267 Se ocupă în mod direct și exclusiv de opera eminesc iană studiul Magdei Groza Elemente postromantice în ultima etapă a creației eminesciene ,… [616087]

Recenzii
267 Se ocupă în mod direct și exclusiv de opera eminesc iană studiul Magdei Groza
Elemente postromantice în ultima etapă a creației eminesciene , constituit dintr -o analiză de
tip didactic, fără mari pretenții, a Scrisorilor lui Eminescu.
În ansamblul său, volumul este consistent și valoros tocmai prin varietate a
perspectivelor asupra junimismului. Multiplele abordări ale fenomenului oferă unor categorii
largi de cititori, interesați din punct de vedere istoric, social, cultural, literar, lingvistic de
această perioadă repere detaliate, uneori inedite, despre rec eptarea în epocă și în actualitate a
ceea ce a reprezentat acest curent în evoluția societății românești. Cartea impresionează prin
seriozitate și rigoare academică și creează cititorilor așteptări pretențioase față de viitoarele
volume ale centrului STUR, pe care ne face să le așteptăm cu nerăbdare.

Aida Todi
Universitatea „Ovidius” , Constanța
România

Marius -Mircea CRIȘAN, Impactul unui mit: Dracula și reprezentarea
ficțională a spațiului românesc , București, Editura Pro Universitaria, 2013 ,
294 p.

În fața unui astfel de titlu, cea dintâi observație care s -ar putea lansa ar fi aceea că
Dracula este deja un subiect suficient exploatat, un clișeu întors pe toate fețele și care
prezintă minime posibilități de noi cercetări. Studiul pe care îl prop une însă Marius – Mircea
Crișan face parte dintr -un proiect mai vast, Impactul unui mit: Dracula și imaginea României
în literaturile britanică și americană , în cadrul căruia s -a realizat și cartea în discuție.
Autorul este la a doua carte dedicată acestui subiect, prima intitulându -se The Birth of the
Dracula Myth:Bram Stoker’s Transylvania (Editura Pro Universitaria, 2013).
Înainte de toate, sunt trecute în revistă o serie de informații prin care autorul
intenționează clarificarea motivelor care l -au de terminat să dea curs unui proiect ce se
impune încă din titlu ca fiind foarte vast: , ,«Oprește clipa» , îmi vine să zic în aceste
momente, asemenea textului faustian. Aceste cuvinte ne pot întoarce însă la punctul de
pornire al romanului Dracula de Bram Sto ker, care este Teatrul! Directorul Teatrului Lyceum
din Londra a încercat să devină nemuritor printr -un roman ce reflecta, într -o perspectivă
mitologică, contrastele fundamentale ale existenței umane: relația viață – moarte, întuneric –
lumină, rațiune – spirit, înger și demon. Am început să analizez acest subiect cu nouă ani în
urmă, în timpul studiilor doctorale la Universitatea din Torino. Intenția mea a fost să găsesc
un răspuns la dilematica asociere dintre mi tul Dracula și spațiul românesc ” (p. 15) .
Cu intenția de a încropi un astfel de răspuns, aflat înaintea unui material aproape
inepuizabil pe marginea mitului Dracula, autorul elaborează douăsprezece capitole în care
pune cap la cap, cu o selecție atentă, un bagaj de elemente prin care să se const ruiască
răspunsul urmărit. Prima parte a studiului reia impactul lui Bram Stoker și reface traseul
romanului său, ca apoi să se revină frecvent la acest autor, romanul său constituind mai mult
o punte de legăură între tot ceea ce s -a spus sau scris despre Dracula și cercetarea de față.
Autorul nu se limitează însă la Stoker și infuzează treptat fragmente de istorie și mitologie
românească, un du -te-vino de la autorul irlandez, la cultura autohtonă. Marius Crișan
comentează primele asocieri între domnitorul Vlad Țepeș și vampirul Dracula și evidențiază
că acestea stau sub semnul ficțiune / realitate/ împrumut / exagerare. Autorul reface literatura
lui Dracula, cu titlurile de referință care au în centru acest personaj, fără a omite conexiunea
cu filmografia d irecționată spre același subiect. În acest punct, autorul subliniază câteva

Recenzii
268 trăsături specifice, trasând în mod subtil diferențe și asemănări care au condus figura
vampirului Dracula și a domnitorului Vlad Țepeș (atunci când este vorba de asocierea dintre
cei doi) spre una clișeică, stereotipică și obsesivă. Astfel, amintind filmul Bram Stoker`s
Dracula (Columbia Pictures, 1992), regizat de Francis Ford Coppola, autorul observă:
,,Ecranizarea începe cu un moment sugestiv, Căderea Constantinopolului. Vocea n arativă
subliniază rolul României [sic] în rezistența antiotomană, arătând că această țară a avut
curajul să lupte împotriva expansiunii otomane. (…) Sunt și câteva scene de luptă, care arată
vitejia personajului, dar și secvențe ce reprezin tă tragerea duș manilor în țeapă ” (p. 33 ).
Genul acesta de observație fină, îi conferă textului un statut care inițiază și informează, mai
cu seamă cititori mai puțin familiarizați cu evoluția mitului Dracula.
Marius Crișan abordează din plin literatura scrisă pe marg inea personajului Dracula,
cu scurte rezumate ale fiecărei opere amintite. Ceea ce reiese însă din contopirea acestor
scrieri într -un asemenea studiu are în centru istoria mozaicată a Transilvaniei, o istorie care
se conturează într -o fotografie cel puți n la fel de controversată, cum este aceea a mitului în
discuție. Periplul lui Dracula prin operele prozatorilor se derulează de la Stoker și până la
mai recentele cărți, de pildă, Dracula: Lumina și umbra Ordinului Dragonului din 2013 de
Pavel Buček, publi cată sub pseudonimul Brian Storker.
În abordarea bibliografiei literare a personajului ales, Marius Crișan are în vedere mai
cu seamă perioada de cumpănă de dinainte și după căderea regimului comunist. Din nou,
imaginea vampirului Dracula se dizolvă în la rga imagine a României, o radiografie care se
află între cele două extremități: pozitivă / negativă. Construită pe mici flashu -uri expozitive
din opere literare, această imagine contribuie la statutul informativ al acestui studiu, o
caracteristică remarcat ă și mai sus: ,,În romanul lui Simmons, orfanii români sunt descriși ca
victime ale autorităților vampirice care le folosesc sângele pentru a supraviețui și a -și
menține sănătatea în stare optimă. Autorul povestește că după căderea regimului Ceaușescu,
mii de copii au fost închiși în orfelinate insalubre. Kate Neuman, o doctoriță din America,
care vine în România, descoperă un copil care suferă de o boală neidentificabilă și hotărăște
să îl adopte pentru a -l lua cu ea în SUA, pentru a efectua investigații m edicale în laboratoare
specializate ” (p. 63).
Imaginea unei Românii unde autoritățile și comunismul au construit un peisaj terifiant
pentru un vizitator outside , se întrepătrunde cu tabloul României ideale, creionat de
receptarea călătorilor străini mai al es în perioada interbelică. Redescoperirea acestui raft
bibliografic pe baza mitului Dracula prilejuiește totodată refacerea imaginii paradoxale a
României, o țară a contrastului pe care autorul o pune în permanență în relief prin rezumarea
succintă a lite raturii vampirului din Transilvania. În esență, această parte a cărții, prin
monitorizarea personajului central, scoate la iveală trăsăturile caracteristice spațului
românesc, de la ospitalitatea locuitorilor, până la peisajele sale atrăgătoare. Citatele p entru
care optează autorul, mențin imaginea paradoxului și o pastealează în termeni antagonici:
sărăcie/ frumusețe/ corupție / rezistență.
Imaginea lui Vlad Țepeș în dramaturgia contemporană și abordarea domnitorului de
către literatura română oferă autoru lui prilejul de a se ocupa de unele texte mai îndeaproape
și de a dezvolta un discurs critic pe marginea operelor lui Marin Sorescu, Mircea Bradu, D.
R. Popescu, Marin Mincu, Victor Iancu, Alexandru Mușina. Conexiunea dintre această parte
a cărții și cea în care autorii străini l -au ,,construit” pe Dracula în felurite ipostaze contribuie
la analiza cât mai detaliată a evoluției mitului cercetat. Filolog de formație, Marius Crișan
optează pentru o atitudine critică, dar în același timp, menține selectarea a tentă a unor citate
din operele respective, prin care să se răspundă în mare măsură autorilor străini. Se creează
astfel mai multe discuții în care mitul lui Dracula, explorat în diverse moduri, este demontat
și re-montat în tot atâtea feluri. Aici însă n u este remarcată numai ipostaza lui Vlad Țepeș
sau expunerea mitului vampiric, ci însuși romanul lui Stoker devine o piesă indispensabilă
într-un soi de ,,polemică” între autorii români și cei străini.

Recenzii
269 În ultima parte a cărții, vocea autorului devine tot m ai prezentă, iar atenția se
direcționează de la bibliografie și literatură, spre maniera în care se poate fructifica didactic
mitul lui Dracula. Autorul prezintă experiența sa de cercetător al acestui personaj și de
profesor care urmărește efectul acestuia în rândul studenților și elevilor. Prin urmare, cartea
nu se limitează la un conținut de factură analitică despre mitul Dracula, ci este conectată la
realitatea în care elevii ori studenții percep lucrurile adesea în mod superficial.
În același timp, Ma rius Crișan sintetizează esența discuțiilor cu mai mulți profesori și
cercetători străini preocupați de literatura și mitizarea aceluiași personaj: ,,M -a interesat, în
mod special, cum este perceput acest subiect, din perspectivă didactică, în mediul
unive rsitar.” (p. 238) Dintre aceștia, interviul cu profesorul Farkas Jenö din Budapesta este
redat în totalitate. Discuțiile redate pe sistemul întrebare / răspuns au efectul de a schimba
într-o mare măsură tonalitatea discursului de până acum și de a -i atri bui o nuanță de
oralitate, menită să completeze bibliografia lui Dracula. Cum s -a întâmplat cu toată literatura
scrisă pe marginea acestei teme, și pentru tinerii studenți din diferite colțuri ale lumii,
subiecte precum Transilvania, România, originea lui Dracula stau la baza conturării unui
spațiu situat între ficțiune și realitate, fixat la granița dintre admirație de și percepție negativă .
Cartea se încheie într -o manieră deschisă, cu redarea interviurilor cu Farkas Jenö,
Mircea Bradu și Dumitru Radu P opescu. Ținând locul unor concluzii, aceste discuții pun
cititorul în fața unor conversații alerte, prin care mitul analizat își demonstrează amploarea și
capacitatea de a se reconstitui în diverse forme.

Eliana Alina Popeți
Universitatea de Vest , Timișoara
România

Adrian CRUPA, Identitate și alteritate în cultura tradițională , Iași,
Editura Tehnopress , 2011, 224 p.

Deși, la prima vedere, s -ar părea că există mai multe cărți despre conceptele identitate
și alteritate , și cu toate că apar mereu multe articole având această tematică, volumul
Identitate și alteritate în cultura tradițională de Adrian Crupa, de la Catedra de Literatura
Comparată a Facultății de Litere a Universit ății ,,Al. I. Cuza” din Iași, vine să complinească
o lipsă resimțită pe acest teren. Spre deosebire de abordările exclusiv sociologizante sau
literaturizante, lucrarea imprimă o anumită perspectivă religioasă (aproape teologică și chiar
teleologică), în se nsul larg, al relaționării persoanei umane cu tiparele tradiționale ale viziunii
asupra lumii și asupra divinității, precum și, mai specific, ,,stabilirea unui inventar
terminologic adecvat menit să surprindă problematica identității/ alterității specifică
societăților tradiționale.” De aceea, demersul urmărit este de tip interdisciplinar, aspecte
aparținând etnologiei, filosofiei, sociologiei, antropologiei și psihologiei întrepătrunzându -se
în scopul propus. Autorul este preocupat, în acest context, de va lorile culturile tradiționale,
deoarece aceasta își are ca punct de plecare conștiința mitică, iar omul așa -zis primitiv deține
unele date prețioase în sfera situării sale față de lume, față de sine, și față de forțele divine.
De altfel, pe tot parcursul a rgumentării, identitatea și alteritatea nu sunt analizate separat, ci
ca ambivalență sintetică identitate/ alteritate , pentru a defini permanent cadrele de gândire
tradiționale, adică ,,totalitatea contextelor interioare și exterioare, universale, dar și
individuale , fizice, dar și psihice (…)” . Plecând de la solide referințe bibliografice, exprimând
concepte și perspective cultural -științifice, dar și cultural -creștine (și dogmatice) asupra
tematicii abordate, autorul explicitează terminologia tradiționa lă cu referire la perechea

Reproduced with permission of the copyright owner. Further reproduction prohibited without
permission.