2.1. CUM ARATĂ CETĂȚILE VIITORULUI În 2050, orașele vor găzdui 70% din populația planetei, adică 6,4 miliarde de oameni. Această invazie spre mediul… [309579]

CAPITOLUL II.

2.1. CUM ARATĂ CETĂȚILE VIITORULUI

În 2050, orașele vor găzdui 70% [anonimizat] 6,4 miliarde de oameni. [anonimizat], în încercarea de a se adapta noilor tendințe de dezvoltare sustenabilă. [anonimizat]-tech se văd deja pe șantierele unde se înalță „cetățile viitorului”, [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] 30 [anonimizat]2. Suprafața lui este de 6,5 [anonimizat] 18 miliarde de dolari și a fost „desenat”de celebrul arhitect Norman Foster. Proiectul a fost schițat de arhitect pentru 50.000 [anonimizat], a cărui construcție a început în 2008, ar fi trebuit să fie gata până în 2016. Însă, termenele s-[anonimizat]- iate, probabil, în 2021.

[anonimizat], iar ecopolițiștii monitorizează energia folosită de fiecare locuitor. Masdar City este declarat centru global al energiei verzi și va avea cea mai scăzută densitate ecologică din lume. O [anonimizat], din incinerarea deșeurilor sau utilizarea energiei geotermale.

[anonimizat] 100%.

Songdo, [anonimizat], s-au mutat deja 22.000 de oameni. Este construit pe o [anonimizat], la circa 56 kilometri vest de Seul. [anonimizat], firme de construcții și al unui gigant IT. Toți au colaborat pentru a [anonimizat]. [anonimizat], între mașini sau case. [anonimizat], CISCO, care a [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat], [anonimizat], pe criterii de sustenabilitate. Singapore poate constitui o [anonimizat], deoarece și-a fructificat singura șansă de a supraviețui economic. Iar această șansă a fost „verde”! Populație este în creștere însă cu rezerve de apă limitate. Orașul-stat Singapore a [anonimizat] 17 rezervoare, chiar în centrul metropolei. [anonimizat], o [anonimizat] a asigura 30% din nevoile orașului. Pe o insulă care măsoară 650 de kilometri pătrați și numără 4,8 [anonimizat]. Cu 10 ani în urmă, administratorii orașului avertizau că supraaglomerarea urbană ar putea prejudicia economia insulei cu 2,3 miliarde anual, în cazul în care infrastructura de transport nu va fi îmbunătățită. IBM a proiectat cardul de plată inteligent, e-Symphony, care procesează 20 de milioane de tranzacții zilnic și colectează date extinse din trafic. Acest lucru le permite administratorilor din Singapore să optimizeze traficul ori să decongestioneze orice tip de aglomerație.Pe orice mijloc de transport în comunpoate fi folositcardul- în taxi și la cumpărături.

Energy City, orașul high-tech din Qatar

Energy City, proiectul imobiliar high-tech, din apropierea capitalei Doha, costă aproximativ două miliarde dolari și are certificare LEED pentru fiecare imobil construit. Orașuleste dotat cu panouri solare, conexiune prin fibră optică și un data center de peste 5.000 metri pătrați. Tot în Qatar, se află și celebrul oraș „The Pearl”, construit înarhipelagul de insule artificiale. Orașul a fost inaugurat în 2009 și numără deja 41.000 de locuitori, are mai mult de 700 de vapoare care asigură legătura cu celelalte insule. Iar în orașulAl Khor, care este situat la 50 de kilometri de Doha, va fi construit un ecostadion, în formă de scoică, și va fi gata în 2022, când Qatarul va găzdui Campionatul Mondial de Fotbal. Este dotat cu un sistem de aer condiționat care funcționează cu energie solară.

Curitiba, capitala „verde” a Braziliei

În Curitiba, care este capitala unuia dintre cele 26 de state ale Republicii Federale Brazilia, Parana, fiecare dintre cei peste 1.700.000 de locuitori are la dispoziție 55 de metri de verdeață. Un spațiu „verde” mai mare decât cel prevăzut de normele stabilite de Organizația Mondială a Sănătății. Datorită acestei „risipe” de verdeață, Curitiba și-a câștigat titlul de capitala “„verde” a Braziliei. Fiind studiată și analizată de arhitecți și urbaniști din lumea întreagă, Curitiba, denumită și „Orașul-Model”, oferă numeroase soluții urbanistice inovatoare și are o grădină botanică ce numără peste 300 de specii din flora braziliană. Curitiba a fost desemnată de firma Siemens cea mai ecologică metropolă din America Latină. Are 16 parcuri, 14 zone împădurite și peste 1.000 de spații verzi, 70% din deșeuri sunt reciclate. Pentru a tunde iarba din parcuri, autoritățile folosesc cea mai ecologică metodă posibilă, și anume o turmă de oi.

2.2. CONSTRUCȚII DIN VIITOR

În viitor se profilează clădiri energetic autonome, capabile să se integreze armonios atât în mediul natural, cât și în cel construit. Departe de a mai fi simple imobile, edificiile din viitor se vor deplasa pe apă și în aer, vor recicla apa și deșeurile și se vor adapta în funcție de dorințele locatarilor. Aceste superconstrucții sunt în stadiul de proiect și se află, deocamdată, în imaginația arhitecților.

Umbrela polară

Creația arhitectului american Derek Pirozzi, câștigător al eVolo 2013, competiția zgârie-norilor din toată lumea, „Umbrela Polară” încearcă să inverseze efectele încălzirii globale.

Ciuperca uriașăoferă adăpost pentru animalele sălbatice, cazare pentru oameni și atracții turistice, navighează în apele polare, cu misiunea de a reface calota glaciară. Această plută futuristă produce suficientă energie pentru a-și asigura buna funcționare, iar sursa principală este apa de mare, procesată prin osmoză cu ajutorul unei stații amplasată în centru. Membrana în formă de umbrelă va capta energia solară și va utiliza o parte din aceasta pentru tratarea apelor uzate într-un sistem de țevi din polietilenă.

Restul energiei termice va fi înmagazinat în membrană, care va acționa ca un scut protector pentru luciul de apă, va preveni încălzirea, iar gheața se va putea forma din nou.

Turnul de Apă al Himalayei

Conceptul de „Turn de Apă al Himalayei” a fost desemnat câștigător la competiția eVolo 2012. Turnul a fost imaginat de arhitecții chinezi Zhi Zheng, Hongchuan Zhao și Dongbai Song. Edificiul va fi amplasat în munți și va servi drept rezervor de apă. Astfel, va colecta apa de ploaie, o va purifica, o va transforma în gheață și apoi o va stoca. Partea superioară a construcției, vizibilă deasupra liniei de zăpadă, va fi folosită pentru stocarea gheții. Parteainferioară a turnului de apă este formată din șase țevi curbate care absorb apa ca niște rădăcini. La fel ca niște celule radiculare, ele înmagazinează apa în formă lichidă. La baza structurii se află un sistem de distribuție a apei potabile către locuitorii din văi și o cale ferată care asigură transportul oamenilor și al mărfurilor.

Phobia

Phobia este un ansamblu rezidențial modular propus de arhitecții francezi DariusMaïkoff și Elodie Godo pentru o fostă zonă industrială a Parisului, numită „Petite Ceinture”. Construită din materiale industriale reciclate și dotată cu instalații de colectare a apei și panouri solare, Phobia este proiectată să se dezvolte odată cu locuitorii ei. Poate fi abandonată oricând și apoi pusă în funcțiune, după dorințele și nevoile rezidenților ei. Modulele sunt echipate cu panouri care afișează rata de ocupare a structurii..

Monumentul Civilizației

Cu ideea depozitării gunoiului direct în inima orașelor, într-un turn, au venit arhitecții Lin Yu-Ta și Anne Schmidt din Taiwan. Tot ei au venit, și cu folosirea energiei generate din descompunerea deșeurilor pentru a alimenta clădirile din preajmă. Fiind denumită sugestiv „Monumentul Civilizației”, construcția este și un indicator al impactului asupra mediului: cu cât este mai înaltă cu atât impactul este mai mare. Sub structură se află instalații de reciclare și tratare a apelor uzate și centrale termice, un depozit temporar și un bazin cu deșeuri solide în centru.

Parcul Luminii

A fost proiectat să leviteze deasupra Beijingului, cu ajutorul unui balon cu heliu fixat pe acoperiș și a câtorva propulsoare alimentate cu energie solară. În construcția plutitoare sunt parcuri, terenuri de sport, sere și restaurante. Panourile solare translucide asigură alimentarea cu energie, iar colectoarele de apă filtrează apa din precipitații și o distribuie în josul structurii. „Parcul Luminii” este o zonă verde plutitoare, care curăță aerul și rezolvă parțial problemele cauzate de poluarea din oraș.

2.3. PRIMA CLĂDIRE DIN LUME PE ALGE

Un grup de studenți de la Cambridge au realizat proiectarea AlgaeHouse, și și-a adjudecat, în 2009, primul loc la competiția internațională „Smart and sustainable building environments”. A fost proiectată o casă cu tuburi integrate pentru creșterea algelor care să producă 4.100 KW/h de hidrogen și biomasă anual, suficient pentru a conduce o mașină electrică BMW MINI E, de la Londra la Beijing.

„Algae House” poate oferi un model de viață eficientă energetic, folosind hidrogenul și biomasa, create de cultura de alge ca sursă de energie regenerabilă.

Potrivit reprezentanților grupului de cercetare al Universității din Cambridge,abilitarea oamenilor care trăiesc cu adevărat «verde», în timp ce economisesc bani va fi singurul stimulent pentru ca mediul de afaceri să finanțeze astfel de proiecte”. În absența sulfului, algele produc hidrogen, care, ulterior, este convertit în energie electrică. Producția optimă de hidrogen este obținută în condiții de stabilitate a temperaturii asigurată în proiect prin controlul nivelului de lumină ce intră în foto-bioreactor și prin unghiul de expunere. Producția de energie este completată cu molecule pentru stocarea energiei extrase din alge uscate, ce asigură o sursă suplimentară de hidrogen și un sistem anaerob pentru conversia biomasei de alge sau deșeuri organice din gospodărie în biogaz ce acoperă necesarul de apă caldă. Proiectanții au încorporat un sistem de convertire în nutrient de apa uzată a gospodăriei și CO2 de la sistemul de încălzire sau alte echipamente ale gospodăriei. Rezultatul este un sistem biologic închis, capabil să producă 4.100 kWh anual, suficient o familie de două persoane să alimenteze toate aparatele și electrocasnicele.

AlgaeHousea deschis drumul pentru cercetarea posibilității convertirii algelor în biocombustibil.

Clădirea BIQ

Clădirea BIQ din Hamburg stabilește noi standarde, ca prima clădire din lume echipată cu bioreactor pe fațadă. Microalgele sunt cultivate în rezervoare rectangulare din sticlă ca o „piele” bio a clădirii și sunt folosite pentru producerea de energie, și, de asemenea, pot controla lumina și umbra. Un concept de birou sau stil de viață ce oferă o altă perspectivă din viața urbană a viitorului.

Acest concept unic construit este complet funcțional începând cu luna aprilie 2013, fiind punctul culiminant din expoziția „The Building Exhibition within the Building Exhibition”.

Algele trebuie doar să crească

Lateralele clădirii expuse la soare pe axa S-E si S-W dispun de un al doilea înveliș exterior, ancorat în fațadă.Microalge de dimensiuni bacteriene sunt produse în aceste elemente rectangulare care generează energia necesară imobilului. Algelor li se asigură în mod continuu substanțe nutritive lichide și dioxid de carbon, iar, cu ajutorul soarelui, fotosintetizează și cresc. Algele înfloresc și se multiplică într-un ciclu regulat, până când pot fi recoltate. După recoltare sunt fermentate în instalația de biogaz a clădirii. Algele sunt modificate genetic pentru eficiența maximă a fotosintezei, putând produce până la de cinci ori mai multă biomasă pe hectar decât plantele terestre.

Abordarea holistică a BIQ este dată de biogazul regenerabil, ce asigură necesarul de energie electrică și de căldură preluată de panourile solare, care este utilizată pentru necesarul de apă caldă și sistemul de încălzire al clădirii. Această căldură poate fi depozitată în subteran prin schimbatoare de căldură la 80 metri adâncime.

Descompunerea CO2, viitorul fațadelor urbane

Fațadele sunt mai mult decât anvelopa clădirii.demonstrează Clădirea BIQ, dacă dobândesc o serie de funcții de captare a energiei solare și de producere a biomasei. Fațada de alge, acoperind 2.000 de metri pătrați, servește scopurilor convenționale de protecție împotriva zgomotului, căldurii și frigului și oferă umbră în lumina strălucitoare a soarelui.

2.4. NATURA, NOUA RELIGIE A ARHITECȚILOR

Arhitectura organică, în armonie cu natura începe să dea tonul în peisajul orașelor convertind tot mai mulți designeri urbani.

Dacă privim cochilia unui melc, structura unui fir de polen, dacă vom cerceta caracteristicile fizicomecanice ale unui pai, vom observa că formele create de natură sunt foarte fiabile, eficiente, rezistente, structura lor intimă, conferindu-le toate aceste calități Abia după ce înțelegem toate acestea, să ne reîntoarcem la planșetă și să ne redesenăm orașele.

Arhitectura organică este considerată precursoarea tuturor stilurilor arhitecturale și are o abordare holistică, de îmbinare și întrepătrundere a formelor, astfel încât construcțiile se integrează armonios în peisaj, devenind parte a unui ecosistem urban.

Arhitecții din noua generație au ridicat acest concept la rangul de artă și au renunțat la liniile drepte, de tip monolit, care fac notă discordantă cu mediul înconjurător, devenind adepții curbelor, cu efecte vizuale remarcabile.

Sunt preferate,de asemenea, materialele naturale de construcție, cum ar fi pământul, lemnul și piatra.

În secolul XXI vor exista orașe cu emisii de carbon zero, care vor funcționa pe deplin din cauza surselor regenerabile. Poate că sună ca un scenariu de film fantastic, dar viitorul luminos al imobiliarelor mondiale se apropie.Veacul XXI va schimba arhitectura orașelor moderne. În loc de mega – orașe poluate, oamenii se vor stabili în oaze "verzi", zgârie-nori de apă și clădiri-copaci.Străzi fără mașini, aer curat fără gaze de eșapament, aparate de uz casnic alimentate cu energie solară.

Există contradicții obiective între natură și arhitectură. Orice construcție este un rău absolut pentru mediul natural, pentru ecologie. În procesul de producție a materialelor de construcție și în procesul de construcție, se folosesc în principal resurse naturale neregenerabile (minerale), se consumă resurse energetice și, prin urmare, resurse de hidrocarburi, mediul este poluat.Sunt utilizate mai multe resurse în întreținerea clădirilor, iar mediul este poluat din nou. În cele din urmă, distrugerea clădirilor și structurilor provoacă pagube enorme. Aproximativ jumătate din emisiile de CO2 ale lumii provin din întreținerea clădirilor, 25 – 50% din totalul deșeurilor din depozitele de deșeuri ale țărilor dezvoltate reprezintă deșeuri din construcții.

Aceasta este doar partea vizibilă a problemei. Când se creează clădiri și structuri din mediul natural – biosfera – cea mai mare și cea mai valoroasă resursă este îndepărtată. Și acest lucru nu poate fi evitat deoarece, prost adaptat la mediu (fără lână, gheare și colți), dar care posedă o minte, Homo Sapiens, poate supraviețui, ca specie, numai transformând mediul natural pentru nevoile lor, adică creând separat de natură și în contrast cu mediul său artificial de viață, denumit ” arhitectura”.

Arhitectura de-alungul secolelor asigură un echilibru între natură și om. Originar, într-o oarecare măsură, ca o încercare de restabilire a echilibrului și a unității holistice, "arhitectura verde" nu a fost încă formată și nu și-a achiziționat propriul set de instrumente, urmând după construcția verde. Asta demonstrează încă o dată nevoia de a-și formula propriile principii specifice arhitecturii "coexistenței pașnice" a omului cu natura. Fără să-și abandoneze scopul inițial – de a servi omului și societății, arhitectura folosind metodele de artă poate rezolva contradicții insolubile, fără a ”zidi” omul intr-o capsulă sigilată, unde nu va consuma nimic și nu va distruge mediul extern.

Când natura intră în arhitectură, arhitectura se îmbină cu natura într-un singur întreg. În natură nu există o singură biocenoză care să trăiască conform principiilor "Trei zerouri". Acest lucru este nenatural, dar natura ne dă exemple excelente de unificare reciproc avantajoasă – SIMBIOSIS (mutualism).

Într-o problemă atât de globală ca emisiile de CO2, omenirea are o alternativă mai logică și mai ecologică față de abordarea tehnocratică, cu producția neîngrădită de noi și înlocuirea echipamentelor și tehnologiilor învechite. Acest fapt este o creștere a numărului de plante care absorb CO2, adică regenerarea pădurilor defrișate și a verdeațelor în orașe.

Multe trucuri și principii care implementează ideea integrării arhitecturii și naturiia câștigat deja o practică arhitecturală creativă plină de viață, cu mult înainte de apariția standardelor de "clădire verde", Și unul dintre principiile fundamentale ale unei astfel de integrare este principiul REGENERĂRII – revenirea spațiului de viață (biocenoză) la spațiul luat de el prin arhitectură, implementat în special prin diferite metode de amenajare a acoperișurilor și fațadelor.

Noi posibilități fundamentale ale clădirilor cu terasa se deschid, pe care, pe de o parte,se poate întoarce nu numai suprafata orizontală a terenului decolat în natură, ci și suprafața verticală a fațadelor, iar pe de altă parte, să se creeze în clădiri înalte cu multe etaje sentimentul de viață pe pământ cu ferestre spre grădină.

Plantele servesc nu ca un mijloc tehnic de protejare a naturii, producerea de oxigen și absorbția CO2în proiectele frumoase de arhitectura, care urmează să fie construite, ci ca material pentru organizarea spațiului și crearea de noi imagini arhitecturale asociate armonios cu natura vie. Aceasta este o altă diferență fundamentală între clădirea verde și arhitectura integrată în natura.

Acesta este începutul, promițător de artificii de idei strălucitoare, în ceea ce privește organizarea spațiului pentru viața naturii în arhitectură și arhitectură în natură.

2.5. ORAȘELE – REFUGII

Oamenii de știință deja dezvolta planuri pentru dezvoltarea spațiilor marine.Poate că în viitor oamenii vor trăi nu numai pe uscat, ci și sub apă. Având în vedere că ghețarii se topesc rapid, iar orașele mari sunt supraaglomerate, vom avea nevoie de un spațiu nou.

Arhitectul malaiezian Sarli Adre Bin Sarkum în 2010, a propus o idee pentru o clădire de dimensiunea unei clădiri Empire State Building, cea mai mare parte din care ar fi sub apă. La suprafață sunt doar etajele superioare. Proiectul a fost numit "Waterscraper" – "Zgârie-nori de apă".

Datorită energiei solare, a vântului și a curenților, clădirea gigantică poate fi transformată într-un oraș plutitor pe deplin autosuficient, care funcționează. Adiacente la zgârie-nori sunt "tentacule" uriașe care vor genera electricitate, transformând energia cinetică a undelor și – împreună cu sistemul de balast – mențin structura într-o poziție verticală pe linia de plutire.

Zgârie-noriile de apă ar putea fi case pentru mii de oameni. Locuințele de locuit se află în partea de sus, mai aproape de suprafață și de lumină. Pe acoperișulzgârie-nori vor fi grădini. Prin utilizarea de hidroponie se vor dezvolta fructe și legume.

Lilypad, orașul-nufăr

Orașul-nufăr Lilypad, veritabilă amfibie, este pe jumătate acvatic și pe jumătate terestru. Proiectat de arhitectul francez Vincent Callebaut, Liliypad poate adăposti 50.000 de viitori refugiați climatici, oameni care și-au pierdut casele, din cauza încălzirii globale și a nivelului ridicat al oceanelor. În centru se află o lagună artificială complet scufundată în mare, care asigură stabilitatea construcției pe apă și, în același timp, servește drept bazin de colectare și filtrare pentru precipitațiiI. Lilypad este format din trei lobi în relief și acoperiți de vegetație și are libertatea de a pluti oriunde pe ocean sau de a staționa la țărm. Printr-o serie de tehnologii de producere a energiei din soare, vânt, maree și biomasă, Lilypad este complet autonom energetic și, poate procesa dioxidul de carbon din atmosferă, absorbindu-l prin învelișul de dioxid de titan.

Arca lui Noe

Un oraș submarin au construit sârbii Aleksandar Joksimovic și Jelena Nikolic, au realizat conceptul „Arca lui Noe”, care poate fi mediu de viață pentru toți cei care au părăsit uscatul, din cauza dezastrelor naturale sau a războaielor. Pe lângă faptul că oferă adăpost oamenilor, animalelor și plantelor, Arca constituie o soluție pentru problema suprapopulării, amplasarea ei în apă fiind și o oportunitate pentru captarea energiei marine, care va alimenta orașul. Arca lui Noe este concepută ca parte a unei rețele de orașe conectate prin tunele aflate sub apă. Arcele sunt prinse de fundul mării prin cabluri rezistente, flexibile, care le menținpe poziții, iar un zid extern de 64 de metri le protejează de valuri. Sub ele sunt corali artificiali care vor fi baza de dezvoltare a noilor ecosisteme marine.

2.6. ENERGIE INTELIGENTĂ

Tehnologiile inteligente, în ziua de azi, sunt introduse în mod activ pentru a asigura o reducere semnificativă a pierderilor de energie, a protecției mediului și a utilizării mai eficiente a resurselor.Dar, adesea este dificil pentru companiile tradiționale de energie să se adapteze la noile principii de funcționare nu numai din cauza necesității de a re-echipare tehnologică totală, dar și datorită faptului că tehnologiileenergetice noi,implică noi soluții de infrastructură și modele de afaceri.

Consumatorul a devenit mai inteligent datorită dezvoltării active a energiei regenerabile și generării distribuite. Acum el este un participant deplin în acest proces și poate transfera la rețea excedentul propriei sale generații. Aceasta a devenit una dintre premisele pentru adoptarea unui program de stat de sprijin pentru digitalizare. Nu a putut sta departe de acest proces și energia, ca una dintre industriile-cheie.

Doar prin acțiuni îndrăznețe, inovatoare în domeniul energetic, poate să fie asigurată securitatea energetică. Deaceia, introducerea unui concept integrat de maximizare a utilității energiei numit Energie Inteligentă, este o viziune care poate avea efecte macroeconomice mult peste practicile folosite în prezent: disponibilizări, lichidări, privatizări.

În ziua de azi se întâlnesc diverse concepte folosite în țară și în afara ei, așa ca: măsurare inteligentă (smart mettering), rețele inteligente (grid energy), energie eficientă. Ele pot fi categorisite ca subdomenii ale unui concept nou pe care-l intitulez Energie Inteligentă (Energy Intelligence). O modalitate de a asigura societății utilitățile energetice, fezabile în obținere și livrare, sustenabile în societate, sigure în utilizare și predictibile în abordare,esteEnergia Inteligentă.

Energia Inteligentă include: energia eficientă, eficiență energetica, managementul energetic, smart grid, smart metering, platformele de tranzacționare, sărăcia energetică, crearea pieței unice energetice, liberalizarea pieței, diseminarea și educația consumatorilor, valorificarea extrinsecă a resurselor energetice, exploatarea valorii adăugate a sistemelor actuale energetice, toate abordate din prisma SINERGICĂ – tehnică, economică, comercială, juridică, politică, socială și ecologică. Abordarea inteligentă satisface fiecare sector enumerat și aduc o maximizare a utilității energiei, în totală opoziție cu practica curentă de creare a unor avantaje la nivelul unui sector prin dezavantajarea altor sectoare.

Eficiența energetică cuprinde eficiența activităților umaneconsumatoare de energie în ansamblul lor, însă nu se constituie întrosimplă eficiență măsurabilă a unui proces unic.De aceea, aceasta se bazează pe două eficiențecomplementare: eficiența unei acțiuni sau a unui proces dat(obținerea aceluiași produs sau serviciu utilizând cât mai puținăenergie) și eficiența deciziilor luate (modificarea sistemelor și acomportamentului social în vederea utilizării unei cantități cât maimici de energie).

Producerea de energie este centralizată, transportul și distribuția acesteia au loc într-un singur sens, de lacentrala electrică la consumator, care observă numai rezultatul final,fără a avea informații privind utilizarea energiei în general.

Trebuie să fieutilizate și tehnologiile aflate în dezvoltare, împreună cu tehnologiilecunoscute, pentru a face posibilă reducerea emisiilor. Prin economisire șicreșterea eficienței, se vor obține cele mai bune rezultate, precum și producerea de energiidin surse regenerabile, având o importanță nesemnificativă.

Tendințeleprincipale în alcătuirea sistemului energetic alviitorului vor include următoarele:

Producerea centralizată de capacitate mare va coexista cu oproducere distribuită în unități de capacitate redusă dar cuun număr mare de instalații.

Centrale electrice de capacitate și volum mare aflate ladistanță de consumatori (de exemplu centrale pe mare, îndeșert sau în spațiu).

Producerea de energii din surse regenerabile va reprezentacotă semnificativă și în creștere constantă din energia produsă în general. Ținând seama de natura discontinuă a acestei energii (solare și eoliene), asigurarea stabilitățiiîntregului sistem va fi mai dificilă.

Va fi necesară dezvoltarea capacităților de stocare a energiei electrice, vehiculele electrice fiind considerate o oportunitate pentru dezvoltarea unui sistem de gestionare acapacităților de stocare.

Utilizatorul final al energiei electrice nu va fi numai un consumator, ci va deveni un producător de energie, ceea ce va ridica probleme în ceea ce privește interfața cu sistemul energetic cât și în gestionarea diferitelor surse. Astfel tarifele vor fi legate de emisiile de CO2 și timpul de utilizare, pentru care trebuie să fie disponibile sisteme adecvate de gestionare în timp ce satisfacerea cererii și economisirea la nivelul vârfului de sarcină vor deveni o problemă semnificativă din punct devedere economic.l

Micro-rețelele bazate pe producerea distribuită de energie (în specialenergie din surse regenerabile, cum ar fi solară și eoliană),va trebui să fie cuprinse în arhitectura sistemelor energetice.

Clădiri

O clădire în trecut a fost numai un consumator de energieelectrică pentru încălzire, ventilație și aer condiționat, consumul fiindîn principal determinat de anvelopa structurii clădirii cu rol principalde izolație termică. Consumul de energie pentru o clădire astăzi,acrescut în mod semnificativ, rolul important în eficiența energieiutilizate avându-l sistemele de supraveghere și comandă.

Clădirea în viitor va fi un jucătoractiv: nu va fi numai un consumator ci și un producător de energieelectrică. Arhitectură de rețea electrică a unei clădiri va avea echipamente consumatoare de energie și echipament deproducere a energiei electrice cum ar fi celule fotovoltaice, celule cucombustibil, pompe de căldură, echipament de stocare a energieibaterii) reîncărcabile. Clădirile vor avea sisteme de cabluripentru interconectareacelulelor cu combustibil și bateriilor.

Conectarea vehiculelor electrice la rețea

În clădiri, acasă, sau în locurile de parcare, vehiculeleelectrice sau vehiculele hibride constituie o nouă sarcină care trebuiegestionată, iar bateriile lor vor fi utilizate pentru aplicații de stocarestaționară a energiei electrice care va ajuta la formarea sarciniirețelei de alimentare. Importanța deosebită astandardizării interfeței vehiculelor electrice și rețelelor de energieelectricăeste recunoscută de electrificarea inteligentă.

Industrie

Pentru scopul acestei tematiciîn industrie, este luată înconsiderare numai eficiența energiei electrice, dar celelalte tipuride energie utilizată (de exemplu energia termică) la fel vor contribui laeficiența energetică totală. Arhitectura de referință carereunește toate energiile utilizate este necesară ca bază pentrusistemele de management al energiei și îmbunătățirea eficiențeienergetice.

Stocarea energiei electrice

Un roldeosebit de important în ceea ce privește producerea discontinuă șiposibilitatea consumatorilor să-și optimizeze consumurile și energiaprodusă local prin sistemul de management al energiei la nivel local,vor aveatehnologiile de stocare a energiei obținută din surseregenerabile (fie în modul distribuită cu posibilitate de stocare sau cași cantitate de energie livrată în sistemul energetic).

Întroducerea pe scară largă ahidrogenului, obținut prin metode variate, dintre care cea maipromițătoare pare a fi electroliza apei în stații amplasate înapropierea centralelor electrice este oalternativă energetică de stocare a energiei, asupra căreiase insistă în prezent.

2.7. TRANSPORT INTELIGENT: PROVOCAREA ORAȘELOR DIN VIITOR

Potrivit unui studiu realizat de UNICEF în anul 2012 cu privire la ceșterea populației urbane din lume, până în 2050 două treimi din populație va locui în zonele urbane. În acest context, și având în vedere că aproximativ jumătate din actuala zonă urbană este alocată pentru infrastructura de transport, principala problemă cu care se confruntă orașele, și în special metropolele, în următorii ani este supraaglomerarea transporturilor și incapacitatea de a extinde în permanență infrastructura de transport pentru a răspunde cererii. Luând în considerare progresele tehnologice din ultimii ani, precum și situația centrelor urbane care se supravarsă cu transportul rutier, țările europene caută acum cele mai eficiente soluții pe termen lung pentru a le depăși. Finlanda este cel mai bun exemplu, care a beneficiat deja de politici naționale privind dezvoltarea sistemelor inteligente de gestionare și planificare a transporturilor urbane.

Mai multe orașe europene (și nu numai) în prezent se confruntă-unele dintre ele de mai mulți ani-cu o lipsă de spațiu fizic pentru a separa călătoriile motorizate, fără nici o restricție la toate. Din acest motiv, există o necesitate urgentă de a găsi o soluție sustenabilă la această problemă, care își face acum prezența în Europa de Est, nu doar regulile momentului care nu au capacitatea de a menține tendința descendentă în folosirea automobilului personal pe termen lung. În viitorul nu prea îndepărtat și fără măsurile necesare, orașele țărilor în curs de dezvoltare, membrii Uniunii Europene (Ungaria, România, Bulgaria, Slovacia etc.) vor atinge potențialul maxim în ceea ce privește capacitatea de sprijin de excursii individuale-nu va fi practic nici un spațiu fizic pentru un număr tot mai mare de autoturisme personale.

Același lucru este valabil și pentru orașele din Europa de vest, dar ritmul la care se îndreaptă spre blocarea în ceea ce privește managementul călătoriilor este mult mai puțin accelerat, datorită pachetelor deja implementate cu mulți ani în urmă.

În ceea ce privește creșterea parcului auto la nivel global, se estimează că numărul total de vehicule din întreaga lume va crește de la aproximativ 800 de milioane (în 2002) până lapeste două miliarde în 2030.

Numărul tot mai mare de vehicule, a căror viteză de mișcare în mediile urbane scade în mod constant, duce la o creștere a poluării atmosferice cu diferite substanțe și particule nocive -monoxid și dioxid de carbon, dioxid de nitrogen, oxid de sulf etc.
Utilizarea Sistemelor Inteligente de Transport în transportul public a fost recent în curs de dezvoltare atât pe teritoriul american și în Europa. Astfel, utilizatorii primesc acces actualizat în timp real la diverse informații specifice în cazul transportului de persoane, iar operatorii de marfă primesc informații, de asemenea, actualizate, pe tot parcursul lanțului de aprovizionare. În prezent, tehnologia Sistemelor Inteligente de Transport este propusă pentru a fi utilizată pe scară largă în transportul public, cu scopul de a eficientiza acest mijloc de deplasare din punct de vedere al costurilor, al timpilor de parcurgere al traseelor dar și din punct de vedere economic.

Automatizarea traficului de vehicule, fără nici un aport uman, este acum o realizare de scară largă. Cu ajutorul camerelor radar, a sistemelor GPS, a senzorilor de lumină ridicată și a unităților centrale de control al vehiculelor, vehiculul autonom a ajuns acum într-un stadiu avansat de dezvoltare. În acest context, în 2013, administrația națională a siguranței traficului rutier (NHTSA)-Administrația Națională pentru Siguranța Traficului (NHTSA) – parte a Departamentului pentru Transporturi al Statelor Unite ale Americii,a definit un vehicul autonom prin clasificarea nivelurilor de conducere automatizată posibile, pe o scară de la 0 la 5, pentru o mai bună clasificare și înțelegere a nivelului tehnologic al fiecărui vehicul.

Una dintre cele mai urgente probleme care afectează orașele de astăzi, în special zonele centrale, este lipsa de locuri de parcare în comparație cu creșterea constantă a numărului de autoturisme private. Pe baza ideii că vehiculele autonome utilizate ca mijloc de capacitate individuală/mică de transport public vor putea funcționa într-un sistem de ciclu continuu, fără a fi necesar ca acestea să fie plasate la destinație, terenurile care ar fi libere de partiții funcționale ar putea fi propuse pentru a elimina mari parcuri urbane auto, în special în zonele centrale.

Sistemele moderne de transmisie în timp real au atins termenul limită necesar

pentru a fi utilizate în gestionarea dinamică a traficului urban, nu numai transportul public, ci și vehiculele private. În plus, exacte, în timp real, tehnologia de localizare GPS, evoluția de senzori de proximitate și camere video deja instalat pe cele mai moderne masini de azi sunt primul pas care deja vă permite să integreze cele două sisteme, , în consecință, sistemul de control al traficului cu proprietarul vehiculului. Vehiculele autonome pot fi integrate în gestionarea traficului și în parcarea la nivel local, astfel încât acestea să poată funcționa pe deplin indiferent de interacțiunea umană.

Unul dintre mecanismele de generare a dinamicii orașelor viitoare va fi implementat. Modul în care acestea, împreună cu traficul urban, vor fi gestionate, pot fi reprezentate prin gestionarea integrată a două componente-trafic și urbanism, prin gestionarea dinamică, în timp real a orașului.

Evoluția transportului inteligent, impactul său asupra viitorului orașelor și dinamica orașelor sunt formate sub forma unui sistem complex, deschis, care, pe lângă relațiile sale interne, depinde și de variabilele externe-factori economici, sociali,demografici etc. Astfel, pe baza datelor și informațiilor disponibile până în prezent, nu poate exista o analiză cuprinzătoare a impactului exact și a impacturilor exacte ale viitorului, cu gradul de aproximare inerent.

Încet, dar sigur, tehnologia va prevala, iar orașele viitorului se vor încheia cu un transport ultra-modern, inteligent, specializat. Sistemele de transport inteligente (ITS) reprezintă o zonă în creștere, care utilizează tehnologia informației, computerele și comunicările, împreună cu sistemele de transport, pentru a îmbunătăți eficiența sistemelor de transport, siguranța transporturilor pentru infrastructura existentă și optimizarea utilizării resurselor naturale, minimizând în același timp impactul asupra mediului.

Sistemele de transport inteligente îmbunătățesc siguranța, garantează libera circulație a transporturilor, o mai bună integrare a modurilor de transport și a noilor modele de transport pentru pasageri și mărfuri (transport multimodal).

CAPITOLUL III.

3.1. SMART CITY PENTRU ROMÂNIA

Soluțiile smart sunt cele care ajută oamenii să trăiască vieți mai bune, consumă mai puțin timp pentru a-și rezolva problemele și chiar mai puțini bani. Trebuie să ne gândim la dezvoltare împreună. Doar așa putem face lucrurile astea. Orașul inteligent va fi o cărămidă, un fundament în dezvoltarea României. Țara noastră trebuie să crească altfel, pentru că are tot ce-i trebuie, oameni inteligenți și puternici, are potențial și forță.

Cu programul Smart City România, mai mult de 103 soluții ale companiilor private,care aparținmajorității verticalelor unui oraș Smart au fost testate până în prezent. Această abordare a permis testarea soluțiilor în mediul real și selectarea celor mai valoroase și ușor de dezvoltat, precum și formarea unui grup care să introducă într-un nou domeniu și să împărtășească cunoștințele dobândite cu alte orașe angajate în proiecte inteligente dezvoltare.

Proiectele de oraș inteligent sunt complexe, necesită experiență multidisciplinară, resurse de bază și oferă schimbări fundamentale din punct de vedere tehnologic și social, despre modul în care interacționează entitățile și cetățenii orașului. Eforturile unui oraș care trebuie să fie rezonabile sunt răsplătite pentru dezvoltarea durabilă și îmbunătățirea calității vieții pentru cetățeni.

Ministerul Comunităților și Societății Informaționale a identificat o serie de domenii pe care le consideră pentru comunitățile umane. După cum s-a subliniat deja, Smart City și Smart Community este un concept foarte dinamic, un proces de transformare continuă prin inovație tehnologică, urbanistică sau managerială, un proces în care orașele devin mai locuibile și rezistente.

La nivelul localităților există o serie de sectoare, domenii, care nu pot deveni„smart” fără o dezvoltare corespunzătoare a infrastructurilor de comunicațiielectronice care să permită monitorizarea și administrarea acestor domenii. Întrecele mai importante dintre aceste domenii sau sectoare ce numără:

Telecomunicațiile (elementul de bază în cadrul conceptului smart city);

Infrastructura energetică (smart grid);

Infrastructura de transport (mobilitate);

Infrastructura de apă potabilă și canalizare;

Infrastructura Smart City va fi implementata, pe termen scurt și mediu, în urmatoarele