2.1. Recidiva Una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confrunta societatea contemporană, in ceea ce privește fenomenul… [618033]

2.1. Recidiva Una dintre cele mai grave probleme sociale cu care se confrunta societatea contemporană, in ceea ce privește fenomenul infracționalității este recidiva. Când vine vorba despre definirea recidivei, exista neconcordante între termenii legali, de calcul a fenomenului si referințele sociologice. Deși, in sensul legii penale, recidiva presupune comiterea unei noi infracțiuni, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii pentru cel puțin un an, înaintea împlinirii termenului de reabilitare[1-cod penal L 286/2009 ART. 41], recidivismul este un fenomen socio-criminologic care nu este mărginit de recidiva legală. In acest sens, se poate vorbi despre recidiva in orice situație in care se observa reiterarea comportamentului criminal, după primirea unei sancțiuni sau ispășirea unei pedepse.[2- Recidivismul si recidiva legală]. Deși in statisticile oficiale, efectuate la nivel național, procentul recidivei (38,26%) este indicat in concordanța cu legea penală, acestea nu reușesc sa ofere un număr real al cazurilor in care comportamentul infracțional este reiterat si mai ales acele cazuri in care infracțiunile nu rezulta in condamnarea la închisoare(cu executare?). Este important de menționat, ca pe lângă procentul recidivei trebuie luat in vedere si procentul deținuților cu antecedente penale (23,51%). [STATISTICI ANP]

Deși recidiva este un fenomen complex si dificil de studiat, factorii de risc care o influenteaza si cauzele apariției acesteia pot fi înțelesi analizând atât contextul in care se produce cât si profilul infractorilor.
2.1.1.Factorii externi care influentează recidiva/ Influenta contextului asupra recidivei Printre consecințele progresului social se afla si creșterea criminalității, cauzată parțial de migrația din mediul rural către cel urban si creșterea marilor aglomerări urbane. Alți factori care condiționează infractionalitatea sunt apariția nesiguranței sociale, lipsa de perspectiva si apariția unor subculturi violente.
Una dintre cauzele majore care determină recidiva- și poate cea mai importantă- este dificultatea întâmpinată de foști deținuți în încercarea de a se reintegra în societate, cauzată atat de stigmatizarea sociala cât si de lipsa educației și a abilitaților necesare. Recidiviștii constituie în mod frecvent substanța unor stereotipuri negative, fiind considerați, în timpul și după executarea pedepsei, ca persoane periculoase, indiferent de comportamentul lor efectiv după ispășirea sancțiunii. Etichetarea si discreditarea foștilor condamnați duc la o inevitabila marginalizare a acestora. Respingerea societății, marginalizarea si stigmatizarea condamnatului la ieșire din penitenciar provoacă o contrareacție din partea acestuia, manifestata cel mai adesea prin opoziția fata de normele legale. [fenomenul recidivei in România]
Lipsurile din penitenciare devin factori care influentează puternic personalitatea deținuților, generând comportamente opuse scopului urmărit prin detenție. Influenta condițiilor din penitenciare asupra recidivei si ineficienta institutiei penitenciare in reducerea acesteia este marcată de factori, precum: deficitul de personal din educație si asistenta psiho-sociala, lipsa unor spații necesare pentru a desfășura activități educative si psihiosociale intr-un mod adecvat, lipsa unor oportunități de munca potrivite, lipsa de organizare a regimului deschis pentru a asigura posibilitatea persoanelor private de libertate de a ieși in comunitate pentru studii sau munca, lipsa unor programe de pregătire

pentru libertate si slaba colaborare cu anumite instituții din comunitate. [fenomenul recidivei in romania]
Studiile arată ca pedepsele privative de libertate au o capacitate limitată in reducerea comportamentului infracțional, argumentând fie ca închisorile devin, pentru condamnați, noi medii de învățare si proliferare a crimei, fie ca regimurile de detenție sunt ineficiente si nocive, cu caracter degradant, împiedicând ulterioara integrare in societate. [fenomenul recidivei in România] Influenta mediului penitenciar asupra comportamentului este facilitata si de contactul dintre deținuții periculoși, cu cariera si cei care au conștiința faptelor săvârșite. Astfel, apar situații in care cei din urma suferă un proces de dezumanizare in incercarea de a se adapta noilor condiții, asimiland obiceiurile, tradițiile si ierarhiile mediului criminal. Menținerea obiceiurilor si tradițiilor din mediul penitenciar ajunge sa fie o unealta in combaterea sentimentului de dezadaptare si izolare socială.

2.1.2 Influenta personalitatii infractorilor asupra recidivei si cariera infracțională Criminalitatea, ca fenomen social este iminenta in orice societate. Decalajul dintre scopurile propuse si oportunitățile existente sau mijloacele accesibile pentru anumite categorii sociale duce la o inevitabila recurgere la criminalitate pentru atingerea idealurilor. Criminalitatea este strâns legată de structura socio-culturală de care aparține, așadar “crima ar putea să dispară cu desăvârșire numai dacă toți membrii societății ar avea aceleași valori, dar o asmenea standardizare nu este nici posibilă și nici de dorit” [Recidivismul si recidiva legală ap Amza T]. Existând infractori exista si recidiviști dar problema apare când infracționalitatea devine o cariera.
Determinarea tipologiei persoanelor care recidivează este indispensabila in evaluarea cauzelor care duc la recidiva. In acest sens, teoria criminologica distinge trei tipuri de baza de recidiviști: recidiviști antisociali, recidiviști situaționali si recidiviști asociali. Prima categorie încadrează recidiviștii care se disting printr-o activitate criminala stabilă si intensa, persoane deosebit de periculoase si criminali de profesie. Recidiviștii situationali au o proporție de 30-35% si sunt caracterizați prin atitudini instabile fata de valori sociale si lipsa unor principii morale, săvârșind infracțiuni dependente de situația in care se aflau la un moment dat. Al treilea grup include deținuții care au multe antecedente penale si, de obicei o vârsta inaintata, care, in general, se deosebesc prin intelectul redus, metode primitive de săvârșire a infracțiunilor, deficiente psihopatice si dependenta de substanțe. [Notiunea criminalității recidivistilor]
Desi trăsături prezente la majoritatea categoriilor de infractori, parazitismul si indolenta oglindite in reducerea sau abandonarea muncii sunt specifice recidivistilor. Aceștia prefera câștigurile ocazionale, care nu necesita o pregătire specială. Astfel, la momentul condamnării, o pătrime din recidiviști erau necalificați si nu aveau un loc de munca. Disprețul pentru munca si lege este prezent si la femeile private de libertate. Tabelul de mai jos prezintă rezultatele unui studiu întreprins de către Dr. Psiholog Gheorghe Florian in anul 1985 in penitenciarele din Romania, subliniind percepția fata de munca a deținutelor.