2.1.1 Pielea – aspecte generale Pielea este cel mai mare organ al corpului uman , care reprezintă un înveliș neîntrerupt membranos conjunctivo… [628709]

2.1.1 Pielea – aspecte generale
Pielea este cel mai mare organ al corpului uman , care reprezintă un înveliș neîntrerupt
membranos conjunctivo -vascular care acoperă corpul în întregime și care se continuă la nivelul
orifiiciilor cum ar fi gura, nasul și atele cu semimucoasele(cheratinizată pe alocuri) și mucoasele
care se formează în interiorul acestor cavități. Aceasta reprezintă o s uprafață receptorie extrem de
vastă, care asigură protecție corpului de leziunile mecanice și de microorganisme, realizează
funcțiile de respirație, prezintă o sensibilitate diversă, indeplinește un rol important în
termoregulație, de asemenea, particită l a secretarea produselor finale ale metabolismului și conține
rezerve de energie pentru corp, totodată leagă întreg organismul de mediul înconjurător.
Grosimea pielii variază în funcție de zona în care se afltă , aceasta este de 4 mm la palme
și între 0,2 -0,5 mm la pleoape, prepuț și gland. Bineînțeles grosimea pielii variază în funcție de
sex și vârsta, fiind mai subțire la femei, copii și bătrâni decât la bărbați. Pielea este foarte elastică
având o rezistență mare, o porțiune de 2-3 mm lățime poate supor ta o greutate de până la 2 kg.
Pielea este elastic ă, în special, dator ită fibrelor elastice, dar și a sistemului fibrilar dermic.
Datorită lor pielea e depresibilă . De asemenea, contribuie și paniculul adipos, lobuli grăsoși,
înveliți în țesut ul conjunctivo -elastic, ai acestuia funcționează ca niște mingi minuscule de cauciuc
ce se de formează la apăsare, d ar care la încetarea acțiuni revin la forma inițială . Elasticitatea scade
odată cu vârsta și dispare în cazul în care sunt prezente stării precum edematoase sau scleroză
cutanată.
Culoarea pielii diferă în funcție de cantitatea de pigment melanic , care conferă nuanțe de
piele alba, atunci când lipsește pigmentul și neagră când acesta este în exces . Totodată diferă și în
funcție de gradul de vasculariza re, acesta determină nuanța roz -roșie, vascularizația mai mare a
feții produce și anumite particularități morbide regionale , fapt ce duce la numeroase boli
congestive ale feții . Și nu în ultimul rând, este foarte importantă și regiune în care traiește persoana
și vârstă acesteia.
Suprafața pielii are aproximativ 1,5 -2 metri pătrați , este catifelată, onctuoasă și umedă.
Suprafața nu e uniform, ea fiind brăzdată de depresiuni, unele mai intense denumite pliuri sau cute,
iar altele mai greu vizibile denumite depresiuni infundibuliforme.

Pliurile pot fi mai groase, de exemplu: pliul submamar, interfesier, inghinogenital sau mai
discrete , un exemplu ar fii fața de flexie a articulațiilor , cu șanțuri fine și scurte, acestea sunt cele
mai numeroase, fiind prezente pe toată suprafața corpului și vizibile cu ochiul liber. Șanțuri le care
se formeaz ă prin intersectare conferă suprafețe le romboidale, reprezentând cadrilajul normal al
pielii. Pe suprafața pal mii se pot observa cu ușuriință mai m ulte șanțuri curbe, juxtapuse, care
delimitează mici proeminențe denumite creste papilare. [bobliografie -carte 1]
Depresiunile infundibulare, cunoscute în popor sub denumirea de pori, corespund
orificiilor glandelor sudoripare , greu de observant cu ochiul liber , și foliculilor pilo -sebacei , care
pot fi vizibili mult mai ușor.

Fig. 1. Cadrilajul normal al pieli [bibliografie -carte 1 ]

2.1.2 Funcțiile pieli i
Pielea ca și oricare alt organ al corpului nostru prezintă anumite funcții care ajută la o mai
bună funcționare a organismului, astfel aceasta ne ofer ă urmatoarele:
• funcția de apărare : ajut ă la împiedi carea pătrunder ii unor agenți patogeni în organism , cum ar
fi bacterii le, substanțe le toxice, radiații le;
• funcția termoregulatoare constă în menținerea unei temperaturi constante a corpului, pentru a
evita supraîncălzir ea. Pielea reduce toxinele si apa care este în exces ,previne supraîncălzirea
prin eliminarea transpirației, astfel corpul va avea o temperatură scăzută pentru reducerea
pierderii temperaturii corporale, iar în cazul în care corpul este supus unor temperaturii scăzute
acestea îl ajută încălziindu -l prin contracția mușchiilor erector, care sunt anexați firelor de păr ;

• funcția de apărare față de razele ultraviolete , are loc la nivelul stratul ui cornos stratum
corneum , acesta absoarbe și reflectă cam 50% din radiații, absorbirea radiațiilor se realizează
prin pigmentul din piele , și a nume melanin a, având loc în acest fel bronzarea pielii, însă daca
este expun s într -un mod exagerat la radiații se poate produce cancerul de piele ;
• pielea ca rezervor de celule embrionare : această funcție este folosită de către medicii chirurgic
în realiza rea transplanturi lor;
• funcția imunologică a pielii este produsă datorită celulel or Langerhans din piele ;
• funcția de organ de simț reprezintă una din funcțiile de comunicare a pielii cu mediul
înconjurător, aceasta fiind îndeplinit de receptorii:
o de durere (fiind până la 200/cm2);
o de presiune (corpusculii Vater -Pacini );
o termoreceptorii (corpusculii Krause) ;
o receptorii la întindere (corpusculii Ruffini );
o receptorii tactili sunt mai desi întâlniți la buze, degete, limbă, mamelon, organele genitale
externe (corpusculii Meissner și celulele Merkel) ;[bibliografie -wiki 5]
• funcția de respirație ajută la absorbirea oxigenului și eliminarea bioxidului de carbon. În cazul
în care are loc la copii, difuzia gazelor prin capilarele dilatate ale pielii este amplificată. Dacă
realizam o comparație între respi rația pulmonară și cea a pielii, cea din urmă absoarbe 1/180
parte oxigen și elimină 1/90 -1/65 parte bioxid de carbon. De pe suprafața pielii se evaporă
zilnic circa 800 g apa, ceea ce depășește cu mult posibilitățile plămâ nilor. Absorbția apei și a
substa nțelor chimice solide de pe tegumentele normale aproape că nu are loc. Solvarea unor
substanțe în filmul hidrolipidic (rezocrină, sulf, acid salicilic și acid boric, oxid de plumb,
clorură de fier, mercur, cloroform, pirogalol etc.) duce la simplific area absorbți ei percutană.
Gradul de absorbție în diferite regiuni cutanate depinde de starea mantalei acide, capacitatea
de buffer a pielii și de prezența folictililor pilosebacei. Astfel, pielea palmară și plantară, unde
glandele sebacee lipsesc și stratul cor nos este compact, posedă capacități de absorbție minime ;
• comunicare : pielea prin schimbarea culorii (palidă, rosie) reflectă anumite stări emoționale și
de asemenea , semnalizează prezența unei boli (tegumentul icteric din hepatite).