoanele cu
care interacționeaz ă, la fel ca și persoanele disponibile pentru a oferi asistență sau ajutor
celorlalți, manifestă niveluri mai scăzute ale epuizării.

33
Totodată, conștiinciozitatea și fațetele sa le corelează pozitiv cu toate dimensiunile
burnout -ului (cu excepția burnout -ului generat de pacienți), astfel că persoanele conștiincioase
vor manifesta niveluri mai ridicate ale epuizării.

Relația trăsături de personalitate – contextul muncii
În ceea ce privește asocierile dintre trăsăturile de personalitate și contextul muncii,
rezultatele arată că asistenții medicali care prezintă niveluri ridicate de Nevrotism, în special cu
stimă de sine negativă ridicată, manifestă niveluri scăzute ale satisfacției cu viața (r = -.26).
Pe de altă parte, persoanele cu niveluri ridicate ale extr aversiei (sociabilitate ridicată) și
ale conștiinciozității (productivitate ridicată) și politețe manifestă niveluri ridicate ale
satisfacției.
Niveluri mai ridicate ale supraîncărcării cu sarcini resimt indivizii nevrotici (r =.178) .
Tendința de a identi fica sau de a percepe probleme în mediul organizațional, este întâlnită mai
pregnant în cazul persoanelor caracterizate de emoționalitate negativă (r = .15).
Persoanele extraver te, cu niveluri ridicate ale curiozității, agreabilității și
conștiinciozității sunt cele care consideră în mai mare măsură benefică intervenția psihologului
și a managerului în rezolvarea diferitelor probleme ale angajaților apărute la locul de muncă,
deși nevroticii sunt cei care au tendința de a acumula afecte ne gative și de a dezvolta gânduri
iraționale.
Percepția pozitivă asupra contextului muncii este mai frecventă la persoanele cu niveluri
ridicate ale extraversiei, cu niveluri ridicate ale curiozită ții, ale agreabilității și ale
conștiinciozității.

Relația t răsături de personalitate, contextul muncii și burnout
Analiza efectelor directe și indirecte ale trăsăturilor de personalitate și caracteristicilor
muncii asupra burnout -ului a arătat că dintre toate trăsăturile de personalitate din cadrul
modelului Big F ive, numai nevrotismul are efecte indirecte semnificative asupra epuizării.
Astfel, relația dintre nevrotism și burnout este mediată de caracteristicile muncii, dintre
acestea, satisfacția cu vi ața fiind mediatorul semnificativ.
Conștiinciozitatea are efect negativ direct supra burnout -ului, nivelurile scăzute ale
conștiinciozității prezicând burnout -ul ridicat.

34
Dintre caracteristicile muncii, efectele directe semnificative asupra burnout -ului s unt
cele ale satisfacției cu viața (efect negativ, nivelul scăzut al satisfacției explică burnout -ul
ridicat) și, așa cum era de așteptat, supraîncărcarea cu sarcini (efect pozitiv, supraîncărcarea
prezicând burnout -ul ridicat).

Concluzii
Acest studiu a confirmat influența factorilor de personalitate Big Five asupra
dimensiunilor burnoutului și faptul că există asocieri semnificative între trăsăturile de
personalitate și burnout.
Nevrotismul, stima de sine negativă, emoționalitatea negativă reprezintă fa ctori de
vulnerabilitate pentru burnout , asistenții medicali cu aceste caracteristici manifestând niveluri
ridicate de burnout la toate cele trei dimensiuni, dar și nivel s căzut de satisfacție cu viața. Pe de
altă parte, ca și factori de protecție pentru b urnout, asistenți i medicali care prezintă totodată o
flexibilitate mentală și o capacitate bună de analiză și de sinteză, care găsesc soluții adecvate
problemelor, dar și c ei cu disponibilitate și dorință de a oferi ajutor, au manifestat niveluri
scăzute d e burnout.
Implicarea în mediul social, abilitățile de comunicare și relaționare reprezintă resurse
pentru managementul stresului.
De asemenea, studiul prezent a demonstr at faptul că există asocieri semnificative între
anumite trăsături de personalitate și caracteristicile muncii asistenților medicali
(supraîncărcarea cu sarcini, probleme identificate în secție, satisfacția în viața profesională și
familială). Deși asisten ții medicali cu extraversie, conștiinciozitate, curiozitate au o
predispoziție scăzu tă în a dezvolta sindromul burnout, totuși, ei sunt cei care manifestă
disponibilitate, dorință și consideră benefică intervenția psihologului în cazul identificării
anumit or probleme în secția în care își desfășoară activitatea.
Un alt aspect demonstrat î n lucrare a fost faptul că relația dintre trăsăturile de
personalitate și burnout este mediată de caracteristicile muncii asistenților medicali.
Pe lângă faptul că rezultatele studiului au confirmat rolul trăsăturilor de personalitate în
apariția sindromul ui burnout, acestea evidențiază și utilitatea în spitale a instrumentelor de
identificare a profilurilor de personalitate, astfel încât cadrele medicale cu trăsătur i de
personalitate vulnerabile să poată beneficia de programe specifice de prevenire a epuiz ării
emoționale profesionale.

35
7. PSIHODRAMA – METODĂ DE INTERVENȚIE ÎN GRUPURILE DE ASISTENȚI
MEDICALI CU SINDROM BURNOUT

Introducere
Tehnicile specifice psihodra mei facilitează descrierea de către asistenții medicali a
experienței cu un anumit pacient, și, mai ales, identificarea emoției centrale generate de această
interacțiune. Psihodrama ajută asistenții medicali să se înțeleagă pe sine, să exploreze
perspectiv a celorlalți și să facă legătura între propriile lor gânduri sau sentimente și cele ale
pacienților lor, putând deveni un instrument eficient în abordarea problemelor de comunicare
care apar în domeniul asistenței medicale (Oflaz și colab., 2011).
Activită țile concepute în cadrul psihodramei sporesc capacitatea participanților de a
dezvolta soluț ii creative la probleme și abilități de rezolvare a conflictelor. În plus, asistenții
medicali care au participat la astfel de programe și-au dezvoltat capacitatea de introspecție și
empatie. Programele bazate pe tehnici de psihodramă au efect pozitiv și asupra caracteristicilor
locului de muncă, în sensul dezvoltării comunicării, a solidarității, a responsabilității între
colegi și a cre șterii satisfacției la locul de muncă (Ozbas, Tel, 2015).
Grupul psihodramatic reprezintă o lume auxiliară în care partic ipanții își oferă reciproc
experiențe pentru securizarea, întărirea și restabilirea sinelui fiecăruia (Moreno, 2009).

Obiectivele stud iului
Obiectivul principal al stu diului este de a evidenția dacă tehnicile de psihodramă produc
schimbări psihologice măs urabile ca urmare a participării asistenților medicali la grupul de
psihodramă pentru autocunoaștere/ dezvoltare personală.
Obiectivele specifice ale cercetării sunt legate de investigarea măsurii în care:
• aplicarea tehnicilor specifice de psihodramă asist enților medicali participanți la grupul
de autocunoaștere și dezvoltare personală determină o scădere a nivelului de burnout;
• aplicarea tehnicilor specifice de psihodramă asistenților medicali participanți la grupul
de autocunoaștere și dezvoltare personal ă determină o scădere a stării de anxietate și
depresie;
• participarea asistenților medicali la activitățile grupului de dezvoltare personală /
autocunoaștere produce schimbări la nivelul strategiilor de coping ale acestora;
• participarea asistenților medica li la grupul de psihodramă determină identificarea unor
moduri alternative de rezolvare a dilemelor personale, a conflictului intern;

36
• tehnicile specifice ale psihodramei clasice contribuie la autocunoaștere și la dezvoltarea
personală a asistenților medicali;
• nevoile și așteptările asistenților medicali participanți la grup au fost satisfăcute, iar
obiectivele pe care aceștia și le -au propus au fost îndeplinite în cadrul grupului de
autocunoaștere/dezvoltare personală prin metoda psihodramei;
• participarea l a grupul de psihodramă a influențat percepția asistenților medicali în
privința utilității unor astfel de grupuri în spitale și a dorinței acestora de a participa la
acestea.

Ipotezele studiului
Sunt organizate în funcție de posibilele efecte ale particip ării asistenților medicali la
grupul de psihodramă, de așteptat să se manifeste prin:
1. Scăderea nivelului de burnout ;
2. Scăderea anxietății și a simptomelor depresive ale acestora;
3. Apariția de modificări în privința strategiilor de coping cognitiv și emoțio nal folosite de
către asistenții medicali;
4. Găsirea unor mijloace alternative de rezolvare a problemelor și a confli ctului intern;
5. Evoluția autocunoașterii și a dezvoltării personale a asistenților medicali în urma
participării la grupul de psihodramă clasi că.

Designul cercetării
Cercetarea pe care ne- am propus -o are un design de tip experimental (studiu clinic
random izat) în care variabila independentă este reprezentată de participarea sau neparticiparea
asistenților medicali la sesiunile de psihodramă clasică. Variabilele dependente sunt
reprezentate de nivelurile de anxietate, depresie și burnout, de strategiile de coping emoțional
sau cognitiv.
Au fost selectați pentru a participa la studiu asistenți medicali care, ulterior completării
chestionarului C openhagen Burnout Inventory – varianta în limba română, au fost identificați
cu manifestări a unor nivele medii sau ridicate de burnout, și care, în plus, și -au exprimat și
dorința de a participa la studiu, fie în grupul de control, fie în cel experimental . După obținerea
consimțământului din partea membrilor grupului și informarea acestora cu privire la scopul
studiul ui, toate cele 10 ședințe de psihodramă au fost înregistrate video. De asemenea membrii
grupului au fost asigurați de respectarea confidenția lității datelor obținute.

37
Participanții la studiu
La studiul clinic au participat 23 de asistenți medicali grupați în două eșantioane: unul
experimental, format din 11 asistenți medicali care au participat la ședințele de autocunoaștere
și dezvoltare pers onală, și unul de control, format din alți 12 asistenți medicali.

Instrumentele cercetării
Au fost reprezen tate de mai multe astfel de instrumente, reprezentate de: 1. Scala de
anxietate Catell; 2. Scala de depresie Zung; 3. Chestionarul de coping cognitiv și emoțional
CERQ; 4. Chestionarul Copenhagen Burnout Inventory; 5. Observația participativă; 6.
Tehnicile specifice psihodramei.

Analiza datelor și a rezultatelor obținute
Analiza diferențelor între pre – și post -intervenție pentru sindromul burnout
Pentru a pune în evidență existența unor difere nțe pre- și post -intervenție în fiecare
dintre cele două grupuri luate în studiu (grupul experimental și grupul de control), s -a folosit
testul Wilcoxon pentru eșantioane perechi.
Rezultatele obținute au evidenț iat că în cadrul grupului de control, în care nu s -a realizat
niciun fel de intervenție, nivelul de burnout experimentat de către asistenții med icali participanți
la studiu, a rămas nemodificat la toate cele trei dimensiuni specifice și, implicit și la bur nout-ul
total.
Spre deosebire, însă, de grupul de control, în grupul experim ental, care a beneficiat de
realizarea unei intervenții de specialitate prin aplicarea în zece ședințe de intervenție a tehnicilor
specifice psihodramei clasice, s -a constatat s căderea nivelului de burnout pentru două
dimensiuni: burnout -ul personal și bur nout-ul generat de condițiile de muncă. Nu au putut fi
evidențiate însă diferențe nici legate de burnout -ul generat de p acienți și nici pentru burnonut ul
total.
Scăderea nivelului de burnout personal poate fi argumentată de faptul că tehnicile și
activită țile desfășurate în cadrul grupului de autocunoaștere și dezvoltare personală prin metoda
psihodramei clasice au determinat o conștientizare și o gestionare mai eficientă a problem elor
personale.

38
În privința diminuării în urma intervenției a burnout- ului generat de condițiile de muncă
(în contextul nemodificării în mod cert a condițiilor de la locul lor de muncă), argumentul ar
consta în faptul că asistenții medicali care au parti cipat la grup fie au reușit să reinterpreteze
diferit situațiile respective, fie au fost influențați de „efectul Hawthorne” care explică influența
grupului asupra individului.

Analiza diferențelor între pre – și post -intervenție pentru depresie
În privința simptomatologiei de depresie, testul Wilcoxon pentru eșantioane perechi a
pus în evidență faptul că la grupul experimental nivelul depresiei a fost la un nivel mai scăzut
după parcurge rea programului de intervenție, în timp ce la grupul de control rezulta tele au
rămas constante, nefiind semnificative statistic

Analiza diferențelor între pre – și post -intervenție pentru mecanismele de coping
Referitor la strategiile de coping cognitiv și emoțional folosite de către asistenții
medicali membri ai celor două grupuri, testul Wilcoxon a arătat că la subiecții grupului
experi mental nu au fost evidențiate diferențe semnificative ale valorilor obținute pre – și post –
intervenție decât pentru două dintre cele nouă dimensiuni analizate: refocalizarea pozitivă
(z = –1,93; p = 0,04) și catastrofarea (z = –1,96; p = 0,04), caracterizate de valori puțin relevante.
Pentru a obține modificări importante la nivelul strategiilor de coping, ținând cont și de media
de vârstă a participanților (anumite mecani sme schimbându- se mai greu o dată cu înaintarea în
vârstă), ar fi probabil necesar, probabil un număr semnificativ mai mare de ședințe în care
activitățile să fie centrate pe ,,punerea în scenă” a u nor tematici personale de către fiecare
participant în part e

Analiza diferențelor între pre – și post -intervenție p entru anxietate
În cadrul grupului experimental, testul Wilcoxon a evidențiat un nivel de anxietate mai
scăzut în etapa de postintervenție pentru conșt iința de sine, tensiune ergică, anxietate voal ată și
anxietate generală.

39
Analiza privind utilitatea teh nicilor de psihodramă din perspectiva membrilor grupului
experimental
A cuprins o evaluare realizată pe baza unui chestionar original conținând 6 întrebări, în
dubla mea calitate, aceea de cercetăto r și de conducător al intervenției, a rezultatelor obținut e
prin intermediul psihodramei clasice în cadrul asistenților medicali componenți ai grupului
experimental.
Astfel, o proporție crescută, reprezentată de 10 din totalul celor 11 subiecți ai grupului
experimental au considerat că, într-o mare și foarte mare măsură, tehnicile utilizate în cadrul
sesiunilor de psihodramă au contribuit în mod important la autocunoașterea și dezvoltarea lor
personală, că activitatea din grupul de psihodramă le -a satisf ăcut nevoile și așteptările
anterioare începerii acestei activități și că obiectivele pe care și le- au propus la intrarea în grup
au fost îndeplinite.

Concluzii
1. Tehnicile specifice psihodramei clasice utilizate în grupul asistenților medicali au
determinat s căderea nivelului de burnout personal printr -o conștientizare și gestionare
mai eficientă a problemelor personale.
2. Activitățile desfășurate în cadrul grupului de psihodramă, coroborate cu influența
grupului în sine asupra participanților, au generat schimbări de atitudine și de percepție,
arătând că motivația de natură emoțională, atenția acordată sau sentimentul de implicare
i-au făcut pe subiecții grupului să depășească mai ușor factorii contextuali,
înregistrându- se niveluri mai scăzute la burnout -ul gen erat de muncă.
3. Sprijinul psihologic primit de către asistenții medicali prin intermediul activităților
desfășurate, în paralel cu interacțiunea dintre aceștia evidențiată în acest cadru, au
determinat o scădere a emoțiilor negative și schimbări ale dispozi ției depresive.
4. Participarea asistenților medicali la grupul de psihodramă a produs o scădere a nivelului
de anxietate.
5. Participarea asistenților medicali la g rupul de psihodramă a generat totodată și o creștere
a conștiinței de sine, a sentimentelor, a limitelor și a vulnerabilităților, determinând
astfel o percepție mult mai obiectivă a propriei personalități și o creștere evidentă a
inteligenței emoționale.

40
6. Grupul tematic și cu număr limitat de ședințe nu a permis însă și realizarea unor
modificări sau s chimbări importante și la nivelul strategiilor de coping cognitiv și
emoțional.
7. Tehnicile utilizate în cadrul diverselor activități au contribuit atât la auto cunoașterea și
dezvoltarea personală a asistenților medicali cu sindrom burnout, cât și la
conști entizarea faptului că este necesară dezvoltarea de noi comportamente și atitudini
în viața profesională și în cea familială.
8. În urma participării la grupul de psihodramă, asistenții medicali au identificat modalități
alternative de rezolvare a conflictelor interne și a diverselor probleme din mediul
familial sau profesional.
9. Deși rezultatele nu pot fi generalizate, asistenții medicali participanți la grupul de
psihodramă au identificat un sistem medical defectuos, caracterizat de numeroase
probleme, inclus iv în secțiile în care aceștia își desfășoară activitatea profesională (lipsa
materialelor și a medicamentelor, relații deficitare în cadrul echipei sau în rap ort cu
pacienții).
10. De asemenea, activitățile desfășurate în grup au evidențiat o lipsă a cunoașterii
fenomenului burnout în secțiile în care asistenții medicali își desfășoară activitatea.
Pentru a putea preveni apariția sindromului burnout este absolut ne cesară în primul rând
informarea și apoi organizarea de cursuri pe ace astă tematică în spitale.
11. Pe lângă faptul că asistenții medicali au primit informații cu privire la sindromul
burnout, exercițiile structurate și ,,grupul” în dinamica lui au oferit ocaz ii extraordinare
de conștientizare și abordare a diverselor dificultăți cu care s -au confruntat participanții
și de stimulare în plan cognitiv, comportamental, și, mai ales, emoțional.
12. Pe lângă modalitățile de optimizare a relațiilor profesionale, asistenții medicali au
învățat strategii de relaxare și meditație, dezvoltându -și abilitățile sociale, de
comunicare și de autoanaliză.
13. Mesajele și feedback -urile pozitive formulate de asistenții medicali prezenți la grup,
dar și rezultatele concrete obținute, a u arătat că grupul de dezvoltare personală și
autocunoaștere prin metoda psihodramei clasice, poa te reprezenta o soluție eficientă în
profilaxia sau tratamentul sindromului burnout.

41

8. DISCUȚII. CONTRIBUȚII ORIGINALE. LIMITE ȘI DIRECȚII VIITOARE DE
CERCE TARE. DISEMINAREA REZULTATELOR

Contribuții originale
Contribuții cu caracter de sinteză
În perio ada elaborării tezei de doctorat am realizat sinteze cu privire la:
• problematica sindromului burnout și stadiul actual al cercetărilor la nivel național și
internațional raportată la categoria cadrelor medicale;
• necesitatea identificării, a prevenirii și a intervenției în cazul apariției sindromului burnout
la cadrele medicale;
• influența sindromului burnout asupra personalului medical implicat în nursing, asupra
calității îngrijirilor oferite pacienților și asupra sistemului de sănătate în integralitatea sa .

Contribuții cu caracter științific experimental
• realizarea unui studiu multicentric în spitalele județene de urgență cu privire la apariția
sindromului burnout și a cauzelor generatoare ale acestui sindrom în sistemul public de
sănătate din România;
• validarea la nivel național a unui instrument specific de identificare a sindromului burnout;
• conceperea și validarea unui nou instrument cu privi re la evaluarea caracteristicilor muncii
asistenților medicali din sistemul public de stat din România și la leg ătura specifică a acestor
caracteristici cu apariția și dezvoltarea sindromului burnout la această categorie de cadre
medicale;
• realizarea unui studiu privind legătura dintre factorii de personalitate, sindromul burnout și
contextul muncii la asistenții me dicali, cu identificarea suplimentară a factorilor predictivi
ai apariției sindromului la această categorie de personal medical;
• realizarea unui studiu privind eficiența unui nou tip de intervenție psihologică specifică la
nivelul unui grup de asistenți me dicali și a modului în care psihodrama clasică produce
schimbări măsura bile la nivelul participanților, în contextul necesității abordării de că tre
managerii spitalelor din România a unor instrumente și mecanisme care să reducă efectele
sindromului de burnout asupra personalului propriu;

42
• abordarea sindromului burnout în paradigma inovativă a conceptului de Medicină
Predictivă, Preventivă și Person alizată (PPPM – Predictive, Preventive, Personalized
Medicine) ;

Contribuții cu caracter științific curricular
• elaborarea rapoartelor de cercetare științifică din cadrul programului de pregătire doctorală;
• finalizarea tezei de doctorat.

Noutatea tezei de doctorat
Lucrarea aduce argumente teoretice și empirice în favoarea importanței
managementului și identificării în spitale a sindromului burnout și integrează rezultatele
obținute în literatura de specialitate preexistentă.
Consider că valoarea de osebită a lucrării este asigurată, în principal, de elemente legate de
contribuțiile în planul practic -aplicativ:
• valida rea variantei românești a unui instrument (Copenhagen Burnout Inventory) mai
complex, care nu doar că identifică si ndromul burnout, ci și cauzele generatoare ale sale,
dintre care în România condițiile de muncă s -au dovedit a fi cel mai specific determinan t al
burnout -ului la asistenții medicali.
• construcția și validarea unui instrument de evaluare a caracteristicilor muncii la asistenții
medicali, în lipsa existenței unor instrumente adaptate sistemului de sănătate publică din
România care să surprindă as pectele specifice muncii asistenților medicali din spitalele de
urgență de stat.
• găsirea unei soluții clare de prev enire și intervenție în managementul sindromului burnout,
printr -un program original, creativ, utilizând tehnicile de ps ihodramă clasică, în cadrul
cărora activitățile și exercițiile structurate sunt în majoritate propuneri personale și doar într –
o foarte mică măsură unele sunt adaptări ale unor exerciții existente.

Recomandări
• Cadrele medicale (medicii și asistenții medicali) ar trebui să fie informate instituțional într –
un mod sistematic și aprofundat cu privire la cauzele, modalitatea insidioasă de apariție a

43
sindromului burnout și, mai ales, la modalitățile de profilaxie și intervenție.
• Managerii spitalelor ar trebui să includă printre preocupările lor strategice susținerea într -un
mod proactiv și organizarea prin intermediul specialiștilor din dome niu de cursuri pe tema
sindromului burnout.
• În plus, atât pentru a crește eficiența acestor măsuri, dar mai ales pentru a determina o
scădere a nivelului de burnout, managerii spitalelor ar trebui să includă și evaluarea și
identificarea profilului psiholo gic al asistenților medicali, cel puțin a celor care se angajează
în secțiile unde se înregistrează un risc mai crescut de apariție a sindrom ului burnout, astfel
încât cadrele medicale cu trăsături de personalitate vulnerabile să poată beneficia de locul
de muncă potrivit.
• Ținând cont de nivelul ridicat de burnout înregistrat în spitalele publice de stat, medicul de
medicina muncii ar trebui să participe și să realizeze, în colaborare cu psihologul clinician,
evaluarea personalului medical nu doar din punct de vedere al sănătății fizice, dar și din
punct de vedere psihic și emoțional, creând astfel premisele identificării precoce a apariției
sindromului burnout.
Ca și direcții viitoare de cercetare enumăr următoarele:
• Validitatea convergentă a chestionarului Copenhagen Burnout – varianta în limba română
necesită investigații suplimentare, prin analiza asocierilor dintre dimensiunile acestuia și u n alt
instrument validat, precum Scala de investigare a burnout -ului Maslach (Maslach & Jackson,
1986) sau Inventa rul Oldenburg (Demerouti, Bakker, Vardakou, & Kantas, 2003).
• Realizarea unor analize comparative și la alte categorii de cadre medicale cu p rivire la
nivelul de apariție a sindromului burnout, a asocierilor dintre acesta cu trăsăturile de
personalitate sau cu diferite caracteristici ale muncii.
• Realizarea unor grupuri de asistenți medicali în care să se utilizeze tehnici specifice
psihodramei clasice și diminuarea exercițiilor structurate cu realizarea mai multor activități
cu protagonist pentru a lucra ma i mult pe teme personale.
• Utilizarea în cadrul grupului de psihodramă și a altor instrumente de evaluare, pentru
identificarea într -o mai mar e măsură a schimbărilor induse participanților de participarea la
astfel de activități.
• Realizarea la nivelul grupului de psihodramă a unei evaluări la un interval de 3 luni de la
finalizarea intervenției pentru a observa în ce măsură se mențin achizițiile obținute de către
membrii grupului după participarea la grupul de psihodramă.

44
Diseminarea rezultatelo r
Diseminarea și valorificarea rezultatelor cercet ărilor efectuate s -a concretizat prin
publicarea unui num ăr de 4 articole și prin prezentarea a 3 lucr ări în cadrul unor internaționale;
• Susținerea referatelor și realizarea rapoartelor de cercetare științ ifică cuprinse în programul
de preg ătire din cadrul școlii doctorale;
• Finalizarea tezei de doctorat.
Nr
crt. Articole în reviste
BDI
ISI
1 Prim aut or 3 1
Lucrări În proceedinguri
2 Prim autor 2
3 Coautor, autor de
corespondență 1
Lucrări La conferințe
internaționale
4 Prim autor 1

Bibliografie selectivă

1. Agenția Europeană pentru Sănătate și Securitate în Muncă, Promovarea sănătății ment ale în
sectorul sanitar https://osha.europa.eu/ro/tools -and-publications/publications/e -facts/efact46
2. Ahola, K., Hakanen, J., Perhoniemi, R., Mutanen, P., 2014. R elationship between burnout
and depressive symptoms: A study using the person- centred approach. Burnout
Research ,1 (1), pp. 29–37.
3. Bartlett, M. S., 1954. A note on multiplying factors for various chi -squared approximations.
Journal of the Royal Statistic al Society, Series B (Methodological), 16, pp. 296 -298.
4. Bianchi, R., Truchot, D., Laurent, E ., 2014. Is burnout solely job -related? A critical
comment. Scandinavian Journal of Psychology , Vol 55, pp 357- 361.
5. Bianchi, R., Schonfeld, I., Eric, L., 2015. Is it time to consider the burnout syndrome a
distinct illness?. Frontier in Public Health , 3:158.
6. Bianchi, R., Schonfeld, IS. Laurent, E., 2015. Burnout -depression overlap: a review. Clin
Psychol Rev, 36, pp. 28– 41.
7. Bria, M., 2013. Teză de doctorat – Sindromul burnout în rândul personalului medical,
Universitatea Babeș -Bolyai Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației.

45
8. Costa P, McRae R. The revised NEO personality inventory (NEOPI -R)
https://www .researchgate.net/publication/285086638.
9. De Vente, M., Olff , M., Van Amsterdam , JG., Kamphuis , JH., & Emmelkamp , PM., 2003.
Physiological differences between burnout patients a nd healthy controls: blood pressure,
heart rate, and cortisol responses . Occup Environ Med , 60, pp. 54–61.
10. Duarte, B. C, Alvares, A., Carlotto, M. S., & Marôco, J., 2013. Copenhagen Burnout
Inventory – Student Version: Adaptation and Transcultural Validation for Portugal and
Brazil. Psicologia: Reflexão e Crítica, 26(1), pp. 87- 97.
11. Garrosa, E., Rainho, C., Mor eno-Jiménez, B ., Monteiro, MJ., 2010. The relationship
between job stressors, hardy personality, coping resources and burnout in a sample of
nurses: a correlational study at two time points. Int J Nurs Stud, 47(2), pp. 205- 215.
12. Griffin, M ., 2015. Staff may prefer 12- hour shifts, but longer hours lead to burnout. Nurs
Stand. ;30(3):8.
13. Grigorescu, S ., Cazan A.M., Grigorescu, D., Rogozea L., 2018. The role of the personality
traits and wor k characteristics in the prediction of the burnout syndrome among nurses —a
new approach within PPPM concept. EPMA Journal. DOI 10.1007/s13167- 018-0151- 9. pp
1-11.
14. Grigorescu, S ., Cazan A.M., Grigorescu, D., Rogozea L., 2017. Correlations between
various fa ctors which generate burnout in public health system, Conferința internatională –
Globalizatio n, Intercultural Dialogue and National Identity,Târgu- Mureș, ISBN 978- 606-
8624- 01-3, pp 501 – 510.
15. Grigorescu, S., Grigorescu, D., Rogozea, L., 2016. Factorii ps ihosociali generatori de
burnout în sistemul medical, Jurnalul Medical Brașovean, ISSN 1841- 0782, pp 4 – 10.
16. Grigorescu, S., Nedelcu, L., Rogozea, L. Assessment Methods of the Somatization process
Related to the Nurses with Risk ol Developing Burnout Syndrome. Proceedings of EAPM
2014: Care and Cure: An Integrated Approach to Psychosomatic Medicine, Published:
2014, Conference Title: 2nd Annual Meeting of the European- Association -for-
Psychosomatic -Medicine(EAPM), ISBN: 978- 88- 7587- 701-9, pp. 136- 139.
17. Győrff y, Z. Dweik ,D. Girasek , E. 2014. Reproductive health and burn -out among female
physicians: nationw ide, representative study from Hungary. BMC Womens Health , 14: 121,
doi: 10.1186/1472- 6874- 14-121.
18. Hamama, L. , 2012. Differences between children's social workers and adults' social workers
on sense of burnout, work conditions and organisational social support. Br J Soc Work,
42 (7), pp. 1333- 1353.

46
19. Hanebuth, D., Aydin, D.& Scherf, T., 2012. Burnout and related conditions in managers: a
five-year longitudinal study., Innsbruck Journal Psychologie des Alltagshandelns /
Psychology of Everyday Activity, Vol. 5, No. 2, ISSN 1998- 9970, pp 1- 36.
20. Hazell Kenneth, W., 2010. Job stress, burnout, job satisfaction, and intention to leave among
registered nurses employed in hospital settings in the state of florida – doctoral dissertation
defense, Lynn University, pp. 19, 80.
21. Hu, HX., Liu, LT., Zhao, FJ., Yao, YY ., Gao, YX., Wang, GR ., 2015. Factors Related to Job
Burnout Among Community Nurses in Changchun, China. J Nurs Res ;23(3), pp. 172 -180.
22. Iecovich, E., Avivi, M., 2015. Agism and burnout among nurses in long -term care facilities
in Israel. Aging Ment Health.23, pp. 1- 9.
23. Iorga, M., Dascalu, N., Soponaru, C ., Ioan, B ., 2015. Burnout Syndrom Among Public
Ambulance Staff. Rev Med Chir Soc Med Nat Iasi , 119( 4), pp. 1128- 1132.
24. Kaiser, H.F..1974. An index of factorial simplicity. Psychometrika , 39(1), pp. 31- 36.
25. Kalimo, R., Mejman, T., 1987. Psychosocial and behavioural responses to stress at work .
In Kalimo R., El -Batawi M.A., Cooper C. L . Psychosocial facto rs at work and their
relation to health, pp. 23 –36.
26. Karamanova, A., Todorova, I., Montgomery, A., Panagopoulou, E., Costa, P., Baban, A.,
Davas, A., Milosevic, M., Mijakoski, D., 2016. Burnout and health behaviors in health
professionals from seven Eur opean countries. Int Arch Occup Environ Heal th;89(7), pp.
1059- 1075.
27. Karodia, T., 2007. Psychometric properties of the burnout inventory. University of Pretoria,
pp. 2- 25.
28. Kerzman, H . Van Dijk, D . Eizenberg, L . Khaikin, R ., 2015. Attitudes toward expanding
nurses' authority. Isr J Health Policy Res .1;4:19. doi: 10.1186/s13584- 015-0005- z.
29. Korczak, D ., Huber, B ., Kister, C ., 2010. Differential diagnostic of the burnout syndrome.
GMS Health Technol Assess , 5;6, doi: 10.3205/hta000087.
30. Kristensen, T .S., Borritz, M., Villadsen, E.,& Christensen, K.B., 2005. The Copenhagen Burnout
Inventory: A new tool for the assessment of burnout. Work & Stress, 19 (3), pp. 192- 207.
31. Maslach , C., Schaufeli, W.B., Leiter, MP., 2001. Job burnout. Annu Rev Psychol , 52,
pp. 397- 422.
32. Maslach, C., & Jackson, S.E. 1986. Maslach Burnout Inventory manual (2nd ed.). Palo
Alto: Consulting P sychologists Press, pp 191- 215.
33. Milfont, T.L., Denny, S., Ameratunga, S., Robinson, E., & Merry, S., 2008. Burnout and
wellbeing: testing the Copenhagen Burnout Inventory in New Zealand t eachers . Social

47
Indicators Research, 89, pp. 169–177.
34. Montero- Marín , J., García -Campayo, J., Mera, D.M. & del Hoyo Y.L., 2009. A new
definition of burnout syndrome based on Farber’s proposal . Journal of Occupational
Medicine and Toxicology, 4, 31.
35. Monter o-Marín, J., Araya, R., 2012. Understanding burnout according to individual
differences: ongoing explanatory power evaluation of two models for measuring burnout
types. BMC Public Health , 12: 922.
36. Moreno J.L., 2009. Scrieri fundamentale – despre psihodramă, metoda de grup și
spontaneitate, Editura Trei, București, I SBN978 -973-707-272-6.
37. Nantsupawat, A ., Nantsupawat, R., Kunaviktikul, W., Turale, S ., Poghosyan, L., 2016.
Nurse burnout , nurse -reported quality of care, and patient outcomes in Thai Hosp itals. J
Nurs Scholarsh, 48(1), pp. 83- 90.
38. Neves Pinheiro da Costa , S., Teixeira, LH., Bezerra, LN ., 2015. Burnout at Work in
Modern Time s. J Clin Med Res, 7(10), pp 752 -756.
39. Onen Sertoz, O., Tolga Binba y, I., Koylu, E ., Noyan, A ., Yildirim, E ., Elbi Mete, H., 2008.
The role of BDNF and HPA axis in the neurobiology of burnout syndrome. Progress in
Neuro -Psychopharmacology and Biological Psychiatry , vol 32, Issue 6, pp. 1459–1465.
40. Oreskovich, MR ., Shanafelt, T., Dyrbye, LN., Tan, L ., Sotile, W ., Satele, D ., West,
CP., Sloan, J., Boone, S ., 2015. The prevalence of substance use disorders in American
physicians . Am J Addict , 24(1), pp. 30- 38.
41. Ovchinnikov,Y .V., Palchenkova, M .V., Kalachev, O.V .,2015. Burnout syndrome :
diagnosis , principles of treatment, prophylaxis. Voen Med Zh, 336(7), pp. 17- 24.
42. Özbaș, AA., Tel, H., 2015. The effect of a psychological empowerment program based on
psychodrama on empowerment per ception and burnout levels in oncology nurses:
Psychological empowerment in oncology nurses. Palliat Support Care , 15, pp. 1- 9.
43. Pedersen, A F., Sørensen, JK., Bruun, NH ., Christensen, B., Vedsted, P., 2016. Risky
alcohol use in Danish physicians: Associated with alexithymia and burnout ?. Drug Alcohol
Depend, 1;160, pp. 119- 26.
44. Ross, A ., Bevans, M ., Brooks, AT ., Gibbons, S .,Wallen, GR ., 2017. Nurses and Health-
Promoting Behaviors: Knowledge May Not Tr anslate Into Self -Care. AORN J., 105(3), pp.
267-275.
45. Russell, K ., 2016. Perceptions of burnout , its prevention, and its effect on patient care as
described by oncology nurses in the hospi tal setting. Oncol Nurs Forum, 1;43(1), pp. 103- 9.
46. Sánchez -Cruz, J ., Mugártegui -Sánchez, S ., 2013. Burnout syndrome among family
physicians. Rev Med Inst Mex Seguro Soc , 51(4), pp. 428- 431.

48
47. Schaufeli, W., & Enzmann, D., 1998. The burnout companion to study and practice: A
critical analysis. Boca Raton, FL: CRC Press.
48. Shahriari, M ., Shamali, M ., Yazdannik, A ., 2014. The rel ationship between fixed and
rotating shifts with job burnout in nurses working in critical care areas. Iran J Nurs
Midwifery Res , 19(4), pp. 360–365.
49. Shamali, M., Shahriari, M ., Babaii, A., Abbasinia, M., 2015. Comparative Study of
Job Burnout Among Cri tical Care Nurses With Fixed and Rotating Shift Schedules. Nurs
Midwifery Stud , 4(3):e27766.
50. Soto- Rodríguez , A ., Pérez -Fernandez, Mr ., 2015. Burnout syndrom e and stress of nursing
staff in A Ourense Hospital. Rev Enferm , 38(2), pp. 21- 26.
51. Urien Angulo, B., & Osca, A., 2012. Role stressors, task- oriented norm, and J ob
satisfaction: A longitudinal study. Revista De Psicología Del Trabajo y De Las
Organizacione s, 28, pp. 171–181.
52. Viotti, S., Gilardi, S., Guglielmetti, C., Converso, D., 2015. Ve rbal aggression from care
recipients as a risk factor among nursing staff: A study on burnout in the JD -R Model
Perspective. Biomed Res Int. doi: 10.1155/2015/215267
53. Winwood, P., & Winefield, AH., 2004. Comparing two measures of burnout among
dentists in Australia. International Journal of Stress Management, 11, pp. 282–289.
54. Wurm, W., Vogel , K., Holl , A., Ebner, C., Bayer , D., Mörkl , S., Szilagyi , I.S., Hotter , E.,
Kapfhammer , H.P., Hofmann, P., 2016. Depression- burnout overlap in physicians. PLoS
One, 11(3): e0149913.
55. Yeh, W. Y., Cheng, Y., Chen, C. J., Hu, P. Y., & Kristensen, T.J., 2007. Psychometric properties
of the Chinese version of Copenhagen Burnout Inventory among employees in two companies
in Taiwa n. International Journal of Behavioral Medicine, 14(3), pp. 126- 133.
56. Zamperini, A. Paoloni, C. Testoni, I ., 2015. The emotional labor of nur sing: critical
incidents and coping strategies. Assist Inferm Ric , 34(3), pp. 142- 148.
57. Zubairi, AJ., Noordin, S. H., 2016. Factors associated with burnout among residents in a
developing country. Annals of Medicine and Surgery , vol 6, pp. 60- 63.

49
LISTĂ LUCRĂRI P UBLICATE PE PARCURSUL ELABORĂRII
TEZEI DE DOCTORAT

ARTICOL PUBLICAT ÎN REVISTĂ COTATĂ ISI ( FI 3,9)

• Grigorescu, S ., Cazan A.M., Grigorescu, D., Rogozea L., 2018. The role of the
personality traits and work characteristics in the prediction of the burnout syndrome
among nurses —a new approach within PPPM concep t. EPMA Journal. DOI
10.1007/s13167- 018-0151- 9. pp 1- 11.

ARTICOLE PUBLIC ATE ÎN REVISTE BDI

• Grigorescu, S ., Grigorescu, D., Rogozea, L., 2016. Factorii psihosociali generatori de
burnout în sistemul medical, Jurnalul Medical Brașovean, ISSN 1841- 0782, pp 4 – 10.
• Grigorescu, S., Grigorescu, D., Rogozea, L., 2014. Psycho- oncolo gy-stages in the
international deve lopment. Jurnalul Medical Brașovean, ISSN 1841- 0782. pp. 4- 10.
• Grigorescu, S., Grigorescu, D., Rogozea, L., 2014. Communication in medicine –
foundation of medical staff – patient relationship. Jurnalul Medical Brașovean, ISSN
1841- 0782, pp 4- 11.

ARTICOLE PUBLICATE ÎN VOLUMELE CONFERINȚELOR – Proceeding ISI

• Grigorescu, S ., Cazan A.M., Grigorescu, D., Rogozea L., 2017. Correlations between
various factors which generate burnout in public health system, Conferința
internat ională – Globalization, Intercultural Dialogue and National Identity, Târgu –
Mureș, ISBN 978 -606-8624- 01-3, pp 501 – 510.
• Grigorescu, S., Nedelcu, L., Rogozea, L. Assessment Methods of the Somatization
process Related to the Nurses with Risk ol Developing B urnout Syndrome. Proceedings
of EAPM 2014: Care and Cure: An Integrated Approach to Psychosomatic Medicine,
Published: 2014, Conference Title: 2nd Annual Meeting of the European -Association –
for-Psychosomatic -Medicine (EAPM), ISBN: 978 -88-7587- 701-9.

50
• Rogoz ea, L., Constantin, D., Grigorescu, S ., Bădău, D., Nedelcu, L. Assesment of
Stress Level in Psychiatry Ward Medical Personnel. Proceedings of EAPM 2014: Care
and Cure: An Integrated Approach to Psychosomatic Medicine, Published: 2014,
Conference Title: 2n d Annual Meeting of the European -Association -for-
Psychosomatic -Medicine(E APM), ISBN: 978- 88- 7587- 701-9.

ARTICOLE PUBLICATE ÎN REZUMAT LA CONFERINȚE INTERNAȚIONALE

• Grigorescu, S., Grigorescu D., 2014. Telemedicine – a way for psychological
interventions to the medical statf with the burn -out syndrome? Conferinta
Internațională New Trends on Sensing, Monitoring -Telediagnosis Life Sciences,
Brașov , (NT -SMT -LS), Book of Abstracts. ISBN 978- 973-131-280-4, pp.115.