2018 UNIVERSITATEA DIN ORADEA FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI SPORT PROGRAMUL DE STUDIU: GEOGRAFIE FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI Lucrare de licență… [617048]

1 ORADEA
2018 UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI SPORT
PROGRAMUL DE STUDIU: GEOGRAFIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

Lucrare de licență

COORDONATOR
LECTOR UNIV. DR. GRIGORE HERMAN

ABSOLVENT: [anonimizat]

1 ORADEA
2018 UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE GEOGRAFIE, TURISM ȘI SPORT
PROGRAMUL DE STUDIU: GEOGRAFIE
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: ZI

STUDIU DE PROSPECTARE
TURISTICĂ A
MUNICIPIULUI MARGHITA

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC
LECTOR UNIV. DR. GRIGORE HERMAN

ABSOLVENT: [anonimizat]

3 CUPRINS

Introducere ………………………………………………………………………………………………….. …………… 4
Capitolul I. Metodologia cercetării …………………………………………………………………………… 5
Capitolul II. Localizarea fizico -geografică ………………………………………………………………… 6
Capitolul III. Prospectarea resurselor turistice …………………………………………………………. 9
3.1. Prospectarea resurselor naturale …………………………………………………………………. 9
3.1.1. Prospectarea resurselor atractive ale reliefului ……………………………….. 9
3.1.2. Prospectarea resurselor atractive climatice ……………………………………. 12
3.1.2.1. Temperatura aerului și presiunea atmosferică ………… ……….. 12
3.1.2.2. Precipitațiile și stratul de zăpadă ……………………………………. 13
3.1.2.3. Mișcarea maselor de aer ……………………………………………….. 14
3.1.3. Prospectarea resurselor atractive ale hidrografiei …………………………… 15
3.1.3.1. Rețeaua hidrografică de suprafață ………………………………….. 15
3.1.3.2. Rețeaua hidrografică subterană ……………………………………… 19
3.1.4 Prospectarea resurse lor atractive biogeografice ………………………………. 19
3.1.4.1. Vegetația și fondul silvic ………………………………………………. 19
3.1.4.2. Fauna …………………………………………………………………………. 20
3.2. Prospectarea resurselor turistice antropice …………………………………………………… 21
3.2.1. Prospectarea edificiilor istorice ……………………………………………………. 21
3.2.2. Prospectarea edificiilor religioase ………………………………………………… 23
3.2.3. Prospectarea manifestărilor culturale ……………………………………………. 28
3.2.4. Prospectarea resurselor atractive etno -folclorice ……………………………. 29
Capitolul IV. Prospectarea infrastructurii …………………………………………………… …………… 31
4.1. Prospectarea infrastructurii specifice ………………………………………………………….. 31
4.1.1. Infrastructura de primire turistică …………………………………………………. 31
4.1.2. Infrastructura de agrement ………………………………………………………….. 34
4.2. Prospectarea infrastructurii tehnice …………………………………………………………….. 36
4.2.1. Căile de transport și acces …………………………………………………………… 36
4.2.2. Dotările tehnico -edilitare …………………………………………………………….. 39
Concluzii …………………………………………………………………………………………………………….. …… 41
Referințe bibliografice …………………………………………………………………………………… ………….. 42

4 INTRODUCERE

Lucrarea de față are ca principal obiectiv prospectarea celor mai importante elemente
ce compun tabloul turistic al municipiului Marghita în vederea contribuirii într -o măsură
substanțială la o mai bună cunoaștere a sectorului economic terțiar. De asemenea, lucarea se
vrea a fi un suport pentru echipa ce urmează să realizeze noua strategie de dezvoltare a
municipiului Marghita pentru perioada 2020 – 2030. Între obiectivele, se numără: cartografierea
rețelei hidrografice și a infrastructurii de transport, analiza gradului de utilizare a infrastructurii
de primire turistică, studiului regionării fondului silvic, analiza capacității de cazare ș.a.
Prezentul demers științific este structurat în patru capitole din care ultimele două
primează din punct de vedere al dimensiunilor, a tematicii abordate și a informațiilor prezentate.
Primul capitol al lucrării prezintă în linii generale metodele de cercetare care au stat la baza
lucrării în timp ce al doilea capitol aduce în discuție localizarea municipiului Marghita, limitele
și punctele extreme ale arealului administrativ.
A treia parte a lucrării aduce în discuție resursele turistice din arealul administrativ al
Marghitei, acestea fiin d împărțite în două mari categorii: resurse turistice naturale și resurse
turistice antropice. În cadrul resurselor naturale a fost analizat relieful și hipsometria acestuia,
indicatorii meteorologici înregistrația la stația Săcuieni, rețeaua hidrografică de suprafață
(pârâurile, râurile și lacurile) și cea subterană (izvoarele de apă termală), vegetația și în special
fondul forestier precum și fauna din zona de pădure. În ceea ce privește partea antropică a
resurselor atractive, s -au avut în vedere clădiri le istorice și mai ales lăcașele de cult,
manifestările culturale precum și elementele etnografice din zona Marghitei.
Ultimul capitol al lucrării prezintă infrastructura din municipiul Marghita, pornind de la
infrastructura specifică (unitățile de primire turistică, infrastructura de exploatare a apelor
termale, infrastructura sportivă) și terminând cu infrastructura de transport terestru (rutier și
feroviar) și cea tehnico -edilitară (alimentarea cu apă potabilă și gaze naturale, rețeaua de
canalizare). Lu crarea se încheie cu o serie de concluzii rezultate în urma studiului și cu
referințele bibliografice care au stat la baza lucrării.
În finalul introducerii, dorim să aducem mulțumiri domnului lector. univ. Dr. Grigore
Herman pentru informațiile, observați ile și indicațiile oferite de-a lungul perioadei de cercetare
a temei și de redactare a lucrării. De asemenea, aducem mulțumiri personalului Bibliotecii ”Ioan
Munteanu” din Marghita și celui din cadrul Stației Meteorologice Săcuieni pentru lucrăriile de
specialitate puse la dispoziție și respectiv pentru șirul de date meteorologice oferit.

5 Capitolul I. METODOLOGIA CERCETĂRII

La baza acestui studiu se află patru metode de cercetare folosite și care sunt enunțate în
figura de mai jos. În primul rând, metoda bibliografică a fost prima metodă de cercetare
utilizată; aceasta a presupus consultarea literaturii de specialitate în vederea identificării
informațiile cu privire la arealul administrativ al municipiului Marghita. În acest sens, a fo st
consultat fondul de carte disponibil în cadrul Bibliotecii Municipale ”Ioan Munteanu”.

Fig. 1.1. Cele patru metode de cercetare care au stat la baza prezentului studiu

Pe baza informațiilor culese din literatura de specialitate s-au conturat o serie de puncte
de interes în cadrul muncii de teren; cercetarea în teritoriu a elementelor turistice abordate în
lucrare reprezintă a doua metodă utilizată – cea analitică. În cadrul cercetării de teren au fost
culese foarte multe informații cu privire la obiectivele istorice din Marghita și, mai mult decât
atât, au fost realizate fotografii de detaliu și de ansamblu cu resursele turistice din teritoriul
analiz at, fotografii analizate ulterior odată cu redactarea textului.
Metoda cartografică s -a bazat pe softul ArcGIS 10.1 și pe ortofotogramele disponibile
în baza de date on -line a acestui soft. De asemenea, s -au utilizat ortofotogramele Google Earth
Pro dar și Hărțile Topografice Militare la scara de 1:25.000 pentru digitizarea diferitelor
componente de interes: rețeaua hidrografică, spațiul construit, altitudinile, unitățile de relief,
infrastructura de transport ș.a. Ultima metodă de cercetare utilizată, cea matematică, a presupus
realizarea unor baze de date cu ajutorul softului Microsoft Excel 2013, baze de date prelucrate,
reprezentate grafic și ulterior analizate în vederea unei mai bune explicări a fenomenelor
cuantificabile și pentru care au fost disponi bile șiruri de date statistice.
Metoda matematică Metoda cartografică Metoda analitică Metoda bibliografică

6 Capitolul II. LOCALIZAREA FIZICO -GEOGRAFICĂ

Municipiul Marghita este format din nucleul urban Marghita și satele aparținătoare Cheț
și Ghenetea și este localizat în partea de nord -vest a României, în extre mitatea central -nordică
a județului Bihor, la contactul cu județul Satu Mare (fig. 2.1). Din punct de vedere istoric,
arealul administrativ al municipiului Marghita face parte din regiunea istorică Crișana, parte a
celebrei regiuni Transilvania.

Fig. 2.1. Localizarea arealului administrativ al municipiului Marghita în România

Analizând harta unităților de relief din lucrarea Județele Patriei: Județul Bihor (1979),
arealul administrativ al municipiului Marghita este localizat în extremitatea nord -estică a
Depresiunii Barcăului. În partea de est a teritoriului se înalță Dealul Dumbrăviței – Dealul
Viilor din Marghita reprezentând prelungirea vestică a acestuia. La nord se află Câmpia Diosig
– Tășnad, o altă unitate de relief de referință pentru jud ețul Bihor. Localizarea Marghitei în
raport cu unitățile de relief diferă însă în funcție de literatura de specialitate abordată. Analizând
harta unităților de relief propusă de Mihăilescu (1969) vom observa că cea mai mare parte a
municipiului Marghita se suprapune peste Câmpia Diosigului. Extremitatea nordică a
teritoriului administrativ se suprapune peste Culoarul Eriului în timp ce partea de sud se află în
Câmpia Oradei.

7

Fig. 2.2. Unitățile administrativ -teritoriale învecinate cu municipiul Marghita

8 În urma reorganizarăii administrativ -teritoriale din anul 1968, arealul administrativ al
municipiului Marghita se învecinează cu alte șapte unități administrative, toate rurale. După
cum se remarcă în figura 2.2, în partea de nord a teritoriului se află comuna Sălacea, comună
cu care Marghita nu are nicio cale legătură. În nord-est, municipiul Marghita se învecinează cu
arealul administrativ al comunei Pir din județul Satu Mare. Nici în acest caz nu există o cale de
transport și comunicație care să facă legătura între cele două unități administrative.
În partea de est a teritoriului se află comuna Viișoara, comună de care Marghita este
legată prin drumul județean DJ 191. Mai mult decât atât, între centrul localității Ghenetea din
municipiul Marghita și centrul satului Izvoarele d in comuna Viișoara, distanța liniară este de
numai 1,1 km. În sud-vest, Marghita se învecinează cu comuna Abram. Legătura între cele două
unități administrative este asigurată, prin comuna Tăuteu de drumul național DN19B.
Pe o distanță scurtă, Marghita se învecinează în partea de sud a teritoriului cu comuna
Tăuteu, comună prin care este legată de drumul național DN19B. În sud -vest se remarcă și
comuna Abramuț și care comunică cu municipiul Marghita prin intermediul aceluia și drum
național. Ultima unitate administrativă cu care se învecinează municipiul Marghita este comuna
Buduslău, aceasta fiind localizată în vestul teritoriului (fig. 2.2). Legătura între cele două unități
administrative este asigurată de drumul județean DJ191F.

Tabelul 1.1. Punctele extreme ale arealului administrativ a municipiului Marghita
și altitudinea la care se află acestea

Nr. Crt. Punct cardinal Latitudine Longitudine Altitudine
1. Nord 47°26’17,49’’ N 22°19’15,57’’ E 148 m
2. Sud 47°19’32,38’’ N 22°20’53,13’’ E 125 m
3. Est 47°22’06,21’’ N 22°25’54,80’’ E 229 m
4. Vest 47°23’37,54’’ N 22°17’10,08’’ E 171 m
(Sursa datelor: analiză Google Earth Pro)

În tabelul 1.1 sunt indicate cordonatele geografice ale punctelor extreme aferente
arealului administrativ al municipiului Marghita precum și altitudinea la care se găsesc acestea.
Distanța liniară pe direcția nord → sud este de 12,7 km în timp ce distanța pe direcția est →
vest este de 11,3 km, fapt ce indică o formă geometrică apropiată de cea a unui pătrat.

9 Capitolul III. PROSPECTAREA RESURSELOR TURISTICE

Analiza resurselor turistice, fie ele naturale sau antropice, reprezintă tema abo rdată în
al treilea capitol al prezentului demers științific ce are la bază analiza studiului fenomenului
turistic și a activităților conexe din municipiul Marghita. După cum am anticipat, capitolul de
față este structurat în două subcapitole ce reunesc pe de o parte resursele atractive aparținând
cadrului natural iar pe de altă parte resursele turistice antropice.

3.1. Prospectarea resurselor naturale

Municipiul Marghita – nucleul urban al orașului și cele două sate aparținătoare – este
caracterizat de o importantă varietate a resurselor naturale ce pot fi exploatate din punct de
vedere turistic. Relieful, deși nu este spectaculos din punct de vedere hipsometric, rețeaua
hidrografică de suprafață sau pădurile de foioase din zonă reprezintă componente ale c adrului
natural ce prin caracteristicile lor pot reprezenta elemente de primă importanță pe harta turistică
a municipiului Marghita, alături de celebrele ape termale din zonă.

3.1.1. Prospectarea resurselor atractive ale reliefului

Cocean și Dezsi (2009) afirmă că relieful este cea mai bogată și totodată cea mai variată
resursă atractivă a cadrului natural, el alcătuind o adevărată coloană vertebrală a oricărui peisaj.
În acest context, autorii citați disting patru moduri în care se manifestă importanța re liefului în
turism: resursă atractivă de vârf, element de bază în conturarea decorului specific fiecărui sit
turistic, fundal peisagistic de desfășurare a activităților recreative de un alt tip de atracții și nu
în ultimul rând, suport fizic al infrastruct urii și tuturor activităților turistice.
Privind din punct de vedere al unităților de relief din zona în care se află amplasat
municipiului Marghita, regionarea propusă de Mihăilescu (1969) scoate în evidență existența a
nu mai puțin de trei unități de rel ief care se desfășoară și în arealul administrativ al centrului
urban studiat. Astfel, în partea de nord a teritoriului și în special în zona localității Cheț, autorul
citat indică existența Culoarului Eriului și care urmează cursul râului Ier. În partea centrală a
arealului studiat se întinde Câmpia Dicsigului în timp ce zona de sud a teritorului, acolo unde
se află amplasat și nucleul urban al Marghitei, se suprapune peste extremitatea nordică a
Câmpiei Oradi ei.

10

Fig. 3.1. Harta hipsometrică a arealului administrativ al municipiului Marghita
(Sursa: prelucrarea GIS a modelului numeric al terenului la rezoluția de 30 metri)

11 Prelucrarea GIS a modelului numeric al terenului la rezoluția de 30 metri a evidențiat
faptul că altitudinea medie a terenului din arealul administrativ al municipiului Marghita este
de numai 167 metri, valoare ce corespunde zonelor de c âmpie înaltă. Cea mai coborâtă
altitudine este caracteristică zonei de sud -vest a teritoriului, acolo unde curbele hipsometrice
ajung la cota de 129 metri. Cele mai ridicate altitudini sunt înregistrate tot în partea de sud a
teritoriului administrativ, de această dată fiind vorba de unitatea de relief Dealul Viilor și în
care se înregistrează cota de 211 m. Din punct de vedere turistică, Dealul Viilor oferă o
panoramă deosebită cu întregul municipiul Marghita (fig. 3.2).

Fig. 3.2. Municipiul Marghita văzut din Dealul Viilor
(Sursa: Pop, august 2018)

În zona de nord a municipiului Marghita se înalță unități deluroase ce înconjoară
localitatea Cheț și care culminează cu Holmul lui Ioachim, punct în care terenul măsoară 190,6
m. Din punct de vedere turis tic, această micro -unitate de relief poate fi amenajată astfel încât
să ofere un frumos punct de belvedere asupra întregii zone. În acest fel se poate exploata, din
perspectivă turistică, relieful municipiului și care nu este unul spectaculos.
La est de Ch eț se desfășoară Valea Almaș, mărginită de mici dealuri de o parte și de
alta. Dealurile aflate la est de vale sunt mai înalte și au un caracter mai pronunțat față de cele
vestice. La sud de Cheț se desfășoară valea omonimă și care este practic o prelungir e a Văii
Almaș. În sudul arealului studiuat se desfășoară pe direcția nord-est → sud-vest Valea Husasău,
caracterizată de altitudini cuprinse între 129 și 141 m. Nu în ulimul rând, amintim unitatea
deluroasă Dealul Viilor format din Dealul Mare, Dealul Viile Mari și Dealul Rândunicii și care,
poate fi exploatat din punct de vedere turistic ca punct de belvedere al regiunii.

12 3.1.2. Prospectarea resurselor atractive climatice

Harta Climatică a României din Atlasul Geografic General (1974) indică faptul că
municipiul Marghita se află localizat în zona climatică de deal și podișuri (200 – 800 m) în sub-
zona/districtul central în apropiere de limita cu districtul nordic. În lucrarea Județele României
Socialiste (1969) se arată că cea mai mare parte a județului Bihor este caracterizată de prezența
unul climat continental -moderat, cu predominarea advecției aerului umed din vest și nord-vest.
În volumul Județele Patriei: Județul Bihor (1979) se arată că județul Bihor și al său climat este
condiți onat de așezarea sa în partea de vest a României, la adăpostul Munților Apuseni și care
se opun pătrunderii maselor de aer polar continental dinspre est.
Aflată la o distanță liniară de 18,7 km vest de Marghita, stația meteorologică de la
Săcuieni este reprezentativă pentru întreaga zonă a Depresiunii Barcăului, unitate de relief în
care se găsește și Marghita. Datele furnizate de stația meteorologică de la Săcuieni se întind pe
o perioadă de opt ani, între 2010 – 2017.

3.1.2.1. Temperatura aerului și presiunea atmosferică

Conform datelor oficiale furnizate de stația meteorologică Săcuieni, în perioada 2010 –
2017 temperatura medie multianuală a fost de 12,1°C. Valoarea maximă a acestui indicator
meteorologic a fost atinsă în data de 8 august 2017 atunci când s -au înregistrat nu mai puțin de
38,4°C. La polul opus, în data de 10 februarie 2012 a fost măsurată temperatura de 20,3°C. În
acest context, rezultă faptul că amplitudinea maximă a temperaturii aerului este de 58,7°C.
Luna cu cea mai scăzută temperatură me die multianuală – de altfel și singura lună în
care aceste indicator meteorologic are o valoare negativă – este luna ianuarie cu o medie
multianuală de -2,2°C (vezi fig. 3.3). Începând cu luna februarie se remarcă o creștere treptată
dar mai ales accelerat ă a temperaturii până în luna iunie. Astfel, temperatura medie a lunii
februarie este de 2,7°C iar cea a lunii martie ajunge la 8,7°C. Media lunii aprilie depășește
pragul de 10°C fiind de 12,6°C în timp ce media lunii mai atinge valoarea de 17,5°C.
Lunile de vară sunt singurele care depășesc pragul de 20°C însă diferențele între valorile
medii lunare multianuale nu sunt la fel de mari în comparație cu cele din prima jumătate a
anului. Astfel, media lunii iunie este de 21,8°C iar cea a luni iulie este cu numai 1,3°C mai
mare, aceasta fiind de 23,1°C. Luna august este cea mai călduroasă lună din an, temperatura
medie lunară multianuală fiind de 23,5°C. Această valoare deosebit de ridicată indică prezența
influențelor submediteraneene.

13 Odată cu venirea toamnei, se remarcă o scădere bruscă a temperaturii medii lunare
multianuale, diferența între lunile august și septembrie fiind de 5,5°C. Astfel, temperatura
medie a lunii septembrie coboară la 18°C iar cea a l unii octombrie ajunge la 11,9°C. Ultimele
două luni din an sunt caracterizate de temperaturi mai scăzute însă pozitive: noiembrie (6,7°C)
și decembrie (1,6°C), fapt reprezentat și în figura 3.3.

Fig. 3.3. Dinamica temperaturii și a presiunii atmosferice
medii lunare multianuale la stația meteorologică de la Săcuieni în perioada 2010 – 2017
(Sursa datelor: Stația Meteorologică Săcuieni, jud. Bihor, 2018)

În ceea ce privește presiunea atmosferică, valoarea medie a acestui indicator
meteorologic este de 752,1 mmHg. Valoarea maximă a presiunii atmosferice a fost înregistrată
în data de 1 noiembrie 2015 (770,2 mmHg) în timp ce valoarea minimă de 721,8 mmHg a fost
măsurată în data de 31 ianuarie 2015. În figura 3.3 se remarcă faptul că val oarea mediei lunară
multianuală a presiunii atmosferice este mai ridicată în lunile reci și mai scăzută în cele calde.
Luna cu cea mai ridicată valoare medie a presiunii atmosferice este decembrie (756 mmHg) în
timp ce luna cu cea mai scăzută presiune atmosferică este iulie (749,8 mmHg).

3.1.2.2. Precipitațiile și stratul de zăpadă

În perioada 2010 – 2017 cantitatea medie anuală de precipitații la stația meteorologică
de la Săcuieni a fost de numai 350 mm. În cei opt ani de măsuratări s-au efectuat 5365 de
observații; numărul zilelor cu ploaie a fost de 766, ceea ce înseamnă o pondere de 26,2% din
perioada studiată. Cantitatea cea mai ridicată de precipitații care a fost înregistrată la Săcuieni
a fost de 43 mm în 12 ore, în data de 26 iulie 2012.
25

20

15

10

5

0

-5 757
756
755
754
753
752
751
750
749
748
747
746
Luna
Temperatura (°C) Presiunea atmosferică (mmHg) XII XI X IX VIII VII VI V IV III II I Temperatura (°C)
Presiunea atmosferică (mmHg)

14 Repartiția precipitațiilor pe luni, este inegală și foarte variată de o lună la alta, fapt
prezentat în figura 3.4. În general, lunile de vară sunt cele mai ploioase – fapt negativ pentru
activitățile turistice – în timp ce lunile de toamnă și cele de iarnă sunt mai puțin ploioase. Luna
cea mai secetoasă este luna februarie cu o medie multianuală de numai 18 mm în timp ce luna
cea mai ploioasă este luna mai (45 mm).

Fig. 3.4. Dinamica precipitațiilor și a grosimii st ratului de zăpadă
medii lunare multianuale la stația meteorologică de la Săcuieni în perioada 2010 – 2017
(Sursa datelor: Stația Meteorologică Săcuieni, jud. Bihor, 2018)

Grosimea medie a stratului de zăpadă este la Săcuieni de numai 4,5 cm, fapt ce arată,
încă o dată, influențele submediteraneene. Grosimea maximă a stratului de zăpadă a fost
înregistrată în data de 6 februarie 2012 (21 cm). Luna cu cel mai gros strat de zăpadă este
februarie (media multianuală este de 6,7 cm). Cel mai devreme, la Săcuieni a nins în data de 13
noiembrie 2016 în timp ce zăpada cea mai târzie s -a aștenut în data de 28 martie 2013.

3.1.2.3. Mișcarea maselor de aer

În perioada 2010 – 2017 la stația meteorologică de la Săcuieni au fost efectuate 20.366
observații cu privire la mișcarea maselor de aer, din care 4745 au consemnat calmul atmosferic,
ceea ce înseamnă un procent de 23,3%. Restul de 15.621 de observații au identificat diferite
direcții de bătaie a vântului. Cele mai reprezentative sunt vânturile sud -vestice și care de țin o
pondere de 16% fiind urmate de nord-estice (11%). Cele mai scăzute ponderi sunt cele aferente
vânturilor dinspre vest -nord-vest, nord -vest și nord -nord-vest; în fiecare din aceste trei cazuri
vorbim de ponderi de numai 2%.
50
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0 8
7
6
5
4
3
2
1
0
I II III IV V VI VII
Luna VIII IX X XI XII
Precipitațiile (mm) Zăpada (cm) Precipitațiile (mm)
Grosimea stratului de zăpadă (cm)

15 3.1.3. Prospectarea resurselor atractive ale hidrografiei

În cadrul arealului administrativ al municipiului Marghita există două tipuri majore de
rețele hidrografice: de suprafață și subterane. În prima categorie vorbim de râurile, pârâurile,
lacurile și bălțil e din arealul studiat iar în cea de a doua categorie se pot include izvoarele de
apă termală, izvoarele de apă rece și fântânile. În cadrul primei categorii sunt incluse și
suprafețele mlăștinoase din partea de sud a teritoriului dar și acumulările cu cara cter
nepermanent existente în municipiul Marghita.

3.1.3.1. Rețeaua hidrografică de suprafață

Cel mai important element al rețelei hidrografice de suprafață din municipiul Marghita
este râul Barcău (vezi fig. 3.8) și care drenează întregul areal. Râul curge în partea de sud a
teritoriului, și în arealul de studiu are o lungime de 4,47 km. Ujvari (1 972) afirmă că Barcăul
izvorăște din platoul calcaros de vârstă triasică de sub Vf. Ponor (977 m), din apropierea satului
Tusa. Râul are o lungime de 118 km și o suprafață a bazinului hidrografic de 1977 km2.

Fig. 3.5. Ponderea scurgerii medii lunare a râului Barcău la stațiile hidrometrice
Nușfalău și Sălard calculată pentru perioada 1950 – 1967
(Sursa: Ujvari, 1972)

Din perspectiva scurgerii apei, după cum se remarcă în fig. 3.5, în a doua jumătate a
iernii și în perioada de primăvară sunt înregistrate cele mai ridicate valori ale ponderii scurgerii
apei. În cazul ambelor stații hidrometrice analizate, ponderea cea mai ridicată este caracteristică Sălard Nușfalău XII XI X VIII IX VII
Luna VI V IV III II I 18
16
14
12
10
8
6
4
2
0 Ponderea (%)

16 lunii februarie, aceasta fiind de 15,9% la Nușfalău și de 16,8% la Sălard. La polul opus, lunile
cele mai secetoase sunt lunile de toamnă. Valorile minime sunt înregistrate în luna septembrie:
2,28% la Nușfalău și 1,96% la Sălard. Prelucrând datele din figura 3.3, Ujvari (1972) arată că
râul Barcău se încadrează în grupa râurilor a căror tip de regim este carpatic vestic: ape mari
primăvara și reduse cantitativ toamna.

Fig. 3.6. Râul Barcău în municipiul Marghita. Se remarcă malurile regularizate și taluzate
(Sursa: Pop, august 2018)

Informațiile cu privire la scurgerea apei sunt foarte importante din punct de vedere
turistic deoarece o albie de râu seacă este repulsivă și crează un peisaj negativ, în timp ce un
curs de apă bogat și a cărui maluri sunt amenajate, poate reprezenta o atr acție turistică. Din
păcate, în cazul râului Barcău, malurile din zona intravilană dar și cele din exteriorul
municipiului Marghita nu sunt amenajate.
Singurele lucrări existente de o parte și de alta a Barcăului sunt reprezentate de sistemul
de îndiguire. Pentru exploatare turistică a râului Barcău, pe diguri se pot construi piste de
biciclete, așa cum Administrația Bazinală de Apă Banat din Timișoara a realizat pe malul
Canalului Bega, pe o lungime de 44 km de la Timișoara și până la frontiera cu Serbia.
Acumularea Lighet (vezi fig. 3.8) reprezintă singurul lac de acumulare antropic și cu
caracter permanent din arealul administrativ al municipiului Marghita. Barajul în spatele căruia
s-a format lacul are o lungime la coronament de 196 metri și este construit din pământ. Conform

17 Hărților Topografice Militare la scara de 1:25.000, cota terenului la baza barajului este de 148,1
metri în timp ce coronament aceasta ajunge la 152,5 metri. În acest context rezultă că înălțimea
maximă a barajului este de 4,4 metri. Digitizarea acumulării de apă cu ajutorul programului
Google Earth Pro a permis calcularea perimetrului și a suprafeței lacustre: 1,86 km lungime și
nu mai puțin de 12 hectare.

Fig. 3.7. Barajul Acumulăr ii Nepermanente Cheț (corpul barajului – stânga și descărcătorul de ape mari – centru)
și lacul antropic de la Pescăria Horvy
(Sursa: Pop, august 2018)

În amonte de localitatea Marghita, pe cursul canalizat al pârâului Almaș a fost construită
o acumulare nepermanentă – Acumularea Cheț (fig. 3.7, stânga și centru; vezi fig. 3.8) cu scopul
de a reține undele de viitură formate pe acest curs de apă și care ar putea pune în pericol
municipiul bihorean. Barajul acumulării are o lungime de 320 m în timp ce lacul umplut la
capacitate maximă ajunge să măsoare 9,97 hectare. Din punct de vedere turistic, această
acumulare nu reprezintă un interes major, excepție făcând barajul și echipamentele hidrotehnice
și care pot reprezenta resurse atractive antropice.
Tot în ac ea zonă amintim și existența celor două lacuri ce frormează Pescăria Horvy
(fig. 3.7, dreapta). Lacurile sunt deosebit de curate, apar având o adâncime medie de 2 metri.
În zonă au fost construite mai multe căsuțe pentru pescari. Suprafața luciului de apă a primului
lac este de 0,75 hectare în timp ce lacul din aval are o suprafață de 0,4 hectare.

18
Fig. 3.8. Rețeaua hidrografică și fondul forestier din arealul administrativ al municipiului Marghita

19 3.1.3.2. Rețeaua hidrografică subterană

Izvoarele de apă termală din municipiu fac parte din zăcământul geotermal Săcuieni –
Marghita – Balc. Datorită temperaturii foarte ridicate a apei, zăcământul de la Marghita face
parte din izvoarele hipertermale. Marușca și Moț (2010) arată că apele termon inerale
bicarbonate din Marghita ajung la o temperatură de 64°C, acestea având o mineralizare de 3228
mg/l. Autorii citați punctează faptul că Marghita este o stațiune balneoclimaterică sezonieră și
de interes local.

3.1.4 Prospectarea resurselor atractive biogeografice

În cadrul resurselor biogeografice, din punct de vedere turistic se remarcă două
elemente: vegetația și fondul forestier precum și fauna locală. Localizat într -o zonă în care
antropizarea este foarte redusă, municipiul Marghita beneficiază d e vaste suprafețe ocupare de
pădure și în care trăiește o bogată și de asemenea variată faună. Nu în ultimul rând, și suprafețele
verzi din nucleul urban al orașului sunt importante atât pentru populație cât și pentru turiști.

3.1.4.1. Vegetația și fondul silvic

Etajul de vegetație caracteristic arealului administrativ al municipiului Marghita este cel
al stejarului și care se întinde de la zona de câmpie și până la altitudinea maximă de 500 m. În
zona superioară a etajului predomină specii de copaci precum gorunu l (Quercus petraea ). În
lucrarea Județele Patriei: Județul Bihor (1979) se arată că pe lângă un strat arbustiv foarte slab
reprezentat, în mod restrâns cresc plante precum bujorul banatic ( Paeonia officinalis spp.
banatica ) și ghimpele ( Ruscus aculeatus ), ambele fiind specii ocrotite.
În lucrarea amintită se mai arată că în zonele de păduri înalte – la peste 150 metri, caz
caracteristic și municipiului Marghita – apar păduri pure sau în amestec de stejar pedunculat
(Quercus robur ), gârniță ( Quercus frainetto ), cer ( Quercus cerris ) la care se adaugă arțarul
tătăresc ( Acer tataricum ), teiul ( Tilia parvifolia ).
În zonele mai coborâte din punct de vedere altimetric vegetația de silvostepă de
odinioară a dispărut în cea mai mare parte pentru a face loc cu lturilor agricole. Există totuși
mici petice izolate unde apar și pâlcuri de pădure cu poieni mari, cu arbori rari, cu un strat
arbustiv format din specii precum lemnul câinesc (Ligustrum vulgare ), lemnul râios (Evonymus
verrucosa ). În zonele de mlaștină se întâlnește stufărișul (Phragmites communis ) în amestec cu
speciile de papură ( Typha sp.).

20 Prelucrarea GIS a datelor Corine Land Cover 2012 (vezi fig. 3.8) a scos la iveală faptul
că suprafața fondului forestier din arealul administrati v al municipiului Marghita este de 23,3
km2 ceea ce înseamnă că gradul de împădurire al arealului amintit este de 27,6%. În general,
fondul forestier este dispus pe direcția nord -est → sud -vest. În nord remarcăm pădurile
Ghenetea și Almaș iar în zona centr ală pădurile Cheț și Marghita, urmată de Pădurea Mare. În
vestul teritoriului se află pădurea Lighet.

Fig. 3.9. Aspecte din Parcul Central al municipiului Marghita
(Sursa: Pop, august 2018)

Institutul Național de Statistică arată că la nivelul anului 2015, suprafața spațiilor verzi
din municipiul Marghita era de 28 hectare. Cele mai importante spații verzi sunt: Parcul Central
(fig. 3.9), parcul din jurul primăriei și parcul Bisericii Reformate.

3.1.4.2. Fauna

Deosebit de importante în special pentru turismul de vânătoare, elementele faunistice
din municipiul Marghita trăiesc, în cea mai mare parte a lor, în pădurile din zonă (vezi fig. 3.8).
În cadrul Statutului Municipiului Marghita (2015) se arată că fondul cinegetic al municipiului
este compus din specii de căprior, iepure, vulpe, mistreț, prepeliță, potârniche și fazan. În acest
context, prezența pădurilor și a unei faune foarte bogate creează oportunități demne de luat în
seamă pentru diversificarea ofertei turistice locale, impunându -se însă unele amena jări.

21 3.2. Prospectarea resurselor turistice antropice

Ielenicz, Erdeli și Marin (2007) notează că termenul de antropic se definește prin
”fenomen datorat acțiunii omului, cu urmări asupra reliefului, vegetației și climei.” (pag. 18).
În cazul resurselor turistice, în categoria resurselor antropice sunt cuprinse toate acele elemente
de interes și care au fost create de mâna omului. Cocean și Dezsi (2009) afirmă că în antiteză
cu resursele turistice naturale, cele antropice reprezintă de fa pt o însumare de elemente cu
funcție recreativă și care au fost create de om. Autorii atrag atenția asupra faptului că aceste
elemente, în cea mai mare parte, nu au fost create inițial pentru a avea un scop turistic, această
însușire fiind căpătată ulterio r.

3.2.1. Prospectarea edificiilor istorice

Istoria orașului Marghita se întinde pe o perioadă de peste opt veacuri, dat fiind faptul
că prima atestare documentară de necontestat datează din anul 1216. În ciuda acestui fapt,
clădirile și edificiile istorice cu valoare turistică din oraș sunt reduse ca număr și importanță,
poate și datorită faptului că în perioada socialistă, o mare parte din vechile imobile au fost
demolate pentru a face loc blocurilor ridicate în zona centrală a orașului. Întreaga zonă aflată în
partea de sud -vest a orașului a fost sistematizată, casele și clădirile cu o vechime considerabilă
fiind demolate iar locul acestora fiind luat de blocuri, unități de învățământ sau alte construcții
ridicate în a doua jumătate a perioadei socialiste.
Cu toate acestea, la ora actuală, în Marghita încă mai există edificii istorice și care pot
fi integrate într-un circuit turistic ce urmărește tradiția arhitecturii în oraș. În acest sens poate fi
amintit edificiul în care astăzi își au sediul Primăria și Consiliul Local Marghita, edificiu ridicat
în anul 1852 și care este cunoscut sub numele de Castelul Csaky. Mult mai modeste, dar totuși
importante în peisajul construit al orașului au rămas și clădirile în care astăzi funcționează
Judecătoria Marghita dar ș i edificiul ce adăpostește Biblioteca Ioan Munteanu.
Castelul Csaky reprezintă singurul edificiu istoric laic cuprins în Lista Monumentelor
Istorice (2015) realizată de Institutul Național al Patrimoniului. Clădirea este datată ca fiind
construită în secol ul al XVIII -lea. Conform documentului amintit, castelul este un monument
istorică de clasă B, adică de importanță locală. Construit, de fapt, în anul 1852, Castelul Csaky
se afla chiar în fața bisericii romano -catolice. Clădirea a fost ridicată în stil baroc, fiind cea mai
mare construcția din ceea ce era atunci Marghita. În jurul castelului a existat un frumos parc,
bogat în specii, în special în cazul copacilor.

22 Povestea Castelului Csaky ia o turnură negativă după cel de -al Doilea Război Mondial,
atunci când cea mai mare parte a vechiului edificiu este demolată. Oamenii locului povestesc
cum în anul 1950, latura castelului de pe actuala stradă Nicolae Bălescu este complet demolată.
De ase menea, fațada nordică este aproape complet distrusă, cea mai mare parte a cărămizilor
fiind utilizate apoi în construcția unor noi clădiri; între aceste clădiri se regăsește și actualul
imobil ce adăpostește administrația locală și care, conform celor declarate de mai mulți locuitori
ai orașului Marghita, nu mai are nicio legătură cu vechiul castel.

Fig. 3.10. Edificii istorice din Marghita: Primăria și Consilului Local Marghita / Castelul Csaky (stânga),
Tribunalul Marghita (centru) și Biblioteca I oan Munteanu Marghita (dreapta)
(Sursa: Pop, august 2018)

În figura 3.10. (stânga) se observă clădirea administrației locale, clădire reabilitată
recent și care a fost revopsită în culoarea galben pentru a da un ton cald peisajului din zonă.
Edificiul est e bine întreținut, însă din punct de vedere arhitectural, nimic nu mai amintește de
stilul baroc în care a fost construit castelul Csaky. Fațada actuală a clădirii este lipsită de
ornamente, dominând un stil arhitectural sobru, caracteristic arhitecturii s ocialiste sovietice.
Situat tot în zona centrală a municipiului, Tribunalul Marghita funcționează într -o
clădire construită – după cum au declarat oamenii locului – în ultimul deceniu al secolului al
XIX-lea. Edificiul cu un nivel (fig. 3.10, centru), este mărginit de un frumos gard de fier
executat de un meșter local din oraș la începutul anilor 1900. Elementele arhitecturale sunt
relativ bogate; în jurul geamurilor se remarcă frumoase decorațiuni ce amintesc de stilul
Secession. Acoperișul este din țiglă ceramică. Din păcate, vechile geamuri de lemn au fost
înlocuite cu unele din material PVC, pierzându -se astfel farmecul de altădată a clădirii.
La fel de sobră din punct de vedere arhitectural ca vechiul castel Csaky, clădirea
Bibliotecii Ioan Munteanu din oraș este formată din parte și un nivel, fiind renovată la
începutul anilor 2000, ocazie cu care geamurile de la parter au fost schimbate cu unele din
materiale PVC. Din fericire, geamurile de la etaj sunt cele originale, din material lemnos. De
asememea, la etaj s -au păstrat și decorațiunile de inspirație barocă (img. 3.10, dreapta).

23 3.2.2. Prospectarea edificiilor religioase

În cadrul arealului administrativ al municipiului Marghita există în jur de 20 de lăcașe
de cult și case de adunări cu caracter religios. Cu toate acestea, numai o parte din edificii pot fi
considerate repere pe harta turistică a orașului, în special acelea care au o vechime considerabilă
sau care au fost construite într -un stil arhitectural aparte.
Conform datelor oficial e culese cu ocazia recensământului din anul 2011, în municipiul
Marghita trăiau 15.770 de persoane din care 4368 erau de confesiune reformată, ceea ce
reprezintă o pondere de 27,6% din numărul total de locuitori. În acest context, în municipiu
există două lăcașe de cult reformate, la Cheț și la Marghita. Datorită vechimii dar și frumuseții
lor, cele două bisericii pot fi considerate puncte de mare interes pe harta turistică a Marghitei.
Biserica Reformată din Cheț a fost construită – în forma actuală – în anul 1863, anul
fiind marcat și în partea superioară a turlei. Această informație a fost oferită în cadrul muncii
de teren și de Mike Pál Attila, preotul bisericii. La începutul secolului al XX -lea, mai exact în
anul 1902, comunitatea locală din Cheț demare ază o serie de lucrări în vederea modernizării
bisericii ce împlinea în acel an vârsta de 66 de ani. Întreaga zonă sudică a plafonului de lemn
este refăcută, aceasta fiind în trecut afectată de infiltrațiile de apă dar și de cariile care au slăbit
lemnul. De asemenea, sunt întreprinse ample lucrări la acoperiș și la turn.

Fig. 3.11. Casa parohială, curtea și Biserica Reformată din Cheț
(Sursa: Pop, august 2018)

Comunitatea locală reformată din Cheț a întreprins de -a lungul timpului o serie de
lucrări d e reamenajare a parcului și a grădinii parohiei, a casei parohiale și de renovare a
bisericii, astfel că astăzi, aceste elemente formează un tot unitar deosebit (fig. 3.11) și care poate
fi vizitat de orice turist aflat în trece prin micul sat din partea nordică a municipiului Marghita.

24 Biserica Reformată Marghita (fig. 3.12, stânga) este cuprinsă în Lista Monumentelor
Istorice din județul Bihor fiind considerată de importanță locală. Lăcașul de cult a fost construit,
într-o primă fază, în jurul anului 1660 însă de-a lugul timpului au fost realizate mai multe lucrări
de modificare a corpului central și al impunătorului turn. Institutul Național al Patrimoniului
datează lăcașul de cult a fiind construit între secolele XIII și XVIII.

Fig. 3.12. Biserica Reformată Marghita (stânga), Catedrala Romano -Catolică ”Sf. Margareta” (centru) și
Biserica Romano -Catolică ”Sf. Maria” din Marghita (dreapta)
(Sursa: Pop, martie 2018)

Preotul Kovács Gyula arată că în anul 1842 au loc importante lucrări ce au în vedere
construcția unui nou turn care să adăpostească clopotele bisericii. Se dorea un turn mai înalt,
impunător. La începutul secolului al XX-lea au loc noi lucrări ce vizează acoperișul de șindrilă
al bisericii și care este schimbat complet în anul 1908. Lucrările la turn continuă și în perioada
interbelică astfel că forma actuală datează doar din anul 1944. Nici în perioada socialistă
biserica nu este neglijată; între anii 1965 – 1976 sunt executate lucrări exterioare și interioare.
Un reper cronologic importante este anul 1860, an în care biserica este înzestrată cu o frumoasă
orgă cu 12 registre.
Istoria Catedralei Romano -Catolica ”Sf. Margareta” (fig. 3.12, centru) începe în
anul 1993 atunci când episcopul József Tempfli pune piatra de temelie a lăcașului de cult. După
șapte ani, noul lăcaș de cult este finalizat și sfințit. Vechea Biserică Romano -Catolică ”Sf.
Maria” (fig. 3.12, dreapta) a fost ridicată în anul 1722; datorită vechimii de aproape trei secole,

25 biserica este cuprinsă în Lista Monumentelor Istorice din județul Bihor, ea având o importanță
locală. În cadrul muncii de teren, preotul Májernyik Mihály a arătat că în anul 1980 a fost
construită o nouă casă parohială cu două etaje, asta după ce vechea c asă parohială a fost
demolată de regimul socialist pentru a face loc unui ansamblu de blocuri.

Tabelul 3.13. Cele mai importante lăcașe de cult din municipiul Marghita

Nr. Crt. Localitate Cult Hram / Denumire Datare
1. Marghita Reformat Biserica Reformată 1600
2. Cheț Reformat Biserica Reformată 1836
3. Marghita Romano -Catolic Sf. Margareta 2000
4. Marghita Romano -Catolic Sf. Maria 1722
5. Cheț Greco -Catolic Adormirea Maicii Domnului 1872
6. Marghita Greco -Catolic Sf. Arhangheli Mihail și Gavril 2003
7. Ghenetea Greco -Catolic Sf. Apostoli Petru și Pavel 2004
8. Cheț Ortodox Sf. Ioan Botezătorul 2009
9. Ghenetea Ortodox Adormirea Maicii Domnului 1895
10. Marghita Ortodox Sf. Ioan Botezătorul 1997
11. Marghita Ortodox Cuvioasa Parascheva 1936
(Sursa: munca de teren, inscripții de pe lăcașele de cult)

Aflată în centrul localității, Biserica Greco -Catolică Cheț (vezi fig. 3.14, stânga) a fost
ridicată în anul 1872, fiind una din cele mai vechi biserici din municipiul Marghita. În anul
1869, preotul Antoniu Bony începe construcția noi biserici și care avea să înlocuiască vechiul
lăcaș de cult, mult mai redus ca dimensiune și construit în ce a mai mare parte din lemn.
Iconostasul bisericii datează din anul 1875. Casa parohială a fost construită în anul 1880. După
anul 1948, cultul greco -catolic este interzis, biserica fiind oferită ortodocșilor. În primăvara
anului 2017, Biserica Greco -Catolic ă Cheț este resfințită de Preasfinția Sa Virgil Bercea,
Episcopul greco -catolic de Oradea.
Biserica Greco -Catolică Ghenetea (vezi fig. 3.14, centru) a fost ridicată în anul 1896
în timp ce casa parohială datează din anul 1897. De -a lungul timpului, biseric a a suferit mai
multe modificări în ceea ce privește arhitectura exterioară. Forma actuală a bisericii datează din
anul 2004 atunci când lăcașul de cult a fost în cea mai mare parte refăcut. În cadrul muncii de
teren, preotul Gheorghe Cioara a arătat că în ultimii ani au avut loc o serie de evenimente la
care au participat un număr însemnat de credincioși. Între altele, se remarcă sfințirea icoanelor
de pe fațada bisericii din anul 2012 sau ”Calea Crucii”, eveniment ce a avut loc în 2017.

26 Povestea Bisericii Greco -Catolice Marghita (fig. 3.14, dreapta) începe în primăvara
anului 2002 atunci când administrația locală oferă cultului amintit un spațiu pentru construcția
unui nou lăcaș de cult. La finalul lunii martie, terenul este sfințit fiind totodată pusă și piatra de
temelie. În data de 7 septembrie 2003, noua biserică este sfințită. Este important de notat că
până în anul 2003, greco -catolicii au ținut slujbele într -o capelă pusă la dispoziție de
comunitatea romano -catolică din municipiu.

Fig. 3.14. Biserica Greco -Catolică Cheț (stânga), Biserica Greco -Catolică Ghenetea (centru) și
Biserica Greco -Catolică din Marghita (dreapta)
(Sursa: Google Street View (stânga și centru), Pop, august 2018, dreapta)

În ceea ce privește lăcașele de cult ortodoxe, acestea sunt noi (fiind construite în ultimele
decenii) iar din punct de vedere arhitectural nu reprezintă o valoare arhitectonică deosebită. De
cele mai multe ori, bisericile ortodoxe impresionează în special prin volumetrie și dimeniuni.
Biserica Ortodoxă Cheț a fost construită în micul parc din centrul satului, fiind astfel distrusă
o bună parte din spațiul verde și copacii aferenți. Piatra de temelie a bisericii a fost pusă în data
de 12 octombrie 2008 iar numai un an mai târziu, în toamna anului 2009, noul lăcaș de cult
ortodox este sfințit. În primăvara anului 2018 – conform informațiilor oferite de preotul bisericii
– pictura interioară a lăcașului de cult a fost sfințită. Din punct de vedere turistică, lăcașul de
cult nu prezintă un interes deosebit, dat fiind faptul că acesta este coonstruit într -un stil
arhitectural anume. Atrag totuși atenția coloanele și boltele de la intrarea în pridvorul bisericii.

27 Catedrala ”Sf. Ioan Botezătorul” din Marghita (fig. 3.15, stânga) este una din cele
mai mari biserici ale municipiului, ea fiind sfințită în anul 1937. Oamenii locului povestesc că
Armata Română a avut un aport însemnat dat fiind faptul că mare parte a edificiului a fost
ridicat de soldați. Mult mai recent, între anii 2008 și 2010 a fost ridicată și Biserica Ortodoxă
”Sf. Parascheva” (fig. 3.15, centru), tot în zona centrală a orașului. În primăvara anului 2016
este pusă piatra de temelie a celei de-a treia biserici ortodoxe din Marghita, în ciuda faptului că
prim ele două lăcașe de cult sunt considerate a fi suficiente la ora actuală, raportat la numărul
total de credincioși existenți în municipiu și mai ales la numărul celor practicanți.

Fig. 3.15. Catedrala Ortodoxă ”Sf. Ioan Botezătorul” din Marghita (stânga ),
Biserica Ortodoxă ”Sf. Parascheva” din Marghita (centru) și Biserica Penticostală Salem (dreapta)
(Sursa: Pop, august 2018)

În afară de edificiile religioase prezentate anterior, în Marghita există și alte lăcașe de
cult importante și care relifează mozaicarea deosebită a structurii confesionale a populației.
Amintim noua Biserică Ortodoxă din Ghenetea sau Biserica Penticostală Salem din Marghita
și care este construită într -un stil sobru, caracteristic lăcașelor de cult neoprotestante (fig. 3.15,
dreapta). Statutul Municipiului Marghita (2015) mai consemnează existența următoarelor
lăcașe de cult: Biserica Penticostală Maghiară din Marghita, Biserica Baptistă ”Sf. Treime” din
Marghita, Biserica Baptistă Nr. 1 Marghita, Biserica Baptistă Maghiară din Cheț, Biserica
Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea din Marghita și Sala Regatului – Organizația Religioasă
Martorii lui Iehnova.

28 3.2.3. Prospectarea manifestărilor culturale

Casa de Cultură a Municipiului Marghita este instituția care se ocup ă de organizarea
manifestărilor culturale și, în general, a tuturor evenimentelor importante din oraș. La nivelul
municipiului există două categorii de evenimente, în funcție de ciclicitatea acestora: evenimente
cu repetitivitate anuală și evenimente singulare ce au loc o singură dată, de obicei pentru a
marca un repere cronologic important din istoria orașului.
Manifestările culturale din municipiul Marghita nu au un impact deosebit asupra
turismului; circulația turistică nu este caracterizată de tendințe puternic ascendente atunci când
în oraș are loc un eveniment cultural, indiferent de natura acestuia. În acest context se poate
enunța faptul că cea mai mare parte a turiștilor care sosesc în Marghita vin pentru beneficiile
oferite de apele termal e și minerale și mai puțin pentru manifestările culturale organizate de
administrația locală.
În lista următoare sunt cuprinse o parte din cele mai importante evenimente din
Marghita și care au loc cu regularitate, acestea fiind organizate fie integral de Casa de Cultură
a Municipiului Marghita fie în parteneriat cu această instituție publică.

 Freedom Festival – Ștrandul Termal Municipal Marghita (Septembrie)
 Festivalul Berii ”Top Fest” (Iunie)
 Zilele Municipiului Marghita (Septembrie)
 Săptămâna Culturală Marghiteană (Octombrie)
 Festivalul -Concurs ”Vetre folclorice” (Iunie)

Cocean și Dezsi (2009) notează că manifestările culturale și paraculturale precum și
activitățile sociale cu funcție turistică pot juca un rol foarte important în ceea ce privește gradul
de atractivitate turistică. Autorii notează, între altele: evenimente precum: târgurile și
expozițiile, festivalurile artistice, carnavalurile, nedeile sau rugile, hramurile și pelerinajele
religioase, competițiile sportive precum și alte tipuri de manifestări sau sărbători.
Cu excepția celor cinci evenimente amintite anterior, hramurile lăcașelor de cult din
Marghita atrag un număr important de credincioși însă aceștia sunt încadrați în categoria
”vizitatori”, dat fiind faptul că ei nu utilizează infrastructura de primire turistică din municipiu.
În general, numărul cel mai mare de credincioși ce sosesc în Marghita sunt cei care vin cu ocazia
hramurilor celor două biserici ortodoxe din nucleul urban al orașului.

29 3.2.4. Prospectarea resurselor atractive etno-folclorice

Originalitatea, unicitatea și ineditul înmagazinat de resursele etnografice se constituite
în tot atâtea motivații pentru turiștii de altă etnie proveniți din afara spațiului locuit de poporul
respectiv, al căror inter es – stimulat și întreținut corespunzător de promotorii turismului rural
autentic – poate constitui o resursă de revitalizare semnificativă a turismului și a dezvoltării
socio -economice de ansamblu a regiunilor posesoare de astfel de resurse, aspect puncta t de
Cocean și Dezsi (2009).

Fig. 3.16. Exemple de costume tradiționale din zona județului Bihor
(Sursa: Republica Populară Română (1960) – stânga, Județele Patriei: Județul Bihor (1979) – dreapta)

Printre cele mai importante resurse atractive etno-folclorice se numără portul tradițional
din zona județului Bihor (fig. 3.16). Dată fiind complexitatea motivelor populare, diversitatea
țesăturilor și variația de culori utilizate, costumele tradiționale reprezintă adevărate comori ale
comunităților locale din zonă. De cele mai multe ori, aceste costume sunt purtate de populația
locală cu ocazia unor sărbători religioase sau de membrii diferitelor ansambluri folclorice.

30 În literatura de specialitate din domeniul geografiei turismului se ara tă că și ocupațiile
populare sau chiar munca în gospodările sau cea a câmpului pot reprezenta atracții turistice. În
cazul orașului Marghita, deși vorbim de un areal urbanizat, există încă diferite persoane – în
special în cele două sate aparținătoare – și care practică meșteșuguri precum sculptatul lemnului
sau țesutul. De asemenea, este importantă de amintit și activitatea morarilor și a morilor de apă
de pe râul Barcău.

Fig. 3.17. Bihoreancă în fața războiului de țesut (stânga sus), sculptor în lemn finalizând o lază de zestre (stânga
centru), împletituri de papură (stânga jos) și moară de apă pe un curs de apă mic din județul Bihor (dreapta)
(Sursa: Județele Patriei: Județul Bihor, 1979)

În afară de resursele turistice prezentate în figura 3.17, trebuie amintită și activitatea
diferitelor ansambluri populare din Marghita și care promovează tradițiile și portul popular
românesc și maghiar din regiune. În aces sens se remarcă: Ansamb lul ”Barcăul” din Marghita,
Ansamblul folcloric „Gyongyvetok” din Marghita și Formația de chitare a Casei de Cultură din
Marghita.

31 Capitolul IV. PROSPECTAREA INFRASTRUCTURII

Infrastructura municipiului Marghita poate fi impărțită în două mari categorii:
infrastructura specifică activităților turistice și infrastructura tehnico -edilitară. În cadrul primei
categorii sunt incluse unitățile de primire turistică, unitățile de restaurație și alimentație publică
și, nu în ultimul rând, infrastru ctura prin intermediul căreia sunt exploatate zăcămintele de apă
termală din municipiu precum și orice alt tip de infrastructură cu destinație turistică.
A doua categorie de cuprinde căile și mijloacele de transport – infrastructura feroviară
și cea rutieră – precum și infrastructura tehnico -edilitară: rețeaua de distribuție a apei potabile
și a gazelor naturale, rețeaua de canalizare dar și rețeaua de distribuție a energiei electrice sau
cea de telefonie și internet.

4.1. Prospectarea infrastructurii specifice

În cadrul muncii de teren efectuate în vara anului 2018, au fost identificate toate unitățile
de primire turistică și de alimentație publică din municipiul Marghita, concluzionându -se faptul
că acestea sunt suficiente la ora actuală pentru a face față numărului de turiști sosiți în stațiune.
Informațiile culese pe teren au fost comparate cu datele oficiale furnizate de Institutul Național
de Statistică, reeșind faptul că datele oficiale cuprind mai puține structuri de cazare decât
realitatea din teren. În ceea ce privește infrastructura de agrement, în cea mai mare parte, aceasta
datează din perioada socialistă.

4.1.1. Infrastructura de primire turistică

Datele oficiale furnizate de Institutul Național de Statistică (vezi tabelul 4.1) indică
faptul că numărul unităților de primire turistică din municipiul Marghita este de 22: o unitate
hotelieră, o vilă turistică, un camping, o pensiune agroturistică și nu mai pu țin de 18 pensiuni
turistice. În ceea ce privește capacitatea de cazare, la nivelul anului 2017 în Marghita existau
412 paturi, după cum urmează: 80 în hoteluri, 26 în vile turistice, 176 în campinguri, 116 în
pensiuni turistice și 14 în pensiuni agroturis tice.
Cea mai mare unitate de primire turistică din Marghita este Hotel Ștrand . Unitatea este
localizată în zona centrală a orașului, în imediata vecinătate a ștrandului termal, fapt pentru care
gradul de atractivitate al unității este unul foarte ridicat. Capacitatea de cazare a hotelului este
– conform informațiilor furnizate de personalul de la recepția unității – de 100 de paturi în 50
de camere duble și care sunt dotate cu internet wirele ss, televizor, grup sanitar propriu. Tot în

32 cadrul acestei unități funcționează și Campingul Marghita și care este format din 50 de căsuțe
în care se pot caza câte două persoane, astfel că numărul de paturi ajunge la 100. Importante
sunt și cele 60 de locuri de campare cu cortul și care fac parte din unitatea de primire turistică
amintită anterior.

Fig. 4.1. Unități de cazare din municipiul Marghita: Pensiunea Casa Bihorului (stânga),
Pensiunea Perla (centru) și Hotel Termal (dre apta)
(Sursa: Pop, august 2018)

Printre unitățile de cazare importante din Marghita se numără și Pensiunea Casa
Bihorului dar și Pensiunea Perla. În general, unitățile de cazare din Marghita au o capacitate
cuprinsă între 5 și 10 paturi, acestea nefiind f oarte mari. De asemenea, aproape toate unitățile
de primire turistică au sistem de alimentație propriu (restaurant) iar cele care beneficiază de un
spațiu mai extins, dețin și o terasă sau restaurant în aer liber.

Tabelul 4.1. Tipul și capacitatea de cazare a unităților de primire turistică din Marghita (2017)

Nr. Crt. Tip Număr Capacitate Medie
1. Hotel 1 80 80
2. Vilă turistică 1 26 26
3. Camping 1 176 176
4. Pensiune turistică 18 116 6
5. Pensiune agroturistică 1 14 14
(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2018)

De-a lungul timpului au existat și inițiative private în vederea construcției de unități de
primire turistică de mari dimensiuni, moderne, și care să ofere servicii multiple, pornind de la
cazare și terminând cu re staurație și modalități diverse de petrecere a timpului liber. Un astfel
de exemplu este Hotelul Turistic de Agrement aflat la intrarea în Marghita. Conform
autorizației de construcție, complexul a fost ridicat pe partea dreaptă a drumului național

33 DN19B la intrarea în muncipiul Marghita dinspre Chiribiș, în perioada 2007 – 2001. Analiza
ortofotoplanurilor Agenției Național de Cadastru și Publicitate Imobiliară din anii 2005 și 2012
arată diferențele înainte și după construcția unității de primire turistică, a lacului din estul
acesteia dar și a celor două mari bazine de apă încă ne finalizate (fig. 4.2).

Fig. 4.2. Ortofotoplanuri cu zona complexului Hotelul Turistic de Agrement
(Sursa: Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară –
http://geoportal.ancpi.ro/ – accesat la data 22 august 2018 )

În figura 4.3 se observăm Hotelul Turistic de Agrement în vara anului și cele două
bazine din spatele clădirii, în vara anului 2014. La ora actuală, întregul complex este de vânzare,
conform anunțului de pe clădirea centrală (fig. 4.3).

Fig. 4.3. Clădirea Hotelului Turisrtic de Agrement (stânga) și cele două bazine de înnot (dreapta)
(Sursa: Pop, august 2018 (stânga) și Google Earth, 2014 (dreapta))

34 Pentru a putea justifica, măcar în parte, situația la care s -a ajuns în cazul Hotelului
Turistic de Agrement, trebuie adus în discuție un indicator al circulației turisti ce deosebit de
important: gradul de utilizare a capacității de cazare.
Raportarea capacității totale anuale de cazare la numărul total de înnoptări realizate de
turiști în cele trei categorii de unități de primire turistică pentru care Institutul Național de
Statistică oferă date au scos la iveală faptul că singura unitate hotelieră din Marghita avea în
anul 2017 un grad de ocupare de 18,7% în timp ce campingul avea un grad de ocupare de doar
5,1% (trebuie ținut cont de faptul că activitățile de primire tur istică în campingur sunt
sezoniere). Pensiunile turistice avea un grad de ocupare de 16,5%.

Tabelul 4.2. Indicatori ai circulației turistice în Marghita la nivelul anului 2017

Nr. Crt. Categorie Capacitate Turiști Înnoptări Grad de utilizare
1. Hoteluri 80 2046 5479 18,7%
2. Campinguri 176 979 3213 5,1%
3. Pensiuni turistice 116 2452 6998 16,5%
4. TOTAL 372 5477 15.690 11,5%
(Sursa datelor: Institutul Național de Statistică, 2018 – coloanele 3, 4 și 5)

La nivelul întregii stațiuni, gradul de utilizare a infrastructurii de primire turistică a fost
în anul 2017 de numai 11,5%, valoarea fiind calculată ținându -se cont de paturile existente în
hoteluri, campinguri și pensiuni turistice. Dacă e să fie luate în considerare și vilele turistice și
pensiunile agroturistice și care dețin încă 40 de paturi, atunci gradul de utilizare a infrastructurii
de primire turistică din municipiul Marghita scade la procentul de 10,4%. În acest context, este
greu de crezut că o nouă unitate de primire turistică de mari dimeniuni ar înregistra o circulație
turistică fezabilă investiției.

4.1.2. Infrastructura de agrement

Infrastructura de agrement din municipiul Marghita este strâns legată de exploatarea
apelor termale. În acest sens, în cadrul Hotelului Termal există pat ru piscine termale din care
două sunt acoperite și două în aer liber, două bazine cu apă termală precum și o bază de
tratament pentru persoanele ce practică turismul curativ. Bazinele și piscinele din cadrul
Ștrandului Termal (vezi fig. 4.4, stânga) sunt căutate în special de populația vârstnică, date fiind
calitățile terapeutice ale apelor de aici dar și dat fiind faptul că turiștii se pot caza în cadrul
hotelului, putând astfel să urmeze tratamente ce se întind pe o perioadă mai lungă de timp.

35 După anul 2010, administrația locală din Marghita începe să poarte negocieri cu
Ministerul Apărării Naționale pentru a se începe procesul de demilitarizare a depozitului de
muniție din partea de nord -vest a orașului și de transformare a unei importante suprafețe din
acesta în ștrand municipal, dat fiind faptul că în zonă existau importante resurse de apă termală.
În cele din urmă, între anii 2010 și 2012 sunt demarate și finalizate lucrările la ceea ce astăzi
este Ștrandul Termal Municipa l Marghita (fig. 4.4, dreapta).

Fig. 4.4 Unul din bazinele complexului Hotel Termal (dreapta) și bazinul mare al Ștrandului Termal (dreapta)
(Sursa: Pop, august 2012)

Ștrandul este compus din două bazine cu apă termală naturală. Bazinul mare are
lungimea de 25 m și lățimea de 17 m în timp ce bazinul mic, în formă de semicerc are o lungime
de 17 m și o lățime maximă de 12 m. Datorită petrecerilor în aer liber și a altor evenimente,
ștrandul municipal este preferat în special de populația tânără din Marghita dar și din
împrejurimi, atât în perioada de vară cât și în sezonul rece.
Tot în cadrul infrastructurii turistice se poate aminti și Stadionul Marghita și care se află
situat în centrul municipiului. Suprafața de joc are dimensiunea de 100 x 70 metri, fiind deosebit
de bine întreținută de administrația locală. În vecinătatea Gării CFR Marghita se află Baza
Sportivă Transmar ridicată între anii 2016 și 2017. Baza este formată dintr -un teren sintetic de
mari dimensiuni (40 x 20 m), două terenuri de tenis și alte două terenuri pentru diferite sporturi).
Tot în cadrul infrastructurii turistice amintim Secția de Recuperare Fizică și Balneologie ce
funcționează în cadrul Spitalului Orășenesc Marghita și care cuprinde o serie de dotări pentru
turiștii ca re suferă de diferite afecțiuni și care urmează tratamente curative în Marghita.

36 4.2. Prospectarea infrastructurii tehnice

De-a lungul timpului, infrastructura tehnică din Marghita s -a dezvoltat direct
proporțional cu evoluția numărului total de locuitori dar și cu dinamica teritorială a spațiului
construit. La ora actuală, Marghita beneficiază de toate categoriile de infrastructură de transport
terestru și tehnico -edilitară.

4.2.1. Căile de transport și acces

Cea mai importantă cale de acces și totodată componentă a infrastructurii de transport
din arealul administrativ al municipiului Marghita este drumul național DN19B (fig. 4.5,
stânga, vezi fig. 4.6) și care, în arealul analizat se desfășoară pe o lungime de 2,53 km. Prin
localitățile Petreu, Crestur și Olosig, DN19B asigură legătura Marghitei cu localitatea Săcuieni,
localitate în care se realizează joncțiunea cu DN19/E671 arteră ce străbate întreaga zonă de vest
a țării. Distanța rutieră între Marghita și Săcuieni este de 19,1 km.

Fig. 4.5. Exemple de infrastructură rutieră din municipiul Marghita: drumul european E19B (stânga), stradă din
nucleul urban al orașului (centru) drumul comunal DC154 (dreapta)
(Sursa: Pop, august 2018)

În sud, drumul național DN19B face legătura între Ma rghita și Nușfalău (36,7 km)
trecând prin localități precum Abram, Suplacul de Barcău sau Zăuan. În Nușfalău se realizează
joncțiunea cu drumul național DN1H și care asigură legătura între Aleșd (Valea Crișului) și
Răstoci (Valea Someșului). La Chiribiș (2,9 km de Marghita) se realizează joncțiunea cu
drumul național DN19E și care asigură legătura cu Oradea. În arealul administrativ al
municipiului Marghita există și două drumuri județene (vezi fig. 4.6): DJ191F (7 km, asigură
legătura cu localitățile Bud uslău și Otomani) și DJ191 (7,3 km, asigură legătura prin Viișoara
legătura cu orașul Tășnad din județul Satu Mare).

37

Fig. 4.6. Infrastructura de transport din arealul administrativ al municipiului Marghita

38 Ultima categorie de drumuri din municipiul Marghita este cea a drumurilor comunale și
care asigură legătura între nucleul urban al orașului și satele aparținătoare. În figura 4.6 se
remarcă în partea de sud a teritoriului drumul comunal DC154 (vezi fig. 4.5, dreapta), drum ce
face legătura între Marghita și localitatea Iteu Nou. Lungimea drumului în arealul studiat este
de 4,29 km. Drumul comunal DC11 (6 km) reprezintă principala cale de acces din Mar ghita în
satul Cheț în timp ce drumul comunal DC123 (8,8 km) face legătura între Cheț și Ghenetea prin
pădurea Marghitei.
În nordul teritoriului se remarcă drumul comunal DC11A (8,6 km), drum ce pornește
din nordul Marghitei, trece prin localitatea Cheț și ajunge în localitatea Sălacea din județul Satu
Mare. Ultimul drum comunal important pentru transportul rutier din arealul administrativ al
municipiului Marghita este DC124, drum ce se desprinde din drumul județean DJ191, trece prin
localitatea Ghenetea și face legătura între aceasta și satul învecinat Izvoarele.
Ultima categorie de infrastructură rutieră este cea aferentă străzilor orășenești
intravilane. Conform datelor oficiale furnizate de Institutul Național de Statistică, în anul 2016
în municipiul Ma rghita aceste străzi însumau o lungime de 50 km din care 36 km erau
modernizați. Conform Statutului Municipiului Marghita (2015) situația este diferită: lungimea
totală a rețelei stradale din arealul administrativ al municipiului Marghita este de 47 km din
care în Marghita 37,8 km, 4,5 km în Cheț și 4,7 km în Ghenetea. Drumurile comunale au o
lungime de 8,11 km, valoarea fiind sub cea calculată cu ajutorul GIS și care este de 30,6 km.

4.7. Aspecte ale infrastructurii feroviare din Marghita: calea ferată și podul feroviar peste râul Barcău
(stânga și centru) și gara CFR Marghita și liniile de manevră (dreapta)
(Sursa: Pop, august 2018)

Pop (1984) notează că linia de cale ferată Săcuieni – Marghita a fost dată în folosință în
anul 1880 iar calea ferată Marghita – Suplacul de Barcău (fig. 4.7, stânga și centru) a fost
inaugurată în anul 1899. În arealul administrativ al municipiului, liniile principale de cale ferată
(marcate în fig. 4.6) însumează o lungime de 3,75 km.

39 Statutului Municipiului Marghita (2015) arată că Gara CFR Marghita dispune de 6 linii
derivate de la linia principală, o rampă de încărcare cu lungimea de 15 metri și lățimea de 5
metri și care are o capacitate de încărcare de 16 vagoane în 24 de ore.

Fig. 4.8. Gara Marghita în anul 1908, sub administrația Austro -Ungară
(Sursa: www.bedo.hu – accesat la data de 22 august 2018)

La nivelul anului 2018, în gara Marghita (vezi fig. 4.7, dreapta, fig. 4.8) sunt înregistrate
zilnic 9 sosiri și 9 plecări. Atât plecările cât și sosirile au ca destinațe localitățile Șărmășag,
Oradea și Șimleul Silvaniei. 17 trenuri sunt de tipul Regio iar unul este de tip InterRegio, acesta
circulând pe relația Valea lui Mihai – Săcuieni Bihor – Marghita. Toate trenurile sunt operate
de Interregional Călători.

4.2.2. Dotările tehnico -edilitare

Din analiza datelor oficiale furnizate de Institutul Național de Statistică rezultată faptul
că în anul 2011 din cele 6607 locuințe convenționale din Marghita 5 767 erau racordate la
rețeaua de alimentare cu apă potabilă, ceea ce înseamnă o pondere de 87,3%. Toate unitățile de
primire turistică din municipiu sunt, de asemenea, racordate la rețea de alimentare cu apă. În
anul 1990, lungimea totală a rețelei de distribuție a apei potabile a fost de 16 km iar în anul
1995 a crescut la 27 km. Lucrările de extindere au făcut ca în anul 2009 să se ajungă la o
lungime totală de 35 km iar în anul 2016, ultimele date oficiale indică o lungime de 38,9 km.

40 În ceea ce privește rețeaua de canalizare, ponderea locuințelor și a unităților de primire
turistică din Marghita și care erau racordate la rețea, era în anul 2011 de 83,4%. În anul 1990,
lungimea totală a rețelei de canalizare din municipiu era de 16,3 km. Lucrările de extindere au
făcut ca în anul 2012 să se ajungă la o lungime de 22 km iar în anul 2016 la 28 km.
De departe, cea mai spectaculoasă extindere a unei rețele de infrastructură tehnico –
edilitară este cea legată de distribuția gazelor naturale. În anul 1990, această rețea însuma o
lungime de numai 3,6 km (conductele alimentau numai zonele de blocuri din Mar ghita).
Ulterior, în anul 1995 se ajunge la o lungime de 20 km iar în anul 2000 este atins pragul de 40
km. Datele din anul 2016 indică faptul că lungimea rețelei de distribuție a gazelor naturale din
Marghita era de 49,4 km, de aproape 14 ori mai extinsă față de anul 1990.
Rețeaua de distribuție a energiei electrice, în anul 2011 era prezentă în peste 97% din
locuințele municipiului.

41 CONCLUZII

Deși în cadrul arealului administrativ al municipiului Marghita există variate resurse
turistic e naturale, cea mai importantă componentă a cadrului natural și care joacă un rol decisiv
în dezvoltarea turistică a municipiului este apa minerală și termală.

Fondul forestier împreună cu fondul cinegetic reprezintă a doua cea mai importantă
resursă turi stică naturală din Marghita, însă în lipsa unor amenajări coerente, pădurile și
animalele ce trăiesc în zona silvică nu pot fi exploatate turistic.

Privind din perspectiva resurselor turistice antropice, singurele elemente ce au un
potențial pertinent sun t lăcașele de cult reformate și romano -catolice și care, în afară de
vechimea considerabilă ce le caracterizează, au un stil arhitectural bogat și variat.

Evenimentele organizate de administrația locală din Marghita sunt de mică amploare,
ele nereprezentând o atracție pentru populația din alte centre urbane ale județului Bihor ci doar
pentru locuitorii comunelor învecinate municipiului Margita și care se află în aria de influență
a acestui centru urban.

Infrastructura de cazare din Marghita es te folosită la doar 15% din capacitate, astfel că
darea în folosință de noi unități de primire turistică nu este justificată. Se impune însă
reabilitarea și modernizarea singurei unități hoteliere din oraș.

Infrastructura specifică de exploatare turistică a apelor termale din Marghita datează
atât din perioada socialistă – ștrandul termal din zona centrală a orașului – cât și din perioada
actuală – ștrandul termal municipal construit în zona fostului depozit de muniție.

Infrastructura de transport ce dese rvește municipiul Marghita este formată din rețeaua
de drumuri naționale, județene și comunale la care se adaugă străzile din zona intravilană a
localităților și calea ferată ce asigură legătura cu Oradea și Șimleul Silvaniei.

42 BIBLIOGRAFIE

1) Cocean, P., Dezsi, Ș., (2009), Geografia turismului , Presa
Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 282 pag.;
2) Ielenicz, M., Erdeli, G., Marin, I., (2007), Dicționar de termeni
geografici, Editura Corint, București, 256 pag.
3) Marușca, Angela, Moț, G., (2010 ), Rolul factorului terapeutic
natural ”apă minerală și termală” în dezvoltarea turismului
balnear din județul Bihor în Hydrogeographia, Nr. 1/2010, 263 –
268 pp.
4) Mihăilescu, V., (1969), Geografia fizică a României , Editura
Științifică, București, 3 20 pag.;
5) Pop, G., (1984), România. Geografia circulației . Căi de
comunicație, transporturi, relații economice de schimb , Editura
Științifică și Enciclopedică, București, 240 pag
6) Ujvari, I., (1972), Geografia apelor României, Editura Științifică
și Enciclopedică, București, 592 pag.;
7) *** (1960), Republica Populară Română, Editura Meridiane, București, 870
pag.;
8) *** (1969), Județele României Socialiste, Editura Politică, București, 548 pag.;
9) *** (1974), Atlas geografic general , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 228 pag.;
10) *** (1979), Județele Patriei: județul Bihor , Editura Sport –
Turism, București, 280 pag.;
11) *** (2014), Strategia de dezvoltare a municipiului Marghita pentru perioada
2014
– 2020, GEA Strategy & Consulting și MKBT Habitat SRL, 8 6 pag.;
12) *** (2015), Lista Monumentelor Istorice din Județul Bihor,
Ministerul Culturii și Identității Naționale, Institutul
Patrimoniului, București, 46 pag.;
13) *** (2015), Statutul municipiului Marghita, anexă la Hotărârea
Consiliului Local Nr. 60 din 21.05.2016, Consiliul Local
Marghita, 18 pag.;

43 DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE
A LUCRĂRII DE FINALIZARE A STUDIILOR

Titlul lucrării
Studiu de prospectare turistica a municipiului Marghita
Autorul lucrării
POP PAUL

Lucrarea de finalizare a studiilor este elaborată în vederea susținerii examenului de
finalizare a studiilor organizat de către Facultatea de Geografie, Turism și Sport din cadrul
Universității din Oradea, sesiunea Septembrie 2018 a anului universitar 2017 -2018.
Prin prezenta, subsemnatul (nume, prenume, CNP) Pop Paul , 1960527054756 , declar
pe proprie răspundere că această lucrare a fost scrisă de către mine, fără nici un ajutor
neautorizat și că nici o parte a lucrării nu conține aplicații sau studii de caz publicate de alți
autori.
Declar, de a semenea, că în lucrare nu există idei, tabele, grafice, hărți sau alte surse
folosite fără respectarea legii române și a convențiilor internaționale privind drepturile de
autor.

Oradea, Semnatura
07.09.2018