28.10.2020 “ Principiile impunerii financiare” -referat – In literatur a de specialitate intalnim trei principii ,cum ar fi caracterul universal,sa… [619618]

Raducu Laura Valentina
CDL Economic
28.10.2020 “ Principiile impunerii financiare”
-referat –

In literatur a de specialitate intalnim trei principii ,cum ar fi caracterul universal,sa
nu existe posibilitatea de de sustragere si volumul cheltuielilor pentru perceperea
impozitului dar si randament fiscal.
Randamentul fiscal, ca orice randament presupune raportarea rezultatelor la efort
(sau inv ers), în cazul nostru raportarea sumelor atrase printr -un impozit la
cheltuielile
ocazionate. Pentru a se realiza un randament fiscal ridicat trebuie găsit raportul
optim
între încasările realizate prin intermediul unui impozit și cheltuielile de percepere .
Pentru ca încasările să fie mari, trebuie respectate aceleași condiții ca și la
echitate:
impunere universală, să nu existe evaziune fiscala, iar aparatul fiscal să nu fie
costisitor.
Astfel pentru ca un impozit să poată avea un randament fiscal ridicat se cer a fi
îndeplinite mai multe condiții:
→Impozitul să aibă un caracter universal, adică să fie plătit de toate persoanele
(fizice sau juridice) care obțin venituri din aceeași sursă sau posedă același
gen de avere. Universalitatea impozitului presupune , în aceeași măsură, ca
întreaga materie impozabilă a unei persoane, să fie supusă impunerii.
→Pentru eliminarea evaziunii fiscale este necesar să nu existe posibilități de
sustragere de la impunere (pe căi legale sau frauduloase) a unei parți din
materia impozabilă.
→volumul cheltuielilor legate de stabilirea și perceperea impozitelor să fie
redus la minimul necesar.
Aceste cerințe sunt indiscutabil raționale, dar practic, sunt greu de realizat.

Un impozit poate fi apreciat ca fiind stabil, dacă nu este influențat, într -un sens
sau altul, de mutațiile de ordin conjunctural ale economiei – să nu crească în
perioadele
de prosperitate, respectiv să nu scadă în perioadele de recesiune.

Aceasta înseamnă că randamentul unui impozit considerat stabil nu trebuie să
sporească concomitent cu creșterea volumului producției și a veniturilor în
perioada de
înflorire economică și nici să scadă în perioadele nefavorabile ale ciclului
economic. De
menționat însă că, practic, în condițiile economice actua le stabilitatea impozitelor
este
dificil de realizat. În plus, de multa vreme, cerința stabilității a fost corelată cu
necesitatea elasticității impozitelor. În ceea ce privește elasticitatea impozitului,
aceasta presupune ca impozitul să poată fi adaptat în permanență necesităților de
venituri ale bugetului de stat. Un impozit este elastic dacă el poate să fie mărit
sau micșorat în funcție de evoluția cheltuielilor statului sau altfel spus, dacă se
înregistrează o creștere a cheltuielilor bugetare este necesar ca impozitele să
poată fi majorate corespunzător și invers.
Legat de tipul și numărul impozitelor, se poate spune că, teoretic, s -ar putea
folosi unul sau mai multe impozite. Ideea cu privire la utilizarea unui singur
impozit, sa întâlnit atât în perioada capitalismului premonopolist (de exemplu,
fiziocrații s -au
pronunțat pentru introducerea unui impozit financiar unic, apoi, mai târziu, odată
cu
dezvoltarea marii industrii au apărut păreri privind instituirea unui impozit unic
asupra
materiil or prime), cât și în condițiile capitalismului contemporan.
Astfel, industriașul francez M.Schuller a sugerat ideea unui singur impozit asupra
energiei, care să se substituie tuturor impozitelor de tip declarativ (bazate pe
declarația

contribuabililor). Ac est impozit conceput a fi perceput pe unele produse
(hidrocarburi,
electricitate, cărbuni), se considera că ar evita cheltuielile de încasare pe care le
presupun celelalte impozite și ar suprima fraudele. Totodată, se considera că un
astfel
de impozit ar m erge în întimpinarea progresului tehnic, deoarece cantitatea de
energie
consumata crește pe măsura ce se dezvolta industria.

George Bernard propune un sistem de impozite concretizat într -un impozit anual
direct, cu rate variabile, asupra valorii reale a c apitalului fizic și asupra bunurilor
de
consum durabile. După părerea lui, acest impozit prezintă o seria de avantaje,
cum sunt:
posibilitatea unui control public; problemele capitalului fizic sunt mult mai bine
studiate; ratele impozitului pe ramuri pot fi ajustate în funcție de unele criterii
economice, sociale, politice, tehnologice, ecologice; sistemul de impozitare este
mai
ieftin.
În elaborarea acestei propuneri, autorul ei a avut în vedere faptul că toate
impozitele existente în prezent sunt în final reflectate în prețuri, apreciind că nu
este
eficient să se stabilească impozit pe venit. Totodată, se considera că prin
introducerea
acestui impozit veniturile publice nu vor mai fi colectate pe baza fluxurilor
monetare, ci
pe baza mijloacel or productive (adică orice mijloc care face mai productivă
activitatea
omului). Cu alte cuvinte impunerea bazată în special pe factorul muncă ar fi, după
părerea sa, inadecvată, considerând că este mai eficient și mai just ca ea să se
bazeze pe
munca trecu tă, pe factorul capital.

De menționat că, practic, idei de genul celor de mai sus n -au fost transpuse în
viața,
iar statele folosesc un număr mai mare sau mai mic de impozite în funcție de
condițiile
economice, politice și sociale existente în fiecare țară .
Practicarea unui singur impozit este apreciată de către majoritatea specialiștilor din
țările capitaliste contemporane ca fiind irealizabilă și ineficientă. În acest sens se
considera că un singur impozit stabilit pe baza puterii contributive a plătitori lor ar
conduce la multe nemulțumiri, la accentuarea tendințelor evazioniste și de repercusiune
a sarcinilor în seama altora.
În concluzie, se poate afirma că un sistem fiscal poate fi apreciat numai prin prisma
tuturor consecințelor sale pe plan economico -social și nu doar în funcție de tipul și
numărul impozitelor .