2.2 Metode și tehnici interactive de predare/ învățare a limbii și literaturii române în colegii Învățământul de astăzi preconizează o metodologie… [302912]

2.2 Metode și tehnici interactive de predare/ învățare a limbii și literaturii române în colegii

Învățământul de astăzi preconizează o [anonimizat], ale imaginației și creativității și comunicării interpersonale. „Activ” este student: [anonimizat] „[anonimizat], care întreprinde o [anonimizat] a adevărurilor, de elaborare a noilor cunoștințe. „Activismul exterior” vine deci să servească drept suport material „Activismului interior”, psihic, mental, să devină un purtător al acestuia” [15, p. 73].

[anonimizat] o funcție desfășurată în sprijinul creării autonomiei în învățare. [anonimizat] a propriilor structuri cognitive ale student: [anonimizat]. Numai ajutându-i [anonimizat], strategiile de învățare puse în joc etc., [anonimizat], care să stimuleze învățarea motivată din punct de vedere cognitiv și metacognitiv.

Transformările prin care a [anonimizat], au pus problema elaborării și apoi utilizării unor noi metode de predare și învățare. În învățământul românesc a devenit o necesitate promovarea metodelor moderne de instruire care au capacitatea de a [anonimizat], individuală și colectivă a studenților în procesul învățării. [anonimizat], constructiv, eficient. [anonimizat], [anonimizat]. Metodele de învățământ folosite în predare trebuie să țină seama de anumiți factori și anume:

particularitățile de vârstă și individuale ale studenților;

gradul și profilul învățământului în fiecare colegiu;

nivelul de pregătire al studenților din colegiul respectiv;

specificul disciplinei de învățământ.

[anonimizat] a esențializa noțiunile învățate și a le face mai accesibile și mai plăcute.

[anonimizat] a unor metode și tehnici interactive aplicate la lecțiile de limbă și literatură română.

Algoritmizarea este o metodă care se bazează pe folosirea algoritmilor în actul predării cu scopul de a familiariza studenții cu o serie de scheme procedurale (modele de acțiune), logice, care îi vor ajuta să rezolve o serie largă de sarcini de instruire. [anonimizat], care vor permite studenților rezolvarea unor sarcini din ce în ce mai complexe. Condiția pedagogică ce se impune este ca predarea și asimilarea algoritmilor să nu se desfășoare ca ceva dat de-a [anonimizat] [45, p. 391].

Algoritmii reprezintă un număr de indicații care prescriu succesiunea de operații care trebuie parcurse pentru obținerea unui rezultat. Ei pot fi grupați în mai multe categorii:

de rezolvare – care reprezintă reguli de rezolvare a unor exerciții sau probleme;

de sistematizare a materiei – care reprezintă reguli de ordonare logică a materiei și care permit analiza și sinteza cunoștințelor;

de consolidare a cunoștințelor – care permit perfecționarea unor deprinderi intelectuale sau de calcul;

de identificare – care permit sesizarea unei clase de probleme și realizarea unei clasificări sau sinteze;

de creație – care reprezintă tehnici de gândire divergentă productivă.

1. Asociază fiecare răspuns cu punctajul pe care consideri că-l merită:

a). Numeralul e partea de vorbire care exprimă un număr. 10 p

b). Numeralul e partea de vorbire care exprimă un nume. 5 p

c). Numeralul e partea de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor. 0 p

2. Tehnica „Descifrează proverbul”

1. carte – 4

2. 7 × 1

3. 1 = 2

4. 1 – апэ – 10

Cine știe carte are patru ochi.

De șapte ori măsoară și o dată taie.

Un om înțelept face cât doi.

Un om nebun aruncă o piatră în apă și 10 n-o pot scoate.

3.Găsiți proverbele rătăcite și traduceți-le în limba rusă.

Culege o floare atunci…………………o adevărată farmacie.

Cel mai bun medic………………. iar natura vindecă.

Unde intră soarele…………………sunt cei mai buni doctori.

Natura, timpul și răbdarea………… nu intră medicul.

Medicul tratează……………………este natura.

În plante găsești……………………. când este gata de a fi culeasă.

Cubul este o strategie de predare care ajută la studierea unei teme din mai multe perspective, în scopul lărgirii viziunii studenților și a aprofundării acesteia. Ea presupune utilizarea unui cub din lemn sau carton pe fețele căruia este scrisă câte o sarcină de lucru sub forma unei întrebări sau a unei instrucțiuni care va cere studenților să execute următoarele sarcini de lucru:

Varianta 1

Descrie: culori, forme, mărimi.

Compară: Cu ce se aseamănă? Cu ce nu seamănă?

Asociază: La ce te face să te gândești? De ce îți amintește? Ce asociații poți face?

Analizează: Spune cum e făcut? Din ce se compune? În ce se descompune?

Aplicați: Ce puteți face cu ele? Din ce se compun? În ce se descompun?

Argumentați pro sau contra: Adoptă un punct de vedere! Folosește argumentele care ți se par cele mai consistente în a-ți susține punctul de vedere. Anexa

Ordinea în care vor răspunde studenții la întrebările de pe cub va fi cea dată de numerotarea întrebărilor de pe fețele cubului sau nu se va indica nici o ordine. Dacă întrebările sunt formulate în așa fel încât să conducă prin răspunsul formulat la o anumită relație de ordine, atunci este indicat a fi parcurse în ordinea de pe cub.

Varianta 2

1. Se împarte grupa în echipe de 5 – 6 studenți, fiecărui dintre aceștia stabilindu-i-se un rol: sportivul va aduce cubul de pe catedră și va citi o întrebare, apoi va duce cubul înapoi;

secretarul va nota întrebarea citită;

cronometrorul va atenționa asupra timpului rămas;

încurajatorul va stimula colegii, creând o bună dispoziție în timpul activității. Dacă e cazul, se stabilesc și alte roluri.

2. Li se cere studenților să formuleze individual un răspuns pe care să-l comunice grupului, care să selecteze cel mai potrivit răspuns, iar dacă nici un răspuns nu a întrunit o majoritate de opinii se formulează unul care să fie reprezentativ pentru grup. Fiecare din membrii grupului să-l noteze pe acesta.

3. Strategia cubului se folosește sub forma unui joc/concurs între grupuri;

4. Se cere grupurilor să noteze pe tablă sau pe o foaie de flipchard răspunsurile pentru a putea analiza împreună cu studenții asemănările și deosebirile, precum și calitatea răspunsurilor induse prin conținut, formă și logica formulării [16, p.30].

Aplicarea metodei cubului.

Se lucrează în baza textului „Farfuria de lenm” de Traian Dorz [6, p.134].

A fost odată un tată bătrân, care avea un fiu. Fiul era însurat și trăiau cu bătrânul său tată într-o casă, pentru a-i fi de ajutor la bătrânețe.

De la o vreme bătrânul aproape nu vedea, măinele și picoarele îi tremurau atât de tare că umbla și mânca cu mare greu. Mai avea puțin de trăit. Dar fiul și soția lui îl chinuiau în fiecare zi: îl insultau, ba chiar și îl băteau, când împrăștia mâncarea sau spărgea farfuria. Dar era el oare vinovat?

Bietul bătrân nici nu mai știa ce să facă? De multe ori stătea lăngă măncare și plăngea în tăcere. Îi era foame, dar și mai mult îi era frică de feciorul său și soția lui.

Atunci, plin de durere, se ruga lui Dumnezeu să-l ia din lumea asta, ca să nu-i mai fie povară feciorului pe care l-a crescut, pentru care a muncit și a suferit până l-a văzut mare.

Într-o zi bătrânul iarăși a scăpat farfuria jos și a spart-o.

Atunci feciorul i-a dat o farfurie și lingură de lemn. Fiul bătrânului avea un băiețel de vreo patru anișori. Copilul acesta vedea totul.

Într-o bună zi, Bunul Dumnezeu și-a amintit de rugăciunile bătrânului și l-a luat la odihnă. Acolo nici un părinte neputincios nu-i supără pe copiii nerecunoscători.

Într-o zi copilul a început să cioplească cu cuțitul o scândură (cum a făcut cândva tatăl său) pentru a face o farfurie.

– Ce faci, măi piciule?

– Farfurii. Două.

– Farfurii!? Două?!

– Da. Doar veți fi bătrâni?

– Vom fi.

– Vă vor tremura mâinele și picioarele?

A căzut tată-său pe gânduri. Dar era prea târziu. Copilul a învățat prea bine «lecția» părinților.

Se lucrează în grupuri restrânse după următoarele instrucțiuni:

I. DESCRIE

1. Numiți personajul central din povestire și descrieți-i portretul moral.

Bătrânul tată

– a trăit în muncă;

– a înălțat o casă mare ca să trăiască împreună cu feciorul său;

– a crescut un copil și a îngrijit de el;

– are un suflet blajin;

– plin de durere;

– suferă;

– se roagă.

II. COMPARĂ. Comparați portretul moral al bătrânului tată cu alte portrete asemănătoare.

De exemplu „Bunelul” de I. Druță.

1. Împacă lumea;

2. dă sfaturi la construcția unei case, săparea unei fântâni

3. are grijă de copii;

4. se bucură de mare stimă pentru bunătatea și înțelepciunea lui.

Compară personajele:

Asemănări: BĂTRÂNUL TATĂ/ BUNELUL

Ambii sunt buni la suflet și au trăit o viață cinstită.

Deosebiri: bunelul se bucură de mare stimă din partea semenilor, pe când bătrânul tată este chinuit de fecior.

III. ASOCIAZĂ. La ce vă îndeamnă să vă gândiți textul dat?

1. la comportarea nedemnă a feciorului față de tată;

2. despre rugăciunea bătrânului tată către Dumnezeu;

3. comportarea nepotului; ce a învățat copilul din „lecția părinților”?

4. cum îți cinstești părinții?

5. motivul ostil al comportării feciorului față de bătrânul tată.

Faceți o paralelă între povestirea „Farfuria de lemn” și „Старый дед ”de Lev Tolstoi.

IV. ANALIZEAZĂ. 1. Relațiile dintre copii și părinți.

2. De ce noi, copiii, trebuie să cinstim părinții?

Copiii nu vor izbuti nicicând să se răsplătească cu părinții, care le-au dăruit viață, dragoste și bunătate.

Chiar dacă părinții nu trăiesc cu regulile prescrise, copiii nu trebuie să-i respingă.

Este o mare nelegiuire, atunci când copiii nu-și onorează părinții.

V. APLICĂ. 1. Ce sentimente și ce gânduri vă trezește imaginea azilului pentru bătrâni?

2. Care este comportarea voastră față de părinți și bunici?

Copiii n-ar trebui să-și dea părinții bătrâni într-un azil.

Copiii trebuie să aibă grija părinților cum au avut părinții grija copiilor.

VI. ARGUMENTEAZĂ. Pro sau contra

Ce ar trebui să întreprindă copiii cu asemenea bătrâni (tați)?

De ce copiii și părinții trebuie să trăiască în armonie și prietenie?

Aceasta este răsplata copiilor pentru părinți, fiindcă degrabă vor fi și ei bătrâni și vor fi răsplătiți conform comportării lor.

Harta conceptuală. Descrieți personajul după tabel.

Binecuvântați părinții

Toată viața pe pământ.

Е porunca și povața

Și dorința celui Sfânt.

Binecuvântați părinții

Dragoste să le-arătați,

Căci atunci veți fi în viață

Și voi binecuvântați.

Traian Dorz

Tehnica ciorchinele

Repere

Este o tehnică, care poate fi utilizată atât individual, cât și în grup, în scopul stimulării gândirii divergente, precum și al sesizării și evidențierii conexiunilor dintre idei, construirii de noi sensuri și semnificații.

Aplicare

1. Se scrie un cuvânt sau se desenează un obiect în mijlocul, sau în partea de sus a tablei / foaie de hârtie;

2. Studenții, individual sau în grupuri mici, emit idei, prin cuvinte sau desene, legate de tema dată;

3. Se fac conexiuni, de la titlu la lucrarile studenților, acestea se pot face cu linii trasate de la nucleu la contribuțiile studenților sau a grupurilor;

4. Este bine ca tema propusă să fie cunoscută studenților, mai ales când se realizează individual.

Posibilități

În studierea limbii și literaturii, înaintea lecției, la etapa captivă.

Exemplu. Când auziți cuvântul natură, ce vă închipuiți? Alcătuiți îmbinări de cuvinte și enunțuri.

Ex. Natura poate să-ți fie carte, profesor, povățuitor.

Tehnica „Arborele impresiilor”

Se pregătește din timp un arbore desenat și frunze decupate pe care studenții vor scrie dedicații naturii, apoi frunzele se agață pe crengile copacului.

Metoda „Piramida povestirii”. Este o activitate de selectare, grupare, justificare etc. în baza textului.

Descrierea personajului după metoda „ Piramida povestirii ”:

1. Numele personajului.

2. Două cuvinte ce descriu personajul.

3. O propoziție din 3 cuvinte ce descriu acțiunile personajului.

4. O propoziție din 4 cuvinte care subliniază o calitate a personajului.

5. O propoziție din 5 cuvinte în care este demonstrată comportarea celor din jur.

6. O propoziție din 6 cuvinte prin care este arătat caracterul personajului.

7. Scrieți 7 calități a personajului.

8. O propoziție din 8 cuvinte care conține concluzia.

Metoda Piramidei sau metoda bulgărelui de zăpadă, o putem utiliza, atunci când studiem un text artistic, care crează anumite idei, păreri, învățăminte. De exemplu, studiind balada „Miorița” am putea cere studenților să se exprime referitor la fapta ciobanului moldovean care primește resemnat vestea despre moartea sa. Această metodă ar avea următoarele etape:

Profesorul expune studenților problema: Ciobănașul moldovean, înștiințând planul prietenilor săi, nu întreprinde nici o acțiune, nu se revoltă, ci este resemnat. Care ar fi acțiunile voastre, dacă ați fi în locul ciobanului moldovean.

Studenții rezolvă sarcina întâi individual, în aproximativ 3-5 minute, timp în care fiecare dintre ei își notează atât soluțiile, cât și eventualele neclarități în legătură cu sarcina de lucru.

Studenții formează apoi perechi, grupându-se câte doi, pentru a discuta rezultatele la care a ajuns fiecare în faza precedentă.

Perechile inițial formate se reunesc în două grupe mari, egale ca număr de participanți, și discută soluțiile pentru care s-a optat.

Întreaga clasă, reunită, discută sarcina de lucru propusă de cadru didactic, analizează soluțiile la care s-a ajuns până la această etapă.

Se optează pentru soluția cea mai bună și se stabilesc concluziile întregului colectiv asupra demersurilor realizate până în final.

Еxplozia stelară – lucrul în perechi în cadrul lecției „Casa Mare” (fragment) de I. Druță [6. p.105].

(Pe ecran apare steluța cu întrebări. Se alcătuiesc întrebări la text.)

Cе? Cum? Unde? Cine? Cе fel Dе?

1. Cе podoabe poți vedea în Casa Mare?

2. Cum este o Casă Mare?

3. Unde păstrează mama zestrea fetelor?

4. Cine împodobește Casa Mare?

5. Ce fel de muzeu este Casa Mare?

O datină veche

Este un obicei vechi la moldoveni: de a-și face Casă Mare.

Casa Mare este odaia cea mai spațioasă, cea mai frumoasă, cea mai gătită din casa țăranului moldovean.

Aici poți vedea adevărate capodopere, create de talentul meșterilor populari: covoare, lăicere, prosoape brodate, străchini și ulcioare de lut ornamentate și alte podoabe. Este locul unde mamele păstrează zestrea fiicelor.

Casa Mare este un fel de muzeu familial: aici sunt expuse fotografiile părinților, bunicilor, ale rudelor apropiate.

Casa Mare e locul de păstrare a lucrurilor de preț și de demonstrare a talentului, a hărniciei, a gustului estetic al gospodinei.

Casa Mare prezintă cartea de vizită a familiei.

În fine, Casa Mare este odaia pentru oaspeți, unde afli adevărata ospitalitate a moldovenilor.

Metoda păiangenul.

Este o activitate de selectare, grupare, justificare etc. în baza textului.

Aplicarea metodei Graficul Т.

Тrecutul și prezentul Casei Mari (pro-contrа) la studierea dramei druțiene „ Casa Mare”.

Se înaintează problema în fața studenților: Sunteți pentru păstrarea tradițiilor și obiceiurilor pe care le simbolizează Casa Mare sute de ani sau Casa Mare în stil contemporan – european?

Experții. Cu toate schimbările care se produc în viața noastră cotidiană, Casa Mare rămâne să păstreze tradițiile și obiceiurile neamului, continuă a fi un muzeu al spiritualității neamului.

La tema „Înțelepciunea poporului moldovenesc” putem utiliza …

Aforisme enigmatice. În pătrățele sunt plasate în dezordine silabele din cuvintele unor proverbe moldovenești. Aflați aceste proverbe.

1.Despre oamenii harnici.

Cine se scoală mai dimineață, mai departe ajunge.

Cine știe carte are patru ochi.

Unde intră soarele, nu intră medicul.

Joc didactic ”Ghici ghicitoarea mea!”

Еchipelor li se repartizează câte un plic cu fișe. Restabilind ordinea lor, studenții vor putea citi un proverb:

Unde joacă moldovenii, acolo pământul geme.

(Где танцуют молдавани, в пляс пускается земля.)

Оmul sfințește locul, nu locul pe om.

(Не место красит человека, а человек место.)

Sănătatea e mai bună decât toate. (Здоровье всего дороже)

Profesorul solicită ca studenții să găsească echivalentul în limba rusă.

Procedeul «Vânătoarea de comori»

Varianta1. Alegeți din avalanșa de cuvinte, obiectele ce ar caracteriza Casa Mare;

Varianta 2. Scrieți cuvintele ce nu reflectă obiectele din Casa Mare.

Covor, portret, talent, pat, televizor, prosop, bucătărie, strachină, soare, pahar, spic, plug, lingură, dulap, nuntă, folclor, dansuri, noroc, toamna, oglindă, rude, moștenire, ulcior, ladă, fotoliu, cumătrie, pământ, zestre, ospitalitate, busuioc, icoană, scriitor, grai, generație, lăicer, șezătoare, tradiție, candilă, zâmbet, perne, cer, secol.

Cuvântul profesorului. Astăzi D-tră ați fost în rol de vânători și ați vânat adevăratele comori ale neamului moldovenesc, iar cununa cununilor este Casa Mare – simbol al ospitalității și al frumuseții.

Tehnica „Întrebări ingenioase”. Am utilizat această tehnică la tema Nicolae Țurcanu. Poezia „Odă omului” [6, p.210]. Se poate lucra în perechi cât și în grup. Apelând la imagini se răspunde la următoarele întrebări:

1. Care este veșnica sete a omului? DRAGOSTEA

2. Ce planete sunt în jurul omului? SPERANȚA, CREDINȚA, DRAGOSTEA.

3. Arma omului? GÂNDUL.

4. Sensul vieții omului? A FĂURI BUNĂTATEA.

5. Cine conduce cu lumea? DRAGOSTEA.

6. Ce este inima omului? CASA DRAGOSTEI.

7.Care este formula dinamică a dragostei? OMUL.

Tehnica „Careul de cuvinte”.

Găsiți cuvintele în careul de mai jos și potriviți -le în text.

„Pentru a fi om”…trebuie să ai…
Un zâmbet pentru cel …………………fericit,
O lacrimă pentru cel ce ………………suferă,
O laudă pentru cel………………………drept,
O scuză pentru cel ……………………..nedrept,
O mângâiere pentru ……………………copii,
Respect pentru …………………………..bătrâni
Ascultare celui ce te ……………………ceartă,
Curaj în ……………………………………..necaz,
………………………..Credință cuvântului dat
Și pace în sufletul ………………………..tău!

Omul este un lucru imperfect ce tinde fără încetare la ceva mai bun și mai mare decât el însuși. (Decarte)

DiagramaVenn este o metodă solicitată în cadrul activității didactice unde studenții sunt împărțiți în două grupe și li se cere să facă o reprezentare grafică a asemănărilor și deosebirilor dintre două personaje (în cazul dat). Astfel se procedează la tema „Doi poeți geniali”. Prin ce se aseamănă și prin ce se deosebesc poeții Aleksandru Pușkin și Mihai Eminescu [35, p. 16].

Aceeași metodă voi aplica la tema Nicolae Țurcanu „Odă omului”.

Cuvântul profesorului.

„Am întâlnit un om de omenie,

Un om frumos, cu sufletul de toamnă.

M-am bucurat, pentru că-n veacul nostru

Un om de omenie mult ânseamnă”.

(D. Matcovschi)

Porabola „Doi lupi”

Un băiețel îl întrebă pe bunicul lui:

– Ce-i sufletul, bunicule?

– Păi, măi băiete, găndește-te că ai înlăuntrul tău doi lupi, unul alb ce iubește pacea, adevărul, dreptatea, dragostea, curajul și onestitatea și un alt lup negru căruia îi place minciuna, frica, ura, cruzimea și hoția.

Lupul alb e lupul bun și tot ce e bun și frumos în noi.

– Iar lupul negru?

– Lupul negru e cel ce e mai rău în noi: invidia, lăcomia, trădarea, egoismul, zgârcenia… Și ei dau o luptă continuă în tine, se tot bat, se bat în continuu…

– Și cine câștigă bunicule?

– Învinge întotdeauna lupul pe care tu îl hrănești, nepoate.

În om sălășluiesc două puteri care luptă continuu: binele și răul.

Depinde cum îi hrănești.

Omul are capacitatea de a birui ispitele răului, de a se depăși prin căutarea adevărului și prin muncă. Omul își făurește singur destinul pe pământ.

Tehnica „Labirintul literal”

Primul cuvânt este numit de profesor, apoi studenții numesc un șir de cuvinte ce încep cu ultima literă a cuvântului din față.

Medic- cardiologie – edem – mușețel – ligament – tifon etc.

Metoda Mozaicul. Ca model vom lua textul „Pământul, apa și virgulile” de Ion Druță. Fiecare grup va primi sarcina sa.

I grup. Să se deducă concluziile din următorul citat: „Natura poate să-ți fie carte, profesor, povățuitor. Nu închide această carte plină de învățături înțelepte”.(I. Simonescu)

II grup. Ce este Pământul pentru noi?

III grup. Comentați enunțul: „Să învățăm de la natură. Ea ne dă răspuns nu numai la toate întrebările, dar ne face mai buni, mai generoși și mai înțelepți”.

După discuțiile în grup are loc predarea informațiilor de către „experți”. În final, profesorul intervine pentru a evalua comunicările și informațiile

Metoda Frisco. Printre metodele interactive de rezolvare de probleme prin stimularea creativității, care acționează procesul de predare-învățare se află și Metoda Frisco, metodă activ-participativă în măsură să solicite plenar, dar să și valorifice maximal și pe multiple planuri potențialul uman de cunoaștere, de simțire și de acțiune cu care un student sau altul vine la colegiu.

Lecțiile bazate pe Metoda Frisco prezintă câteva caracteristici importante:

studenții sunt puși în situația să interacționeze, să lucreze productiv unii cu alții;

în cadrul activităților de învățare studenții își dezvoltă judecățile de valoare pertinente, învață prin eforturi proprii, se transformă din obiect în subiect al educației, din participant pasiv într-unul activ.

Caracterul ludic al Metodei Frisco, cadrul ei antrenant și activ în același timp, au un impact extraordinar asupra studenților, oferind alternative noi de învățare, altele decât cele cunoscute, tradiționale.

Aplicarea Metodei Frisco, caracterizată prin flexibilitate, oferă studenților posibilitatea de a se implica activ în actul de învățare, constituindu-se alături de celelalte metode interactive, într-un instrument util în eficientizarea activității la clasă. Această metodă activă, cu un puternic potențial creativ, are menirea să contribuie la promovarea unei metodologii didactice moderne, active, și se înscrie în domeniul încercărilor și căutărilor creative de a ameliora și eficientiza munca educatorilor cu subiecții educației sale.

Metoda a fost propusă de echipa de cercetare Fours boys of Frisco (cei patru băieți din San Francisco).

Scopul său principal este de a identifica probleme complexe și dificile și de a le rezolva pe căi simple și eficiente. Metoda Frisco a fost concepută să folosească două procedee:

aplicarea listei de control (check list);

brainstorming-ul regizat (staget brainstorming).

Lista de control reprezintă un chestionar alcătuit dintr-o succesiune de întrebări care să permită formularea unor concluzii clare și care lămurește conținutul problemei propuse spre rezolvare. Chestionarul (lista de control) trebuie să respecte o serie de condiții:

să conțină întrebări simple, fără echivoc, formulate clar, fără a lăsa loc interpretărilor;

întrebările să fie ordonate după o scară psihologică;

să solicite un număr mic de informații;

să ceară informațiile pe care studenții le pot da;

să presupună răspunsuri simple de tipul: da/nu.

Momentele principale ale unei lecții care include Metoda Frisco, corespund, după Ana Stoica, unor etape bine definite: profesorul împarte clasa în două echipe: prima echipă, numită și echipa de investigație (investigation team), este alcătuită din zece-cincisprezece studenți; a doua echipă, echipa de concluzionare (inference team ), are în componență cinci-șase membri; profesorul aplică lista de control membrilor echipei de investigație.

Studenții formulează răspunsuri scrise, echipa de concluzionare identifică problemele, le comentează critic și propune rezolvări obișnuite, clasice; profesorul distribuie membrilor echipei de concluzionare roluri care definesc anumite structuri psihologice: conservatorul, exuberantul, pesimistul, optimistul [27, p.37]:

Conservatorul apreciază meritul soluțiilor vechi, le punctează neajunsurile și se pronunță pentru menținerea lor fără a exclude eventualele îmbunătățiri;

Exuberantul emite idei originale, imposibil de aplicat în practică, asigurând prin aceasta o atmosferă imaginativ-creativă;

Pesimistul este cenzorul care neagă oportunitatea oricărei îmbunătățiri a soluțiilor originale;

Optimistul critică poziția pesimistului și susține, în mod realist, soluțiile propuse de exuberant. La sfârșitul discuțiilor, profesorul sistematizează ideile și îi invită pe studenți să formuleze concluziile necesare; profesorul realizează evaluarea pe baza răspunsurilor la chestionar și a ideilor exprimate de participanți.

În activitatea didactică pentru realizarea eficienței procesului de predare-învățare la limba și literatura română, profesorul utilizează la lecții diferite metode, în funcție de specificul temelor predate.

Aplicare la tema Dumitru Matcovschi. Poezia „Părinții”(fragment) [6, p. 128].

De ce nu știm să ne iubim părinții?

De ce nu știm copii cuminți să fim?

Părinții noștri luminoși ca sfinții,

Coborâtori din dor și suferințe,

De ce nu știm, cinstit, să-i prețuim?

Grupul 1

1. Care sunt personajele din poezia „Părinții”.

-Părinții și copiii.

2. Numiți personajul central.

(Copiii)

3. Deducem care sunt trăsăturile morale ale copiilor.

Să-și iubească părinții;

să fie ascultători…

4. Cui îi este consacrat textul?

(Copiilor)

Grupul 2

1. De ce părinții noștri sunt luminoși ca sfinții?

Ei sunt îngerii noștrii păzitori

2. Care versuri demonstreză sfințenia părinților?

3. Cum trebuie să se realizeze copiii?

4. Cu ce scop autorul folosește două întrebări retorice?

a-i pune pe copii pe gânduri;

să-i atenționeze că trebuie să iubim părinții, fiindcă ei sunt sfinți, ne-au dat viață…

Problemă: relațiile dintre părinți și copii.

Conservatorul. E păcat când copiii nu-și ascultă părinții, se comportă obraznic, dar cu timpul ei vor înțelege și își vor cere iertare pentru comportare urâtă.

Exuberantul. Poate că parinții nu au întotdeauna dreptate, dar copiii nu trebuie să-i respingă. Părinții sunt așa cum sunt, chiar dacă greșesc. Eu îi voi iubi și îi voi stima. Dacă mă vor pedepsi fizic, nu mă voi supăra. Este o vorbă populară „unde bate mama crește”.

Pesemistul. Cu regret în ultimul timp relațiile părinți-copii sunt anevoioase. Vina o poartă nu numai copilul, dar și parinții. Când părinții își răsfață copiii, ei cu timpul devin insuportabili, chiar și pentu societate.

Optimistul. Eu sunt sigur – copiii sunt viitorul societății. Un altoi sănătos din partea părinților va da roade în viitorul vieții copiilor.

Studenții îndrumați de profesor au ajuns la concluzia: părinții care-și educă copiii corect, cresc adevărați cetățeni ai țării. Copiii nu-și aleg părinții și trebuie să-i iubească, să-i stimeze și să fie recunoscători. Un vechi proverb moldovenesc spune: Cel care a refuzat să înțeleagă ce i-a spus mama, va înțelege ce-i va spune nenorocirea.

Jocul de rol. Metodă care contribuie la dezvoltarea capacității studenților de a utiliza creator noțiunile gramaticale învățate, asumarea și jucarea unui rol demonstrează, în acest caz, o înțelegere a raporturilor dintre cuvinte, a relațiilor care se pot constitui la nivelul enunțului.

Jocurile de rol rămân a fi modalități adecvate de practicare a abilităților de comunicare, fiind în egală măsură utilizabile pentru toate nivelurile, de la începători – la avansați. Situațiile propuse în cadrul lor trebuie, bineînțeles, să preteze nivelului vârstei și intereselor studenților.

Repere

Este o metodă activă, care antrenează cursanții într-o activitate, bazată pe simularea unor funcții, de cele mai multe ori dar și a altor activități. Studenții devin „actori” care își distribuie rolurile conform unui scenariu. Locul de rol necesită niște etape de pregătire: găsirea situației care se pretează simulării, modelarea situației și redactarea scenariului, alegerea „actorilor”, distribuirea și învățarea rolurilor, interpretarea propriu-zisă, alegerea observatorilor.

Aplicare

De exemplu ”Hai la joc”, care necesită fixarea cunoștințelor pronumenului personal. Profesorul cheamă în fața clasei trei actori (studenți). Fiecare poartă un nume. Pronumele personal (nr. Singular) eu-tu-el (3В)

I. Eu-persoana cu care se vorbește;

II. Tu- persoana cu care se vorbește;

III. El sau ea –persoana despre care se vorbește.

Deci: Eu vorbesc cu tine despre el sau ea. Primul vorbește cu al doilea despre al treilea sau a treia

Pronumele personal (nr. Plural)

Se lucrează cu mai mulți studenți.

I. Noi (persoanele care vorbesc);

II. Voi (persoanele cu care vorbesc);

III. Ei, ele (persoanele despre care vorbesc).

Deci: Noi vorbim cu voi despre ei sau ele.

Situații de comunicare. Grupul de studenți este împărțit în perechi. Fiecare pereche va primi o fișă cu descrierea situației și sugestii pentru rolul respectiv. Perechile vor simula o situație de comunicare la subiectul propus [3, p.82].

La spital

Rolul 1. Ruda pacientului: precizați cum se simte ruda dvs., ce medicamente i se administrează, ce investigații au fost făcute, cât timp va fi internată în spital.

Rolul 2. Medicul: Discutați cu ruda pacientului, răspundeți la întrebări, povestiți despre starea de sănătate a bolnavului.

La medic

Rolul 1. Pacientul: încercați să stabiliți ziua și ora pentru un control medical.

Rolul 2. Asistentul medical: prezentați zilele când pacientul poate merge la consultul medical; fixați ziua și ora controlului.

Sfaturile bunicii

Rolul 1. Bunica: propuneți un tratament naturist antigripal.

Rolul 2. Bolnavul: cereți sfaturi de la bunica, cum trebuie preparate și administrate ceaiurile din plante. Precizați ce alte remedii populare știe bunica pentru situația dată.

Telejurnalul ’’Sănătatea”

Rolul 1. Medicul: veniți cu sfaturi concrete cum trebuie să se protejeze oamenii de stres.

Rolul 2. Telespectatorul: precizați simptomele stresului, modurile de prevenire și tratament.

Metoda Conversația

Repere

Este o metodă dialogată, de incitare a studenților prin întrebări în scopul însușirii materialului de limbă. Conversația poate fi: didactică și euristică. Conversația didactică – antrenează studenții în formularea întrebărilor și răspunsurilor la nivelul reproducerii materiei gramaticale cu intervenții creative în ea.

Avantajul ei constă în ordonarea gândirii și în stabilirea unei afecțiuni de cunoaștere în stratificarea informației acumulate și pregătirea studentului pentru o reproducere operativă în momentele de necesitate, a unui volum de informație cu trecere treptată la o conversație productivă.

Cea mai importantă și cea mai des întrebuințată, rămâne conversația euristică. Ea reprezintă o modalitate aparte de învățare prin descoperire. Specificul ei rezultă din faptul că atunci când recurge la această tehnică interogativă, profesorul instruiește nu prin „a transmite" sau „a prezenta" noi cunoștințe, ci efectuând o activitate comună de gândire cu studenții săi, pe care îi determină la un efort personal de căutare, de investigație întreprinsă în sfera informațiilor existente deja în mintea lor și de descoperire, pe baza valorificării propriei experiențe de cunoaștere, a unor noi adevăruri, a unor noi generalizări. De aici și denumirea de „conversație euristică”, metodă care face parte din așa-zisele metode incitative [16, p.138].

Conversația euristică antrenează studenții într-un schimb de întrebări și răspunsuri la nivel superior, cu intervenții de atitudini de valorificare productivă și creatoare a materialului informațional. Cercetările din ultima vreme atestă faptul că utilizarea conversației ca exercițiu euristic, în adevăratul sens al cuvântului, este condiționată de caracterul întrebărilor la care se face apel. De natura și succesiunea lor depinde, în primul rând, caracterul și amploarea, intensitatea și cursivitatea activităților mintale la care sunt supuși studenții. Ei efectuează diverse investigații în setul informativ stocat în memoria lor, compară, aleg, grupează, probează până descoperă răspunsul, care este o ”explozie” mediativă copleșitoare.

Valoarea conversației, afirmă Ioan Nicola [45, p 380], depinde de măiestria profesorului în formularea și înlănțuirea întrebărilor. Acestea trebuie să stimuleze căutarea răspunsului, să se refere la o problemă concret, să fie clare, concise și corecte. Tehnicile interogative sunt eficiente în măsura în care studenții dispun de un volum de cunoștințe care să le permită dezbaterea unei teme sau abordarea unui subiect. „Dacă această condiție prealabilă lipsește, discuția degenerează în mod inevitabil în ceva mai puțin decât un dialog al ignoranței, prejudecăților, platitudinilor și generalităților vagi” [2, p. 54].

Aplicare

Lecția de fixare a cunoștințelor gramaticale și de formare a priceperilor și deprinderilor în instituțiile alolingve se poate realiza printr-o conversație introductivă, care precizează cunoștințele teoretice (pe care le au studenții din lecțiile anterioare), de exemplu: cazurile limbii române, cazul Genitiv și dativ, stăruindu-se prin exemple: în clasă a intrat o studentă frumoasă: cine a intrat? O studentă frumoasă. Ți-am dat ieri manualul meu. Cui i-am dat manualul? – Ție ți-am dat manualul. Exemplele trebuie să fie bazate pe situații reale. În așa mod se amintește tema anterioară și se comunică studenților obiectivele operaționale și procedeele de lucru.

Posibilități

Aceasta metodă este recomandabilă la primul nivel de operaționalizare și anume la etapa captivă a lecției.

În situația în care studenții întâmpină anumite dificultăți în soluționarea sarcinii, este recomandabil să se recurgă la întrebarea- problemă cu variante de răspunsuri. Structura ar fi următoarea:

Care dintre proverbele de mai jos au tangență directă cu textul „Bunelul” de Ion Druță? De ce?

Răul nu rămăine nepedepsit.

Recunoștința este o modalitate de răspuns celui, ce ți-a făcut bine.

Rodul faptelor bune este cinstea mare.

Începând să rezolve această întrebare- problemă, studenții vor alege răspunsul, apelând la diferite operații ale gândirii, cum ar fi: compararea, analiza, descoperirea etc.

Aplicare

Identificați oamenii de geniu și spuneți în ce domeniu au activat [35, p. 20]:

Personalități geniale – etalon pentru generațiile care vin.

Ucrainenii îl au pe…Șevcenco,

italienii pe…Dante Aligeri,

francezii pe…Iugo,

englezii pe…Bairon,

germanii pe…Goethe

rușii pe…Pușchin,

iar noi îl avem pe…badea Mihai.

Discuția în Panel. Se formează 2 echipe, una numită panel sau juriu (formată din 5-7 experți, care propune soluții și le argumentează), iar cealaltă numită auditoriu (este mai numeroasă și are sarcina de a cenzura ideile prezentate de membrii juriului). Între echipe se interpune animatorul. Dezbaterea se realizează prin dialog, argumentări, contraargumentări între echipe. În final, animatorul face o sinteză a ideilor emise.

Apelăm la textul „Pâinea: un ritual, o lecție de umanitate” de L. Damian [6, p.184]. Tema de discuție: Ce înseamnă a crește pâine?

Juriul propune următoarele soluții pentru tema dată, argumentându-le:

pâinea este hrana zilnică a omenirii;

pâinea este dragostea cea mare a plugarului pentru oameni;

pâinea înseamnă a iubi pământul, a-l păstra, a-i aduna puterile…

Auditoriul evaluează ideile: Într-adevăr, a crește pâine înseamnă dragoste de oameni, înseamnă a avea un suflet nobil. Prin pâine plugarul trimite un mesaj de pace, de poezie…

Animatorul sintetizează ideile. Pâinea n-are preț. Pâine îți potolește nu numai foamea, dar și setea de frumos. Îți încântă ochiul, îți mângâie auzul și toate acestea se manifestă în recunoștință, bunătate și menirea de-a te dărui asemenea plugarului.

Jocul gramatical este o metodă activă care are drept scop – obișnuirea cu sistemul limbii și ca obiectiv – dezvotarea deprinderilor de comunicare.

Apicare

Se poate utiliza jocul „Campionii”, care fixează cunoștințele adjectivului. Jocul cere șase participanți dintre care doi, vor descrie o frunză, folosind patru adjective, două dintre acestea să fie epitete. Alți doi studenții vor întocmi un anunț publicitar, care va conține un horoscop. Ultimii doi vor găsi în acest horoscop adjectivele prin care sunt descrise caracteristicile zodiei: Pești (19.02-20.03) „ Cine se naște sub semnul Peștilor e minunat la față, frumos la statură. Este un tip milos și darnic, șovăitor și nehotărât. În relațiile cu ceilalți este sincer și afectuos, dar uneori are un comportament agresiv; alteori e timid. Câteodată este leneș și mincinos. În munca lui este ingenios. Mândru și îndrăzneț, se dedică învățăturii, pe nimeni nu crede și se laudă cu munca sa”. Apoi la tot grupul se dă o sarcină: cei care sunt născuți în zodia peștilor, analizează în scris adjectivul darnic, cei care nu – oral analizează adjectivul ingenios.

Povestirea gramaticală este o metodă ce faciliteaza asimilarea productivă a unui material gramatical de o complexitate mai mult sau mai putin sporită. Acest procedeu prevede prezentarea unor fenomene complicate într-o forma lejeră, într-un context informativ-distractiv, dar cu o pondere formativă extraordinară. S-ar părea ca studentul, amplasat într-o atmosferă condescendentă de basm este ”eliberat,” de o activitate instructivă. Dar lucrurile nu stau întocmai așa. Povestirea gramaticală oferă o șansă fără eșec în asimilarea și formarea dexterităților în baza fenomenelor gramaticale respective, în creierul studentului începe să se formeze freimul gramatical cu mari capacități de transfer. Această povestire este susținută de un comentariu adecvat, dar neapărat trebuie să decanteze unele momente la faza inițială pentru a putea reveni la ele în cât mai multe ipostaze posibile (Pâslaru 1997: 76).

Prieteni de nevoie ( povestire gramaticală)

Îi cunoașteți pe acești doi prieteni – Imperfectul și Perfectul compus? Sunt prieteni, fiindcă locuiesc la aceeași scară, dar nu se aseamănă deloc. Imperfectul este grăsuț, încet, josuț, iar Perfectul Compus este subțirel, iute, înalt.

Într-o zi s-au dus prietenii să strângă plante medicinale. Perfectul Compus a strâns mușețel, urzică, talpa-gâștei, coada șoarecelui până a umplut coșul cu vârf.

Imperfectul, în timpul acesta, tot căuta și cauta ierburi. Perfectul Compus a găsit și un copac de tei, a cules flori de tei și și-a strigat prietenul. ”Nu, i-a răspuns Imperfectul, eu caut ierburi”.

Perfectul Compus ar mai fi strâns, dar coșul îi era plin și a plecat acasă. Iar Imperfectul tot căuta și căuta ierburi. Nu știm, a mai găsit el sau nu, dar de căutat a căutat mult.

Iată așa sunt acești doi prieteni, unul este activ, face totul repede și cu spor, iar altul se mișcă greu și nu mai duce la bun sfârșit lucrul.

Comentariu verbal. Prietenia celor doi nu este altceva decât faptul că sunt două forme ale timpului trecut utilizate frecvent în vorbire, dar care au un specific aparte, primul, cel activ arată o acțiune trecută și terminată, cel de-al doilea – o acțiune trecută, dar neterminată. De aici ”aspectul fizic” al celor doi: unul – subțirel și iute, celălalt – grăsuț și mai încet în mișcări. Că se înțeleg, le face cinste, uneori chiar se înlocuiesc reciproc.

Comentariu grafic:

Figura 2.11 Imperfectul și Perfectul compus

Explicația gramaticală. Metoda este folosită pe larg la diferite etape ale procesului de învățământ. Este eficientă în predarea materialului nou a fenomenelor gramaticale. Se explică punctele dificile ale temei pentru a facilita înțelegerea ei de către cursanți. Explicația gramaticală, ca formă demonstrativă a expunerii solicită într-un grad ridicat operațiile gândirii, apelează la diferite procedee: inductiv, deductiv, al comparației și analogiei, al analizei cauzate etc. Întrucât expunerea nu se poate folosi în procesul de predare – învățare a noțiunilor gramaticale, explicația gramaticală, implică participarea activă a studenților la definirea noțiunilor, la stabilirea regulilor gramaticale, dar nu învățarea acestora pe de rost, a legăturilor cauzale între fenomenele limbii ș.a. sub îndrumarea profesorului în desfășurarea proceselor de gândire necesare.

Explicația gramaticală în disciplina limbii române pentru alolingvi, după cercetările metodiștilor, are un caracter euristic, cu aspecte strict logice și controlabile în orice moment al lecției, fiind o formă demonstrativă a expunerii. Metoda are un caracter sistematic și logic al prezentării faptelor. Explicația gramaticală este permanent însoțită de întrebări adresate grupului, prin conversație euristică, pentru că studenții să urmărească logica și gradarea faptelor de limba expuse.

Aplicare

Profesorul utilizează câteva mijloace care pot fi folosite la aceasta metodă: scheme și tabele, liste, aspecte grafice, în genere, material intuitiv care vor conduce raționamentul studenților spre înțelegerea noțiunii de gramatică.

În literatura de specialitate am găsit un model de însușire a noțiunilor gramaticale de către studenții alolingvi. Tabelul A 2.12

Demonstrația – metodă tradițională pe care o utilizăm frecvent și în didactica modernă. Ea constă în folosirea unor raționamente logice care sunt însoțite de mijloace intuitive de la care se pleacă și se consrtuiesc reprezentări, constatări, interpretări.

Demonstrația poate fi:

directă – pe „viu”- a unor fenomene, acțiuni, obiecte în starea lor naturală de existență și de manifestare;

figurativă – cu ajutorul reprezentărilor grafice;

cu ajutorul imaginilor audio-vizuale;

cu ajutorul softurilor educaționale.

Posibilități

Metoda este aplicabilă în demersul didactic pentru subiecte practice la toate particularitățile de vârsta la colegiu.

Repere

Din limba latină „demonstrare”- a arăta, a înfă, înrudit cu „ a ilustra” (lat. ilustrare)- a clarifica, a lămuri noțiunile dificile, abstracte. Este o metodă în cadrul căreia mesajul de transmitere către student se cuprinde într-un obiect concret, o acțiune concretă sau substituțiile lor. Demonstrarea este o activitate de prezentare a fenomenelor gramaticale, fie direct sau indirect pe baza realității înconjurătoare. La baza demonstrației se află un model intuitiv (material figurativ, simbolic, grafic, experiențe, mijloace tehnice, modelul unei acțiuni corecte etc) [45, p 384]. Anexă

Metoda Cvintetul. Este o altă metodă atractivă și plăcută pentru studenți. Termenul semnifică o poezie cu cinci versuri. Se pornește de la un subiect propus spre discuție, care să se reflecte în singurul cuvânt-cheie de pe primul rând. Pe al doilea rând, se scriu două adjective care se referă la cuvântul cheie. Pe al treilea rând, se scriu trei verbe (la gerunziu). Al patrulea vers este format din patru cuvinte care exprimă sentimentele studentului față de problemă, subiectul în cauză. Ultimul vers sintetizează esențialul, într-un cuvânt.

Această metodă este utilizată la predarea/ învățarea cunoștințelor cât și un instrument de evaluare a înțelegerii și de exprimare a creativității studenților. Înainte de a cere studenților să alcătuiască o astfel de poezie, am propus un model, iar la primele utilizări ale metodei, le-am prezentat chiar și câte un exemplu pentru cuvintele de pe fiecare rând.

Activități premergătoare ( pregătitoare)

1. cuvinte care denumesc subiectul ( Cine este?, Ce este?).

2. cuvinte care descriu subiectul ( Ce știi despre mine?).

3. cuvinte care exprimă acțiuni ( Ce face?).

4. cuvinte care exprimă sentimente, insușiri sufletești (Ce simți pentru …?).

5. cuvântul care arată însușiri esențiale ( Descrie-mă printr-un cuvânt).

CONCLUZII

Formarea unei personalități multilateral dezvoltate, armonioase și creative, intelectuale și culturale, utile societății, care să se poată adapta la condițiile de schimbare ale vieții, este obiectivul educațional major al școlii profesionale contemporane.

Profesorul de azi trebuie să fie pregătit în vederea asamblării corecte a celor mai eficiente metode, procedee, strategii și materiale tematice instructive pentru a putea obține rezultate înalte. Pregătirea bună a activității instructiv-formative valorează realizarea acestei activități și sporește calitatea cunoștințelor studenților. La etapa actuală orice pedagog iscusit tinde să ajungă la diverse aspecte ale perfecționării lecției de limbă și literatură română. Integrate într-un sistem bine chibzuit, formele noi ale lecției vin să intensifice funcția educativ-estetică și dezvoltativă a studierii limbii și literaturii române.

Didactica modernă stimulează varietatea metodologiilor, stilurilor de lucru utilizate de profesor pentru ridicarea nivelului cunoștințelor și dezvoltarea abilităților fiecărui student. Eficacitatea lecției va crește considerabil, dacă vom pune accentul pe strategiile didactice interactive, gândirea intuitivă, ilustrativă și teoretică la studenți.

Noile tehnologii, care sunt utilizate cu măiestrie la lecțiile de limbă și literatură, au un efect benefic: deoarece studenții sunt compleșiți de farmecul și bogăția limbii, asimilează materialul preconizat de programă mai bine, permit manifestarea fiecărui individ, afirmă în colectiv factorul, ce provoacă aparația încrederii în sine și a capacităților de exprimare a proporiei opinii.

Metodele didactice abordate în lucrare determină dezvoltarea priceperilor și deprindelor vorbirii orale și scrise. Ceea ce este comun acestor metode că transformă studenții din simpli receptori ai științei, din simpli consumatori de cunoștințe, în producători ai propriilor cunoștințe. Aceste metode au marele merit să dezvolte capacități cognitive superioare: gândirea divergentă și convergentă, imaginațiea constructivă, capacitatea de explorare, de emitere și verificare de ipoteze, capacitatea de a descoperi conținuturi, capacitatea de analiză critică și reflecție. Formarea spiritului științific nu este, prin urmare, o problemă de scimbare a adevărurilor, ci de scimbare a timpului de activitate intelectuală, de metodologie, în cele din urmă.

Într-adevăr, metodele de învățare-predare au evoluat, fiind preferate astăzi cele preponderent interactive, participative și colaborative, centrate deci, pe student. Este bine ca un profesor că cunoască și să aplice un număr căt mai mare de metode didactice, pentru a evita devalorizarea metodei, prin repetiție, însă elementele de creativitate trebuie să fie mereu prezente.

În cadrul lecțiilor de limbă și literatură română în IPLM profesoul dispune de mari posibilități de organizare și desfășurare a diverselor activități creatoare, care au menirea să dezvolte aptitudinile studenților, capacitatia lor intelectuală. Studierea gramaticii, ortografiei, punctuației limbii dă posibilitatea de a expune vorbirea coerentă în scris, bazată pe legile limbii studiate.

Profesorii sunt cei care dețin rolul esențial în dezvoltarea creativității la studenți. Pregătirea minuțioasă de lecții, cunoștințele profunde a limbii, competența profisională, selectarea rațională a strategiilor și activităților de învățare îmbunătățesc considerabil procesul educațional. Scopul profecorului este de a observa talentul studentului și de a dezvolta capacitățile creatoare. De profesor depinde CE și CUM vor învăța studenții a gândi și a crea la lecție.

În practica proprie de lucru am observat că utilizarea strategiilor didactice interactive îi activizează mai mult pe studenți, îi face să se apropie sufletește de opera literară sau intervin direct asupra temei puse în discuție.

Principalul factor la dezvoltarea gândirii creative e ca studentul să simtă alături nu un profesor încorsetat în dogme și instrucțiuni rigide, ci un prieten cu bogată experiență.

Profesorul contemporan se îndeaptă spre o educație intelectuală diferențiată. Cunoașterea psihopedagogică a studentului este condiția de bază în desfășuraria unei activități diferențiate și individualizate. Din cele expuse mai sus reiese și eu sunt convinsă că activitatea creatoare la lecțiile de limbă și literatură română în IPLM constituie pentru studenți o serioasă școală lingvistică.

BIBLIOGRAFIE

Albulescu I. Pedagogia comparată. Ed: Institutul European, 2016, 152 p.

Ausubel D.P., Robinson F.G. Învățarea în școală. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1981, 797 p.

Barbăneagră A., Petrenco L. Interacționăm și comunicăm. Chișinău: Tipografia, „Bons Offices”, 2014, 228 p.

Bărboi C. Metodica predării limbii și literaturii române în liceu. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1983, 396 p.

Berca I. Metodica predării limbii române. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1974, 2 volume.

Berezovscaia М. Limba și literatura moldovenească. Маnual pentru cl. a XI-a. Тiraspol: ISPC, 2004, 261 p.

Bocoș M. Teoria și practica cercetării pedagogice. Cluj-Napoca: Editura Casa Cărții de Știință, 2007, 228 p.

Bocoș M. Instruire interactivă. Iași: Polirom, 2013, 470 p.

Bontaș I. Tratat de pedagogie. București: Editura ALL, 1995, 347 p.

Cartaleanu T., Cosovan O. Formarea de competențe prin strategii didactice interactive. Chișinău: Pro Didactica, 2008, 204 p.

Cazacu T. Limbă și comunicare. Chișinău: Editura Cartier, 2000, 41 p.

Cazacu T. Limba și literatura română. Manual pentru clasa a XI-a a școlii alolingve. Chișinău: Editura Cartier Educațional, 2008, 288 p.

Cerghit I. Sisteme de instruire alternative și complementare. Structuri, stiluri și strategii. București: Editura Aramis, 2002, 319 p.

Cerghit I. Perfecționarea lecției în școala modernă. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1983, 228 p.

Cerghit I. Metode de învățământ. Idei pedagogice contemporane. Bucuresti: Editura Didactica si Pedagogica, 1997, 272 р.

Cerghit I. Metode de învățământ. Iași: Editura Polirom, 2006, 315 p.

Cerghit I., Neacșu I., Negreș-Dobridor I., Pânișoară I. Prelegeri pedagogice, Iași: Editura Polirom, 2001, 323 р.

Cerghit I. Curs de pedagogie. Editura: Universitatea București, 1988, 388 р.

Cerghit I., Radu I. Didactica. Manual pentru clasa a X-a școli normale. București: Editura Didactică și Pedagogică, R. A., 1993, 148 p.

Cristea S. Dicționar de pedagogie. Chișinău: Editura Litera, 2002, 398 р.

Cristea S. Fundamentele pedagogiei. Iași: Editura Polirom, 2010, 396 р.

Cristea S. Curriculum Pedagogic Vol. I. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2008, 556 р.

Cristea S. Teorii ale învățării. Modele de instruire. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2005, 192 р.

Cucoș C. Pedagogie. Iași: Polirom, 2014, 536 р.

Dermenji-Gurgurov S. Unele considerații privind metodologia predării – învățării limbii române în grupele de studenți străini. Buletinul Științific al Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul, 2015 Nr. 2. p.11-17.

Dictionarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, București: Editura Univers Enciclopedic, 1998, 1192 р.

Gabuja D. Limba și literatura moldovenească pentru cl. X-XI a școlii alolingve. Gid pentru învățători. Tiraspol: ISPC, 2005, 318 p.

Gabuja D. Limba moldovenească. Teme de comunicare la dezvoltarea vorbirii. Tiraspol: ISPC, 2003, 256 p.

Gagné R. Condițiile învățării. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1975, 336 р.

Gazier B. Strategiile resurselor umane. Iasi: Ed. Institutul European, 2003, 125 p.

Goia V., Drăgătoiu I. Metodica predării limbii și literaturii române. București: Ed. pedagogică, 2002, 218 p.

Guțu V. Pedagogie. Chișinău: 2013, 508 p.

Ionescu M., Radu I. Didactica modernă. Cluj-Napoca: Editura Dacia, 2001, 240 р.

Ionescu M., Chiș V. Strategii de predare și învățare. București: Editura Științifică, 1992, 262 р.

Iordăchescu I., Stahi G. Limba română. Manual pentru cl. a XII-a a școlii alolingve. Chișinău: Editura ARC, 2003 159 p.

Ivănuș D. Metodica predării limbii și literaturii. În: revista Limba Română, nr. 2 p. 44, Chișinău, 1999.

Jinga I., Negreț I. Învățarea eficientă. București: Editura Aldin, 1999, 215 р.

Jinga I., Gavota M., Petrescu A., Ștefănescu V. Evaluarea performanțelor școlare. București: Editura Aldin, 1999, 247 р.

Jinga I., Vlăsceanu L. Structuri, strategii și performanțe de învățământ. București: Editura Academiei Române, 1989, 276 p.

Jinga I., Istrate E. Manual de pedagogie. București: Editura All, 2001, 463 р.

Joița E. Instruirea constructivistă – o alternativă. Fundamente. Strategii. București: Editura Aramis, 2006, 318р.

Maciuc I. Clasic și modern în pedagogia actuală. Tratat. Craiova: Editura Sitech, 2007, 459 р.

Mialaret G. Vocabulare de l'education. Education et Sciences de l'education. Presses Universitaires de France, 1979, 457 p.

Negreț-Dobridor I., Pânișoară I. Știința învățării. De la teorie la practică. Iași: Editura Polirom, 2005, 256 р.

Nicola I. Tratat de pedagogie școlară. București: Editura Aramis, 2002, 480 р.

Noveanu E., Model de instruire formativă la disciplinele fundamentale din învățământ. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1983, 200 р.

Oprea C.L. Strategii didactice interactive. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2008, 316 р.

Oprea C.L. Pedagogie. Alternative metodologice interactive. Editura Universității din București, 2003, 357 р.

Parfene C. Metodica predării limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico-aplicativ. Iași: Editura Polirom, 1999, 184 p.

Petrenco L., Vacarciuc M. Ghid pentru elaborarea și susținerea tezelor de licență/masterat. Chișinău: Tipografia UPS „I. Creangă”, 2014, 35 p.

Păun E., Potolea D. Fundamentări teoretice și demersuri aplicative. Iași: Editura Polirom, 2002, 248 р.

Pânișoară I. O. Comunicarea eficientă, Ediția a III-a, revăzută și adăugită. Iași: Editura Polirom, 2008, 432 р.

Peretti Andre de. Tehnici de comunicare. Iași: Ed. Polirom, 2001, 392 p.

Piaget J. Psihologie și pedagogie. București: Ed. Didactică și Pedagogică, 1972, 160 р.

Popova V. Limba și literatura moldovenească. Manual pentru clasa a X-a. Tiraspol:

ISPC, 2003, 127 p.

Potolea D. „Profesorul și strategiile conducerii învățării”, în Structuri, strategii și performanțe în învățământ. București: Editura Academiei Române, 1989.

Programa la disciplina ”Limba oficială (moldovenească) și literatura” pentru instituțiile de învățământ profesional. Tiraspol: ISNDÎ, 2014, 23 p.

Tiron E, Stanciu T. Teoria și metodologia instruirii; Teoria și metodologia evaluării. București: Editura Didactică și Pedagogică, 2019, 280 p.

Velican – Aldea M., Mateescu A., Șoșa E. Limba română (profil medical). Manual pentru studenții străini. București: Editura Didactică și Pedagogică, 1991, 220 р.

Modul GERUNZIU

În literatura de specialitate am găsit un model de însușire a noțiunilor gramaticale de către studenții alolingvi:

Anexă

Exersarea modului imperativ al verbelor

(Tu) ajută (Tu) nu ajuta

(El) ajută (tu) imperativ (tu) imperativ

A ajuta

A ajuta (El) prezent Infinitiv

Infinitiv

(Voi) ajutați! (voi) nu ajutați!

(Voi) ajutați (voi) imperativ (voi) imperativ)

a ajuta (voi) prezent nu jutați

Infinitiv a ajuta

Infinitiv