2015 by Editura POLIROM [611268]

© 2015 by Editura POLIROM

www.polirom.ro
Editura POLIROM
Iași, B-dul Carol I nr. 4; P.O. BOX 266, 700506
București, Splaiul Unirii nr. 6, bl. B3A, sc. 1, et. 1;
sector 4, 040031, O.P. 53

ISBN ePub: 978-973-46-5832-9
ISBN PDF: 978-973-46-5833-6
ISBN print: 978-973-46-5672-1

Coperta: Radu Răileanu
Foto copertă: © Stephanie Berg/Dreamstime.com

Această carte în format digital (e-book) este protejată prin copyright și este destinată exclusiv utilizării ei în scop privat pe dispozitivul de
citire pe care a fost descărcată. Orice altă utilizare, incluzând împrumutul sau schimbul, reproducerea integrală sau parțială, multiplicarea,
închirierea, punerea la dispoziția publică, inclusiv prin internet sau prin rețele de calculatoare, stocarea permanentă sau temporară pe
dispozitive sau sisteme cu posibilitatea recuperării informației, altele decât cele pe care a fost descărcată, revânzarea sau comercializarea
sub orice formă, precum și alte fapte similare săvârșite fără permisiunea scrisă a deținătorului copyrightului reprezintă o încălcare a
legislației cu privire la protecția proprietății intelectuale și se pedepsesc penal și/sau civil în conformitate cu legile în vigoare.

Lectura digitală protejează mediul
Versiune digitală realizată în colaborare cu elefant.ro

Prezentarea autorilor
EUGEN AVRAM este profesor universitar, directorul Departamentului de Psihologie din cadrul
Facultății de Psihologie și Științele Educației a Universității din București, psiholog la Spitalul
Clinic de Urgență Bagdasar-Arseni. Membru în consiliile editoriale ale revistelor
The „Black
Sea” Journal of Psychology
,
Studia Doctoralia
,
Psychotherapy and Educational Sciences
,
Psihologia Resurselor Umane
,
Romanian Journal of Applied Psychology
. Domenii de interes:
psihologie organizațională, psihologia personalității, neuropsihologie. Este autor, coautor și
coordonator a 31 de volume din domeniile psihologiei personalității, psihologiei organizaționale și
psihologiei sănătății, precum și al unor studii apărute în reviste de specialitate sau în volume
colective. Dintre lucrările publicate, menționăm:
Psihologie organizațional-managerială
.
Tendințe actuale
(în colab., Polirom, 2008),
Încrederea organizațională
(în colab., 2008),
Psihologia personalității
.
Arhitectură și dimensiuni
(2009),
Psihologia sănătății
(vol. I-VIII,
2010-2014),
Schimbare și dezvoltare organizațională
(2014),
Managementul în sistemul de
sănătate privat
(în colab., 2015).

ANDREEA BUTUCESCU este doctorand: [anonimizat], membră a Colegiului Psihologilor din România, precum și a altor asociații
profesionale. Face parte din echipa editorială a revistei
Psihologia Resurselor Umane
. În 2010 a
obținut Certificatul de merit pentru activitatea profesională a proaspeților absolvenți, oferit de
Universitatea „Ovidius” din Constanța, iar în 2011, Premiul pentru rezultatele cercetării, din partea
Consiliului Național al Cercetării Științifice. Domenii de interes: psihologia aplicată în resurse
umane, psihologia psihodiagnosticului, a sănătății ocupaționale și a corectitudinii testării. Este
autoare și coautoare a peste 25 de studii publicate în reviste de specialitate sau prezentate la
conferințe științifice naționale și internaționale. Dintre lucrările publicate, menționăm:
„Aspirations and well-being in Romanian and US undergraduates”,
International Journal of

Psychology
(2011), „Romanian adaptation of the Satisfaction with Life Scale”,
Journal of
Psychological and Educational Research
(2012).

ROMEO ZENO CREȚU este conferențiar universitar la Facultatea de Psihologie și Științele
Educației din cadrul Universității din București și coordonator al programului de masterat în
Psihologie Organizațională și Managementul Resurselor Umane. A participat, în calitate de director
sau membru, la realizarea mai multor proiecte de cercetare academică de nivel național sau
internațional. Domenii de interes: validitatea metodologiilor de evaluare și predicție a
comportamentului, precum și a designurilor de intervenție ameliorativă în proiectele de consultanță
derulate în parteneriat cu diferite organizații. A publicat peste 40 de lucrări în reviste și cărți de
specialitate, multe dintre acestea prezentate la conferințe științifice naționale și internaționale.
Dintre lucrările publicate, menționăm:
Evaluarea personalității, modele alternative
(Polirom,
2005),
Amprenta comportamentală și evaluarea personalității
(Polirom, 2010),
Perspective
clasice în psihologia personalității
(2012),
Cercetări actuale în psihologia personalității
(2012).

IOANA DAVID este asistent universitar doctor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației
din cadrul Universității din București. De-a lungul carierei sale de 15 ani atât în domeniul
academic, cât și în cel al resurselor umane a dezvoltat proiecte ce țin de psihologia muncii și
organizațională (în special training,
executive search
, diagnoză organizațională), psihologia
consumatorului și comunicare strategică în publicitate, evaluare și testare psihologică. Domenii de
interes: diagnoză și intervenție organizațională, reprezentarea și organizarea
cunoștințelor/procesarea informațiilor, psihologia religiilor, evaluare și testare psihologică,
comportamentul consumatorului. Este autoare și coautoare a peste 20 de articole și capitole în
volume colective pe teme legate de psihologia resurselor umane, psihologie cognitivă aplicată,
metodologie de cercetare a psihologiei reclamei, psihologia mass-mediei, testare psihologică,
dintre care amintim: „Using focus group method in consumer behavior research”,
Cogniție, creier,
comportament
(2007), „Un model al procesării informațiilor sociale complexe – mass-media și
modalitățile de reprezentare a cunoștințelor”, în E. Avram (coord.),
Psihologie organizațional-
managerială. Perspective aplicative
(2007), „Utilizarea metodelor calitative în programele de
intervenție organizațională”, în E. Avram, C.L. Cooper (coord.),
Psihologie organizațional-
managerială. Tendințe actuale
(Polirom, 2008).

DRAGOȘ ILIESCU este profesor universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din
cadrul Universității din București. Este un reputat specialist în psihologie organizațională și
măsurare psihologică, cu o solidă activitate academică și experiență practică, având o largă
recunoaștere în comunitatea internațională de specialitate. A acordat consultanță în sute de proiecte
în ultimii 15 ani, în principal în domeniul resurselor umane. Este unul dintre membrii fondatori ai

grupului Psyence, specializat în servicii comerciale din aria psihologiei aplicate, a fost președinte
al Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională și este viitorul președinte (President-
Elect) al International Test Commission. Este membru al Society for Industrial and Organizational
Psychology, European Association for Work and Organizational Psychology, International
Association of Applied Psychology și International Society for the Scientific Study of Subjectivity,
al echipelor editoriale ale revistelor
Psihologia Resurselor Umane
,
Operant Subjectivity
și
Bollettino di Psicologia Applicata
. Domenii de interes: psihologie aplicată (în mod special în
sfera ocupațională și a resurselor umane) și evaluare psihologică (teste și testare). Este autor și
coautor a peste 80 de studii publicate în reviste și cărți de specialitate și, de asemenea, autor și
coautor a peste 70 de lucrări prezentate la conferințe științifice internaționale. Dintre lucrările
publicate, amintim: „Assessment based on personality tests”, în G. Kaur, S. Awasthy, M.K. Mandal
(eds.),
Psychometric Testing in Armed Forces: Issues and Challenges
, (în colab., 2012), „Tests in
Europe. Where we are and where we should go”,
International Journal of Testing
(în colab.,
2012), „The relationship of dangerous driving with traffic offenses: A study on an adapted measure
of dangerous driving”,
Accident Analysis and Prevention
(în colab., 2013).

ANDREI ION este lector doctor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul
Universității din București. Este membru al unor asociații profesionale naționale și internaționale
precum Asociația de Psihologie Industrială și Organizațională, Society for Industrial and
Organizational Psychology, European Association of Psychological Assessment și International Test
Commission, precum și Managing Director al companiei 42 Organizational Assessment,
reprezentantul exclusiv al grupului CEB-SHL în România și Serbia. Domenii de interes: selecția de
personal, evaluarea personalității, psihologie diferențială, psihologie industrial-organizațională și
metodologia cercetării în științele sociale. A publicat lucrări de specialitate în reviste
internaționale în domeniul evaluării psihologice aplicate în psihologia personalității și în
psihologia organizațională. Dintre lucrările publicate, menționăm
Performanța umană. Studii și
modele de predicție
(2014) și
Evaluarea psihometrică. Introducere și evaluarea personalității
(în
colab., 2014).

CĂTĂLIN NEDELCEA este psiholog, profesor universitar și prodecan la Facultatea de Psihologie
și Științele Educației din cadrul Universității din București, responsabil de coordonarea
activităților de cercetare și resurse umane. A urmat multiple programe de formare în psihoterapie și
evaluare psihologică. Dezvoltarea carierei sale s-a bazat pe îmbinarea a două componente
esențiale, cea academică, constând în mod esențial în predare și cercetare, și cea practică, în
special în psihoterapie, evaluare psihologică, training și consultanță psihologică. Una dintre
direcțiile principale pe care și-a focalizat activitatea de cercetare și predare este cea a evaluării
psihologice în contexte de funcționare normală și clinice. A participat la numeroase proiecte de

dezvoltare și adaptare de instrumente psihometrice de evaluare psihologică în spațiul românesc.
Dintre lucrările publicate, menționăm: „The efficacy of an experiential group psychotherapy
program in approaching anxiety”,
Journal of Experiential Psychotherapy
(2012), „The
assimilative integration with humanistic-experiential basis in the psychotherapy of maladaptative
emotions. The development of a process-systemic oriented working model”,
Journal of
Experiential Psychotherapy
(în colab., 2013).

BOGDAN OPREA este absolvent al masterului de Sănătate Ocupațională și Performanța Resursei
Umane susținut la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din
București, membru al Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională. Domenii de interes:
performanța în muncă, modificarea activă a caracteristicilor postului de către angajați, nesiguranța
locului de muncă, personalitatea umană, starea de flux și adaptarea de instrumente psihometrice la
limba română.

TATIANA RADU urmează masterul de Sănătate Ocupațională și Performanța Resursei Umane la
Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București. Domenii de
interes: performanța în muncă, adaptarea culturală a instrumentelor psihometrice, sănătatea
ocupațională și personalitatea umană.

CORALIA SULEA este conferențiar în cadrul Departamentului de Psihologie al Facultății de
Sociologie și Psihologie, Universitatea de Vest din Timișoara, specialist în sănătate ocupațională,
domeniu în care își desfășoară activitățile de cercetare-predare și în care se bucură de recunoaștere
din partea comunității științifice. Alături de colegii săi, a pus bazele unui program masteral în
domeniul psihologiei (sănătății ocupaționale), cu predare în limba engleză, primul și singurul de
acest fel din România. Este redactor-șef al revistei
Psihologia

Resurselor Umane
, membră a
grupului de cercetare în psihologia sănătății ocupaționale de la Universitatea de Vest din Timișoara
și cercetător asociat al Departamentului de psihologie organizațională al Universității din Leuven
(Belgia). Este membră a European Association for Work and Organizational Psychology și are o
experiență de peste zece ani în consultanță organizațională și dezvoltarea resurselor umane.
Domenii de interes: comportamentele contraproductive din organizații, confortul psihologic al
angajaților și insecuritatea la locul de muncă. Dintre lucrările publicate, menționăm:
Manual de
tehnici și abilități academice
(în colab., 2004, 2008), „Abusive supervision and counterproductive
work behaviors: The moderating effects of personality”,
Journal of Personnel Psychology
, (în
colab., 2013), „Vocational fit and counterproductive work behaviors: A self-regulation
perspective”,
Journal of Applied Psychology
(în colab., 2015),„Engagement, boredom, and burnout
among students: Basic need satisfaction matters more than personality traits”,
Learning and
Individual Differences
(în colab., 2015).

MARIANA TĂNASE MÂNZAT este lector universitar doctor la Facultatea de Jurnalism,
Psihologie și Științe ale Educației din cadrul Universității Hyperion din București, psihoterapeut
analist formator, membră în comisii profesionale, comitete redacționale, precum și în mai multe
asociații profesionale naționale și internaționale. Domenii de interes: cercetarea aplicabilității
practice a psihologiei analitice și intercorelațiile dintre principalele concepte din psihologia
analitică și psihologia umanistă. Este autoare și coautoare a peste 25 de lucrări publicate în volume
și reviste de specialitate și a peste 40 de studii prezentate la conferințe științifice naționale și
internaționale. Dintre lucrările publicate, amintim:
Psihologia tăcerii
(în colab., 2006),
„Psychologie transpersonnelle de la perspective quantique”, în A. Munteanu, I. Costea, A. Jinaru
(coord.),
Au-delà des apparences. Etudes dans la perspective d’un nouveau paradigme de la
connaissance
(2009, în colab.), „Întâlnirea cu propria feminitate – studiu de caz”,
Revista de studii
psihologice
(2014), „Întâlnirea cu cealaltă față a noastră – Umbra”,
Revista de studii psihologice
(2015).

LAVINIA ȚÂNCULESCU este doctor în psihologie și cadru didactic asociat la Școala Națională de
Studii Politice și Administrative din București, unde conferențiază și conduce lucrări practice în
aria diagnozei organizaționale și a managementului performanței (în special a talentelor), membră a
Colegiului Psihologilor din România, a Asociației Române de Psihologie Analitică și a Federației
Române de Psihoterapie. Este psihoterapeut de orientare analitică, psiholog clinician și consultant
cu o vastă experiență, zece ani lucrând în cadrul a două dintre cele mai mari patru companii de
audit și consultanță din lume. A făcut parte din zeci de echipe de proiect locale și internaționale în
calitate de manager sau consultant senior. A realizat mii de profiluri de personalitate în misiunile de
consultanță legate de evaluarea și dezvoltarea capitalului uman în organizații. Domenii de interes:
studiul și dezvoltarea personalității, psihologie abisală (cu accent pe formarea complexelor) și
psihoterapie și religie. Este unul dintre autorii variantei românești a
Manualului Tehnic SL-TDI
și
ai manualelor dedicate variantelor românești ale testelor
The Poppleton Allen Sales Aptitude Test
2000
,
Survey of Work Styles
și Inventarelor de stimă de sine Coppersmith.

DANIELA VERCELLINO este doctor în psihologie, având experiență în activitatea academică
desfășurată în cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, precum și în domeniul
resurselor umane, atât în consultanță organizațională externă, cât și în consultanță internă.
Coordonează activitatea de recrutare (EMEA) a unei companii din domeniul IT, iar din 2013 a
preluat și coordonarea activității de resurse umane pe România și Polonia pentru aceeași companie.
Domenii de interes: psihodiagnostic, cu aplicații în psihologia organizațională și cea a sănătății
organizaționale. A lucrat la adaptarea unor instrumente psihologice recunoscute la nivel mondial
(
Big Five Adjectives
,
Big Five Questionnaire
,
SDS – Holland Self-Directed Search
,
The

Poppleton Allen Sales Aptitude Test 2000
) și este membră a Asociației Psihologilor din România
și Asociației de Psihologie Industrială și Organizațională.

ANDREI ȘERBAN ZANFIRESCU este doctorand la Facultatea de Psihologie și Științele Educației
din cadrul Universității din București, absolvent al masterului Psihologia Sănătății – Cercetare
Clinică și Optimizare Comportamentală susținut la aceeași universitate. Este psihoterapeut în
formare în cadrul Asociației de Psihoterapie Comportamental-Cognitivă. A desfășurat activități de
voluntariat la Fundația Estuar, în domeniul consilierii și evaluării beneficiarilor din cadrul
instituției, demers ce a contribuit la utilizarea avansată a testelor de personalitate. Domeniu de
interes: investigarea efectelor adverse pe care orele suplimentare la locul de muncă le pot avea
asupra sănătății ocupaționale. Dintre lucrările publicate, menționăm: „Percepția riscului asupra
sănătății și comportamentul preventiv”,
Psihologia Sănătății
(în colab., 2013).

Cuvânt-înainte
Apariția acestui volum a fost motivată de o lacună existentă în literatura științifică și
profesională din România. Deși există un consens – în rândul formatorilor din cadrul instituțiilor
academice și al celor cu rol de reglementare în domeniul psihologiei (Colegiul Psihologilor din
România) – cu privire la faptul că psihodiagnosticul, în general, și psihodiagnosticul de
personalitate, în special, presupun competențe esențiale pentru psihologi și deși se predau cursuri
de psihodiagnostic al personalității la orice specializare universitară de psihologie din România, în
nicio universitate nu există materiale adecvate și suficiente pentru uzul studenților.
În mod evident, pentru o bună formare profesională, studenții ar trebui să aibă acces la
manualele testelor pe care le învață, dar se pare că acest lucru este blocat de aspecte
administrative. Manualele sunt materiale profesionale cu circuit închis, accesibile doar
specialiștilor care au deja o diplomă de psiholog, studenții neavând dreptul de a le achiziționa ei
înșiși. În plus, prețul unui manual, ca material profesional, este mai mare decât prețul unei simple
cărți, chiar dacă nu este extrem de ridicat. Astfel, a achiziționa patru sau cinci asemenea materiale
poate presupune un efort prea mare pentru un student.
Nici universitățile nu au capacitatea de a pune la dispoziția studenților un număr suficient de
manuale ale acestor teste. Pe de o parte, unele instituții de învățământ superior refuză să înțeleagă
că îmbogățirea fondului de carte, în special a celui direct legat de cursurile predate și care devine
bibliografie obligatorie, este responsabilitatea lor. Altele, chiar dacă își iau în serios misiunea de
a-și dota bibliotecile cu materiale despre testele predate la cursurile obligatorii, nu pot cumpăra
suficiente materiale, iar donațiile editorilor de teste nu pot fi nici ele suficiente pentru a acoperi
necesarul.
În cazul unor programe educaționale care cuprind câte 300 de studenți pe an (cum sunt, de
exemplu, toate cele patru programe de licență din facultățile membre ale Consorțiului
Universitaria), în semestrul în care se predă cursul de psihodiagnostic de personalitate ar fi așadar
nevoie în fiecare bibliotecă de câteva sute de manuale pentru fiecare dintre testele predate, lucru
dificil sau chiar imposibil de realizat.
Având în vedere aceste nevoi educaționale, intenția prezentului tratat este de a furniza

informații de bază despre testele de personalitate care pot fi folosite în România de către
practicieni, deoarece studiul riguros al acestora este absolut necesar. Așadar, volumul de față oferă,
pentru fiecare test în parte, datele relevante bazate în principal pe manualele testelor. Au fost
incluse, de bună seamă, și informații extrase din cercetări realizate cu ajutorul sau cu referire
directă la aceste teste. Însă, de vreme ce intenția principală a fost oferirea informațiilor
fundamentale, sursele principale care stau la baza capitolelor volumului sunt manualele tehnice ale
acestor chestionare.
În mod specific, cartea se adresează studenților la psihologie sau din domenii conexe (cum ar fi
sociologia, resursele umane), specialiștilor care deja lucrează în aceste arii profesionale, celor
care vor să se apropie de aceste domenii sau să se specializeze în testarea psihologică. Astfel, prin
prezentarea testelor într-o singură carte, dorim să aducem în prim-plan, într-o manieră sintetică și
comparativă, principalele instrumente validate disponibile în România. Urmărim așadar să le
oferim celor interesați posibilitatea de a cunoaște beneficiile fiecărui instrument în parte, pentru a
putea opta apoi în practica lor pentru cele mai potrivite scopurilor specifice urmărite în
psihodiagnosticul personalității. De aceea, cartea este cu precădere teoretică și prezintă informații
esențiale pentru fiecare test, centrate pe interpretarea, înțelegerea semnificațiilor scalelor și a
semnificației scorurilor testelor. Sunt prezentate și informații istorice despre fundamentarea
teoretică a testelor sau despre caracteristicile psihometrice etc. În special, intenția noastră
principală este de a-i sprijini pe studenți în înțelegerea principiilor care stau la baza interpretării
acestor teste. De aceea, niciun capitol nu urmărește realizarea unei prezentări sofisticate a
cercetărilor care folosesc un anumit test, discutarea detaliată a domeniilor specifice de
aplicabilitate sau informații amănunțite legate de interpretarea profilurilor rezultate. Prezentarea
unor studii de caz bazate pe profiluri pentru fiecare test ar fi extins foarte mult numărul de pagini al
acestei cărți, care este oricum destul de voluminoasă. Cititorul va fi însă mulțumit să afle că un
astfel de volum cu studii de caz este în lucru în acest moment.
Fiecare capitol este redactat de un alt autor sau grup de autori. Am invitat să contribuie
specialiști care au experiență în lucrul cu testul asupra căruia se concentrează în volum. Intenția
inițială a fost ca măcar unul dintre autorii care semnează fiecare capitol să aibă experiență directă
și vastă cu exact chestionarul pe care îl discută. Din păcate, acest lucru nu a fost posibil chiar la
toate capitolele; în plus, să alegi din multitudinea de specialiști pe care România îi are în acest
domeniu o mână de oameni este o decizie dificilă. Bineînțeles, am fi putut atrage și alte persoane
pentru a oferi contribuții la acest volum, dar suntem convinși că actuala formulă este eficientă și că
rezultatul va fi pe măsură.
Am încercat să uniformizăm structura capitolelor, deși acest lucru a fost dificil. Teste diferite au
semnificații diferite, iar în cazul unora discutarea istoricului sau a teoriei pe care se bazează este
mai importantă decât în cazul altora, astfel că structura diferă puțin de la un capitol la altul. Totuși,
în cazul fiecărui test discutat urmăm, în mare, structura descrisă aici. Capitolele încep cu un rezumat

de cel mult o pagină al testului. Urmează o prezentare generală a acestuia, în care se discută
specificul, scopul și obiectivele, precum și componența testului și materialele testării. În continuare
sunt prezentate considerentele istorice legate de dezvoltarea testului, diferitele sale versiuni,
procedura de generare a itemilor etc. Mai departe sunt analizate caracteristicile psihometrice
centrate pe fidelitatea și validitatea testului, în mod special ale versiunii adaptate pentru România.
Se dau detalii despre administrarea și scorarea testului, despre calificarea utilizatorilor, despre
procedurile de administrare (inclusiv instructajul administrării) și cele de scorare etc. Cea mai
mare parte a fiecărui capitol este dedicată interpretării rezultatelor testului, fiind discutate scalele
și semnificația lor. La final, capitolul cuprinde o scurtă referire la aplicabilitate, concluzii și alte
aspecte considerate relevante.
Încheiem prin a spune că acest volum marchează un moment de maturitate în psihologia
românească, în general, și în evaluarea de personalitate în România, în special. Ilustrează progresul
de la situația de acum 20 de ani la cea de acum, care este de natură să ne dea sentimente de mândrie
și optimism. Atunci, psihologia din România era caracterizată de lipsa instrumentelor de evaluare,
de utilizarea preponderent ilegală a puținelor chestionare existente, ce aveau o calitate relativ
modestă, adică de inexistența surselor de informare, a normelor etc. Acum avem la dispoziție un
număr considerabil de instrumente, atât chestionare care sunt standarde valoroase internaționale,
adaptate la cel mai înalt nivel științific posibil, cât și inventare dezvoltate în mediul autohton prin
proceduri profesioniste. Specialiștii din România pot utiliza toate aceste instrumente cu încredere,
portofoliul lor conținând în acest moment, în cele mai multe cazuri, o serie de astfel de instrumente.
O atare situație oferă specialiștilor flexibilitate și versatilitate, puterea de a se baza pe rezultatul
efortului lor și oportunitatea de a-și prezenta roadele muncii la acel înalt nivel de profesionalism
care se așteaptă de la ei. Suntem mândri că am putut contribui la dezvoltarea practicii evaluării
psihologice în ultimii ani și la marcarea acestui moment pozitiv în evoluția profesiei noastre.
Dragoș Iliescu
Coralia Sulea

Introducere
Dragoș Iliescu, Coralia Sulea
Evaluarea psihologică sau, așa cum i se mai spune încă în România, mai degrabă ca o
reminiscență a trecutului, psihodiagnosticul este una dintre activitățile de bază ale psihologilor.
Credem că nu există nicio altă activitate care să ocupe un loc atât de important în viața profesională
a psihologilor precum evaluarea psihologică. Evident, activitățile profesionale asociate profesiei
de psiholog presupun și alte componente decât evaluarea, în special intervenția. Este însă dificil să
proiectăm strategii de intervenție în absența evaluării (cum am putea face intervenție clinică fără a
avea un diagnostic clinic rezultat în urma unui proces de evaluare?), pe când evaluarea care nu este
urmată de o intervenție e mai ușor de găsit, de exemplu, în procesele de selecție a personalului.
Așadar, este aproape imposibil să ne imaginăm activități profesionale ale psihologilor care să nu
includă evaluarea psihologică.
Evaluarea psihologică se poate concentra pe un număr relativ restrâns de clase de variabile,
cum ar fi cele cognitive (spre exemplu, aptitudini cognitive generale sau specifice), motivaționale
(interese vocaționale, motivație) sau comportamentale (cum ar fi comportamentul adaptativ) etc. În
mod evident, între toate aceste clase, relevante pentru deciziile și activitatea psihologului,
personalitatea nu poate fi evitată, chestionarele de personalitate fiind utilizate în evaluarea
psihologică mai mult decât orice alt tip de chestionare.
Datorită acestei popularități, numărul de instrumente dedicate evaluării personalității existente
în lume este imens. Unele sunt tributare tradiției proiective, altele sunt dezvoltate conform
principiilor psihometrice. Dintre cele care urmează abordarea psihometrică, unele sunt concentrate
doar pe câteva trăsături înguste (spre exemplu, sociabilitatea sau anxietatea), iar altele sunt
dedicate măsurării unui număr mai mare de trăsături de personalitate. În plus, există întregi sisteme
și așa-zisele „bănci” de scale și de întrebări dedicate măsurării personalității (precum banca de
itemi IPIP [International Personality Item Pool], Iliescu, Popa și Dimache, 2015).
În toată această junglă de „teste” de personalitate, cum li se spune de obicei acestor inventare

sau chestionare, doar o mică parte ocupă un loc fruntaș. Cele care se află în prim-plan sunt
recunoscute de comunitatea științifică și profesională din România și de la nivel internațional ca
fiind acte majore de creație științifică, de multe ori indisolubil legate de istoria psihologiei ca
știință și practică. Considerate „standarde de aur” în domeniu, sunt studiate în universități, apar în
manuale și tratate și, de regulă, au rolul de repere în ghidarea efortului de cercetare în scopul
validării, atunci când alte instrumente relativ similare sunt dezvoltate. Așadar, respectul purtat
acestor teste nu este întâmplător. Ele sunt însoțite nu doar de numele unor mari autori, creatori de
seamă în acest domeniu, ci și de sute sau chiar mii ori zeci de mii de studii care oferă dovezi
privind validitatea și aplicabilitatea lor în diverse contexte. Poziția de standarde de aur a acestor
instrumente este garantată prin greutatea lor științifică și prin respectul astfel câștigat. Dacă am
spune că, în domeniul evaluării de personalitate, la fel ca în industria automobilelor, există mărci
mai modeste și mărci de lux, aceste instrumente sunt, fără doar și poate, corespondentul mărcilor de
lux.
În acest volum, ne-am concentrat pe astfel de standarde în evaluarea personalității.
Instrumentele relevante, recunoscute cu adevărat ca fiind valoroase, nu sunt multe și de aceea am
ales să le prezentăm exclusiv pe cele cu o gamă largă de aplicabilitate (instrumente broadband),
ignorându-le pe cele cu un număr prea redus de scale sau cu o aplicabilitate prea restrânsă (spre
exemplu, doar pentru domeniul clinic). Am inclus numai instrumente dedicate evaluării
personalității adulte normale, excluzându-le pe cele dedicate exclusiv evaluării clinice, cum ar fi
MMPI (Minnesota Multiphasic Personality Inventory, Butcher et al., 2001), MCMI (Millon Clinical
Multiaxial Inventory, Millon, Millon, Davis și Grossman, 1997), sau DAPP-BQ (Dimensional
Assessment of Personality Pathology – Basic Questionnaire, Livesley și Jackson, 2009), sau cele
dedicate exclusiv evaluării personalității la copii sau adolescenți, precum HSPQ/APQ (High
School Personality Questionnaire/Adolescent Personality Questionnaire, Cattell și Cattell, 1968)
sau HIPIC (Hierarchical Personality Inventory for Children, Mervielde, de Fruyt și de Clercq,
2009). Mai mult, am ales să descriem doar instrumentele care urmează linia standardizării și le-am
exclus pe cele proiective, precum testul Rorschach (Rorschach Inkblot Test, Bohm, 1951/2004).
Dintre testele internaționale, le-am selectat pe cele care sunt utilizate în prezent în România și
care au trecut printr-un demers riguros de adaptare culturală, soldat cu un număr de publicații
științifice ce furnizează informații clare și relevante despre caracteristicile psihometrice ale
acestor teste pe populația românească (cel puțin un manual al testului publicat și, pe cât posibil,
mai multe articole științifice). Astfel, am exclus unele dintre marile teste de personalitate, chiar
dacă acestea sunt utilizate (de obicei, ilegal) în România, cum ar fi MBTI (Myers-Briggs Type
Indicator, Briggs și Myers, 1976), care nu a trecut niciodată printr-un demers de adaptare culturală
în țara noastră. Am inclus însă în acest volum chestionarul 16PF (16 Personality Factors, Cattell,
Cattell și Cattell, 1993), care, chiar dacă nu mai poate fi utilizat legal în momentul apariției acestui
volum, a fost adaptat riguros la cultura românească în urmă cu câțiva ani (Pitariu, 2002) și este un

chestionar reputat, celebru, fără prezența căruia acest volum ar fi fost mai sărac.
Am ales să nu includem testele care nu pot fi achiziționate cu ușurință de psihologi. O parte
dintre marile teste de personalitate au fost achiziționate, în timp, de companii de consultanță, de
obicei arondate domeniului resurselor umane, și absorbite de acestea în practica lor curentă. De
aceea, instrumentele respective sunt considerate astăzi ca având un circuit închis, ele putând fi
achiziționate doar ca parte a unui proces de consultanță. În plus, nu pun, într-un mod transparent, la
dispoziția comunității științifice date despre instrumente verificabile independent, cu privire la
procesul de adaptare culturală, manuale ale testelor sau alte informații care ar ajuta în interpretarea
acestora. Deseori, astfel de chestionare nu pot fi achiziționate decât în urma unui proces de
certificare oferit comercial, ceea ce le face mai degrabă instrumente pentru consultanță decât
instrumente științifice. Teste celebre, precum HPI (Hogan Personality Inventory, Hogan și Hogan,
1995) și OPQ (Occupational Personality Questionnaire, SHL, 2009), fac parte din această
categorie, însă ele nu au fost incluse în acest volum.
În România, există în prezent multe chestionare de personalitate. Ele sunt predate în
universități, mai mult sau mai puțin bine, în unele cazuri pe baza unor materiale învechite sau chiar
inadecvate. Chiar și pentru acei studenți sau practicieni care ar vrea să învețe mai multe și să
aprofundeze studiul unor astfel de instrumente, informațiile sunt greu de obținut, în pofida faptului
că acum există manuale tehnice riguroase și oportunități de formare suplimentară pentru toate aceste
teste.
Volumul cuprinde 12 capitole, organizate pe trei mari secțiuni, prezentate în continuare.
În prima secțiune discutăm inventarele de personalitate clasice, din „epoca de aur” a
psihodiagnosticului de personalitate. Am optat pentru includerea a cinci astfel de chestionare, și
anume CPI (California Psychological Inventory), 16PF (16 Personality Factors), PRF (Personality
Research Form), Chestionarele Eysenck pentru Adulți (EPQ-R și IVE) și FPI (Freiburger
Personlichkeitsinventar).
CPI este considerat de mulți autori și specialiști drept „regele” tuturor testelor psihologice, cel
mai robust, validat și respectat test de personalitate din lume; este utilizat în toate domeniile, de la
psihologie clinică la psihologia școlară, în activitatea de resurse umane, în psihologie judiciară etc.
16PF nu mai poate fi utilizat în România, dar este un test despre care se învață în continuare în
universități. El a trecut printr-un proces de adaptare culturală în România și este, la fel ca CPI,
utilizat în toate domeniile, cu precădere însă, atât la nivel internațional, cât și în România, în
psihologia muncii.
PRF este un chestionar superb, mai puțin cunoscut în România, care este pe cale să fie publicat
comercial odată cu apariția acestui volum, după ce a fost utilizat ani buni în domeniul resurselor
umane. Are aplicații la fel de vaste ca CPI și 16PF și este utilizat intensiv la nivel internațional, în
psihologia clinică și în cea școlară, ca urmare a legăturii sale cu constructele teoretizate de Murray
(1938), conținute și în celebrul Test de Apercepție Tematică.

Scalele Eysenck pentru Adulți, în special EPQ-R, sunt la limita de jos a modului în care se
poate defini un chestionar broadband de personalitate, având mai puține scale decât oricare dintre
celelalte inventare incluse în acest volum. Ele constituie însă nu doar un moment de răscruce în
practica psihodiagnosticului, ci și un moment important în teoria personalității în general. În plus,
EPQ este în continuare unul dintre cele mai utilizate chestionare în sfera clinică, psihologia
judiciară și în alte domenii.
FPI este unul dintre cele mai îndrăgite chestionare de personalitate utilizate în România și unul
dintre puținele teste internaționale cuprinse în acest volum care nu este dezvoltat în cultura anglo-
saxonă. Deși FPI a devenit celebru și în forma sa engleză, este un test dezvoltat în Germania. A fost
utilizat extensiv în România, în forma sa inițială (forma G), în ultimii ani fiind rapid adoptat în
forma R (forma celei de-a șaptea ediții). Are aplicații multiple, fiind preferat în special în
psihologia sănătății și în cea clinică.
A doua secțiune a volumului se concentrează pe inventare de tip Big Five. Modelul
personalității în cinci factori a devenit în ultimele două decenii modelul dominant în evaluarea
personalității, iar volumul publicațiilor elaborate pe baza lui depășește deja cu mult suma tuturor
publicațiilor realizate pe baza altor modele. Fără doar și poate, acesta este prezentul în evaluarea
personalității. Din acest motiv, am decis crearea unei secțiuni separate pentru modelul Big Five și
am inclus aici patru chestionare: NEO PI-R (NEO Personality Inventory, Revised), NEO-FFI (NEO
Five-Factor Inventory), BFQ (Big Five Questionnaire) și BFA (Big Five Adjectives). De asemenea,
capitolul dedicat chestionarelor autohtone conține și trei inventare asociate tradiției Big Five,
despre care vom discuta mai jos.
NEO PI-R este reprezentantul modelului canonic în evaluarea personalității, pe baza modelului
Big Five. Celebritatea NEO PI-R este dată de numărul imens de publicații care susțin validitatea
sa, precum și de dovezile foarte bune privind replicabilitatea transculturală a modelului și a
chestionarului. Includerea NEO PI-R chiar la începutul acestei secțiuni este așadar o decizie
normală.
NEO FFI este varianta scurtă a NEO PI-R. Având doar cinci scale, NEO-FFI nu poate fi, la
drept vorbind, descris drept inventar broadband, însă popularitatea lui este foarte mare. Deseori
este preferat în locul chestionarului mai lung, NEO PI-R, și e utilizat poate chiar mai mult decât
acesta. Versatilitatea și popularitatea lui îi asigură un loc aparte în acest volum.
BFQ este un chestionar rezultat din tradiția europeană, în speță italiană, a evaluării de
personalitate, iar valoarea lui este dată de faptul că nu este nici prea lung, dar nici prea scurt: exact
atât cât trebuie încât să nu fie supărător, măsurând totuși și fațete ale modelului și nu numai scalele
primare. Așadar, umple un gol în domeniul evaluării, fiind plasat atât ca volum al itemilor, cât și ca
amploare a scalelor între uneori prea lungul NEO PI-R și uneori prea laconicul NEO FFI.
BFA este o listă de adjective Big Five. Este izvorât din aceeași tradiție italiană în evaluarea
psihologică, la fel ca BFQ, dar aduce cu sine puterea și versatilitatea evaluării prin liste de

adjective. BFA evaluează în modelul Big Five atât factori, cât și un număr de fațete și poate fi
aplicat în multe cazuri cu mai multă ușurință decât un chestionar bazat pe enunțuri verbale. În mod
cert, chestionarul deschide larg oportunitatea evaluării personalității în domenii în care
chestionarele „clasice” au dificultăți în a fi credibile, de exemplu în psihologia reclamei și
consumatorului.
A treia secțiune a volumului este una mai diversă, conținând trei capitole. În primul rând, sunt
discutate inventarele nonverbale de personalitate, și anume NPQ (Nonverbal Personality Inventory)
și FFNPQ (Five-Factor Nonverbal Personality Inventory). Apoi este analizat un inventar tipologic,
respectiv SL-TDI (Singer-Loomis Type Deployment Inventory). În fine, un capitol întreg este
dedicat chestionarelor autohtone de personalitate, ABCD-M (Mihaela Minulescu), Big Five Plus
(Ticu Constantin), DECAS (Florin Alin Sava).
NPQ și FFNPQ sunt chestionare foarte speciale, în sensul în care nu sunt verbale: stimulii lor
sunt desene, și asta le face să fie deseori percepute ca fiind mai apropiate în abordare de testele
proiective. Totuși, ele oferă o evaluare robustă, structurată, standardizată, pentru componente
importante ale personalității, în modelul teoriei lui Murray (NPQ) și în modelul celor cinci factori
(FFNPQ).
SL-TDI este un chestionar tipologic important, adaptat cu grijă în România și folosit în prezent
în activitatea multor practicieni. Inventarele tipologice, chiar dacă sunt mult mai puțin populare în
psihodiagnosticul modern decât cele dimensionale, au un rol major în evaluarea psihologică. SL-
TDI, la fel ca majoritatea inventarelor tipologice, urmează tradiția jungiană în definirea
personalității.
În fine, capitolul dedicat chestionarelor autohtone de personalitate descrie trei inventare care
deja au făcut istorie în România. Existența acestora arată o anumită maturitate în psihologia
românească. Nu au fost alese pentru includerea în acest volum decât aceste trei chestionare, căci am
simțit că, pentru a fi reprezentate, sunt necesare anumite condiții, pe care alte inventare nu le
îndeplinesc încă, deși este posibil să le îndeplinească pe viitor. Am considerat că este necesară
existența unui manual al testului, publicat de o editură, precum și a cel puțin două articole științifice
care să discute caracteristicile lor psihometrice și aplicabilitatea lor. Cele trei chestionare
autohtone sunt tratate în ordinea alfabetică a acronimului lor. ABCD-M este dezvoltat de profesorul
Mihaela Minulescu la București, pe o tradiție psiholexicală și, deși este tributar unui model în cinci
factori, nu este asociat cu modelul „canonic” în cinci factori, reprezentat de NEO PI-R. Big Five
Plus este dezvoltat de profesorul Ticu Constantin la Iași și este un inventar broadband construit pe
tradiția modelului Big Five. DECAS este dezvoltat de profesorul Florin Alin Sava la Timișoara și
este un inventar scurt, similar cu NEO FFI, ce măsoară cele cinci componente de bază ale
modelului Big Five.
Terminologia utilizată în manual este posibil să fie uneori ușor diferită de cea cu care sunt
obișnuiți unii cititori sau de cea descrisă în manualele anumitor teste. Am făcut, în mod natural, o

încercare deliberată de a uniformiza termenii care erau diferiți de la un test la altul, pentru a oferi
acestui volum un spirit unitar. Trebuie să recunoaștem că aceasta este și o încercare de a uniformiza
terminologia folosită în descrierea constructelor din domeniu, în România, deoarece termenii
diferă, în general, de la un autor la altul sau de la un centru universitar la altul. Diferențele de acest
tip țin de faptul că termenii tehnici și profesionali nu au, de cele mai multe ori, corespondent în
dicționar, fiind utilizați în propria traducere, conform propriei înțelegeri a termenului, respectiv a
limbii române, de autori diferiți.
Oferim aici câteva exemple. De pildă, în literatura din România se utilizează termenii
„extroversie”, „extraversie” și „extraversiune” – am optat, pentru a uniformiza, pentru
„extraversiune”, așa cum prescrie și Dicționarul explicativ al limbii române. Se utilizează de
asemenea „nevrotism”, „neuroticism” și „nevrozism” – am uniformizat, în acest caz, alegând
termenul „nevrotism”, deoarece este cel mai des utilizat. În ceea ce privește termenii ce țin de
metodologia cercetării, constatăm că se utilizează atât „centile”, cât și „percentile” – în acest sens
am uniformizat în „centile”, acesta fiind un termen preferat de manualele de statistică. Se utilizează
atât „scorare”, cât și „cotare” și am preferat în acest caz „scorare”. Ne oprim aici, dar suntem
convinși că mulți cititori vor mai observa astfel de cazuri, în care terminologia utilizată în acest
volum diferă de cea preferată de ei înșiși, de autorii testelor sau de adaptările de teste incluse în
prezentul manual. Suntem convinși că, în primul rând, diferențele nu sunt stridente și, în al doilea
rând, ele servesc eficienței.
Chestionarele incluse în acest volum sunt chestionare profesioniste. Ele se deosebesc radical de
multitudinea de „teste” care pot fi obținute din surse deschise, de exemplu cu ajutorul unei simple
căutări pe Internet. Sunt instrumente speciale pentru că au la bază principii științifice, precum și o
serie de studii care probează validitatea lor. În ultimă instanță, ele sunt echipate pentru a fi utilizate
în decizii cu impact major pentru bunăstarea persoanelor, grupurilor, comunităților și societății. Au,
de exemplu, norme (etaloane), fără de care scorurile nu pot fi de fapt interpretate, manuale de test în
absența cărora utilizarea standardizată nu este posibilă etc. Dar folosirea lor în decizii de acest tip
și clasarea drept instrumente profesioniste le face, în același timp, să fie instrumente care pot fi
utilizate doar în anumite condiții. De exemplu, nu pot fi cumpărate și utilizate de oricine, ci sunt
rezervate specialiștilor cu o anumită calificare. Această calificare este importantă pentru utilizarea
competentă și consonantă cu principiile etice. Refuzul accesului altor persoane la aceste
chestionare reprezintă un aspect important în multe coduri etice ale profesiei de psiholog, care
stabilesc obligația păstrării securității testelor. Securitatea chestionarelor psihologice este
esențială, deoarece accesul la itemii lor ar putea da posibilitatea celor testați în procese cu impact
mare (de exemplu, selecție de personal, diverse certificări, examinări clinice etc.) să distorsioneze
răspunsurile, astfel încât să se prezinte într-o lumină favorabilă.
Regulile legate de certificarea utilizatorilor și de securitatea testelor pot să difere de la o țară
la alta. De obicei, asociațiile profesionale reprezentative ale fiecărui stat emit astfel de reguli.

România nu are reglementări explicite sau formale asociate cu aceste aspecte, însă editorii de teste
au păstrat în mod tradițional preceptele modelului A-B-C, utilizat de Asociația Psihologilor
Americani (APA) până în urmă cu doar câțiva ani. Acest model era bazat pe considerentul că
diploma este cea care certifică atât dreptul, cât și competența. Conform acestuia, toate
chestionarele de personalitate discutate în acest volum erau de clasă B, adică nu puteau fi
cumpărate, deținute și utilizate decât de specialiști care aveau o diplomă de licență în psihologie
(în SUA, doctorat în psihologie) sau în alte discipline asociate. Acesta este modelul care persistă în
continuare în reprezentarea profesiei noastre.
Totuși, semnalăm faptul că la nivel internațional se manifestă o preferință pentru un alt model,
bazată pe două motive: în primul rând, pe înțelegerea faptului că diploma în psihologie nu certifică
deloc competența și, în al doilea rând, pe înțelegerea faptului că testele au devenit atât de
omniprezente în societatea modernă, încât limitarea utilizării lor doar de către psihologi a devenit
nu doar indezirabilă, ci probabil imposibilă. Așa cum există psihologi lipsiți de competență în
utilizarea testelor, tot astfel pot exista specialiști din alte profesii care sunt competenți în a utiliza
aceste chestionare sau altele. Competența în lucrul cu testele nu este dependentă de o bucată de
hârtie, ci ar trebui să fie certificată separat, exclusiv pe baza cunoștințelor, deprinderilor și
competențelor necesare pentru utilizarea eficientă a chestionarelor. Federația Europeană a
Asociațiilor de Psihologie (EFPA) preferă un astfel de model de certificare a utilizatorilor, bazat
pe niveluri de competență în administrarea, scorarea, interpretarea și luarea deciziilor cu ajutorul
acestor teste. Așa cum menționam anterior, testele psihologice sunt atotprezente în societatea
modernă. Ele sunt dezvoltate și utilizate deja aproape de oricine, iar folosirea de către cei care nu
sunt psihologi este încurajată de tehnologie (Internetul e plin de astfel de teste, disponibile oricui)
și astfel proliferează în anumite medii, precum resursele umane, dezvoltarea personală și altele. În
acest context, nu limitarea accesului este cheia pentru o utilizare eficientă și etică, ci mai degrabă
colaborarea cu acele categorii profesionale care au nevoie să integreze testele psihologice în
activitatea lor, dezvoltarea competenței acelor persoane și certificarea lor drept utilizatori
competenți, indiferent de profesia pe care o au. Credem că această evoluție către incluziune și
certificarea competenței este încurajatoare. În mod cert însă, în acest moment, accesul la testele
prezentate aici nu este posibil decât pentru utilizatorii certificați prin diplomă în psihologie sau
domenii conexe, eventual suplimentată printr-o formare explicită.
Am minimalizat în mod voit, în cadrul capitolelor, referirile la aplicabilitatea acestor
chestionare. Discutarea detaliată a domeniilor și modalităților de aplicare practică ar fi extins
volumul mult dincolo de ceea ce, în mod rațional, ar fi putut să cuprindă. Din acest motiv, nu facem
trimiteri exprese la utilizări specifice ale testelor discutate, referiri la modalitatea în care datele
desprinse cu ajutorul acestor chestionare sunt utilizate sau integrate cu informații provenind din alte
surse pentru a genera decizii și nici nu discutăm în detaliu profiluri, scoruri standardizate și alte
aspecte tehnice. Toate aceste lucruri, de bună seamă importante, vor face subiectul unui alt volum,

centrat exclusiv pe aspecte practice, aplicative.
Nu vom insista nici pe aspecte legate de utilitatea chestionarelor de personalitate. Ele își găsesc
aplicabilitate și sunt deseori nelipsite și imposibil de evitat în aproape toate aspectele în care
activează un psiholog. În domeniul psihologiei, industriale, organizaționale și a muncii, inventarele
de personalitate sunt utilizate în decizii de selecție, plasare, promovare, dezvoltare, orientare în
carieră, consiliere etc. În domeniul psihologiei clinice, psihoterapiei și consilierii, ele sunt folosite
atât ca informație suplimentară în diagnosticul clinic, cât și pentru a informa specialistul în
dezvoltarea planurilor de intervenție, în monitorizarea intervențiilor etc. În domeniul psihologiei
educaționale, ele sunt utilizate pentru stabilirea aspectelor puternice, respectiv slabe pentru
informarea intervențiilor, pentru orientarea școlară și profesională etc. În domeniul psihologiei
judiciare, ele ajută la întocmirea de profiluri și la trasarea unor rute de intervenție și
monitorizare… și am putea continua în acest mod.
Bibliografie
Bohm, E. (2004). Lehrbuch der Rorschach-Diagnostik (8. Auflage). Bern: Hans Huber.
Briggs, K.C., & Myers, I.B. (1976). Myers-Briggs Type Indi
cator. Palo Alto, CA: Consulting
Psychologists Press.
Butcher, J.N, Graham, J.R., Ben-Porath, Y.S., Tellegen, A., Dahlstrom, W.G., & Kaemmer, B.
(2001). Minnesotta Multiphasic Personality Inventory, second edition: Manual for
administration, scoring and interpretation. Minneapolis: University of Minnesota Press.
Cattell, R.B., & Cattell, M.D.L. (1968). Junior-Senior High School Personality Questionnaire
(HSPQ). Champaign, IL: Institute for Personality and Ability Testing.
Cattell, R.B., Cattell, A.K., & Cattell, H.E.P. (1993). 16PF Fifth Edition Questionnaire. Champaign,
IL: Institute for Personality and Ability Testing.
Hogan, R., & Hogan, J. (1995). Hogan Personality Inventory Manual: Second edition. Tulsa, OK:
Hogan Assessment Systems.
Iliescu, D., Popa, M., & Dimache, R. (2015). Adaptarea românească a Setului Internațional de Itemi
de Personalitate: IPIP-Ro. Psihologia Resurselor Umane, 13, 84-113.
Livesley, W.J., & Jackson, D. (2009). Dimensional Assessment of Personality Pathology – Basic
Questionnaire. Port Huron, MI: Sigma Assessment.
Mervielde, I., de Fruyt, F., & de Clercq, B. (2009). Hierarchical Personality Inventory for Children.
Gottingen: Hogrefe.
Millon, T., Millon, C., Davis, R., & Grossman, S. (1997). Millon Clinical Multiaxial Inventory,
third edition: Manual. Minneapolis: NCS Pearson.
Pitariu, H. (2002). 16PF Ediția a V-a (versiunea în limba română). Cluj-Napoca: Editura ASCR.

SHL, Inc. (2009). Occupational Personality Questionnaire OPQ32-r: Manual. Londra: SHL.

Partea I
Inventare clasice:
The Golden Age

Capitolul 1
Inventarul Psihologic California (CPI)
Ioana David, Dragoș Iliescu
În domeniul investigării personalității, unul dintre cele mai apreciate instrumente la care poate apela un psiholog, atât în
România, cât și la nivel internațional, este Inventarul Psihologic California (
California Psychological Inventory
, CPI). De la
prima sa ediție, publicată de Harrison Gough în 1957, și până în prezent, acesta s-a aflat într-o continuă dezvoltare și
restructurare. Inventarul a cunoscut diverse variante, identificate prin numărul de itemi, cele mai vechi fiind CPI-480 și CPI-
462, iar cele mai recente CPI-434 și CPI-260. Testul a fost tradus și adaptat în peste 40 de limbi, constituind unul dintre
cele mai studiate și mai validate instrumente psihometrice. Bibliografia în acest domeniu numără peste 12.000 de studii
realizate cu și despre test.
Răspândirea largă a CPI se datorează în parte fundamentelor pe care a fost construit. El se bazează pe așa-numitele
„concepte populare” (
folk concepts
). Autorul a pornit de la ideea de a oferi psihologului un test care să permită conturarea
unui profil al individului cât mai acurat și mai corect, așa cum l-ar descrie cunoscuții și apropiații acestuia, prin folosirea
unor concepte simple și a unui limbaj cât mai accesibil și comun.
Dezvoltat pe principiul „sistemului deschis”, care permite adăugarea sau eliminarea unor scale, CPI cuprinde în
prezent 20 de scale standard și 16 scale speciale (secundare), toate grupate pe clusteri. Interpretarea profilurilor rezultate
în urma completării itemilor chestionarului se face prin analiza acestor scale și a interacțiunilor și configurațiilor dintre ele;
astfel se poate ajunge la interpretări foarte profunde. Ele sunt posibile doar în urma unei pregătiri prealabile temeinice a
evaluatorului, aparenta simplitate a instrumentului nereprezentând o prefigurare a nivelului de complexitate a testului.
Pe lângă scalele primare și secundare, începând cu ediția CPI-462, au fost introduse și trei scale structurale, numite
„scale vectoriale”: v.1, v.2 și v.3, care completează informațiile aduse de fiecare scală în parte și le integrează într-un
tablou personal mai comprehensiv.
CPI se aplică individual, itemii sunt dihotomici și se poate răspunde prin „da” sau „nu”. În prezent, este posibilă
scorarea automată a profilurilor.
Fiind un instrument versatil, poate fi aplicat de la medii educaționale și organizaționale până la medii clinice și contexte
de cercetare. Inventarul este destinat evaluării populației „normale”, cu vârste cuprinse între 12 și 70 de ani, dar se
recomandă în principal folosirea sa pe segmente de populație adultă.
1.1. Prezentarea generală

1.1.1. Introducere
Inventarul Psihologic California (
California Psychological Inventory
, CPI) este unul dintre cele
mai cunoscute și mai apreciate instrumente de investigare a personalității. Autorul CPI, Harrison
Gough, „un psiholog clinician care a fost impresionat de puterea Inventarului Multifazic de
Personalitate Minnesota (
Minnesota Multiphasic Personality Inventory
, MMPI) în domeniul
clinic, a creat
Inventarul Psihologic California
ca un instrument la fel de puternic pentru a fi
utilizat pe populații «normale»” (Meyer și Davis, 1992, p. 4). H.G. Gough a lucrat constant, de-a
lungul timpului, alături de o serie de colaboratori din întreaga lume, la revizuirea și dezvoltarea
CPI, acest instrument fiind tradus în numeroase limbi și făcând obiectul unor cercetări transculturale
extinse (Anastasi, 1976; Megargee, 1972). CPI este considerat un chestionar de evaluare obiectivă
a personalității foarte bine adaptat la o mare diversitate de culturi (Anastasi, 1976; Gough, 1990;
Megargee, 1972; Murphy și Davidshofer, 2001; Taft, 1988).
Revizuirile și îmbunătățirile continue operate asupra CPI au dus la cele patru versiuni
comerciale existente în momentul de față, identificate după numărul de itemi: CPI-480, publicat în
1957, CPI-462 (1987), CPI-434 (1996) și CPI-260 (2002) (Pitariu, Iliescu, Tureanu și Peleașă,
2006). Acești itemi sunt grupați în scale (de exemplu: Do – scala de Dominanță; Re – scala de
Responsabilitate). De la început, CPI a fost gândit ca un sistem deschis, lăsându-se posibilitatea
introducerii de noi scale sau a renunțării la unele dintre ele, precum și a îmbunătățirii acestora,
ceea ce s-a reflectat într-o validitate din ce în ce mai crescută și într-o fidelitate tot mai ridicată a
inventarului. Totodată, au fost introduși itemi noi, s-a renunțat la unii dintre ei, iar alții au fost
reformulați pentru a ține CPI în pas cu evoluțiile culturale, lingvistice și cu presiunile legale și
sociale făcute asupra demersului de psihodiagnoză a personalității. Această flexibilitate a CPI este,
de altfel, transpusă în unul dintre principiile care au stat la baza construcției sale (Gough, 1996;
2000), inventarul permițând includerea unui număr suficient de scale pentru a putea prezice cu
acuratețe orice comportament recurent rezultat în urma interacțiunilor interpersonale (axioma
sistemului deschis).
Un alt principiu important ce a stat la baza demersului de construire a itemilor a fost acela al
„conceptelor populare” – s-a dorit construirea unui instrument menit să evalueze atributele pe care
oamenii obișnuiți de pretutindeni le folosesc în viața de zi cu zi, pentru a înțelege și a prezice atât
propriul comportament, cât și pe al celorlalți. Astfel, primordială nu a fost validarea statistică,
„mecanică” a itemilor – prin intermediul analizei factoriale –, ci relevanța și utilitatea pragmatică a
scalelor (fără a fi neglijate, desigur, proprietățile psihometrice).
În cazul CPI, temele majore, precum introversiunea/extraversiunea, sunt măsurate printr-o
familie de scale intercorelate, pentru a putea surprinde nuanțele și subtilitățile prin care se
manifestă o caracteristică psihică.
Încă de la început, CPI a fost gândit ca un instrument bine ancorat în realitate, care să surprindă

într-un mod schematic și cât mai realist caracteristicile definitorii ale celui evaluat și să ofere un
profil suficient de nuanțat asupra sa – așa cum ar fi sintetizat de persoanele care îl cunosc foarte
bine pe individ, folosind (în descriere) concepte utilizate în viața cotidiană.
Concomitent cu procesul de elaborare a scalelor suplimentare și cu rafinarea inventarului, au
început să apară și studiile referitoare la acesta. La ora actuală există, probabil, 5.000-6.000 de
astfel de studii (vezi și Pitariu
et al
., 2006).
CPI și-a dovedit versatilitatea într-o serie de domenii: de la mediul organizațional la
consilierea psihologică, orientarea școlară și profesională, orientarea vocațională și în carieră,
clinici, centre de terapie, școli și agenții corecționale (Gough și Bradley, 2005). De asemenea, a
fost tradus și/sau etalonat în diverse țări, precum Australia, Belgia, Cehia, China (în patru dialecte),
Coreea, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Japonia, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania,
Suedia, Turcia și în dialecte precum tamil, punjabi, tagalog, sinha (Pitariu
et al
., 2006).
Experimentarea CPI în România a debutat sub îndrumarea directă a lui H.G. Gough în 1970,
rezultatele fiind publicate în principal în studiile lui Pitariu și ale colaboratorilor săi (1981, 1983,
1986, 1995, 2000, 2002), Pitariu și Albu (1993), Albu și Pitariu (1991, 1994, 1999), Pitariu și
Hehn (1980), Pitariu, Pitariu și Al Mutairi (1998), Pitariu și Iliescu (2005), Pitariu, Iliescu,
Tureanu și Peleașă (2006).
1.1.2. Obiectivele
Scopul oricărui instrument de măsurare a personalității este de a surprinde, într-un număr cât mai
restrâns de variabile și într-un mod cât mai concis, complexitatea manifestărilor umane și vasta
varietate în care se pot combina anumite patternuri comportamentale în contexte de interacțiune
interpersonală.
Scopul CPI (Gough și Bradley, 1996; Gough, 2000) este de a oferi specialistului informații prin
care acesta să poată contura un portret cât mai veridic al persoanei testate. De la început,
preocuparea a fost realizarea unui instrument științific care să aibă o interfață cât mai populară,
accesibilă celui care citește raportul realizat. Aceasta nu înseamnă că întocmirea și interpretarea
profilului pot fi realizate de oricine, fiind foarte importante atât pregătirea interpretatorului, cât și
abilitățile sale intuitive și experiența sa în lucrul cu un asemenea instrument. De-a lungul timpului,
au apărut diverse monografii, ghiduri, cărți, articole care au scos în evidență tocmai complexitatea
interpretărilor ce pot rezulta în urma analizei profilurilor de personalitate (de exemplu: Gough,
1990; Meyer și Davis, 1992; McAllister, 1996).
Așadar, CPI urmărește să ofere un profil prin care este surprinsă unicitatea fiecărui individ prin
intermediul unor scale și a configurațiilor dintre acestea, folosind variabile și concepte pe care
oamenii le întrebuințează în viața de zi cu zi pentru a înțelege, a descrie și a interpreta
comportamentele proprii și pe cele ale celor din jur (Pitariu
et al
., 2006). Este vorba despre acei

termeni familiari menționați deja în subcapitolul precedent.
1.1.3. Componența și materialele testării
CPI este un instrument validat pe populația românească, specialistul având nevoie de licențiere în
vederea utilizării sale. Testarea se poate face atât în formă electronică (on-line), cât și în format
creion-hârtie. În funcție de tipul de testare și scorare, materialele sunt diferite. Setul de materiale
utilizabile în testarea cu CPI este următorul (Pitariu
et al.
, 2006):
•
Caietul de testare
conține doar itemii CPI (260, 434, 462 sau 480, în funcție de varianta testului),
fiind refolosibil.
Figura 1.1.
Exemplu de profil CPI. Scalele inventarului
(adaptată după Pitariu
et al
., 2006)

Figura 1.2.
Exemplu de profil CPI. Modelul cuboid
(adaptată după Pitariu
et al
., 2006)

• Foaia de răspuns
implică o secțiune în care persoana testată își trece datele personale
(demografice), urmată de o alta în care își marchează răspunsurile. Foaia de răspuns completată
poate fi scanată și nu este reutilizabilă.
• Parola de acces pentru scorare.
Scorarea electronică se face după administrarea probei în format
creion-hârtie, prin accesarea site-ului editorului român al testului și identificarea cu ajutorul
parolei. Evaluatorul introduce răspunsurile date de persoana testată la itemii testului și
descarcă imediat profilul rezultat.
• Parola de acces pentru administrarea electronică.
Pentru administrarea electronică, psihologul
îi trimite o invitație electronică persoanei pe care dorește să o testeze. Aceasta primește prin e-
mail o parolă cu care se poate autentifica ulterior pe site și poate da testul. Psihologul primește,
tot electronic, o înștiințare în momentul în care testul a fost completat și poate accesa
rezultatele.
• Profilul CPI
este rezultatul scorării testului. În cazul scorării electronice, documentul rezultat
conține nu doar profilul propriu-zis, ci și un număr de pagini explicative. Două exemple de
profil CPI sunt prezentate în figura 1.1 (scalele inventarului) și în figura 1.2 (modelul cuboid)
(Pitariu
et al
., 2006).
• Manualul testului
conține mai multe detalii despre test, informații referitoare la istoric,
caracteristici psihometrice, scale și aplicații ale CPI.
1.1.4. Considerentele istorice

Demersurile de construire a Inventarului Psihologic California își au originea la sfârșitul anilor
1940 (Gough, 1987), astfel că forma sa inițială, care măsura dimensiunile personalității umane pe
15 scale, a fost asamblată în 1951 și cuprindea 548 de itemi (Gough, 1988; Pitariu
et al.
, 2006).
Această formă incipientă a reprezentat doar primul pas din ceea ce avea să se transforme, de-a
lungul timpului, într-o activitate continuă de optimizare și dezvoltare a unuia dintre cele mai
cunoscute, mai utilizate și mai apreciate instrumente de măsurare din domeniul psihologiei.
În 1956 a fost publicată forma cu 480 de itemi, iar în 1957 a apărut prima ediție a manualului
(Gough, 1988). Încă de la început, acest instrument psihometric s-a bucurat de interesul comunității
științifice și a fost apreciat drept „unul dintre cele mai bune, dacă nu cel mai bun instrument de
măsurare a personalității din categoria sa” (Anastasi, 1976, p. 448). Un asemenea interes a dus la
apariția unei literaturi de specialitate prolifice cu și despre CPI. De altfel, dacă în prima ediție a
manualului au fost incluse 54 de astfel de studii, un sfert de secol mai târziu erau deja raportate
peste 600 (Megargee, 1972). Cu toate acestea, prima monografie a CPI a apărut abia în 1972, scrisă
de Megargee, care, de altfel, a punctat dificultatea demersului de sintetizare și de sistematizare a
informațiilor referitoare la CPI, în special cele legate de fundamentele filosofice care au stat la
baza dezvoltării sale, având în vedere faptul că studiile s-au concentrat în special pe calitățile
psihometrice ale scalelor.
CPI-480 s-a bucurat de succes la nivel internațional mai bine de 30 de ani – până la prima
revizuire majoră și la apariția următoarei variante, cu 462 de itemi. Ea avea 18 dintre cele 20 de
scale fundamentale pe care le conține la ora actuală. Scalele ce lipseau din această formă erau
Scala de Independență (In) și cea de Empatie (Em), ambele introduse în versiunea ulterioară, cu
462 de itemi (Gough, 1988; Pitariu
et al
., 2006).
De la început, au existat opinii și autori care au comparat CPI cu MMPI, considerându-le – în
opinia unora, pe nedrept – similare. S-a afirmat „că CPI este «un MMPI nonclinic» (…) sau
«MMPI-ul omului sănătos» (…)” (Pitariu
et al.
, 2006, p. 9). Însă, pe măsură ce a fost revizuit,
aceste similarități s-au estompat tot mai mult, CPI devenind un instrument foarte complex, cu scale
și itemi bine definiți, valizi psihometric și din punctul de vedere al apartenenței la filosofia
„conceptelor populare”.
Cu toate că CPI s-a bucurat de la început de atenția comunității științifice și a generat o serie de
studii, fiind folosit în cele mai variate contexte sociale și culturale, prima sa revizuire majoră s-a
produs abia în 1987, când a fost editat CPI-462. Această întârziere a fost cauzată, într-un fel, tocmai
de cantitatea de informații asimilate constant, de valențele interpretative descoperite de cei care au
lucrat cu instrumentul, de aspectele psihometrice identificate – toate făcând mai anevoios efortul de
concentrare a descoperirilor într-o sinteză comprehensivă.
Noutățile aduse de versiunea cu 462 de itemi a CPI s-au referit la: renunțarea la 18 itemi și
actualizarea itemilor perimați sau rescrierea celor care făceau discriminări de gen. O a doua
schimbare a constat în introducerea scalelor de Independență și Empatie. A treia schimbare –

probabil și cea mai importantă – a vizat introducerea celor trei scale vectoriale, v.1, v.2 și v.3, care
constituie, de fapt, modelul cuboid (unul dintre aspectele distinctive ale CPI).
Analizele factoriale realizate pe cele 18 scale au relevat existența a trei teme principale care se
referă la orientări interpersonale și normative: către oameni, către valori și reguli sociale și către
sine. Astfel, v.1 se referă la extraversiune/introversiune, iar v.2 la orientarea spre normă/împotriva
normei. Combinația celor două definește patru stiluri de viață:
Alfa
,
Beta
,
Gama
și
Delta
(Gough,
2000)
.
Fiecare dintre aceste stiluri are potențial de autorealizare și riscuri proprii de psihopatologie,
niciunul nefiind intrinsec superior celuilalt. Măsura în care sunt atinse atributele pozitive pentru
fiecare stil de viață se evaluează pe scala v.3 (de exemplu, putem vorbi de Alfa-4, Beta-6 sau
Gama-2) (Gough, 2000).
De menționat este și faptul că, în conformitate cu principiul „sistemului deschis”, această
variantă a inclus și „o serie de scale suplimentare, agreate și validate de autor, și, ca urmare,
incluse în manualul său. Printre ele enumerăm scalele Mp, Wo, Ct, Lp, Ami, Leo, Tm, Anx, B-Fm,
B-Ms, Nar, D-Sd și D-Ac, precum și scalele TAK, TIM și PER, la care ulterior s-a renunțat”
(Pitariu
et al.
, 2006, p. 10).
O nouă modificare a CPI a avut loc odată cu publicarea în 1996 a versiunii CPI-434. Pentru
această versiune nu s-au făcut modificări de validitate sau de fidelitate a scalelor; noutatea a constat
în reformularea sau în renunțarea la unii itemi (după o analiză atentă, 28 de itemi au fost excluși).
Această intervenție asupra itemilor a devenit necesară în principal datorită aprobării în 1990 a unei
legi americane antidiscriminare (
Americans with Disabilities

Act
), prin care a devenit ilegală orice
întrebare referitoare la dizabilități psihice sau fizice în testările dinaintea unei angajări (Gough,
1996). Așadar, s-au urmărit considerente de ordin etic în construirea acestei variante. Din punctul
de vedere al proprietăților psihometrice, s-a dorit menținerea cât mai mult posibil a unei
similarități cu versiunea CPI-462, inclusiv cea legată de lungimea scalelor (de exemplu, dacă s-a
renunțat la doi itemi dintr-o scală din Forma 462 alți doi itemi dintre cei 434 au fost introduși în
respectiva scală). Cei 28 de itemi din Forma 462 la care s-a renunțat fie erau într-un posibil
conflict cu legislația referitoare la șansele egale de angajare, fie erau discutabili în opinia
majorității celor care au dat testul (Gough, 1996).
În acest mod, treptat, CPI a fost rafinat și optimizat, ajungându-se la o formă capabilă să
măsoare cu acuratețe anumite dimensiuni ale personalității umane și practic să ofere o imagine
schematică și, în același timp, subtilă asupra celui evaluat. Versatilitatea instrumentului, dovedită
prin aplicabilitatea sa în multiple domenii de activitate, a contribuit la răspândirea și la adaptarea
în culturi variate. Cu toate acestea, de la început, unul dintre neajunsurile semnalate a fost cel legat
de lungimea inventarului și dificultatea aplicării sale în medii organizaționale – unde operativitatea
primează de multe ori, chiar în defavoarea rigurozității demersului de evaluare.
Pentru a răspunde și acestei provocări, Gough a publicat în 2002 versiunea cu 260 de itemi a

CPI, o variantă redusă și dedicată în principal mediului organizațional și în special evaluării
ocupanților pozițiilor manageriale. De altfel, Gough (2005) menționează că un aspect urmărit în
această ediție a fost corelația itemilor cu criterii externe, nontest. CPI-260 păstrează, în cea mai
mare parte, proprietățile psihometrice ale versiunii anterioare (CPI-434), însă este într-adevăr mai
ușor utilizabil datorită dimensiunilor reduse, fiind posibilă o administrare mai rapidă. Bineînțeles
că au fost necesare modificări majore asupra tuturor scalelor. Datorită reducerii numărului de itemi,
s-a impus creșterea ariei pe care o acoperă fiecare scală în parte, tocmai pentru a putea păstra
validitatea instrumentului. Cu toate acestea, este de menționat faptul că o parte dintre scale au
fidelități mai reduse și, de asemenea, se constată corelații mai mari între ele, acestea nediminuând
însă valoarea științifică a măsurătorilor realizate și prin această versiune. O altă modificare este și
cea legată de reformularea unor itemi pentru a se potrivi specificului versiunii CPI-260, și anume
mediul organizațional (Pitariu
et al
., 2006).
1.1.5. Considerațiile item-metrice
În versiunea CPI-480, un mare număr de itemi era aproape identic cu cel din MMPI – mai exact,
178 (Goldberg și Rorer, 1964; Megargee, 1972). Pentru cea cu 462 de itemi, 199 provin din MMPI,
restul fiind originali (Gough, 1989), iar în cea cu 434 de itemi, 171 provin din MMPI, iar 158
dintre aceștia apar și în MMPI-2 (Butcher, Dahlstrom, Graham, Tellegen și Kaemmer, 1989; Pitariu
et al
., 2006). Utilizarea itemilor din MMPI s-a făcut, desigur, cu acordul lui Starke R. Hathaway și
al editorului MMPI, după cum precizează Gough (1996).
Astfel, unele scale au fost construite în întregime prin compararea procentajelor de evaluare
externă a persoanelor clasificate ca având scoruri înalte și respectiv, scăzute pe MMPI, acesta fiind
folosit drept criteriu (Pitariu
et al
., 2006; Gough, 1996). Un exemplu ce poate fi menționat este
construirea scalei de Sociabilitate (Sy): s-au comparat procentajele de evaluare externă pe MMPI
pentru persoanele care raportau un număr ridicat de activități sociale
vs
persoanele care raportau
puține activități sociale sau chiar deloc (Gough, 1952b; Pitariu
et al.
, 2006). Alte scale, precum Ie
(Eficiență intelectuală, Gough, 1953) au fost bazate pe analize și au inclus atât itemi MMPI, cât și
itemi originali, iar unele, precum Gi (Impresie bună, Gough, 1952a), au fost construite în totalitate
sau în mare parte din itemi originali (Pitariu
et al.
, 2006; Gough, 1996).
În procesul de dezvoltare a itemilor CPI s-a urmărit în mod expres elaborarea unor itemi ușor
de citit, bazați pe un limbaj simplu, pe cuvinte frecvent întâlnite în vocabularul de bază, pentru a
crește accesibilitatea instrumentului în cazul unor categorii de respondenți cât mai variate, astfel
încât să li se permită acestora să răspundă cât mai firesc referitor la modul lor de comportare.
Deci, relativa simplitate a limbajului inventarului nu este o pură întâmplare, ci un demers
intenționat – un deziderat păstrat de-a lungul variantelor diverse pe care le-a cunoscut CPI, așa cum
am văzut. În 1994, un studiu (Schinka și Borum, 1994,
apud
Pitariu
et al
, 2006) realizat pe Forma

462 a evidențiat faptul că intenția autorului de a ușura înțelegerea cuvintelor prin modalitatea în
care sunt formulați itemii a fost atinsă. S-au calculat diverși indici referitori la ușurința de citire
(inclusiv numărul de cuvinte și de silabe per item), rezultatele fiind comparabile cu cele obținute și
de alte chestionare de personalitate, precum NEO-PI-R sau 16PF (Pitariu
et al
., 2006; Gough,
1996). Scala cel mai greu de citit din CPI era Ai (Realizare prin independență), iar scala cel mai
ușor de citit, Ie (Eficiență intelectuală) (Pitariu
et al.
, 2006; Gough, 1996).
Un alt principiu de elaborare a itemilor a fost acela de a-i face cât mai egosintonici posibil. Un
astfel de item se referă la comportamente, valori aflate în armonie cu nevoile personale, itemi la
care respondentul rezonează afectiv. Răspunsul la itemi de acest tip produce o satisfacție în sinea
celui care completează chestionarul. Exemple de asemenea itemi din cadrul CPI sunt: „Acord o
mare importanță dreptului de a spune ceea ce gândesc” sau „Dacă cineva ar încerca să mă priveze
de drepturile mele cetățenești, aș lupta pentru ele”. Majoritatea oamenilor simt o anumită satisfacție
răspunzând „adevărat” la aceste afirmații. Ambii itemi sunt scorați pe scala Cm (Comunalitate)
deoarece majoritatea oamenilor, indiferent de regiunea geografică, răspund „adevărat”. Chiar dacă
se știe că acești itemi sunt în mare parte nediferențiatori, sunt păstrați fiindcă există această doză de
afect pozitiv asociată cu răspunsul „adevărat”.
Un al treilea aspect avut în vedere în elaborarea itemilor CPI a fost construirea de itemi cât mai
subtili posibil, cu scopul de a reduce posibilitatea de manipulare a răspunsurilor la aceștia, având
în vedere că sunt formulați într-un limbaj simplu, comun. Indiscutabil, un astfel de demers a
reprezentat o provocare, deoarece un item subtil este cel despre care nu se poate afirma cu
siguranță din ce scală face parte și al cărui mod de scorare este dificil de determinat doar prin
simpla lui citire (Pitariu
et al.
, 2006; Gough, 1996). De exemplu, itemi precum: „Este de datoria
fiecărui cetățean să fie la curent cu problemele politice ale țării, chiar dacă pentru aceasta trebuie
să-și sacrifice unele plăceri personale”; „Când societatea a luat o hotărâre, fiecare trebuie să
contribuie la îndeplinirea ei, chiar dacă, personal, el sau ea nu este de acord”; „Soții care nu au
copii n-ar trebui să plătească impozit majorat” sau „Nu am dus o viață perfect corectă” ar putea
sugera, la o examinare preliminară, că fac parte din scale ce măsoară responsabilitatea socială sau
obligațiile civice. Cu toate acestea, toți itemii provin din scala Do (primii doi scorați ca
„adevărat”, iar ceilalți doi ca „fals”). Doar un singur item, primul, este scorat și pe scala Re
(Responsabilitate) (Pitariu
et al.
, 2006; Gough, 1996).
Bineînțeles că există și un număr de itemi a căror scorare este evidentă, de altfel aceștia fiind
chiar majoritari în CPI – tocmai datorită principiului conceptelor populare utilizat de inventar. În
general, în instrumentele bazate pe acest principiu de formulare a itemilor, apartenența lor la
diverse scale este ușor de identificat. Cu toate acestea, selecția itemilor evidenți și subtili în CPI a
fost făcută nu datorită conținutului, ci relației demonstrate cu criteriile specificate pentru fiecare
scală sau datorită potrivirii lor cu tema psihometrică definită de itemii care compun scalele (Pitariu
et al
., 2006).

1.1.6. Metodologia elaborării scalelor
Încă de la început au existat critici referitoare la modalitatea de construire a CPI, critici ce țin de
faptul că inventarul nu se bazează pe o teorie a personalității, ci, dimpotrivă, este menționat uneori
chiar ca un prototip de metodologie empirică. Metodele empirice de elaborare a scalelor presupun
analizarea itemilor pe baza unor criterii nontest, iar apoi selectarea și adaptarea lor, astfel încât să
maximizeze relația dintre răspunsurile la test și rezultatul urmărit (Gough, 1996).
O metodă opusă este analiza consistenței interne, un demers ce pornește de la un set de itemi
considerați a fi relevanți pentru obiectivul măsurării, urmând a fi verificate intercorelațiile dintre
itemi. Se elimină itemii cel mai puțin concordanți cu tema psihometrică evaluată prin chestionarul
respectiv.
Ambele metode (cea empirică și consistența internă), aplicate corect, duc la construirea unor
scale valide (Gough și Bradley, 1992).
Dintre cele 20 de scale standard ale CPI-434 (cea mai recentă formă extinsă a inventarului,
utilizată în prezent), 13 au fost construite prin metode empirice. Ele sunt: Dominanță (Do),
Capacitatea de statut (Cs), Sociabilitate (So), Independență (In), Empatie (Em), Responsabilitate
(Re), Socializare (So), Toleranță (To), Realizare prin conformism (Ac), Realizare prin
independență (Ai), Eficiență intelectuală (Ie), Introspecție psihologică/Intuiție (Py) și
Feminitate/Masculinitate (F/M). Această alcătuire empirică a constat în analiza itemilor prin
compararea lor cu diverse criterii nontest (aspecte de viață, atribute personale etc.).
Patru scale standard au fost construite prin metoda consistenței interne, acestea fiind: Prezență
socială (Sp), Acceptare de sine (Sa), Autocontrol (Sc) și Flexibilitate (Fx), iar celelalte trei,
Impresie bună (Gi), Comunalitate (Cm) și Sănătate (Wb), au fost elaborate printr-o îmbinare a
tehnicilor ce țin de metoda consistenței interne cu metode empirice (Pitariu
et al
., 2006).
Începând cu ediția cu 462 de itemi au fost introduse (în concordanță cu principiul sistemului
deschis) și opt scale speciale, dezvoltate de diverși autori, și anume (Gough, 1987, 1996):
Potențial managerial (Mp – Gough, 1984), Orientare către muncă (Wo – Gough, 1985),
Temperament creativ (Ct – Gough, 1992), Scalele unipolare ale lui Baucom, pentru masculinitate și
feminitate (B-MS, B-FM – Baucom, 1976, 1980; Baucom și Weiss, 1986), Anxietate (Anx –
Leventhal, 1966, 1968), Scala lui Dicken pentru dezirabilitate socială (D-SD – Dicken, 1963) și
Scala lui Dicken pentru supunere (D-AC – Dicken, 1963). Odată cu ediția cu 434 de itemi, au fost
introduse încă cinci scale speciale: Lp (Leadership), Ami (Amabilitate), Leo (Orientare spre
aplicarea legii), Tm (Încăpățânare) și Nar (Narcisism) (Wink și Gough, 1990; Gough, 1996).
Așadar, CPI a cunoscut de-a lungul timpului o serie de versiuni, itemii și scalele sale fiind
revizuite și adaptate în cadrul unui proces constant ce s-a întins pe parcursul a peste 70 de ani. De
altfel, și în prezent acest inventar cunoaște mai multe variante valide și utilizabile în diverse
scopuri (este vorba de CPI-434, CPI-260). Studiile și cercetările cu și despre CPI au făcut din el un

instrument psihometric apreciat și valorizat încă de la apariția sa, el fiind în continuare unul dintre
cele mai „puternice” instrumente de măsurare a personalității și un reper în domeniul testelor
psihologice, în general.
1.2. Caracteristicile psihometrice
1.2.1. Fidelitatea
După cum se știe, orice test psihologic este utilizabil în măsura în care prezintă anumiți parametri
psihometrici. Când ne referim la CPI, acești parametri au fost calculați, desigur, pentru toate
formele pe care le-a cunoscut instrumentul de-a lungul timpului (inclusiv pentru variantele traduse
în diverse limbi). În cele ce urmează, ne vom referi la fidelitatea scalelor CPI, versiunile în engleză
și română.
Fiind un instrument ale cărui scale au fost construite în majoritate (13 dintre cele 20 standard)
prin metode empirice, este de menționat că scopul CPI nu a fost niciodată obținerea unei
omogenități interitem ridicate (Gough, 1969, 1987, 1996; Pitariu
et al.
, 2006). Metodologia
empirică utilizată presupune tocmai selecția itemilor pe baza relațiilor cu criterii nontest, și nu
operaționalizări ale unor concepte teoretice sau elaborări în consonanță cu anumite teorii
consacrate. Scalele „conceptuale”, dezvoltate printr-un demers ce pornește de la niște colecții de
itemi stabilite de cercetător, prezintă, de regulă, indici de consistență internă mai puternici
comparativ cu cele dezvoltate empiric, însă la nivel de valoare predictivă și explicativă sunt
inferioare. Or, CPI a vizat, printre obiectivele sale principale, tocmai această valoare predictivă
ridicată și o corelație mare cu criteriul/variabila dependentă.
Prezentăm în tabelul 1.1, într-un mod sintetic și comparativ – atât pentru populația americană,
cât și pentru cea românească –, o serie de concluzii ce țin de fidelitatea scalelor CPI, în versiunile
sale consecutive (Pitariu
et al
., 2006). Se poate constata că versiunile românești ale CPI au indici
de consistență internă comparabili cu cei ai versiunilor americane, fapt ce îndreptățește concluzia
că traducerile și adaptările românești ale instrumentului sunt competitive, adecvate psihometric,
permițând utilizarea lor cu încredere pe populația românească.
Tabelul 1.1.
Fidelitatea scalelor pentru diversele versiuni ale CPI
Coeficienți Alfa,
versiunile SUA
a
Coeficienți Alfa,
versiunile România
b
Scala
CPI 480 (N =
225)
CPI 462 (N =
400)
CPI 434
(N =
60,000)
CPI 260
(N =
60,000)
CPI 480 (N =
500)
CPI 462 (N =
20,000)
CPI 434
(N =
20,500)
CPI 260
(N =
30,600)
Scale generale

Do
0,68
0,79
0,83
0,86
0,70
0,81
0,80
0,77
Cs
0,65
0,58
0,72
0,74
0,71
0,61
0,71
0,62
Sy
0,70
0,75
0,77
0,77
0,64
0,69
0,74
0,67
Sp
0,62
0,69
0,71
0,65
0,56
0,65
0,65
0,59
Sa
0,69
0,52
0,67
0,68
0,64
0,51
0,64
0,60
In
–
0,70
0,74
0,75
–
0,66
0,74
0,69
Em
–
0,58
0,63
0,60
–
0,57
0,62
0,61
Re
0,69
0,71
0,77
0,73
0,65
0,72
0,68
0,65
So
0,67
0,71
0,78
0,73
0,63
0,70
0,77
0,73
Sc
0,72
0,80
0,83
0,77
0,71
0,77
0,84
0,78
Gi
0,70
0,77
0,81
0,77
0,71
0,74
0,78
0,77
Cm
0,41
0,69
0,71
0,55
0,35
0,56
0,80
0,73
Wb
0,72
0,81
0,84
0,76
0,69
0,81
0,82
0,75
To
0,66
0,68
0,79
0,78
0,67
0,69
0,71
0,65
Ac
0,67
0,72
0,78
0,76
0,67
0,71
0,70
0,68
Ai
0,60
0,70
0,80
0,78
0,67
0,69
0,77
0,70
Ie
0,76
0,72
0,79
0,78
0,72
0,73
0,75
0,77
Py
0,49
0,62
0,62
0,64
0,48
0,62
0,59
0,60
Fx
0,64
0,70
0,64
0,68
0,63
0,62
0,60
0,73
F/M
0,62
0,63
0,73
0,54
0,60
0,58
0,63
0,68
Scale vectoriale
v.1
–
0,81
0,82
0,80
–
0,83
0,84
0,77
v.2
–
0,78
0,77
0,70
–
0,77
0,80
0,72
v.3
–
0,85
0,88
0,83
–
0,82
0,82
0,82
Scale speciale
Mp
–
–
0,81
0,77
–
0,81
0,82
0,79
Wo
–
–
0,78
0,70
–
0,69
0,70
0,67
Ct
–
–
0,73
0,71
–
0,77
0,77
0,74
Lp
–
–
0,88
0,85
–
0,72
0,79
0,77
Ami
–
–
0,79
0,75
–
0,71
0,71
0,68
Leo
–
–
0,45
0,36
–
0,51
0,53
0,57
Tm
–
–
0,79
–
–
0,71
0,70
0,75
B-Ms
–
–
0,88
–
–
0,81
0,84
0,78
B-Fm
–
–
0,65
–
–
0,72
0,70
0,65
Anx
–
–
0,49
–
–
0,45
0,43
0,51
Nar
–
–
0,76
–
–
0,74
0,70
0,72
D-
SD
–
–
0,69
–
–
0,63
0,63
0,53

D-
AC
–
–
0,47
–
–
0,49
0,50
0,50
FF
–
–
–
–
–
–
0,69
0,55
Sursa
: Adaptat după Pitariu
et al.
, 2006, pp. 61-62.
a
Date publicate de autor: pentru CPI-480 elevi de liceu,
cf
. Gough (1957), pentru CPI-462 elevi de colegiu,
cf
. Gough (1987), pentru
CPI-434 eșantion normativ american,
cf
. Gough (1996), pentru CPI-260 eșantion normativ american,
cf
.
Brief Technical Report on
the CPI-260 Instrument
(2002).
b
Eșantioane normative românești (Pitariu
et al.
, 2006).

O altă precizare vizează optimizarea indicilor care țin de consistența internă, de la ediție la
ediție (de altfel, inclusiv eșantioanele de pe care au fost extrase datele au fost din ce în ce mai
extinse). Această constatare era de așteptat pentru un instrument supus unei dezvoltări și
îmbunătățiri constante în timp. Cu toate acestea, cea mai recentă versiune, cea cu 260 de itemi, are
indici de fidelitate inferiori atât în comparație cu CPI-434, cât și cu CPI-462. Faptul este explicabil
prin scăderea numărului de itemi. Încercând să se găsească varianta cea mai potrivită și mai
echilibrată, cu un număr redus de itemi, care să permită un timp restrâns de aplicare (dezideratul
cel mai important al acestei variante), s-au făcut anumite concesii legate de calitățile psihometrice
ale instrumentului. Cu toate acestea – după cum se poate observa și din tabel –, și versiunea CPI-
260 este una utilizabilă, dar „autorul însuși recomandă pentru examinări clinice versiunea cu 434 de
itemi a CPI, explicând răspicat că versiunea CPI-260 a fost realizată pentru activitatea de resurse
umane și, cu precădere, pentru evaluarea managerială” (Pitariu
et al
., 2006, p. 60).
Pentru CPI-434, coeficienții Alfa ai celor 20 de scale standard variază de la 0,62 la Py la 0,84
la Wb cu o mediană de 0,77 (varianta americană, Gough, 1996) și, respectiv, 0,59 la Py la 0,84 la
Sc cu o mediană de 0,72 (pentru versiunea în limba română, Pitariu
et al
., 2006). În ceea ce
privește scalele vectoriale, acestea au avut coeficienți Alfa de peste 0,77 – varianta americană – și
respectiv, 0,80 – varianta românească. Dintre cele 13 scale speciale, valorile au oscilat de la 0,45
pe Leo sau 0,47 pe D-AC la 0,88 atât pe Lp, cât și pe B-Ms în varianta originală, și între 0,43 Anx
și 0,84 la B-Ms, pentru varianta adaptată pe populația românească (Gough, 1996; Pitariu
et al.
,
2006).
Coeficienții raportați în tabelul 1.1 sunt similari cu ceea ce, de regulă, se obține pentru
chestionare dezvoltate prin tehnica empirică. După cum precizează și Gough (1996), în metodologia
așa-zis empirică, dezideratul este dezvoltarea mai degrabă a unor scale capabile să prezică tipuri
de comportamente nontest și să clasifice persoanele în consonanță cu evaluările și descrierile
făcute de observatori decât creșterea covarianței interitem. „Având în vedere aceste scopuri, o
eterogenitate moderată între itemi într-o scală este acceptabilă și, de fapt, de așteptat” (Gough,
1996, p. 59).

1.2.2. Validitatea
Acest instrument se bucură de parametri de validitate foarte buni datorită multitudinii de date
colectate de-a lungul timpului cu CPI – fapt ce a permis dezvoltarea, corectarea și optimizarea
anumitor parametri ai instrumentului. În 2006, când a apărut versiunea românească a manualului
CPI, erau raportate peste 12.000 de lucrări publicate cu acest instrument la nivel internațional,
numărul lor fiind, desigur, în creștere (Pitariu
et al
., 2006). De asemenea, pentru fiecare scală
principală a CPI există cel puțin 200 de articole publicate. Fiecare dintre ele confirmă una sau alta
dintre formele de validitate care este de așteptat să fie regăsite la o scală a unui chestionar de
personalitate. Referitor la scalele secundare, pentru fiecare dintre ele regăsim cel puțin 20 de
asemenea articole (Pitariu
et al
., 2006).
Toate aceste date fac din CPI un instrument psihometric puternic, un adevărat reper în domeniu,
nemaifiind vorba de un simplu test. În aceste condiții, este destul de dificil de selectat doar câteva
studii prin care să prezentăm concis datele care susțin validitatea sa.
Manualul românesc al testului (Pitariu
et al
., 2006) conține comentarii despre o parte
(aproximativ 2.000) dintre aceste lucrări. De exemplu, se discută validitatea de construct a CPI
într-un întreg capitol dedicat analizelor factoriale realizate în timp prin acest chestionar, oferindu-
se și exemple cu datele obținute pe eșantioanele normative românești ale diferitelor forme. De
asemenea, sunt discutate validitatea predictivă și de criteriu, ele fiind exemplificate pentru fiecare
scală prin recursul la cel puțin 5-10 cercetări efectuate la nivel internațional și național. De cele
mai multe ori, comentariile sunt inserate în secțiunile care discută pe larg fiecare dintre scalele CPI
și avem convingerea că cititorul interesat va recurge la acest manual.
Dorim să punctăm aici că, sintetizând concluziile mai multor analize factoriale făcute pe scalele
standard originale ale CPI (indiferent de versiune), au fost raportați cinci factori (Gough, 1996;
Megargee, 1972): (1) extraversiune, asertivitate sau eficiență interpersonală; (2) integritate
personală, eficacitate disciplinată sau conformism; (3) comunalitate, răspuns modal sau
convenționalitate; (4) flexibilitate, atitudini nonautoritare; și (5) feminitate sau sensibilitate
emoțională
vs
rezistență masculină. Toți acești factori reprezintă dimensiunile principale în jurul
cărora se conturează profilul de personalitate măsurat cu ajutorul CPI.
1.3. Administrarea și scorarea
1.3.1. Calificarea utilizatorilor
Fiind un instrument adaptat în diverse limbi și culturi, CPI este supus – din punctul de vedere al
standardelor referitoare la utilizarea sa – diverselor reglementări specifice fiecărei țări în care a
fost adaptat.

În SUA, acest instrument constituie o probă de clasă B, conform clasificării promovate de
Asociația Psihologilor Americani (APA). Standardul APA stabilește accesul la instrumentele de tip
B exclusiv pentru cei care absolvă un curs de psihometrie la nivel de master și parcurg un training
specializat sub supervizarea unui psiholog calificat. Alte sisteme de clasificare, cum ar fi sistemul
Nivel A-B al Societății Psihologice Britanice, clasează CPI ca probă de Nivel B, ea fiind
accesibilă și persoanelor fără studii formale de psihologie, ci doar pe baza unei formări
aprofundate, încheiate cu o examinare formală.
În România, CPI este destinat persoanelor care au absolvit studii universitare cu profil
psihologic ori asimilate acestora (asistență socială, psihosociologie, psihopedagogie specială). De
asemenea, proba poate fi licențiată pentru profesioniști din domeniile sănătății mintale, resurselor
umane, consilierii sau din sfera educațională, dacă pot confirma abilitățile dobândite în muncă în
ceea ce privește psihodiagnosticul și dacă trec printr-un training intensiv, absolvit printr-un examen
formal.
1.3.2. Administrarea
CPI este un chestionar cu autoadministrare, fie on-line, fie în format creion-hârtie. În forma tipărită,
cei 480, 462, 434 sau 260 de itemi sunt cuprinși într-o broșură reutilizabilă. Răspunsurile se dau pe
o foaie de răspuns și fie sunt scanate automat, fie se pot cota manual. Dacă testarea se face on-line,
subiectul se află în fața unui calculator și completează răspunsurile direct. Instrucțiunile pot fi citite
de cel care dă testul sau îi pot fi citite de examinator, cu voce tare, în timp ce examinatul le citește
în gând.
Cei evaluați își trec pe foile de răspuns (sau pe formularul on-line) – în prima parte – și
anumite date de identificare utile examinatorului precum: numele, prenumele, vârsta, sexul.
De regulă, testarea durează 55-70 de minute pentru CPI-480, 45-60 de minute pentru CPI-462 și
CPI-434 și 25-35 de minute pentru CPI-260 (Pitariu
et al.
, 2006). Pentru persoanele care citesc mai
greu sau în circumstanțe speciale, testarea poate fi împărțită în două sau mai multe sesiuni (Gough,
1996). O informare a participanților cu privire la scopul testării și la utilizarea rezultatelor poate
să le câștige atenția și cooperarea.
Dacă apar întrebări referitoare la semnificația unui item, cuvânt sau frază, examinatorul ar
trebui să răspundă la ele. La întrebările referitoare la explicarea unui concept sau la scopul unui
item, participanții sunt încurajați să găsească singuri răspunsurile. Cu toate că pot fi lăsați itemi
fără răspuns, pentru procesul de scorare și pentru analizele ulterioare este mai bine ca aceștia să
aibă totuși răspunsuri, evaluatul fiind încurajat să completeze întregul chestionar. De exemplu,
pentru versiunea CPI-434, dacă mai mult de 30 de itemi sunt fără răspuns, programul generează un
avertisment referitor la posibila invalidare a protocolului (Gough, 1996).
Intervalul de vârstă recomandat testării cu CPI este de 12-70 de ani (Gough, 1996), însă

rezultatele cele mai propice interpretărilor sunt obținute de la adolescenți și adulți până la 50 de
ani.
CPI poate fi administrat atât în grup, cât și individual, în prezența sau chiar în absența
examinatorului. Autorii versiunii românești a CPI atenționează asupra utilizării versiunilor mai
vechi ale acestuia: prima sa versiune, cea de 480 itemi, nu este indicată. Versiunea cu 462 de itemi
este acceptabilă, însă recomandarea este să se folosească mai degrabă CPI-434. În ceea ce privește
utilizarea CPI-260, trebuie să se țină cont de scopul pentru care a fost creat – aplicarea în context
organizațional, pe o populație adultă (
Brief Technical Report on the CPI 260 Instrument
, 2002).
„În aceste condiții, deși atrăgător ca timp de aplicare și prin faptul că este totuși cea mai nouă
versiune a unui instrument prestigios, CPI-260 este contraindicat pentru uzul clinic ori terapeutic.
Recomandăm acelor psihologi care folosesc CPI în acest scop să se reorienteze spre versiunea cu
434 de itemi” (Pitariu
et al.
, 2006, p. 310).
1.3.3. Scorarea
În urma aplicării chestionarului, profilul CPI este scorat la ora actuală de cele mai multe ori în
formă electronică. Acest lucru înseamnă că o aplicație software preia datele și trasează automat
protocolul. În trecut se utiliza și scorarea de mână a chestionarului, însă aceasta este dificilă,
laborioasă (poate dura mai mult de o jumătate de oră, niciodată mai puțin de un sfert de oră sau
douăzeci de minute) și poate crea erori semnificative.
Desigur, în varianta în care chestionarul este completat on-line, rezultatele sunt înregistrate
automat în sistem și se poate genera foarte rapid un raport.
1.4. Interpretarea
1.4.1. Introducere
Complexitatea CPI este identificabilă și în partea de interpretare a profilurilor individuale obținute.
În conformitate cu filosofia lui Gough, aceasta este și piatra de încercare în munca cu un astfel de
instrument. Majoritatea psihologilor și a specialiștilor care folosesc un instrument psihometric
dețin cunoștințe mai mult sau mai puțin solide legate de modul în care este construit. Dincolo de
acestea, contează modul în care fiecare utilizator își aduce aportul personal, mai exact, partea de
interpretare a rezultatelor obținute. Pentru Gough, „testele sunt făcute pentru a fi folosite, iar (…)
folosirea lor trebuie făcută în analiza și în conceptualizarea cazului individual” (Gough, 1965, p.
1). El dezaprobă manuale și cursurile referitoare la testele psihologice care se concentrează mai
mult pe construirea testului și minimizează interpretarea sa (Megargee, 1972).
În cazul CPI, analizele de finețe ale rezultatelor și conturarea unor profiluri de personalitate cât

mai apropiate de realitate nu se fac pe baza unei rețete trecute în manualul testului (chiar dacă
există anumite recomandări și modele), ci rezultă în urma unei experiențe îndelungate cu
instrumentul, a pregătirii profesionale temeinice, a coroborării unor informații adiacente obținute în
legătură cu cel examinat.
În interpretarea unui profil CPI se urmărește un demers științific: se testează continuu o serie de
ipoteze ce rezultă parțial din semnificațiile scalelor, până se ajunge la semnificațiile profilului
(Megargee, 1972).
1.4.2. Principii în interpretare
Cele mai importante principii ce trebuie respectate în momentul în care interpretăm un profil CPI nu
sunt diferite de cele care stau la baza interpretărilor cu orice alt test (structurat ori proiectiv). Ele
se referă la două aspecte principale: CPI trebuie interpretat de un psiholog foarte bine pregătit și
familiarizat cu cercetările făcute cu acest instrument, iar interpretările, pentru a fi acurate, trebuie
să ia în calcul și alte informații despre cel evaluat (Gough, 1969; Megargee, 1972).
Așadar, fără o pregătire prealabilă temeinică în utilizarea acestui instrument, fără cunoașterea
lui și a literaturii de specialitate (de exemplu, studii de validare și date despre scalele CPI adunate
de-a lungul timpului din numeroase articole și cărți științifice) nu poate fi utilizat cu adevărat
corect. La început, poate exista tentația de a interpreta „matematic” profilul (Pitariu
et al
., 2006),
mai ales datorită faptului că scalele sunt bine documentate.

Un nivel mediu spre mare al scalei de dominanță desemnează un comportament asertiv, cu forță
socială și prezență în viața grupului. Ba chiar, dincolo de aceasta, un psiholog care are acces la
manualul testului poate spune, doar pe baza scorului la scala Do, câteva cuvinte sau chiar
paragrafe despre posibile comportamente și poate indica o serie de descrieri adjectivale.
Urmând acest algoritm de-a dreptul matematic, un psiholog poate produce interpretări de un
volum impresionant pe baza unui protocol, căci, probabil, nu mai există niciun alt instrument
psihometric care să aibă scale atât de bine documentate și cu o astfel de abundență de
informații asociate (Pitariu
et al.
, 2006, pp. 304-305).

O astfel de analiză este greșită, deoarece orice probă psihometrică trebuie interpretată – pe
lângă profilul obținut – și pe baza altor parametri, cum ar fi condițiile în care chestionarul a fost
administrat, caracteristicile demografice ale respondentului (vârstă, rasă, status marital, sex,
educație etc.) și, bineînțeles, pe baza altor date relevante ce țin de anamneză, interviu, istorie
personală etc. (Pitariu
et al.
, 2006; Megargee, 1972).
Cel de-al doilea principiu postulează tocmai acest aspect: este necesar ca interpretarea să fie
făcută în contextul altor date pe care psihologul le colectează referitor la persoana evaluată.

Interpretarea „în orb” poate fi făcută sub formă de exercițiu, cu scop de formare, însă pentru cei
care doresc să folosească această probă într-un context profesional sunt absolut necesare și alte
date pentru a valida informațiile furnizate de acest profil și, uneori, chiar pentru a corecta anumite
concluzii aparente care, de fapt, nu sunt susținute de realitate (Gough, 1996; Anastasi, 1976; Pitariu
et al.
, 2006).
În versiunea în limba română a manualului testului (Pitariu
et al
., 2006) este citat un exemplu
dat de Megargee (1972), care povestește despre un subiect evaluat la un moment dat cu CPI-480
(versiunea atunci în uz):

Virginia Grazio, o absolventă de colegiu de 20 de ani, care se înscrisese la un training pentru a
deveni tehnician medical într-un spital din străinătate, trebuia să treacă, în acest sens, printr-o
selecție care să-i prezică performanța în acea profesie și în acel contract particular pentru care
optase. Scorurile Virginiei se plasau în general în jurul mediei și avea chiar scoruri elevate
semnificativ (7-10 puncte T) pe unele scale importante, precum To, Ie și Fx. Cu toate acestea, se
semnalau și două scoruri foarte joase la scalele So (T = 30) și Sc (T = 33), care dădeau naștere
unor serioase semne de întrebare, de vreme ce activitatea unui tehnician medical nu este
compatibilă cu comportamentele impulsive, amorale sau neconștiincioase, așa cum sugerau
acești indicatori în cazul Virginiei. Anamneza a arătat că absolventa provenea dintr-o familie
instabilă, cu o mamă alcoolică și un tată retras, rareori prezent în cămin, mediu care a obligat-o
în adolescență să își asume responsabilitatea creșterii fraților mai mici. A plecat repede de
acasă, și-a găsit o slujbă și și-a câștigat singură banii pentru a absolvi colegiul. În aceste
condiții, nu este de mirare că multe dintre atitudinile și verbalizările ei, în special cele
referitoare la familie, seamănă cu cele ale delincvenților, ceea ce ar și justifica, printre altele,
scorurile joase pe scalele So și Sc. Însă comportamentul său matur și responsabil în cămin,
grija pentru frații mai mici și comportamentul ei în timpul programului de training amintit au
arătat cu prisosință că, în fond, comportamentul rebel și atitudinile antisociale descrise de
obicei de scorurile joase pe scalele So și Sc nu îi erau tipice. În plus, scorurile medii spre mari
sau mari pe scalele To, Ie, Fx și Ai sugerau faptul că rebeliunea și independența sunt exprimate
într-o modalitate intelectuală, și nu comportamentală. A fost selectată pentru proiectul respectiv,
iar evaluarea ei la finalul proiectului a demonstrat că a avut performanțe extraordinare
(Megargee, 1972,
apud
Pitariu
et al
., 2006, pp. 305-306).

Prin urmare, informațiile pe care le are psihologul referitoare la persoana testată, în afara celor
furnizate de test, pot influența concluziile și interpretarea testului. Psihologii novici pot avea
tendința să privească un test cu foarte mare încredere, mai ales dacă există o serie copleșitoare de
date în legătură cu validitatea acestuia – cum este cazul de față – și să manifeste un fel de teamă sau
reținere în a „interveni” asupra concluziilor, dacă ele nu sunt obiectivate, susținute de instrument.

Această atitudine este pe cât de justificabilă – prin lipsa de experiență, informații și chiar a unei
intuiții necesare exercitării profesiei – pe atât de greșită. Până la urmă, niciun instrument, oricât de
valid, nu se poate substitui specialistului și niciun instrument, oricât de complex, nu poate
radiografia întreaga realitate pe care încearcă să o redea. Scalele CPI, chiar și atunci când sunt
analizate combinații dintre ele sau patternuri ale lor, indică, în majoritatea situațiilor, anumite
comportamente, însă nu întotdeauna, ceea ce înseamnă că trebuie analizate cu precauție, avându-se
în vedere limitele lor, stipulate și în manual.
Pitariu și colaboratorii săi (2006) enunță și un al treilea principiu de care trebuie ținut cont
atunci când se realizează interpretarea rezultatelor obținute cu ajutorul CPI – stipulat tot de Gough
(1987) –, și anume faptul că interpretarea CPI pornește de la general la particular. Inițial, se
evaluează profilul în ansamblu și se stabilește validitatea evaluării, după care se trece (printr-o
serie de pași) la ceea ce îi este specific, particular. În următoarea fază se recomandă compararea
profilului cu cel al unui grup de referință sau raportarea rezultatelor la obiectivele analizelor pe
care evaluatorul intenționează să le realizeze (Pitariu
et al.
, 2006). În final, se trece la examinarea
caracteristicilor individuale. Aceasta este etapa în care își spune cuvântul experiența evaluatorului.
Spre deosebire de alte instrumente, în cazul CPI se poate face o diferențiere între utilizatori
experimentați și cei fără experiență, fiind posibile atât analize profunde, subtile, precise, intuitive
ale unei persoane, cât și analize superficiale sau chiar incorecte (în cazul unui evaluator neinformat
sau nepriceput).
1.4.3. Pașii necesari în interpretare
Pentru procesul de interpretare a profilurilor CPI găsim în literatura de specialitate o serie de pași
ce trebuie urmați pentru a realiza o analiză cât mai corectă. Megargee (1972) sugerează inclusiv
parcurgerea unei etape de pregătire înaintea demarării pașilor de interpretare a profilului, pregătire
în care psihologul trebuie să revizuiască istoria cazului, circumstanțele particulare ce ar fi putut
influența situația de testare (educația, gradul de alfabetizare al celui evaluat, relația examinat-
examinator) și propriile ipoteze de lucru pe care le testează prin intermediul CPI (dacă nu are astfel
de ipoteze, se poate concentra pe motivul pentru care a utilizat CPI în testare). Odată finalizată faza
de pregătire, se poate trece la interpretarea profilului.
McAllister (1996) menționează cinci pași de urmat:
Pasul 1
– se referă la o examinare inițială a profilului și la stabilirea validității sale. Următorii
pași presupun examinarea rezultatelor la test din diverse perspective, astfel încât să poată fi
formulate ipoteze interpretative.
Pasul 2
– presupune verificarea rezultatelor scalelor structurale. Aceste scale pun în evidență
una din patru forme posibile de organizare a personalității și indică nivelul pe care persoana l-a
atins în cadrul acelui tip.

Pasul 3 –
se referă la o examinare globală a profilului și a grupurilor de scale.
Pasul 4
– implică o evaluare specifică a scalelor standard și a celor speciale.
Pasul 5
– constă în examinarea unor ipoteze bazate pe anumite patternuri de interacțiune între
scalele CPI. Aceste ipoteze sunt foarte bine ancorate în comportamente, în practică.

În cele ce urmează vom prezenta acești pași mai detaliat.
Pasul 1. Determinarea validității profilului
De când sunt folosite inventarele autodeclarative, se cunosc riscurile legate de distorsionarea
răspunsurilor la acestea (Gough, 1996). Astfel, cei evaluați ar putea fi tentați să se prezinte fie într-
o lumină pozitivă (în special dacă știu că evaluarea se face în scopul angajării), fie în una
negativă – pentru a câștiga anumite beneficii. De asemenea, dacă participanții sunt constrânși să
dea testul, ar putea răspunde aleatoriu, cu superficialitate, în grabă. Este evident că în niciunul
dintre aceste cazuri nu putem folosi cu încredere rezultatele obținute în cadrul sesiunii de testare, de
aceea este foarte important să putem identifica astfel de situații atunci când apar.
Scale de „minciună” întâlnim la aproape toate instrumentele de măsurare a personalității,
existând această preocupare de detectare a răspunsurilor disimulate încă din momentul construirii
oricărui chestionar. Cu toate că existau, în cazul câtorva inventare de personalitate timpurii,
modalități de detectare a profilurilor invalide, doar odată cu apariția MMPI au fost oferite măsuri
separate pentru detectarea a mai mult de două tipuri de invalidități (Gough, 1996).
Gough și Bradley (2005) discută despre patru tipuri de invalidități – cele mai întâlnite în orice
context în care sunt folosite testele psihologice. Prima apare când respondentul lasă itemi sau
întrebări fără răspuns. Câteva omisiuni, de regulă, nu vor avea un impact foarte mare asupra
rezultatului final al testului CPI, însă, peste un anumit prag, omisiunile vor scădea scorurile și vor
distorsiona configurațiile dintre scale. Din acest motiv se calculează numărul omisiunilor. De
exemplu, în cea mai recentă versiune a CPI, cea cu 260 de itemi, dacă acestea sunt între 13 și 18,
apare în raportul de feedback un avertisment, iar dacă depășesc 19, raportul nu mai este tipărit.
Pentru a evita această problemă, soluția este simplă, și anume verificarea de către examinator a foii
de răspuns înainte de a o trimite la scanat și îndemnarea persoanei evaluate să completeze
răspunsuri și la acești itemi – dacă este posibil.
A doua problemă ce poate produce protocoale invalide este supralicitarea răspunsurilor
favorabile sau a calităților dezirabile. Dacă scorurile depășesc un anumit prag, apare ceea ce se
numește „distorsiune pozitivă” (
fake good
). CPI deține o scală numită
Good Impression
(Gi), ce
are funcția, printre altele, de identificare a unor asemenea exagerări. Astfel, scorurile peste 70 pe
această scală indică o accentuare nedorită a calităților personale, concomitent cu diminuarea
atributelor negative (Gough și Bradley, 2005). O măsură mai exactă a acestui indicator este dată de
o formulă de calcul inclusă în software-ul care generează profilul CPI al fiecărui respondent,

disponibilă și în manualul testului (vezi Pitariu
et al.
, 2006). În calculul indicatorului
fake good
, pe
lângă Gi, mai intră și scorurile scalelor: Do – Dominanță, Em – Empatie (cu ponderi pozitive) și
Wb – Sănătate și Fx – Flexibilitate (negative). Această formulă se folosește pentru a calcula un scor
de distorsiune pozitivă pentru fiecare protocol, iar dacă acel scor trece peste un anumit prag,
protocolul este clasificat ca posibil distorsionat pozitiv și este emisă o atenționare (Gough și
Bradley, 2005). Am precizat
posibil
distorsionat pozitiv deoarece în astfel de cazuri trebuie
analizate contextul în care persoana a fost examinată și informațiile despre ea. Studiile întreprinse
în acest sens au arătat că există anumiți factori ce pot influența distorsiunea pozitivă a rezultatelor,
cum ar fi gradul de familiaritate al persoanei cu testul sau cu testările, în general, ori sofisticarea
lui intelectuală (Megargee, 1972; Canter, 1963).
Un al treilea tip de probleme este reprezentat de distorsiunea negativă (
fake bad
). Într-un profil
distorsionat negativ, respondentul a accentuat problemele personale, temerile, sentimentele de
alienare concomitent cu ignorarea sau cu minimizarea atributelor pozitive. Scala Confort psihologic
(
Well-being
, Wb) se concentrează exact pe aceste aspecte. Scoruri foarte scăzute la Wb (egale sau
mai mici de 30) indică un accent foarte mare pus pe problemele personale și probabilitatea unei
distorsiuni negative a profilului. Un index psihometric mai exact al acestei erori este, de asemenea,
dat de o formulă de calcul (inclusă și în software-ul de calcul al profilului). Acest index include
patru scale: Wb, Cm și Fx, cu ponderi negative, și Ac (Realizare prin conformism), cu pondere
pozitivă. Dacă scorul la acest index trece de un anumit prag, protocolul este clasificat drept
distorsionat negativ și apare un avertisment corespunzător în raport (Gough și Bradley, 2005).
O a patra categorie de probleme de invalidare a profilului CPI este reprezentată de răspunsurile
aleatorii (
random answers
). În timp ce distorsiunile pozitive și negative au în spate o anumită
motivație, răspunsurile aleatorii au cu totul alte considerente. Unul ar fi legat de abilitățile slabe de
citire – cazul în care respondentul nu reușește să citească și să înțeleagă itemii chestionarului sau o
mare parte dintre ei. Altul ar fi legat de erori în marcarea răspunsurilor, în completări neadecvate,
incorecte pe foaia de răspuns. O a treia cauză ar fi indiferența sau rezistența la testare, ceea ce face
ca evaluatul să răspundă într-un mod aleatoriu, dezinteresat, uneori chiar fără să citească afirmațiile
inventarului. Scala de Comunalitate (Cm) oferă o măsură directă a răspunsurilor aleatorii sau
atipice. Scorurile T egale sau mai mici de 30 indică tocmai o astfel de problemă. Megargee (1972)
atenționează că această scală poate indica inclusiv tipul patternului aleatoriu: asociat cu scoruri
mici pe scala Wb – distorsiunea este obținută prin bifarea tuturor itemilor ca fiind „adevărat”, iar
cuplată cu scoruri mari pe Fx, scorurile mici obținute la Cm indică bifarea tuturor itemilor cu „fals”
(Pitariu
et al.
, 2006; Megargee, 1972). Ca în cazul distorsiunilor pozitive și negative, un index mai
precis de detectare a protocoalelor completate aleatoriu este dat de o formulă de calcul regăsită și
în software-ul computerizat al testului. Acest index include patru scale: In – Independență, Gi –
Impresie bună și To – Toleranță (cu ponderi pozitive) și Wb – Sănătate (cu pondere negativă).
Toți acești trei indici (distorsiune pozitivă, negativă și răspunsuri aleatorii) au fost obținuți prin

analize empirice de regresie, comparând protocoale intenționat distorsionate pozitiv, negativ sau
completate aleatoriu cu rezultatele din condițiile standard de testare (Gough și Bradley, 2005).
Astfel, în toate versiunile CPI există ecuații de regresie prin care se poate face predicția falsificării
răspunsurilor. Desigur, ele diferă de la o versiune la alta, în funcție de interrelaționarea scalelor
specifică fiecărei ediții (Pitariu
et al
., 2006).
În 1986, pentru ediția cu 462 de itemi a CPI, Lanning (1989) propunea, pe lângă ecuațiile de
regresie, și un arbore decizional în aplicarea celor trei indici, care este folosit și în prezent.
Prima dată se calculează indexul pentru distorsiunea pozitivă (
fake good
). Dacă protocolul nu
este clasificat ca distorsionat pozitiv, se aplică ambele ecuații: atât cea pentru distorsiunea
negativă, cât și cea pentru răspunsurile aleatorii, apoi se calculează un raport între scorurile
fake
bad
și
random
, ceea ce duce la una dintre următoarele trei decizii: distorsiune negativă, răspunsuri
aleatorii sau protocol valid (Gough și Bradley, 2005).
De menționat este și faptul că studiile efectuate cu diverse versiuni ale CPI au relevat existența
unor falși pozitivi și, respectiv, a unor falși negativi, așadar aceste ecuații nu sunt infailibile –
există inclusiv probabilitatea de încadrare greșită a protocoalelor corecte, nu doar cea de detectare
a protocoalelor invalide. După cum se precizează și în versiunea în limba română a manualului:

În continuare, în ciuda existenței acestei modalități automatizate de detecție a invalidității, este
de cea mai mare importanță ca psihologul să cerceteze profilul pentru semnificațiile sale
contextuale. În acest scop sunt importante considerațiile făcute cu privire la relațiile dintre
invaliditate și cele trei scale (Wb, Gi și Cm), precum și accentul pus la momentul respectiv pe
importanța pe care o au pentru interpretare istoria personală a subiectului și contextul testării
(Pitariu
et al
., 2006, p. 319).

Ecuațiile de predicție a invalidității s-au modificat de la o ediție la alta a CPI, în primul rând
datorită particularităților item-metrice ale scalelor. Nu vom prezenta în continuare aceste ecuații
pentru toate formele CPI; ele pot fi consultate în manualul tehnic al testului și sunt rulate automat la
scorarea computerizată a unui protocol CPI.
Totuși, în scop ilustrativ, prezentăm ecuațiile pentru forma cu 260 de itemi a CPI (
Brief
Technical Report on the CPI 260 Instrument
, 2002; Pitariu
et al
., 2006, p. 320):

Fake good = 32,3 + 0,49 Do + 0,67 Em + 1,12 Gi – 0,62 Wb – 0,58 Fx
Fake bad = 100,67 – 2,32 Cm – 0,44 Wb – 0,31 Fx + 0,18 Ac
Random = 42,77 + 0,3 In + 0,37 Gi + 0,49 To – 0,29 Cm

Pentru ecuația
fake good
, un scor mai mare de 65,5 desemnează protocolul distorsionat. În
cazul celorlalte două ecuații, un protocol cu
fake bad
mai mare sau egal cu 66 și cu
random
mai

mic de 51,5 desemnează o distorsiune pozitivă, iar un scor
fake bad
mai mare sau egal cu 66, cuplat
cu
random
mai mare sau egal cu 51,5, sugerează un răspuns aleatoriu. Toate celelalte protocoale,
dacă nu se încadrează în limitele acestor parametri, sunt clasificate drept normale sau valide.
Important de reținut este că, în toate aceste ecuații, se folosesc scoruri brute, și nu scoruri
standardizate.
Pasul 2. Interpretarea modelului cuboid
După cum am menționat deja, pe lângă scalele standard, începând cu ediția CPI-462, regăsim și
trei scale considerate structurale, vectoriale. Manualul CPI oferă detalii referitoare la dezvoltarea
celor trei scale structurale (v.1, v.2 și v.3) și la felul cum ar trebui acestea să fie combinate pentru a
genera patru tipuri de personalitate – „stiluri de viață” – , după cum le definesc Gough și Bradley
(2005), și nivelul de autorealizare.
După stabilirea validității protocolului, înainte de a trece la analiza scorurilor scalelor, trebuie
făcută interpretarea modelului cuboid. Acesta oferă primele informații despre persoana evaluată.
Scorarea automată va genera tipul individual și unul dintre cele șapte niveluri de autorealizare.
Tipul de personalitate este determinat de scorurile persoanei pe scalele vectoriale v.1
(Introversiune/Extraversiune) și v.2 (Orientarea către normă/Orientarea împotriva normei). Scala
v.3 (pentru „realizare”) este folosită pentru a clasifica persoanele pe diverse niveluri. Nivelurile 1,
2 și 3 sugerează o realizare și o integrare slabe, sub medie a potențialului tipului de personalitate
respectiv. Nivelul 4 indică o integrare și o realizare medii, iar nivelurile 5, 6 și 7 reprezintă o
realizare și o integrare peste medie, superioare, ale potențialului tipului respectiv (McAllister,
1996).
Așadar, scala v.1 măsoară orientarea interpersonală și merge de la extraversiune sau
exteriorizare, la un pol, către introversiune sau interiorizare, la celălalt. Scala v.2 descrie
orientarea normativă a respondentului, mergând de la orientarea spre normă, perspectiva de
valorizare a regulilor, la un capăt, până la orientarea împotriva normei, chestionarea regulilor, la
celălalt capăt. Scalele v.1 și v.2 sunt ortogonale (necorelate), fiind folosite pentru a descrie patru
stiluri de viață: Alfa, Beta, Gama, Delta (Gough, 1988). Intersecția dintre acestea a dat naștere la
ceea ce este cunoscut ca modelul cuboid al personalității.
• Stilul
Alfa
combină valorizarea normelor cu angajarea interpersonală activă. În cea mai bună
variantă a lor, Alfa sunt lideri carismatici, iar în cea mai dezadaptată variantă sunt manipulativi
și concentrați doar pe propria persoană.
• Stilul de viață
Beta
combină sentimentele pronormă cu o puternică interiorizare și detașare. În cel
mai bun caz, ei pot fi modele de virtute și bunătate. În cel mai rău, sunt rigizi și conformiști.
• Cei din categoria
Gama
îmbină preferința pentru implicare interpersonală cu îndoieli legate de
rostul celor mai multe constrângeri sociale. În cel mai bun caz, Gama sunt creativi și inovativi,
iar în cel mai rău caz sunt capricioși și impulsivi.

• În sfârșit, cei cu profil
Delta
combină scepticismul normativ cu o orientare introvertită. În cea mai
bună versiune a lor, Delta sunt vizionari și artiști, iar în cea mai rea, suferă de conflicte
interioare și sentimente de alienare (Gough, 1988).

Pentru fiecare stil de viață este postulată o gamă de realizări sau împliniri care pornește de la
rezoluții autodistructive și inadecvate la problemele și oportunitățile specifice tipului respectiv
până la integrarea actualizată și de dezvoltare a ego-ului (scala v.3 – Gough, 1988). De exemplu, un
Gama 7 va fi o persoană cu un stil de viață Gama, care funcționează la un nivel foarte ridicat de
integrare și competență. Un Delta 1 va fi un individ cu un stil de viață Delta, funcționând la un nivel
foarte scăzut (Gough, 1988).
Este de la sine înțeles că modelul trivectorial al scalelor CPI poate genera interpretări
psihologice complexe, rezultate din analiza și înțelegerea simultane, coroborate a scorurilor pe cele
trei scale.
În figura 1.3 prezentăm intersecția primelor două scale vectoriale, iar în figura 1.4, modelul
trivectorial într-o formă spațială, coroborând intersecția dintre v.1 și v.2 cu cea de-a treia
dimensiune (v.3).
Cu toate că pare extrem de simplu și de intuitiv, chiar și modelul cuboid trebuie analizat cu
atenție, deoarece pot exista cazuri în care subiecții se situează la granița dintre profiluri sau chiar
distorsionează, în funcție de contextul testării, anumite scoruri, pentru a-și putea atinge unele
obiective personale. De exemplu, dacă testarea se face pentru o angajare, subiectul probabil nu va
dori să denote o atitudine rebelă, orientată împotriva normei, așa că ar putea apărea anumite
distorsiuni pe scala v.2 (Pitariu
et al.
, 2006). Din nou se face recomandarea de a lua în calcul
contextul testării într-o astfel de situație.

Figura 1.3.
Reprezentare schematică a intersecției primelor două scale vectoriale
(adaptată după
Pitariu
et al
., 2006).

Figura 1.4.
Reprezentare schematică a modelului cuboid al structurii personalității
(adaptată
după Pitariu
et al
., 2006)
Caracteristicile tipurilor modelului cuboid
În cele ce urmează, prezentăm mai pe larg fiecare dintre cele patru tipuri, pe baza raportului
interpretativ al testului în România (Testcentral, 2003). Vom utiliza pentru această prezentare datele
publicate de Gough (1987, 1996) și Pitariu și colaboratorii săi (2006), care se referă la corelații
ale profilurilor individuale CPI cu ACL (
Adjective Check List
, Gough și Heilbrun, 1983) și cu
California Q-Set (Block, 1961).
• Alfa.
Atunci când un individ Alfa este descris de alte persoane, acesta apare ca ambițios, temerar,
energic, optimist, deschis, descurcăreț, sigur de sine, sociabil și aproape niciodată apatic, uituc,
docil, liniștit, inconstant, sfios, neambițios, retras. În ceea ce privește descrierile
comportamentale tipice pentru un individ Alfa, descriem mai jos enunțurile cu cele mai mari
corelații pozitive și, respectiv, negative (tabelul 1.2).
Tabelul 1.2.
Comportamente și descrieri asociate pozitiv și negativ cu indivizii Alfa

Asociate pozitiv cu Alfa
Asociate negativ cu Alfa
Este productiv, duce la bun sfârșit activitățile
Pare să nu aibă un scop în viață
Este asertiv
Capitulează și se retrage în fața adversității și a frustrărilor
Are aspirații personale înalte
Evită să se dedice unui plan clar de acțiune, tinde să întârzie sau să evite
acțiunea
Are postură socială, este relaxat în situații sociale
Este defetist, acționează împotriva propriilor scopuri
Ambițios, probabil va reuși în majoritatea demersurilor sale
Prost organizat și incapabil să își concentreze atenția și efortul asupra
problemelor intelectuale
Întreprinzător și extravert, se bucură de implicarea în
contextul social
Stângaci și stânjeniți în situații sociale, timid și inhibat în fața celorlalți
Este un lider eficient, capabil să mobilizeze cooperarea și
feedbackul celorlalți
Îngrijorat, preocupat, tensionat, nervos și în general supărat
Sursa
: Adaptat după
Raport interpretativ al California Psychological Inventory 260
(Testcentral, 2003)

Structura datelor prezentate sugerează că persoanele Alfa sunt centrate pe acțiune, pe „a face”
și sunt asertive în relațiile cu ceilalți. Indivizii Alfa își stabilesc obiective și acționează pentru a le
atinge, perseverând în fața problemelor și dificultăților. Se simt în largul lor în situații sociale și
dau întotdeauna un sens vieții personale. De asemenea, sunt percepuți drept ambițioși, orientați
spre scop, cu un puternic potențial de lider, bine organizați.
În concluzie, persoanele Alfa pot fi descrise după cum urmează:
– își investesc credințele și energiile în lumea comună interpersonală și se orientează către
aderarea la norme;
– sunt puternic orientate către acțiune, duc întotdeauna la îndeplinire acțiunile, mai ales dacă sunt
consfințite cultural;
– în cea mai bună formă posibilă, pot fi lideri carismatici, catalizatori ai acțiunii sociale
constructive. În cea mai proastă formă posibilă, pot fi oportuniști, manipulativi, ostili cu cei pe
care îi suspectează că nu aderă la normele sociale;
– la nivelurile înalte ale autointegrării, tind să acționeze ca un factor coagulant, alăturându-se
sistemelor și organizațiilor cu scopuri sociale semnificative sau grupurilor sociale cu un status
ridicat. La niveluri diminuate ale autoactualizării, tind să se asocieze grupurilor sau
organizațiilor de periferie, cum ar fi sectele, cultele sau organizațiile implicate în demersuri
extremiste sau radicale.
• Beta.
Atunci când un individ Beta este descris de alte persoane, acesta apare ca prevăzător,
conservator, convențional, pașnic, moderat, răbdător, liniștit, rezervat, și aproape niciodată ca
isteț, impulsiv, deschis, petrecăreț, spontan, guraliv, neconvențional, îndemânatic.

În ceea ce privește descrierile comportamentale tipice pentru o persoană Beta, prezentăm în
tabelul 1.3 enunțurile cu cele mai mari corelații pozitive și, respectiv, negative.

Tabelul 1.3.
Comportamente și descrieri asociate pozitiv și negativ cu indivizii Beta
Asociate pozitiv cu Beta
Asociate negativ cu Beta
Tinde să supracontroleze nevoile personale și impulsurile; amână
nejustificat recompensele
Încearcă de principiu să testeze și să împingă limitele pentru a vedea
dacă poate scăpa nepedepsit
Supus prin natură, acceptă cu ușurință dominarea celorlalți
Este o persoană interesantă, captivantă
Preferă valorile conservatoare într-un număr mare de domenii
Tinde să fie rebel și nonconformist
Are o propensiune către vinovăție
Are fluență verbală și își exprimă eficient ideile
Conștiincios și serios
Comportament viguros și sigur pe sine
Modest, inhibat, distras; comportament insipid, lipsit de culoare
Întreprinzător, deschis, savurează situațiile sociale
Bine organizat, capabil, răbdător și conștiincios; apreciază
reușita
Fluent din punct de vedere verbal, se exprimă ușor și cu claritate
Sursa
: Adaptat după
Raport interpretativ al California Psychological Inventory 260
(Testcentral, 2003).
În concluzie, indivizii Beta pot fi descriși după cum urmează:
– prețuiesc viața personală, interioară și emoțiile proprii și tind să evite expunerea publică;
– acceptă normele și regulile sociale; adesea, protejează aceste valori, îi sprijină pe cei din jurul
lor, umanizează modul în care regulile sociale sunt aplicate și impuse când este cazul;
– la niveluri mari de integrare, pot fi modele personale, aspiraționale, de bunătate și virtute; la
niveluri reduse, tind să supraexercite autocontrolul, au o încredere în sine foarte scăzută, își
pierd în mod constant respectul de sine și tind să se învinovățească.
• Gama.
Atunci când o persoană Gama este descrisă de alte persoane, apare ca fiind cutezătoare,
impulsivă, impetuoasă, petrecăreață, nestatornică, cu tupeu, spontană, guralivă și aproape
niciodată ca fiind conștiincioasă, conservatoare, modestă, răbdătoare, liniștită, rezervată,
sfioasă, tăcută.

În ceea ce privește descrierile comportamentale tipice, enumerăm în cele ce urmează enunțurile
cu cele mai mari corelații pozitive și, respectiv, negative (tabelul 1.4).
Tabelul 1.4.
Comportamente și descrieri asociate pozitiv și negativ cu persoanele Gama
Asociate pozitiv cu Gama
Asociate negativ cu Gama
Încearcă din principiu să testeze și să împingă limitele pentru a vedea
dacă poate scăpa nepedepsit
Tinde să supracontroleze nevoile personale și impulsurile; amână
nejustificat recompensele
Este puternic centrat pe satisfacerea propriilor dorințe și nevoi
Este exigent și pretențios
Este abil în comportamentele sociale care presupun joaca creativă,
umorul sau actoria
Supus prin natură, acceptă cu ușurință dominarea celorlalți
Exagerează trăirile proprii, este histrionic
Are o propensiune către vinovăție
Întreprinzător și extravert
Conștiincios și serios
Inteligent și plin de imaginație
Ambițios, convențional și banal în gândire și comportament

Are fluență verbală ridicată
Blând, diplomat și plin de tact în relațiile cu ceilalți; de ajutor
Sursa:
Adaptat după
Raport interpretativ al California Psychological Inventory 260
(Testcentral, 2003).

În concluzie, indivizii Gama pot fi descriși astfel:
– apreciază și caută recompensele și modalitățile de recunoaștere a meritelor personale pe care le
poate oferi societatea (bani, prestigiu etc.), dar, în același timp, există o discrepanță între felul
în care ei consideră că trebuie acordate aceste merite și norma socială;
– valorile lor sunt personale, individuale, și nu tradiționale sau convenționale;
– pun la îndoială, sunt refractari la modul uneori arbitrar în care este alocat statutul social;
– la un nivel mare de integrare sunt inovativi, generatori creativi ai schimbării; la niveluri reduse
de autoactualizare sunt rebeli, intoleranți, puternic hedoniști și inconstanți, tinzând să ignore sau
să încalce regulile pentru a-și satisface impulsurile narcisiste.

• Delta.
Atunci când un individ Delta este descris de alte persoane, acesta apare ca stângaci,
inhibat, modest, liniștit, reținut, sfios, tăcut, retras, și nu ca ambițios, temerar, cu pretenții,
egoist, deschis, impetuos, cu tupeu, guraliv.

În ceea ce privește descrierile comportamentale tipice pentru un individ Delta, prezentăm în
tabelul 1.5 enunțurile cu cele mai mari corelații pozitive și, respectiv, negative.
Tabelul 1.5.
Comportamente și descrieri asociate pozitiv și negativ cu indivizii Delta
Asociate pozitiv cu Delta
Asociate negativ cu Delta
Persoană reticentă în a se implica în orice fel de acțiuni definitive, tinde să evite sau să amâne
acțiunea
Este vorbăreț
Acționează împotriva propriilor scopuri
Se comportă asertiv
Renunță sau se retrage ori de câte ori este posibil în fața frustrărilor sau obstacolelor
Are nevoie de apropierea celorlalți
Se complace în fantezii personale, speculații fictive
Are prezență și postură sociale, este
relaxat
Stângaci și inconfortabil în situații sociale
Întreprinzător și extravert
Se simte inferior sau inadecvat
Demn și încrezător în sine
Blând
Este un lider eficient
Sursa
: Adaptat după
Raport interpretativ al California Psychological Inventory 260
(Testcentral, 2003).

În concluzie, indivizii Delta pot fi descriși în felul următor:
– își centrează trăirile pe lumea intimă, internă și pe valorile personale aflate de multe ori în
antiteză cu cele tradiționale sau aprobate social;

– cerebrali, manieriști și detașați; văd lucrurile altfel decât majoritatea celorlalți, dar țin această
percepție personală pentru ei înșiși;
– la niveluri mari de integrare, sunt imaginativi, creativi, iubitori de frumos și vizionari; la niveluri
reduse sunt retrași, detașați, în situațiile extreme pot fi incapabili să se proteje în fața
intruziunilor lumii altfel decât prin retragere, riscând să dezvolte comportamente violente față
de sine și ceilalți, cu probleme de funcționare a ego-ului.

Deși CPI este un exponent remarcabil al teoriei trăsăturilor în psihodiagnosticul personalității,
modelul cuboid oferă specialistului nu doar un punct de plecare pertinent și fundamentat empiric
pentru interpretarea profilului, ci poate fi folosit cu cea mai mare ușurință și ca un exponent al
teoriei tipurilor. Cele patru stiluri de viață aferente modelului cuboid pot fi astfel folosite similar
cu tipurile Myers-Briggs Type Indicator (MBTI) pentru analiza grupurilor, pentru feedback către
client, pentru discuții aferente eforturilor de dezvoltare personală ori de orientare vocațională.
Teoria tipurilor deduse din modelul cuboid este un adjuvant extraordinar al angrenajului CPI și
considerăm că reprezintă probabil cea mai serioasă îmbunătățire adusă de Gough instrumentului,
începând cu versiunea cu 462 de itemi (Pitariu
et al.
, 2006).
Pasul 3. Interpretarea de ansamblu a profilului
Urmând, după cum am precizat deja, un demers de la general la particular, având deja câteva
informații primare legate de profilul celui evaluat, se trece la o inspectare grosieră a rezultatelor
obținute de persoana evaluată pe toate scalele.
Pentru a facilita interpretarea rezultatelor, Gough a aranjat cele 20 de scale standard în patru
clase. Aceste clase sunt bazate mai degrabă pe similaritatea de concept și pe caracteristici populare
decât pe similarități statistice (Meyer și Davis, 1992). De altfel, McAllister (1988) prezintă atât
această abordare pe clase, cât și abordarea bazată pe analiza factorială – cu cei cinci factori
rezultați (despre care am amintit deja).
Clusterele de scale sunt grupate împreună pe foaia de profil a respondentului – fiind mai facilă
astfel analiza acestora. Primul grupaj de scale cuprinde măsurile stilului și orientării interpersonale
și este legat de asertivitate, echilibru, încredere în sine și abilități și orientare interpersonală. Acest
cluster conține șapte scale: Dominanță (Do), Capacitate de statut (Cs), Sociabilitate (Sy), Prezență
socială (Sp), Acceptare de sine (Sa), Independență (In) și Empatie (Em). Din această clasă ne
putem da seama de dorința de a fi lider a individului, de interesul pentru și de cât de în largul său
se simte într-o serie de situații sociale, de încrederea personală și competența percepută, precum și
de sentimentele pentru alții (Meyer și Davis, 1992; Pitariu
et al
., 2006).
Al doilea grupaj cuprinde măsurile orientării normative și valorice. Este alcătuit din șapte
scale: Responsabilitate (Re), Socializare (So), Autocontrol (Sc), Impresie bună (Gi), Comunalitate
(Cm), Sănătate (Wb) și Toleranță (To). Ele evaluează simțul responsabilității și al socializării,

structurarea interpersonală a valorilor, autocontrolul și maturitatea. Din aceste scale se pot trage
concluzii referitoare la adaptarea personală, angajamentul față de comportamentele prosociale,
autocontrol și gradul în care valorile persoanei includ normele sociale (Meyer și Davis, 1992;
Pitariu
et al.
, 2006).
Al treilea grupaj cuprinde măsurile funcționării intelectuale, ale posturii și stilului intelectual,
precum și gradul și tipul de comportament orientat către performanță (Meyer și Davis, 1992;
McAllister, 1988). Acest cluster este format din trei scale: Realizare prin conformism (Ac),
Realizare prin independență (Ai) și Eficiență intelectuală (Ie/Cf – în funcție de versiuni, această
scală are denumiri diferite) (Meyer și Davis, 1992; Pitariu
et al
., 2006).
Al patrulea grupaj cuprinde măsurile rolului și stilului interpersonal. Aceste scale sunt o măsură
a preferințelor legate de stilul de lucru (McAllister, 1988). Grupajul cuprinde: scalele Introspecție
psihologică (Py sau Is), Flexibilitate (Fx) și Feminitate/Masculinitate (F/M sau Sn) și surprinde
felul în care indivizii gândesc relațiile și mediile de muncă (Meyer și Davis, 1992; Pitariu
et al.
,
2006).
Acestor clase de scale li se adaugă scalele speciale, însă ele nu sunt unitare din punctul de
vedere al semnificațiilor, deci nu se grupează în anumiți clusteri.
Pasul 4. Interpretarea scalelor
Pasul imediat următor acestei examinări de ansamblu a scalelor este analiza scalelor profilului,
pe rând, fiecare în parte. Pe parcursul întregului proces de interpretare, în special în cazul lipsei de
experiență în lucrul cu acest instrument, psihologul va recurge în mod constant la manualul testului,
mai ales la secțiunea care descrie aceste scale, pentru a revizui ce anume măsoară fiecare, care sunt
aspectele legate de validitate sau semnificațiile scorurilor ridicate și, respectiv, scăzute. Megargee
(1972) menționează că învățarea va veni, în cea mai mare parte, din greșeli.
Conform lui Gough (1969, 1987, 1996), înainte de toate, psihologul trebuie să treacă în revistă
cele mai înalte și cele mai joase scoruri obținute – să identifice astfel scalele cu rezultate extreme.
„Acestea ar trebui văzute ca fiind coordonate generale ale funcționării psihologice a subiectului și
tratate ca atare” (Pitariu
et al
., 2006, p. 322). În general, scorurile peste medie (T = 50) arată
comportamente adaptative, pe când cele sub medie – arii cu probleme.
Pe lângă acest principiu general valabil, o primă lecție pe care o va învăța cel care folosește
CPI în evaluare este că unele scale au o traiectorie curbilinie a semnificațiilor, existând accente sau
chiar semnificații deosebite pentru scorurile foarte înalte, pe când alte scale sunt liniare și nu
comportă astfel de accente (Pitariu
et al
., 1996, 2006; Megargee, 1972). Cu alte cuvinte, pentru
anumite scale, chiar și scorurile peste medie, dacă sunt extrem de ridicate, pot sugera caracteristici
dezadaptative. Astfel, în interpretarea scalelor se vor lua în considerare nu doar semnificațiile lor
conceptuale, ci și nivelul scalei.
Interpretările se fac pe baza scorurilor standardizate T – cu toate că unii psihologi

experimentați folosesc și scorurile brute.
Pe lângă aceste scoruri, trebuie luate în calcul grupurile de comparație, atunci când se face
interpretarea unui profil, deoarece, oricât de mare ar fi un scor pe o scală, el poate fi mic în
comparație cu norma pentru grupul sau categoria socială din care face parte cel evaluat (sau
viceversa). Megargee (1972), de altfel, chiar sugerează ca în faza de pregătire pentru interpretare
să fie listat un profil modal al grupului de referință al celui evaluat, pentru a ușura interpretarea
rezultatelor. De asemenea, se poate lua în considerare și deviația fiecărui scor față de profil ca
întreg (un scor elevat T > 50 poate fi totuși mic în comparație cu celelalte scoruri obținute de o
persoană și atunci interpretarea trebuie să se facă în mod corespunzător).
Ca structură, CPI este construit – după cum arătam și în introducere – ca un „sistem deschis”,
ceea ce înseamnă că pot fi adăugate sau scoase scale fără a afecta validitatea instrumentului, aspect
care, de altfel, s-a și întâmplat pe parcursul diverselor versiuni pe care le-a cunoscut de-a lungul
timpului. Este vorba despre scalele secundare, care au fost adăugate de diverși autori pentru a servi
unor scopuri variate de psihodiagnostic (Pitariu
et al
., 2006).
În cele ce urmează vom prezenta succint fiecare scală. Obiectivul nostru nu este să fim
exhaustivi, cititorul care dorește o prezentare mai detaliată fiind îndemnat să consulte manualul
tehnic al testului (Pitariu
et al
., 2006), unde mai mult de 200 de pagini sunt dedicate exclusiv
acestui scop. Sunt păstrate prescurtările scalelor, așa cum apar ele în limba engleză, ceea ce va
permite cititorului să se orienteze mai ușor în literatura de specialitate (au fost incluse și
modificările ce apar în versiunea CPI-260).

a)
Dominanța (Do)
. Această scală a fost construită pentru a examina abilitățile de conducere,
dominanța, echilibrul, încrederea în sine, dorința de a lua inițiativa. A fost dezvoltată în cadrul unui
proiect politic (Gough, McClosky și Meehl, 1951) ce avea ca scop tocmai identificarea indivizilor
influenți, puternici, care preiau conducerea (Megargee, 1972). Indivizii cu scoruri mari la Do sunt
competitivi, încrezători în forțele proprii, convingători, dominatori, cu un ascendent asupra
celorlalți, căutând poziții de conducere (dacă au scorul T > 70, fac acest lucru chiar într-o manieră
agresivă), dar urmăresc scopuri demne de a fi urmate, acceptate social, nu doar de dragul propriilor
ambiții (McAllister, 1996; Pitariu
et al.
, 2006). Dacă scorul la această scală este excesiv de
ridicat, combinat cu scoruri scăzute pe scala Responsabilitate sau Toleranță, există posibilitatea
unui uz antisocial al acestei caracteristici (Meyer și Davis, 1992; McAllister, 1996; Pitariu
et al.
,
2006). Spre deosebire de persoanele care au scoruri mari la Do, persoanele cu scoruri mici sunt
reticente, preferă să își asume roluri de supunere, sunt pasive, rezistente la schimbare, evită rolurile
de conducere. Pot fi dependente, manifestând uneori comportamente de pasivitate-agresivitate,
fiindu-le dificil să ceară ceea ce au nevoie.
b)
Capacitatea de statut (Cs).
Această scală a fost construită pentru a măsura atributele și
calitățile personale care facilitează sau duc la obținerea unui anumit statut social – care, de altfel,

este întâlnit în orice cultură și organizare socială. Desigur, scala măsoară nivelul ambiției, dar și
siguranța în expunerea la diverse situații sociale, versatilitatea. Indivizii care obțin scoruri mari pe
scala Cs au interese variate, sunt încrezători în sine, au o prezență socială accentuată, fluență
verbală, chiar umor. Atunci când întâlnim scoruri foarte înalte, acestea pot indica sentimente de
autosuficiență, indivizii se simt superiori, au impresia că sunt speciali și că se diferențiază de
ceilalți. Persoanele cu scoruri scăzute, dimpotrivă, au deseori sentimentul că nu sunt la locul lor, au
dificultăți în exprimare și verbalizare – care se accentuează mai ales în situațiile sociale mai
complexe. De asemenea, s-ar putea să aibă nevoie de ghidare, se simt mai confortabil să muncească
alături de cei mai puțin experimentați și, cel mai probabil, vor evita provocările majore. Au
tendința de a renunța cu ușurință în fața obstacolelor și a adversităților (Meyer și Davis, 1992;
McAllister, 1996; Pitariu
et al.
, 2006).
c)
Sociabilitatea (Sy).
Intitulată inițial Sp, Participare socială (
Social Participation
), scala Sy
a fost creată pentru a identifica persoanele cu un comportament sociabil, participativ (Gough, 1968,
1996; Megargee, 1972; Pitariu
et al
., 2006). Persoanele cu scoruri mari pe această scală sunt de
regulă extravertite, chiar expansive, nu le plac singurătatea și izolarea. Sunt sociabile, le face
plăcere compania altora, se simt confortabil atunci când trebuie să întâlnească oameni noi, nu sunt
negativiste și nici nu prezintă tendințe nevrotice. Scorurile mici indică persoane reticente social,
care nu se deschid foarte ușor și nu se simt foarte în largul lor printre străini. Sunt mai degrabă
rușinoase, timide, cu interese înguste (McAllister, 1996; Pitariu
et al
., 2006).
d)
Prezența socială (Sp).
Scala denumită inițial Sr a fost construită pentru a evalua siguranța de
sine, verva și spontaneitatea în interacțiunile sociale (Gough, 1968). Este legată de scala Sy, însă
are o fațetă mai accentuată de agresivitate verbală, sarcasm, iritabilitate, scorurile mari pe această
scală indicând comportamente manipulative, agresive în raport cu ceilalți, nu doar plăcerea
companiei altora, ca în cazul scalei precedente (Megargee, 1972). Astfel de persoane vor să iasă în
evidență și au o nevoie accentuată de putere. Cel mai probabil se simt ofensate dacă sunt ignorate.
Scorurile mari la scala Sp indică indivizi dinamici, activi, entuziaști, care se prezintă bine în
situații sociale, emanând un aer de încredere și siguranță. Scorurile scăzute caracterizează
persoanele care, cel mai probabil, nu iau decizii spontane, deliberează până ajung la o concluzie,
nu fac neapărat o impresie bună în contexte sociale, sunt mai negativiste, îngrijorate, supuse, retrase
(McAllister, 1996; Pitariu
et al
., 2006).
e)
Acceptarea de sine (Sa).
Scala a fost generată pentru a oferi indicii referitoare la acceptarea
de sine, încrederea în sine, simțul propriei valori. Persoanele cu scoruri mari pe această scală sunt
cele care au o opinie bună despre ele însele, au sentimente de valorizare individuală, nu se
confruntă cu conflicte interioare semnificative. În contexte profesionale pot delega responsabilități
și lucrează eficient cu alte persoane. La scoruri foarte ridicate, sunt egoiste și narcisiste, având
așteptări exagerate de la ceilalți. Persoanele ce obțin scoruri mici pe această scală sunt nesigure și
au conflicte interioare. Se îndoiesc de propriile decizii, au sentimente de vinovăție și nesiguranță,

se autoblamează și se îngrijorează adesea (Meyer și Davis, 1992; McAllister, 1996; Pitariu
et al.
,
2006).
f)
Independența (In).
Scala a fost creată pentru a identifica persoanele independente,
încrezătoare, cu resurse, lipsite de nevoia de afiliere. Scorurile mari identifică indivizii
independenți, autonomi, cu resurse personale, încrezători în sine. Sunt capabili să își prezinte și să
își susțină punctul de vedere, indiferent de poziția celorlalți. Sunt hotărâți, orientați spre realizarea
obiectivelor, asertivi, interacționează – de obicei – bine cu ceilalți, au interese variate și o
verbalizare bună. „O problemă posibilă semnalată de Gough (1996) pentru persoanele care au
scoruri foarte mari la scala In este aceea că dovedesc o indiferență majoră față de opiniile și
dorințele celorlalți, precum și încăpățânare și lipsă de permisivitate la compromis” (Pitariu
et al.
,
2006, p. 182). Cei care au scoruri mici pe această scală sunt supuși față de ceilalți și deciziile
acestora, fiind mai tăcuți, fac ceea ce se așteaptă de la ei, nu au încredere în forțele proprii, nu sunt
competitivi, evită confruntările și încearcă să fie pe placul celorlalți (Meyer și Davis, 1992;
McAllister, 1996; Pitariu
et al.
, 2006).
g)
Empatia (Em).
Această scală identifică abilitatea de a gândi intuitiv despre ceilalți și de a le
înțelege sentimentele și atitudinile. Indivizii cu scoruri mari la Em par a fi în stare să se pună în
pielea interlocutorilor, sunt intuitivi, perceptivi, receptează semnalele psihologice de la ceilalți,
sunt prietenoși și adaptabili. În general, sunt persoane plăcute. Scorurile mici pe scala Em
descoperă indivizi care tind să fie nesiguri pe ei, retrași, negativiști, pesimiști, care nu țin cont de
sentimentele și nevoile celorlalți și sunt distanți, rigizi, neprietenoși, cu interese înguste și
convenționale (McAllister, 1996; Pitariu
et al
., 2006).
h)
Responsabilitatea (Re).
Scala a fost creată pentru a evalua dimensiunea responsabilității
sociale (Gough, 1996), iar scopul său este acela de a identifica persoanele conștiente, responsabile,
pe care te poți baza (Gough, 1996; Megargee, 1972). Cei cu scoruri ridicate pe această scală sunt
descriși ca având un comportament conștiincios și ca fiind maturi, organizați, eficienți,
perseverenți, metodici. Dacă au scoruri scăzute pe scala Re, sunt considerați impulsivi, infantili,
rebeli, aflați în căutarea plăcerilor, nesăbuiți, recalcitranți (McAllister, 1996; Pitariu
et al
., 2006).
i)
Socializarea/Conformismul social (So).
Scala de socializare a luat naștere ca o scală a
delincvenței (Gough, 1996). Cercetările ulterioare au rafinat-o și au demonstrat că aceasta
surprinde, pe lângă delincvență, tot restul gamei socializării. Astfel, scala măsoară și gradul de
maturitate, integritate. Scorurile mari pe această scală desemnează persoane care respectă regulile
sociale, serioase, conștiincioase, de regulă crescute într-o atmosferă fericită și armonioasă, cu
modele parentale bune. Scorurile foarte mari pe scala So demonstrează însă o conformitate prea
accentuată, o rigiditate în urmarea regulilor, chiar și atunci când acestea sunt dăunătoare sănătății
lor, persoane care operează cu destul de mulți „trebuie” și „nu trebuie”. Ele pot avea
comportamente dure, severe, punitive față de greșelile celorlalți (McAllister, 1996). Scorurile mici
pe scala So desemnează persoanele care sunt dispuse să își asume riscuri și nu au internalizate

normele sociale care guvernează interacțiunile interpersonale. Au opinii foarte puternice, tind să
pună sub semnul întrebării regulile și să manifeste un comportament mai rebel. Sunt impulsivi,
încăpățânați, pot fi manipulativi, oportuniști, lipsiți de etică (Pitariu
et al.
, 2006).
j)
Autocontrolul (Sc).
Scala indică gradul de autocontrol, autoreglare, dorința de a controla sau
de a suprima impulsurile ostile și de a reduce libertatea personală și centrarea pe propriile interese
(Megargee, 1972). Scala Sc descrie un continuum care trece de la supracontrol la lipsa de control
(Pitariu
et al.
, 1996, 2006). Scorurile mari pe această scală desemnează persoane disciplinate,
stabile, care manifestă atenție la detalii, poate chiar compulsive, care gândesc înainte de a acționa
și își planifică de obicei acțiunile. Scorurile foarte mari aparțin persoanelor rigide, care tind să își
suprime sentimentele și uneori pot ajunge să „explodeze”. Scorurile mici desemnează persoane
active, spontane, pline de vervă, în continuă schimbare. Uneori, pot fi chiar superficiale,
schimbătoare și impredictibile (la scoruri foarte mici) (McAllister, 1996; Pitariu
et al
., 2006).
k)
Impresia bună (Gi).
Scala identifică persoanele capabile să creeze o bună impresie și care
sunt preocupate de felul cum sunt percepute de ceilalți. Scopul inițial al scalei a fost (așa cum am
menționat anterior) de a detecta răspunsurile disimulate, care nu pot fi interpretate în aceeași
manieră cu cele normale (Megargee, 1972). Pe lângă aceasta însă pot fi detectate și preocupările
oamenilor de a se prezenta într-o lumină favorabilă. Scorurile mari desemnează persoane care
valorizează relațiile cu ceilalți, afilierea, contactul cu ei. Le este ușor să obțină acordul celorlalți
și chiar să le „vândă” anumite idei. Scorurile foarte mari desemnează persoanele obsedate de
aprobarea celor din jur, dependente, care au o nevoie constantă de a fi acceptate și încuviințate. Pot
să fie manipulatoare, să spună ce trebuie, chiar dacă nu cred în ceea ce spun, și să fie mai
preocupate de ceea ce cred ceilalți decât de rezultatele propriu-zise. Scorurile mici pe scala Gi
identifică persoane care pot fi autonome, nu prea preocupate de ce ar putea zice sau gândi ceilalți,
instrumentale, orientate spre scopuri, chiar persuasive. Scorurile foarte mici desemnează
comportamente dure, lipsite de diplomație, sarcastice, critice (Meyer și Davis, 1992; McAllister,
1996; Pitariu
et al.
, 2006).
l)
Comunalitatea (Cm).
Inițial, această scală a fost proiectată pentru a măsura gradul în care
reacțiile și răspunsurile individuale corespund unui pattern comun stabilit pentru inventar sau, cu
alte cuvinte, pentru a detecta structurile de răspuns invalide sau aleatorii. Scorurile peste medie
obținute de o persoană pe scala Comunalitate confirmă validitatea protocolului CPI în ansamblul
său. Astfel, probabilitatea ca respectiva persoană să fi dat răspunsuri aleatorii sau insuficient
gândite la întrebările inventarului este minimă (Pitariu
et al
., 2006). De asemenea, scorurile mari
indică faptul că persoana nu se vede nici mai specială, nici mai nesemnificativă decât alții, ci, mai
degrabă, consonantă cu normele și așteptările grupului de apartenență, ale comunității din care face
parte și ale societății în ansamblul ei. Scorurile foarte mici pot indica răspunsuri aleatorii ridicând
problema invalidității profilului și faptul că cel evaluat nu are încredere în sine și în propriile
forțe; sunt persoane care se văd unice în felul lor, pot demonstra fluctuații de temperament și o

oarecare idiosincrazie (Meyer și Davis, 1992; McAllister, 1996; Pitariu
et al.
, 2006).
m)
Starea de bine (Wb)
. Această scală măsoară nivelul atitudinii pozitive, identifică persoanele
care își minimizează grijile și plângerile și nu se autoiluzionează. Și aceasta este o scală care a fost
proiectată inițial cu alt scop: pentru a deosebi pacienții clinici reali de pacienții care simulau
nevroze, fiind de fapt normali (Pitariu
et al
., 2006). La scoruri mari identificăm persoanele destul
de mulțumite de viața lor actuală și de propria persoană, care au un minimum de griji și temeri. La
polul opus, întâlnim persoane care ar putea să aibă conflicte nerezolvate cu sine, care nu se simt
bine „în pielea lor”, pesimiste, uneori anxioase, cu o stimă de sine scăzută, care își exagerează
grijile sau chiar le mimează în scopul distorsionării protocolului. Aceste scoruri invalidează
protocolul și nu ar trebui interpretate dincolo de această semnificație (McAllister, 1996; Pitariu
et
al
., 2006).
n)
Toleranța (To)
. Scala este desemnată să identifice persoane permisive, care îi acceptă și nu
îi judecă pe alții. Scorurile mari corespund unui comportament diplomat, tolerant, ce demonstrează
încredere și capacitatea de a câștiga încrederea celorlalți. Scorurile foarte mari pot desemna fie
persoane naive, sincere și foarte încrezătoare, fie persoane cameleonice, care se prefac și se
ascund în spatele unei măști (McAllister, 1996). Nici unii, nici alții nu confruntă situațiile, însă
motivațiile lor sunt diametral opuse. Persoanele cu scoruri mici sunt ușor neîncrezătoare în ceilalți,
păstrează o anumită distanță, sunt critice, îi judecă pe cei din jur, pot fi ostile și autoritare.
Scorurile foarte mici pe scala To, atunci când sunt asociate și cu scoruri mici pe scale precum So
sau Sc (care sunt semnificative pentru capacitatea de control al impulsurilor psihologice), indică un
potențial foarte mare de violență interpersonală (Pitariu
et al
., 2006).
o)
Realizarea prin conformare (Ac)
. Această scală a fost creată pentru a evalua factorii
motivaționali și de personalitate asociați cu performanța școlară (Megargee, 1972). Inițial, scala
fusese denumită Realizare (
Achievement
), însă, în urma studiilor de validare realizate pe diverse
eșantioane de elevi și studenți, Gough a ajuns la concluzia că scala Ac se corela cu criteriul în
medii ce presupuneau conformism și era neutră sau chiar în relații negative cu contextele care
cereau efort independent și stabilire de scopuri (Gough, 1996). Astfel, scala a fost redenumită
Realizare prin conformism (Megargee, 1972) și identifică factorii de interes ce facilitează
performanța în orice cadru în care conformarea reprezintă un comportament pozitiv. Persoanele cu
scoruri mari pe această scală se simt bine în medii structurate, încearcă să respecte regulile. Sunt
performante în medii caracterizate de claritatea obiectivelor și a procedurilor și sunt
conștiincioase. Această scală s-a dovedit a fi eficientă în prezicerea performanței școlare la liceu
(Megargee, 1972). Persoanele cu scoruri mici pe scala Ac sunt nonconformiste și, de cele mai
multe ori, au performanțe scăzute, renunță cu ușurință la planuri atunci când se confruntă cu
dificultăți și tind să acorde o importanță mai mare plăcerilor personale și obiectivelor pe termen
scurt decât scopurilor de dezvoltare pe termen lung (Pitariu
et al.
, 2006). De asemenea, tind să fie
nesigure pe sine și rebele, negativiste și pesimiste.

p)
Realizarea prin independență (Ai).
Deoarece scala precedentă (Ac) s-a dovedit a fi
ineficientă în a prezice performanța academică, a fost construită o nouă scală (Gough, 1996). Scala
măsoară gradul în care persoanele simt nevoia și își doresc să exercite un control, să se bucure de
autonomie și în care se simt în largul lor să lucreze în situații ambigue sau slab definite. Scorurile
mari indică creativitate și ingeniozitate în rezolvarea diverselor sarcini. Sunt persoane foarte
independente, cărora le place să ia singure deciziile și le displace să fie supervizate pas cu pas în
contextele de muncă. Cei care au scoruri mici pe această scală sunt mai degrabă pragmatici, axați
pe acțiune, mai puțin intelectuali, nu se avântă să încerce schimbări, au încredere scăzută în
propriile abilități, preferă să aibă de-a face cu lucruri concrete, tangibile (McAllister, 1996; Pitariu
et al
., 2006).
r)
Eficiența intelectuală/Fluența conceptuală (Ie-Cf)
. Considerată inițial un „test de
inteligență nonintelectual”, scala Ie a fost construită pentru a desemna un set de itemi de
personalitate care se corelează cu măsurătorile uzuale ale inteligenței (Megargee, 1972; Pitariu
et
al
., 2006). Scala măsoară gradul de eficiență intelectuală și personală (McAllister, 1996), măsura
în care abilitățile intelectuale sunt folosite eficient și logic. Persoanele cu scoruri ridicate pe
această scală sunt bine informate, viclene, de obicei „cu temele făcute dinainte”, bine organizate, își
planifică și își anticipează activitățile. La scoruri foarte ridicate vom întâlni mai degrabă strategi
decât implementatori, persoane care, probabil, au abilități ridicate de predare și de consultanță.
Planifică și sunt capabile să își stabilească prioritățile. Scala Ie nu pare a fi o scală curbilinie, ci
are o evoluție liniară, în sensul în care scorurile foarte mari nu implică semnificații negative pentru
comportamentul sau percepția socială a respectivelor persoane (Gough, 1996; Pitariu
et al
., 2006).
Persoanele cu scoruri mici pe această scală s-ar putea să nu fie foarte bine organizate sau eficiente
în utilizarea timpului, sunt vulnerabile la stres și presiuni psihologice, sunt deseori pesimiste, nu au
încredere în propriile abilități. Adesea, scorurile foarte mici pe scala Ie-Cf semnifică stări cu
conotație de natură psihiatrică într-un stadiu incipient (Pitariu
et al
., 2006).
s)
Intuiția psihologică/Intuiția (Py-Is).
În construcția acestei scale s-au urmărit două scopuri:
primul a fost identificarea persoanelor interesate să lucreze în domeniul psihologiei, iar al doilea,
ca scala să fie legată de calitatea muncii în acest domeniu (al psihologiei). Cu toate acestea, Py nu
este o scală de măsurare a empatiei, bunătății sufletești sau preocupării pentru binele celor din jur,
ci, mai degrabă, desemnează o minte psihologică analitică, rațională, gradul în care persoana este
interesată de și în care răspunde la nevoile, motivele, experiențele celorlalți. Așadar, scorurile
ridicate pe această scală sunt specifice persoanelor care au o aptitudine deosebită în a-i înțelege pe
cei din jur, însă dacă această înțelegere va fi folosită în scopuri pozitive sau negative trebuie
stabilit din combinația altor scale CPI. Cele care obțin scoruri mari pe scala Py sunt analitice,
sensibile la diferențe, percep bine nuanțele sociale și interumane, îi „citesc” bine pe ceilalți, în
special la nivel cognitiv. Nu vor delega responsabilitățile cu ușurință. La niveluri foarte ridicate,
tind să fie distante în relațiile cu cei din jur, să ceară mai mult decât sunt dispuse să ofere

(Megargee, 1972; Pitariu
et al.
, 2006). Persoanele cu scoruri mici pe scala Py evită problemele
complexe la nivel intelectual sau interpersonal, au viziuni convenționale, sunt stinghere în situații
sociale, au comportamente ezitante și excesiv de orientate spre concesii în relațiile cu cei din jur,
cu prietenii, cunoștințele etc. Tind să se simtă frustrate și victimizate de greutățile vieții (Pitariu
et
al.
, 2006). Aceste persoane au de multe ori dificultăți generalizate în a-și fructifica talentele.
t)
Flexibilitatea (Fx).
Scala Fx a fost construită cu scopul de a identifica factorul de rigiditate
dovedit a avea o importanță centrală în personalitatea autoritară (Gough, 1996). În prezent, scala
identifică persoanele adaptabile, flexibile și chiar schimbătoare în felul de a gândi, de a se
comporta. Cele care au scoruri ridicate pe această scală își revin ușor în urma greutăților, se
adaptează rapid schimbărilor sau surprizelor, sunt tipul de persoane care o iau mai degrabă de la
zero decât fac ajustări în sisteme deja funcționale. Au imaginație, spontaneitate, o oarecare
volatilitate comportamentală, sunt caracterizate de nerăbdare. Scorurile scăzute pot desemna tot
caracteristici pozitive, precum seriozitatea sau convingerile morale solide. Persoanele sunt
calculate, serioase, te poți baza pe ele, dar scorurile foarte mici la această scală (T < 30) sunt
asociate cu comportamente rigide, conservatoare, încăpățânate, rezistente la schimbare.
u)
Feminitatea-Masculinitatea/Sensibilitatea (F/M-Sn).
Scopul acestei scale a fost acela de a
ordona respondenții pe un continuum de dimensiuni consonante cu conceptele de masculinitate și
feminitate. Este stabilit faptul că în orice cultură există percepții universale legate de masculin și
feminin – chiar și copiii de 5 ani au deja achiziționate aceste cunoștințe (Gough, 1996). Persoanele
cu scoruri ridicate sunt în general sensibile, nu vor să îi rănească pe ceilalți, sunt reticente în a
critica și a confrunta direct pe cineva, pot fi sensibile la critici. Scorurile foarte ridicate
desemnează o sensibilitate crescută, nevoi afiliative foarte ridicate, dependență de ceilalți.
Scorurile scăzute sunt asociate cu comportamente masculine: orientare spre scopuri, sarcini,
nerăbdare în relațiile cu ceilalți, uneori insensibilitate, independență emoțională. Persoanele pot
trăi cu consecințele emoționale ale acțiunilor lor, pot avea spirit antreprenorial, le fac plăcere
activitățile în aer liber (McAllister, 1996; Pitariu
et al
., 2006). Există și unele implicații ale
scorurilor pe scala F/M specifice fiecărui sex (Pitariu
et al.
, 2006). Astfel, bărbații cu scoruri mari
pe scala F/M pot fi descriși ca fiind feminini și sensibili, cu simț artistic, imaginativi, creativi, ușor
de ofensat, emotivi. În schimb, cei cu scoruri mici le apar celor din jur ca fiind tipic masculini. Sunt
persoane eficiente și hotărâte, care iau cu rapiditate decizii tranșante, independente, încrezătoare în
sine și aventuroase, cu vederi convenționale și conservatoare care tind să ignore îngrijorările celor
din jur. Femeile cu scoruri înalte pe scala F/M sunt rezervate în a face lucruri care atrag atenția
asupra lor, se lasă dominate cu ușurință de cei din jur. Nu se simt bine în situații imprevizibile și
incerte. Ele sunt văzute de ceilalți ca fiind feminine, gentile, calde, dependente. Pe de altă parte,
femeile cu scoruri scăzute pe scala F/M sunt asertive, se simt bine în roluri vizibile, încearcă să
ajungă în centrul atenției. Sunt hedoniste, apreciază autoritatea și tind spre situații care să le
confere putere. Sunt autonome, încrezătoare în sine, dar, în același timp, încăpățânate și cer prea

mult de la ceilalți (Pitariu
et al.
, 2006).
Așa cum am afirmat și în partea introductivă, pe lângă aceste scale standard există și scalele
secundare sau speciale, pe care însă nu le vom prezenta în capitolul de față – cititorul interesat
poate găsi informații despre ele în manualul tehnic al CPI (Pitariu
et al
., 2006).
Pasul 5. Interpretarea legăturilor dintre scale
Ultimul pas în interpretarea CPI presupune unificarea tuturor concluziilor într-un portret, o
caracterizare CPI globală. În acest moment, este de luat în considerare un alt principiu important:
interpretarea unor scale depinde de atitudinea altora (cum, de altfel, am văzut în câteva
exemplificări și în pasul anterior).
Odată stabilite anumite tendințe, magnitudinea scorurilor obținute pe alte scale va oferi adesea
indicii legate de manifestarea acelor tendințe (Megargee, 1972). Desigur, astfel de posibile
configurații dintre scale sunt extensive, dat fiind numărul mare de scale standard – 20 –, la care se
adaugă și cele speciale. Nu vom prezenta în materialul de față nici măcar o parte dintre aceste
combinații, ci ne vom limita la precizarea că detalii pot fi găsite atât în manualul testului, cât și
într-o serie de studii, dintre care amintim: Gendre (1974), Gough (1957), McAllister (1988), Meyer
și Davis (1992) sau Pitariu și Hehn (1980). Cele mai ilustrative exemplificări pot fi întâlnite în
McAllister (1988), care, în 50 de pagini, descrie o paletă largă de configurații posibile.
Pentru a puncta totuși mecanismul de funcționare a acestor combinații între scale, ne vom limita
la un exemplu:

Megargee (1972) expune cazul unui adolescent cu scoruri mici pe scalele Re, So și Sc.
Concluzia ce ar putea fi trasă pe baza acestei configurații este aceea de alienare față de familie
și, în general, față de autoritate. Cuplată cu scoruri elevate pe scalele Do și Sy, o astfel de
configurație ar sugera faptul că adolescentul nostru este activ în a instiga activități de grup care
sunt forme de rebeliune împotriva autorității. Dacă și scorurile pe Ai și Ie sunt elevate, această
formă de protest va avea o manifestare intelectuală, de exemplu, prin scrierea de editoriale sau
prin organizarea de proteste sociale, chiar dacă posibila cuplare cu un Ac mic ar semnifica
probleme la învățătură. Dacă și scalele Ai și Ie ar fi mici, această configurație ar sugera
implicarea în forme mai degrabă fizice de protest și ostilitate, eventual chiar delincvență
juvenilă. Dacă am avea, la același adolescent, scoruri mici pe So, eventual și pe Do și Sy, ar fi
de așteptat un pattern comportamental submisiv și pasiv, cum ar fi, de exemplu, implicarea în
activități delincvente inițiate de alții. Pentru fete, o astfel de configurație a scalelor ar sugera un
pericol major pentru exploatare sexuală. În cazul celor care au, de asemenea, scoruri mici pe
Wb, există în plus riscul de a cocheta cu uzul stupefiantelor. Și, bineînțeles, speculațiile pot fi
duse mai departe (Pitariu
et al
., 2006, p. 323).

Odată finalizată analiza profilului CPI, psihologul trebuie să integreze informația obținută în
acest fel cu datele de la celelalte teste din bateria pe care o aplică, precum și cu istoria cazului,
deoarece, de obicei, CPI este aplicat împreună cu alte teste care oferă informații referitoare la
funcționarea persoanei. Rezultatele obținute cu ajutorul acestui inventar ar trebui interpretate
întotdeauna în legătură cu alte date, fie adunate din observații, din alte teste sau chiar rapoarte
despre sine. Este important așadar să fie adunate cât mai multe informații, din diverse surse, înainte
de a se începe interpretarea unui profil (Meyer și Davis, 1992). În acest fel, concluziile vor fi
susținute de datele provenite din surse variate, fiind deci posibilă conturarea unei imagini cât mai
corecte, comprehensive și nuanțate a personalității celui evaluat.
1.5. Aplicabilitatea și concluzii
Aplicabilitatea CPI este pe atât de largă pe cât este de complex acest instrument psihometric.
Scopul CPI este acela de a pune la dispoziția unui evaluator calificat informații cât mai corecte și
de încredere, exprimate într-un limbaj accesibil, apelând la conceptele populare.
De vreme ce Gough a dezvoltat acest instrument pentru a măsura funcționarea socială a
oamenilor „normali”, este de așteptat să întâlnim aplicații ale sale mai degrabă în contexte școlare
și organizaționale. Cu toate acestea, CPI a fost utilizat și în contexte clinice. De asemenea, a fost
folosit și pentru a măsura diverse atribute ale personalității, în contexte de cercetare (Megargee,
1972).
Una dintre primele aplicații ale CPI a fost contextul educațional, interesul în acest domeniu
fiind legat de nevoia de a măsura factori de personalitate legați de succesul școlar, academic.
Astfel, a fost descoperit un aspect foarte important – diferite caracteristici ale personalității sunt
asociate cu diverse niveluri de realizare și de succes academic (Megargee, 1972; Gough, 1963). Au
fost efectuate studii și perfectate scale CPI pentru a măsura aceste caracteristici atât în liceu, cât și
la nivelul facultății.
Pe lângă studiul factorilor de personalitate implicați în succesul academic, CPI a fost utilizat –
în mediul educațional – și în legătură cu problema consilierii vocaționale. Astfel, au fost luate în
calcul și programe speciale de training vocațional, făcându-se studii cu acest instrument pe
categorii profesionale precum: asistenții medicali, stomatologii, preoții, polițiștii și militarii etc.
(Gough, 1996).
Majoritatea studiilor relevante de evaluare în context educațional au fost legate de succesul și
de realizarea academice. În afara acestui aspect însă, o parte dintre studii au urmărit și componenta
de leadership – un alt domeniu de aplicabilitate a CPI. Ne referim aici atât la leadershipul social,
cât și la cel executiv. Primul face apel la situațiile în care un lider este ales de membrii grupului,
majoritatea studiilor de acest fel fiind efectuate pe elevi și studenți, comparând studenții lideri cu

ceilalți. Există mai multe șanse ca liderii executivi să fie aleși/impuși „de sus” – situație
caracteristică mediilor de afaceri sau celor militare (Megargee, 1972). Astfel, putem aduce aici în
discuție un alt domeniu larg de aplicabilitate a CPI: cel organizațional.
De altfel, a existat un interes special pentru mediul organizațional, astfel apărând versiunea
CPI-260, a cărei utilizare este recomandată tocmai în asemenea contexte, având itemi adaptați
corespunzător. CPI, atât prin scalele primare, cât și prin cele secundare, reușește să ofere o imagine
comprehensivă asupra problemelor legate de leadership și management și de diverse atribute care
susțin comportamentele de conducere. Pe lângă aceste aspecte, CPI oferă o serie de informații
referitoare la trăsături personale ce influențează comportamentul și performanța la locul de muncă,
indiferent de nivelul poziției angajatului în structura unei companii și de domeniul de activitate.
Astfel, CPI are utilizări practic nelimitate în mediul organizațional, spre exemplu, în procesele
de selecție, de evaluare în vederea promovării, de planificare a succesiunii, de dezvoltare
personală, orientare în carieră, expertizare postaccident, de adaptabilitate organizațională (Pitariu
et al
., 2006). Pe lângă evaluările individuale, CPI poate fi folosit și pentru membrii echipelor, în
vederea testării compatibilității acestora.
În ciuda faptului că CPI nu a fost construit să detecteze anormalitățile sau psihopatiile, a fost
folosit adesea și în contexte clinice, uneori ca instrument pentru diagnostic, iar alteori ca unul dintre
instrumentele ce stau la baza planificării sau evaluării programelor terapeutice. Astfel, există o
serie de studii care documentează utilizarea CPI pentru identificarea comportamentelor
dezadaptative, dar și existența unor patternuri CPI asociate cu anumite sindroame specifice:
alcoolismul, tulburările psihosomatice și delincvența (Megargee, 1972). De asemenea, s-au făcut și
studii referitoare la eficiența utilizării CPI în consilierea psihologică în caz de traumă și boală, în
psihologia sănătății și psihoterapie.
CPI este și un instrument de cercetare preferat de mulți specialiști. Cantitatea și calitatea
literaturii de specialitate care utilizează CPI variază de la un sector la altul. Dintre cele mai
cercetate teme care au folosit acest instrument menționăm: conformismul, creativitatea, orientarea
către autorealizare, cercetările medicale și fiziologice, influențele asupra dezvoltării (Megargee,
1972).
CPI este un inventar cu o largă aplicabilitate în diferite domenii, relevant pentru cercetarea unei
tematici diversificate. Este important să precizăm că are o capacitate predictivă rezistentă în timp
(chiar pentru 3-4 ani). Nu în ultimul rând, menționăm răspândirea și interesul de care se bucură
acest instrument și în rândul psihologilor (Megargee, 1972; Gough, 1988; Pitariu
et al
., 2006),
indiferent dacă sunt practicieni sau cercetători.
Un alt aspect particular al CPI este legat de succesul de care se bucură și în alte culturi, fiind
tradus și adaptat în peste 40 de limbi (Groth-Marnat, 2003), motiv pentru care există o multitudine
de informații referitoare la acest instrument psihometric.
În prezent sunt folosite două variante ale CPI (cele mai recente): CPI-434 și CPI-260. Nu se

recomandă utilizarea edițiilor anterioare, deoarece le lipsesc anumite scale primare – conceptele
pe care sunt construite scalele au fost rafinate în timp –, astfel că primele forme nu mai sunt de
actualitate, având etaloane învechite sau neavând modelul cuboid ori ecuațiile de detecție a
invalidității (Pitariu
et al.
, 2006). Mediul organizațional reprezintă cea mai importantă sferă de
aplicabilitate a formei cu 260 de itemi, cel mai mare avantaj al său fiind timpul redus de aplicare (o
resursă valorizată în asemenea contexte). Astfel, de exemplu, în cazul unei selecții, clientul ar dori
evaluarea candidatului cu ajutorul mai multor probe (de pildă, teste de aptitudini cognitive,
inventare de personalitate, de motivație), însă durata testării ar trebui să fie undeva la 60-90 de
minute, dacă nu se apelează la un centru de evaluare. În acest context, pentru testul de personalitate
ar fi ideale 20-40 de minute. Reducerea numărului de itemi de la peste 400 la 260 a constituit
tocmai simplificarea necesară care a permis concentrarea timpului de aplicare a CPI. Pentru
aplicații în mediul educațional și clinic însă, este recomandată folosirea variantei CPI-434.
Inventarul Psihologic California reprezintă unul dintre cele mai utilizate inventare de
personalitate. Studiile de validare realizate de-a lungul timpului au făcut din el un instrument extrem
de apreciat, indispensabil în multiple evaluări din sectoare variate, cum ar fi cel educațional,
organizațional și clinic. În România este probabil cel mai cunoscut și mai folosit test de
personalitate. Atât practicienii, cât și cercetătorii apelează la CPI pentru o multitudine de scopuri
legate de evaluarea individului. Ceea ce face din CPI un instrument comod de utilizat este modul
facil în care cei evaluați interacționează cu această probă și ușurința înțelegerii raportului rezultat
în urma analizării profilului personal, datorită aceluiași limbaj „popular” în care sunt formulați și
itemii. În imaginea surprinsă cu ajutorul acestui instrument psihometric persoana se regăsește și – în
aceeași măsură – se suprapune cu cea derivată din spusele apropiaților. Subtilitățile, detaliile,
acuratețea și realismul portretului realizat cu ajutorul CPI (în măsura pregătirii și priceperii
evaluatorului) fac din acesta un test ce are toate șansele să rămână în vârful unui clasament al
instrumentelor psihometrice.
Bibliografie
Albu, M., & Pitariu, H.D. (1991). Algoritm de construire a unei scale pentru un test psihologic:
Contribuții la reproiectarea scalei F/M a inventarului psihologic California (CPI).
Psychologie-Paedagogie
,
36
, 30-35.
Albu, M
., & Pitariu, H.D. (1994). Redefining criterion validity of psychological tests.
Revue
Roumaine de Psychologie
,
38,
79-87.
Albu, M., & Pitariu, H.D. (1999). Evaluarea anxietății cu ajutorul Inventarului Psihologic
California (CPI).
Studii de Psihologie
,
4
, 19-32.
Anastasi, A. (1976).
Psychological Testing
(Ed. a IV-a). New York: Macmillan.

Baucom, D.H. (1976). Independent masculinity and femininity scales on the California
Psychological Inventory.
Journal of Consulting and Clinical Psychology
,
44
, 876.
Baucom, D.H. (1980). Independent CPI masculinity and femininity scales: Psychological correlates
and sexrole typology.
Journal of Personality Assessment
,
44
, 262-271.
Baucom, D.H., & Weiss, B. (1986). Peers’ granting of control to women with different sex role
identities: Implications for depression.
Journal of Personality and Social Psychology
,
51
,
1075-1080.
Block, J. (1961). Ego identity, role variability, and adjustment.
Journal of Consulting Psychology
,
25
, 392-397.
Butcher, J.N., Dahlstrom, W.G., Graham, J.R., Tellegen, A., & Kaemmer, B. (1989).
Manual for the
restandardized Minesotta Multiphasic Personality Inventory: MMPI-2
. An administrative and
interpretative guide. Minneapolis: University of Minnesota Press.
Canter, F.M. (1963). Simulation on the California Psychological Inventory and the adjustment of the
simulator.
Journal of Consulting Psychology
,
27
, 253-256.
Dicken, C.F. (1963). Good impression, social desirability, and acquiescence as suppressor
variables.
Educational and Psychological Measurement
,
23
, 699-720.
Gendre, F. (1974). L’évaluation de la personnalité à l’aide de l’inventaire Psychologique de
California de H. Gough.
Revue de Psychologie Appliquée
,
24
, 159-181.
Goldberg, L.R., & Rorer, L.G. (1964). Test-retest item statistics for the California Psychological
Inventory.
Research Institute Research Bulletin
,
4
, 413-414.
Gough, H.G. (1952a). Identifying psychological femininity.
Educational and Psychological
Measurement
,
12
, 427-439.
Gough, H.G. (1952b). On making a good impression.
Journal of Educational Research
,
46
, 33-42.
Gough, H.G. (1953). The construction of a personality scale to predict scholastic achievement.
Journal of Applied Psychology
,
37
, 361-366.
Gough, H.G. (1957).
Manual for the California Psychological Inventory
. Palo Alto, CA:
Consulting Psychologists Press.
Gough, H.G. (1963).
Factors related to differential achievement among gifted persons
. Lucrare
nepublicată, Institute for Personality Assessment and Research, University of California,
Berkeley.
Gough, H.G. (1965). Cross-cultural validation of a measure of asocial behavior.
Psychological
Reports
,
17
, 379-387.
Gough, H.G. (1968). An interpreter’s syllabus for the CPI. În P. McReynolds (ed.),
Advances in
psychological assessment
(vol. 1, pp. 55-79). Palo Alto, CA: Science and Behavior Books.
Gough, H.G. (1969).
Manual for the California Psychological Inventory
(ed. rev.). Palo Alto,
CA: Consulting Psychologist Press.
Gough, H.G. (1984). A managerial potential scale for the California Psychological Inventory.

Journal of Applied Psychology
,
69
, 233-240.
Gough, H.G. (1985). A work orientation scale for the California Psychological Inventory.
Journal
of Applied Psychology
,
70
, 505-513.
Gough, H.G. (1987).
California Psychological Inventory administrator’s guide
. Palo Alto, CA:
Consulting Psychologists Press.
Gough, H.G. (1988). California Psychological Inventory revised.
The California Psychologist
,
iulie
,
2
, 14-19.
Gough, H.G. (1989). How does leadership style relate to personality? În G.W. Stucker (ed.),
Proceedings of the 1988 National Assessment Conference
, Minneapolis, 9-11 oct. (pp. 44-57).
Minneapolis, MN: Personnel Decisions, Inc.
Gough, H.G. (1990). Testing for leadership with the California Psychological Inventory. În K.E.
Clark & M.B. Clark (eds.),
Measures of leadership
(pp. 355-379). West Orange, NJ:
Leadership Library of America.
Gough, H.G. (1992). Assessment of creative potential in psychology and the development of a
creative temperament scale for the CPI. În J.C. Rosen & P. McReynolds (eds.),
Advances in
psychological assessment
(vol. 8, pp. 225-257). New York: Plenum Press.
Gough, H.G. (1996).
The California Psychological Inventory Manual
(ed. a III-a). Palo Alto, CA:
Consulting Psychologists Press.
Gough, H.G. (2000). The California Psychological Inventory. În C.E. Watkins, Jr. & V.L. Campbell
(eds.),
Testing and assessment in counseling practice – Second edition
(pp. 45-71). Mahwah,
NJ: Lawrence Erlbaum Associates.
Gough, H.G., & Bradley, P. (1992). Comparing two strategies for developing personality scales. În
M. Zeidner & R. Most (eds.),
Psychological testing: An inside view
(pp. 215-246). Palo Alto,
CA: Consulting Psychologists Press.
Gough, H.G., & Bradley, P. (1996).
California Psychological Inventory manual
(ed. a III-a). Palo
Alto, CA: Consulting Psychologists Press.
Gough, H.G., & Bradley, P. (2005).
California Psychological Inventory CPI260 Manual
. Palo
Alto, CA: Consulting Psychologists Press.
Gough, H.G., & Heilbrun, A.L. (1983).
The Adjective Check-List Manual
. Palo Alto, CA:
Consulting Psychologist Press.
Gough, H.G., McClosky, H., & Meehl, P.E. (1951). A personality scale for dominance.
Journal of
Abnormal and Social Psychology
,
46
, 360-366.
Groth-Marnat, G. (2003).
The Handbook of Psychological Assessment
(ed. a IV-a). New Jersey:
John Wiley and Sons.
Hathaway, S.R., & McKinley, J.C. (1943).
Minnesota Multiphasic Personality Inventory
.
Minneapolis: University of Minnesota Press.
Lanning, K. (1989). Detection of invalid response patterns on the California Psychological

Inventory.
Applied Psychological Measurement
,
13
, 45-56.
Leventhal, A.M. (1966). An anxiety scale for the CPI.
Journal of Clinical Psychology
,
22
, 459-
461.
Leventhal, A.M. (1968). Additional data on the CPI anxiety scale.
Journal of Counseling
Psychology
,
15
, 479-480.
McAllister, L.W. (1988).
A practical guide to CPI interpretation
. Palo Alto, CA: Consulting
Psychologists Press.
McAllister, L.W. (1996).
A practical guide to CPI interpretation
(ed. a III-a). Palo Alto,
California: Consulting Psychologists Press.
Megargee, E.I. (1972).
The California Psychological Inventory Handbook
. San Francisco: Jossey-
Bass.
Meyer, P., & Davis, S. (1992).
The CPI applications guide: An essential tool for individual,
group, and organizational development
. Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press.
Murphy, K.R., & Davidshofer, C.O. (2001).
Psychological testing: Principles and applications
(ed. a V-a). Upper Saddle River, NJ: Prentice-Hall.
Pitariu, H.D. (1981). Validation of the CPI femininity scale in Romania.
Journal

of Cross-Cultural
Psychology
,
12
, 111-117.
Pitariu, H.D. (1983).
Psihologia selecției și formării profesionale
. Cluj-Napoca: Dacia.
Pitariu, H.D. (1986). Adaptarea și experimentarea inventarului de personalitate Freiburg (FPI).
Revista de Psihologie
,
32
, 282-293.
Pitariu, H.D. (1995).
CPI Manualul Inventarului Psihologic California
. Cluj-Napoca:
Universitatea „Babeș-Bolyai”.
Pitariu, H.D. (2000, aprilie).
Personality correlates of stress in managers in socio-economical
transition: Romania’s case
. Paper presented at the 15th Annual Conference of the Society for
Industrial and Organizational Psychology, New Orleans, LA.
Pitariu, H.D. (2002).
16PF, Ediția a V-a. Manualul Testului
. Cluj-Napoca: ASCR.
Pitariu, H.D., & Albu, M. (1993). Inventarul Psihologic California: Prezentare și rezultate
experimentale.
Revista de Psihologie
,
39
, 249-263.
Pitariu, H.D., & Hehn, H. (1980). Investigarea personalității cu ajutorul Inventarului Psihologic
California (CPI).
Revista de Psihologie
,
26
, 461-473.
Pitariu, H.D., & Iliescu, D. (2005). Inventarul Psihologic California: CPI260-Ro.
Psihologia
Resurselor Umane
,
2
, 40-49.
Pitariu, H.D., Iliescu, D., Tureanu, V. & Peleașă, C. (2006).
Inventarul Psihologic California
.
București: Odyseea.
Pitariu, H.D., Pitariu, H.A., & Ali Al Mutairi, M. (1998, august).
Psychological assessment of
managers in Romania: Validation of a test battery.
Paper presented at the meeting of the
American Psychological Association, San Francisco, CA.

Taft, R. (1988). Review of the California Psychological Inventory CPI revised 1987.
Psychological
Test Bulletin
,
1
, 35-38. Australian Council for Educational Research.
Testcentral (2003).
Raport interpretativ al California Psychological Inventory 260.
București:
Testcentral.
Thorndike, R.L. (1959). Review of the California Psychological Inventory. În O.K. Buros (ed.),
The
Fifth Mental Measurements Yearbook
(p. 99). Highland Park, NJ: Gryphon Press.
Wink, P., & Gough, H.G. (1990). New narcissism scales for the California Psychological Inventory
and MMPI.
Journal of Personality Assessment
,
54
, 446-462.

Capitolul 2
Testul de Personalitate în 16 Factori (16PF)
Mariana Tănase Mânzat
Andrei Șerban Zanfirescu
Testul de Personalitate în 16 Factori (
16 Personality Factors
, 16PF) este unul dintre cele mai cunoscute teste de
personalitate din lume. A fost elaborat de Raymond B. Cattell, personalitate prolifică din domeniul psihologiei.
16PF a fost tradus și adaptat în peste 40 de limbi, construcția sa fiind bazată pe metoda analizei factoriale. Acest
instrument are ca obiectiv surprinderea ponderii celor 16 factori în structura personalității și a capacității de predicție a
acestora în comportamentul uman. Folosind 16PF, psihologul obține o imagine a trăsăturilor de personalitate ca aspecte
sistematice diferențiale ce caracterizează o persoană.
Până în prezent, au fost publicate cinci ediții ale chestionarului 16PF, ultima în 1994. Capitolul de față se axează pe
ultima ediție a testului și include informațiile necesare cu privire la administrare, interpretare, caracteristici psihometrice,
precum și la aplicabilitatea lui.
16PF cuprinde 185 de itemi evaluați pe o scală cu trei pași și generează scoruri pentru două categorii de factori:
primari, adică cele 16 scale de bază, fiecare corespunzând unei trăsături principale de personalitate, și globali (denumiți în
versiunile anterioare și factori de ordin doi), și anume Extraversiunea, Anxietatea, Încăpățânarea, Independența și
Autocontrolul.
Acest test este utilizat cel mai frecvent de psihologii specializați în psihologia muncii și organizațională, în mod special
de cei care lucrează în domeniul resurselor umane, dar și de psihologii clinicieni. De asemenea, poate fi folosit și de
psihoterapeuți, pentru a înțelege structura personalității clienților lor.
2.1. Istoricul probei
Începând cu anii 1940, Cattell utilizează procedura statistică de analiză factorială, ce reprezintă
punctul de plecare în elucidarea trăsăturilor care stau la baza personalității umane. Testul 16PF
măsoară 16 constructe corespunzătoare trăsăturilor personalității, asemănătoare trăsăturilor
secundare din inventarul
Big Five
.
Plecând de la rezultatele studiului realizat de Allport și Odbert, care în 1936 inventariaseră

4.500 de cuvinte despre care considerau că descriu trăsături de personalitate, Cattell inițiază un
studiu asemănător pentru stabilirea adjectivelor care descriu elementele de personalitate. Grupând
pe sinonime lista inițială, el identifică 171 de adjective ce descriu trăsături de personalitate.
Această listă a fost aplicată într-o cercetare realizată pe 100 de persoane, cu scopul de a descoperi
trăsăturile de bază ale personalității. Participanții au fost rugați să evalueze trăsăturile de
personalitate (utilizând lista de adjective) ale indivizilor cu care erau familiarizați. Analiza
statistică a datelor a determinat reducerea numărului de trăsături de la 171 la 53. La rândul lor, cele
53 de trăsături au fost evaluate printr-un procedeu asemănător.
Analiza factorială (introdusă de Pearson, în 1901, și Spearman, în 1904) a fost utilizată de
Cattell pentru a prelucra datele obținute, acest tip de analiză aducând contribuții importante nu doar
la dezvoltarea instrumentelor de măsurare, ci și la dezvoltarea analizei statistice în psihologie. Prin
analiză factorială, Cattell determină modelele unităților fundamentale ale personalității și
realizează o estimare numerică a gradului lor de manifestare în structura particulară și specifică a
personalității fiecărui individ. Astfel, ajunge să identifice 12 factori de personalitate, pe care îi
consideră surse primare ale personalității. Având la bază un profil solid în științe exacte, în special
în fizică și chimie, Cattell considera că structura personalității poate fi explicată prin utilizarea unei
hărți solide și aprofundate a personalității normale. Evaluarea și cunoașterea unei persoane
presupune, în viziunea sa, cunoașterea cu exactitate a trăsăturilor care o definesc. Trăsăturile, ca
factori de personalitate, descriu tendințe relaționale relativ permanente, care formează unitatea
fundamentală a personalității umane. Autorul consideră că, prin cunoașterea modelului complet al
factorilor care definesc o persoană, se poate realiza predicția comportamentului acelei persoane.
Când Cattell s-a orientat spre psihologie, în jurul anilor 1920, a trăit o mare dezamăgire cu privire
la inconsistența științifică a teoriilor din acest domeniu. În aceste condiții, 16PF reprezintă un pas
înainte în evoluția psihologiei ca știință.
Factorii descriși de Cattell stau la baza tuturor chestionarelor de personalitate pe care le-a
elaborat. Cel mai cunoscut dintre ele, chestionarul 16PF, a fost publicat inițial în 1949 și are la
bază peste 60 de studii despre validitatea structurii factoriale (Cattell și Krug, 1986; Conn și Rieke,
1994; Hofer și Eber, 2002).
Prima versiune a chestionarului 16PF a fost lansată în 1949 și a fost urmată de patru revizuiri
(1956, 1962, 1968), până la varianta actuală (1994). Scopul ultimei ediții este acela de a
îmbunătăți, a actualiza și a fluidiza aspectul lingvistic utilizat în testarea itemilor, de a simplifica
modul prin care participanții răspund la întrebări, de a elabora scale noi și de a îmbunătăți
proprietățile psihometrice ale testului.

2.2. Administrarea și scorarea

Chestionarul 16PF a fost construit pentru a fi administrat persoanelor cu vârste peste 16 ani,
individual sau în grup. Este disponibil în formele de creion-hârtie și computerizată (electronică).
Înainte de examinarea propriu-zisă, psihologul care utilizează testul 16PF trebuie să se asigure că
participanții au capacitatea de a înțelege textul scris. 16PF este etalonat pentru palierul de vârstă
16-92 de ani, iar administrarea lui unei persoane sub 16 ani se poate realiza doar după evaluarea
nivelului de maturitate al acesteia. Este recomandat totuși ca între 12 și 18 ani să se administreze
varianta 16PF pentru adolescenți, denumită și Chestionarul de personalitate pentru elevi de liceu
(
High School Personality Questionnaire
, HSPQ).
2.2.1. Administrarea
Deși această ediție include posibilitatea utilizatorului de a-și autoadministra testul, este recomandat
ca psihologul să participe la examinare. Prima sarcină a celui din urmă este stabilirea unei relații
cu participanții prin care li se potențează o atitudine pozitivă față de testare – aspect important ce
reprezintă și o condiție a obținerii unor date valide. De asemenea, este necesar ca psihologul să
acorde importanță tuturor întrebărilor care îi sunt adresate de cei examinați și să sublinieze
necesitatea sincerității răspunsurilor (Pitariu, 2002).
Itemii testului constau în trei variante de răspuns, cu posibilitatea alegerii uneia singure, cu
excepția itemilor Factorului B, în care varianta din mijloc este un semn de întrebare (?). Itemii ce
evaluează capacitatea de raționament (Factorul B) sunt grupați la sfârșitul testului, pentru a permite
evaluarea separată a capacității de raționament și a personalității.
Testul nu se administrează contratimp. Participanții sunt sfătuiți să păstreze un ritm stabil, iar
după 10 minute de la începerea examinării se repetă instrucțiunile („Țineți minte, nu insistați prea
mult asupra unor întrebări din test. Dați primul răspuns, onest, care vă vine în minte”). Timpul
maxim de completare a testului este de 35-50 de minute, pentru forma creion-hârtie, și de 25-35 de
minute pentru forma computerizată (Pitariu, 2002).
16PF poate fi administrat în format electronic, prin instalarea unui kit pe un calculator
compatibil ce îndeplinește condițiile de utilizare a acestuia. Aplicația include un sistem de
corectare pe calculator, o secvență de corectare și interpretare primară și una de introducere a
datelor într-o bază de date reutilizabilă în diferite scopuri statistice.
Administrarea de tip creion-hârtie include broșura testului și foaia de răspuns (care poate fi
cotată manual sau computerizat). Broșura conține instrucțiunile (care pot fi citite de psiholog și/sau
de participant) și întrebările. Înainte de începerea testării, participanții sunt rugați să completeze
spațiile destinate pentru nume, sex și vârstă.

2.2.2. Scorarea

Testul 16PF utilizează scorurile standard (
sten
, abrevierea de la
Standard Ten
). Scorurile
sten
cuprind valori de la 1 la 10, cu o medie de 5,5 și o abatere standard de 2. Spre deosebire de
scorurile
stanine
, care cuprind o valoare medie de 5, scorurile
sten
nu cuprind o astfel de valoare,
media lor fiind de 5,5. Scorurile mai mici sau mai mari decât media sunt considerate scoruri ce tind
spre extreme. Cu cât scorul este mai îndepărtat de medie, cu atât este mai probabil ca descriptorul
corespunzător acelui pol să se manifeste în comportamentul participantului.
Scorurile
sten
cu valori cuprinse între 4 și 7 sunt medii, cele între 1 și 3 sunt considerate mici,
iar cele între 8 și 10 se situează în zona valorilor mari. În cadrul ediției a V-a a 16PF regăsim
aceeași cotare, dar cu valori
sten
în care 4 este considerat un scor mic, iar 7 un scor mare. Cei mai
mulți oameni au scoruri în intervalul mediu plus/minus abaterea standard (în jur de 68%).
Aproximativ 16% se situează în zona scorurilor mici și mari (Pitariu, 2002).
Înainte de scorare (manuală sau electronică), fiecare foaie de răspuns trebuie verificată dacă
este completă, dacă sunt trecute răspunsurile la toți cei 185 de itemi (o foaie poate fi evaluată dacă
are maximum 12 răspunsuri omise) și dacă este completat tipul de etalon (poate fi combinat, bărbați
și femei, sau specific sexului participantului). Pentru scorarea manuală a 16PF sunt necesare: un set
de patru grile de scorare, etalonul și fișa de profil.
Scorarea are următorul algoritm: a) obținerea scorurilor brute la cei 16 factori primari de
personalitate și la indexul de Management al impresiei (IM); b) transformarea scorurilor brute în
scoruri standard și a scorurilor IM în centile; c) calcularea scorurilor standard pentru cei cinci
factori globali; d) alcătuirea profilului de personalitate pentru factorii primari și globali.
În condiții normale de viață, se consideră că valabilitatea unui profil 16PF este relativ mare,
retestarea fiind necesară după șase luni.
2.2.3. Limite în măsurare
Limita este reprezentată de forma scurtă a scalelor (între 10 și 15 itemi). Dat fiind că cele mai
multe scale 16PF au o eroare standard de măsurare apropiată de 1
sten
(Russel și Karol, 1994), în
68% dintre cazuri, scorul real al unei persoane se află în intervalul scorului obținut plus/minus 1
sten
. Spre exemplu, pentru un scor de 8 obținut la un factor, în 68% dintre cazuri scorul se
încadrează în intervalul 7-9, pentru o încredere de 95%, iar pentru 99% dintre cazuri, scorul este
cuprins în intervalul 6-10.
Scorurile aflate în intervalul 4-7 sunt catalogate ca fiind scoruri mici sau mari. Scorul real al
participantului se poate situa în afara intervalului mediu, deoarece scorul obținut se află la limita
dintre intervalul mediu și intervalele extreme, iar scalele nu sunt măsurători perfecte ale trăsăturilor
de personalitate. Spre exemplu, dacă un scor de 3 sau 8 iese în afara intervalului mediu, dar este
cuprins la limita dintre mediu și una sau alta dintre extreme, scorul nu este considerat ca fiind la
extremitate (Pitariu, 2002).

2.3. Interpretarea
Strategia recomandată pentru interpretarea profilurilor 16PF constă în trei pași de evaluare a
următoarelor aspecte: indicii de identificare a stilului de răspuns, scalele factorilor globali și
scalele factorilor primari.
2.3.1. Identificarea indicilor stilului de răspuns
În interpretarea profilului, înainte de a analiza semnificația factorilor, este necesar să se evalueze
indicii de identificare a stilului de răspuns.
În ediția a V-a a 16PF sunt incluse trei scale de validitate (Pitariu, 2002):
Managementul impresiei (IM)
. IM reprezintă o scală de dezirabilitate socială (scorurile mari
reflectă răspunsuri dezirabile social, iar scorurile mici ridică semne de întrebare privind
dezirabilitatea răspunsurilor). Scala Managementului impresiei conține 12 itemi.
Infrecvența (INF)
. INF conține 32 de itemi, selecția lor fiind realizată pe baza analizei
statistice a frecvențelor variantelor de răspuns (N = 4,346). Scorurile mari obținute la această scală
arată că participantul a răspuns la un număr mare de itemi într-un mod foarte diferit față de
majoritatea populației. Posibilele explicații constau în: răspunsurile aleatorii, dificultatea
participantului de a decide, reacțiile specifice la anumiți itemi, dificultățile de înțelegere.
Complianța (ACQ)
. Scala pune în evidență tendința participantului de a răspunde „adevărat” la
itemi, indiferent de conținut. Include 103 itemi și reprezintă o scală unică a ediției a V-a a 16PF.
Răspunsurile la această scală pot indica: alegerea aleatoare, înțelegerea eronată a conținutului
itemilor, incapacitatea de a alege răspunsuri la itemi ce privesc propria persoană, o imagine de sine
eronată.
Dacă scorul obținut la acești indici este extrem, psihologul poate solicita retestarea. Forma
computerizată calculează automat indicii, iar după analizarea lor se interpretează factorii primari și
cei globali.
2.3.2. Analiza scalelor factorilor globali
Factorii globali sunt formați din Extraversiune, Anxietate, Încăpățânare, Independență și
Autocontrol. Pentru fiecare factor global sunt prezentate scalele primare ce îl compun, precizate
mai jos. Când se realizează interpretarea pe factorii globali, este important să se identifice
contribuția scalelor primare la tendința factorului global și scalele primare ale căror scoruri sunt
invers relaționate cu factorul global.
Cei cinci factori globali obținuți prin analiza factorială aplicată factorilor primari reprezintă
constructe bipolare, iar scorurile mici sau mari nu diferențiază ce este pozitiv de ce ceea ce este

negativ (Pitariu, 2002). Tabelul 2.1 reflectă trăsăturile specifice fiecărui factor global.
Tabelul 2.1.
Trăsăturile specifice factorilor globali
Factorul global
Scoruri mici
Scoruri mari
Extraversiune (EX)
introvertit, inhibat social
extravertit, participativ social
Anxietate (AX)
anxietate scăzută, imperturbabil
anxios, perturbabil
Încăpățânare (TM)
receptiv, deschis, intuitiv
încăpățânat, neempatic
Independență (IN)
comod, agreabil, necontrolat
independent, persuasiv, ambițios
Autocontrol (SC)
impulsiv, fără rețineri
inhibat, autocontrolat
Sursă
: Pitariu (2002).

Modul de combinare a scalelor primare cu factorii globali ajută la depistarea combinațiilor
factoriale neobișnuite ce pot prezenta, la rândul lor, expresia unor conflicte în viața și structura de
personalitate a participantului. Spre exemplu, dacă un participant este extravertit și scorurile la
scalele primare indică aceeași tendință de extraversiune, el este considerat caracteristic pentru cea
mai mare parte a populației, scorurile fiind consonante între ele. În cazul în care participantul
obține un scor caracteristic unui extravertit, dar scorurile la scalele primare indică tendința de
introversiune, structura de personalitate a participantului este considerată conflictuală, iar acest
lucru se poate traduce prin comportarea diferită a participantului în situații diferite.
a) Extraversiune (extraversiune
vs
introversiune)
Extravertiții sunt persoane orientate către ceilalți și caută în permanență relații interpersonale.
La polul opus, introvertiții sunt mai puțin sociabili, fiind persoane care își petrec majoritatea
timpului în solitudine (Pitariu, 2002). Extraversiunea include Apropiere interpersonală (A+),
Vivacitate (F+), Implicare socială (H+), Intimitate (N–) și Orientare spre grup (Q2–).
b) Anxietate (anxietate ridicată
vs
anxietate redusă)
Cel de-al doilea factor, anxietatea, poate fi activat de răspunsuri la evenimente externe sau
poate fi activat la nivel intern. Persoanele cu o anxietate redusă tind să nu fie perturbate de natura
activităților lor, iar afectul negativ este minimalizat. Persoanele cu o anxietate crescută au
dificultăți în gestionarea emoțiilor și reacțiilor și pot manifesta comportamente indezirabile în
anumite situații (Pitariu, 2002). Anxietatea include tendința spre reactivitate (C–), mai mult decât
tendința spre adaptabilitate, distres și suspiciune (L+), spre teamă și încredere scăzută în propria
persoană (O+) și tensiune (Q4+).
c) Încăpățânare (receptiv
vs
încăpățânat)

Al treilea factor, încăpățânarea, reflectă flexibilitatea cognitivă a indivizilor cu privire la
sensibilitate, valori estetice, pragmatism și valori obiective. Scorurile mari la acest factor descriu
persoane alerte, cu tendința de a aborda problemele la nivel cognitiv. Persoanele încăpățânate tind
să fie rezervate (A–), pragmatice (I–), concrete (M–) și conservatoare (Q–). Scorurile extreme
descriu astfel de indivizi ca fiind rigizi, fixați într-un cadru de referință foarte bine definit. La polul
opus, persoanele receptive sunt calde (A+), sensibile (I+), abstracte (M+), deschise la nou și
schimbare (Q1+) (Pitariu, 2002).
d) Independență (independent
vs
dependent)
Independența face referire la modalitatea prin care individul răspunde la realitatea
înconjurătoare. Caracteristicile specifice unei persoane independente se regăsesc în încercarea de
avea experiențe noi, manifestă curiozitate intelectuală, forță socială, sunt capabile să își formeze și
să își exprime propriile opinii, tind să fie persuasive și își susțin cu tărie argumentele bine fondate.
În același timp, pot fi incomode, ineficiente și se pot simți stânjenite în situații care presupun
colaborarea cu alții. Persoanele dependente nu pun nimic sub semnul întrebării, apreciază
amabilitatea, acceptă ajutorul din exterior și pun mai puțin accent pe autodeterminare sau
autorealizare. Sunt influențate de opiniile și comportamentele celorlalți (Pitariu, 2002).
Scorurile ce indică o personalitate independentă includ Dominanța (E+), Impunerea socială
(H+), Vigilența și Suspiciunea (L+), precum și Deschiderea spre schimbare (Q1+). În cazul
personalității dependente, trăsăturile incluse sunt respectul (E–), timiditatea (H–), încrederea în
ceilalți (L–) și conservatorismul (Q1–).
e) Autocontrol (autocontrol
vs
nestăpânire)
Autocontrolul reprezintă gestionarea impulsurilor trăite de un individ. La scoruri mari,
persoanele sunt serioase (F–), urmează cu conștiinciozitate regulile (G+), sunt practice, realiste
(M–) și perfecționiste (Q3+). De asemenea, nu valorifică flexibilitatea și spontaneitatea. Scorurile
mici la autocontrol includ indivizi care se evidențiază prin spontaneitate și veselie (F+), neaderare
la reguli (G–), axați pe idee, și mai puțin pe conținutul obiectiv al situației (M+), tolerează
neregulile (Q3–) (Pitariu, 2002).
2.3.3. Evaluarea scalelor factorilor primari
Scorurile extreme indică trăsăturile bine diferențiate și sunt identificate înainte de evaluarea
propriu-zisă a factorilor primari. Prezența într-un profil a unui număr mare de scoruri extreme
indică o personalitate cu multe trăsături distincte, atipice față de medie.
Factorii primari reliefați prin 16PF sunt constructe bipolare, ceea ce implică faptul că atât
scorurile mici, cât și cele mari au semnificație, fără a se considera că scorurile mici sunt „slabe”

sau că cele mari sunt „bune” (o detaliere amănunțită a trăsăturilor specifice fiecărui factor este
prezentată în tabelul 2.2) (Pitariu, 2002).

Tabelul 2.2.
Trăsăturile specifice factorilor primari
Factori
Scoruri mici
Scoruri mari
A
Apropiere interpersonală
rezervat, impersonal, distant
cald, sociabil, atent la ceilalți
B
Raționament
concret
abstract
C
Stabilitate emoțională
reactiv, schimbător, emoțional
stabil emoțional, adaptabil, matur
E
Dominanță
supus, cooperant
puternic, asertiv, dominator
F
Vivacitate
serios, stăpânit, prudent
spontan, vivace, energic
G
Conștiința regulilor
expeditiv, nonconformist
conștiincios, respectă strict regulile
H
Implicare socială
retras, timid
îndrăzneț, cu inițiativă
I
Sensibilitate
pragmatic, obiectiv, neimplicat afectiv
sensibil, estet, implicat efectiv
L
Vigilență
încrezător, optimist
suspicios, temător, atent la acțiunile celorlalți
M
Nivel de abstractizare
realist, orientat spre soluție
neatent, imaginativ, orientat pe idee
N
Intimitate
inocent, onest, generos
rezervat, discret, gestionează atent informațiile
O
Încredere în sine
încrezător în sine, curajos
temător, nesigur
Q1
Deschidere la schimbare
conservator, tradiționalist, atașat de familie
deschis la schimbare și experimentare
Q2
Orientare socială
orientat spre grup, dornic de afiliere
solitar, individualist
Q3
Perfecționism
flexibil, inexact, tolerează neregulile
perfecționist, organizat, disciplinat
Q4
Tensiune nervoasă
relaxat, răbdător
tensionat, energic, agitat
Sursă
: Pitariu (2002).
a) Factorul A (Apropiere interpersonală) (apropiat
vs
rezervat)
Semnificația generală a factorului
La polul pozitiv (A+), Factorul A evaluează tendința de apropiere interpersonală, iar la celălalt
pol (A–), tendința de a fi rezervat social. Indiferent de polul la care se află o persoană, Factorul A
evaluează normalitatea psihică. Persoanele care se situează la polul pozitiv sunt interesate de
relațiile cu ceilalți, preferă ocupații care presupun colaborarea cu cei din jur și se simt bine în
conjuncturile care solicită apropierea și comunicarea cu ceilalți. Dacă se situează la polul opus
(A–), sunt prudente și chiar reținute în relațiile cu cei din jur, preferând ocupațiile care implică
sarcini solitare. Din punct de vedere social, comportamentul A+ este mai dezirabil, el corelându-se
pozitiv cu indicele Managementul impresiei (Pitariu, 2002).
Distribuția scorurilor la acest factor diferă semnificativ în funcție de sex. Astfel, persoanele de
sex feminin situate la polul A+ au scoruri mai mari decât bărbații, reliefându-se tendința de

apropiere interpersonală superioară la femei, comparativ cu bărbați.
Conținutul itemilor
Conținutul itemilor surprinde preferința pentru spații deschise/închise, căldură/rezervare,
comunicativitate/activism. Persoanele sunt descrise drept calde și amabile. Scorurile mici sunt
caracteristice indivizilor care preferă să lucreze la o invenție, într-un laborator, spre exemplu, în
loc să demonstreze altora cum poate fi utilizată invenția respectivă.
b) Factorul B (Raționament) (abstract
vs
concret)
Semnificația generală a factorului
Factorul B evaluează capacitatea unei persoane de a rezolva probleme folosind raționamentul.
Deși nu este o trăsătură de personalitate propriu-zisă, raționamentul este inclus în 16PF, deoarece
intervine ca moderator în exprimarea altor trăsături de personalitate evaluate de test. Polul pozitiv
(B+) al acestui factor este specific persoanelor care rezolvă corect problemele de raționament și
care dețin o capacitate dezvoltată de a raționa.
Polul negativ (B–), specific celor care obțin rezultate slabe la acest factor, este întâlnit la
indivizii cu o capacitate de a raționa mai puțin dezvoltată. De asemenea, persoanele defavorizate
din punct de vedere educațional, cu înclinații spre depresie, anxioase sau preocupate de probleme
personale, precum și cele care sunt distrase de stimulii ambientali și care nu înțeleg corect
instrucțiunile obțin rezultate scăzute la acest factor (Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor
Itemii acestei scale relevă trei tipuri diferite de raționament: verbal, numeric și logic (exemplu
de item: „Adultul este față de copil ceea ce pisica este față de: a) puiul de pisică; b) câine; c)
copil”). Persoanele care au dificultăți de citire sau cei pentru care limba română este a doua limbă
vor obține rezultate scăzute. Un scor mic poate arăta că subiectul nu acordă suficientă atenție
testării, iar revizuirea scorului obținut la scala Infrecvență (INF) poate susține acest fapt. Deși
itemii nu evidențiază distorsiuni în funcție de sex și rasă, nivelul de educație influențează scorurile
obținute la această scală.
c) Factorul C (Stabilitate emoțională) (emoționalitate
vs
reactivitate)
Semnificația generală a factorului
Factorul C evaluează reacția emoțională generată de evenimentele cotidiene. Participanții cu
scoruri ridicate înfruntă și gestionează evenimentele mult mai ușor față de cei cu scoruri scăzute;
astfel, polul pozitiv la emotivitate (C+) poate fi înțeles ca stabilitate emoțională. Persoanele

înclinate spre stabilitate emoțională (C+) tind să își adapteze deciziile în funcție de context și au o
rezistență ridicată la frustrare. Cele încadrate la polul negativ, reactivitate emoțională (C–), sunt
înclinate spre instabilitate emoțională. Participanții cu scoruri scăzute la factorul C reacționează
puternic la evenimente, iau decizii dezadaptative și au o slabă rezistență la frustrare, trăind frecvent
sentimente „negative” (Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor
Itemii relevă prezența/absența capacității de gestionare a problemelor. Participanții cu scoruri
mari la această scală declară că nu au avut probleme pe care să nu le poată aborda, se odihnesc cu
ușurință și trec ușor peste dispoziții neplăcute sau supărări. Scorurile mici sunt specifice
persoanelor care consideră că nevoile lor emoționale sunt în mică măsură satisfăcute, iar
dispozițiile afective oscilante.
d) Factorul E (Dominanță) (dominant
vs
supus)
Semnificația generală a factorului
Factorul E relevă tendința de a fi dominant în relație cu ceilalți
vs
tendința de a se supune
celorlalți. Persoanele înclinate spre dominanță (E+) își exprimă verbal dorințele, sunt mai degrabă
agresive decât asertive, îi forțează pe ceilalți să le ofere ceea ce au nevoie, sunt critice și au
tendința de a-i controla pe cei din jur. Dacă sunt înclinate spre supunere (E–), tind să evite
conflictele prin adoptarea posturii de subordonare și supunere față de ceilalți (Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor
Sarcasmul și agresivitatea sunt specifice persoanelor care obțin un scor crescut. Ele pot fi
intruzive dacă, deși adoptă atitudini politicoase, nu obțin ceea ce își doresc. Scorurile mici indică
tendința indivizilor de a fi mai mult cooperanți decât asertivi. Spre exemplu, dacă oamenii fac ceva
care îi deranjează, supușii, de regulă, nu se opun. Distribuția factorului E+ depinde de sex,
persoanele de sex feminin obținând scoruri mai mici la dominanță, spre deosebire de cele de sex
masculin.
e) Factorul F (Vivacitate) (plin de viață
vs
serios)
Semnificația generală a factorului
Factorul F evaluează exuberanța, spontaneitatea și naturalețea în exprimare. Polul pozitiv (F+)
este caracteristic persoanelor spontane, entuziaste, care caută atenția celor din jur. Extremitatea
acestui pol relevă imaturitate, o manieră nerealistă de a intra în contact cu ceilalți. În contrast, polul
negativ (F–) este caracteristic persoanelor pentru care totul este extrem de important, sunt tăcute,
mai precaute și mai puțin dispuse la glume și jocuri. Au tendința de a-și inhiba spontaneitatea

suficient cât să pară constrânse, taciturne (Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor
Scorurile mari sunt obținute de persoanele care se simt bine dacă se află în centrul atenției și al
evenimentelor sociale, în mod special la petreceri. Scorurile mici indică preferința pentru hobby-
uri. Umorul este trăit la nivel minim, fiind manifestat rareori.
f) Factorul G (Conștiința regulilor) (conformism
vs
nonconformism)
Semnificația generală a factorului
Factorul G relevă modul în care sunt internalizate standardele culturale pozitive și negative.
Este asociat cu conceptul psihanalitic de supraeu, care constă în interiorizarea regulilor sociale,
morale, culturale și în folosirea lor ca mijloc de autocontrol asupra propriilor impulsuri. Polul
pozitiv al factorului G (G+) descrie o persoană care se supune regulilor și principiilor într-o
manieră strictă. De asemenea, din cauza stricteței, persoanele încadrate la acest pol sunt percepute
ca fiind rigide și dogmatice. În schimb, polul negativ (G–) descrie o persoană care se eschivează în
relație cu regulile și are un simț al dreptății mai puțin dezvoltat. Persoanele nonconformiste au o
mare nevoie de flexibilitate și autonomie. Scorurile mici la această scală pot fi determinate de o
slabă interiorizare a normelor, de faptul că persoanele au un sistem de valori diferit de cel al
majorității (ceea ce nu implică obligatoriu că au un sistem de valori sociale inadecvate). Chiar
dacă scorurile mici relevă dificultăți în procesul de conformare la reguli, este important să se
evalueze modul în care participanții le obțin, deoarece, pe de o parte, ele pot modifica semnificativ
profilul persoanei respective, iar pe de altă parte, fără a se cunoaște cauza, nu se poate realiza o
predicție pertinentă a comportamentului acelei persoane (Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor
Itemii reflectă respectarea/nerespectarea regulilor sociale și importanța corectitudinii,
adecvării sociale și libertății interioare în luarea unei decizii. Participanții cu rezultate mici la
acest factor consideră că cele mai multe reguli pot fi încălcate dacă există motive bine întemeiate.
Pentru ei este mult mai importantă libertatea personală decât respectarea regulilor. Scorurile mari
indică persoane care sunt atente la ceea ce este corect și adecvat în luarea unei decizii, care
respectă regulile și bunele maniere.
g) Factorul H (Implicare Socială) (social
vs
timid)
Semnificația generală a factorului
Scorurile mari (H+) se întâlnesc la persoanele cutezătoare din punct de vedere social, H+ fiind

unul dintre factorii care au o puternică legătură cu predicția nivelului stimei de sine. Aceștia
inițiază contactul social și sunt dominanți. Polul inferior (H–) este caracteristic persoanelor timide
social, precaute și care evită, în măsura posibilităților, contactul cu ceilalți. Un disconfort specific
persoanelor situate la acest pol este exprimarea în public, percepută ca fiind neplăcută și chiar
dificilă (Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor
Capacitatea de a iniția discuții cu necunoscuți, integrarea cu ușurință și capacitatea de a vorbi
în fața grupurilor extinse sunt caracteristice persoanelor care obțin scoruri mari la acest factor.
Timiditatea, disconfortul social și dificultatea trăită în menținerea contactului social sunt specifice
participanților care obțin scoruri mici.
h) Factorul I (Sensibilitate) (sensibilitate
vs
pragmatism)
Semnificația generală a factorului
Conținutul factorului I evaluează sensibilitatea persoanei. Valorile mari ale lui I (I+) descriu o
persoană empatică, rafinată în interese și gusturi, subiectivă. Valorile mici caracterizează o
persoană pragmatică, concretă, centrată pe modul în care se petrec sau funcționează lucrurile.
Dimensiunile factorului I corespund concepției lui Carl Gustav Jung asupra celor două funcții
psihice conștiente, gândirea și afectul. Luând în considerare perspectiva autorului, sensibilitatea
corespunde stereotipiilor legate de sex. Astfel, sensibilitatea emoțională este percepută ca fiind o
calitate feminină, iar obiectivitatea și pragmatismul drept calități masculine. În consecință,
scorurile au distribuții semnificativ diferite la bărbați față de femei. Factorul I reprezintă un factor
primar de acest gen, alături de Apropierea interpersonală (A+) și Dominanță (E+) (Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor
Scorurile mari sunt caracteristice persoanelor care apreciază activitățile culturale (arta,
literatura, teatrul etc.), în timp ce la scoruri mici ele preferă activitățile fizice, sunt pragmatice, mai
degrabă obiective și mai puțin emoționale, având un grad scăzut de toleranță.
i) Factorul L (Vigilență) (încrezător
vs
suspicios)
Semnificația generală a factorului
Factorul L evaluează tendința de a fi încrezător sau suspicios în legătură cu motivele și
intențiile celorlalți. Persoanele cu scoruri ridicate (L+) se așteaptă ca ceilalți să profite de ele și se
autopercep ca fiind separate de ceilalți. De asemenea, întâmpină dificultăți în relaxare, sunt în
majoritatea timpului în alertă și ajung frecvent la animozități și conflicte (spre exemplu, membrii
grupurilor minoritare tind să obțină scoruri ridicate la acest factor). Persoanele cu scoruri mici

(L–) tind să fie relaxate în prezența altora, au o stare de bine crescută și sunt satisfăcute de relațiile
lor interpersonale. Scorurile foarte mici descriu incapacitatea de a înțelege motivele și intențiile
celor din jur (Pitariu, 2002).

Conținutul itemilor
Scorurile mari sunt caracteristice persoanelor vigilente cu privire la ceea ce spun și gândesc
oamenii, în general. De aici rezultă și atitudinea de neîncredere față de restul indivizilor cu care
aceste persoane intră în contact. Scorurile mici sunt caracteristice celor care consideră, dimpotrivă,
că majoritatea oamenilor sunt de încredere și că acțiunile lor nu sunt generate de motive și de
intenții ascunse.
j) Factorul M (Nivel de abstractizare) (abstract
vs
concret)
Semnificația generală a factorului
Factorul M surprinde caracteristicile lucrurilor cărora oamenii le acordă atenție. La scoruri
mari (M+), persoanele sunt preocupate de procese mintale și idei, în detrimentul problemelor de
natură concretă. La scoruri mici (M–), sunt realiste, se focalizează pe simțuri, pe date observabile
extrase din realitatea imediată și exterioară. Factorul M se corelează cu funcțiile inconștiente
postulate de Jung, intuiția și senzația. În edițiile anterioare, scorurile mari descriu centrarea pe
viața interioară, preocuparea pentru fantezie și imaginație, generare de idei și creativitate, iar
scorurile mici descriu preocuparea pentru realism, pragmatism și concretețe (Pitariu, 2002).

Conținutul itemilor
Persoanele cu scoruri mari pot pierde noțiunea timpului și/sau a spațiului, deoarece sunt
preocupate de ceea ce gândesc. Dacă au scoruri mici, sunt pragmatice, preocupate de problemele
concrete ale vieții de zi cu zi și de ceea ce trebuie făcut.
k) Factorul N (Intimitate) (rezervat
vs
deschis)
Semnificația generală a factorului
La polul negativ (N–), factorul N relevă tendința de a fi deschis în relațiile interpersonale și
fără secrete. Înclinația de a fi rezervat în dezvăluirea propriei persoane este specifică polului
superior (N+). Valorile ridicate descriu o persoană prudentă, permanent în gardă și care se
dezvăluie la un nivel minim. Scorurile mici descriu o persoană deschisă și spontană (Pitariu, 2002).

Conținutul itemilor
Persoanele cu scoruri mari tind să rezolve singure problemele, nu se deschid și nu cer sfaturi,
vorbesc cu dificultate despre problemele lor și se apropie cu greu de ceilalți. Dacă au scoruri mici,
vorbesc ușor și deschis despre problemele lor sentimentale și tind să ofere multe detalii atunci când

le sunt adresate întrebări personale.
l) Factorul O (Încredere în sine) (neîncredere
vs
încredere în forțele proprii)
Semnificația generală a factorului
Persoanele cu scoruri mari (O+) trăiesc o stare cvasipermanentă de îngrijorare, nesiguranță și
teamă. Chiar dacă îngrijorarea poate avea și efecte pozitive, cum ar fi anticiparea pericolelor, a
consecințelor și efectelor interpersonale, totuși prezența lor socială este slabă. Dacă au scoruri
mici (O–), sunt încrezătoare în forțele proprii, calme, mulțumite de sine, cu o prezență socială bună
(Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor
Persoanele cu scoruri mici afirmă despre sine că sunt sensibile, se tem de multe lucruri și tind
să fie autocritice. Scorurile mari implică indivizi netemători, care tolerează ușor faptul că nu sunt
plăcuți de unii oameni și care nu se gândesc la ceea ce au făcut/au spus sau la ceea ce ar fi trebuit
să spună/să facă.
m) Factorul Q1 (Deschidere spre schimbare) (deschis
vs
conservator)
Semnificația generală a factorului
Factorul Q1 relevă deschiderea către experiențe noi și schimbare. Scorurile ridicate (Q1+)
implică persoane care se dezvoltă, sunt preocupate de îmbunătățirea situației actuale și se bucură
de experiențe noi. La polul opus (Q1–) se află persoanele care preferă mersul tradițional al
lucrurilor și sunt înclinate spre o viață rutinieră și predictabilă (Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor
Persoanele cu scoruri ridicate se gândesc la soluții noi și eficiente și sunt de multe ori atrase de
puncte de vedere diferite, neconvenționale. Răspunsurile participanților reflectă nevoia de
provocări noi în mod constant și instalarea plictiselii atunci când se persistă în situații banale și
familiare. Persoanele cu scoruri mici afirmă că se simt în siguranță când lucrează în domenii
familiare și rutiniere.
n) Factorul Q2 (Orientare socială) (orientat spre sine
vs
orientat spre grup)
Semnificația generală a factorului
Factorul Q2 reflectă tendința individului de a menține sau de a reduce contactul cu ceilalți.
Scorurile mari (Q2+) descriu un confort crescut al persoanei în acțiunile solitare, tendința de a

acționa de unul singur în majoritatea situațiilor. Scorurile mici (Q2–) descriu confortul trăit de
individ în urma interacțiunilor sociale. Cei care au scoruri inferioare sunt înconjurați de ceilalți și
inițiază acțiuni în grup (Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor
Scoruri mari au persoanele care lucrează eficient singure și își pot petrece timpul fără să
resimtă nevoia de a relaționa cu alții. Scorurile mici sunt caracteristice persoanelor cărora le place
să colaboreze, să fie înconjurate de oameni, să muncească și să se implice în munca de echipă.
o) Factorul Q3 (Perfecționism) (perfecționism
vs
tolerarea dezorganizării)
Semnificația generală a factorului
Factorul Q3 descrie modalitatea de îndeplinire a activităților. Scorurile mari (Q3+) descriu
persoanele care își îndeplinesc bine sarcinile, își fac planuri, sunt organizate, planificate,
predictabile și meticuloase. Scoruri mici (Q3–) au persoanele tolerante, care pot fi uneori
dezorganizate sau nemotivate să se organizeze, exceptând situațiile care prezintă o importanță
deosebită pentru acestea (Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor
Persoanele cu scoruri mari afirmă că ordinea este importantă pentru ele și își mențin lucrurile
organizate. Totodată, consideră că orice lucru trebuie să fie bine făcut, iar acțiunile planificate
dinainte. Pentru ca activitatea, fie ea importantă sau nu, să atingă eficiența dorită, perfecționiștii își
organizează contextul specific.
La scoruri mici, persoanele afirmă că nu sunt deranjate sau perturbate de dezordinea din jurul
lor, iar implicarea în activități nu necesită pentru ele un nivel de organizare ridicat, cu atât mai mult
dacă acele activități nu sunt considerate ca având o importanță crescută.
p) Factorul Q4 (Tensiunea nervoasă) (relaxat
vs
tensionat)
Semnificația generală a scorurilor
Factorul Q4 descrie modalitatea prin care individul face față situațiilor, fie într-un mod
relaxant, calm, fie printr-un ritm agitat, nervos. Persoanele cu scoruri mici (Q4–) se simt relaxate și
liniștite, dar, la extrem, nivelul lor scăzut de excitabilitate poate să le reducă motivația. În cazul
scorurilor mari (Q4+), persoanele se simt agitate, tensionate, lucru ce le poate consolida motivația,
dar pot deveni nerăbdătoare și irascibile atunci când scorurile se situează la extrem (Pitariu, 2002).
Conținutul itemilor

Persoanele cu scoruri mici se descriu ca fiind relaxate, răbdătoare și tolerante, chiar și atunci
când sunt întrerupte sau deranjate. Mai mult, ele sunt dezirabile din punct de vedere social. Indivizii
situați în zona scorurilor ridicate se descriu ca fiind agitați, tensionați când apar schimbări în
planurile pe care și le fac și sunt predispuși la frustrare.
2.4. Caracteristicile psihometrice
2.4.1. Fidelitatea
Ca măsură a consistenței rezultatelor testului, fidelitatea este evaluată din două perspective:
stabilitatea în timp a rezultatelor, prin calcularea corelațiilor test-retest, și consistența internă,
calculată prin coeficientul de fidelitate α-Cronbach.
Fidelitatea de tip test-retest a fost calculată la interval de două săptămâni, și respectiv, de două
luni (vezi tabelul 2.3). Coeficienții test-retest oferă informații despre stabilitatea în timp a
trăsăturilor măsurate de chestionarul 16PF (Pitariu, 2002).
Tabelul 2.3.
Fidelitatea test-retest pentru factorii primari și globali ai chestionarului 16PF
Factori primari
Interval test-retest
Coeficientul

α
Două săptămâni
N = 204
Două luni
N = 159
A
apropiere interpersonală
0,83
0,77
0,69
B
raționament
0,69
0,65
0,77
C
stabilitate emoțională
0,75
0,67
0,78
E
dominanță
0,77
0,69
0,66
F
afirmare
0,82
0,69
0,72
G
conștiința regulilor
0,80
0,78
0,75
H
implicare socială
0,87
0,79
0,85
I
sensibilitate
0,82
0,76
0,77
L
vigilență
0,76
0,56
0,74
M
nivel de abstractizare
0,84
0,67
0,77
N
intimidare
0,77
0,70
0,75
O
încredere în sine
0,79
0,69
0,78
Q1
deschidere spre schimbare
0,83
0,70
0,66
Q2
orientare socială
0,86
0,69
0,78
Q3
perfecționism
0,80
0,77
0,71
Q4
tensiune nervoasă
0,78
0,68
0,76

Factori globali
Extraversiune
0,91
0,80
Anxietate
0,84
0,70
Încăpățânare
0,87
0,82
Independență
0,84
0,81
Autocontrol
0,87
0,79
Sursa
: Conn și Rieke (1994).

Consistența internă – evaluarea măsurii în care itemii măsoară același construct – este cu atât
mai mare cu cât intercorelațiile dintre itemii unei scale sunt mai mari. Spre deosebire de fidelitatea
test-retest, consistența internă poate fi privită ca fidelitatea estimată pentru o singură administrare a
testului. Coeficientul α-Cronbach este standardul de raportare a consistenței interne. Pentru ediția a
V-a a 16PF, coeficientul a fost calculat pe baza datelor provenite de la un eșantion de 2.500 de
adulți. Valorile obținute sunt cuprinse între 0,64 (Deschidere către schimbare, factorul Q1) și 0,85
(Asertivitate socială, factorul H), cu o medie de 0,74 (vezi tabelul 2.3).
2.4.2. Validitatea
Validitatea evaluează dacă și în ce măsură testul măsoară conceptul pe care pretinde că îl cuantifică
și pentru care a fost construit. În urma analizării validității pentru ediția a V-a a 16PF, s-a
demonstrat că testul măsoară 16 trăsături de personalitate distincte. Validitatea de criteriu denotă
faptul că testul permite prezicerea scorurilor la mai multe criterii, spre exemplu, stima de sine și
potențialul creativ (Pitariu, 2002).
Tabelul 2.4.
Intercorelațiile factorilor primari bazați pe scorurile
sten
(N = 2.500: 1.245 de
bărbați și 1.255 de femei)
A
B
C
E
F
G
H
I
L
M
N
O
Q1
Q2
Q3
Q4
A
100
B
–0,02
100
C
19
12
100
E
16
–0,01
25
100
F
31
–10
13
24
100
G
05
–0,01
21
–0,06
–24
100
H
38
00
38
40
38
02
100
I
19
07
–16
–12
–0,01
–13
–0,03
100
L
–17
–27
–39
06
06
–13
–17
–0,05
100
M
–0,08
–0,04
–38
–0,02
12
–41
–10
20
31
100

N
–40
–0,09
–12
–12
–24
00
–36
–11
26
03
100
O
–0,03
04
–58
–28
–0,07
–0,03
–39
16
23
22
02
100
Q1
17
20
09
26
16
–25
–22
23
–0,08
31
–16
–0,08
100
Q2
–43
03
–30
–14
–43
–0,09
–35
08
23
21
34
14
–0,05
100
Q3
–0,07
–10
06
10
–15
36
01
–10
06
–30
09
02
–11
–0,06
100
Q4
–16
02
–43
08
–0,03
–22
–21
04
30
21
12
34
–0,08
25
00
100
Sursa
: Conn și Rieke (1994).
Utilizatorii 16PF pot fi interesați de aspecte privind validitatea testului pentru a decide dacă
folosirea acestuia este necesară pentru o selecție de tip interviu în vederea angajării, stabilindu-se
dacă trăsăturile de personalitate măsurate de 16PF sunt relevante pentru performanța în muncă.
Scalele testului 16PF sunt construite prin metoda analizei factoriale, metodă care oferă
informații referitoare la validitatea de construct a testului. Prin analiză factorială s-au identificat
atât cei 16 factori primari ai testului, cât și cei cinci factori globali care îi explică pe cei primari,
dar la un nivel mai mare de generalitate. Totodată, prin factorii globali, Cattell a anticipat
intercorelarea trăsăturilor distincte ale personalității.
Analiza factorială indică modul în care parcele de itemi dintr-o scală primară dată se transferă
pe o scală de factori particulari, validându-se astfel structura factorială prezentată în această ediție
a 16PF.
Deși apar variații ale intercorelațiilor între scalele formelor A din edițiile a IV-a și a V-a ale
16PF, analiza factorială pentru cele două ediții luate împreună confirmă structura factorială a
acestora (vezi tabelele 2.4 și 2.5). Scalele factorilor primari prezic patternuri de intercorelație,
deoarece factorii sunt oblici. Tabelul 2.4 se referă la intercorelațiile între scalele factoriale pentru
grupuri normative, iar tabelul 2.5 la intercorelațiile pentru scalele globale (Pitariu, 2002).
Tabelul 2.5.
Intercorelațiile factorilor globali bazați pe scorurile
sten
(N = 2.500: 1.245 de
bărbați și 1.255 de femei)
EX
AX
TM
IN
SC
EX (Extraversiune)
100
AX (Anxietate)
–30
100
TM (Încăpățânare)
–27
–0,08
100
IN (Independență)
42
–13
–34
100
SC (Autocontrol)
–17
–21
45
–16
100
Sursa
: Conn și Rieke (1994).

Între ultimele două ediții ale testului 16PF există similarități și la nivelul factorilor globali
(Pitariu, 2002), după cum urmează:

• Factorul global I, Extraversiunea, este format din Apropierea interpersonală (A+), Vivacitate
(F+), Implicare socială (H+) și Orientare spre grup (Q2–).
• Factorul global II, Anxietatea, este format din Stabilitate emoțională (C–), Vigilență (L+),
Încredere în sine (O+) și Tensiune nervoasă (Q4–).
• Factorul global III, Independența, include o modificare față de ediția anterioară, prin adăugarea
Vigilenței (L+) la Dominanță (E+), și este format din Asertivitate socială (H+) și Deschidere
către schimbare (C–).
• În cazul factorului global IV, Autocontrolul, apare o modificare prin faptul că Nivelul de
abstractizare (M+) îl influențează negativ. Autocontrolul este influențat de Conștiința regulilor
(G+) și de Perfecționism (Q3+).
• Factorul global V, Încăpățânarea, este format din Apropiere interpersonală (A–), Sensibilitate
(I–), Nivel de abstractizare (M–) și Deschidere către schimbare (Q1–).

2.4.3. Corelațiile cu alte teste
Scorurile la cei 16 factori primari au fost corelate cu constructe similare din cadrul altor
instrumente. De exemplu, validitatea de conținut a dominanței este susținută de relația ei cu alte
scale similare (Dominanță și Agresivitate din
Personality Research Form
, PRF).
Pentru analiza validității convergente și discriminante, această ediție a fost comparată cu mai
multe teste de personalitate, precum PRF, CPI (
California Psychological Inventory
), NEO PI-R
(
NEO Personality Inventory Revised
) și MBTI (
Myers-Briggs Type Indicator
).
Ediția a V-a 16PF și CPI au fost administrate unui lot de 212 studenți (81 de băieți și 131 de
fete), cu media de vârstă de 20,5 ani și media nivelului educațional 13,7 ani (vezi tabelul 2.6).
Tabelul 2.6.
Corelația între testele 16PF și CPI
Factorul global Extraversiune
Se corelează cu șapte scale CPI (
r
= 0,25) ce tratează trăsături ca
preferința pentru interacțiune interpersonală și extraversiunea:
Dominanța, Capacitatea de statut, Sociabilitatea, Prezența socială,
Acceptarea de sine, Independența, Empatia. Aceste scale cuprind
factorul CPI Extraversiune.
Factorul global Anxietate
Se corelează negativ cu toate scalele CPI, cu excepția scalelor
Feminitate/Masculinitate (
r
= 0,30) și Comunalitate, unde nu
există o corelație semnificativă. Acest lucru se poate datora
dezirabilității sociale, care influențează răspunsul la CPI.
Factorul global Încăpățânare
Se corelează negativ cu Flexibilitatea (
r
= −0,32) și cu majoritatea
scalelor de Extraversiune ale CPI, ceea ce sugerează natura duală a
acestui factor. Flexibilitatea determină o apropiere de familiar, iar
corelația negativă cu extraversiunea implică rezervă și detașare în
relațiile interpersonale.
Factorul global Independență
Se corelează cu scalele etnice pentru Extraversiune și cu alte
scale CPI care măsoară constructe diferite de sociabilitate
(Eficiența intelectuală
r
= 0,22).
Factorul global Autocontrol
Factorul B Raționamentul
Dat fiind faptul că factorul B măsoară capacitatea individului de a

Se corelează cu Responsabilitatea, Socializarea, Autocontrolul,
Tendința de a lăsa o impresie plăcută, Realizarea prin conformism (
r
>
0,30), acestea din urmă fiind scale componente ale factorului
global CPI Control.
reacționa, el nu este considerat un factor de personalitate. Din
această cauză, a fost validat separat, în corelație cu teste care
surprind inteligența culturală și succesul în viață (Altus, 1948;
Cattell și Cattell, 1973).
2.4.4. Validitatea relativă la criteriu
Autorii au evaluat validitatea predictivă a 16PF pentru mai multe criterii și trăsături de
personalitate. Vom prezenta în continuare doar patru dintre acestea.
Printre criteriile cele mai importante avute în vedere se numără stima de sine, adică sentimentul
de valoare pe care o persoană îl resimte față de sine. Ea reprezintă o variabilă importantă în
consilierea psihologică și în psihoterapie. Pentru a evalua corelația stimei de sine cu la 16PF, s-au
comparat rezultatele obținute de 318 adulți (176 de bărbați și 142 de femei) la Chestionarul pentru
stimă de sine Coopersmith (varianta pentru adulți) (Coopersmith, 1981) și la 16PF (Pitariu, 2002).
Un alt criteriu analizat de Conn și Rieke (1994) a fost adaptarea folosind Chestionarul de
adaptare Bell (Bell, 1934), care măsoară acest concept pe cinci scale specifice: familială, de
sănătate, socială, emoțională și ocupațională. Fiecare scală este alcătuită din 32 de itemi care
diferențiază persoanele între bine adaptate și slab adaptate. Pentru relația criteriului adaptare cu
16PF s-au folosit scalele: socială, emoțională și ocupațională, care au fost aplicate pe 226 de
adulți, 108 bărbați și 118 femei. Scalele socială, emoțională și ocupațională se corelează cu
factorii primari care compun factorul global Anxietate.
Empatia reprezintă un alt criteriu analizat. Pentru a descoperi factorii corelați cu empatia, s-au
evaluat 212 studenți (81 de bărbați și 131 de femei) cu scala de empatie din cadrul testelor CPI și
16PF. Din analiza rezultatelor, reiese că empatia se corelează cu factorii primari care formează
Extraversiunea (Apropierea interpersonală A+, Implicarea socială H+, Orientarea socială Q2–).
Alți predictori pentru empatie sunt: Stabilitatea emoțională (C+), Vigilența (L–) și Tensiunea
nervoasă (Q4–).
Potențialul creativ este un alt criteriu pus în relație cu 16PF. Pentru studierea acestei relații, s-a
ales o evaluare autoraportată a creativității,
Something About Myself
(SAM, Khatena și Torrance,
1976), administrată pe 376 de adulți (174 de bărbați și 202 femei). Independența (prin Dominanță,
E+, Implicare socială, H+, și Deschidere către schimbare, E+) reprezintă trăsătura de personalitate
cea mai predictivă pentru Potențialul creativ (la fel ca în ediția a IV-a 16PF). Alți predictori
specifici potențialului creativ din această ediție sunt: Nivelul de abstractizare (M+) și
Perfecționismul (Q3).
Conținutul itemilor
O trăsătură definitorie a chestionarului 16PF constă în faptul că itemii vizează o gamă largă de
comportamente actuale. Întrebările fac referire la situații concrete, zilnice, rutiniere, și nu la

trăsăturile personalității, așa cum stau lucrurile în cadrul altor instrumente de evaluare a
personalității. Chestionarul 16PF include afirmații ce țin de situațiile prezente (spre exemplu,
„Când mă aflu într-o situație plictisitoare, de regulă «mă deconectez» și visez cu ochii deschiși la
alte lucruri” sau „Când este nevoie de puțin tact și convingere pentru a pune oamenii în mișcare, de
obicei eu sunt cel care o face”).
2.5. Utilitatea și aplicabilitatea
În prezent, 16PF este cel mai frecvent folosit chestionar în consilierea școlară, psihologică,
psihologia clinică și în resursele umane.
În cadrul resurselor umane, 16PF poate fi utilizat cu scopul de a identifica ocupațiile cele mai
potrivite pentru angajați și poate servi la selecția de personal și la dezvoltarea în carieră prin
măsurarea celor cinci dimensiuni primare de management identificate pentru a prevedea potențialul
și stilul de lucru ale fiecărui angajat.
Prin utilizarea testului 16PF, psihologii clinicieni și psihoterapeuții beneficiază de un set de
avantaje privind diagnosticul, prognosticul și planificarea terapiei în cazul clienților. Instrumentul
16PF contribuie la măsurarea nivelului de anxietate, de adaptare, dar și la identificarea
problemelor comportamentale.
În plan personal, 16PF ajută la identificarea factorilor de personalitate care pot prezice
satisfacția și compatibilitatea în relațiile de cuplu. De asemenea, rezultatele acestui test indică
ariile problematice existente sau cu posibil potențial de manifestare.
La nivel academic, studenții pot beneficia de o evaluare în plan educațional, emoțional și
social.
În prezent, testul 16PF este utilizat atât la nivel organizațional, în evaluarea trăsăturilor de
personalitate în diverse situații sau roluri, cât și la nivel științific, cu scopul de a stabili relația
dintre 16PF și diverse comportamente sau criterii din domeniul muncii, sănătății etc. În cazul
organizațiilor orientate pe dezvoltarea de aplicații în IT, angajații sunt specializați pe mai multe
domenii de activitate: designer, programator, analist, web-designer, tester etc. Într-un studiu care a
investigat fațetele personalității și relația lor cu stilul de rezolvare a problemelor în cadrul
angajaților la firme de IT, autorii au surprins un set de preferințe specifice trăsăturilor de
personalitate din 16PF (Isaksen, Kaufmann și Bakken, 2014):
– persoanele cu preferințe în investigare/explorare sunt orientate spre idei creative, deschise spre
schimbare, neconvenționale, raționale și flexibile;
– indivizii cu preferințe pentru rolul de dezvoltator sunt orientați spre soluții practice, fiind
convenționali, conformiști și conservatori;
– persoanele cu preferințe externe sunt orientate către grup, au înclinații mari spre afiliere socială,

sunt calde, atente cu ceilalți și sociabile în comparație cu cele care au preferințe interne;
– persoanele orientate spre sarcini sunt mult mai impersonale, mai detașate, mai pragmatice și mai
rigide cognitiv față de cele orientate către persoană.

La nivel fiziologic, trăsăturile indivizilor pot manifesta schimbări atunci când agenți patogeni în
stare latentă intră în contact cu organismul individului (spre exemplu,
Toxoplasma gondii
, specie de
protozoare ce cauzează toxoplasmoza). Femeile cu toxoplasmoză în stare latentă au un profil al
personalității diferit față de cele sănătoase și obțin scoruri crescute la factorii O (neîncredere), N
(rezervat) și Q4 (tensiune nervoasă), respectiv scoruri scăzute la Q1 (Deschidere către schimbare).
Bărbații infectați prezintă scoruri ridicate la factorul L (Vigilență), spre deosebire de cei care nu
sunt infectați. Acestea sunt rezultatele unui studiu efectuat pe 111 bărbați și 126 de femei din Iran,
cu și fără toxoplasmoză în stare latentă (Khademvatan, Khajeddin, Saki și Izadi-Mazidi, 2013).
S-a constatat că trăsături de personalitate precum autocontrolul, perfecționismul, supraeul
crescut și raționamentul au legătură cu prelucrarea informațiilor din creier. Receptarea, procesarea
și stocarea informațiilor specifice experienței sunt considerate definitorii pentru personalitate (Lee
et al
., 2005). Aceste concluzii au fost enunțate în urma investigării relației dintre trăsăturile de
personalitate 16PF și AERP (
Auditory Event-Related Potentials
).
Caracteristicile personalității specifice șoferilor cu risc crescut de accidentare în trafic sunt
reprezentate de scorurile scăzute obținute la raționament (Factorul B, capacitatea de raționament
mai puțin dezvoltată), conștiința regulilor (Factorul G, slabă interiorizare a regulilor), încredere în
sine (Factorul O, nesiguranță) și stabilitate emoțională (Factorul C, instabilitate emoțională,
rezistență scăzută la frustrare) (Manglam, Sinha, Praharaj, Bhattacharjee și Das, 2013).
La nivel organizațional,
burnout
-ul este un fenomen des întâlnit și are consecințe negative
asupra individului, dar și a organizației. În încercarea de a stabili o relație între persoanele
predispuse la
burnout
și factorii de personalitate implicați, Gustafsson și colaboratorii săi (2009)
au concluzionat că angajații care suferă de
burnout
au următoarele trăsături specifice: scoruri
scăzute la Factorul C (instabilitate emoțională) și scoruri crescute la Anxietate (Factorul Global
AX). Cei mai importanți indicatori ai predicției
burnout
-ului sunt Deschiderea către schimbare și
Anxietatea. Referitor la indicatorii de reziliență la
burnout
, autorii au extras următoarele trăsături:
Stabilitate emoțională, Vivacitate și Intimitate (Gustafsson, Persson, Eriksson, Norberg și
Strandberg, 2009).
În 2004, Chamorro-Premuzic și Furnham au propus un model de interpretare a relației dintre
inteligență și trăsăturile de personalitate. Modelul bidimensional propus de autori este bazat pe
trăsăturile măsurate de modelul de personalitate
Big Five
și pe fațetele fluidă și cristalină ale
inteligenței. Djapo și colaboratorii săi (2011) au investigat modelul teoretic propus de Chamorro-
Premuzic și Furnham (2004) utilizând inventarul de personalitate 16PF. Analiza prin regresie arată
că toți factorii de personalitate, exceptând anxietatea, sunt predictori semnificativi pentru

inteligența fluidă. Toți factorii luați împreună explică 25% din varianța scorurilor obținute la
evaluarea inteligenței fluide (Djapo, Kolenovic-Djapo, Djokic și Fako, 2011). Rezultatele autorilor
sprijină modelul teoretic menționat.
Bibliografie
Allport, G.W., & Odbert, H.S. (1936). Trait-names: A psycho-lexical study.
Psychological
monographs
,
47
, i.
Altus, W.D. (1948). The validity of an abbreviated information test used in the Army.
Journal of
Consulting Psychology
,
12
, 270.
Bell, H.M. (1934). Manual for the adjustment inventory.
Student Form (standardized for students
of high school and college age)
. Stanford, CA: Stanford University.
Cattell, R.B., & Cattell, A.K.S. (1973).
Measuring intelligence with the culture fair tests
. Institute
for Personality and Ability Testing.
Cattell, R.B., & Krug, S.E. (1986). The number of factors in the 16PF: A review of the evidence
with special emphasis on methodological problems.
Educational and Psychological
Measurement
,
46
, 509-522.
Chamorro-Premuzic, T., & Furnham, A. (2004). A possible model for understanding the personality-
intelligence interface.
British Journal of Psychology
,
95
(
2
), 249-264.
Conn, S.R., & Rieke, M.L. (1994).
16PF fifth edition technical manual
. Institute for Personality
and Ability Testing, Incorporated.
Coopersmith, S. (1981).
SEI, Self-Esteem Inventories
. Consulting Psychologist Press.
Djapo, N., Kolenovic-Djapo, J., Djokic, R., & Fako, I. (2011). Relationship between Cattell’s
16PF and fluid and crystallized intelligence.
Personality and Individual Differences
,
51(1)
,
63-67.
Gustafsson, G., Persson, B., Eriksson, S., Norberg, A., & Strandberg, G. (2009). Personality traits
among burnt out and non-burnt out health-care personnel at the same workplaces: A pilot study.
International Journal of Mental Health Nursing
,
18
, 336-348.
Hofer, S.M., & Eber, H.W. (2002). Second-order factor structure of the Cattell sixteen personality
factor questionnaire.
Big Five Assessment
, 397-404.
Isaksen, S.G., Kaufmann, A.H., & Bakken, B.T. (2014). An examination of the personality constructs
underlying dimensions of creative problem-solving style.
The Journal of Creative Behavior
,
n/a-n/a.
Khademvatan, S., Khajeddin, N., Saki, J., & Izadi-Mazidi, S. (2013). Effect of toxoplasmosis on
personality profiles of Iranian men and women.
South African Journal of Science
,
109
, 92-95.
Khatena, J., & Torrance, E.P. (1976).
Khatena-Torrance creative perception inventory
. Stoelting

Company.
Lee, H.-J., Kim, L., Han, C.-S., Kim, Y.-K., Kim, S.-H., Lee, M.-S., (…) Jung, I.-K. (2005). Latency
of auditory P300 correlates with self-control as measured by the Sixteen Personality Factor
Questionnaire.
Psychiatry and Clinical Neurosciences
,
59
, 418-424.
Manglam, M.K., Sinha, V.K., Praharaj, S.K., Bhattacharjee, D., & Das, A. (2013). Personality
correlates of accident-proneness in auto-rickshaw drivers in India.
International Journal of
Occupational Safety and Ergonomics
,
19
, 159-165.
Pearson, K. (1901). Principal components analysis.
The London, Edinburgh, and Dublin
Philosophical Magazine and Journal of Science
,
6
, 559.
Pitariu, H. (2002).
16PF. Ediția a V-a (versiunea în limba română)
. Cluj-Napoca: Editura ASCR.
Russell, M.T., Cattell, R.B., Cattell, A.K.S., Cattell, H.E., & Karol, D.L. (1994).
16PF Fifth
Edition administrator’s manual
. Institute for Personality and Ability Testing, Incorporated.
Russel, M., & Karol, D. (1994).
16PF Fifth Edition. Administrator manual
. Institute for
Personality and Ability Testing, Inc.
Spearman, C. (1904). The proof and measurement of association between two things.
The American
Journal of Psychology
,
15
, 72-101.

Capitolul 3
Formularul de Studiu al Personalității (PRF)
Andrei Ion, Coralia Sulea
Formularul de Studiu al Personalității (
Personality Research Form
, PRF) este un instrument de măsurare a
personalității construit de celebrul psihometrician canadian Douglas N. Jackson. Fundamentul teoretic al instrumentului îl
reprezintă modelul nevoilor psihogene formulat de Murray. PRF măsoară 22 de dimensiuni specifice de personalitate
grupate în șapte domenii. Domeniul Exprimarea
vs
Controlul impulsurilor include scalele: Impulsivitate, Schimbare,
Evitarea pericolelor, Ordine, Structurare cognitivă; Orientarea către muncă și joacă include dimensiunile: Realizare,
Perseverență, Joacă; Orientarea către acceptarea coordonării conține scalele: Nevoie de sprijin, Autonomie; scalele
Înțelegere și Simț estetic formează grupajul Orientarea intelectuală și estetică; domeniul Ascendența conține scalele:
Dominanță, Devalorizare personală. Ultimul domeniu se numește Măsuri ale gradului și calității funcționării interpersonale
și include dimensiunile Afiliere, Altruism, Exhibiție, Recunoaștere socială, Agresivitate, Apărare.
Cea mai populară versiune a acestui chestionar este Forma E, care include 352 de itemi cu o scală de răspuns
dihotomică, de tip adevărat/fals. Procesul de construcție a instrumentului a fost unul laborios, multifazic, implicând
utilizarea unor eșantioane voluminoase de itemi. Efortul investit în etapele de construcție s-a concretizat în obținerea unor
caracteristici psihometrice optime. Instrumentul poate fi administrat cu succes persoanelor care au cel puțin 13 ani.
Durata medie de administrare a chestionarului este de aproximativ 45 de minute. În România, scorarea răspunsurilor și
generarea rapoartelor interpretative sunt automatizate.
Fiind un instrument care măsoară un număr mare de dimensiuni ale personalității, PRF poate fi utilizat cu succes într-o
multitudine de contexte de psihologie aplicată în cadrul cărora este recomandată evaluarea personalității normale. Și-a
demonstrat eficiența în psihologia organizațională, în special în cadrul proceselor de selecție de personal și dezvoltare
managerială și al programelor de consiliere pentru carieră sau de consiliere psihologică.
3.1. Introducere
Unul dintre cei mai prolifici autori de instrumente psihometrice pentru evaluarea personalității din
ultimele decenii a fost Douglas N. Jackson. În domeniul evaluării personalității, numele său este
legat de apariția mai multor chestionare, fiecare dintre acestea reprezentând un punct de referință.
Jackson a fost președintele Comisiei de Teste Psihologice și Evaluare din cadrul American

Psychological Association (APA) și președinte în cadrul diviziei Evaluare, Măsurare și Statistică
și al Societății de Psihologie Experimentală Multivariată. A primit premiul „Samuel J. Messick”,
acordat de Divizia 5 de Evaluare, Măsurare și Statistică din cadrul APA pentru contribuții
științifice deosebite. Activitatea sa editorială a fost, de asemenea, prolifică, semnând peste 200 de
articole științifice și zece capitole în manuale științifice. Printre instrumentele cele mai cunoscute
ale lui Douglas N. Jackson se numără: MAB-2 (
Multidimensional Aptitude Battery – Second
Edition
), JVIS (
Jackson Vocational Interest Survey
) sau NPQ (
Nonverbal Personality
Questionnaire
). Unul dintre cele mai populare instrumente psihometrice create de Jackson este
Personality Research Form
(PRF). Prima ediție a PRF a fost publicată în 1967, reprezentând la
ora actuală unul dintre cele mai citate instrumente de evaluare a personalității (peste 1.500 de citări
în reviste științifice internaționale).
Acest instrument a fost creat cu scopul de a oferi o evaluare precisă a personalității adulților.
PRF este un instrument construit pentru a surprinde așa-numita „personalitate normală”, în cadrul
său nefiind incluse constructe care au relevanță directă pentru domeniul clinic. Se adresează
utilizatorilor care doresc o evaluare comprehensivă a dimensiunilor de personalitate și poate fi
utilizat cu succes în diferite arii ale psihologiei aplicate, precum selecția personalului, dezvoltarea
talentelor, consilierea psihologică și consilierea în carieră sau în domeniul cercetării.
3.2. Considerentele istorice
3.2.1. Versiunile
Prima versiune a PRF fost publicată în anul 1967. Acum, instrumentul este disponibil în șase
versiuni diferite. Primele apărute, numite A și B, reprezintă forme paralele și includ câte 300 de
itemi grupați în 20 de dimensiuni distincte de personalitate (Jackson, 1999). Pe lângă acestea,
există versiunile AA și BB, care includ mai mulți itemi (440), măsurând în total 22 de dimensiuni
de personalitate. Cea mai populară versiune a instrumentului este Forma E, care măsoară tot 22 de
dimensiuni, însă include un număr mai restrâns de itemi, 352, fapt ce permite o administrare mai
eficientă a instrumentului. Cea de-a șasea versiune, denumită G, este asemănătoare Formei E.
Singura diferență notabilă dintre cele două constă în eliminarea scalei Infrecvență din Forma G.
Formele E și G sunt o revizuire majoră a instrumentului. Deși mai scurte, aceste versiuni au fost
optimizate din considerente item-metrice și sub aspectul caracteristicilor psihometrice și al duratei
de completare (Jackson, 1999).
3.2.2. Construcția
În cadrul acestui subcapitol va fi detaliat procesul de construcție a chestionarului PRF, începând cu

descrierea sumară a modelului propus de Murray (1938), ce reprezintă fundamentul teoretic al PRF,
și continuând cu prezentarea strategiei de construcție a chestionarului, care evidențiază etapele-
cheie ale acestui proces.
Procesul de construcție a PRF a presupus urmarea succesivă a mai multor etape sau chiar
revenirea la etape anterioare. Principiul director al acestui proces a fost acela de a asigura
validitatea scalelor încă de la momentul generării acestora, și nu ulterior, prin derularea unor studii
de validare independente de procesul de construcție (Jackson, 1999). Acest demers se înscrie în
cadrul abordărilor raționale sau intuitive ale construcției de instrumente psihometrice, abordări
care presupun, în primul rând, o etapă de identificare și de definire foarte specifică a dimensiunilor
evaluate, urmată de formularea itemilor și, ulterior, de menținerea anumitor itemi în funcție de
relația lor cu constructul pe care îl surprind.
Metoda preferată de Douglas N. Jackson pentru a construi instrumente psihometrice este cea
intuitivă sau deductivă, care se bazează pe analiza teoriilor și modelelor coerente dintr-o anumită
arie a psihologiei. Această metodă de construcție a chestionarelor implică, într-o primă fază,
analiza detaliată a unei anumite teorii sau a unui model de funcționare valid pentru domeniul pe
care instrumentul trebuie să îl surprindă (Weiner, Graham și Naglieri, 2003). Ulterior, variabilele
existente în cadrul respectivei teorii sunt definite operațional. Pe baza acestor definiții ale
constructelor sunt formulați itemi concordanți, cel puțin la nivel rațional, în mod explicit cu
trăsătura sau cu constructul pe care ar trebui să îl măsoare. Metoda deductivă, poate și pentru că a
reprezentat prima metodă de construire a chestionarelor de personalitate, a fost supusă unor critici
intense, axate în special pe faptul că aceste instrumente surprind mai degrabă un model ideal al
personalității, omițând aspectele manifestării sale cotidiene. Majoritatea modelelor personalității
pornesc de la premisa independenței constructelor sau a trăsăturilor măsurate (Weiner
et al.
, 2003),
cu toate că unele trăsături pot fi intercorelate (Allport, 1937). Alte critici au fost legate fie de
transparența itemilor utilizați, fie de faptul că, deși indivizi diferiți pot răspunde în același fel,
motivația lor poate fi diferită. În consecință, această metodă de construcție a chestionarelor de
personalitate a fost percepută ca fiind inferioară și nesofisticată din punct de vedere metodologic și
statistic. Cu toate acestea, instrumentele construite în cadrul acestei abordări s-au dovedit a fi
comparabile cu instrumentele construite prin metoda criteriului extern sau prin cea inductivă
(Burisch, 1984).
Procesul de construcție a chestionarului, așa cum este prezentat în cadrul manualului tehnic și
interpretativ al PRF (Jackson, 1999), a implicat următoarele activități-cheie: definirea variabilelor,
estimarea stilurilor de răspuns și a validității instrumentului, dezvoltarea scalelor cu proprietăți
psihometrice optimale, dezvoltarea formelor paralele și a scalelor de validitate. În continuare sunt
descrise aceste etape.
a) Identificarea și definirea variabilelor

Întregul proces utilizat de autorul PRF se bazează pe includerea unei părți semnificative a
procesului de validare al PRF încă din cadrul etapelor de construcție. Procesele de validare a unui
instrument psihometric pot fi încadrate în următoarele categorii:
esențiale
,
structurale
și
externe
(Loevinger, 1957,
apud
Jackson, 1999). Componenta esențială se referă la gradul în care itemii
conțin sau reflectă elementele esențiale constructului vizat de procesul de măsurare. Componenta
structurală se referă la gradul în care arhitectura sau structura multinivelară a unui instrument este
confirmată cu ajutorul unor proceduri și analize statistice. Componenta externă implică, în esență,
stabilirea validității unui instrument prin raportarea la criterii externe (Jackson, 1999).
Prima etapă a procesului de construcție a implicat selectarea unui număr de dimensiuni
relevante pentru descrierea personalității. Modelul teoretic din cadrul căruia au fost preluate cele
mai multe constructe a fost teoria nevoilor psihogene, formulată de Murray (1938). Autorul PRF s-a
concentrat pe selectarea a 20 de variabile încadrate în categoria nevoi manifeste, deoarece acestea,
spre deosebire de nevoile latente sau de stările interne, pot fi măsurate direct, prin raportarea la
comportamente vizibile. În urma identificării celor 20 de variabile, a urmat etapa de analiză și
delimitare conceptuală a variabilelor prin raportare la teoriile și studiile care vizau fiecare dintre
cele 20 de constructe. Rezultatul principal al acestei analize a fost formularea unor definiții
specifice pentru fiecare variabilă. Pe baza definițiilor, pentru fiecare dintre cele 20 de variabile au
fost identificate serii de evenimente sau situații specifice și relevante pentru manifestarea trăsăturii
vizate. Un aspect căruia i s-a acordat o atenție specială a constat în delimitarea comportamentelor
și situațiilor particulare specifice fiecărei variabile pentru a stabili un grad ridicat de discriminare
interscale (Jackson, 1999).
În cadrul teoriei nevoilor și presiunilor psihogene, Henry Murray a promovat o viziune asupra
personalității axată atât pe identificarea diferențelor individuale, cât și pe înțelegerea dinamicii
funcționării fiecărui individ sau, cu alte cuvinte, a dinamicii de manifestare a respectivelor
diferențe individuale (Freedheim și Weiner, 2003). Presupoziția fundamentală a acestei teorii
constă în aserțiunea că anumite stări interne de dezechilibru precedă comportamentele pe care
persoanele le manifestă în diferite contexte, o manifestare comportamentală specifică având rolul
de a regla o stare de dezechilibru intern (Murray, 1938).
Modelul propus de Murray (1938) a fost rezultatul proiectului
Explorations
pe care acesta l-a
coordonat în cadrul Clinicii de psihologie a Universității Harvard. Proiectul a implicat studierea
personalității dintr-o perspectivă multidisciplinară, echipa sa fiind formată din specialiști din
diferite domenii, precum antropologia, sociologia, medicina sau psihologia (Freedheim și Weiner,
2003). Acest proiect a presupus investigarea personalității normale a 51 de participanți, studiul
reprezentând una dintre primele încercări de studiere științifică a personalității. Principalul rezultat
al studiului a fost identificarea unui set de 44 de variabile reprezentând dimensiuni de personalitate,
acestea devenind definiția de lucru dată de Murray (1938) personalității. Cele 44 de variabile au
fost încadrate în următoarele categorii: nevoi manifeste (20 de variabile), nevoi latente (8

variabile), stări interne (8 variabile) și trăsături generale (12 variabile) (Murray, 1938). Cele 20 de
variabile considerate nevoi manifeste sunt: Devalorizare (
Abasement
), Realizare (
Achievement
),
Afiliere (
Affiliation
), Agresivitate (
Aggression
), Autonomie (
Autonomy
), Opoziție
(
Counteraction
), Respect (
Deference
), Apărare (
Defendance
), Dominanță (
Dominance
), Exhibiție
(
Exhibition
), Evitarea pericolelor (
Harm avoidance
), Evitarea situațiilor jenante (
Infavoidance
),
Altruism (
Nurturance
), Ordine (
Order
), Joacă (
Play
), Respingere (
Rejection
), Simț estetic
(
Sentience
), Sexualitate (
Sex
), Nevoie de sprijin (
Succorance
), Înțelegere (
Understanding
)
(Murray, 1938). Prin urmare, personalitatea este concepută ca fiind rezultatul interacțiunii acestor
„forțe”, denumite variabile ale personalității. Pe lângă identificarea și denumirea lor, grupul de
cercetători a construit și chestionare care pot fi utilizate pentru a măsura fiecare dintre cele 42 de
variabile.
O analiză a modelului propus de Murray (1938) relevă faptul că acesta prezintă influențe
psihanalitice semnificative, o parte dintre variabilele alocate celorlalte categorii fiind strâns legate
de abordările psihanalitice – abordări populare în acea perioadă (nevoi sexuale reprimate, ego,
supraego sau agresivitate reprimată). Modelul nevoilor și presiunilor este considerat unul dinamic,
modul de interacțiune al diferitelor variabile explicând anumite manifestări comportamentale
specifice. Diferitele nevoi sau motive cuprinse în teoria lui Murray nu acționează independent, ci în
funcție de interacțiunea persoanei cu mediul extern. Astfel, Murray descrie stimulii și forțele
existente în mediu ca fiind presiuni (Freedheim și Weiner, 2003). Apariția unei anumite presiuni
poate determina astfel acțiunea mai intensă a unei nevoi, presiunea – respingere, nevoie (variabilă)
activată – afiliere. Mai mult, variabilele nu se activează individual sau izolat, ci, la rândul lor, pot
influența simultan comportamentul. De exemplu, acțiunea variabilelor Sexualitate și Agresivitate
duce la comportamentele specifice sadismului, în timp ce presiunea Sexualității și a Devalorizării
duce la comportamentele specifice masochismului (Murray, 1938). Din această perspectivă,
modelul propus de Murray are o putere explicativă deosebită și prezintă o viziune dinamică asupra
dimensiunilor de personalitate, manifestările acestora fiind activate în interacțiunile cu alte
dimensiuni sau cu situații și contexte specifice.
Identificarea și definirea variabilelor au fost urmate de formularea unui set inițial de
aproximativ 3.000 de itemi. Procesul de formulare a acestora a fost în cea mai mare parte
concordant cu strategia deductivă, itemii fiind exprimați în așa fel încât să reprezinte conținuturi
specifice variabilelor vizate. Deși este un proces considerat subiectiv, formularea itemilor pe cale
rațională s-a bazat pe un set explicit de reguli de formulare, o atenție deosebită fiind acordată
gradului în care fiecare item reprezintă universul de comportamente în cadrul scalei din care face
parte (Jackson, 1999). Setul inițial de itemi a fost formulat de un grup de experți în științe
comportamentale, fiind astfel reduse semnificativ eventualele erori legate de percepțiile subiective
asupra comportamentelor relevante pentru un anumit construct ce urma a fi măsurat. După stabilirea
setului final de aproximativ 3.000 de itemi, a urmat un proces riguros de selecție a lor. Acest

proces a fost realizat de minimum doi experți, ei având drept obiectiv stabilirea setului de itemi de
inclus în procesul subsecvent de analiză empirică (Jackson, 1999).
b) Dezvoltarea scalelor PRF
Selectarea celor mai relevanți itemi pentru fiecare scală a fost ghidată atât de principii
psihometrice generale, cum ar fi relația acestora cu scala pe care ar trebui să o măsoare, cât și de
analize empirice. În cadrul manualului tehnic și interpretativ al PRF (Jackson, 1999) sunt
specificate patru principii de bază în cadrul procesului de dezvoltare a scalelor și de selecție a
itemilor:
– formularea unor definiții explicite pentru fiecare variabilă este o etapă critică, în absența căreia
nu pot fi demarate procese de măsurare coerentă a variabilelor respective;
– selectarea empirică a celor mai omogeni itemi contribuie la creșterea preciziei și a discriminării
pentru măsurarea constructelor de personalitate;
– eliminarea sau reducerea semnificativă a riscurilor de apariție a distorsiunilor legate de tipare de
răspuns (cum ar fi dezirabilitatea) pot fi realizate mai eficient ca parte a procesului de
formulare și selectare a itemilor;
– pentru ca scalele să prezinte un nivel acceptabil al validității, validitatea convergentă și cea
divergentă a scalelor trebuie să fie luate în considerare încă din etapa de formulare și de
alegere a itemilor, și nu în studii subsecvente de stabilire a validității (Jackson, 1999).

După formularea eșantionului inițial de itemi și reducerea acestuia prin intermediul analizelor
experților, setul de itemi rezultat a fost administrat unui eșantion de peste 1.000 de participanți
(studenți) în condiții de testare supravegheată (Jackson, 1999). Pentru a putea selecta cei mai
relevanți itemi ai unor constructe aferente incluse în modelul inițial, mai întâi au fost calculate
pentru fiecare participant scoruri totale la cele 20 de constructe măsurate de instrument. Ulterior, au
fost calculate corelații biseriale între răspunsul la fiecare item și scala din care face parte
respectivul item. Pentru a putea fi reținut, un item trebuia să manifeste cele mai înalte corelații cu
scala în care a fost inclus în modelul inițial, și nu cu alte dimensiuni (Jackson, 1999). Utilizarea
acestui criteriu pentru menținerea itemilor minimalizează gradul de suprapunere a interpretărilor
pentru diferitele scale, fiecare scală aducând o contribuție interpretativă unică. Prin calcularea
corelațiilor biseriale între itemi și scala Dezirabilitate a fost redusă proporția de itemi dezirabili
pentru întregul chestionar. Un alt criteriu important în menținerea itemilor a constat în rata de
acceptare a acestora. Aceia care manifestau rate de acceptare foarte scăzute, sub 0,50 sau,
dimpotrivă, foarte ridicate, peste 0,90, au fost eliminați (Jackson, 1999).
Setul de itemi obținut după aplicarea criteriilor menționate anterior a fost supus unui proces de
selectare în funcție de indicele de fidelitate diferențială (
differential reliability index
) (Jackson,
1999). Acest indice este calculat pe baza unei formule care estimează diferența dintre două

corelații, corelația biserială a fiecărui item cu scala căreia îi aparține și, respectiv, corelația
biserială dintre fiecare item și scala Dezirabilitate. Indicele permite stabilirea proporției din
varianța itemilor datorată dezirabilității la nivelul conținuturilor. În urma aplicării acestor analize,
eșantionul de itemi a fost redus și mai mult, componența de itemi a fiecărei scale fiind stabilită
ulterior pe baza consistenței interne (Jackson, 1999).
c) Dezvoltarea scalelor de validare
Pe lângă validitatea ca proprietate psihometrică a unui instrument sau a unor scale, dintr-o
perspectivă aplicativă stabilirea validității unui instrument nu este suficientă pentru ca fiecare
protocol, raport sau profil rezultat din administrarea respectivului instrument să fie o reflexie a
scorurilor reale. În special în evaluarea personalității, răspunsurile pe care persoanele evaluate le
oferă pot fi distorsionate, reflectând preferințe diferite de cele reale. Astfel, pe lângă stabilirea
validității psihometrice, chestionarele de personalitate ar trebui să utilizeze o abordare coerentă
pentru a reduce pe cât posibil tendința anumitor persoane de a oferi răspunsuri care nu reflectă
preferințele lor reale. PRF face parte din categoria instrumentelor denumite generic autodeclarative
(
self-report
), predispuse la apariția acestui tip de distorsiuni. Intenționate sau nu, distorsiunile
reprezintă un pericol atât pentru procesul interpretativ, cât și pentru procesele decizionale care se
bazează pe datele derivate din instrumentele de acest tip. Deși validitatea instrumentului este
importantă pentru interpretarea unui protocol, ea nu oferă informații despre posibilele abordări ale
respondentului care pot compromite abilitatea utilizatorului de a interpreta scorurile derivate din
evaluare (Weiner
et al.
, 2003). Prin urmare, pentru eliminarea riscurilor legate de distorsiuni la
nivelul tiparului de răspuns, se recomandă utilizarea unor metode pentru detectarea protocoalelor
distorsionate. În acest sens, în cadrul PRF au fost construite scale speciale pentru detectarea
distorsiunii.
Spre deosebire de construcția scalelor primare ale PRF, care a vizat în special conținutul
itemilor și relația acestora cu dimensiunea pe care o măsoară, construcția scalelor de validitate s-a
concentrat în special pe analiza tiparelor de răspuns (Jackson, 1999). Scalele pentru detectarea
distorsiunii din cadrul PRF au fost concepute pentru a facilita identificarea protocoalelor
distorsionate ca urmare a răspunsurilor dezirabile și pentru a identifica protocoalele în care
participanții au oferit răspunsuri aleatorii.
3.2.3. Detectarea dezirabilității
Pentru a evita includerea unor itemi al căror conținut reflectă caracteristici indezirabile din punct
de vedere social sau apropiate de psihopatologie, construirea scalelor pentru detectarea
dezirabilității a fost implementată în mai multe etape. Etapa inițială a implicat selectarea a câte 60
de itemi din fiecare extremă a distribuției scalei Dezirabilitate (Jackson, 1999). Ulterior, a fost

demarat un proces de analiză de conținut derulat de un grup de experți. Rezultatul acestei analize a
constat într-un nou eșantion de 107 itemi, aceștia fiind reformulați și revizuiți în etapa anterioară.
Pe baza consistenței interne, din cadrul acestui eșantion de itemi au fost reținuți cei care prezentau
cele mai ridicate valori ale coeficientului Alfa. După constituirea unui eșantion care conținea peste
200 de itemi potențial relevanți pentru distorsiune a urmat pilotarea respectivului set de itemi.
Pentru a asigura o capacitate de discriminare cât mai ridicată, au fost selectați câte 60 de itemi
aflați pe extremele distribuțiilor. După eliminarea conținuturilor redundante, setul de itemi a fost
aplicat din nou pe eșantioane de dimensiuni medii (300 de participanți de gen masculin și 300 de
gen feminin). Etapa următoare a presupus analizarea caracteristicilor psihometrice ale scalei și
eliminarea itemilor redundanți sau a celor care manifestau corelații scăzute cu scorurile totale
obținute la această scală. În ultima etapă, itemii au fost împărțiți în două scale de dezirabilitate, una
utilizată în forma standard a instrumentului, iar cealaltă în cadrul formelor paralele ale PRF
(Jackson, 1999). Din punct de vedere interpretativ, scalele au aceeași semnificație, scorurile mari
identificând persoane care au răspuns într-o manieră dezirabilă, iar cele scăzute, o tendință de a
răspunde la itemi într-o manieră indezirabilă din punct de vedere social.
3.2.4. Detectarea răspunsurilor aleatorii
Scopul scalelor pentru detectarea tiparelor de răspuns aleatorii sau fără sens este de a identifica
acele protocoale care nu sunt interpretabile, mai specific, protocoalele pentru care participanții
oferă răspunsuri fără a ține cont de semnificația itemilor. Metoda de construcție a acestei scale a
fost similară cu cea a scalei Dezirabilitate, o atenție specială fiind acordată gradului scăzut de
dezirabilitate sau bizareriei asociate itemilor (Jackson, 1999). În cadrul acestei scale au fost incluși
itemii atât de indezirabili sau de bizari, încât șansele ca persoanele evaluate să răspundă pozitiv
sunt extrem de reduse. Un exemplu de astfel de item este: „Am învățat să repar ceasuri de mână în
Elveția”. Criteriile pe baza cărora s-au selectat itemii din această scală au fost nivelul scăzut de
dezirabilitate, gradul de bizarerie și redundanța semnificațiilor. În urma aplicării acestor criterii au
fost selectați 65 de itemi. Etapa următoare a constat în aplicarea acestui set de itemi unor
eșantioane de dimensiuni medii (305 participanți pentru ambele genuri). Nivelul mediu al
acceptării acelor itemi a fost de 0,03 (Jackson, 1999). Cu toate că, datorită semnificației itemilor,
distribuția răspunsurilor este puternic asimetrică, scala Infrecvență a manifestat o consistență
internă relativ ridicată – 0,53 (Kuder-Richardson) (Jackson, 1999). Etapa finală a implicat analiza
corelațiilor inter-itemi și a corelațiilor dintre itemi și scorul total la această scală. În forma finală a
scalei au fost păstrați acei 36 de itemi care manifestau corelațiile cele mai ridicate cu scorul total.
Acest set final de 36 de itemi a fost împărțit aleatoriu în două scale (una utilizată în forma standard
a PRF și cealaltă pentru formele paralele ale acestui instrument).

3.2.5. Dezvoltarea versiunii E
În cadrul manualului tehnic și interpretativ al PRF, Jackson (1999) enumeră trei obiective
fundamentale care au justificat revizuirea versiunilor anterioare: scurtarea duratei de administrare,
utilizarea PRF pentru alte populații în afara celor de studenți și elevi și eficientizarea administrării
instrumentului prin păstrarea celor mai eficienți itemi din versiunile precedente ale instrumentului.
Pornind de la un eșantion de peste 3.000 de itemi, autorii versiunii E au selectat, în funcție de
conținut și de caracteristici item-metrice, 880 de itemi (Jackson, 1999). După analiza de conținut,
numărul itemilor a fost redus și în funcție de relația cu scorul total al scalei și cu scorurile altor
scale. Astfel, pentru a putea fi inclus în versiunea E, un item trebuia să manifeste o relație de 0,85
cu propria scală și una de maximum 0,20 cu celelalte scale ale instrumentului (Jackson, 1999). În
construirea scalelor PRF E, scalele au fost realizate astfel încât să prezinte corelații ridicate cu
itemii componenți și, în același timp, corelații scăzute cu celelalte scale. Construirea unor scale
care să respecte aceste rigori stabilește premise pozitive pentru validarea de criteriu a scalelor,
fiecare construct măsurat surprinzând o proporție unică din varianța diferitelor criterii (Jackson,
1999). Selecția finală a itemilor celor 22 de scale a fost realizată prin calcularea indicelui de
eficiență a itemilor (
item efficiency index
). Acest indice ține cont de corelația dintre item și scorul
total și de proporția de persoane care aleg respectivul item și de corelația itemilor cu scala
dezirabilitate (Jackson, 1999). În final, din eșantionul de 880 de itemi, au fost selectați cei mai
eficienți 16 itemi din cadrul fiecărei scale.
3.3. Caracteristicile psihometrice
Caracteristicile psihometrice ale versiunii românești a PRF au fost investigate pe baza unui
eșantion alcătuit din 1.345 de participanți. Caracteristicile psihometrice ale PRF incluse în acest
capitol au fost calculate pe baza acestui eșantion. Totalul de 1.345 de participanți este format din
718 persoane de gen masculin (53,39%) și 627 de persoane de gen feminin (46,61%). Vârsta medie
a participanților a fost de 32 de ani, iar abaterea standard a vârstei a avut valoarea de 11,63 de ani.
Vârsta minimă a participanților a fost de 14 ani, iar cea mai în vârstă persoană inclusă în acest
eșantion a avut 60 de ani. Eșantionul este echilibrat sub aspectul distribuției geografice, incluzând
participanți din toate cele opt regiuni ale României.
În cadrul acestui subcapitol vor fi prezentate în paralel caracteristicile psihometrice ale
versiunii românești a PRF.
Fidelitatea
Tabelul 3.1.
Medii, abateri standard și fidelitatea de tip consistență internă (Alfa), bazate pe

eșantionul normativ românesc
Dimensiune
Medie
SD
KR 20
Devalorizare personală
7,76
3,30
0,71
Realizare
10,50
3,22
0,70
Afiliere
8,56
3,46
0,73
Agresivitate
7,01
3,36
0,73
Autonomie
8,29
3,47
0,76
Schimbare
9,49
3,45
0,73
Structurare cognitivă
8,71
3,72
0,77
Apărare
5,87
3,22
0,70
Dominanță
8,98
4,43
0,86
Perseverență
10,65
3,19
0,71
Exhibiție
7,37
4,10
0,83
Evitarea pericolelor
8,40
4,17
0,83
Impulsivitate
6,31
3,62
0,77
Altruism
9,65
3,79
0,80
Ordine
8,03
4,77
0,88
Joacă
8,70
3,22
0,71
Simț estetic
10,08
3,28
0,72
Recunoaștere socială
8,09
4,26
0,84
Nevoie de sprijin
7,29
3,92
0,82
Înțelegere
5,98
3,62
0,78
Infrecvență
7,75
0,84
0,26
Dezirabilitate
10,99
3,16
0,71
Tabelul 3.2.
Analiză factorială exploratorie, bazată pe eșantionul normativ al PRF în România
Dimensiuni
Factori
Control

vs

Exprimarea
impulsurilor
Calitatea orientării
interpersonale
Orientare spre acceptarea
coordonării
Ascendență
Orientare către
muncă și joacă
Devalorizare
personală
–0,05
0,04
–0,03
–0,56
–0,06
Realizare
–0,02
–0,13
0,00
0,06
0,80
Afiliere
–0,05
0,66
0,06
–0,03
–0,02
Agresivitate
–0,07
0,04
0,00
0,98
0,03
Autonomie
0,04
–0,24
–0,75
0,02
–0,08
Schimbare
0,29
–0,06
–0,38
0,02
–0,01
Structurare
cognitivă
–0,76
0,06
0,02
0,10
–0,09

Apărare
–0,05
0,03
–0,02
0,83
0,03
Dominanță
0,01
0,10
–0,06
0,37
0,13
Perseverență
–0,01
–0,01
–0,02
0,05
0,84
Exhibiție
–0,02
0,69
–0,08
–0,01
0,02
Evitarea
pericolelor
0,02
–0,08
0,17
0,06
–0,05
Impulsivitate
0,51
0,13
–0,04
0,09
–0,05
Altruism
–0,01
0,54
0,12
–0,09
0,01
Ordine
–0,66
0,04
–0,10
0,02
0,01
Joacă
0,10
0,48
–0,01
0,16
–0,17
Simț estetic
0,00
0,00
–0,23
0,00
0,04
Recunoaștere
socială
0,04
0,02
0,66
–0,03
0,15
Nevoie de
sprijin
0,07
0,26
0,63
0,02
0,11
Înțelegere
0,00
–0,05
0,20
0,00
–0,06
% din varianța
explicată
6,39
5,23
7,75
9,41
9,13
Notă
: Metodă de extracție:
Maximum Likelihood
, rotație
Direct Oblimin
.
Tabelul 3.3.
Corelații interfactori pentru factorii PRF, bazate pe eșantionul normativ românesc
Dimensiune
Control

vs

Exprimarea
impulsurilor
Calitatea orientării
interpersonale
Orientare spre acceptarea
coordonării
Ascendență
Orientare către
muncă și joacă
Factorul 1
–
Factorul 2
0,05
–
Factorul 3
0,02
0,09
–
Factorul 4
0,11
–0,04
–0,16
–
Factorul 5
–0,12
0,03
–0,26
0,13
–

În cadrul tabelului 3.3 sunt prezentate corelațiile dintre componentele identificate în urma
analizei factoriale exploratorii. După cum se poate observa, corelațiile dintre factori sunt relativ
scăzute, fapt ce indică relativa independență a acestora, putând fi considerate componente de sine
stătătoare.
Analiza factorială exploratorie derulată pe baza unui eșantion voluminos (N = 1.345) a
identificat cinci componente principale ale PRF. Ea a fost bazată pe o metodă de extracție de tip
Maximim Likelihood
și o rotație de tip
Oblimin
. Această soluție explică 49,28% din varianța
răspunsurilor. Primul factor este echivalent cu factorul Controlul impulsurilor
vs
exprimarea
impulsurilor. Factorul al doilea surprinde calitatea orientării interpersonale. Cea de-a treia

componentă a modelului este echivalentul factorului Orientare spre acceptarea coordonării. A patra
dimensiune extrasă surprinde Ascendența sau controlul exhibiționist. Cel de-al treilea factor
include dimensiunile relevante pentru autonomie, independență, fiind foarte asemănător cu factorul
Independență prezentat în cadrul manualului tehnic al PRF (Jackson, 1999). Factorul al patrulea
include dimensiuni precum Agresivitate, Apărare sau Devalorizare personală, fiind echivalent cu
factorul Ascendență raportat în manualul tehnic al PRF. Cea de-a cincea componentă extrasă în
cadrul analizei factoriale derulate pe baza eșantionului românesc cuprinde dimensiunile Realizare,
Perseverență, fiind echivalent factorului Orientare către muncă și joacă (Jackson, 1999). În cadrul
analizei factoriale exploratorii nu a fost identificată componenta Orientare cognitivă și estetică,
formată din Înțelegere și Simț estetic. Cele două dimensiuni încarcă factorul Orientare spre
acceptarea coordonării. Deși structura factorială identificată cu ajutorul versiunii românești a PRF
diferă de structura factorială raportată în cadrul manualului tehnic și interpretativ al PRF (Jackson,
1999), rezultatele acestei analize sunt similare cu cele raportate de Skinner, Jackson și Rampton
(1976). Trebuie menționat faptul că analiza factorială exploratorie inclusă în manualul tehnic și
interpretativ a fost derulată pe baza unui eșantion de elevi.
3.4. Administrarea și scorarea
3.4.1. Calificarea utilizatorilor
Pentru a obține informații detaliate despre condițiile legale ale utilizării acestui instrument
recomandăm consultarea companiei editoriale care deține drepturile de comercializare și
distribuție pe teritoriul României. PRF este un instrument de clasă B (AERA, APA și NCME,
2014). Prin urmare, rezultatele la PRF pot fi interpretate sau utilizate în luarea deciziilor sau în
formularea recomandărilor doar de către utilizatorii calificați. Trebuie menționat faptul că, deși
interpretarea instrumentului poate fi realizată numai de specialiști, administrarea lui poate fi
realizată și de persoane care nu sunt specializate în evaluarea psihologică sau nu au fost instruite
pentru a interpreta rezultatele obținute cu ajutorul PRF.
3.4.2. Materialele testării
Materialele necesare utilizării PRF sunt similare celor utilizate pentru majoritatea instrumentelor
care vizează evaluarea personalității, manualul tehnic și interpretativ al instrumentului, caietul cu
itemi și foaia de răspuns. Pentru administrarea sa în format creion-hârtie este necesară utilizarea
caietului cu itemi și a foilor de răspuns. În România, acest instrument poate fi administrat on-line,
prin intermediul editorului de instrumente psihometrice care distribuie chestionarul PRF. În ambele
variante de administrare, scorarea se poate realiza electronic.

a)
Manualul testului
. Versiunea românească a manualului tehnic și interpretativ al acestui
instrument conține informații despre administrarea și interpretarea PRF, despre construcția
chestionarului și despre evaluarea empirică a PRF. În secțiunea dedicată administrării și
interpretării sunt prezentate informații fundamentale despre materialele necesare testării, despre
administrare și scorare, despre interpretarea corectă a scalelor și a profilurilor generate cu ajutorul
PRF. Cea de-a doua secțiune a manualului conține informații despre modul în care a fost construit
chestionarul. Parcurgerea acestei secțiuni este importantă pentru utilizarea și interpretarea corectă a
chestionarului. Ultima secțiune a manualului interpretativ, evaluarea empirică, include informații
esențiale despre caracteristicile structurale ale PRF, despre validarea dimensiunilor măsurate cu
ajutorul chestionarului și despre abordarea distorsiunilor în cadrul PRF. Le recomandăm tuturor
specialiștilor care doresc să utilizeze acest instrument, fie în contexte de psihologie aplicată, fie în
cercetare, să parcurgă manualul tehnic și interpretativ.
b)
Caietul cu itemi
utilizat pentru versiunea românească a PRF include instrucțiunile de
administrare și toți itemii pe care persoana evaluată trebuie să îi parcurgă pentru a completa cu
succes chestionarul. Editorul care distribuie acest instrument în România a publicat caietul cu itemi
într-un format reutilizabil.
c)
Foaia de răspuns
conține secțiuni special construite pentru înregistrarea răspunsurilor la
fiecare dintre cele 352 de întrebări care fac parte din Forma E a chestionarului. Foile de răspuns
sunt considerate materiale consumabile, pentru fiecare administrare fiind necesară o nouă foaie de
răspuns.
3.4.3. Procedurile de administrare
Fiind un instrument construit pentru măsurarea personalității, administrarea PRF trebuie să respecte
principiile și recomandările cu privire la administrarea instrumentelor de evaluare psihometrică.
PRF poate fi administrat individual sau în grup. Administrarea instrumentului nu implică
utilizarea unor materiale speciale. În cadrul manualului tehnic și interpretativ al PRF au fost incluse
următoarele recomandări cu privire la administrare: a) testarea trebuie să se deruleze într-un mediu
supervizat, în care persoanele evaluate își pot alege singure locul pe care îl ocupă pe durata
procesului de completare; b) persoanele evaluate trebuie să fie instruite cum să completeze
informațiile solicitate în cadrul foii de răspuns; c) evaluatorii trebuie să pună la dispoziția
participanților creioane sau alte instrumente de scris; d) pentru o administrare optimă, persoana
care coordonează administrarea trebuie să le citească celorlalți instrucțiunile de completare; e)
numărul recomandat de supraveghetori este de un supraveghetor la 40 de participanți; f) pentru a
evita perturbarea celorlalți atunci când persoanele evaluate au întrebări, ideal ar fi ca acestea să
anunțe supraveghetorul, iar el să se deplaseze la locul în care se află persoana respectivă; g)

participanții trebuie să fie încurajați să completeze chestionarul rapid și cu atenție, iar în situația în
care timpul alocat testării este limitat, supraveghetorii trebuie să anunțe periodic timpul rămas; i) la
primirea foilor de răspuns se recomandă inspecția vizuală a acestora în vederea identificării unor
informații sau răspunsuri lipsă; j) persoanele evaluate trebuie să fie informate cu privire la scopul
testării și la limitele confidențialității (Jackson, 1999).
3.4.4. Instrucțiunile de administrare
În România, PRF poate fi administrat în format creion-hârtie sau computerizat. În versiunea creion-
hârtie, instrucțiunile pentru completare se găsesc pe prima pagină a caietului de testare, caiet care
conține și toți itemii chestionarului. Persoanele evaluate nu ar trebui să scrie nimic pe caietul cu
itemi. Informațiile personale și răspunsurile la cele 352 de întrebări trebuie completate pe foaia de
răspuns pe care participanții au primit-o alături de caietul de itemi. În cazul administrării
computerizate, înainte de a prezenta ecranele care includ itemii, persoanele evaluate trebuie să
parcurgă instrucțiunile pentru completarea chestionarului. În această formă de administrare,
persoanele evaluate au posibilitatea de a reveni la ecrane anterioare și de a modifica răspunsurile
la întrebările anterioare. Toate aceste modificări trebuie efectuate înainte ca participantul să fi
apăsat butonul de finalizare a completării și transmitere a datelor.
3.5. Interpretarea
3.5.1. Semnificația dimensiunilor
În continuare vom discuta cele 22 de scale primare din cadrul PRF. Pentru fiecare scală vor fi
prezentate definițiile, descrierile comportamentale și adjectivale ale scorurilor scăzute și ale
scorurilor ridicate.
Scalele PRF pot fi încadrate în șase grupaje de scale în funcție de categoriile conceptuale
măsurate în cadrul fiecărei scale. Acestea sunt:
• Exprimarea
vs
Controlul impulsurilor: Impulsivitate, Schimbare, Evitarea pericolelor, Ordine,
Structurare cognitivă;
• Orientarea către muncă și joacă: Realizare, Perseverență, Joacă;
• Orientarea către acceptarea coordonării: Nevoie de sprijin, Autonomie;
• Orientarea intelectuală și estetică: Înțelegere, Simț estetic;
• Ascendența: Dominanță, Devalorizare personală;
• Măsuri ale gradului și calității funcționării interpersonale: Afiliere, Altruism, Exhibiție,
Recunoaștere socială, Agresivitate, Apărare (Jackson, 1999).

Trebuie precizat faptul că gruparea scalelor în aceste categorii conceptuale a fost realizată în
funcție de două criterii: suprapunerea în semnificația scalelor și rezultatele analizelor factoriale.
Pentru a nu altera semnificația și interpretarea scalelor PRF, descrierile de mai jos se bazează
pe informațiile incluse în cadrul manualului interpretativ al PRF (Jackson, 1999).

a) Devalorizare personală (
Abasement
). Această scală a fost construită pentru a măsura
atitudinea și comportamentul persoanelor față de asumarea vinovăției sau față de acceptarea sau
respingerea criticilor. Cei care prezintă scoruri mari manifestă un grad ridicat de modestie și tind
să accepte acuze și critici nemeritate. Aceste persoane au în general o atitudine denigratoare față de
propria persoană, tind să se scuze și să fie obediente (Jackson, 1999). Cele care obțin scoruri
scăzute pe această scală au o părere bună despre ele însele, nu permit altora să profite de
bunăvoința lor și nu își asumă vina pentru greșelile proprii sau ale altora, fiind percepute ca având
o atitudine de superioritate față de ceilalți sau ca fiind arogante.
b) Realizare (
Achievement
). Această scală a fost construită pentru a măsura ambiția
persoanelor, orientarea acestora spre obiective profesionale, investiția resurselor și eforturilor în
plan profesional. Persoanele care obțin scoruri ridicate vizează scopuri pe termen lung și își doresc
să realizeze sarcini cu un grad ridicat de complexitate. Sunt ambițioase, competitive și doresc să se
perfecționeze. Acele persoane care obțin scoruri scăzute preferă să își stabilească obiective
modeste și o muncă relativ ușoară, care să nu presupună provocări. Le lipsește motivația, nefiind
competitive sau perfecționiste.
c) Afiliere (
Affiliation
). Scala Afiliere surprinde orientarea persoanelor către interacțiuni
interpersonale, către o relaționare plăcută cu ceilalți, fiind caracterizate de amabilitate. Cei care au
scoruri ridicate caută interacțiunile, implicarea în relații interpersonale, construirea și menținerea
unor relații de prietenie. Sunt considerate loiale, amabile și orientate spre cooperare. Persoanele
care obțin scoruri scăzute pe această scală preferă singurătatea, în general nedorindu-și să fie în
preajma altor persoane. Ele nu au inițiativă în interacțiuni sociale.
d) Agresivitate (
Aggression
). Această scală surprinde o orientare spre conflicte interpersonale
și tendințele agresive sau răzbunătoare. Persoanele care obțin scoruri elevate sunt caracterizate ca
fiind orientate spre dispute, având o dispoziție iritabilă, cu reacții ce pot fi dăunătoare celorlalți.
De asemenea, manifestă atitudini și comportamente amenințătoare și agresive. Persoanele
caracterizate de scoruri scăzute pe scala Agresivitate sunt caracterizate de calm și tact în relațiile
cu ceilalți și evită exprimarea furiei la nivel fizic.
e) Autonomie (
Autonomy
). Scala Autonomie se referă la gradul de libertate și independență al
persoanelor față de persoane și norme. De asemenea, scala surprinde permeabilitatea la sugestiile
sau la indicațiile primite de la alte persoane. Scorurile înalte la această dimensiune indică tendința
de neasumare a obligațiilor și preferința de a manifesta atitudini rebele, în special în contextele
caracterizate de constrângeri. Persoanele care au scoruri scăzute preferă să se conformeze și să

manifeste o abordare convențională în decizii și comportament.
f) Schimbare (
Change
). Această scală măsoară orientarea persoanelor spre experiențe noi,
dispoziția lor spre a-și schimba opiniile, atitudinile și preferințele pentru stabilitate. Persoanele cu
scoruri ridicate pe această scală sunt caracterizate de tendința de a-și schimba frecvent opiniile și
valorile, de a prefera varietatea în locul rutinei, fiind percepute drept flexibile, adaptabile, dar și
inconsecvente sau capricioase. Cei care obțin scoruri scăzute preferă rutina și mediile familiare în
care lucrurile sunt predictabile și au continuitate, fiind considerați statornici sau chiar inflexibili.
g) Structurare cognitivă (
Cognitive Structure
). Această scală surprinde comportamente de
susținere sau de respingere a structurii și nevoia de a primi informații înainte de luarea unor
decizii. Scorurile înalte pe această scală descriu persoane care doresc să aibă informații clare și
complete în baza cărora să ia decizii, sunt perfecționiste și riguroase. Cele care obțin scoruri
scăzute la această scală nu preferă un program bine stabilit de lucru și tind să nu se implice în
activități cu efort cognitiv susținut, fiind percepute ca imprecise și indisciplinate.
h) Apărare (
Defendance
). Această scală surprinde tendința individului de a manifesta atitudini
defensive în mediul social, de a fi ofensat în relațiile interpersonale, precum și modul în care
reacționează la critică. Cei care obțin scoruri ridicate sunt descriși ca fiind sensibili la critică și se
pot simți jigniți chiar de lucruri mărunte, fiind percepuți ca având o atitudine ostilă și suspicioasă.
Cei care au scoruri scăzute își recunosc propriile greșeli, sunt receptivi la critică și își schimbă
propriile opinii.
i) Dominanță (
Dominance
). Scala Dominanță surprinde atitudinea persoanelor față de pozițiile
de putere și autoritate, precum și comportamentele active de căutare sau de evitare a acestor
poziții. Cele care obțin scoruri ridicate își exprimă tranșant opiniile, sunt preocupate de a exercita
controlul și manifestă o abordare asertivă și persuasivă, făcându-le plăcere să manifeste autoritatea
și controlul. Persoanelor care au scoruri scăzute nu le place să își impună punctul de vedere sau să
îi coordoneze pe ceilalți, fiind percepute drept pasive.
j) Rezistență (
Endurance
). Scala Rezistență identifică tendințele de a persista în rezolvarea
unor probleme și disponibilitatea de a depune eforturi semnificative pentru depășirea unor
obstacole. Scorurile înalte la această scală reflectă determinarea și perseverența în sarcină. Cei
care au scoruri ridicate își urmăresc cu fermitate scopurile, având energia și puterea de face față
problemelor dificile. Scorurile scăzute caracterizează persoanele care tind să renunțe cu ușurință
atunci când se confruntă cu dificultăți, preferând să renunțe în fața obstacolelor.
k) Exhibiție (
Exhibition
). Această scală surprinde comportamente de căutare și, respectiv, de
evitare a atragerii atenției grupului social. Persoanele care obțin scoruri înalte caută în mod activ
să atragă atenția celorlalți, să fie remarcate, comportamentul lor fiind caracterizat de teatralitate.
De asemenea, pot fascina prin expresivitatea și exuberanța manifestate. Cei care au scoruri scăzute
prezintă o tendință de evitare a atenției sociale, fiind mai degrabă retrași și timizi.
l) Evitarea pericolelor (
Harm Avoidance
). Scala desemnează comportamente de căutare sau de

respingere a situațiilor care implică activități considerate periculoase. Scorurile înalte identifică
persoane care evită situațiile periculoase sau riscante și acordă o atenție deosebită aspectelor care
țin de siguranța personală. Prin urmare, sunt percepute ca fiind precaute și lipsite de spirit de
aventură. Cei care obțin scoruri scăzute pe această scală caută constant situațiile-limită, pline de
riscuri sau de pericole, „senzațiile tari”.
m) Impulsivitate (
Impulsivity
). Această scală reflectă modul în care persoanele manifestă
deliberare în comportament sau decizii și măsura în care se bazează pe spontaneitate sau control.
Cei care obțin scoruri înalte la această scală au tendința de a reacționa sub impulsul de moment,
fiind percepute drept spontane, fără inhibiții și imprudente. Persoanele care obțin scoruri scăzute
tind să acționeze cu calm și deliberare, preferând prudența în acțiuni și decizii.
n) Grijă (
Nurturance
). Această scală a fost construită pentru a măsura orientarea către a-i ajuta
pe ceilalți și gradul în care persoanele înțeleg că ceilalți au nevoie de ajutor. Cei care obțin scoruri
înalte tind să se dedice asistării celorlalți, manifestând o atenție deosebită în interacțiuni cu
persoanele care au dizabilități, nevoi speciale, cu copiii sau cu bătrânii. Persoanele care obțin
scoruri scăzute au o sensibilitate scăzută la problemele celorlalți, fiind percepute ca egoiste și
lipsite de empatie.
o) Ordine (
Order
). Scala Ordine a fost construită pentru a măsura gradul de organizare
personală, identificând și modul în care persoanele investesc resurse și timp pentru planificarea
activităților profesionale și personale. Cei care obțin scoruri ridicate la această scală tind să
acorde o atenție deosebită menținerii ordinii și organizării, sunt foarte atenți la detalii, metodici și
disciplinați. În același timp, persoanele care obțin scoruri scăzute la această scală nu sunt
preocupate de organizare și de exactitate.
p) Joacă (
Play
). Scala Joacă a fost construită pentru a măsura preferința pentru implicarea în
activități amuzante, plăcute, precum activitățile sociale, sporturile, dar și simțul umorului.
Persoanele care obțin scoruri înalte se implică frecvent în activități amuzante, generând o atmosferă
plăcută, fiind percepute drept voioase, relaxate și lipsite de griji. Cei care au scoruri scăzute sunt
percepuți ca fiind serioși în comportament și în interacțiuni, manifestând formalism și sobrietate.
q) Simț estetic (
Sentience
). Scala desemnează gradul de receptivitate și atenția pe care
persoanele o acordă aspectelor estetice. Cei caracterizați de scoruri mari pot observa și diferenția
cu ușurință între diferite sunete, culori, arome sau gusturi, fiind receptivi la experiențe diverse.
Persoanele care tind să obțină scoruri semnificativ sub medie nu sunt atrase de artă sau natură și nu
apreciază experiențele estetice.
r) Recunoaștere socială (
Social Recognition
). Scala surprinde propensiunea personală către a
primi recunoaștere și apreciere în medii sociale. Cei care au scoruri ridicate la această scală sunt
preocupați să obțină aprecierea și admirația celorlalți, fiind amabili și atenți la eticheta socială.
Persoanele care au scoruri scăzute sunt indiferente la opiniile celorlalți, fiind percepute drept
nonconformiste.

s) Nevoie de sprijin (
Succorance
). Această scală surprinde comportamente active de căutare a
ajutorului sau a sprijinului. Persoanele care obțin scoruri înalte la această scală caută de obicei
sprijinul și confirmarea celorlalți, având nevoie de protecția și sfaturile altora. Cei care obțin
scoruri scăzute au încredere în judecățile proprii și se pot descurca singuri, neavând nevoie de
sprijin.
t) Înțelegere (
Understanding
). Această scală surprinde curiozitatea persoanelor, gradul în care
acestea manifestă interes și preocupare în registrul intelectual. Persoanele care obțin scoruri înalte
sunt interesate să înțeleagă informații din mai multe domenii, să analizeze și să integreze informații
multiple. Cei care obțin scoruri scăzute sunt foarte puțin interesați de teme intelectuale sau
academice, bazându-și opiniile pe informații pe care le obțin din viața și experiența cotidiene.

Fiind un chestionar de personalitate care surprinde un număr mare de dimensiuni,
Formularul
de Studiu al Personalității
poate fi utilizat în mai multe arii ale psihologiei aplicate. Zonele
principale de utilitate ale PRF sunt: psihologia clinică și psihologia sănătății, psihologia
organizațională, psihologia educațională. Fiind unul dintre chestionarele de personalitate folosite la
scară largă la nivel internațional, utilitatea PRF pentru fiecare din zonele menționate mai sus a fost
demonstrată prin studii științifice publicate în reviste de specialitate.
3.5.2. Interpretarea PRF în psihologia clinică și psihologia sănătății. Psihologie
clinică și psihoterapie
PRF poate fi utilizat cu succes atât în psihologia clinică, unde poate asista specialistul în extragerea
unor informații relevante pentru stabilirea diagnosticului, cât și în psihoterapie, unde îi poate oferi
informații importante despre anumite tipare comportamentale ale clienților și despre resursele care
pot fi accesate cu succes în cadrul demersului terapeutic.
Una dintre ariile în care aplicarea PRF poate contribui la validitatea procesului de stabilire a
diagnosticului este aceea a tulburărilor comportamentului alimentar. Astfel, s-a constatat că șapte
dintre scalele PRF manifestă relații semnificative cu diferiți indicatori obiectivi ai masei corporale
(schimbarea masei corporale, greutate actuală) și cu diferite instrumente care evaluează tulburări
ale comportamentului alimentar (de exemplu, scala de control/abținere și testul pentru atitudini
legate de stilul alimentar (Aronson, Fredman și Gabriel, 1988). Există mai multe dimensiuni ale
PRF care prezintă relații semnificative cu dimensiuni relevante pentru tulburările comportamentului
alimentar. De exemplu, dimensiunile structurare cognitivă și ordine se corelează semnificativ cu
modificarea greutății corporale. Scalele Dezirabilitate, Înțelegere, Impulsivitate și Evitarea
pericolelor prezintă relații semnificative cu Structurarea cognitivă, Ordinea cu modificarea
greutății corporale, Evitarea pericolelor cu scala de control al comportamentului alimentar.
Dimensiunea recunoaștere socială are o relație semnificativă cu scorurile la testul pentru atitudini

legate de stilul alimentar (Aronson
et al.
, 1988).
Studii similare realizate cu PRF vizează consumul de alcool. Astfel, pacienții alcoolici cu un
IQ peste medie tind să manifeste mai multe comportamente specifice următoarelor scale: Înțelegere
(r = 0,31, p < 0,01), Agresivitate (r = 0,23, p < 0,05) și mai puține comportamente asociate cu scala
Devalorizare personală (r = 0,23, p < 0,05) (Gross și Nerviano, 1973).
PRF se dovedește a fi un instrument util și în identificarea ideației suicidare la adolescenți.
Rezultatele studiilor arată că adolescentele care manifestă tendințe suicidare și abuz de substanțe
tind să obțină scoruri semnificativ mai înalte pe scalele: Impulsivitate, Agresivitate, Recunoaștere
socială, dar și scoruri mai scăzute la scala Evitarea pericolelor, comparativ cu un grup de
adolescente extras din populația generală (Hull-Blanks, Kerr și Robinson Kurpius, 2004).
Utilitatea PRF în psihoterapie este legată de două direcții majore: diagnoza progresului
terapeutic (gradul în care se modifică diferite tipare ale scalelor asociate unei categorii nosologice
în urma aplicării unor intervenții psihoterapeutice) și modificarea scalelor ca urmare a
intervențiilor axate pe dezvoltarea abilităților și competenței sociale. Astfel, majoritatea scalelor
PRF par să fie sensibile la criteriile utilizate în programele de dezvoltare a competenței sociale.
Mai mult, modificări importante par să fie specifice scalelor Afiliere și Exhibiție (Mungas
et al.
,
1979). Pentru specialiștii în psihoterapie, PRF se poate dovedi un instrument deosebit de util, în
special atunci când aceștia au cunoștințe extinse despre semnificația scalelor, principiile
interpretative și caracteristicile psihometrice ale instrumentului. În același timp, interpretarea
fiecărui profil individual reprezintă un proces care combină abordările cantitative cu cele
calitative, detalierea lor depășind obiectivele acestui capitol.
3.5.3. Sănătatea, stresul și confortul psihologic
PRF a fost utilizat pentru a explora relația dintre personalitate și diferite constructe relevante din
domeniul stresului și confortului psihologic. Lee și Hughes (2014) au analizat relația dintre
trăsătura dominanță și funcționalitatea cardiovasculară și stresul social. Cercetarea a relevat că
persoanele preocupate de control și de manifestări autoritare față de alte persoane (au scoruri
ridicate la scala dominanță) au anumite probleme de natură cardiovasculară și o adaptare mai slabă
la stresul social. Un alt studiu a analizat relevanța nevoii de realizare pentru
burnout
și pentru
intenția de a pleca dintr-un context educațional (Moneta, 2011). În mod specific, autorul
demonstrează că persoanele cu un nivel ridicat al nevoii de realizare, adică cele preocupate de
atingerea unor scopuri pe termen lung și care sunt dispuse să depună eforturile necesare pentru a
avea performanțe, au un nivel mai scăzut al componentelor
burnout
-ului (
i.e
., epuizare emoțională,
cinism, ineficiență profesională). Mai mult, acest studiu relevă și o corelație negativă între nevoia
de realizare și intenția de a părăsi organizația, legătură mediată de
burnout
. Astfel, rezultatele
evidențiază faptul că nevoia de realizare ar putea fi un predictor relevant al
burnout
-ului, alături de

diferite solicitări sau incompatibilități de la locul de muncă. Studiul realizat de Rosenfield, Lennon
și Raskin White (2005) s-a centrat pe analiza implicațiilor schemelor de autosaliență ale
adolescenților pentru sănătatea meintală, adică pe modul în care persoana își acordă importanță
sieși și altora. Scalele PRF utilizate au fost autonomia, grija, dominanța și devalorizarea.
Rezultatele studiului au arătat că schemele de autosaliență sunt legate de sănătatea mintală a
indivizilor: cei care acordă celorlalți o mai mare importanță decât propriei persoane tind să devină
mai vulnerabili la depresie, anxietate și fobii. În același timp, cei care se pun pe sine în centru într-
o prea mare măsură au predispoziția de a manifesta acte negative față de ceilalți. Prin urmare,
rezultatele evidențiază că un echilibru între atenția acordată propriei persoane și celorlalți și
relațiilor cu aceștia sunt legate de confortul psihologic al persoanei, de bunăstarea psihologică a
acesteia.
3.5.4. Interpretarea PRF în psihologia organizațională
Printre contextele de evaluare în care PRF poate fi utilizat eficient se numără: evaluarea
potențialului de leadership, a compatibilității între manageri și diferite persoane din cadrul echipei,
analizele de echipă, precum și identificarea talentelor. În mod specific, în continuare sunt prezentate
aspecte relevante legate de evaluarea și selecția personalului și de leadership.
Deciziile de selecție au de cele mai multe ori un scop predictiv. De asemenea, majoritatea
evaluărilor de personal realizate în medii organizaționale vizează realizarea unor inferențe cu
privire la performanța profesională individuală. Deși abilitatea mintală generală joacă un rol
extrem de important în explicarea varianței performanței profesionale, variabilele care țin de
personalitate contribuie și ele la explicarea varianței performanței profesionale (Schmidt și Hunter,
1999). Important de reținut: relația dintre scalele PRF și performanța profesională în diferite
contexte de muncă a fost demonstrată în cadrul mai multor studii.
Unul dintre domeniile în care evaluarea psihologică are un rol extrem de important este selecția
personalului care lucrează în aviație. Datorită caracteristicilor psihometrice excelente, PRF a fost
integrat în multiple modele de predicție pentru performanța profesională a personalului activ din
industria aeronautică. De exemplu, au fost identificate relații semnificative între performanța în
training a piloților care se aflau în programul de calificare profesională și anumite dimensiuni ale
PRF (Joaquin, 1980). Un model de estimare a performanței piloților de avioane în cadrul căruia
sunt incluse abilitatea mintală generală și anumite variabile măsurate are o capacitate de predicție a
performanței de 46% (Dolgin și Gibb, 1989).
Alte studii identifică relații semnificative între diferite criterii de performanță pentru contabili
și diferite scale ale PRF. Aceste scale par să aibă potențial predictiv în raport cu criterii de
performanță atât obiective, cât și subiective, pentru profesia de contabil. Astfel, au fost identificate
corelații semnificative între factorii generali extrași din PRF (impuls, muncă, direcționare, intelect,

ascendență și factorul interpersonal) și criterii specifice de performanță cum ar fi: capacități
tehnice, promptitudine, relația cu clienții, cooperare, etică, criterii globale. Factorii PRF care
manifestă relațiile cele mai puternice cu performanța contabililor sunt: munca (0,29, p < 0,001) și
factorul interpersonal (0,36, p < 0,001) (Day și Silverman, 1989).
Pe lângă utilitatea PRF în predicția performanțelor profesionale pentru posturi fără
responsabilități manageriale, există mai multe studii care demonstrează utilitatea PRF în
identificarea stilului managerial, a nivelului managerial sau a eficienței manageriale. Astfel, ținând
cont de variabila gen, au fost identificate diferențe semnificative între bărbați și femei (atât
manageri, cât și persoane care nu sunt în poziții de conducere) în ceea ce privește altruismul,
bărbații obținând scoruri semnificativ mai scăzute comparativ cu femeile (Brenner și Greenhouse,
1979). PRF se dovedește a fi un instrument util în predicția performanțelor profesionale tipice,
evaluarea abilității mintale generale fiind cea care poate identifica mai eficient performanța
profesională superioară (Marcus, Goffin, Johnston și Rothstein, 2007).
Având în vedere corelațiile relativ scăzute dintre trăsăturile de personalitate și factorul general
al performanței profesionale, se recomandă aplicarea PRF doar pentru măsurarea criteriilor
relaționate obiectiv cu performanța sau utilizarea acestuia pentru validitatea sa incrementală în
măsurarea anumitor criterii. De asemenea, PRF poate fi exploatat eficient în companii atunci când
procesul decizional în selecție se bazează pe studii care explorează validitatea instrumentului în
contextul sau în organizația respectivă.
Diferite studii au fost realizate pentru a surprinde implicațiile dimensiunilor personalității
pentru aspecte ale leadershipului. În mod specific, Ehrhart și Klein (2001) au urmărit să identifice
acele caracteristici ale angajaților care ar putea explica preferința lor pentru liderii carismatici
orientați spre sarcină sau orientați spre relații. Rezultatele autorilor au evidențiat că aceleași
comportamente ale liderilor pot fi percepute și interpretate diferit de angajați. În ceea ce privește
personalitatea, rezultatele au evidențiat că aspectele legate de asumarea riscului nu se corelează cu
preferințele angajaților pentru un anumit stil de leadership, chiar dacă, într-o mică măsură, studiul a
evidențiat că persoanele preocupate de stima de sine preferă liderii orientați spre sarcină. Deși
rezultatele acestui studiu nu oferă o imagine clară despre relația dintre angajați și lideri, aduce în
discuție o problematică importantă în studiile asupra procesului conducerii – relația și potrivirea
între lideri și cei care îi urmează.
Studiul lui Pratch și Jacobowitz (1986) a analizat, la bărbați și femei, orientarea motivațională
de tip agentic – ce include dimensiuni precum realizarea și agresivitatea – și cea de tip comunitar –
ce include dimensiuni precum afilierea și grija. Rezultatele au evidențiat că bărbații tind să se
descrie ca având mai multe calități de tip agentic, de altfel considerate, în mod stereotipic,
masculine, iar femeile ca având mai degrabă calități de tip comunitar, conform stereotipului
feminin. Studiul a mai evidențiat că femeile care au un stil masculin de conducere (de tip agentic)
sunt în mod negativ percepute ca lideri, pe când liderii masculini care abordează un stil feminin de

conducere (de tip comunitar) nu sunt considerați ca fiind în dezavantaj. Acest studiu atrage atenția
asupra problematicii genului în leadership și asupra faptului că bărbații pot avea o flexibilitate mai
mare în folosirea diferitelor stiluri și riscuri mai scăzute. Dintr-o altă perspectivă, Goffin, Rothstein
și Johnston (1996) au analizat rolul centrelor de evaluare și al personalității în predicția
performanței manageriale, testând în mod specific scalele dominanță, realizare și exhibiție.
Rezultatele au evidențiat că personalitatea este cel puțin la fel de utilă precum centrele de evaluare
în predicția performanței.
Gellatly, Paunonen, Meyer, Jackson și Griffin (1991) au demonstrat că, atunci când abilitățile
cognitive sunt menținute sub control, predictorii de personalitate sunt asociați cu un nivel ridicat al
competenței manageriale și cu atitudini pozitive față de muncă. În mod specific, managerii cu
scoruri ridicate la impulsivitate au avut și o satisfacție mai scăzută în muncă, iar cei cu trăsături
legate de adaptarea la ceilalți și de acordarea de ajutor au fost evaluați mai bine în ceea ce privește
practicile orientate către client și cele administrative. De asemenea, managerii care preferă rutina
au și un nivel mai ridicat al satisfacției și o preferință, evident, pentru sarcinile rutiniere. În plus,
cei cu un scor ridicat la autonomie au fost percepuți ca fiind mai competenți în pregătirea
rapoartelor scrise și în comunicarea verbală sau în managementul departamentului.
3.5.5. Interpretarea PRF în psihologia educațională
În psihologia educațională întâlnim un volum cel puțin la fel de ridicat al cercetărilor care au
folosit PRF. Crawford (1978) a fost interesat de modul în care nivelul de dificultate în instruirea
studenților este legat atât de tipurile de materiale folosite, cât și de caracteristicile lor personale. În
mod specific, studiul experimental a relevat în cazul studenților cu o nevoie crescută de realizare
rezultate mult mai bune în posttest, dacă a crescut dificultatea. Acest studiu este relevant pentru că
arată cum anumite caracteristici personale ar trebui luate în considerare, alături de cele cognitive,
în crearea programelor educaționale care să maximizeze reușita procesului de învățare. Fruen,
Rothman și Steiner (1974) au studiat diferențele de gen dintre candidații la școlile cu profil
medical. Studiul lor a relevat diferențe semnificative între bărbați și femei la jumătate dintre
scalele PRF. În mod specific, bărbații au obținut scoruri mai mari pe scale precum dominanța sau
exhibiția, iar femeile pe scale precum grija sau înțelegerea. De asemenea, bărbații au obținut
scoruri mai mari decât femeile pe scalele agresivitate, rezistență și anduranță, iar femeile au
scoruri mai mari la nevoia de afiliere. Mai mult, autorii evidențiază că au existat diferențe mai mari
decât cele de gen între candidații testați și populația generală de candidați la facultate în cadrul
fiecărui grup. Cei care doresc să se înscrie la facultatea de medicină se descriu ca având scoruri
mai mari la nevoia de realizare, perfecționism, rezistență, ordine și înțelegere și, respectiv, mai
scăzute la agresivitate, exhibiție, impulsivitate, joacă și recunoaștere socială. Autorii atrag atenția
asupra necesității realizării unor studii care să clarifice și să aprofundeze această direcție,

deoarece într-un mediu educațional concurențial caracteristicile personale pot fi relevante în
alegerea celor mai buni candidați.
Fără a părăsi mediul educațional, însă făcând referire la cei care ghidează învățarea,
Bridgwater (1981) oferă, prin studiul său, informații relevante pentru validitatea de construct a
PRF, analizând diferențe pe scale în funcție de anumite criterii demografice la instructorii de schi.
Spre exemplu, studiul a evidențiat că participanții mai în vârstă par să fie mai puțin sensibili la
critică și se acceptă pe sine într-o mai mare măsură. Participanții cu un nivel mai ridicat al
educației s-au descris ca fiind analitici și perseverenți în urmărirea scopurilor pe termen lung, iar
cei mai experimentați au obținut scoruri mai mari pe scala orientare spre realizare.
Dintr-o perspectivă longitudinală, Laosa, Swartz și Wizke (1975) au studiat timp de șase ani
relația dintre caracteristicile cognitive și cele de personalitate ale elevilor, judecățile profesorilor
asupra elevilor și performanța școlară. Rezultatele au relevat că evaluările profesorilor depind de
clasa la care se raportează – spre exemplu, la clasa a X-a, profesorii tind să îi evalueze mai pozitiv
pe elevii mai inteligenți, iar la clasa a XII-a, profesorii îi evaluează mai pozitiv pe elevii descriși
ca fiind ambițioși și lucrează asiduu, dar și pe cei perseverenți și care oferă sprijin altora și,
respectiv, negativ pe cei care vor să fie în centrul atenției. Această transformare în evaluare de-a
lungul timpului poate contribui la înțelegerea aspectelor importante pentru profesori în procesul
educațional și a posibilității ca aceștia să evalueze pozitiv aspecte relevante în atingerea scopurilor
educaționale la diferite vârste ale elevilor. Studiul mai recent realizat de Csikszentmihalyi și Wong
(1991, 2014) analizează rolul personalității și al factorilor motivaționali pentru performanța
academică. Deși nu s-a găsit o relație între factorul de orientare către muncă (care include scale
precum nevoia de realizare, rezistența sau ordinea) și motivația intrinsecă în timpul studiilor (care
se referă la plăcerea de a studia), orientarea către muncă a avut un efect pozitiv semnificativ asupra
timpului petrecut cu studiul. Rezultatele sugerează că, ținând sub control abilitatea cognitivă, în
cazul elevilor care doresc să realizeze sarcini dificile, dar cărora nu le place ambiguitatea, care au
nevoie de ordine, își pot controla impulsurile și amână gratificarea imediată se înregistrează o mai
mare probabilitate de a fi buni la școală. În plus, orientarea către muncă a avut atât efecte directe,
cât și indirecte asupra notelor obținute. Autorii consideră că este important ca profesorii să îi ajute
pe studenți să fie atrași de sarcinile care presupun provocări și să faciliteze autonomia și inițiativa
studenților în procesul de învățare, astfel încât această activitate să aibă șanse mai mari să fie
percepută ca fiind plăcută.
Bibliografie
Allen, J.P., Urso, N., & Burger, G. (1982). Structure of personality needs in a young, deviant, male
population.
Professional Psychology
,
13
, 744-751.

Allport, G.W. (1937).
Personality: A psychological interpretation
. New York: Holt, Rinehart &
Winston.
Aronson, H., Fredman, D., & Gabriel, M. (1988). Personality correlates of eating attitudes in a
nonclinical sample.
International Journal of Eating Disorders
,
9
, 103-107.
Brenner, O.C., & Greenhaus, J.H. (1979). Managerial status, sex and selected personality
characteristics.
Journal of Management
,
5
, 107-113.
Bridgwater, C.A. (1981). Construct validity of the personality research form: Further evidence.
Educational and Psychological Measurement
,
41
, 533-535.
Burisch, M. (1984). Approaches to Personality Inventory Construction.
American Psychologist
,
39
,
214-227.
Crawford, J. (1978). Interaction of learner characteristics with the difficulty level of the instruction.
Journal of Educational Psychology
,
70
, 523-531.
Csikszentmihalyi, M. (2014). Applications of flow in human development and education.
Disponibil la: http://doi.org/10.1007/978-94-017-9094-9.
Day, D.V., & Silverman, S.B. (1989). Personality and job performance: Evidence of incremental
validity.
Personnel Psychology
,
42
, 25-36.
Dolgin, D.L., & Gibb, G.D. (1989). Personality assessment in aviator selection. În R.S.
Jensen (ed.),
Aviation psychology
. Brookfield, VT: Gower.
Ehrhart, M.G., & Klein, K.J. (2001). Predicting followers’ preferences for charismatic leadership:
The influence of follower values and personality.
Leadership Quarterly
,
12
, 153-179.
Disponibil la http://doi.org/10.1016/S1048-9843(01)00074-1.
Freedheim, D.K., & Weiner, I.B. (2003).
Handbook of psychology: History of psychology
(v
ol. 1
).
New Jersey: John Wiley & Sons Inc.
Fruen, M.A., Rothman, A.I., & Steiner, J.W. (1974). Comparison of characteristics of male and
female medical school applicants.
Journal of Medical Education
,
49
, 137-145.
Gellatly, I.R., Paunonen, S.V., Meyer, J.P., Jackson, D.N., & Goffin, R.D. (1991). Personality,
vocational interest, and cognitive predictors of managerial job performance and satisfaction.
Personality and Individual Differences
,
12
, 221-231. Disponibil la http://doi.org/10.1016/
0191-8869(91)90108-N.
Goffin, R.D., Rothstein, M.G., & Johnston, N.G. (1996). Personality testing and the assessment
center: Incremental validity for managerial selection.
Journal of Applied Psychology
,
81
(
6
),
746-756. Disponibil la http://doi.org/10.1037/0021-9010.81.6.746.
Gross, W.F., & Nerviano, V.J. (1973). The use of personality research form with alcoholics: Effects
of age and IQ.
Journal of Clinical Psychology
,
29
, 263-382.
Hull-Blanks, E.E., Kerr, B.A., & Robinson Kurpius, S.E. (2004). Risk factors of suicidal ideations
and attempts in talented, at-risk girls.
Suicide and Life-Threatening Behavior
,
34
, 267-276.
Jackson, D.N. (1999).
Personality research form technical manual
. Port Huron: Sigma Assessment

Systems.
Joaquin, J.B. (1980).
The personality Research Form and its utility in predicting undergradute
pilot training performance in the Canadian Forces
. Canadian Forces Personnel Applied
Research Unit. Willowdale: Ontario.
Katsiyannis, A., Zhang, D., Barrett, D.E., & Flaska, T. (2004). Background and psychosocial
variables associated with recidivism among adolescent males: A 3-year investigation.
Journal
of Emotional and Behavioral Disorders
,
12
, 23-29.
Laosa, L.M., Swartz, J.D., & Witzke, D.B. (1975). Cognitive and personality characteristics of high
school students as predictors of the way they are rated by their teachers: A longitudinal study.
Journal of Educational Psychology
,
67
, 866-872.
Lee, E.M., & Hughes, B.M. (2014). Trait dominance is associated with vascular cardiovascular
responses, and attenuated habituation, to social stress.
International Journal of
Psychophysiology
,
92
, 79-84. Disponibil la http://doi.org/10.1016/j.ijpsycho.2014.03.001.
Marcus, B., Goffin, R.D., Johnston, N.G., & Rothstein M.G. (2007). Personality and cognitive
ability as predictors of typical and maximum managerial performance
.

Human Performance
,
20
, 275-285.
Moneta, G.B. (2011). Need for achievement, burnout, and intention to leave: Testing an
occupational model in educational settings.
Personality and Individual Differences
,
50
, 274-
278. Disponibil la http://doi.org/10.1016/j.paid.2010.10.002.
Mungas, D.M., Trontel, E.H., Winegardner, J., Brown, D.S, Sweeney, T.M., & Walters H.A. (1979).
The Personality Research Form as a therapy outcome measure of social behavior.
Journal of
Clinical Psychology
,
35
, 822-832.
Murray, H.A. (1938).
Explorations in personality
. New York: Oxford University Press.
Pratch, L., & Jacobowitz, J. (1996). Gender, motivation, and coping in the evaluation of leadership
effectiveness.
Consulting Psychology Journal: Practice and Research
,
48
, 203-220.
Rosenfield, S., Lennon, M.C., & White, H.R. (2005). The self and mental health: Self-salience and
the emergence of internalizing and externalizing problems.
Journal of Health and Social
Behavior
,
46
, 323-340. Disponibil la http://doi.org/10.1177/002214650504600402.
Schmidt, F.L., & Hunter, J.E. (1981). Employment testing: Old theories and new research findings.
American Psychologist
,
36
, 1128-1137.
Weiner, I.B, Graham, J.R., & Naglieri, J.A. (2003)
Handbook of Psychology Assessment
Psychology
(
vol. 10
). New Jersey: John Wiley & Sons Inc.

Capitolul 4
Chestionarele Eysenck pentru Adulți: Chestionarul de Personalitate
Eysenck (EPQ-R) și Chestionarul de Impulsivitate Eysenck (IVE)
Romeo Zeno Crețu
Chestionarul de Personalitate Eysenck (
Eysenck Personality Questionnaire
, EPQ) este un instrument psihometric
clasic, rafinat de-a lungul mai multor decenii de cercetare de către Hans J. Eysenck și colaboratorii săi (1952-1992). EPQ
a fost creat să măsoare trei dimensiuni puternic înrădăcinate biologic: Nevrotismul, Extraversiunea și Psihotismul. Aceste
dimensiuni au fost considerate fundamentale pentru descrierea și explicarea personalității: chestionarul a cunoscut o
multitudine de versiuni, ultima fiind EPQ-R (cu o formă lungă, una scurtă și una abreviată). O extindere a EPQ a constituit-
o chestionarul
Impulsiveness-Venturesomeness-Empathy
, cunoscut sub acronimul IVE. Toate acestea au fost
considerate dimensiuni primare, plasate în spațiul tridimensional al superfactorilor P, E și N, astfel încât să ofere o
descriere cât mai completă a personalității. Toate aceste chestionare (EPQ-R în forma scurtă și lungă și IVE) sunt
cunoscute drept Scalele Eysenck pentru Adulți.
EPQ-R conține 106 itemi dihotomici și măsoară, pe lângă triada P, E și N, o scală de Minciună (L) cu scop de validare
a profilurilor, o scală de Adicție (A) și una de Criminalitate (C). Forma scurtă a chestionarului conține 48 de itemi dihotomici
care măsoară aceleași scale. Chestionarul IVE conține 54 de itemi dihotomici ce măsoară Impulsivitatea, Spiritul de
aventură și Empatia.
EPQ a fost studiat în toate variantele sale în mod extensiv și este unul din chestionarele care, deși puternic legat de
istoria psihologiei, rămâne în continuare preferat, folosit de practicieni și la fel de util ca la data dezvoltării sale. Aceasta se
datorează robusteții teoriei care stă la baza sa, caracteristicilor sale psihometrice excelente și volumului său relativ redus
de itemi.
EPQ este utilizabil în toate ariile practicii în care cunoașterea personalității unui individ este utilă și există exemple de
folosire a sa în absolut toate ramurile psihologiei. Totuși, este în mod special adecvat pentru psihologia clinică, psihologia
judiciară și alte ramuri similare.
4.1. Teoria personalității și concepția psihometrică elaborate de Eysenck
Despre multe modelări psihometrice aplicate personalității se poate spune că au rămas doar la
suprafața fenomenului, întrucât s-au rezumat la alcătuirea unor sisteme descriptive sau a unor

taxonomii. Nu același lucru se poate spune despre modelul personalității cu trei factori
fundamentali, validat în timp, plecând de la concepția formulată inițial de Eysenck (1947). Primele
sisteme descriptive ale personalității generate de diverși autori la acea dată, deși nu dispuneau de
un criteriu solid de organizare, au devenit rapid alternative concurente. Situația l-a condus pe
Raymond B. Cattell la următoarea observație:

Problema în măsurarea trăsăturilor este că acestea sunt prea multe! (…) Tendința psihologilor
în trecut a fost de a imagina anumite trăsături particulare, precum autoritate, extraversiune (…).
Mii de trăsături sunt încă neglijate, iar prejudecățile și preferințele psihologilor individuali
conduc către un sistem care încearcă să opereze cu cel puțin atâtea trăsături câți psihologi
există! (Cattell, 1965, p. 84).

Lipsa unui principiu de organizare a dus la proliferarea unei imagini haotice a structurii
personalității. Analiza factorială propusă de Cattell ca soluție la această problemă a constat în
intercorelarea variabilelor-descriptori de personalitate și în factorizarea lor în vederea extragerii
unor structuri economice și a unui număr restrâns de factori latenți. Cattell a considerat că acești
factori ar fi sursele primare care controlează variația comună a comportamentelor observate.
Organizarea dimensiunilor fundamentale ale personalității în sistem a fost dictată de modul de
intercorelare și de saturația în factori a variabilelor examinate. Evident, problema celei mai bune
soluții privind numărul de factori necesari și suficienți pentru a reda valid structura personalității a
generat dispute interminabile.
Eysenck a intuit că o soluție ultimă probabil nu va fi identificată niciodată, atât timp cât
căutările se bazează exclusiv pe demersuri inferențiale. Deși a adoptat și a utilizat în construcția
instrumentelor sale metoda analizei factoriale, el a subliniat foarte clar faptul că simpla explorare a
unor relații statistico-matematice între variabile nu este suficientă pentru înțelegerea și explicarea
corectă a personalității. El considera că analiza factorială prin raportare la un criteriu intern nu
poate rezolva problema identificării factorilor fundamentali care corespund unor surse psihologice
reale de variație. Eysenck era de părere că, în orice știință, forma forte a validării necesită
identificarea unui criteriu extern, verificat experimental. Factorii identificați în urma unei analize
factoriale trebuie să varieze convergent sau divergent cu acest criteriu, conform unei logici derivate
dintr-o teorie verificată. Prin urmare, spunea autorul, analiza factorială
per se
nu poate să valideze,
ci doar să identifice clusterizări sau factori care, până la o validare robustă, externă, capătă un
statut provizoriu.
Conform concepției promovate de Eysenck, cercetarea personalității necesită combinarea
demersurilor factorial-exploratorii cu cele ipotetico-deductive. Plecând de la concepțiile și
modelele teoretice existente și de la rezultatele obținute prin investigații empirice anterioare,
cercetătorul ar trebui să formuleze și să testeze noi ipoteze despre modul în care dimensiunile

fundamentale intervin în producerea diferențelor la nivelul patternurilor comportamentale
caracteristice indivizilor. Factorii extrași pe baza analizei factoriale trebuie raportați predictiv la
un criteriu de confirmare sau la un grup de control, astfel încât funcția lor să poată fi clar stabilită.
Așa cum spunea autorul, orice teorie asupra personalității trebuie să se bazeze pe rezultate
experimentale obținute cu metode statistice. În consecință, dimensiunile fundamentale,
operaționalizate în chestionarele și scalele de evaluare a personalității, ar trebui să fie formulate
printr-un astfel de demers, și nu inferate printr-un demers singular de analiză factorială. Ulterior,
aceste dimensiuni ar trebui rafinate psihometric (inclusiv prin analiza factorială), ajungându-se
treptat la un instrument valid, care să permită proiectarea unor demersuri empirice mai economice
de validare a constructului.
În întreaga sa activitate de cercetare, Eysenck a încercat să fie consecvent acestei profesiuni de
credință, astfel că, pentru fiecare dintre dimensiunile fundamentale ale personalității,
operaționalizate prin chestionarele sale, autorul a întreprins investigații clinice și studii
experimentale care să certifice diferențieri interindividuale predictabile, produse de manipularea
factorilor. În baza interdependenței dintre datele experimentale și cele factoriale, Eysenck a
demonstrat că factorii pot fi înțeleși nu în calitate de concepte denotative, așa cum sugera Cattell, ci
mai degrabă în calitate de concepte conotative.
Încă de la început, Eysenck (1947, p. 26) definea personalitatea ca „sumă totală a patternurilor
comportamentale actuale sau potențiale, determinate de ereditate și mediu”. Autorul considera că
trăsăturile de personalitate se dezvoltă diferit în funcție de baza genetică moștenită, trăsăturile
temperamentale ilustrând într-un mod mult mai transparent intervenția acestor factori. Prin
documentările și investigațiile empirice întinse pe mai multe decenii, el a ajuns la concluzia că
extraversiunea, nevrotismul și psihotismul sunt dimensiunile fundamentale ale personalității.
Autorul a oferit mai multe argumente pentru acest model tripartit al dimensiunilor fundamentale ale
personalității, uneori etichetat în literatura de specialitate drept
The Big Three
. În esență, Eysenck
afirmă: a) existența unui corpus teoretic și empiric solid care suportă preeminența acestor trei
dimensiuni; b) extraversiunea și nevrotismul (parțial și psihotismul) sunt adânc înrădăcinate
biologic (temperamental), astfel că diferențele comportamentale induse de acestea vor fi vizibile
foarte devreme, indiferent de individ; c) luate împreună, dimensiunile controlează o parte de
variație comportamentală considerabil mai mare comparativ cu oricare alte trăsături
conceptualizabile.
4.1.1.
Arousal
-ul cortical și extraversiunea
Eysenck (1967) este autorul așa-numitei teorii a excitației sau a
arousal-
ului cortical. Diferențele
comportamentale interindividuale în ceea ce privește nivelul extraversiunii și nivelul nevrotismului
sunt predeterminate genetic, dar pot fi identificate economic cu scale special concepute. Conform

teoriei, genotipul moștenit ar controla dezvoltarea specifică a sistemelor neuronale care mediază
gradul de excitabilitate corticală disponibil individului. Extraversiunea și nevrotismul, ca trăsături
de personalitate, ar fi expresia externă, observabilă a funcționării diferite a sistemelor de control al
excitației corticale. Deoarece pentru Eysenck cunoașterea personalității pornea de la accesarea
acestor resorturi biologice moștenite, psihofiziologia a fost metoda princeps. Metoda psihometrică
a fost utilizată ca un complement necesar al psihofiziologiei, fiindcă permitea o operaționalizare
mult mai economică a constructelor de personalitate întemeiate pe o bază biologică, plecând de la
variația lor comună. Această abordare complementară a permis testarea empirică a ipotezelor
legate de variația comportamentelor – indicator al extraversiunii și nevrotismului, ca efect al
acțiunii sistemelor cerebrale de gestiune a excitației.
Încă de la primele studii de psihofiziologie experimentală, Eysenck a încercat să fie consecvent
cu principiile teoretice enunțate și să identifice resorturile biologice care controlează diferențele
fenotipice ale extraversiunii și nevrotismului. În 1967, a lansat prima variantă a teoriei excitației
(revizuită în 1981 și 1997), identificând două sisteme neuronale care ar controla variațiile
interindividuale la nivel de extraversiune și nevrotism.
Primul sistem este cel cortico-reticulat, care ar include talamusul, sistemul reticulat activator
ascendent (SRAA) și cortexul cerebral. Activarea acestui sistem de către stimuli duce la excitație
corticală/
arousal
, ipoteza derivată din observații fiind aceea că extravertiții și introvertiții au
predeterminate biologic nivelurile funcționale diferite ale excitației corticale (
level of arousal
,
LOA). Astfel, stimulii externi ar fi proiectați, prin căile talamice, spre scoarța cerebrală unde
urmează să fie procesați, dar aceasta este activată de SRAA, care modulează niveluri de LOA
diferite la introvertiți față de extravertiți. De aceea, unul și același stimul (o petrecere) va fi
perceput diferit de un extravertit față de un introvertit. Ipoteza de la care s-a plecat a fost aceea că
LOA mediat de SRAA, pentru introvertiți, este presetat biologic la un nivel mai ridicat, motiv
pentru care în starea de veghe (nu și în relaxare profundă) aceștia ajung la suprastimulare corticală
printr-o cantitate mai mică de stimuli comparativ cu extravertiții. Altfel spus, la introvertiți,
cortexul în stare de veghe este deja mai excitat decât la extravertiți, motiv pentru care
arousal
-ul
cortical suplimentar adus de stimulul aplicat (în cercetarea experimentală apare frecvent sub forma
unui sunet) va duce la supraexcitare. Aceasta este resimțită în mod neplăcut (de exemplu, cazul unui
sunet care devine deranjant prin intensitatea sa prea mare). Astfel, tendința naturală a introvertiților
va fi să restabilească o stare de excitație corticală optimă (LOA optimal), fapt care se traduce prin
comportamente de retragere sau de evitare a stimulilor care produc un
arousal
prea puternic. În
contrast, extravertitul tipic are predeterminat un nivel mai scăzut de excitație corticală, ca urmare a
diferențelor preprogramate la nivelul SRAA. Pentru a ajunge la un nivel de excitație optim din
punct de vedere funcțional, este de așteptat ca extravertitul să se implice în comportamente de
apropiere/amplificare a stimulului.
Literatura de specialitate a indexat mai multe experimente care au confirmat această ipoteză.

Multe dintre experimentele derulate în perioada timpurie de validare a teoriei
arousal
-ului cortical
au fost realizate cu ajutorul metodei encefalografice (EEG). Schema de bază presupunea scanarea
celor patru tipuri de unde cerebrale (beta, alfa, teta, delta) și compararea statistică a diferențelor de
frecvență și de amplitudine ale acestor unde prezise de teorie pentru introvertiți și pentru
extravertiți, în diferite tipuri de activități. O variație a acestei scheme a fost cercetarea bazată pe
înregistrarea undei tipice la potențiale evocate. Ambele scheme au fost aplicate pentru verificarea
diferențelor comportamentale controlate de structurile sistemului nervos central (SNC). Alte
scheme au vizat înregistrarea diferențelor dintre anumiți parametri de biofeedback (nivelul de
conductanță și răspunsul de conductanță al pielii, ritmul cardiac etc.), ca markeri ai diferențelor de
reactivitate mediate de sistemul nervos vegetativ (SNV).
Unul dintre primele studii experimentale care au confirmat teoria lui Eysenck a fost realizat de
Gale, Coles și Blaydon (1969). Autorii au scanat repetat și au analizat diferențele în undele EEG
din zona occipitală într-o sarcină care presupunea iluminare continuă, participanții alternând
închiderea și deschiderea ochilor pe parcursul experimentului, în conformitate cu instructajul
primit. Introvertiții au avut o frecvență medie a ciclurilor alfa semnificativ mai mare decât cea
măsurată la extravertiți, fapt ce ar corespunde unei activări mai proeminente a scoarței cerebrale.
Comparativ cu introvertiții, extravertiții au înregistrat amplitudini mai mari ale undelor din spectrul
teta și beta, ceea ce ar indica o stimulare corticală mai redusă a celor din urmă. Frecvența mai mare
și amplitudinea mai mică ale undelor cerebrale, în special în cazul undelor alfa și beta, sunt
indicatori concreți ai gradului înalt de activare corticală a individului examinat.
Un alt studiu, realizat de Geen (1985), a demonstrat modul în care extravertiții și introvertiții
caută să restabilească un nivel optimal de
arousal
cortical. Cercetătorul a pus cele două categorii
de participanți să realizeze o sarcină plictisitoare, neatractivă, constând în memorarea unor perechi
de cuvinte. Rezolvarea sarcinii de către participanți se realiza pe un fundal sonor (muzică redată de
player). Participanții au fost instruiți că au libertatea de a-și fixa nivelul de intensitate pentru
muzica de fundal. Extravertiții au ales, în medie, să realizeze sarcina de memorare pe un fundal
muzical redat la un volum mai ridicat, comparativ cu introvertiții. Diferențele de intensitate sonoră
pentru fundalul muzical calculate pentru cele două grupuri au fost semnificative statistic. S-a notat
nivelul de performanță înregistrat de fiecare grup în sarcina experimentală. În faza a doua a
experimentului s-a trecut la inversarea nivelurilor de intensitate sonoră alese inițial. Astfel,
introvertiții au trebuit să realizeze sarcina de memorare pe un fundal muzical redat la intensitatea
stabilită de grupul extraverților, iar aceștia din urmă să realizeze sarcina pe un fundal muzical redat
la intensitatea stabilită de grupul introvertiților. Rezultatele au arătat că nivelul de performanță al
fiecărui grup a scăzut semnificativ în această etapă, comparativ cu rezultatul obținut de același grup
în etapa inițială. Stelmack (1990) a confirmat că introvertiții, prin contrast cu extravertiții și cu
persoanele ambiverte, au o reactivitate mai mare, vizibilă în amplitudinea undei înregistrate în
primele 100-200 ms la potențialele evocate, atunci când li se administrează un sunet de joasă

frecvență (5 kHz). Această diferență apare consecvent. Diferența respectivă nu apare însă în cazul
administrării unor sunete cu o frecvență mai mare (8 kHz).
4.1.2.
Arousal
-ul cortical și nevrotismul
Al doilea sistem pe care Eysenck (1967) l-a invocat ca mecanism cerebral subiacent nevrotismului
a fost sistemul viscero-cortical. Acesta ar fi compus din circuite neuronale care mediază
comunicațiile structurilor corticale cu structurile sistemului limbic. Eysenck considera că
principala funcție a acestui sistem este controlul reacțiilor emoționale produse de activarea SNV,
cum ar fi frica și anxietatea. În funcție de gradul de excitabilitate, presetat biologic, al acestui
sistem, ar putea fi delimitate două categorii de indivizii: cei la care sistemul este în mod natural
suprareactiv (supraexcitat), indivizi cu un nivel înalt de nevrotism, și cei la care sistemul este
excitat la niveluri normale sau subexcitat, indivizi nonnevrotici, stabili emoțional. Prin urmare,
dimensiunea nevrotismului ar reflecta ușurința cu care răspunsurile vegetative anxioase sunt
activate în cazul unei persoane, iar aceasta ar permite diferențieri interindividuale înalt stabile. Pe
baza observațiilor efectuate, Eysenck a lansat ipoteza că cei care dețin scoruri mari la nevrotism
este de așteptat să aibă reacții emoționale activate vegetativ mult mai puternice în situația
confruntării cu un stimul stresant, comparativ cu cei care dețin scoruri scăzute. În acest sens, unii
autori au confirmat faptul că indivizii cu un nivel mai ridicat al nevrotismului vor percepe mai
multe situații ca fiind stresante sau amenințătoare, comparativ cu cei care au un nivel mai scăzut al
nevrotismului (Ben-Porath și Tellegen, 1990). Alți autori au descoperit că gradul de nevrotism al
persoanei explică o parte mai mare din varianța reacției sale la stres, comparativ cu dificultățile de
viață pe care persoana le-a raportat pentru o perioadă mai lungă de timp (Ormel și Wohlfardh,
1991).
Așa cum am expus mai sus, de-a lungul timpului au fost raportate o serie de cercetări care au
confirmat aceste ipoteze legate de extraversiune și nevrotism, dar au existat și cercetări care nu au
dus la confirmări (Matthews și Amelang, 1993; Hagemann
et al
., 1999) sau care au adus rezultate
contrare acestor ipoteze (Neiss, 1988).
Într-un studiu metaanalitic realizat de O’Gorman (1984), s-a constatat că, din 39 de studii
inventariate, care au testat într-un fel sau altul ipoteza unei excitații corticale mai mari în cazul
introvertiților, zece au adus rezultate contrare ipotezei, iar zece nu au confirmat ipoteza. Chiar dacă
19 studii au confirmat ipoteza, însumate reprezintă mai puțin de jumătate din totalul cercetărilor
incluse în analiză.
Confruntat cu această situație, Eysenck (1981, 1997) a introdus în teoria excitației conceptul de
inhibiție transmarginală
, care ar putea să explice o parte din discrepanța dintre rezultatele
obținute. Conform acestui concept, SNC-ul introvertiților, atunci când se află în iminența unei
suprastimulări corticale, ar activa mecanisme de autoprotecție față de suprastimulare, generând

inhibiție corticală. Din acest motiv, deși în mod natural sunt mai activați cortical, introvertiții ar
ajunge mai repede în situația de inhibiție transmarginală. Prin urmare, ipoteza gradului superior de
arousal
al introvertiților ar fi valabilă doar la niveluri de intensitate scăzută până la moderată a
stimulului. În cazul stimulilor care au un nivel de intensitate foarte puternic, extravertiții fiind mai
robuști la instalarea efectului inhibitiv transmarginal, vor ajunge să prezinte niveluri ale excitației
corticale mai mari decât cele ale introvertiților. Cu alte cuvinte, intensitatea stimulului devine o
variabilă moderatoare în această revizuire teoretică oferită de Eysenck.
Alți autori au considerat că, pentru verificarea postulatelor teoriei excitației, este necesar
controlul îndeplinirii anumitor condiții. De exemplu, diferențe între introvertiți și extravertiți
conforme cu teoria au fost obținute doar atunci când măsurătorile EEG s-au realizat în contextul
unor sarcini suficient de interesante (Gale, 1981). Pe de altă parte, s-a observat că, în multe
cercetări, nu a fost verificată fidelitatea măsurătorilor excitației (condiția de consistență internă a
acestora) (Matthews și Amelang, 1993) sau, mai rău, măsurătorile efectuate nu au fost confirmate ca
indicatori valizi ai excitației (Fahrenberg, Walschburger, Foerster, Myrtek și Müller, 1983).
Pe măsură ce tehnicile de investigație imagistică (
positron emission tomography
– PET,
single-photon emission computed tomography
– SPET,
functional magnetic resonance imaging
–
fMRI) și măsurătorile de înaltă fidelitate ale grosimii diferitelor structuri corticale au avansat, s-a
născut un nou val de cercetări, cu scopul identificării corelatelor anatomice ale extraversiunii și
nevrotismului.
Haier, Sokolski, Katz și Buchshaum (1987) au studiat corelațiile dintre patternul de activare
cerebrală (operaționalizat prin metabolizarea sporită a glucozei) evidențiat cu PET și scorurile la
extraversiune măsurate cu EPQ. Cercetarea a adus dovezi că extraversiunea se corelează cu
activările metabolismului glucozei din circumvoluțiunile cingulară, hipocampică și
parahipocampică, dar și din nucleul caudat și putamen, în timp ce nevrotismul este asociat cu
metabolismul intens al glucozei în regiunea temporală inferioară și în protuberanța anulară.
Ebmeier și colaboratorii săi (1994) au folosit tehnica SPET pentru evaluarea metabolismului
cerebral. Pe baza intercorelării și analizării factoriale a ratelor de metabolism din diferite zone
cerebrale, autorii au identificat patru factori (nonortogonali), reprezentând tot atâtea tipuri de
structuri anatomice interdependente din punct de vedere funcțional. Doar extraversiunea are o
corelație semnificativă (r = 0,46, p < 0,001) cu metabolizarea markerului la nivelul factorului ce
include zona cerebrală (bilaterală) cingulată anterioară și posterioară (zonă responsabilă cu
procesarea emoțiilor), în timp ce pentru nevrotism și psihotism asocierile testate sunt
nesemnificative din punct de vedere statistic. O serie de studii realizate prin tehnica fMRI au
demonstrat că extraversiunea se corelează pozitiv cu activitatea cortexului prefrontal lateral și
medial, incluzând girusul cingulat, și cu activitatea nucleilor amigdaloizi, atunci când participanții
trebuie să răspundă la stimuli vizuali pozitivi. Nevrotismul s-a relaționat pozitiv cu activitatea
înregistrată în cortexul prefrontal, ca răspuns la procesarea unor stimuli negativi (Canli
et al.
, 2001,

2004).
Wright și colaboratorii săi (2006) au examinat prin intermediul imagisticii cerebrale structurale
dacă extraversiunea și nevrotismului sunt corelate cu grosimea anumitor structuri situate la nivelul
cortexului prefrontal și al nucleilor amigdaloizi. Extraversiunea s-a corelat negativ cu grosimea
cortexului prefrontal inferior (r = –0,68, p < 0,0001), cu grosimea cortexului fusiform (r = –0,69, p
< 0,0001) și cu grosimea cortexului orbito-frontal (r = –0,65, p < 0,0001). Toate corelațiile au fost
înregistrate la nivelul emisferei drepte (eșantionul fiind compus exclusiv din dreptaci). Nevrotismul
nu s-a corelat cu grosimea niciuneia dintre aceste zone corticale frontale. Extraversiunea și
nevrotismul nu s-au corelat semnificativ cu volumul nucleilor amigdaloizi.
În marea lor majoritate, cercetările de mai sus arată că teoria
arousal
-ului cortical, formulată
de Eysenck, și dimensiunile fundamentale de personalitate operaționalizate de autor au trecut prin
procese de validare de-a lungul timpului. De remarcat este accentul pus în aceste cercetări pe
măsurătorile de tip obiectiv. S-a putut observa că dezvoltarea tehnologiilor avansate de cercetare
(în special imagistice) a readus în centrul atenției teoria lui Eysenck.
Dimensiunile temperamentale propuse de el încă de la primele încercări de identificare a
structurilor explicative ale personalității, în special introversiunea și nevrotismul, nu și-au pierdut
ulterior statutul de dimensiuni fundamentale. Acestea au fost preluate și confirmate de majoritatea
alternativelor taxonomice care au urmat (McCrae și Costa, 1985; Zuckerman, Kuhlman și Camac,
1988; Zuckerman
et al.
, 1993).
4.2. Etape în evoluția chestionarelor elaborate de Eysenck
Chestionarul de Personalitate Eysenck, existent astăzi într-o formă revizuită,
Eysenck Personality
Questionnaire – Revised
(EPQ-R), măsoară trei dimensiuni psihologice fundamentale,
Extraversiunea
,
Nevrotismul
și
Psihotismul
, existând și o scală suplimentară cu rol de control al
tendinței de falsificare a răspunsurilor (scala Lie), denumită și scala dezirabilității sociale.
Structura actuală a acestui chestionar este rezultatul unui proces îndelungat de construcție, testare și
rafinare psihometrică, întins pe mai multe decenii de cercetare. Evoluția instrumentului s-a
desfășurat în paralel cu cercetările de validare a teoriei
arousal
-ului cortical, prezentate mai sus,
astfel încât multe dintre rezultatele empirice obținute au impus regândirea și revizuirea acestui
instrument. Vom recapitula foarte succint, din perspectivă cronologică, procesul de edificare a
EPQ-R.
Într-o primă etapă, Eysenck și-a îndreptat interesul de cercetare asupra
nevrotismului
ca factor
fundamental al personalității. În 1952, el operaționalizează trăsătura nevrotismului prin intermediul
a 40 de itemi specifici, care au intrat în componența primului inventar de personalitate construit de
autor, intitulat
Maudsley Medical Questionnaire
(MMQ)
.

Într-o a doua etapă de cercetare se trece la operaționalizarea unei noi dimensiuni fundamentale
de personalitate care diferențiază indivizii pe continuumul Extraversiune-introversiune. Astfel,
Eysenck (1959) editează cel de-al doilea instrument psihometric, cu un număr de 48 de itemi,
intitulat
Maudsley Personality Inventory
(MPI), care conține atât scala pentru Nevrotism, cât și
cea pentru Extraversiune.
A treia etapă a presupus o serie de rafinări de ordin metodologic, ca răspuns la rezultatele și
observațiile derivate din cercetările empirice, efectuate cu chestionarele inițiale. Itemii
chestionarului au fost rescriși astfel încât să fie facilitată comprehensiunea lor și de către
persoanele cu un nivel de educație scăzut. A fost adăugată o scală de minciună (Lie), al cărei rol
era de a detecta tendința de falsificare a răspunsurilor (scala Lie). În urma acestui demers, Hans J.
Eysenck și Sybil B.J. Eysenck editează, în 1964, o nouă versiune a chestionarului, conținând 57 de
itemi, pe care o denumesc
Eysenck Personality Inventory
(EPI)
.
Pentru acest chestionar, autorii au
generat două forme paralele, EPI forma A și EPI forma B, cu scopul de a surmonta efectele inflației
artificiale a coeficienților de stabilitate (ocazionate de factorii mnezici), în cazul măsurătorilor
efectuate în mod repetat.
În a patra etapă de dezvoltare, autorii s-au concentrat pe operaționalizarea și pe rafinarea
psihometrică a unui nou factor al personalității –
psihotismul
. În urma studiilor clinice și
experimentale efectuate, Eysenck și Eysenck (1968, 1976) au arătat că, dincolo de extraversiune și
nevrotism, există un al treilea factor major al personalității, care constă în variabilele
comportamentale corelate ce dau predispoziții spre căderi nervoase. Acest factor a fost catalogat
de autori cu titlul „provizoriu” de psihotism, deși, așa cum vom vedea, denumirea sa a rămas
neschimbată până astăzi. Ca urmare a extinderii numărului de factori, Eysenck și Eysenck editează
în 1975 un nou chestionar, pe care îl denumesc
Eysenck Personality Questionnaire
(EPQ).
Chestionarul EPQ subsumează trei scale, cu un total de 90 de itemi, ce măsoară dimensiunile
Nevrotism, Extraversiune și Psihotism.
Tot în această etapă, Eysenck și Eysenck (1978) au construit și au testat un chestionar auxiliar,
extensie a EPQ, cunoscut sub acronimul IVE, conținând 63 de itemi, care măsoară
impulsivitatea
(
Impulsiveness)
,
spiritul de aventură
(
Venturesomeness
) și
empatia
(
Empathy
). Aceste trei
dimensiuni au fost localizate în spațiul tridimensional reprezentat de cei trei factori de nivel
supraordonat (P, E și N). Ulterior, Eysenck, Pearson, Easting și Allsopp (1985) au revizuit
chestionarul IVE, reținând, pe criterii psihometrice, doar 54 dintre itemii inițiali.
A cincea etapă în dezvoltarea chestionarului a fost antrenată de criticile formulate de o serie de
cercetători (Block, 1977a, 1977b; Bishop, 1977) la adresa versiunii anterioare a EPQ. Majoritatea
acestor critici au vizat în special caracteristicile psihometrice nesatisfăcătoare ale scalei destinate
măsurării Psihotismului, compusă inițial din 20 de itemi. S-a semnalat că, în studiile publicate de
Eysenck și Eysenck în 1968 și în 1976, coeficienții de fidelitate raportați pentru această scală, în
cazul eșantionului de gen feminin, nu au atins pragurile minimale impuse. De asemenea,

amplitudinea variației scorurilor pentru scala Psihotism a fost restrânsă, iar forma de distribuție,
anormală. Eysenck, Eysenck și Barrett (1985) au identificat și au eliminat itemii-problemă, au
introdus itemi suplimentari și i-au testat pe noi eșantioane. În urma acestui demers destinat
soluționării problemelor psihometrice semnalate, autorii au generat o nouă versiune de chestionar,
cu un total de 100 de itemi, denumită
Eysenck Personality Questionnaire – Revised
(EPQ-R). În
cadrul aceluiași demers, Eysenck, Eysenck și Barrett (1985) au generat și o formă scurtă a
chestionarului, cu un număr de 48 de itemi, intitulată EPQR-S. Forma scurtă este mai avantajoasă
din perspectiva timpului necesar pentru aplicare, având calități psihometrice comparabile cu forma
lungă, motiv pentru care este frecvent preferată în cercetare. Aceste două versiuni se află în uz și la
ora actuală.
Francis, Brown și Philipchalk (1992) au demonstrat că, deși EPQR-S oferă o formă prescurtată
și rapidă de evaluare a dimensiunilor fundamentale ale personalității, demersurile de prescurtare
pot merge chiar mai departe, fără a altera cu nimic proprietățile psihometrice ale instrumentului. Ei
au generat o alternativă la EPQR-S conținând doar 24 de itemi, pe care au denumit-o „forma
revizuită abreviată” – EPQR-A.
În a șasea etapă, ca răspuns la o serie de critici (Costa și McCrae, 1985) privind lipsa structurii
ierarhice a factorilor de personalitate operaționalizați prin chestionare, Eysenck și Wilson (1991,
1999) au generat un nou instrument, denumit
Eysenck Personality Profiler
(EPP), care conține 420
de itemi organizați pe 21 de scale subordonate ierarhic celor trei superfactori ai personalității.
Factorul extraversiune subordonează scalele: activitate, sociabilitate, asertivitate, expresivitate,
ambiție și spirit dogmatic. Factorul nevrotism subordonează scalele: inferioritate, nefericire,
anxietate, dependență, ipohondrie, vinovăție și obsesie. Factorul psihotism a fost operaționalizat
prin scalele: asumarea riscului, impulsivitate, iresponsabilitate, manipulare, căutare de senzații,
intransigență/duritate atitudinală și spirit practic. Ulterior, Eysenck, Wilson și Jackson (1997) au
oferit o formă scurtă a acestui
profiler
, mult mai practică în activitățile de cercetare, cunoscută sub
acronimul EPP-S. În această formă, autorii au reținut doar nouă scale dintre cele 21 inițiale,
considerând că sunt cele mai importante scale primare în evaluarea personalității.

4.3. Prezentarea generală: EPQ-R și IVE
4.3.1. EPQ-R. Descrierea și interpretarea scalelor
EPQ-R este un chestionar destinat evaluării personalității concepută ca structură ce articulează
funcțional nevrotismul, extraversiunea și psihotismul. Forma EPQ-R a fost elaborată și validată
pentru populația britanică de către Eysenck și Eysenck (1991). EPQ-R a fost tradus, adaptat și

validat pentru populația românească de Horia Pitariu, Dragoș Iliescu și Adriana Băban (Eysenck,
Eysenck, Pitariu, Iliescu și Băban, 2008). Chestionarul EPQ-R conține 100 de itemi, dintre care 32
măsoară psihotismul, 23 extraversiunea, 24 nevrotismul, iar 21 tendința de falsificare a
răspunsurilor (minciuna).
Exemple de itemi care măsoară extraversiunea în cadrul EPQ-R: (6).
Sunteți o persoană
vorbăreață?
; (20).
Vă place să întâlniți persoane noi?
; (36).
Aveți mulți prieteni?
; (58).
Vă place
să vă amestecați printre oameni?
Cei care răspund afirmativ la itemii de acest fel incluși în
structura chestionarului sunt persoane extravertite. Conform manualului testului adaptat pentru
populația românească, extravertitul tipic este descris în felul următor:
Sociabil, îi plac petrecerile, are mulți prieteni, are nevoie de oameni cu care să interacționeze,
lectura sau studiul solitar nefiind activitățile sale preferate. Caută incitarea și deosebitul, îi
place riscul și deseori se plasează în calea pericolului; este un individ deseori impulsiv și
acționează pe baza tentațiilor momentului. Îi plac glumele și șotiile, are un răspuns pentru orice
întrebare și se descurcă în majoritatea situațiilor, în general îi place schimbarea și nu are
tendința de a se îngrijora din cauza unor situații mai puțin clare. Este relaxat, optimist, îi place
să râdă, să glumească și să se distreze. Preferă să se miște decât să fie pasiv, îi place să facă
lucruri decât să contempleze, tinde să fie agresiv și să își piardă cumpătul cu ușurință; în
general, sentimentele sale nu sunt ținute sub un control strict și nu este întotdeauna o persoană
responsabilă, conștiincioasă și de încredere privind promisiunile făcute (Eysenck
et al
., 2008,
p. 10).
Același manual descrie și
introvertitul tipic
ca:
Persoană tăcută, retrasă și meditativă, orientată spre sine și spre introspecție, care preferă mai
degrabă cărțile decât oamenii. Este rezervat și distant în interacțiunile sociale, exceptând
prietenii apropiați. Tinde să planifice în avans, este atent, rezistă tentațiilor și nu se încrede în
impulsurile de moment. Nu îi plac incitarea, gălăgia și forfota, tratează cu seriozitate
problemele cotidiene și preferă un mod de viață organizat. Își ține sentimentele sub control
strict, se comportă rareori într-o manieră agresivă și nu-și pierde firea cu ușurință. Este o
persoană responsabilă, conștiincioasă și de încredere, oarecum pesimistă și valorizează
standardele etice (Eysenck
et al
., 2008, p. 10).
Dimensiunea nevrotismului este operaționalizată în cadrul EPQ-R prin itemi precum: (3).
Dispoziția dumneavoastră fluctuează adesea?
(8).
V-ați simțit vreodată supărat/nefericit fără
motiv?
(31).
Vă îngrijorează adesea sentimentele dumneavoastră de vinovăție?
(43).
Vă
îngrijorează lucrurile îngrozitoare care vi s-ar putea întâmpla?
Răspunsurile afirmative la itemii
din această categorie indică o persoană nevrotică. Conform manualului testului pentru populația
românească, nevroticul tipic este descris în felul următor:

Anxios, îngrijorat, cu fluctuații emoționale și deseori deprimat. Este foarte probabil să aibă

probleme cu somnul și să sufere de diferite afecțiuni psihosomatice. Are o emoționalitate foarte
puternică și externalizată, reacționând prea puternic la tot felul de stimuli și îi este destul de
greu să revină la o stare de normalitate după fiecare astfel de experiență emoțională. Reacțiile
sale emoționale puternice interferează cu o adaptare flexibilă și coerentă la mediu, făcându-l să
reacționeze în modalități iraționale și uneori rigide (…) este o persoană îngrijorată, căci acești
indivizi sunt veșnic preocupați de lucruri care ar putea să eșueze sau să nu meargă în direcția
dorită; în plus, aceste preocupări pesimiste sunt însoțite de o reacție emoțională puternică de
tip anxios (Eysenck
et al
., 2008, pp. 10-11).

Pe de altă parte, nonnevroticul este descris ca „persoană stabilă din punct de vedere emoțional
(…) tinde să răspundă doar lent din punct de vedere emoțional și, în general, reacțiile sale
emoționale sunt joase ca amplitudine. De asemenea, revine cu ușurință la un nivel emoțional
descris prin normalitate, după excitarea emoțională. Este o persoană calmă, controlată, lipsită de
pesimism” (Eysenck
et al
., 2008, pp. 10-11).
Constructul psihotism a fost denumit folosind o etichetă preluată din terminologia psihiatrică,
însă itemii-indicatori ai psihotismului nu operaționalizează simptome psihiatrice prezente în
sindroamele psihotice clasice precum paranoia (tulburarea delirantă), schizofrenia sau psihoza
maniaco-depresivă (tulburarea bipolară). Psihotismul, în opinia autorilor EPQ, poate constitui o
condiție favorizantă pentru deraieri de natură psihiatrică, însă această trăsătură nu trebuie
considerată nicidecum o cauză a tulburărilor psihiatrice, întrucât s-a observat că doar un procentaj
redus din populația cu scoruri ridicate la acest factor de personalitate a dezvoltat psihoze pe
parcursul vieții. Nucleul constructului psihotism este condensat în acele note de personalitate care
reliefează carențele de socializare ale individului. Itemii prin care autorii EPQ au operaționalizat
scala Psihotismului, în contextul cercetărilor din anii ’70, au eșantionat caracteristici de
personalitate precum: agresivitate, cruzime, duritate atitudinală, lipsa empatiei și insensibilitate,
nonconformism și antisociabilitate etc. Multe dintre aceste caracteristici sunt astăzi listate și în
inventarele structurilor dizarmonice ale personalității (psihopatii). Itemii psihotismului măsoară
însă intensitatea unor astfel de caracteristici variate, fără a coincide cu simptomele unei singure
entități psihopatice (de exemplu: tulburarea narcisică, tulburarea antisocială etc.), așa cum sunt
acestea descrise în prezent în manualele de specialitate (
DSM
,
ICD
). În opinia autorilor,
psihotismul reprezintă o altă trăsătură dispozițională fundamentală a personalității, având un
continuum de intensitate la nivelul unei populații, continuum pe care, virtual, fiecare individ ocupă
un loc distinct. Dimensiunea psihotismului este măsurată în cadrul EPQ-R prin intermediul unor
itemi precum: (30).
Vă place să răniți emoțional oamenii pe care-i iubiți?
(42).
Ați acționat
adesea împotriva dorințelor părinților dumneavoastră?
(73).
Sunt mulți oameni care încearcă să
vă evite?
(91).
V-ar plăcea ca celorlalți să le fie teamă de dumneavoastră?
Persoana care obține
scoruri ridicate la dimensiunea psihotism apare descrisă în manualul testului în felul următor:

Detașat și nepăsător față de oameni. Este deseori o persoană-problemă, care nu se adaptează
nicăieri și nu se integrează niciunde. Ar putea fi un individ crud și inuman, lipsit de sentimente
și de empatie sau chiar în totalitate insensibil. Este ostil față de ceilalți, chiar față de cei
asemănători lui sau față de propriile rude și prieteni. Poate fi de asemenea agresiv, chiar și față
de cei dragi. Este atras de lucrurile stranii și neobișnuite și nu percepe riscul în fața situațiilor
posibil periculoase. Îi place să-i plaseze pe ceilalți într-o lumină proastă, să-i ridiculizeze și
să-i supere pe cei din jur, chiar și pe cei apropiați. Socializarea este un concept relativ străin
de persoanele cu scoruri mari la scala P, iar trăsături precum cele de empatie, sentimente de
vinovăție, sensibilitate față de alte persoane sunt și ele nefamiliare (Eysenck
et al
., 2008, p.
12).

Pe lângă aceste trei dimensiuni fundamentale ale personalității, EPQ-R conține și o scală de
control a tendinței participanților de a falsifica răspunsurile la itemii chestionarului – scala de
minciună. Inițial, această scală controla tendința subiectului de a se pune într-o lumină pozitivă, în
special în situațiile în care anticipează un anumit profil așteptat de la el (de exemplu: cazul unei
selecții profesionale în care există un „profil ideal” deja publicat). Exemple de itemi ai acestei
scale, preluați din EPQ-R, sunt: (15).
Dacă promiteți că veți face ceva, întotdeauna vă veți ține
promisiunea, indiferent de cât de neconvenabil ar putea să fie pentru dumneavoastră?
; (23).
S
unt toate obiceiurile dumneavoastră bune și dezirabile?
; (86).
Faceți întotdeauna ceea ce
spuneți?
; (98).
Sunteți întotdeauna dispus să recunoașteți atunci când ați făcut o greșeală?
Inițial, Eysenck și Eysenck (1970) au obținut saturații mari ale itemilor acestei scale pe un singur
factor, fapt ce ar sugera că scala măsoară tendința participanților spre disimulare. În urma unor
manipulări experimentale ale scalei, Michaelis și Eysenck (1971) observau că, atunci când
motivația pentru disimulare este scăzută sau absentă, corelația dintre scala L și scalele N, E și P
tinde spre zero. Deci, atunci când nu există indici contextuali care să îi inducă respondentului
„necesitatea” disimulării răspunsurilor, scala L ar putea fi utilizată fără rezerve. Problema acestei
scale este dată de faptul că, așa cum remarcau și autorii citați, atunci când respondenților li se
induce o motivație pentru disimularea răspunsurilor oferite, corelația dintre scalele L și N ajunge la
valori de r = –0,50 sau chiar mai mari. În acest caz, scala L măsoară, de fapt, un bun procentaj din
varianța nevrotismului (> 25%). Asocierea substanțială dintre scala L și factorul nevrotism a fost
confirmată și de alți cercetători (Ones, Viswesvaran și Reiss, 1996). Evident, dacă cercetătorul
poate controla lipsa acestor motivații spre disimulare, utilitatea aplicării scalei Dezirabilității
sociale va tinde spre zero, iar dacă cercetătorul nu poate controla intervenția condițiilor inductoare
de comportament disimulat, scala L va măsura în bună parte altceva. Acest fapt antrenează o situație
echivocă în tratarea rezultatelor. În manualul testului românesc se sugerează două soluții pentru
această problemă: a). „…să nu (se) elimine nici un subiect din analiză, pe baza scorurilor scalei L,

dar să se coreleze această scală cu variabilele de personalitate (…) Apoi ar trebui eliminați cei
5% dintre subiecți care au obținut cele mai mari scoruri pe scala L” (p. 24); b). „…toate corelațiile
între variabilele experimentale să fie corectate pe baza scorurilor scalei L” (Eysenck
et al
., 2008,
p. 25).
4.3.2. IVE. Descrierea și interpretarea scalelor
Inițial s-a considerat că impulsivitatea și căutarea de senzații ar fi fațete ale factorului
extraversiune (Eysenck și Zuckerman, 1978). Astfel, în cadrul EPQ, extraversiunea subsuma și
aspecte ale impulsivității, definite prin asumarea riscului, lipsă de planificare, vivacitate și
comportament impulsiv. Trăsătura căutării de senzații a fost definită prin căutarea aventurii și
emoțiilor, a experiențelor noi, prin dezinhibiție și susceptibilitate la plictiseală (Eysenck și
Zuckerman, 1978).
Eysenck și Eysenck (1978) arătau că soluția factorială aplicată componentelor impulsivității și
căutării de senzații (operaționalizate prin 42 de itemi) a dus la izolarea a doi factori distincți,
denumiți impulsivitate și spirit de aventură, ambii cu o puternică bază genetică. Adăugând la
acestea două și 21 de itemi preluați dintr-o scală de empatie (concepută de Mehrabian și Epstein,
1972), autorii au construit chestionarul IVE (cu 63 de itemi), destinat să măsoare trei trăsături
primare de personalitate: impulsivitatea, spiritul de aventură și empatia. Aceste trăsături au fost
localizate în spațiul reprezentat de cei trei superfactori (P, E și N), autorii observând că
impulsivitatea și spiritul de aventură s-au corelat pozitiv cu scalele P și E, în timp ce spiritul de
aventură s-a corelat negativ cu scala N, spre deosebire de impulsivitate, care s-a corelat pozitiv cu
scala N. Empatia s-a corelat pozitiv doar cu scala N.
În cele ce urmează oferim repere interpretative pentru cele trei scale ale chestionarului.
a)
Impulsivitate
Global, scala Impulsivitate circumscrie conduitele anormale, patologice ale persoanei. Lipsa
autocontrolului, conduitele neplanificate și implicarea în comportamente riscante sunt markeri
centrali ai impulsivității.
Persoanele care înregistrează scoruri mari la scala Impulsivitate sunt percepute ca fiind
înclinate spre riscuri exagerate, inconștiente, necontrolate, incapabile să își înfrâneze impulsurile
sau dorințele de moment. Deficitul frenator al impulsurilor este evident la aceste persoane în
special atunci când sunt frustrate sau incitate de alții. Adesea, impulsivul tipic escaladează
frustrarea ajungând la explozii de agresivitate (verbală și/sau fizică) și la încălcarea normelor
sociale.
Persoanele care înregistrează scoruri mici pe această scală sunt percepute de ceilalți ca fiind
dominate de raționalitate, calculate și prevăzătoare în acțiunile pe care le întreprind. Acestea

dispun de o bună capacitate de amânare a gratificațiilor imediate și de control al impulsurilor în
situațiile frustrante. De regulă, nu își asumă situații riscante, care le-ar putea periclita integritatea,
statutul sau confortul.
b)
Aventură
Scala Aventură (
venturesomenes
s) identifică persoanele caracterizate de un spirit exagerat al
aventurii și cele care caută senzațiile și experiențele „tari”. Autorii chestionarului IVE consideră
că, în cadrul factorilor de personalitate, această scală operaționalizează o arie distinctă a
extraversiunii.
Persoanele care obțin scoruri mari pe această scală sunt dornice să își asume activități și
profesii riscante sau să se expună voluntar la trăirea unor situații inedite, uneori „limită”. Spre
deosebire de persoanele înalt impulsive, în cazul persoanelor aventuroase se consideră că există un
grad mai mare de control voluntar în riscurile asumate. Persoanele care intră în această categorie
sunt percepute de ceilalți ca aventuroase, curajoase, brave, capabile de acte de eroism.
Persoanele care obțin scoruri mici la această scală au tendința de a deveni hipercontrolate,
fiind preocupate excesiv de siguranța personală. Acestea evită activ asumarea situațiilor potențial
riscante, demonstrând frecvent expresii anxioase în fața contextelor și solicitărilor pe care simt că
nu le pot controla suficient. Social, aceste persoane sunt descrise ca fricoase, anxioase, timorate,
inhibate, cu aversiune față de risc.
c)
Empatie
Scala Empatie identifică persoanele care manifestă frecvent comportamente de susținere,
altruiste, caritabile în relațiile cu ceilalți, precum și preferința acestora pentru interacțiuni
interpersonale bazate mai degrabă pe resorturi afective.
Persoanele care obțin scoruri mari pe această scală aplică preponderent filtre emoționale în
relațiile cu ceilalți, au un grad mai mare de rezonanță emoțională la evenimentele sociale, fiind
influențate în deciziile și acțiunile lor de emoțiile transmise de semeni. Acestea sunt descrise de
ceilalți ca intuitive, altruiste, prietenoase.
Persoanele care obțin scoruri mici la această scală sunt mai puțin sensibile la emoțiile
transmise de persoanele din jur, nu se contaminează cu efuziunile colective, deciziile și acțiunile
lor fiind construite independent de acestea. Autorii chestionarului IVE consideră că, deși există
tendința ca aceste persoane să fie considerate de ceilalți insensibile și nepăsătoare, ele sunt mai
degrabă distante și intolerante.
4.3.3. Administrarea și scorarea
Conform manualului, utilizatorii potențiali ai scalelor Eysenck includ psihologi, psihiatri, medici,

asistenți sociali, profesioniști în resurse umane, consilieri de orientare școlară și profesională.
Scalele Eysenck nu pot fi utilizate de profesioniști din alte domenii decât dacă aceștia au trecut
printr-un proces de formare și certificare.
Scalele Eysenck se pot administra atât în format extins, incluzând EPQ-R și IVE (în total 160 de
itemi), cât și în format restrâns, EPQ-R (106 itemi) sau IVE (54 de itemi). Administrarea scalelor
se poate realiza atât în grup, cât și individual, instrucțiunile de testare fiind tipărite în chestionar.
Sarcina participanților este de a răspunde la întrebările chestionarului, specificându-se faptul că nu
există răspunsuri corecte sau greșite și că participanții trebuie să lucreze rapid, fără să se
gândească prea mult la sensul exact al întrebărilor. Atunci când scalele sunt administrate în grup,
specialistul citește cu voce tare aceste instrucțiuni. Același lucru este valabil și în cazul testării
participanților analfabeți, nevăzători sau aflați sub tratament, care necesită instrucțiuni
suplimentare și ajutor pentru a răspunde la întrebările chestionarului. Specialistul care
administrează testul trebuie să evite însă orice aspect care ar putea influența în vreun fel
răspunsurile celor evaluați. El poate răspunde la întrebările adresate de respondenți, dar
întotdeauna într-o manieră neutră, fără a-i influența. După încheierea administrării, specialistul
trebuie să verifice dacă participanții au răspuns la toate întrebările și să se asigure că aceștia
completează eventualele omisiuni.
În ceea ce privește scorarea scalelor Eysenck, pentru fiecare dintre cele trei scale ale EPQ-R
există itemi formulați pozitiv, dar și itemi formulați negativ. Fiecare item este exprimat sub formă
de întrebare. Pentru a răspunde la itemul-întrebare, respondentul are la dispoziție o scală
dihotomică (DA/NU). La calcularea scorului unei persoane testate la fiecare dintre cele patru scale
se însumează răspunsurile oferite conform cheii de scorare a EPQ-R din manualul testului. La
momentul publicării manualului pentru varianta românească, răspunsurile colectate puteau fi scorate
doar computerizat. Calcularea computerizată a scorurilor se bazează pe un sistem on-line.
Calcularea manuală a scorurilor necesită existența mai multor documente: foile de răspuns,
grilele de calcul al scorurilor, formularul de înregistrare a rezultatelor și tabelele de referință din
manual. Grila de calcul se plasează pe fața foii de răspuns și se numără incidențele bifelor
respondentului cu cercurile de pe grilă, numărul total al acestor incidențe constituind scorul total al
respectivei scale. Fiecare scor brut trebuie notat pe formularul de înregistrare, după care este
transformat în scor standardizat, prin încercuirea scorului brut în coloana adecvată scalei și
profilului. Pe foaia de profil se marchează apoi scorurile standardizate pentru fiecare scală. Cu un
creion și o riglă se trasează linii de legătură între aceste marcaje, obținându-se astfel profilul
subiectului evaluat.
4.3.4. Domeniile de aplicabilitate
Potrivit manualului, scalele Eysenck au o largă aplicabilitate, putând fi utilizate în diverse medii,

cum ar fi: educațional, clinic, medical, judiciar, organizațional sau de cercetare. În domeniul
educațional, scalele Eysenck sunt utile consilierilor școlari care urmăresc identificarea
probabilității de apariție a comportamentelor deviante, a unor probleme de adicție sau a unor
probleme emoționale în rândul elevilor. Consilierii pot utiliza rezultatele acestor scale și în
programele de orientare în carieră, pentru explorarea opțiunilor academice sau profesionale ale
elevilor și studenților.
În domeniul clinic, scalele Eysenck sunt utile în procesul de psihodiagnoză, pentru a stabili
obiectivele terapeutice, pentru a decide momentul încheierii procesului psihoterapeutic și pentru
evaluarea eficienței programului de intervenție. În domeniul medical, scalele Eysenck pot fi
utilizate și în evaluarea psihologică a persoanelor care suferă de afecțiuni medicale severe sau care
necesită dezvoltarea unor mecanisme de gestionare a stresului și a anxietății generate de boală sau
de intervențiile chirurgicale.
Scalele Eysenck au fost utilizate și în domeniul psihologiei criminalistice, în mediile în care
există infracționalitate sau devianță. Scala de Criminalitate poate prezice probabilitatea de apariție
a comportamentelor delincvente sau probabilitatea de recidivă în mediile de detenție. De
asemenea, scala poate fi folosită în fundamentarea deciziei de eliberare condiționată sau de
includere a infractorilor în programe de intervenție în vederea maximizării șanselor de reintegrare
socială după eliberare.
În mediul organizațional, scalele Eysenck pot fi utilizate ca instrumente de
screening
în
procesul de selecție de personal, ca instrumente de evaluare a funcționării eficiente a angajaților
din punct de vedere emoțional sau ca punct de plecare pentru elaborarea unor programe de training
sau a unor programe de schimbare organizațională. De asemenea, aceste scale pot fi utile în
procesul de dezvoltare managerială, precum și în dezvoltarea grupurilor și a echipelor de lucru.
Scalele Eysenck sunt utile și în cercetarea științifică din domeniile de aplicabilitate menționate
anterior, contribuind la înțelegerea comportamentului și psihologiei omului modern în diferitele
contexte de viață.
4.4. Caracteristicile psihometrice
În subcapitolul următor vom analiza proprietățile psihometrice ale chestionarelor elaborate de
Eysenck, așa cum apar ele în literatură, cu accent special pe variantele EPQ și IVE. Caracteristicile
psihometrice ale EPQ-R și IVE, pentru populația britanică, au fost publicate de Eysenck și Eysenck
(1991). Eysenck și colaboratorii săi (2008) au raportat caracteristicile psihometrice obținute în
urma adaptării chestionarelor de mai sus pe populația românească.
4.4.1. Structura eșantioanelor de validare

Încă de la început, trebuie menționat că volumul și structura eșantionului normativ britanic pentru
EPQ-R au fost relativ diferite, fapt ce ar putea explica apariția ulterioară a unor diferențe la nivelul
indicatorilor psihometrici analizați. În eșantionul britanic au fost incluși 408 bărbați și 494 de
femei, cu vârste cuprinse între 16 și 70 de ani. Media de vârstă a bărbaților a fost de 38,44 de ani
(
SD
= 17,67), iar a femeilor, de 31,80 de ani (
SD
= 15,84).
Eșantionul normativ românesc a fost compus din 3.741 de participanți, extrași aleator dintr-o
bază de date mai voluminoasă. Autorii versiunii românești a EPQ-R au încercat să realizeze o
echilibrare cât mai bună a eșantionului pe criterii de gen (50% femei) și vârstă (amplitudine 12-69
de ani), dar și combinat, astfel încât pe fiecare categorie de vârstă distribuția celor două genuri să
fie cât mai omogenă. În plus, s-a încercat o apropiere cât mai bună a distribuției eșantionului de
cifrele oferite de Institutul Național de Statistică pentru distribuția pe criteriul naționalitate (93,5%
români, 3,85% maghiari, 2,65% alte naționalități), educație (de la patru clase până la studii
doctorale), mediul de proveniență (urban = 65,04%) și pe zone geografice (opt zone geografice cu
un procentaj de reprezentare în eșantion relativ egal). Distribuția eșantionului normativ românesc
pentru EPQ-R, pe categorii de vârstă și gen, este redată în tabelul 4.1.
Tabelul 4.1.
Distribuția eșantionului românesc pe gen și grupe de vârstă
Vârstă
Masculin
Feminin
Total
Procent
12-15 ani
100
100
200
8,33
16-19 ani
250
250
500
20,83
20-29 de ani
250
250
500
20,83
30-39 de ani
250
250
500
20,83
40-49 de ani
200
200
400
16,67
50-59 de ani
150
150
300
12,5
60-69 de ani
100
100
200
8,33
Sursa
: Eysenck
et al
. (2008).
Tabelul 4.2.
Medii și abateri standard pentru dimensiunile EPQ-R (eșantionul britanic
vs
eșantionul românesc)
Psihotism
Extraversiune
Nevrotism
L (minciună)
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Varsta
M
SD
M
SD
M
SD
M
SD
M
SD
M
SD
M
SD
M
SD
Eșantionul britanic
16-20 de ani
9,57
5,26
7,06
4,11
15,97
5,26
15,47
4,99
11,12
5,68
14,03
4,85
5,37
4,18
5,45
3,25
21-30 de ani
8,65
4,56
6,20
3,86
14,50
5,64
14,17
4,68
11,08
5,37
12,53
4,78
5,33
3,39
6,33
3,82
31-40 de ani
6,69
3,58
5,87
3,72
11,92
5,67
13,55
4,93
11,92
5,70
11,71
4,94
6,66
3,59
6,79
3,74
41-50 de ani
7,00
4,65
4,62
3,05
11,91
5,09
12,36
4,95
11,22
5,95
10,94
5,92
7,04
3,87
8,02
3,88

51-60 de ani
5,28
3,59
4,05
3,21
8,94
5,75
13,62
5,47
9,43
6,27
11,31
5,36
9,14
4,29
8,82
3,97
61-70 de ani
4,87
3,55
4,19
3,26
8,68
5,71
12,15
5,08
8,32
5,07
9,98
5,51
10,05
3,65
11,20
3,09
Eșantionul românesc
12-15 de ani
10,96
4,36
9,37
4,04
16,41
4,24
16,14
3,97
12,49
4,43
15,94
3,50
10,69
3,92
10,69
3,92
16-19 de ani
10,60
4,75
9,49
3,70
16,03
4,30
16,14
4,54
11,96
4,80
15,87
4,06
9,47
4,19
9,47
4,19
20-29 de ani
7,90
4,86
7,69
3,82
16,54
4,44
15,58
4,73
10,27
6,45
12,38
5,32
10,12
3,94
10,12
3,94
30-39 de ani
6,40
3,96
7,46
3,20
16,30
4,29
14,05
5,07
9,10
6,44
12,22
5,32
11,65
3,97
11,65
3,97
40-49 de ani
6,04
3,58
7,50
3,75
15,63
4,36
13,82
5,20
9,76
6,25
12,09
5,25
12,29
4,36
12,29
4,36
50-59 de ani
6,56
3,82
7,47
4,97
14,74
4,58
14,38
4,55
9,61
4,68
12,05
7,40
11,93
4,54
11,93
4,54
60-69 de ani
6,49
3,12
7,45
4,14
14,95
4,56
13,08
5,52
9,44
5,83
12,01
5,66
13,79
3,99
13,79
3,99
Sursa
: Pentru eșantionul britanic, Eysenck și Eysenck (1991, 2005); pentru eșantionul românesc, Eysenck
et al
. (2008).
În tabelul 4.2 sunt redate mediile și abaterile standard atât pentru eșantionul normativ britanic,
cât și pentru cel românesc. Se poate observa că pentru dimensiunea psihotism, scorurile medii din
plajele de vârstă 12-19 de ani și 50-69 de ani ale eșantionului românesc, la bărbați, sunt mai mari
decât cele ale eșantionului britanic pentru categoriile de vârstă omonime.
La femeile din eșantionul românesc, pentru aproape toate categoriile de vârstă considerate,
nivelul mediu al psihotismului tinde să fie cu 1-2 puncte peste nivelul mediu înregistrat în
eșantionul britanic.
La dimensiunea extraversiune, scorurile medii ale eșantionului românesc sunt mai mari decât
cele ale eșantionului britanic pentru toate categoriile de vârstă considerate, în condițiile în care
abaterile standard ale eșantionul românesc sunt mai mici. Și pentru femeile din eșantionul românesc
se observă aceeași tendință, scorurile medii pentru fiecare categorie de vârstă fiind cu aproximativ
un punct deasupra scorurilor obținute de eșantionul britanic. Pentru dimensiunea nevrotism, valorile
medii ale eșantionul feminin românesc tind să le surclaseze pe cele din eșantionul britanic. Aceste
valori statistice primare sugerează faptul că, cel puțin ca nivel mediu însumat, cele două populații
sunt ușor diferite, dar, cu toate acestea, structura EPQ-R ar putea fi echivalentă, în măsura
echivalenței matricilor de variație și covariație pentru cele două populații.
4.4.2. Indicatori de fidelitate pentru EPQ-R
În tabelul 4.3 sunt redați indicatorii de consistență internă α-Cronbach ai celor patru scale,
calculați pentru eșantionul britanic și pentru cel românesc. Se poate observa că, atât pentru
eșantionul britanic, cât și pentru cel românesc, toate valorile
α
-Cronbach sunt peste pragul
recomandat (> 0,70), excepție făcând valoarea de consistență a scalei psihotism pentru eșantionul
feminin.
Tabelul 4.3.
Valori de consistență internă (α-Cronbach) pentru scalele EPQ-R (eșantionul
britanic
vs
eșantionul românesc)

Psihotism (P)
Extraversiune (E)
Nevrotism (N)
Minciună (L)
Eșantionul britanic
Masculin
(N = 408)
0,78
0,90
0,88
0,82
Feminin
(N = 494)
0,76
0,85
0,85
0,79
Eșantionul românesc
Masculin
(N = 1.300)
0,78/0,74
0,80/0,70
0,88/0,67
0,84/0,66
Feminin
(N = 1.300)
0,69/0,58
0,83/0,79
0,87/0,79
0,80/0,76
Sursa
: Pentru eșantionul britanic, Eysenck și Eysenck (1991, 2005); pentru eșantionul românesc, Eysenck
et al
. (2008).

De asemenea, se poate observa o mare similaritate a valorilor scorurilor de consistență internă
a scalelor EPQ-R la cele două populații comparate, o singură diferență fiind constatată pentru
dimensiunea extraversiune, care la nivelul eșantionului masculin românesc indică o valoare ceva
mai scăzută decât pentru eșantionul britanic.
Coeficienții de stabilitate (fidelitate test-retest) a rezultatelor obținute pentru dimensiunile de
personalitate măsurate de EPQ-R, atât la nivelul eșantionului britanic, cât și la nivelul eșantionului
românesc, sunt prezentați în tabelul 4.4. Intervalul de retestare considerat pentru eșantionul britanic
a fost de o lună, în timp ce pentru eșantionul românesc retestul s-a realizat la o lună după testare.
Valorile de corelație au magnitudini puternice, fapt ce indică o bună stabilitate de-a lungul timpului
a comportamentelor măsurate cu cele patru scale EPQ-R. Se observă că, pentru eșantionul
românesc, nevrotismul înregistrează cea mai mare stabilitate la retest, atât pentru femei, cât și
pentru bărbați, în timp ce pentru eșantionul britanic, la ambele genuri, extraversiunea înregistrează
cea mai mare stabilitate la retest. În ansamblu, valorile de stabilitate raportate pentru eșantionul
britanic sunt similare cu cele raportate inițial pe eșantionul românesc.
Tabelul 4.4.
Valori de stabilitate pentru scalele EPQ-R (eșantionul britanic
vs
eșantionul
românesc)
Psihotism (P)
Extraversiune (E)
Nevrotism (N)
Minciună (L)
Eșantionul britanic
Masculin
(N = 109)
0,77
0,83
0,76
0,76
Feminin
(N = 120)
0,81
0,89
0,81
0,80
Eșantionul românesc
Masculin
(N = 35)
0,81/0,77
0,85/0,73
0,94/0,75
0,92/0,84
Feminin
(N = 38)
0,73/0,62
0,79/0,56
0,85/0,52
0,80/0,59
Sursa
: Pentru eșantionul britanic, Eysenck și Eysenck (1991, 2005); pentru eșantionul românesc, Eysenck
et al
. (2008).

Caruso și colaboratorii săi (2001) au realizat un studiu de generalizare a coeficienților de
fidelitate, utilizând pentru aceasta 69 de eșantioane din 44 de cercetări. Autorii au plecat de la
faptul că mai mulți cercetători au reiterat observația conform căreia, deși nevrotismul și
extraversiunea dispun de fidelități adecvate, psihotismul înregistrează adeseori o fidelitate scăzută.
Observația a fost confirmată și în cercetarea de față. Astfel, scorurile de fidelitate pentru
extraversiune au variat între 0,68 și 0,93, cu un scor mediu de 0,82 (
SD
= 0,05). Pentru nevrotism,
scorurile de fidelitate au variat între 0,69 și 0,97, cu un scor mediu de 0,83 (
SD
= 0,04). Pentru
psihotism, variația a fost mult mai mare, plasându-se între 0,36 și 0,91, cu un scor mediu de 0,66
(
SD
= 0,13). Autorii au concluzionat că, întrucât scopul construcției EPQ-R a fost îmbunătățirea
proprietăților scalei P, se pare că revizuirea a fost ineficientă.
4.4.3. Indicatori de fidelitate pentru IVE
Eysenck și Eysenck (1978) raportau coeficienți satisfăcători de consistență internă pentru
dimensiunile primare măsurate de IVE, mai puțin pentru scala Empatie. Coeficienți aproape
similari s-au obținut și la revizuirea chestionarului IVE realizată de Eysenck, Pearson, Easting și
Allsopp (1985). Acești coeficienți sunt redați în tabelul 4.5.
Tabelul 4.5.
Coeficienți de consistență internă a dimensiunilor IVE pentru eșatioanele britanice
Eysenck și Eysenck (1978)
Eysenck

et al
. (1985)
Masculin
Feminin
Masculin
Feminin
Impulsivitate (Imp)
0,85
0,82
0,84
0,83
Spirit de aventură (Vent)
0,79
0,78
0,85
0,84
Empatie (Emp)
0,65
0,64
0,69
0,69

Autorii versiunii adaptate a chestionarului IVE pentru populația românească au raportat
coeficienții de consistență internă pentru fiecare categorie de vârstă eșantionată. Așa cum se poate
observa în tabelul 4.6, se confirmă faptul că scala Empatie nu dispune de un coeficient de
consistență internă satisfăcător. Scalele Impulsivitate și Spirit de aventură dispun de o bună
consistență internă, excepție făcând categoria de vârstă 12-15 ani.
Tabelul 4.6.
Coeficienți de consistență internă ai dimensiunilor IVE pentru eșantionul românesc
Masculin
Feminin
Combinat
Imp
Vent
Emp
Imp
Vent
Emp
Imp
Vent
Emp
12-15 ani
0,65
0,65
0,68
0,61
0,60
0,59
0,65
0,65
0,68

16-19 ani
0,77
0,77
0,64
0,77
0,78
0,57
0,77
0,78
0,68
20-29 de ani
0,80
0,81
0,68
0,84
0,81
0,63
0,83
0,81
0,71
30-39 de ani
0,81
0,84
0,68
0,80
0,82
0,51
0,81
0,83
0,67
40-49 de ani
0,81
0,78
0,69
0,71
0,82
0,55
0,77
0,81
0,65
50-59 de ani
0,76
0,73
0,60
0,84
0,78
0,64
0,81
0,77
0,63
60-69 de ani
0,78
0,78
0,58
0,82
0,73
0,47
0,81
0,77
0,56
Sursa
: Eysenck
et al
. (2008).

Pentru versiunea românească au fost raportați și coeficienții de stabilitate test-retest, redați în
tabelul 4.7. Pentru un interval scurt de timp, valoarea acestora se dovedește a fi una foarte bună,
chiar și în cazul scalei Empatie.
Tabelul 4.7.
Coeficienți de stabilitate ai dimensiunilor IVE pentru eșantionul românesc
Masculin
(N = 35)
Feminin
(N = 38)
Combinat
(N = 73)
Impulsivitate (Imp)
0,82
0,91
0,86
Spirit de aventură (Vent)
0,83
0,78
0,80
Empatie (Emp)
0,72
0,81
0,78
Notă
: Intervalul de retest este de două săptămâni.
Sursa
: Eysenck
et al
. (2008).

4.4.4. Intercorelații ale scalelor EPQ-R și IVE
Pentru ambele versiuni (britanică și românească) ale EPQ-R, autorii manualelor au oferit indicii de
corelație între cele patru scale. Acestea oferă o imagine preliminară asupra modului de structurare
a dimensiunilor de personalitate, pentru populațiile de referință.
În tabelul 4.8 se poate observa că, pentru eșantionul românesc, atât în cazul bărbaților
(deasupra diagonalei), cât și al femeilor, cele mai puternice corelații (în sens pozitiv) sunt
înregistrate între scala Psihotism și scala Nevrotism. Aceste rezultate sugerează două aspecte: a)
itemii celor două dimensiuni ale personalității nu se focalizează strict pe acele aspecte pentru care
au fost construiți; b) cele două dimensiuni, deși concepute distinct, împart o zonă comună din
variația comportamentală a indivizilor. Faptul poate sugera necesitatea unor revizuiri cu privire la
independența celor doi factori de personalitate. Există și corelații între nevrotism și extraversiune,
dar amplitudinea lor este mai redusă, iar sensul asocierii negativ, motiv pentru care configurația
structurii anticipate nu este influențată major. Pentru eșantionul britanic, în mare se întâlnește

același pattern de intercorelații, atât ca magnitudine, cât și ca sens (manualul britanic EPQ-R nu
oferă pragurile de semnificație statistică). Totuși, un aspect distinct este dat de corelația în sens
pozitiv, între psihotism și extraversiune, mai evidentă la bărbați. Cele două aspecte sesizate mai sus
pentru eșantionul masculin se aplică și aici. Se observă, de asemenea, un pattern de corelații
negative ale scalei Minciună cu celelalte trei scale ale EPQ-R. Din acest motiv, suntem de acord cu
autorii versiunii românești a EPQ-R, care considerau că în baza „corelațiilor existente între scalele
EPQ-R, similaritatea versiunii românești cu cea britanică a chestionarului nu poate fi confirmată
decât parțial” (p. 40).
Tabelul 4.8.
Valori de intercorelație între scalele EPQ-R (eșantionul britanic
vs
eșantionul
românesc)
P
E
N
L
Eșantionul britanic
Psihotism (P)
0,23
0,19
–0,34
Extraversiune (E)
0,14
0,02
–0,32
Nevrotism (N)
0,06
–0,07
–0,25
Minciună (L)
–0,16
–0,19
–0,26
Eșantionul românesc
Psihotism (P)
–0,04
0,27
**
–0,52
**
Extraversiune (E)
0,08
*
–0,06
*
–0,03
Nevrotism (N)
0,31
**
–0,11
**
–0,34
**
Minciună (L)
–0,36
**
–0,13
**
–0,25
**
Notă
: Deasupra diagonalei sunt înscrise valorile eșantionului masculin:
*
p < 0,05,
**
p < 0,01.
Sursa
: Pentru eșantionul britanic, Eysenck și Eysenck (1991, 2005); pentru eșantionul românesc, Eysenck
et al
. (2008).

În tabelul 4.9 sunt redate intercorelațiile scalelor IVE cu scalele chestionarelor EPQ, obținute
pentru eșantioane britanice în două cercetări succesive efectuate de Eysenck și colaboratorii săi
(1978, 1985). Atât pentru bărbați, cât și pentru femei, impulsivitatea și spiritul de aventură se
corelează semnificativ. De asemenea, pentru ambele sexe impulsivitatea se corelează, în ordinea
intensității, cu scalele P, E și N. În privința spiritului de aventură, atât pentru femei, cât și pentru
bărbați, acesta se corelează mai puternic cu extraversiunea și ceva mai slab cu psihotismul.
Tabelul 4.9.
Intercorelații ale IVE cu scalele EPQ (*/) și cu scalele EPQ-R (/*), obținute pe
eșantioanele britanice
Imp
Vent
Emp
P
E
N
L
Impulsivitate (Imp)
0,41/ 0,24
0,14/ –0,04
0,52/ 0,46
0,39/ 0,39
0,38/ 0,20
–0,43/ –0,38
Spirit de aventură (Vent)
0,32/ 0,11
0,08/ –0,12
0,33/ 0,22
0,46/ 0,37
–0,10/ –0,13
–0,21/ –0,15

Empatie (Emp)
0,06/ –0,14
–0,17/ –0,19
–0,05/ –0,21
0,07/ –0,15
0,33/ 0,47
–0,15/ 0,06
Psihotism (P)
0,49/ 0,45
0,34/ 0,11
–0,17/ –0,33
0,15/ 0,18
0,15/ 0,09
–0,35/ –0,26
Extraversiune (E)
0,39/ 0,22
0,42/ 0,44
–0,15/ –0,05
0,17/ 0,02
–0,11/ –0,20
–0,17/ –0,14
Nevrotism (N)
0,30/ 0,22
–0,22/ –0,33
0,37/ 0,28
0,07/ 0,06
–0,21/ –0,38
–0,19/ 0,10
Minciună (L)
–0,32/ –0,18
–0,18/ –0,18
–0,09/ –0,07
–0,29/ –0,23
–0,10/ –0,12
–0,13/ –0,01
Notă
: Deasupra diagonalei sunt prezentate corelațiile pentru subeșantionul masculin, iar sub diagonală pentru cel feminin. */ = valori
Eysenck și Eysenck (1978), /* = valori Eysenck, Pearson, Easting și Allsopp (1985).

Așa cum se poate observa în tabelul 4.10, impulsivitatea și spiritul de aventură se corelează
semnificativ pentru eșantionul românesc atât în cazul lotului masculin, cât și al celui feminin, dar
intensitatea corelației este mai scăzută în comparație cu eșantionul britanic. Pentru ambele sexe,
impulsivitatea se corelează cu psihotismul, nevrotismul și scala Minciună, patternul fiind similar cu
cel înregistrat pentru eșantionul britanic. Spiritul de aventură se corelează cu extraversiunea și cu
nevrotismul, repetând și pe eșantionul românesc patternul obținut inițial pentru eșantionul britanic.
Tabelul 4.10.
Intercorelații ale IVE cu scala EPQ-R, obținute pentru eșantionul românesc
Imp
Vent
Emp
P
E
N
L
Impulsivitate (Imp)
0,26
0,12
0,55
0,13
0,47
–0,53
Spirit de aventură (Vent)
0,27
0,01
0,26
0,31
0,02
–0,33
Empatie (Emp)
0,13
0,01
–0,12
0,08
0,35
–0,13
Psihotism (P)
0,48
0,19
–0,14
–0,04
0,27
–0,52
Extraversiune (E)
0,27
0,39
0,07
0,08
–0,06
–0,03
Nevrotism (N)
0,50
–0,08
0,32
0,31
–0,11
–0,34
Minciună (L)
–0,40
–0,21
–0,06
–0,36
–0,13
–0,25
Notă
: Deasupra diagonalei sunt prezentate corelațiile pentru subeșantionul masculin, iar sub diagonală pentru cel feminin.
Sursa
: Eysenck
et al
. (2008).

4.4.5. Structura factorială a scalelor EPI, EPQ-R și IVE
Într-un articol dedicat replicării structurii chestionarului EPI (precursor al EPQ), Oswald și Velicer
(1980) au testat pe un eșantion de 201 studenți efectul scorării pe o scală Likert (cu șapte trepte) a
răspunsurilor la itemii acestui chestionar asupra structurii factoriale. Autorii au folosit PCA,
însoțită de o metodă de extragere a numărului optim de factori (
Minimum Average Partial
Correlation
), care întrunește un consens înalt printre cercetători. Anterior, ei au descoperit că,
pentru varianta tradițională de scorare dihotomică a EPI compus din 57 de itemi, analiza factorială

exploratorie în componente principale a extras doar doi factori, corespunzători extraversiunii și
nevrotismului, care, cumulat, explică 16% din variația totală a comportamentelor măsurate. S-a
constatat că 23 de itemi nu se încărcau însă pe niciuna dintre dimensiunile respective. Pentru
varianta de scorare a itemilor pe o scală de tip Likert, cei doi cercetători au obținut patru factori
(extraversiune și nevrotism, dar și compulsivitate și preocupări afiliative), care însă, prin
cumulare, au explicat 28% din varianța totală a datelor culese. Legat de validitatea structurală,
autorii notau: „În lumina acestor evidențe, este important să chestionăm validitatea teoriei
personalității lui Eysenck bazată pe cei doi factori. (…) teoria celor doi factori necesită o
revizuire” (Oswald și Velicer, 1980, p. 288).
Walkey și Green (1981) au cules date cu ajutorul EPI de la mai multe grupuri totalizând 393 de
studenți, extrăgând prin PCA un număr de 20 de factori. Primii trei factori s-au suprapus cu factorii
operaționalizați în teorie, explicând, cumulat, 20% din varianța totală a datelor culese. Autorii au
încercat și analize de nivel secundar, dar au conchis că studiul lor „sugerează cu tărie că ar fi puține
câștiguri din complexitățile și confuziile analizelor de ordin mai înalt” Walkey și Green (1981, p.
369).
McKenzie (1988) a realizat o cercetare privind validitatea structurală a EPQ, culegând date de
pe trei eșantioane însumând un total de 1.134 de persoane. Eșantioanele au fost supuse unei analize
în componente principale, urmată de rotații Varimax și Promax. Numărul de saturații semnificative
ale itemilor în factori și replicabilitatea factorilor (bazată pe scorurile factoriale) de-a lungul
eșantioanelor au fost principalele criterii de reținere a numărului optim de factori. Autorul raporta
o confirmare foarte bună a modelului cu patru factori, itemii EPQ încărcându-se semnificativ (>
0,30) pe factorii corespunzători. Această structură a funcționat la fel de bine atât pentru eșantionul
feminin, cât și pentru cel masculin. Pentru fiecare dintre cele trei eșantioane comparate, 20 de itemi
s-au încărcat corect pe factorul extraversiune, 22-23 de itemi s-au încărcat corect pe factorul
nevrotism și 18-21 de itemi s-au încărcat pe factorul dezirabilitate socială. Numărul itemilor care
s-au încărcat corect pe factorul psihotism a fost mai redus, acesta variind între 5 și 19 itemi.
Atât pentru varianta britanică, cât și pentru varianta românească a chestionarului EPQ-R,
structura factorială a fost testată pe baza analizei factoriale exploratorii, utilizând metoda de
extracție a componentelor principale (PCA). Suprapunerea soluțiilor extrase pentru cele două
populații poate fi urmărită doar parțial, întrucât autorii nu au folosit exact aceleași proceduri.
Pentru varianta britanică a EPQ-R, Eysenck și Eysenck (1991) au introdus în analiză 117 itemi
(17 itemi noi fiind testați pentru structura scalei Psihotism), pentru care au extras patru componente
(factori) corespunzătoare celor patru dimensiuni de personalitate operaționalizate, considerând că
„aceștia au fost în mod clar identificați ca scala P, E, N și L” (Eysenck și Eysenck, 1991, p. 15).
Pentru a ajunge la această soluție, s-a utilizat o metodă nonortogonală de rotire a factorilor –
metoda Direct
Oblimin
. Din păcate, autorii nu oferă în manualul testului informații din care reiese
varianța totală pe care cei patru factori extrași o explică individual și cumulat la nivelul

comportamentelor măsurate. De asemenea, cu excepția factorului psihotism, autorii nu oferă
saturațiile itemilor pentru fiecare factor/scală, ceea ce face imposibilă evaluarea de către cititor a
gradului de adecvare a soluțiilor extrase.
Aceste informații sunt oferite pentru versiunea românească EPQ-R (Eysenck
et al.
, 2008). Aici
s-a plecat de la 100 de itemi, adică de la itemii scalelor P, E, N și L, pentru care s-au extras 10
componente independente (pe baza
screetest
-ului), utilizându-se de data aceasta metoda Varimax
pentru o rotire ortogonală a factorilor. Cele zece componente explică în mod cumulat 33,33% din
variația comportamentală măsurată de scale, o mare parte din varianța comportamentelor măsurate
prin chestionar nefiind explicată de acești factori. Așa cum notau autorii versiunii românești a EPQ-
R, „au fost extrași doi factori de Extraversiune, doi factori de Nevrotism, patru factori de Psihotism
și doi factori care conțin preponderent itemi ai scalei Minciună” (Eysenck
et al.
, 2008, p. 40). S-a
raportat de asemenea că zece itemi nu au întrunit valori semnificative de saturație (pragul minim
ales fiind 0,30) pentru factorii corespunzători, iar opt itemi au reieșit a fi saturați de alți factori
decât cei care ar fi trebuit. În fine, o serie de itemi destinați scalei Psihotism s-au încărcat pe
primul factor corespunzător scalei Minciună. Plecând de la acest rezultat al analizei factoriale,
autorii versiunii românești a chestionarului notau: „Scalele EPQ-R au o tentă de structurare
multifactorială, adică ele conțin într-o oarecare măsură semnificații multiple ale conceptelor asupra
cărora se concentrează” (Eysenck
et al.
, 2008, p. 43).
O analiză factorială de ordin secundar a fost aplicată celor zece factori extrași inițial, rezultând
o soluție cu patru factori, corespunzători celor patru dimensiuni fundamentale operaționalizate de
Eysenck și Eysenck (1991). Analizele factoriale exploratorii au fost conduse separat pentru
eșantionul românesc masculin și pentru cel feminin. Varianța totală explicată de cei patru factori
extrași a fost de 22,42% în cazul eșantionului masculin și de 21,24% în cazul eșantionului feminin.
Aceste procente se apropie de cele raportate anterior de Oswald și Velicer (1980).
Eysenck și colaboratorii săi (2008) au raportat rezultate de analiză factorială exploratorie și
pentru varianta EPQR-S, la eșantionul românesc. Analiza în componente principale a extras patru
factori. Astfel, factorul P explică 8,86% din variația totală, factorul E, 7,79%, factorul N, 7,40% și
factorul L, 7,24%, procentajul cumulat al varianței totale explicate fiind de 31,29%. Așa cum notau
autorii versiunii românești, itemii variantei EPQR-S încarcă în mod corect scalele de apartenență
la valori de saturație mai mari decât în forma lungă a EPQ-R. Prin urmare, structura factorială
obținută ar fi mai coerentă și mai stabilă decât cea obținută pentru forma lungă.
În ceea ce privește validitatea structurii factoriale a IVE, plecând de la un total de 63 de itemi,
Eysenck și Eysenck (1978) au realizat primul studiu de validare pentru un eșantion britanic de
1.189 de persoane. Analiza factorială, însoțită de o rotire oblică (Promax) a dus la izolarea a trei
factori. Toți itemii concepuți pentru a măsura impulsivitatea și spiritul de aventură s-au încărcat
corect pe factorii corespunzători. Comparativ cu un prag critic de saturație, 35,71% dintre itemii de
impulsivitate au avut valori-prag mai mari, 71% dintre itemii spiritului de aventură au depășit acest

prag, la fel ca 60% dintre itemii empatiei. Autorii nu au raportat însă valorile
eigen
pentru fiecare
factor, astfel încât cititorul să poată evalua măsura în care factorii controlează variația
comportamentală pe cele trei dimensiuni măsurate. Pentru versiunea IVE adaptată de Eysenck și
colaboratorii săi (2008) pentru populația românească au fost oferite următoarele informații.
Analiza în componentele principale a plecat de la varianta cu 54 de itemi (Eysenck, Pearson,
Easting și Allsopp, 1985), extracția fiind limitată de autori la trei factori. În ansamblu, cei trei
factori extrași explică 26,15% din variația totală a răspunsurilor la chestionar (impulsivitatea –
10,45%, spiritul de aventură – 9,17%, iar empatia – 6,53%). Pentru subeșantionul masculin,
varianța celor trei factori se distribuie astfel: impulsivitatea – 11,25%, spiritul de aventură –
8,81% și empatia – 6,37%. Distribuția este relativ similară și pentru subeșantionul feminin,
varianța factorilor fiind de 9,73% pentru impulsivitate, de 9,41% pentru spiritul de aventură și de
5,69% pentru empatie. Cu câte o singură excepție, itemii scalei Impulsivitate și cei ai scalei
Spiritului de aventură au încărcat corect factorii corespunzători. În schimb, la nivelul scalei
Empatie, cinci itemi nu s-au încărcat corect pe factorul corespunzător.
4.4.6. Studii care susțin validitatea scalelor elaborate de Eysenck
San Martini, Mazzotti și Setaro (1996) au replicat structura factorială a EPQ-R pe un eșantion
italian format din 533 de persoane, cu vârste cuprinse între 18 și 80 de ani. Autorii au reținut itemii
a căror saturație pe factorii corespunzători a fost mai mare decât valoarea 0,20. Astfel, 20 de itemi
dintre cei 23 s-au încărcat corect pe factorul extraversiune; 20 de itemi din 24 s-au încărcat corect
pe factorul nevrotism, iar 18 itemi din 32 s-au încărcat corect pe factorul psihotism.
Plecând de la varianta EPQ publicată în 1975, Barrett, Petrides, Eysenck și Eysenck (1998) au
examinat similaritatea factorială a scalelor P, E, N și L pentru 34 de țări, inclusiv România. În baza
coeficienților propuși de Kaiser, Hunka și Bianchini, autorii au calculat un coeficient care
maximizează congruența factorilor ortogonalizați. Matricile factoriale obținute pentru eșantionul
britanic au fost considerate elemente-țintă, în funcție de care a fost rotit fiecare pattern factorial al
unei alte țări. Rezultatele au confirmat o bună similaritate factorială a fiecărei țări incluse în
eșantion cu structura obținută pentru populația britanică. Pentru eșantionul masculin, coeficienții
medii de congruență (Kaiser, Hunka și Bianchini) au înregistrat următoarele valori: 0,95 pentru
factorul P, 0,99 pentru factorul E, 0,96 pentru factorul N și 0,98 pentru scala L. Pentru eșantionul
feminin, valorile coeficienților medii de congruență au fost 0,97 pentru factorul P, 0,99 pentru
factorul E, 0,98 pentru factorul N și 0,98 pentru scala L.
Van Hemert, Van de Vijver, Poortinga și Georgas (2002) au testat dacă scalele EPQ reprezintă
dimensiuni utile în descrierea transculturală a diferențelor interindividuale. Autorii considerau că
studiile de verificare a echivalenței structurale trebuie să probeze deopotrivă dacă aceasta se
respectă atât pentru indivizi, cât și pentru populații. Intercorelațiile dintre cele patru scale EPQ au

fost comparate la nivel de țară (
within
) și interțări (
between
), pentru 24 de state, totalizând un
eșantion de 68.574 de persoane. Rezultatele cercetării arată că, cel puțin pentru unele țări (cum ar
fi Japonia, China, India), patternul de corelație dintre scale a fost diferit de patternul descoperit
pentru alte țări. Cu toate acestea, extraversiunea și nevrotismul par să aibă același sens psihologic,
atât la nivel individual (intrațară), cât și interțări. În schimb, psihotismul și dezirabilitatea socială
nu au aceeași semnificație psihologică la cele două niveluri (intrațară și interțări) și nu se poate
spune dacă acest lucru este cauzat de probleme de traducere, de diferențe date de eșantionare sau
de diferențe ce țin de constructul propriu-zis. Prin urmare, studiul aduce doar o confirmare parțială
pentru echivalența funcțională transculturală a scalelor EPQ.
Utilizând analiza factorială confirmatorie, Dazzi (2011) a furnizat dovezi empirice de validare
pentru varianta lungă a EPQ-R, pentru un eșantion format din 706 persoane cu naționalitate italiană.
Autoarea a testat un model cu patru factori latenți, total interconectați, corespunzând scalelor P, E,
N și L. După verificarea unidimensionalității fiecărei scale (prin analiza factorială exploratorie),
pe baza saturațiilor itemilor și a parcelării acestora, au fost reținute câte șapte parcele pentru
fiecare factor latent (în funcție de saturația medie). Rezultatele obținute atestă o bună potrivire a
datelor (
chi-square/df
= 2,02, CFI = 0,95, SRMR = 0,06) cu modelul cu patru factori propus de
Eysenck. Patternul de intercorelare al scalelor (atât pentru femei, cât și pentru bărbați) este
asemănător cu cel raportat pentru eșantionul britanic și cel românesc în secțiunea anterioară.
Așa cum am expus anterior, Eysenck, Eysenck și Barrett (1985) au generat o formă scurtă a
chestionarului EPQ-R, înregistrată sub acronimul EPQR-S. Plecând de la aceasta, Francis și
colaboratorii săi (1992) au construit o variantă abreviată a EPQR, denumită de ei EPQR-A. Autorii
au testat toți itemii EPQ (1975) și EPQR-S (1985) pe un eșantion de 685 de studenți, luați din patru
țări diferite (Anglia, Australia, Canada și SUA), calculând corelația item-total pentru fiecare dintre
cele patru subscale ale EPQR-S. S-au păstrat primii șase itemi cu cea mai mare corelație item-total
pentru fiecare subscală, acești itemi intrând în compoziția formei abreviate (EPQR-A). Pentru scala
Extraversiune, valorile de consistență internă au fost distribuite între 0,74 și 0,84, iar pentru
Nevrotism, între 0,70 și 0,77. Pentru scala Minciună (valorile 0,59-0,65) și pentru scala Psihotism
(0,33-0,52), pragurile de consistență internă minimale nu au fost îndeplinite.
Forrest, Lewis și Shevlin (2000) considerau că modul de construcție a formei abreviate a
EPQR-A, bazat pe corelația item-total și pe scorurile de consistență, nu poate testa în mod valid
dimensionalitatea acestui instrument. Ei au utilizat analiza factorială confirmatorie (CFA) pentru a
testa dimensionalitatea EPQR-A în termeni de factori latenți. Administrând itemii EPQR-A unui
eșantion de 383 de studenți, s-au cules date pe baza cărora s-a testat un model cu patru factori
independenți a căror variație a fost pusă sub controlul variabilei-gen (o ipoteză fiind aceea că cei
patru factori diferențiază cele două sexe). În baza rezultatelor obținute (
chi-square/df
= 1,87,
RMSEA
= 0,048), autorii au adus dovezi că instrumentul EPQR-A verifică o structurare pe patru
factori a itemilor-indicator, așa cum a fost stipulată de Eysenck, Eysenck și Barrett (1985). Deci,

variația celor patru dimensiuni ale personalității este controlată de factorii latenți unidimensionali.
Designul a permis autorilor să testeze suplimentar și efectul genului, atât la nivelul factorilor latenți
ai EPQR-A, cât și la nivelul itemilor-indicator. S-a evidențiat un efect diferit dat de factorul gen,
astfel încât bărbații au scoruri semnificativ mai mari la dimensiunea psihotism (11,7%), în timp ce
femeile au scoruri semnificativ mai mari la dimensiunea nevrotism (3,5%) și la scala Minciună
(3,6%), chiar dacă mărimea efectelor a fost redusă. Genul nu a influențat încărcările factoriale
pentru dimensiunea extraversiune. Lewis și colaboratorii săi (2002) au replicat structura EPQR-A
pe un eșantion de 463 de persoane de naționalitate franceză. Rezultatele de analiză factorială
confirmatorie (
chi-square/df
= 1,70,
RMSEA
= 0,037), așa cum arată autorii, susțin modelul propus
de Eysenck. Singura corelație semnificativă a fost înregistrată între scalele Extraversiune și
Nevrotism (r = –0,25), sensul corelației fiind în acord cu teoria.
Sato (2005) consideră că unii dintre coeficienții de fidelitate raportați în construcția EPQR-A
ar fi fost nesatisfăcători, iar pe de altă parte, unii itemi din scala EPQR-S ar putea fi eliminați.
Astfel, autorul și-a propus să valideze o formă scurtă alternativă a EPQR-S, care să aibă
proprietăți psihometrice mai bune decât EPQR-A. Sato a creat o nouă scală prescurtată, denumită
EPQR-BV (
brief version
), eliminând din structură scala Psihotism (decizie justificată de autor prin
faptul că aceasta s-ar asocia cu diferite probleme psihometrice) și scala Minciună (considerând că
aceasta poate fi înlocuită, la nevoie, cu scale care măsoară independent dezirabilitatea socială).
Prin urmare, scala EPQR-BV măsoară exclusiv dimensiunile nevrotism și extraversiune. EPQR-BV
a fost testată pe un eșantion de 309 studenți. Analiza în componente principale a descoperit doi
factori care, prin cumulare, explică 51,8% din variația totală. Primul factor conține itemii de
extraversiune și explică 31,8% din variație, saturațiile factoriale pentru itemii acestui factor fiind
mai mari de 0,60. Pentru cel de-al doilea factor, care conține itemii de nevrotism, saturațiile
factoriale au fost mai mari de 0,48.
Ulterior, Shelvin, Bailey și Adamson (2002) au vrut să testeze dacă efectele induse de gen în
variația diferită a dimensiunilor structurale ale EPQR-A sunt datorate unor influențe biologice sau
unor influențe induse de istoria personală de învățare a rolurilor de gen corespunzătoare. Ei au
testat pe un eșantion de 224 de studenți modelul raportat de Forrest, Lewis și Shevlin (2000),
introducând rolul de gen asumat (masculinitate
vs
feminitate) ca factor suplimentar în model, el
fiind intercorelat cu variabila gen și regresat pe cei patru factori măsurați de EPQR-A. Rezultatele
obținute au confirmat potrivirea modelului testat (
chi-square/df
= 1,89,
RMSEA
= 0,062,
SRMR
=
0,092). Și de această dată s-a confirmat unidimensionalitatea fiecărei scale a EPQR-A. Modelul
testat a permis verificarea efectelor produse de gen și de rolul de gen atât la nivelul factorilor
latenți, cât și la nivelul itemilor-indicatori ai acestora. Doar regresia genului la factorul
extraversiune a reieșit a fi semnificativă statistic, în sensul în care bărbații au avut scoruri mai mari
decât femeile (4%). În schimb, regresia sex-rolului a avut asocieri semnificative cu toți cei trei
factori de personalitate. Mai precis, cei care au avut scoruri mari pe scala de masculinitate au avut

scoruri mari și pe dimensiunea extraversiune (3,2%) și pe dimensiunea psihotism (14,4%), în timp
ce persoanele care au avut scoruri mari pe scala de feminitate au avut scoruri mai mari pe
dimensiunea nevrotism (9,6%). S-a descoperit că efectul combinat dintre gen și rolul de gen explică
10% din variația nevrotismului, 5% din variația extraversiunii și 21% din variația psihotismului.
Prin urmare, rolul de gen aduce un efect explicativ mai puternic asupra variației nevrotismului și
psihotismului, în timp ce variația extraversiunii este explicată în aceeași măsură de gen și sex-rolul
asumat de persoană. Shelvin și colaboratorii săi (2002) conchideau că rezultatele diferite
identificate la bărbați și la femei cu privire la variabilele nevrotism și psihotism reflectă mai
degrabă efecte ale comportamentelor învățate social decât diferențe moștenite biologic.
Am putea spune că acest studiu duce la o situație paradoxală. Pe de o parte, validează structura
factorială anticipată a dimensiunilor fundamentale de personalitate, în acord cu forma EPQR-S
propusă de Eysenck, Eysenck și Barrett (1985), iar pe de altă parte, invalidează asumpțiile teoriei
lui Eysenck (1967) cu privire la baza biologică și la controlul prin sisteme neurologice ale acestor
trei dimensiuni fundamentale ale personalității. Rolul de gen, în calitate de construct edificat în
individ în procesul socializării, explică variațiile extraversiunii, nevrotismului și psihotismului mai
bine decât genul ca variabilă biologică.
Costa și McCrae (1995) considerau că structura personalității este articulată pe cinci
suprafactori (
Big Five
), nu pe trei suprafactori, cum prevedea concepția elaborată de Eysenck.
Alternativa pentadică a personalității, dezvoltată în baza ipotezei lexicale și a explorării relațiilor
structurale reieșite din analizele factoriale, a reconfirmat factorii extraversiune și nevrotism. Unii
autori consideră că alți doi factori din acest model, agreabilitatea și conștiinciozitatea, nu sunt
altceva decât fațete ale psihotismului (formulate mai degrabă în mod pozitiv). Deschiderea către
experiență ar fi singurul factor nou, operaționalizat în modelul pentadic. Costa și McCrae (1995) au
aplicat pe un grup de 229 de persoane chestionarele EPQ-R, EPP și
Revised NEO Personality
Inventory
–NEO-PI-R (Costa și McCrae, 1992), intercorelând variabilele și testând apoi, pe baza
analizei factoriale, cea mai bună soluție structurală. Autorii arătau că, deși studiul scalelor EPP
confirmă atât un model cu trei factori, cât și unul cu cinci factori, suportul de confirmare este inegal.
Mai precis, factorul extraversiune în cazul soluției cu cinci factori a înregistrat o validitate
convergentă și divergentă mai bună decât același factor obținut pentru structura cu trei factori.
Extragerea a patru sau mai multor factori a dus la o separare mai bună pentru factorii agreabilitate
și conștiinciozitate. Înregistrarea unor corelații negative semnificative între scalele factorului
psihotism (din EPP) și scalele Agreabilitate și Conștiinciozitate din NEO PI-R i-a dus pe autori la
concluzia că adepții concepției eysenckiene ar putea să se îndrepte mai bine spre un model cu cinci
factori. Chiar dacă adăugarea de fațete la scalele P, E și N permite o mai bună specificare a
factorilor supraordonați în termenii elementelor componente (ca în cazul EPP), analizele factoriale
derulate au dovedit că ele sunt alocate mai bine factorilor supraordonați atunci când se extrag cinci
componente, față de cazul în care se extrag doar trei componente.

Ulterior, Jackson, Furnham, Forde și Cotter (2000) au testat din nou structura factorială a EPP
pe un eșantion de 655 de persoane, astfel încât să poată decide dacă aceasta este susținută mai bine
de un model cu trei sau de unul cu cinci factori. Pentru aceasta, au folosit mai multe criterii
statistice, precum saturațiile scalelor pe factorii supraordonați (rotiți Promax), valorile
eigen
,
metoda
scree-test
și testul chi-pătrat pentru variația rezidualului. Atât pentru EPP, cât și pentru
varianta EPP-S, autorii au descoperit că se poate obține o soluție foarte clară cu trei factori,
corespunzătoare celei propuse de Eysenck și Wilson (1991) sau de Eysenck, Barrett, Wilson și
Jackson (1992), dar și o soluție rezonabilă cu cinci factori, concordantă cu cea propusă de Costa și
McCrae (1995). Pentru forma EPP-S, în soluția cu trei factori, itemii cu valori mai mari decât
valoarea-prag 0,45 explică 70,9% din variația totală, iar alocarea lor pe factori este corectă într-o
mai mare măsură decât pentru soluția cu cinci factori (chiar dacă aceasta are o varianță explicată
de 84,3%). Soluția cu trei factori a EPP-S este reprezentată de factorii extraversiune (conținând
scalele: Activism, Sociabilitate și Asertivitate), nevrotism (conținând scalele: Inferioritate,
Nefericire și Anxietate) și psihotism (conținând scalele: Asumarea riscului, Impulsivitate și
Iresponsabilitate). Metoda
scree-test
a sugerat o soluție cu patru factori pentru EPP și una cu trei
factori pentru EPP-S, în timp ce valorile
eigen
au sugerat o soluție cu cinci factori pentru EPP și,
respectiv, o soluție cu trei factori pentru EPP-S. Testul chi-pătrat pentru variația rezidualului a
indicat pentru EPP ca fiind optimă o soluție cu mai mult de cinci factori, în timp ce, pentru EPP-S,
același test a sugerat ca fiind optimă o soluție cu cinci factori. Așa cum notau autorii acestui studiu,
modelul cu cinci factori poate fi luat în calcul doar la limită, întrucât nu a produs factori
interpretabili, în consens cu rezultatele lui Costa și McCrae (1995). Datele obținute susțin mai clar
o soluție cu trei superfactori, aceasta fiind și mai economică. Prin urmare, EPP, ca produs al
tradiției eysenckiene, ar avea încă multe de oferit psihologilor care doresc să depășească simpla
descriere a personalității.
4.5. Concluzii
În construcția scalelor de evaluare a personalității, Hans J. Eysenck a promovat o concepție
metodologică riguroasă, argumentând că demersurile corelaționale și factoriale de extragere a
factorilor de personalitate sunt necesare, dar, fără o verificare și o confirmare experimentală a
rezultatelor obținute, valoarea lor rămâne mult limitată. Așa cum s-a văzut, prin cercetările sale,
Eysenck a încercat permanent să ofere modelului său o fundamentare bazată nu doar pe evidențele
aduse de analiza factorială, ci și pe cele provenite din cercetările mecanismelor biochimice și
psihofiziologice ale personalității.
Chestionarele EPQ-R și IVE sunt rezultatul unor rafinări succesive, care au urmat această
concepție metodologică. Multe dintre studiile efectuate de cercetători independenți au oferit un

suport de validare pentru structura modelului
Big Three
al personalității. Chiar dacă de-a lungul
timpului alți autori, plecând de la ipoteza lexicală, au ajuns la concluzia că personalitatea ar avea o
structură dată de cinci superfactori (
Big Five
), demersul lor a rămas exclusiv inductiv. Deși s-a
confirmat un mod de structurare factorială, o întrebare pertinentă care s-a pus mereu (Briggs, 1989;
Tellegen, 1993) a fost aceea dacă factorii personalității sunt doar „descripții euristice” sau pot
proba o structură biologică, reală. Dubla ancorare (biologică și factorială) a modelului său l-a făcut
pe Eysenck (1997) să considere că modelul celor trei superfactori oferă o putere explicativă mult
mai mare în demersurile descriptive și explicative aplicate personalității, comparativ cu alternativa
Big Five
.
Având în vedere revizuirile teoretice deja operate de Eysenck (1981, 1997), este de așteptat ca,
în prezent, cercetările prilejuite de dezvoltarea masivă a tehnicilor de imagistică funcțională să
producă un „al treilea val” în maturizarea teoriei
arousal
-ului. De asemenea, ținând cont de
procentajele reduse ale varianței (20-30%) explicate la nivelul patternurilor comportamentale de
modelul trifactorial al personalității, construirea și rafinarea unor itemi mai robuști, din acest punct
de vedere, vor coagula – sperăm – un nou val în cercetarea psihometrică.
Bibliografie
Barrett, P.T., Petrides, K.V., Eysenck, S.B.G., & Eysenck, H.J. (1998). The Eysenck Personality
Questionnaire: An examination of the factorial similarity of P, E, N, and L across 34 countries.
Personality and Individual Differences
,
25
, 805-819.
Ben-Porath, Y.S., Tellegen, A. (1990). A place for traits in stress research.
Psychological Inquiry
,
1
, 14-40.
Bishop, D.V.M. (1977). The P scale and psychosis.
Journal of Abnormal Psychology
,
86
, 127-134.
Block, J. (1977a). P scale and psychosis: Continued concerns.
Journal of Abnormal Psychology
,
85
, 431-434.
Block, J. (1977b). The Eysencks and psychoticism.
Journal of Abnormal Psychology
,
86
, 656
.
Briggs, S.R. (1989). The optimal level of measurement for personality constructs. În D.M. Buss &
N. Cantor (eds.),
Personality psychology: Recent trends and emerging directions
(pp. 246-
260). New York: Springer Verlag.
Canli, T. (2004). Functional brain mapping of extraversion and neuroticism: Learning from
individual differences in emotion processing.
Journal of Personality
,
72
, 1105-1132.
Canli, T., Zhao, Z., Desmond, J.E., Kang, E., Gross, J., & Gabrieli, J.D.E. (2001). An fMRI study of
personality influences on brain reactivity to emotional stimuli.
Behavioral Neuroscience
,
115
,
33-42.
Caruso, J.C., Witkiewitz, K., Belcourt-Dittloff, A., & Gottlieb, J.D. (2001). Reliability of scores

from the Eysenck Personality Questionnaire: A reliability generalization study.
Educational and
Psychological Measurement
,
61
, 675-689.
Cattel, R.B. (1965).
The scientific analysis of personality
. Baltimore: Penguin.
Costa, P.T. Jr., & McCrae, R.R. (1992).
The Revised NEO Personality Inventory (NEO-PI-R) and
NEO Five-Factor Inventory (NEO-FFI) Professional Manual
. Psychological Assessment
Resources, Odessa, FL.
Costa, P.T. Jr., & McCrae, R.R. (1995). Primary traits of Eysenck’s PEN system: Three- and five-
factor solutions.
Journal of Personality and Social Psychology
,
69
, 308-317.
Dazzi, C. (2011). The Eysenck Personality Questionnaire – Revised (EPQ-R): A confirmation of the
factorial structure in the Italian context.
Personality and Individual Differences
,
50
, 790-794.
Ebmeier, K.P., Deary, I.J., O’Carroll, R.E., Prentice N., Moffoot A.P.R.,
et al
. (1994). Personality
association with the uptake of the cerebral blood flow marker 99m Tc-exametazime estimated
with single photon emission tomography.
Personality and Individual Differences
,
17
, 587-595.
Eysenck, H.J. (1947).
Dimensions of personality.
Londra: Routledge & Kegan Paul.
Eysenck, H.J. (1952).
The Scientific study of personality.
Londra: Routledge & Kegan Paul.
Eysenck, H.J. (1959).
Manual of the Maudsley Personality Inventory.
Londra: University of
London Press.
Eysenck, H.J. (1967).
The biological basis of personality.
Springfield, IL: Thomas.
Eysenck, H.J. (1981). General features of the model. În H.J. Eysenck (ed.),
A model for personality
(pp. 1-37). Berlin: Springer.
Eysenck, H.J. (1997). Personality and experimental psychology: The unification of psychology and
the posibility of a paradigm.
Journal of Personality and Social Psychology
,
73
, 1224-1237.
Eysenck, H.J., & Eysenck, S.B.G. (1964).
Manual of the Eysenck Personality Inventory
. Londra:
University of London Press.
Eysenck, H.J., & Eysenck, S.B.G. (1975).
Manual of the Eysenck Personality Questionnaire.
Londra: Hodder & Stoughton.
Eysenck, H.J., & Eysenck, S.B.G. (1976).
Psychoticism as a Dimension of Personality.
Londra:
Hodder & Stoughton.
Eysenck, H.J., & Eysenck, S.B.G. (1991).
Manual of the Eysenck Personality Scales (EPS adult)
.
Londra: Hodder and Stoughton.
Eysenck, H.J., & Wilson, G. (1991).
The Eysenck Personality Profiler
(ed. I). Guildford: Cymeon.
Eysenck, H.J., & Wilson, G. (1999).
The Eysenck Personality Profiler
(ed. a II-a). Guildford:
Cymeon.
Eysenck, H.J., Barrett, P., Wilson, G., & Jackson, C. (1992). Primary trait measurement of the 21
components of the P-E-N system.
European Journal of Psychological Assessment
,
8
, 109-117.
Eysenck, H.J., Wilson, G., & Jackson, C. (1997).
The Eysenck Personality Profiler
(short) (ed. I).
Guildford: Cymeon.

Eysenck, H.J., Eysenck, S.B.G., Pitariu, H., Iliescu, D., & Băban, A. (2008).
Scalele Eysenck
pentru adulți. Manual tehnic și interpretativ
. Cluj-Napoca: Odiseea.
Eysenck, S.B.G., & Eysenck, H.J. (1968). The measurement of psychoticism: A study of factor
stability and reliability.
British Journal of Social and Clinical Psychology
,
7
, 286-294.
Eysenck, S.B.G., & Eysenck, H.J. (1970). A factor-analytic study of the Lie Scale of the Junior
Eysenck Personality Inventory.
Personality
,
1
, 3-10.
Eysenck, S.B.G., & Eysenck, H.J. (1978). Impulsiveness and venturesomeness: Their position in a
dimensional system of personality description.
Psychological Reports
,
43
, 1247-1255.
Eysenck, S.B.G., & Zuckerman, M. (1978). The relationship between sensation seeking and
Eysenck’s dimensions of personality.
British Journal of Psychology
,
69
, 483-487.
Eysenck, S.B.G., Eysenck, H.J., & Barrett, P. (1985). A revised version of the psychoticism scale.
Personality and Individual Differences
,
6
, 21-29.
Eysenck, S.B.G., Pearson, P.R., Easting, G., & Allsopp, J.P. (1985). Age norms for impulsiveness,
venturesomeness and empathy in adults.
Personality and Individual Differences
,
6
, 613-619.
Fahrenberg, J., Walschburger, P., Foerster, F., Myrtek, M., & Müller, W. (1983). An evaluation of
trait, state, and reaction aspects of activation processes.
Psychophysiology
,
20
, 188-191.
Forrest, S., Lewis, C.A., & Shevlin, M. (2000). Examining the factor structure and differential
functioning of the Eysenck Personality Questionnaire Revised-Abbreviated.
Personality and
Individual Differences
,
29
, 579-588.
Francis, L.J., Brown, L.B., & Philipchalk, R. (1992). The development of an abbreviated form of
the Revised Eysenck Personality Questionnaire (EPQR-A): Its use among students in England,
Canada, the USA and Australia.
Personality and Individual Differences
,
13
, 443-449.
Gale, A. (1981). EEG studies of extraversion-introversion: What’s the next step? În R. Lynn (ed.),
Dimensions of personality: Papers in honour

of H.J. Eysenck
(pp. 181-207). Oxford:
Pergamon.
Gale, A., Coles, M., & Blaydon, J. (1969). Extraversion-introversion and the EEG.
British Journal
of Psycholgy
,
60
, 209-223.
Geen, R.G. (1985). Test anxiety and visual vigilance.
Jurnal of Personality and Social
Psychology
,
49
, 963-970.
Gray, J.A. (1981). A critique of Eysenck’s theory of personality. În H.J. Eysenck (ed.),
A model for
personality
(pp. 246-276)
.
Berlin: Springer.
Hagemann, D., Naumann, E., Luerken, A., Becker, G., Maier, S., & Bartussek, D. (1999). EEG
asimmetry dispositional mood and personality.
Personality and Individual Differences
,
27
,
541-568.
Haier, R., Sokolski, K., Katz, M., & Buchshaum, M. (1987). The study of personality with positron
emission tomography. În J. Strelau & H.J. Eysenck (eds.),
Personality dimensions and arousal
(pp. 251-267). New York, Londra: Plenum.

Jackson, C.J., Furnham, A., Forde, L., & Cotter, T. (2000). The structure of the Eysenck personality
profiler.
British Journal of Psychology
,
91
, 223-239.
Lewis, C.A., Francis, L.J., Shevlin, M.,
et al
. (2002). Confirmatory factor analysis of the French
translation of the abbreviated form of the Revised Eysenck Personality Questionnaire (EPQR-
A).
European Journal of Psychological Assessment
,
18
, 79-85.
Matthews, G., & Amelang, M. (1993). Extraversion, arousal theory and performance: A study of
individual differences in the EEG.
Personality and Individual Differences
,
14
, 347-364.
McCrae, R.R., & Costa, P.T. (1985). Comparison of EPI and Psychoticism scales with measures of
the five-factor model of personality.
Personality and Individual Differences
,
6
, 587-597.
McKenzie, J. (1988). An item-factor analysis of the Eysenck Personality Questionnaire (EPQ): Will
the real personality factors stand up.
Personality and Individual Differences
,
9
, 801-810.
Mehrabian, A., & Epstein, N. (1972). A measure of emotional empathy.
Journal of Personality
,
40
,
525-543.
Michaelis, W., & Eysenck, H.J. (1971). The determination of personality inventory factor patterns
and intercorrelations by changes in real-life motivation.
Journal of Genetic Psychology
,
118
,
223-234.
Neiss, R. (1988). Reconceptualizing arousal: Psychobiological states in motor performance.
Psychological Bulletin
,
103
, 345-366.
O’Gorman, J.G. (1984). Extraversion and the EEG: An evaluation of Gale’s hypothesis.
Biological
Psychology
,
19
, 113-127.
Ones, D.S., Viswesvaran, C., & Reiss, A.D. (1996). Role of social desirability in personality
testing for personnel selection: The red herring.
Journal of Applied Psychology
,
81
, 660-679.
Ormel, J., & Wohlfardh,T. (1991). How neuroticism, long-term difficulties, and life situation change
influence psychological distress: A longitudinal model.
Journal of Personality and Social
Psychology
,
60
, 744-755.
Oswald, W.T., & Velicer, W.F. (1980). Item format and the structure of the Eysenck Personality
Inventory: A replication.
Journal of Personality Assessment
,
44
, 283-288.
San Martini, P., Mazzotti, E., & Setaro, S. (1996). Factor structure and psychometric features of the
Italian version for the EPQ R.
Personality and Individual Differences
,
21
, 877-882.
Sato, T. (2005). The Eysenck Personality Questionnaire Brief Version: Factor structure and
reliability.
Journal of Psychology
,
6
, 545-552.
Shevlin, M., Bailey, F., & Adamson, G. (2002). Examining the factor structure and sources of
differential functioning of the Eysenck Personality Questionnaire Revised-Abbreviated.
Personality and Individual Differences
,
32
, 479-487.
Stelmack, R.M. (1990). Biological basis of extraversion: Psychophsyological evidence.
Journal of
Personality
,
1
, 293-311.
Tellegen, A. (1993). Folk concepts and psychological concepts of personality and personality

disorder.
Psychology and Inquiry
,
4
, 122-130.
Van Hemert, D.A., Van de Vijver, F.J.R., Poortinga, Y.H., & Georgas, J. (2002). Structure and score
levels of the Eysenck Personality Questionnaire across individuals and countries.
Personality
and Individual Differences
,
33
, 1229-1249.
Walkey, F.H., & Green, D.E. (1981). The structure of the Eysenck Personality Inventory:
A comparison between simple and more complex analyses of a multiple scale questionnaire.
Multivariate Behavioral Research
,
16
, 361-372.
Wright, C.I., Williams, D., Feczko, E., Barrett, L.F., Dickerson, B.C., Schwartz, C.E., & Wedig,
M.M. (2006). Neuroanatomical correlates of extraversion and Neuroticism.
Cerebral Cortex
,
16
, 1809-1819.
Zuckerman, M. (1991).
Psychobiology of personality.
Cambridge: Cambridge University Press.
Zukerman, M., Kuhlman, D.M, & Camac, C. (1988). What lies beyond E and N? Analyses of scales
belived to measure basic dimensions of personality.
Journal of Personality and Social
Psychology
,
54
, 96-107.
Zukerman, M., Kuhlman, D.M, Joireman, J., Teta, P., & Kraft, M. (1993). A comparison of three
structural models of personality: The Big Three, the Big Five and the Alternative Five.
Journal
of Personality and Social Psychology
,
6
5, 757-768.

Capitolul 5
Inventarul de Personalitate Freiburg (FPI)
Eugen Avram
Inventarul de Personalitate Freiburg (FPI) a fost conceput în anii 1960 de o echipă germană (Jochen Fahrenberg,
Herbert Selg și Rainer Hampel). De-a lungul timpului au existat mai multe variante ale testului: Forma generală G, Forma
scurtă K, Formele paralele A și B, Forma revizuită R (în prezent, cea mai utilizată și rafinată) etc.
Modelul evaluativ și chestionarul au fost lansate în anul 1970. În 2001, FPI-R a ajuns la a șaptea ediție. În România,
Pitariu și Iliescu (2006) au realizat studiile de adaptare a instrumentului pe un eșantion reprezentativ, oferind etaloane, dar
și o serie de sinteze ale datelor de cercetare.
FPI-R are la bază modelul multifazic al personalității, conține 138 de itemi dihotomici și măsoară 12 dimensiuni ale
personalității adulte: Satisfacția cu viața, Orientarea socială, Orientarea spre realizare, Inhibiția, Excitabilitatea,
Agresivitatea, Solicitarea, Acuzele somatice, Problemele de sănătate, Sinceritatea, Extraversiunea, Emoționalitatea.
Forma FPI-G a fost multă vreme cea mai cunoscută și mai utilizată variantă a chestionarului. Are 212 itemi dihotomici,
care generează scoruri pentru 12 scale (nouă principale și trei secundare): Nervozitate, Agresivitate, Depresie,
Excitabilitate, Sociabilitate, Calm, Tendință de dominare, Inhibiție, Sinceritate, Extraversiune, Nevrotism/Labilitate
emoțională, Masculinitate.
De-a lungul timpului au fost publicate peste 2.000 de studii cu privire la acest instrument de evaluare a personalității.
Cercetările au susținut validitatea chestionarulului și valoarea lui practică pentru
psihodiagnosticul general
, dar și pentru
uzul în
domenii aplicate
(clinic, educațional, militar, organizațional).
Aplicabilitatea lui în domenii variate, precum și pentru uzul psihodiagnostic general îl face unul dintre cele mai preferate
chestionare de personalitate în rândul cercetătorilor și practicienilor. Este util în mod special în domenii precum psihologia
sănătății, psihologia clinică și terapia, dezvoltarea, psihologia educațională și resursele umane.
5.1. Considerentele istorice
5.1.1. Prezentarea generală
Prima ediție a FPI a apărut în anul 1970, fiind denumită FPI-G, cu formele paralele A și B, precum
și cu forma scurtă K. Următoarele ediții au apărut în anii 1973, 1978 (ed. a III-a adăugită), 1984

(ed. a IV-a, aprofundată prin studii suplimentare, pe un lot reprezentativ, și constituind fundamentul
pentru următoarele revizii), 1989 (ed. a V-a), 1994 (ed. a VI-a) și 2001 (ed. a VII-a).
FPI-G cuprindea 212 itemi organizați în nouă scale principale și trei secundare. Pentru diverse
utilizări practice (de exemplu, examinare repetată,
screening
) au fost derivate trei forme: formele
paralele FPI-A (cu 114 itemi, denumită și FPI-HA, Halb-A) și FPI-B (114 itemi, numită și FPI-HB,
Halb-B), forma scurtă FPI-K (
kurze Form
, 76 itemi) (Fahrenberg
et al
., 2006).
O altă variantă scurtă a chestionarului (54 de itemi) a fost propusă de König și Schmidt (1982).
Autorii au efectuat analize factoriale, analize ale itemilor și analize de validitate și fidelitate pe
datele culese de la un lot de 545 de participanți, elevi de liceu. Analizele realizate (corelațiile
itemilor cu scorul total al scalei, fidelitatea, intercorelațiile scalelor) au relevat, pe de o parte,
corespondențe între scalele standard FPI-1 (Satisfacția cu viața) – FPI-8 (Acuze somatice) în acord
cu datele obținute de Fahrenberg, Selg și Hampel (1973, 1978), iar pe de altă parte s-au evidențiat
rezultate nesatisfăcătoare pentru scala FPI-9 (Probleme de sănătate) și pentru scalele adiționale FPI
E (Extraversiune), N (Emoționalitate) și M (Masculinitate).
Fahrenberg a condus cercetări suplimentare celor raportate în manualele FPI, prezentând
analize metodologice sau tabele actualizate (Fahrenberg, Selg și Hampel, 1983; Fahrenberg,
Hampel și Selg, 1985; Fahrenberg, Ewert și Maier, 1987; Hampel și Fahrenberg, 1983). Și alți
autori au cercetat FPI, astfel încât de la prima ediție (1970) și până în prezent au fost publicate
numeroase studii. O parte dintre cercetările care au criticat principiile metodologice și
psihometrice au fost citate în edițiile a II-a și a III-a ale manualului. Începând cu ediția a IV-a,
autorii FPI au emis schimbări ale textului de manual (publicarea separată a comentariilor adresate
listei bibliografice).
Între anii 1978 și 1983 au apărut 149 de publicații referitoare la FPI (incluse în lista primei
bibliografii FPI – Potreck, 1983). Între 1983 și 1988 au fost consemnate peste 300 de studii
publicate cu referire la FPI (incluse în bibliografia ediției lui Jehle, 1988). În anii următori,
căutările în bazele de date de profil (PSYNDEX, PsycInfo și MEDLINE) au relevat apariția unui
număr tot mai mare de studii (de exemplu, în perioada 1970-2000 au fost înregistrate 1.455 de
articole referitoare la FPI) (vezi Fahrenberg
et al
., 2006).
Forma a patra a manualului include precizări mai detaliate privind interpretarea cunoștințelor
acumulate din studiile clinice și neclinice (Hollmann, 1988; Jäger, 1985; Schwenkmezger, 1987;
Seidenstücker, 1985; Ostendorf, 1997).
De la revizuirea FPI în 1984 nu au mai fost utilizate formele paralele și cele alfabetice mai
vechi, B și K. Forma A a fost menținută sub numele A1, cu mici modificări, fără a fi revizuită sau
finisată, fiind posibilă astfel compararea cu cercetările anterioare. Chestionarul FPI-A1, chiar dacă
reprezintă o formă învechită, este în continuare oferit spre utilizare (același lucru este valabil
pentru forma FPI-G).
Varianta cea mai rafinată și utilizată este FPI-R (ed. a VII-a, 2001).

5.1.2. Prezentarea variantei FPI-G
În continuare, prezentăm pe scurt forma
FPI-G
, precum și elemente privind dezvoltarea ulterioară a
chestionarului. FPI-G este forma cea mai generală (G) și mai cunoscută a acestuia. În România are
un istoric de peste 35 de ani de utilizare. Formele paralele înjumătățite (A și B) și forma scurtă (K)
a chestionarului au fost adaptate pentru populația din România. Administrarea chestionarului se
poate face individual sau în grup, fără o limită de timp (este un inventar de personalitate, nu un
test). În medie, completarea setului de 212 itemi ai chestionarului durează 30-40 de minute.
Itemii
au două variante de răspuns (dihotomic), „DA” sau „NU”. Persoana evaluată notează
răspunsurile pe foaia de răspuns ori direct pe caietul de testare. Itemii se referă la stări psihice,
comportamente, atitudini, obiceiuri și acuze somatice.
Caracteristicile persoanelor
pentru care a fost etalonat FPI-G : vârsta peste 13-14 ani, nivel
educațional mediu sau peste, dezvoltare intelectuală medie sau peste, capacitatea de a înțelege
semnificația itemilor. Persoanele care se abat de la aceste caracteristici pot genera răspunsuri ce
conduc la distorsiuni ale profilului (Fahrenberg
et al
., 2006).
Scalele FPI-G
sunt în număr de 12: nouă principale și trei secundare. În mare măsură, aceste
scale sunt independente. Cele nouă trăsături bipolare ale FPI-G (în paranteză sunt redate denumirea
originală în limba germană și denumirea în limba engleză, recomandate de autori):
– FPI 1: Nervozitate (
Nervosität
,
Nervousness
);
– FPI 2: Agresivitate (
Spontane

Agressivität
,
Aggressivity
);
– FPI 3: Depresie (
Depressivität
,
Depression
);
– FPI 4: Excitabilitate (
Erregbarkeit
,
Excitability
);
– FPI 5: Sociabilitate (
Geselligkeit
,
Sociability
);
– FPI 6: Calm (
Gelassenheit
,
Calm
);
– FPI 7: Tendință de dominare (
Reaktive Agressivität/Dominanzstreben
,
Dominance
);
– FPI 8: Inhibiție (
Gehemmtheit
,
Inhibitedness
);
– FPI 9: Sinceritate (
Offenheit
,
Frankness
).

În plus, au fost generate trei scale pentru extinderea paletei dimensiunilor de personalitate
investigate:
– FPI E: Extraversiune (
Extraversion
,
Extraversion
);
– FPI N: Nevrotism/Labilitate emoțională (
Emotionalität
,
Emotionality
);
– FPI M: Masculinitate (
Männlichkeit
,
Masculinity
).

Prezentăm, pe scurt, descrierile acestor trăsături de personalitate (derivate din surse originale
și românești: ed. a III-a a manualului, Fahrenberg, Selg și Hampel, 1973, pentru studiile de validare
în România, Pitariu, 1986, pentru corelația cu CPI-480, respectiv Pitariu și Iernuțan, 1984, pentru

corelațiile interscale). Scalele ce se regăsesc și în varianta FPI-R vor fi prezentate mai elaborat în
paragraful referitor la interpretarea scalelor FPI-R.

a)
Nervozitate (iritare/nervozitate psihosomatică)
– cuprinde 34 de itemi și face referire la
următoarele aspecte ale stării psihosomatice: acuze și fenomene somatice, tulburări de somn,
insomnie, senzații de disconfort (de exemplu, senzații neplăcute în extremități: tremurături,
furnicături, mâini și picioare reci; dureri de cap, amețeli, vâjâieli în urechi; meteopatie; senzația de
uscare a gurii, înțepături în piept; senzații gastrice, cum ar fi: dureri, grețuri; tulburări de tract
intestinal, precum balonări sau constipație); scăderea tonusului general (astenie, oboseală, lipsă de
energie); reacții somatice puternice care însoțesc stările emoționale.
Scala Nervozitate prezintă corelații cu scalele FPI 3 (Depresie), FPI 4 (Excitabilitate), FPI 8
(Inhibiție), FPI N (Nevrotism), FPI M (Masculinitate) (Pitariu și Iernuțan, 1984), cu unele scale ale
CPI-480: corelații pozitive cu scala Fe (Feminitate) și corelații negative cu scalele Wb (stare de
bine) și Ie (eficiență intelectuală). Valorile la scala Nervozitate sunt influențate de apartenența de
gen (mai frecvent, la femei), însă nu se corelează cu vârsta, cu nivelul de educație sau cu mediul de
reședință (Fahrenberg
et al
., 2006).
b)
Agresivitate –
include 26 de itemi și are scopul de a identifica persoane caracterizate de
tendințe ostile, care manifestă agresivitate spontană și persistă în stări de furie, având și o atitudine
principial ostilă și răzbunătoare în raport cu oameni, evenimente sau obiecte, la care se adaugă o
predispoziție la farse grosolane, în general acțiuni deranjante, care presupun încălcarea normelor.
În plus, au reacții emoționale exagerate în raport cu situația, caută să trăiască emoții puternice și
manifestă gesturi precum mușcatul buzelor sau rosul unghiilor odată cu exprimările emoționale
și/sau agresive.
Scorurile la scala Agresivitate se corelează pozitiv cu scalele FPI 9 (Sinceritate), FPI 3
(Depresie) și FPI 4 (Excitabilitate). Interpretarea profilului trebuie însă să evite atribuirea etichetei
de „agresiv(ă)”. Există posibilitatea unor manifestări nuanțate când individul prezintă scoruri
crescute și la alte scale. De exemplu, corelația cu FPI 9 (Sinceritate) poate însemna că are tendința
de a-și recunoaște unele slăbiciuni și stări emoționale. Studiile unor autori români au evidențiat că,
pentru scala FPI 2 (Agresivitate), scorurile mari sunt asociate cu scoruri similare la scalele FPI 4
(Excitabilitate), 7 (Tendință de dominare), 9 (Sinceritate), E (Extraversiune) și N (Nevrotism)
(Pitariu și Iernuțan, 1984). Pitariu (1986) a raportat corelații ale scalei Agresivitate cu unele scale
ale CPI-480: Wb (Confort psihologic), Re (Responsabilitate), Sc (Autocontrol), To (Toleranță), Gi
(Impresie bună), Ac (Realizarea prin conformism). Scorurile scalei FPI 2 se corelează cu vârsta
(tinerii au în general scoruri mai ridicate, persoanele vârstnice și femeile au scoruri mai scăzute).
Scorurile sunt independente de gradul de școlarizare și de mediul de reședință.
c)
Depresie
– conține 28 de itemi și identifică persoane înclinate spre manifestări depresive și
tendința de a avea o dispoziție afectivă schimbătoare. Acestea sunt considerate mai degrabă

pesimiste, preocupate de modul în care îi privesc ceilalți, considerând că aceștia nu le apreciază și
nu le recunosc valoarea (pe care însă nu și-o recunosc nici ei înșiși). În plus, au o încredere scăzută
în sine, par să nu aibă un scop în viață și sunt, în general, nemulțumiți.
Scorurile ridicate la scala FPI 3 se corelează pozitiv cu scoruri ridicate la FPI 1 (Nervozitate),
FPI 2 (Agresivitate), FPI 4 (Excitabilitate), FPI 8 (Inhibiție) și FPI 9 (Sinceritate). Scorurile scalei
nu sunt influențate de factorii vârstă, nivel de școlarizare, loc de reședință, apartenență de gen.
Studiile românești evidențiază în plus corelații cu scalele 7 (Tendință de dominare), N (Nevrotism)
și cu scoruri mici pe scala FPI M (Masculinitate) (Pitariu și Iernuțan, 1984). În raport cu CPI-480,
scorurile la scala FPI Depresie au corelații negative cu scalele Wb (Stare de bine), Sc
(Autocontrol), To (Toleranță), Gi (Impresie bună), Ac (Realizare prin conformism), Ie (Eficiență
intelectuală) (Pitariu, 1986).
d)
Excitabilitate
– are 20 de itemi și se referă, în principal, la sensibilitatea pe care o are
persoana la provocări, reactivitate, irascibilitate, precum și la nerăbdare, lipsa autocontrolului și a
rezistenței la frustrări. Această dimensiune oferă informații despre predispoziția persoanei către
manifestări necugetate, dezinhibiție în stare de tensiune, tendința de a se manifesta impulsiv,
persoana având senzația generală de tonus emoțional ridicat.
Scorurile mari la FPI 4 se corelează cu scoruri ridicate la FPI 3 (Depresie), FPI 2
(Agresivitate), FPI 1 (Nervozitate), FPI 7 (Tendință spre dominare) și FPI 9 (Sinceritate). Studiile
românești de adaptare a FPI-G au relevat faptul că scorurile mari la scala FPI 4 (Excitabilitate)
sunt asociate cu scoruri similare pe scalele FPI 1, 2, 3, 7 și N (Pitariu și Iernuțan, 1984). În raport
cu CPI-480, scala FPI 4 are corelații negative semnificative cu scalele Wb, Sc, To, Gi și Ac
(Pitariu, 1986). Scorurile scalei FPI 4 sunt independente de variabilele vârstă, apartenență de gen,
nivel de educație, mediu de reședință.
e)
Sociabilitate
– include 28 de itemi cu referire la tendința persoanei de a stabili contacte
sociale. Aceste persoane sunt active social, leagă repede și ușor prietenii și au multe cunoștințe. Se
implică în diverse situații, doresc să coopereze și să se adapteze la norme. În plus, manifestă
activism în susținerea scopurile recunoscute de grup sau societate. Sunt fluente verbal, au prezență
de spirit și sunt caracterizate de vioiciune și un comportament stenic.
Scorurile mari la FPI 5 se asociază cu scoruri mari la FPI E și cu scoruri mici la scala FPI 8
(Inhibiție) (însă sociabilitatea nu trebuie înțeleasă ca fiind reversul inhibiției, prima se referă mai
mult la mecanisme motivaționale și gradul de energie în relații, a două mai mult la slaba
abilitate/aptitudine de a interacționa). Pitariu (1986) evidențiază corelații pozitive semnificative cu
scalele CPI-480 Sy, Sp și Sa. Sociabilitatea este independentă de factorii demografici.
f)
Calm
– are 20 de itemi și se referă la atitudinea pozitivă și clemența față de oameni, la
încrederea în sine și în viitor. Persoanele caracterizate de această scală sunt imperturbabile, greu
de enervat, rezistente la solicitări, perseverente și de neclintit, cu o dispoziție bună. În plus, sunt
optimiste și energice, preferând acțiuni rapide și hotărâte. Nu în ultimul rând, sunt deschise la

critică și au capacitatea de a trece ușor peste decepții. Scorurile ridicate la FPI 6 se asociază cu
scoruri scăzute la scala FPI 8 (Inhibiție). Dintre factorii demografici, numai apartenența de gen este
semnificativă (bărbații obțin în medie scoruri mai mari decât femeile).
f)
Tendința de dominare
– conține 20 de itemi ce identifică atitudini și comportamente precum
comportamente de dominare a celor din jur, o înclinație spre gândire de tip autoritar-conformist,
având tendința de a se impune și de a-și urmări insistent propriile interese. Aceste persoane au
manifestări ostile, agresive pe care le pot manifesta cu perseverență. De asemenea, sunt prudente,
neîncrezătoare față de alții, cu tendințe de răzbunare, având și reverii în acest sens.
Scorurile ridicate la scala FPI 7 se asociază cu scoruri similare la scala FPI 4 (Excitabilitate)
și la scalele FPI 2, 3, 4 și N (Pitariu și Iernuțan, 1984). Scala FPI 7 are unele corelații
semnificative cu scalele CPI-480 Wb, Re, Sc, Tc, Gi și Ai (Pitariu, 1986). Vârsta și mediul de
reședință nu influențează tendința de dominare. Apartenența de gen și gradul de educație au impact
asupra tendinței de dominare (bărbații și persoanele cu studii reduse – gimnaziu – au scoruri medii
mai mari decât femeile și persoanele cu educație medie sau superioară).
g)
Inhibiție
– are 20 de itemi și se referă la atitudini și comportamente precum timiditatea,
inhibiția în relațiile cu alții, persoanele având tendința de a se simți stinghere în grup. Pot fi
caracterizate ca având o voință slabă și fiind nehotărâte. De asemenea, au tendința de a simți trac și
disconfort, emoții puternice și senzații somatice, precum tremor, înroșire sau moleșeală în situații
cotidiene sau în evenimente cărora le acordă o importanță accentuată (vezi descrierea mai extinsă
în prezentarea FPI-R).
Scorurile mari la FPI 8 se corelează cu scoruri mari la FPI 3 (Depresie), FPI 1 (Nervozitate) și
FPI-N (Nevrotism), respectiv cu scoruri mici la FPI 5 (Sociabilitate) și FPI 6 (Calm) (vezi Pitariu
și Iernuțan, 1984). În raport cu CPI-480, scala FPI 8 se corelează negativ cu scalele Sy, Sp, Wb și
Ie și pozitiv cu scala Fe (Pitariu, 1986). Scorurile scalei Inhibiție sunt independente de vârstă, de
nivelul de educație, de mediul de reședință, dar sunt influențate de sex (femeile au, în general,
scoruri mai ridicate decât bărbații).
h)
Sinceritate
– are 14 itemi și urmărește identificarea persoanelor cu un comportament onest,
deschis, opus tendinței de a se eschiva, de a ascunde unele informații. Conform modelului
conceptual al acestei scale, persoanele caracterizate de sinceritate își cunosc limitele personale,
lipsurile și încălcările normelor sociale. Scala are scopul secundar de a surprinde tendința
individului de a nu răspunde sincer la chestionar, servind la validarea profilului (vezi descrierea
mai extinsă în prezentarea FPI-R).
Scorurile mari la Sinceritate se corelează cu scoruri mari la scalele FPI 2 (Agresivitate), FPI 3
(Depresie) și FPI 4 (Excitabilitate). Valorile extreme, dar și corelarea cu răspunsurile la scalele
menționate conduc la concluzia că subiectul are tendința de a distorsiona, chiar de a falsifica datele
despre sine. În studiul de adaptare a FPI-G pe populație românească, scala FPI 9 (Sinceritate) se
corelează cu FPI 2, 3 și N (Pitariu și Iernuțan, 1984). În raport cu CPI-480, Pitariu (1986)

evidențiază corelații negative semnificative cu scalele Wb, Sc, Gi și Ac.
i)
Extraversiune
– este constituită din 24 de itemi (unii comuni cu scalele Agresivitate și
Sociabilitate), ce se referă la predispoziția de a se simți relaxat, degajat, dar și activ, tonic și
optimist. Persoanele sunt caracterizate ca fiind dominante, întreprinzătoare și cu spirit
organizatoric. De asemenea, iau inițiativa în relațiile sociale, sunt vorbărețe și au umor. În plus,
preferă o viață alertă, variată și plină de distracții. Nu în ultimul rând, au un autocontrol scăzut,
fiind impulsive (vezi descrierea mai extinsă în prezentarea FPI-R).
Scorurile mari la scala FPI E (Extraversiune) sunt asociate cu scoruri similare pe scalele FPI 2
și FPI 5 (Pitariu și Iernuțan, 1984) și se corelează pozitiv cu scalele Sy, Sp și Sa, respectiv negativ
cu scala Sc din CPI-480 (Pitariu, 1986). Scorurile scalei FPI E depind de vârstă (tinerii au scoruri
mai mari decât vârstnicii), dar sunt independente de variabilele apartenență de gen, nivel
educațional, loc de reședință.
j)
Nevrotism/Labilitate emoțională
– are 24 de itemi ce se referă la tendința de a trăi cu
ușurință și fără motiv stări afective schimbătoare, la reactivitatea emoțională și la rezistența redusă
la frustrare. Conform acestei scale, persoanele sunt caracterizate de o dispoziție afectivă negativă,
înclinație spre reverie și stări de tristețe sau depresie. Acestea consideră că ceilalți nu le acordă
recunoaștere, însă nu au nici un sentiment al valorii personale. Sunt sensibile și iritabile, au
frământări și sunt duse pe gânduri. În plus, sunt ușor de distras de la o activitate (vezi descrierea
mai extinsă în prezentarea FPI-R, scala Emoționalitate).
În studiile românești de adaptare a FPI-G, scorurile mari la scala FPI N (Labilitate emoțională)
sunt asociate cu scoruri similare pe scalele FPI 1, 2, 3, 4, 7, 8, 9 și scoruri mici pe scala FPI M
(Pitariu și Iernuțan, 1984). Scorurile la FPI N și FPI E sunt independente sub aspect empiric și
statistic. În raport cu CPI-480, scala Nevrotism/Emoționalitate se corelează negativ cu scalele Wb,
Sc, To, Gi, Ac și Ie (Pitariu, 1986). Scorurile scalei FPI N sunt independente de variabilele
demografice.
k)
Masculinitate
– are 26 de itemi (derivați de la șapte alte scale ale FPI, mai ales de la
scalele FPI 1/Nervozitate și FPI 8/Inhibiție). Itemii se referă la comportamentul energic, atitudinea
masculină și autoafirmarea activă. Conform acestei scale, persoanele pot fi considerate
întreprinzătoare, încrezătoare, gata de acțiune, manifestând perseverență, dominanță prosocială și
propensiune spre conducere. Acestor persoane le place să fie în contexte sociale, dar și să se
implice în acte riscante, fiind optimiste, apărându-și în mod energic drepturile sau planurile. În
plus, pot avea o atitudine răzbunătoare și nemiloasă față de cei considerați inamici. De asemenea,
sunt conștiente de valoarea lor, au o dispoziție echilibrată și puține acuze somatice.
Studiile corelaționale arată că scorurile mari la scala FPI M (Masculinitate) sunt asociate cu
scoruri mici pe scalele FPI 1, 3, 8 și N (între FPI M și FPI E există o dependență din cauza dublei
valori a unor itemi) (Pitariu și Iernuțan, 1984) și se corelează pozitiv cu scalele CPI-480 Sp, Wb și
Ie, respectiv negativ cu scala Fe (Pitariu, 1986).

FPI-G a fost adaptat în România și indicat pentru psihodiagnostic (Pitariu, 1986; Pitariu și
Iernuțan, 1984; Ghigeanu și Mitrofan, 1979). Pitariu și Iernuțan (1984) au realizat un etalon
românesc pe un eșantion de necesitate, pe o populație de 745 de persoane, absolvenți de liceu cu
bacalaureat și studenți, în vârstă de 19-25 de ani. Autorii au constatat unele diferențe ale scorurilor
medii, la unele scale, între eșantionul românesc și cel german. În anul 2009, Pitariu și Iliescu au
procedat la o nouă etalonare a FPI-G, în concordanță cu uzanțele prescrise de etica științifică și de
normele internaționale. Noul eșantion normativ a fost generat prin selecția participanților dintr-o
bază de date cu profiluri de FPI-G, trasate pe baza unor administrări ale chestionarului în perioada
2003-2006. Întreaga bază de date a conținut N = 3.161 de participanți. În final, pentru etalonare, au
fost selectați N = 1.300 de participanți (650 de femei și 650 de bărbați), datorită necesității de a
asigura reprezentarea aproape perfectă a scorurilor la variabilele: vârstă, sex, educație și regiune
geografică (controlul riguros, pe scoruri, al eșantionului, în funcție de repartiția populației
României).

5.2. Caracteristicile psihometrice ale FPI-R
Scalele și valorile FPI-R redau un model psihologic sau o structură psihologică marcantă, ce
rezultă în urma unei autoevaluări a participanților prin intermediul celor 137 de itemi. Scalele FPI-
R au semnificație psihologică și sunt discriminante, surprinzând tendințe atitudinale și diferențe
individuale ce pot fi folosite pentru caracterizare și predicții comportamentale.
5.2.1. Fidelitatea
Scalele inventarelor de personalitate au fost dezvoltate pe baza a două principii: 1) dezvoltarea
empirică, ce are o valoare predictivă și una explicativă superioară scalelor dezvoltate prin
conceptualizare, însă nu duce, în general, la corelații puternice inter-item; și 2) dezvoltarea pe cale
factorială sau prin conceptualizare, ce are corelații puternice inter-item, cu riscul însă ca valoarea
predictivă să fie mai mică, iar scalele să cuprindă combinații neașteptate de itemi. Scalele FPI au
fost dezvoltate pe baza ambelor abordări.
Autodescrierile participanților se dovedesc a fi relativ invariante pe anumite componente,
caracteristici, contexte și perioade de timp. Constructele descriptive ale FPI-R au mai multe fațete
și componente, o consistență internă bună și o stabilitate adecvată. De asemenea, itemii din
compoziția scalei și scorurile acestora au o relativă stabilitate în timp. În tabelul 5.1 sunt
prezentate, în paralel, valorile coeficienților de fidelitate Alfa, pentru eșantionul german (N =
2.035 de persoane, 952 de bărbați și 1.083 de femei) (Fahrenberg, Hampel și Selg, 2001) și pentru

cel românesc (N = 2.400 de persoane, 1.200 de bărbați și 1.200 de femei) (Fahrenberg
et al
.,
2006). Tabelul prezintă indicii de consistență internă obținuți pentru eșantionul combinat și cei
pentru subeșantioanele masculin și feminin.
Tabelul 5.1.
Coeficienți de fidelitate Alfa pentru FPI-R, pentru eșantioanele normative utilizate
în Germania și România
Scala
Germania
România
Combinat
(N = 2.035)
Masculin
(N = 1.200)
Feminin
(N = 1.200)
Combinat
(N = 2.400)
FPI-R 1
Satisfacție față de viață
0,78
0,71
0,75
0,74
FPI-R 2
Orientarea socială
0,71
0,73
0,68
0,70
FPI-R 3
Orientarea spre realizare
0,77
0,73
0,70
0,71
FPI-R 4
Inhibiție
0,77
0,72
0,76
0,74
FPI-R 5
Excitabilitate
0,75
0,69
0,76
0,74
FPI-R 6
Agresivitate
0,74
0,74
0,70
0,72
FPI-R 7
Solicitare
0,84
0,77
0,79
0,79
FPI-R 8
Acuze somatice
0,79
0,73
0,74
0,76
FPI-R 9
Griji privind starea de sănătate
0,79
0,76
0,70
0,73
FPI-R 10
Sinceritate
0,74
0,70
0,67
0,69
FPI-R E
Extraversiune
0,80
0,72
0,70
0,71
FPI-R N
Emoționalitate
0,80
0,79
0,82
0,82
Sursa
: Fahrenberg
et al
. (2006).

Pentru forma germană, indicii de consistență internă ai scalelor FPI-R sunt cuprinși între un
minim de 0,71 pentru scala FPI-R 2 (Orientare socială) și un maxim de 0,84 pentru scala FPI-R 7
(Solicitare), cu o mediană de 0,78. Pentru forma românească, valorile sunt ceva mai mici, dar se
plasează tot la un nivel foarte bun (un minim de 0,69, un maxim de 0,82 și o mediană de 0,73). Se
poate observa că există scale care prezintă o consistență internă mai bună pentru subeșantionul
feminin decât pentru cel masculin, precum și scale care se comportă invers (de exemplu, scala FPI-
R 5, Excitabilitate, respectiv scala FPI-R 2, Orientarea socială).
Tabelul 5.2 redă coeficienții de stabilitate test-retest pentru forma românească (Fahrenberg
et
al
., 2006) și pentru cea germană a FPI-R (Fahrenberg
et al
., 1986; Myrtek, 1987; Myrtek
et al
.,
1987). Perioada de retest a fost de patru săptămâni.
Tabelul 5.2.
Indici de stabilitate test-retest pentru scalele FPI-R, pentru Germania și România
Scala
Germania
România

(N = 103)
(N = 71)
FPI-R 1
Satisfacție față de viață
0,77
0,69
FPI-R 2
Orientare socială
0,63
0,59
FPI-R 3
Orientare spre realizare
0,65
0,64
FPI-R 4
Inhibiție
0,85
0,84
FPI-R 5
Excitabilitate
0,80
0,81
FPI-R 6
Agresivitate
0,72
0,72
FPI-R 7
Solicitare
0,67
0,62
FPI-R 8
Acuze somatice
0,71
0,70
FPI-R 9
Griji privind starea de sănătate
0,68
0,63
FPI-R 10
Sinceritate
0,73
0,67
FPI-R E
Extraversiune
0,77
0,72
FPI-R N
Emoționalitate
0,78
0,81
Notă
: Retestul a fost realizat în ambele cazuri la patru săptămâni.
Sursa
: Fahrenberg
et al
. (2006).

Se constată că valorile indicilor de fidelitate test-retest se plasează la scoruri foarte bune, atât
pentru versiunea germană, cât și pentru cea românească a chestionarului. Indicii de stabilitate
calculați pentru Germania sunt cuprinși între un minim de 0,63 pentru scala FPI-R 2 (Orientare
socială) și un maxim de 0,85 pentru scala FPI-R 4 (Inhibiție), cu o mediană de 0,73. Pentru
România, valorile indicelui de stabilitate test-retest au fost calculați la niveluri cuprinse între 0,59
pentru scala FPI-R 2 (Orientare socială) și 0,84 pentru scala FPI-R 4 (Inhibiție), cu o mediană de
0,70 (Fahrenberg
et al
., 2006).
5.2.2. Validitatea
FPI este unul dintre cele mai validate inventare de personalitate din istoria psihologiei, existând
peste 1.400 de referințe bibliografice care furnizează dovezi privind validitatea modelului și a
chestionarului. Diverse studii au contribuit la creșterea capitalului de dovezi științifice în favoarea
inventarului FPI, de exemplu, cel al lui Monden-Engelhardt (1986) asupra corelației dintre
autoevaluarea naivă, autoevaluarea structurată și heteroevaluarea oferită de un membru al familiei,
de prieteni și cunoscuți. Validitatea internă (de construct) a FPI-R este satisfăcătoare. Prin
comparație cu alte inventare similare de personalitate, FPI-R se plasează în partea superioară a
practicilor din domeniu.
Fiind un chestionar valid, acesta permite:
– evaluarea unor diferențe individuale (surprinse în mod standardizat, raportate la un etalon și
reprezentate grafic pe foaia de profil);

– corelarea datelor cu semnificațiile obiective ale descrierilor în raport cu constructe empirice,
direct observabile;
– elaborarea de predicții comportamentale și estimarea probabilității acestora.

Pentru consolidarea dovezilor privind validarea exhaustivă a FPI se propun studii care să
apeleze atât la evaluarea persoanei de către cei care o cunosc foarte bine, cât și la evaluarea de
către profesioniști (pe baza modelelor teoretico-aplicative) (Amelang și Zielinski, 1994;
Fahrenberg, 1982, 1987; Kenrick și Funder, 1988; McCrae, 1982; Ostendorf, Angleitner și Ruch,
1986). De asemenea, pentru validarea de criteriu sunt utile studiile de corelație a valorilor scalelor
cu 1) aspecte ale comportamentului direct, măsurat prin observare obiectivă de către profesioniști
(
Behavior Observation
, BO); sau 2) rezultatele tehnicii de nominalizare din partea altor persoane a
comportamentelor sau profilurilor apropiate de trăsăturile investigate (
Behavior Rating
, BR).
Studiile de validare realizate descriu corelațiile scalelor FPI-R cu anumite aspecte direct
observabile și măsurabile; nu vom menționa toate aceste legături, deoarece sunt foarte numeroase,
însă vom face referire la ele în secțiunea dedicată valențelor interpretative ale scalelor. Demersul
de validare și etalonare din anul 1982 a colectat și alte categorii de date care au fost utilizate în
astfel de studii de validare, în mod special fiind interesante două: a) heretoevaluările din partea
intervievatorului privind siguranța cu care persoana intervievată a dat răspunsurile la chestionar
(pe o scală de patru puncte, unde 1 = destul de nesigur, iar 4 = foarte sigur de sine) și b)
autoevaluarea din partea respondenților (pe scale Likert de cinci trepte), a unor aspecte
profesionale (de exemplu, volumul de muncă, stresul ocupațional), satisfacția față de propriile
condiții de viață, starea de sănătate, fumatul, consumul de alcool, datele antropometrice (cum ar fi
înălțimea, greutatea, posibila supraponderalitate), frecvența vizitelor la medic (inclusiv la dentist),
frecvența spitalizărilor, curele medicale, uzul de medicație, de analgezice, calmante sau somnifere,
bolile cronice, ședințele de psihoterapie etc. Pentru majoritatea variabilelor, aceste date au fost
prezente la mai mult de 1.900 dintre cei N = 2.024 de respondenți; cele mai puține date s-au
recoltat cu privire la consumul de medicamente (N = 1.726 de participanți), iar datele privind
volumul de muncă și supraîncărcarea profesională au fost indicate de doar N = 1.325 de
participanți (Fahrenberg
et al
., 2006). Detalii extensive despre aceste corelații pot fi găsite la
Fahrenberg și colaboratorii săi (2006).
Literatura de specialitate cuprinde și un număr mare de studii independente care au susținut
validitatea FPI-R. Astfel, amintim cercetările în domeniile aplicate: psihoterapie, reabilitarea
pacienților cu afecțiuni cardiovasculare sau cu alte afecțiuni psihosomatice, trăsături de
personalitate legate de dependența de droguri sau de alcool, comportament deviant, delincvență,
reintegrare socială, epidemiologia afecțiunilor psihice și psihosomatice, în studii longitudinale pe
eșantioane-panel, afecțiuni cronice, dezvoltare de personalitate și axiologică, socializare etc.
(Fahrenberg
et al
., 1985).

Validarea FPI-R în România (Fahrenberg
et al
., 2006) s-a realizat printr-o procedură similară
cu cea folosită de H. Gough (1957, 1987) în generarea și apoi validarea majorității scalelor CPI, și
anume corelarea scorurilor observate ale scalelor cu caracteristici comportamentale descrise de
colegi ai persoanelor evaluate (
peer-nomination
). Criteriul pe care o scală încearcă să îl surprindă
este de obicei un construct psihologic. Se consideră că scala este validă dacă reușește să surprindă
respectivul construct cu acuratețe. Pentru a testa această relație a scalei cu criteriul, este necesar ca
fiecare trăsătură evaluată să fie măsurată și prin altă metodă în momentul testării. Prin procedura de
validare
peer-nomination
se recurge la heteroevaluări din partea unor persoane care cunosc
subiectul (cum ar fi prieteni apropiați, colegi, familie), folosind scala ce se dorește a fi validată.
Acești evaluatori externi evaluează persoana în mod independent, din perspectiva prezenței sau
absenței constructului psihologic vizat de fiecare scală. Procedura este larg utilizată în studiile de
acest gen (de exemplu, Hollander și Webb, 1955; Hollander, 1965; Norman, 1963; Titus, 1968;
Cheek, 1982; Ray, 1987; Costa și McCrae, 1992; Gough, 1987; Gough și Bradley, 1996).
Indicii de corelație criteriu-predictor obținuți au fost cuprinși între un minim de 0,51 și un
maxim de 0,87, cu o mediană de 0,69, toți fiind semnificativi din punct de vedere statistic la un
prag de probabilitate p < 0,01, astfel fiind confirmată calitatea predictivă foarte bună a scalelor
FPI-R. Analiza specifică a scalelor relevă că FPI-R 4 (Inhibiție) pare să aibă cea mai bună
validitate, urmată FPI-R 1 (Satisfacție față de viață) și FPI-R E (Extraversiune). Scalele cu
validitatea cea mai scăzută par a fi FPI-R 9 (Grijile privind starea de sănătate), FPI-R 5
(Excitabilitate) și FPI-R 7 (Solicitare). Performanțele predictive ale scalelor se datorează, într-o
oarecare măsură, și diferențelor dintre sexe. Astfel, diferențele de corelație între criteriu
(evaluarea compozită făcută prin nominalizare de către colegi) și predictor (scalele FPI-R) se pot
datora nu doar presupusei performanțe predictive scăzute a scalei respective, ci și faptului că acel
construct psihologic și comportamentele adiacente lui sunt mai greu observabile de evaluatori. De
exemplu, este posibil ca grija privind starea de sănătate, FPI-R 9, să fie mai greu se observat,
deoarece ea este internalizată de individ și nu este comentată de el în fața altora. S-ar putea spune
că scala FPI-R 9 are o performanță predictivă semnificativ (p < 0,01) mai slabă pentru bărbați (r =
0,51) – deoarece ei internalizează mai mult grijile – decât pentru femei (r = 0,80) – care au tendința
de a externaliza și manifesta grija –, vezi Fahrenberg
et al
., 2006.
În concluzie, analizele confirmă calitatea FPI-R; îl statuează ca un chestionar foarte bine
dezvoltat, având proprietăți psihometrice foarte bune.
5.3. Administrarea și scorarea FPI-R
FPI-R se administrează în grup sau individual, fără o limită impusă de timp, în mod obișnuit
durata de completare varii
nd cuprinsă între 10 și 30 de minute. Pentru o evaluare, este necesar un

caiet de testare pe care sunt înregistrate răspunsurile subiectului. Materialele necesare testării
includ manualul tehnic și interpretativ, modalitatea de scorare, respectiv protocolul final al
scorurilor FPI-R.
Instrucțiunile de testare apar pe prima pagină a chestionarului FPI-R și conțin următoarele
consemne:

În următoarele pagini veți găsi o serie de afirmații referitoare la diferite comportamente,
atitudini și obiceiuri. La fiecare dintre ele puteți răspunde cu ADEVĂRAT sau cu FALS.
Marcați, vă rugăm, un X în cercul corespunzător răspunsului dumneavoastră. Nu există
răspunsuri corecte sau greșite, deoarece fiecare om are dreptul la propria sa opinie. Vă rugăm
să oferiți acel răspuns care vi se potrivește cel mai bine.
Vă rugăm să luați în considerare următoarele aspecte: Nu vă gândiți care răspuns ar putea face
„cea mai bună impresie”, ci marcați-l pe cel care este valabil pentru dumneavoastră. Unele
întrebări vi se pot părea foarte personale. Vă asigurăm însă că răspunsurile dumneavoastră vor
fi tratate cu maximă confidențialitate. Nu stați să vă gândiți prea mult la o afirmație; dați
răspunsul care vă vine spontan în minte. Este firesc ca în aceste propoziții scurte să nu poată fi
cuprinse toate aspectele sau nuanțele unei situații. Este posibil așadar ca unele dintre ele să nu
vi se potrivească întocmai. Totuși, vă rugăm să răspundeți la absolut toate întrebările, alegând
răspunsul care vi se potrivește dumneavoastră cel mai bine.

Primul item face trimitere la instructaj și nu se scorează, dar restul itemilor (137) se scorează.
După parcurgerea celor 138 de itemi, se cere persoanei evaluate să verifice dacă a răspuns la toate
întrebările chestionarului. Apoi urmează rubricile referitoare la caracteristicile demografice (sex,
vârstă, studii, stare civilă, buget, profesie etc.). Examinatorul va avea în vedere ca începerea
demersului de completare a chestionarului să se facă după ce persoanei îi sunt clare toate aspectele
și aceasta are o atitudine favorabilă față de evaluare.
În manual, se precizează modalitățile de gestionare a rezistențelor persoanei. Dacă acesta are
obiecția: „La întrebări atât de generale nu se poate răspunde!”, se recomandă ca examinatorul să
replice: „Alegeți răspunsul care vi se potrivește dumneavoastră cel mai bine…”. În cazul unei
opoziții vehemente, psihologul nu trebuie să insiste, ci să accepte faptul că acel punct va rămâne
fără răspuns. O a doua obiecție ar putea fi: „Sunt prea multe întrebări!”. Replica recomandată este:
„Încercați liniștit să dați răspunsurile repede și fără a sta prea mult pe gânduri”. Numărul mediu de
răspunsuri pe minut care se așteaptă de la subiectul mediu este de 7.
Ocazional, pot fi acceptate condiții de testare ce se abat de la cele standard (de exemplu,
chestionarea orală a persoanelor care nu pot citi, a persoanelor cu deficiențe de vedere,
Holtermann, 1989). La limită, este permisă aplicarea chestionarului în prezența altor persoane sau
aplicarea în alte condiții, ce nu pot fi controlate de examinator (on-line sau trimis prin poștă). În

aceste cazuri, este necesar ca, în interpretarea profilului, psihologul să țină seama de condițiile în
care s-a desfășurat examinarea.
Aplicarea separată a unor scale
singulare ale FPI-R este realizabilă, dar nu este recomandată.
Pentru
traducerea itemilor
în diverse limbi, autorii chestionarului au acordat consultanță și, în
parte, ajutor, dacă a fost necesar. Se recomandă ca orice traducere să fie urmată de o verificare
empirică, prin analiză de item și a structurii factoriale, astfel încât să nu fie doar o simplă traducere
semantică, însoțită de etalonare.
Scorarea FPI-R
presupune compararea răspunsurilor subiectului cu grila de scorare și se poate
face în trei modalități: 1) compararea aritmetică, manuală, cu grila de scorare; 2) prin șabloane
transparente de scorare, care ușurează interacțiunea cu răspunsurile date de persoanele testate la
itemi; 3) electronic (reduce timpul trasării scorurilor brute și timpul transformării lor în scoruri
standardizate). O parte dintre itemi participă la mai multe scale, inclusiv la scalele suplimentare N
sau E.
Datele lipsă.
Autorii FPI-R apreciază că, atunci când lipsește un singur răspuns pentru o
anumită scală, scorul acesteia este totuși calculabil. Dacă pentru o anumită scală lipsesc două sau
mai multe răspunsuri la itemi, scorul respectivei scale nu este calculabil și utilizabil. În condițiile
în care numărul răspunsurilor lipsă pentru întregul chestionar este mai mare de șapte (5% dintre
itemii chestionarului), chestionarul, în întregul său, este invalid și nu se recomandă folosirea lui. La
interpretarea unor profiluri individuale de FPI-R este suficient dacă psihologul ia în considerare
scala respectivă, cu reținerea că un item lipsește din completare (nu a fost inclus în scorare). Pentru
cercetări care implică statistici corelaționale sau multivariate cu privire la scorurile scalelor sau la
itemii FPI-R, valorile itemilor lipsă se înlocuiesc cu o valoare estimată, dedusă din scorurile
restului itemilor care compun acea scală. Astfel, scorul corectat al scalei se obține prin calcularea
mediei scorurilor la toți itemii scalei prezenți și prin înmulțirea acestei medii cu numărul itemilor
scalei.
5.4. Interpretarea scalelor FPI-R
Scalele FPI-R măsoară trăsături cu grad relativ larg de generalitate, unele fiind compuse din mai
multe (sub)constructe. Conceptele evaluate sunt bine delimitate teoretic și psihodiagnostic.
Descrierea fiecărei trăsături se realizează pe baza mai multor adjective și oferă posibilitatea de
emitere a unor predicții comportamentale. Unele semnificații ale scalelor devin mai importante
decât altele în interpretare, în funcție de obiectivul evaluării, contextul pentru care se face testarea
și elementele vizate în interpretare sau în predicție. În procesul de analiză a profilurilor se ține cont
de faptul că unele scale sunt unipolare (de exemplu, scala de Acuze somatice), altele sunt bipolare
(de exemplu, scala de Satisfacție față de viață). Fiecare trăsătură măsurată prin scalele FPI-R are

semnificații psihologice bine definite, fundamentate pe analize ale caracteristicilor item-metrice, pe
relațiile lor corelaționale și factoriale cu alte constructe și cu diverși indicatori
psihocomportamentali. FPI-R are zece scale standard și două scale suplimentare (Fahrenberg
et al
.,
2006).
În continuare, prezentăm trăsăturile desemnate de scale, mai specific, denumirea constructelor
în limba română, prescurtarea ce apare în profilul computerizat în limba română, precum și
denumirile în germană și în engleză, propuse de autori:
– FPI-R 1: Satisfacție față de viață/Sat (
Lebenszufriedenheit
,
Life satisfaction
);
– FPI-R 2: Orientare socială/Soc (
Soziale Orientierung
,
Social orientation
);
– FPI-R 3: Orientare spre realizare/Real (
Leistungsorientierung
,
Achievement orientation
);
– FPI-R 4: Inhibiție/Inh (
Gehemmtheit
,
Inhibitedness
);
– FPI-R 5: Excitabilitate/Exci (
Erregbarkeit
,
Excitability
);
– FPI-R 6: Agresivitate/Agres (
Aggresivität
,
Aggressiveness
);
– FPI-R 7: Solicitare/Solic (
Beanspruchung
,
Strain
);
– FPI-R 8: Acuze somatice/AcSom (
Körperliche Beschwerden
,
Somatic complaints
);
– FPI-R 9: Probleme de sănătate/PbSan (
Gesundheitssorgen
,
Health concerns
);
– FPI-R 10: Sinceritate/Sinc (
Offenheit
,
Frankness
);
– FPI-R E: Extraversiune/Extrav (
Extraversion
,
Extraversion
);
– FPI-R N: Emoționalitate/Emo (
Emotionalität
,
Emotionality
).

a)
Satisfacție față de viață
– are 12 itemi, dintre care șase sunt scorați normal, iar șase invers:
patru itemi se referă la acceptarea de sine, împăcarea cu propria viață și aspecte specifice ale
acesteia, precum poziția socială, condițiile de viață; un item face referire la satisfacția față de
locul de muncă; un item relevă satisfacția în viața personală; trei itemi buna dispoziție; un item
gânduri foarte frecvente despre evenimente din trecut, iar doi itemi optimismul față de viitor.
Semnificații interpretative ale scorurilor:
– scorurile peste medie indică faptul că persoana este mulțumită de propria viață, e plină de
optimism și bună dispoziție Mai mult, se acceptă și se valorizează pe sine, având sentimentul
reușitei personale. Aceste sentimente de împlinire se asociază cu un echilibru emoțional, cu
energie, voie bună și o viziune optimistă despre propriul viitor. Persoanele cu scoruri mari la
această scală sunt mulțumite și de locul de muncă sau de cariera lor, de partenerul de viață,
având o perspectivă generală optimistă asupra existenței;
– scorurile sub medie, scăzute, reflectă faptul că persoana este pesimistă și are o viziune sumbră
despre viață și viitor. Persoanele cu scoruri mici la Scala Sat sunt nemulțumite de condițiile de
viață, de reușitele personale și profesionale, de partener și de relațiile cu alți oameni. În plus,
consideră că nu au primit sprijinul necesar pentru a-și manifesta competențele. În general, au o
atitudine negativă față de viață și își bazează perspectiva asupra vieții în funcție de cuvântul

„dacă” („dacă” nu apăreau anumite evenimente neplăcute, atunci…), acest disconfort al
propriei vieți putând conduce, în cazuri extreme, la depresie.

Studiile corelaționale evidențiază că valori mai ridicate ale scalei FPI-R Sat apar la persoanele
orientare spre realizare, care au tonus comportamental, sunt stabile emoțional, își controlează
comportamentele, nu prezintă inhibiție și au predispoziție redusă la probleme de sănătate. În mod
similar, scorurile scăzute la Sat traduc un profil cu trăsături în sens opus. Relaționarea scalei FPI-R
Sat cu indicatori demografici a relevat că scorurile mari se constată mai des la bărbați decât la
femei, la persoanele căsătorite decât la cele necăsătorite sau divorțate, la persoanele angajate în
muncă decât la șomeri, la cele cu un statut social mai ridicat, la nefumători, precum și la persoanele
care declară o frecvență redusă a problemelor de sănătate, a vizitelor la medic, a consumului de
medicamente.
În concluzie, scala Satisfacție față de viață reprezintă un bun indicator al satisfacției față de
viață. Persoanele cu o astfel de trăsătură a personalității au sentimentul de mulțumire în general, în
familie și în carieră, au o atitudine pozitivă față de viață, sunt optimiste și încrezătoare în sine,
prezintă stabilitate emoțională și manifestă bună dispoziție. Astfel de persoane se acceptă pe sine,
au sentimentul de reușită și se valorizează personal.

b)
Orientare socială
– această scală a fost concepută pentru a evalua solidaritatea socială,
comportamentul prosocial al persoanei evaluate, în sensul tendinței de a fi altruist, prietenos, cald,
săritor. Are 12 itemi (șase scorați normal, iar patru scorați invers), dintre care: un item se referă la
disponibilitatea de a îngriji persoane bolnave; patru itemi măsoară sentimentul de a fi responsabil
și față de persoane mai puțin apropiate; doi fac referire la atitudinea de căldură umană și afecțiune
în relațiile interpersonale directe; doi vizează sentimente de culpă și vinovăție față de propria
bunăstare; iar trei măsoară comportamentele caritabile (participare directă, donații).
Semnificații interpretative ale scorurilor:
– scorurile peste medie indică faptul că persoana este responsabilă din punct de vedere social,
prietenoasă față de cei din jur, altruistă, gata să ajute. Dacă au scoruri mari, indivizii se simt
solidari cu ceilalți oameni, dar și responsabili față de traiul și condițiile de viață ale
oamenilor, în general. Se simt vinovați atunci percep diferența dintre nivelul lor de trai (bun) și
cel al altor oameni. Aceste persoane sunt sensibile la grijile și problemele celorlalți, fiind
orientate spre a-i încuraja și ajuta. Sunt caracterizate de orientare socială, promovează
interacțiuni prietenești, vor să se implice în acțiuni de voluntariat și caritabile;
– scorurile scăzute reflectă o relativă lipsă de responsabilitate socială a persoanei, care consideră
că fiecare este responsabil pentru propriile condiții de viață și luptă pentru sine. Aceste
persoane preferă să nu se implice în situațiile în care li se cere (direct sau indirect) sprijinul,
astfel că sunt considerate egoiste.

Studiile corelaționale ale scorurilor scalei Orientare socială cu scorurile altor scale ale FPI-R
evidențiază un grad mare de independență față de celelalte constructe evaluate. Se constată
coeficienți cu valoare negativă, dar reduși ca intensitate, cu scalele Agresivitate și Sinceritate. În
general, corelațiile sugerează tendința de a urma normele sociale, de a acorda importanță regulilor
și de a încerca să facă o bună impresie. Relaționarea scalei cu indicatorii demografici evidențiază
că scorurile mari sunt mai frecvente la femei decât la bărbați, la indivizii cu educație superioară, la
cei care participă mai des la acțiuni cu semnificație comunitară (de exemplu, frecventarea
bisericii). S-a constatat că scorurile mai mari ale scalei caracterizează statistic nefumătorii. Date
suplimentare interesante sugerează că orientarea socială este o caracteristică a celor care au
sensibilitate somatică (uz mai mare de medicamente, vizite mai dese la medic), dar și a celor
incluși într-un proces psihoterapeutic.
În concluzie, această scală este un bun indicator al orientării sociale, identifică persoanele
calde, apropiate, prietenoase, altruiste, sensibile la nevoile oamenilor, la condiția de viață precară
a altora, cu grad mai ridicat de feminitate.
c)
Orientare spre realizare
– evaluează motivația pentru realizare personală, care implică
dorința de afirmare, ambiția, orientarea către competiție, precum și activismul și hotărârea.
Această scală vizează atitudini, nu oferă date despre motivația și productivitatea în sarcini
specifice, despre capacitatea profesională sau de a duce la bun sfârșit acțiunile. Are 12 itemi
(scorați normal), care se referă la următoarele aspecte: trei dintre ei vizează rapiditatea și
hotărârea în acțiuni (componenta energică principală a comportamentului); doi tendințele
competitive, concurențiale; trei ambiția; unul valoarea acordată mai mult obligațiilor de serviciu
decât timpului liber; unul conștiinciozitatea în sarcini; iar doi preferința pentru sarcini
provocatoare, dificile.
Semnificații interpretative ale scorurilor:
– scorurile peste medie indică faptul că persoana este dornică de afirmare în plan social și
profesional, este caracterizată de rapiditate în acțiuni și spirit competițional, atât în plan
profesional, cât și recreațional. La scoruri mari, indivizii au o puternică motivație pentru
reușită în acțiunile întreprinse și de a fi eficienți. Au o abordare pragmatică a faptelor și
abordează problemele cu spirit critic, în mod frontal și energic. Deoarece acordă o importanță
mare muncii (chiar mai mare decât vieții personale), aceste persoane sunt înclinate spre a
munci mult, cu dedicare și conștiinciozitate, fiind preocupate de calitate. Mai mult, au o
preferință pentru sarcini provocatoare, dificile, fiind ambițioase, având tendința de a acționa cu
promptitudine și de a lua decizii ferme;
–
scorurile scăzute
evidențiază lipsa dorinței de afirmare și o orientare scăzută față realizarea
socioprofesională, persoana fiind mai degrabă cu un nivel scăzut de energie și preferând un
mediu în care nu există competiție. La scoruri, ele sunt într-o mică măsură motivate spre a avea

reușite, nefiind ambițioase sau preocupate de succes.

Studiile corelaționale ale scalei Orientare spre realizare cu alte scale ale FPI-R relevă
corelații cu nivelul crescut al Satisfacției față de viață, respectiv nivelul redus la scala Inhibiție. În
relație cu indicatorii demografici, scala Orientare spre realizare prezintă scoruri mai mari la
bărbați decât la femei, la persoanele cu o educație mai avansată, cu venit mai mare, un statut social
superior, poziții înalte în organizații sau poziții sociale elevate, la micii întreprinzători sau care au
poziții superioare în organizațiile în care muncesc. Persoanele cu scoruri mari raportează despre
sine puține probleme de sănătate, frecventează rar medicii și apelează mai rar la consumul de
medicamente.
În concluzie, scala Orientare spre realizare identifică persoane cu o atitudine fermă, înclinate
spre realizare, succes, putere, activism, asertivitate, cu un comportament competitiv, având
încredere în propriile forțe, care se remarcă social și au prezență de spirit (fluență verbală,
ambiție, optimism).

d)
Inhibiție –
evaluează gradul de inhibare, în sensul lipsei de exprimare și ezitare, de
retragere, tendința de a fi nesigur pe sine și de a evita relațiile cu ceilalți, precum și tendința de fi
astenic și anxios. Conține 12 itemi (10 scorați normal, iar doi scorați invers), care se referă la
următoarele comportamente: patru itemi vizează tendința spre evitarea interacțiunilor
interpersonale/sociale, timiditatea, retragerea, tendința de a fi stingher; trei, nesiguranța de sine în
situații sociale; unul, anxietatea; doi, rapiditatea și fluența reduse în exprimare; unul, lipsa
disponibilității de a critica, chiar și justificat, prestația celorlalți; iar unul, preferința pentru
activități solitare.
Semnificații interpretative ale scorurilor:
– scorurile peste medie indică o persoană inhibată, nesigură, ce evită contactele. Persoanele cu
scoruri mari la Inhibiție nu au încredere în sine, în propriile competențe, se simt ușor puse în
dificultate. De asemenea, sunt timide și retrase, simțindu-se stinghere în public (evită să
vorbească în fața mai multor oameni, să iasă în evidență). Au competențe reduse de interacțiune
socială, preferă activitățile solitare și se jenează când întâlnesc alte persoane, la petreceri sau
când intră într-o încăpere în care sunt deja alte persoane. Nu sunt dispuse să interacționeze
social sau verbal nici măcar atunci când este vorba despre drepturile lor, iar când o fac totuși,
relaționează cu dificultate cu persoanele necunoscute. Sunt pesimiste, anxioase, retrase și nu
reușesc să comunice verbal foarte bine cu ceilalți, legând cu greutate relații de prietenie;
– scorurile scăzute caracterizează persoanele neinhibate, energice, sigure pe sine, care își doresc să
interacționeze cu ceilalți, având inițiativă în comunicare și găsind cu mare ușurință
interlocutori, deoarece de cele mai multe ori inițiază chiar ele discuțiile, fiind abile, sigure pe
sine și energice în comunicarea din contextele sociale.

Studiile întreprinse au evidențiat corelații ale scorurilor acestei scale cu următorii indicatori:
nivel redus la scala Satisfacție față de viață (au o satisfacție în viață mai redusă), nivel redus la
scala Orientare spre realizare (motivație redusă pentru realizare, nivel mai mic al realizărilor
personale). Ele corelează cu scorurile la scala Acuze somatice (declară/manifestă mai multe
probleme somatice și de sănătate). Scala surprinde inhibiția dintr-o perspectivă multifațetată,
socială, tendința de retragere, nesiguranța față de propriile capacități și tendința către anxietate. În
relație cu factorii demografici, se constată că are scoruri mai ridicate în cazul femeilor, persoanelor
cu educație mai scăzută sau care frecventează deseori biserica. Scorează mai ridicat nefumătorii și
cei care își evaluează starea de sănătate ca fiind precară.
Concluzionând, scala descrie un continuum al inhibiției sau al autocontrolului, identifică
(scorurile mari) tendința de a controla (deseori inconștient), de a ține în frâu pulsiunile și
tensiunile. Scala este un predictor pentru retragere, timiditate, evitare din relațiile interpersonale,
precum și preferința pentru activități solitare. La celălalt capăt, scala identifică persoane mai
deschise în planul emoționalității lor. Scorurile foarte joase prezic comportamentele necontrolate,
care pot duce la conflicte serioase cu ceilalți.

e)
Excitabilitate
– oferă o măsură a tendinței de a reacționa emoțional și comportamental, a
gradului ridicat de energie și activism, elemente care induc deseori reacții mai exagerate în diverse
situații (sensibilitate la provocări, lipsă de autocontrol, tendințe agresive discrete, atât verbal, cât
și fizic) și o predicție a reactivității. Are 12 itemi (șase scorați normal și șase scorați invers),
dintre care patru evaluează facilitatea subiectului de a reacționa la provocări imaginare sau
percepute subiectiv; unul vizează reactivitatea la provocările reale; trei se referă la frecvența
furiei, a comportamentelor reactive; doi evaluează dificultatea de a se calma după reacția de furie;
alți doi surprind preferința pentru impunerea unui ritm personal de activitate și menținerea lui în
pofida provocărilor.
Semnificații interpretative ale scorurilor:
–
scorurile peste medie/crescute
semnifică faptul că persoanele sunt sensibile și reactive la
provocări reale sau imaginare, fiind ușor de stârnit. Sunt impulsive, cu manifestări necontrolate,
fiindu-le dificil să își revină după manifestări ale furiei, la care sunt predispuse. De asemenea,
le este dificil să fie echidistante. În plus, sunt repezite, active și preferă un ritm de lucru alert;
–
scorurile scăzute
caracterizează persoanele care au capacitate de autocontrol, sunt liniștite și
echilibrate, ponderate și chibzuite, acționând cu tact. De asemenea, nu se lasă provocate sau
supărate cu ușurință, fiind raționale și rezonabile.

Studiile au evidențiat corelații negative ale scorurilor scalei Excitabilitate cu scala Satisfacție
față de viață. Se corelează pozitiv cu scalele Agresivitate, Solicitare și Acuze somatice. Persoanele

mai excitabile și impulsive tind să fie mai nemulțumite sau frustrate în legătură cu propriile
realizări, cu poziția socială proprie, cu viața și cu propria poziție. De asemenea, tind să fie mai
frustrate, mai agresive, mai tulburate de solicitările vieții (cotidiene, profesionale reale sau
închipuite, de sănătate).
În relație cu indicatorii demografici, scoruri mari pe scala de Excitabilitate sunt mai ales
întâlnite la femei (comparativ cu bărbații), la fumători, la persoanele supraponderale, la cei cu o
percepție subiectivă negativă despre propria stare de sănătate, ce suferă de boli cronice sau
apelează mai des la vizite la medic sau la tratamente medicamentoase.
În concluzie, scala surprinde latura impulsiv-excitabilă a temperamentului, cu tendință spre
agresivitate sau spre a se simți supraîncărcat și nemulțumit în general.

f)
Agresivitate –
urmărește surprinderea tendințelor agresive implicite sau manifeste,
comportamentul spontan, reactiv, motivat de dorința de a domina, de a se impune. Conduitele
agresive manifeste pot fi verbale (glume grosolane, remarci incomode sau răuvoitoare, folosirea
unui ton verbal ridicat) sau chiar fizice. Conține 12 itemi (toți scorați normal), dintre care unul
măsoară tendința de a manifesta comportamente expresive spontane, chiar și în situațiile
nestimulatoare în acest sens; patru itemi predispoziția către furie și comportamente agresive fizic în
raport cu oameni sau obiecte; doi tendința de a fi răzbunător; doi ruminarea privind pedepsele
cuvenite dușmanilor; unul propensiunea de a solicita dreptatea prin comportamente verbale intense;
și doi dorința de a demonstra corectitudinea propriului punct de vedere.
Semnificații interpretative ale scorurilor:
–
scorurile peste medie/crescute
se referă la prezența unor pulsiuni agresive care nu sunt
manifestate direct în plan comportamental (de exemplu, predispoziția persoanelor de a se gândi
cum să-i pedepsească pe ceilalți sau de a-și imagina îndelung un conflict legat de o nedreptate).
Tind să se bucure atunci când consideră că ceilalți nu au dreptate, își manifestă agresivitatea și
în exterior, prin impunerea propriilor opinii sau interese. În plus, au comportamente spontane,
reactive sau amenințătoare, defăimându-i pe ceilalți sau având un umor cinic sau grobian față
de ei. Pot recurge și la ofensive verbale și fizice. Sunt predispuse să se simtă dezavantajate și
nedreptățite. Nu în ultimul rând, au disponibilitatea de a încălca norme de conduită și de a se
exprima franc atunci când își asumă mici greșeli cotidiene;
–
scorurile scăzute
caracterizează persoanele neagresive, controlate și reținute, retrase, care au
tendința de a fi pasive, chiar inhibate în exprimare. Ele preferă o abordare cugetată atunci când
doresc să-și apere drepturile sau să obțină ceva.

Studiile evidențiază corelații pozitive ale scalei Agresivitate cu Excitabilitatea și Sinceritatea
(varianța comună fiind destul de mare, 24%). Corelațiile cu indicatori demografici relevă prezența
trăsăturii mai des la bărbați decât la femei, în rândul persoanelor cu o educație mai redusă și în

rândul fumătorilor.
În concluzie, scala Agresivitate identifică persoane cu un nivel ridicat de agresivitate, care se
supără sau se enervează ușor, se manifestă ostil, chiar violent din punct de vedere verbal sau fizic
atunci când se simt provocate, care au o rezistență scăzută la frustrare și tendința de a se manifesta
nervos asupra obiectelor, dar și în raport cu animalele sau persoanele din jurul lor.

g)
Solicitare –
distinge persoanele care se simt suprasolicitate, epuizate, astenice, lipsite de
energie sau încordate de acele persoane care sunt neîncordate, calme, relaxate. Global, itemii
scalei evaluează sentimentele de suprasolicitare, supraîncărcare, încordare psihică, stres, tensiune,
sentimentul de a fi copleșit și persoanele care, în general, sunt copleșite de numărul și dificultatea
problemelor cu care se confruntă. Aceste sentimente, prin frecvență și intensitate, sunt asociate
deseori cu reacții somatice sau psihologice, precum depresia sau anxietatea. Conform acestei scale,
persoana are credința că lucrează intens și mult, fiind necesar să se menajeze, însă nu are
mecanisme eficiente de gestionare a timpului, mai ales în situații de criză.
Scala Solicitare evidențiază o dispoziție de personalitate marcant subiectivă, care nu este
relaționată în mod necesar cu gradul obiectiv de încărcare/solicitare/epuizare. Ea surprinde
diferențele individuale legate de
percepția subiectivă a suprasolicitării
, incluzând, de exemplu,
defetism, obiceiul de a se plânge sau de a fi cârcotaș. Este o scală specifică FPI-R, iar evaluarea
acestui construct nu se regăsește la alte inventare de personalitate, în mod specific. Are 12 itemi,
toți scorați normal, dintre care trei itemi se referă la sentimentul de a fi stresat, tensionat, copleșit
de probleme; doi redau indicatori/reacții psihologice sau somatice la starea de suprasolicitare; trei
vizează sentimentul de supraîncărcare frecventă; unul măsoară slaba eficiență în organizarea
timpului, atunci când este necesar un efort mai mare sau prelungit în activitate; iar trei evaluează
credința că persoana are nevoie să se menajeze, fiindcă lucrează prea mult, prea intens.
Semnificații interpretative ale scorurilor:
–
scorurile peste medie/crescute
se referă la persoanele supraîncărcate, suprasolicitate, încordate
și care se simt deseori stresate. Au multe sarcini, își asumă solicitări multiple și dificile în
viața profesională și personală, se simt în criză de timp. Și-ar dori să reducă volumul de muncă,
să evite îndatoririle care le agasează, să aibă mai mult timp pentru sine, să se menajeze mai
mult. Pe fondul tensiunii psihice se pot dezvolta simptome psihologice sau fizice, precum
nervozitate, stres, lipsă de energie, epuizare etc.;
–
scorurile scăzute
caracterizează persoanele neîncordate, relaxate, calme și care pot să gestioneze
eficient tensiunea psihologică și stresul. Dacă au scoruri mici la această trăsătură, nu se simt
foarte solicitate și au sentimentul că pot gestiona eficient cerințele și sarcinile, având un stil de
coping eficient în abordarea dificultăților și problemelor cu care se confruntă în viața
profesională și în cea cotidiană sau personală. Funcționează la un nivel optim de încordare
nervoasă, fără a dezvolta nervozitate sau anxietate pe fondul solicitării și rar pot avea

manifestări psihologice sau somatice care însoțesc suprasolicitarea ori epuizarea.

Studiile relevă corelații pozitive ale scalei Solicitare cu valori mici la scala de Satisfacție față
de viață, Excitabilitate ridicată, Acuze somatice. Aceste corelații susțin demersul interpretativ
centrat nu atât pe caracterul obiectiv al suprasolicitării, cât mai ales pe aspectul subiectiv al
acesteia (genul de persoană care vorbește mult despre cât de solicitată este, eventual în contrast cu
alții, care sunt mult mai relaxați).
În corelație cu indicatorii demografici și comportamentali, scoruri mai mari la Solicitare sunt
mai des prezente la categoria de vârstă 20-29 ani (comparativ cu intervalul 17-19 ani și vârstele
mai înaintate). Au scoruri mai mari persoanele căsătorite, comparativ cu cele divorțate, persoanele
angajate în muncă, spre deosebire de șomeri. Trăsătura Solicitare se corelează pozitiv cu o serie de
comportamente nesănătoase (fumatul, supraalimentarea, ingerarea de medicamente) și, de
asemenea, cu afecțiunile cronice, evaluarea subiectivă a propriei stări de sănătate, frecventarea
medicilor, apelul la psihoterapie.
În concluzie, scala constituie o măsură consistentă a percepției subiective a suprasolicitării
personale și a stresului. Ea evidențiază persoanele care se percep a fi supraîncărcate, implicate în
multe sarcini, lipsite de timp, cu predispoziție către simptome fizice și psihice, cu preocupare
pentru depășirea stării de fapt, considerată agasantă.

h)
Acuze somatice –
evaluează gradul în care persoana are simptome corporale și se plânge de
ele. Scala vizează aspectul subiectiv, nu are ca scop măsurarea simptomelor reale, ci face inducții
despre comportamentul astenic și bolnăvicios. Persoanele nu au încredere în reușita proprie, sunt
pesimiste și retrase, acest profil fiind în contrast cu cel al comportamentului stenic, caracterizat de
energia tipică sănătății, de optimism și activism. Scala are semnificație similară cu alte scale de
evaluare a confortului psihologic, de bunăstarea fizică sau de sănătate, din alte inventare de
personalitate. Are 12 itemi, toți fiind scorați normal, care se referă la simptomatica somatică, la
senzații precum: sufocare, senzația de nod în gât, sensibilitate la schimbări ale vremii, mâini și
picioare reci, dureri de cap, valuri de căldură, insomnie, tresăriri necontrolate ale mușchilor,
tremor la nivelul mâinilor, puls accelerat, bătăi rapide ale inimii, tensiune arterială ridicată,
constipație, sensibilitate gastrică etc. Scala surprinde prezența unor simptome percepute de
persoană, dar și comportamentul ei (obișnuința de a verbaliza, de a se plânge/văicări, de a
comunica celorlalți simptomele). Rezultatele la această scală pot conduce la o evaluare mai
amănunțită a sindroamelor corporal-funcționale asociate afecțiunilor somatoforme sau
manifestărilor de „labilitate psihovegetativă”. Interpretarea poate lua în calcul posibila
semnificație medical-simptomatică a unei anumite probleme de sănătate și poate conduce la
necesitatea unui diagnostic diferențial vizând o posibilă dereglare psihosomatică sau un pattern
comportamental generalizat, de persoană plângăcioasă și văicăreață.

Semnificațiile interpretative ale scorurilor:
– scorurile peste medie/mari indică probleme psihosomatice, percepția că starea generală de
sănătate sau anumite funcții (somnul) sunt afectate. Persoanele acuză dureri (de cap),
sensibilitate la condițiile meteo (schimbările de vreme pot induce astenii sau depresii) și se
plâng de afecțiuni specifice, cum ar fi puseurile de căldură, senzația de sufocare, neregularități
ale funcționării cardiace (aritmii), sensibilitate/afectare a funcției gastrice, ticuri nervoase,
tremuratul mâinilor etc.;
– scorurile mici indică lipsa problemelor psihosomatice – persoana se plânge puțin și rar de
afecțiuni sau simptome fizice; în general, nu se confruntă cu percepția problemelor de sănătate.

Scala se corelează pozitiv cu Inhibiția, Excitabilitatea și Solicitarea și negativ cu Satisfacția
față de viață. Corelațiile scalei cu indicatorii demografici și comportamentali relevă că scorurile
mai mari apar mai des la femei decât la bărbați și la persoanele mai în vârstă. Scorurile mai mari
sunt specifice persoanelor care evaluează mai prost propria stare de sănătate, celor cu afecțiuni
cronice, care fac apel la diverse tratamente (frecvență mai mare a vizitelor la medic, apel la
medicație, la psihoterapie). În concluzie, scala Acuze somatice poate detecta persoane cu simptome
fizice, care își exagerează deseori grijile personale, fiind pesimiste și considerând că viața le-a
fost potrivnică. Sunt lipsite de vitalitate și concentrate pe problemele cu care se confruntă, însă
neîncrezătoare că pot găsi soluții. De asemenea, nu reușesc să facă față cerințelor vieții cotidiene
și sunt nemulțumite de propria poziție, având tendința de a se culpabiliza. Scorurile mici descriu
indivizi sănătoși, cu un comportament activ, plin de vervă, fără probleme psihosomatice.

i)
Probleme de sănătate –
vizează evaluarea atitudinii față de starea de sănătate: grija pentru
propria sănătate, teama de îmbolnăvire, comportamentul prudent, atitudinea de menajare, controlul
alimentației și al stilului de viață, tendința de a fi foarte prudent cu propria stare de sănătate,
tendințe ipohondre, orientare spre investigare medicală și apel frecvent la medicație. Scala nu
extrage informații despre indicatori obiectivi ai sănătății persoanelor evaluate. Conține 12 itemi
(toți scorați normal), dintre care doi vizează atitudinea de menajare față de propria persoană,
motivație în a proteja starea de sănătate; șase menajarea personală, fără a exista semnale de
afectare a sănătății (comportamente de asigurare, de exemplu, preocuparea pentru igiena/siguranța
alimentelor, spălarea intensă a fructelor, evitarea zonelor aglomerate); trei apelul frecvent la sfatul
medicului; iar unul informarea activă despre sănătate și boală etc.
Semnificații interpretative ale scorurilor:
– scorurile mari
semnalează teama de îmbolnăvire, persoana fiind centrată pe propria stare de
sănătate, manifestând o grijă excesivă în acest sens. Persoanele au o tendință ușor ipohondriacă,
angajându-se în comportamente de protejare, dorind să evite riscul de îmbolnăvire sau
accidentare. Acestea manifestă interes pentru informații medicale și sfaturi terapeutice, fiind

preocupate de a obține mai multe opinii medicale și de a fi informate despre medici,
medicamente și boli;
– scorurile mici
indică o atitudine mai puțin preocupată de propria sănătate. Persoanele nu au
tendința de a se concentra pe riscurile la adresa sănătății, nu acordă importanță simptomelor
somatice sau chiar le ignoră. Se simt robuste și au un stil de viață mai relaxat în raport cu
menajarea personală.
Interpretarea scorului la această scală necesită o cunoaștere a datelor obiective despre starea
de sănătate a persoanei evaluate, pentru a distinge cu certitudine între grijile de sănătate realiste și
cele exagerate.
Această scală nu se corelează semnificativ decât cu scorurile scalei Acuze somatice. În ceea ce
privește corelațiile cu indicatorii demografici
și comportamentali
, în general femeile au scoruri
mai mari decât bărbații și, de asemenea, persoanele vârstnice, fumătorii, cei care frecventează mai
des medicii, care au predispoziția de a apela mai des la o medicație alternativă (de exemplu,
homeopatică).
În concluzie, scala identifică persoane caracterizate de anxietate și de teama de îmbolnăvire,
centrate pe propria stare de sănătate, cu tendința de a se menaja, uneori chiar excesiv, lipsite de
robustețe, înclinate spre a contacta des serviciile de sănătate.

j)
Sinceritatea –
diferențiază persoanele care recunosc dacă au comportamente ușor
indezirabile sau diverse limitări. Sunt caracterizate de franchețe, manifestă comportamente
deschise, nereținute și neconvenționale. De asemenea, scala servește la validarea protocolului FPI-
R, având puterea de a distinge persoanele care încearcă să distorsioneze răspunsurile la chestionar,
cele cu un management activ al impresiei, lipsite de instanțe autocritice. Conține 12 itemi (toți
scorați normal), care evaluează tendința subiectului de a fi onest și de a recunoaște sentimente sau
comportamente indezirabile din punct de vedere social, cum ar fi a întârzia, a amâna lucrurile care
nu sunt urgente, a spune și unele neadevăruri, a face remarci răutăcioase la adresa altora, a induce
în eroare pe cei din jur, a se bucura de necazul altora, a exprima opinii despre lucruri la care nu se
pricep, a amenința fără a avea acoperire, a avea un comportament duplicitar (de exemplu, a se
comporta mai atent în anumite cadre sociale, pentru a face o mai bună impresie etc.).
Semnificații interpretative ale scorurilor:
–
scorurile mari
reflectă tendința de a recunoaște deschis mici lipsuri personale, de obicei minore,
diverse mici încălcări ale normelor, tendința de a fi franc și mai puțin convențional;
– scorurile mici
indică preocuparea de a face impresie bună, de a-și ghida comportamentul după
normele sociale și regulile convenționale, având un management bun al impresiei. Aceste
atitudini se bazează pe o slabă autocritică, persoanele având tendința de se idealiza, nefiind
deschise la întrebări sau enunțuri care vizează acceptarea unei imagini realiste de sine. Ele nu
au disponibilitatea de a recunoaște dacă au încălcat normele, chiar dacă minore, și sunt

caracterizate de un stil reținut. De asemenea, scorurile mici descriu persoane cu o deschidere
redusă față de alții, precum și posibila tendință de a falsifica răspunsurile la chestionar.

Scala se corelează cu scorurile scalelor Excitabilitate și Agresivitate. Relaționarea cu
indicatorii demografici și comportamentali indică faptul că bărbații, mai ales cei necăsătoriți, au
scoruri mai ridicate, dar și persoanele cu o poziție socială mai înaltă și fumătorii.
În concluzie, scala Sinceritate detectează persoane oneste, deschise, care recunosc cu franchețe
mici abateri sau lipsuri în comportament, fără a avea o pronunțată tendință de dezirabilitate socială
și oferă indicații privind potențialul de răspuns nesincer, distorsionat, ele fiind mai rezervate în
ceea ce privește autocritica și atente la convențiile sociale și la a afișa o imagine bună în fața
altora. De asemenea, scala indică refuzul de a recunoaște micile abateri sau încălcări ale normelor
de comportament. În plus, constituie o măsură a validității protocolului, denotând seriozitatea cu
care persoana a parcurs chestionarul.

k)
Extraversiune –
evaluează continuumul extraversiune-introversiune, constructe prezente în
majoritatea teoriilor personalității. Cele două concepte au fost adoptate în acord cu descrierile sale
(Eysenck și Eysenck, 1969, 1975). Ca măsură a personalității, scala diferențiază persoanele
sociabile, active, participative, energice, pline de viață, impulsive de persoanele introvertite,
retrase, necomunicative, autocontrolate. Conține 14 itemi, dintre care 10 scorați normal și doi
scorați invers; opt sunt itemi puri, șase sunt comuni cu alte scale (trei cu scala Inhibiție, doi cu
scala Orientare spre realizare, unul cu scala Agresivitate).
Itemii scalei reflectă patternuri comportamentale încadrate în continuumul extraversiune-
introversiune, dintre care doi se referă la reacția verbală sau fizică rapidă; doi la tendința de a
participa la activități distractive, înclinația spre hedonism și lucruri frivole; doi la dorința și
capacitatea de interacțiune socială; doi la comportamentul activ, stenic și energic; unul la
propensiunea spre farse; unul la dominanța socială, tendința de a prelua conducerea grupului; unul
la elocvență și capacitatea de convingere a celorlalți; unul la comportamentul concurențial și
competitiv; iar unul la fluența verbală.
Semnificații interpretative ale scorurilor:
– scorurile mari pe această scală reflectă faptul că persoanele sunt extravertite, sociabile, cu
tendință de exteriorizare a sentimentelor și o bună capacitate de verbalizare, de preferință în
cadre sociale. Sunt participative în plan social, în care se manifestă cu lejeritate, adaptându-se
rapid în conversație cu ceilalți și legând ușor prietenii, simțindu-se bine și fiind energici în
interacțiunile cu alți oameni. De asemenea, sunt întreprinzătoare, cu inițiativă și deseori
dispuse să preia diverse sarcini sau să coordoneze acțiuni comune. În plus, sunt elocvente și au
capacitatea de a convinge. Nu în ultimul rând, sunt competitive, fiind rapide în reacții, însă
având și un stil impulsiv. Le plac distracția, aventura și plăcerea, fiind atrase chiar de lucruri

frivole sau de a face farse celorlalți;
– scorurile reduse relevă faptul că persoanele sunt introvertite, reținute și necomunicative. Fiind
liniștite și controlate, preferă să își petreacă timpul mai mult în singurătate. De asemenea, sunt
considerate serioase și cugetate, iar spiritul întreprinzător nu le caracterizează.

Se corelează pozitiv cu Orientarea spre realizare (cu care are doi itemi comuni), negativ cu
scorurile scalei Inhibiție (cu care are trei itemi comuni) și are o corelație mai redusă cu scala
Agresivitate (un item comun). Relaționarea scalei cu indicatorii demografici și comportamentali
indică faptul că extraversiunea este mai prezentă în rândul bărbaților decât în al femeilor, în rândul
persoanelor cu educație superioară, al celor cu o percepție subiectivă pozitivă asupra stării
personale de bine/sănătate. De asemenea, extraversiunea este mai prezentă în rândul fumătorilor.
În concluzie, scala indică persoanele sociabile, vorbărețe, întreprinzătoare, cu preferință pentru
activități ce presupun colaborare. Sunt active social, ambițioase și eficiente în acțiuni de
conducere, descurcându-se bine în sarcini ce implică interacțiuni cu alte persoane. La scoruri mici,
găsim persoanele retrase, nesigure pe sine, care evită relațiile sociale, fiind timide și preferând ca
alții să preia conducerea. Echivalența empirică dintre scala FPI-R E și scala E a Chestionarului de
Personalitate al lui Eysenck (EPQ) nu a fost suficient cercetată (Fahrenberg
et al
., 2006).

l)
Emoționalitate –
evaluează continuumul stabilitate emoțională
vs
instabilitate/labilitate
emoțională și diferențiază între două categorii de persoane: 1) cele stabile emoțional, controlate,
încrezătoare în sine, optimiste, mulțumite de viață; și 2) persoanele instabile emoțional, anxioase,
cu angoase, cu probleme. Această caracteristică este prezentă în majoritatea modelelor
personalității, fiind o dimensiune fundamentală a ei. Structura conceptuală a stabilității, emoționale,
respectiv instabilității respectă descrierile consacrate în literatura de specialitate: modelul
Big
Three
elaborat de Eysenck (Eysenck și Eysenck, 1969, 1975), modelul
Big Five
elaborat de Costa
și McCrae (1985, 1987) (constructul apare sub denumirea de nevrotism-stabilitate emoțională),
modelul circumplex al lui Vernon (1953). Are 14 itemi (toți scorați normal), dintre care nouă sunt
specifici scalei, iar alți cinci sunt comuni cu alte scale (trei cu scala Solicitare, unul cu scala
Excitabilitate și unul cu scala Satisfacție față de viață). Itemii scalei FPI-R N se referă la
următoarele stări emoționale și atitudini: trei itemi – angoasă, anxietate, teamă, motivate
vs
nemotivate; trei itemi – furie, mânie; doi itemi – tensiune și stres; doi itemi – tristețe, depresie; un
item – sentimentul că nu este înțeles de ceilalți; doi itemi – ruminare cu la viața personală și la
evenimente trecute; un item – schimbări ale dispoziției.
Semnificații interpretative ale scorurilor:
– scorurile mari ale scalei descriu persoane instabile/labile emoțional și comportamental
(nevrotism), care nu au un echilibru psihocomportamental, fiind sensibile și anxioase, cu dese
schimbări de dispoziție. De asemenea, au angoase, fiind marcate de simptome corporale. Le

caracterizează pesimismul și neîncrederea în reușitele proprii, fiind depresive și temătoare, cu
tendința de a rumina în legătură cu propria viață și planuri nerealizabile. De asemenea, trăiesc
conflicte interne și sentimentul că nu sunt înțelese de ceilalți. Persoanele cu instabilitate
emoțională sunt, pe de o parte, reactive, excitabile, ușor de provocat, iar pe de altă parte se
simt astenice, lipsite de energie, neparticipative. În mod obișnuit, când prezintă labilitate
emoțională, starea lor obișnuită este una de apăsare sau angoasă, se gândesc mult pe un ton
pesimist la propriile condiții de viață. Își fac dese și serioase griji cu privire la starea lor de
sănătate, căci se simt de multe ori depășite de evenimente și stresate, nervoase și cu diverse
simptome psihosomatice;
– scorurile reduse redau profilul unei persoane stabile emoțional, încrezătoare în sine, fiind
mulțumită de propria viață. Persoanele sunt controlate, abordează lucrurile echilibrat, fără
înverșunare. Sunt relaxate și optimiste, fiind în mică măsură afectate de anxietate sau angoase.
De asemenea, au o predispoziție redusă de a avea conflicte interne, simptome psihosomatice
sau griji legate de starea de sănătate.

Scala are corelații pozitive cu insatisfacția față de viață (cu scorurile mici ale scalei de
Satisfacție față de viață, cu care împarte un item), corelații pozitive cu scorurile (mari) ale scalei
Inhibiție (cu care nu are niciun item comun), corelații pozitive cu scala de Solicitare (cu care are
trei itemi comuni). De asemenea, există corelații mici cu scalele de Acuze somatice și Probleme de
sănătate.
Corelațiile scalei FPI-R N cu indicatori demografici și comportamentali relevă că
emoționalitatea este mai evidentă la femei, la persoanele cu o educație mai redusă, la cele
divorțate, la șomeri, la cei cu statut social mai redus, la persoanele cu o stare de sănătate mai
precară.
În concluzie, această scală este un bun indicator al persoanelor caracterizate de instabilitate
emoțională, ele fiind sensibile, anxioase, dependente, dar și suspicioase, necesitând sprijin
emoțional. Sunt persoane defensive, sfioase, cu o prezență socială slab conturată, cu tendința de a
evita schimburile interpersonale. Persoanele stabile emoțional (cu scoruri mici pe scala FPI-R N)
sunt caracterizate de echilibru comportamental și psihologic, robustețe psihologică, rezistență și
activism, calm și încredere în propriile forțe, fără anxietăți, optimism, ambiție, fără accente
nevrotice, cu stil eficace, muncitor, tenace, sănătos, puternic. Notăm faptul că în literatura de
specialitate nu s-a studiat în mod sistematic echivalența empirică între scala FPI-R E și scala
similară a chestionarului EPQ (dimensiunea Nevrotism, respectiv Labilitate/Stabilitate emoțională)
(Eysenck și Eysenck, 1969, 1975).
5.5. Discuții și concluzii

FPI-R are multe dintre avantajele pe care le prezintă în general inventarele de personalitate
structurate (vezi și Mummendey, 1999; Tränkle, 1983), și anume:
• Măsoară structuri de personalitate relativ permanente, printr-o abordare multidimensională
,
oferind descrieri ale trăsăturilor majore ale personalității. Fiecare trăsătură sau construct
cuprinde elemente psihologice grupate într-un model descriptiv robust, relativ invariant și stabil
din punct de vedere temporal. Scalele ce relevă trăsăturile de personalitate sunt elaborate
printr-un proces metodologic și interpretativ bine consolidat din punct de vedere științific.
Valorile fiecărei scale măsoară (în unități cantitative, numerice) dimensiunile de personalitate
ale unui individ. Caracteristicile măsurate sunt (cu o anumită probabilitate) predictori ai
predispozițiilor comportamentale ale individului. Scalele sunt multidimensionale și oferă
posibilitatea de a emite predicții ce vizează structuri/patternuri de comportament, mai rar
conduite specifice.
• Are validitate de criteriu.
Studiile de validare aduc dovezi în favoarea faptului că scalele sunt
valide din punct de vedere empiric, adică măsoară ceea ce își propun. FPI este unul dintre cele
mai cercetate chestionare din psihometria modernă. Analizele relevă existența unor relații
sistematice între trăsăturile de personalitate măsurate cu FPI-R și date din istoricul personal,
percepția de sine, caracterizările realizate de persoane din anturajul subiectului, aspecte legate
de statutul social al persoanei, elemente psihopatologice prezente la individul evaluat etc. S-a
dovedit că există multiple relații empirice relevate prin nivelul coeficienților de corelație și al
celor de determinare, însă acești coeficienți, precum și comparațiile de grup permit prognoze
mai generale ale comportamentului, însă nu date foarte specifice.

FPI oferă un grad optim de
obiectivitate a evaluării
atunci când este utilizat corect, iar aceasta
presupune faptul că 1) datele de evaluare prin chestionar sunt independente de opiniile individuale
ale psihologilor care îl folosesc; 2) validitatea evaluării crește când datele obținute prin
chestionarul de personalitate sunt corelate cu anamneza realizată prin interviu; iar 3) pentru
utilizarea și interpretarea unui inventar de personalitate, specialistul urmează o pregătire specifică
și face o apreciere mai controlată, comparativ cu evaluările calitative emise de psihologi (care pot
interpreta realitatea comportamentală din perspectiva unei anumite orientări teoretico-aplicative).
FPI este caracterizat de
eficiență
: prin intermediul inventarului de personalitate se obține un
volum mare de date despre o persoană, cu un cost relativ scăzut. Culegerea datelor și evaluarea lor
presupune utilizarea unui set restrâns de materiale: un chestionar și o grilă de evaluare. După
completarea chestionarului de către persoana evaluată, scorarea se face cu ușurință, pe baza unui
șablon (material sau computerizat). Un psiholog pregătit poate să obțină relativ ușor, în cadrul
investigației, informații despre un individ (cu scop de selecție, diagnostic de rutină, cercetare
științifică etc.).
Interpretarea chestionarului trebuie să utilizeze cu precauție descrierile comportamentale care

explică cei doi poli ai fiecărei trăsături de personalitate/scale și este necesar să se bazeze pe
interpretări nuanțate, care au la bază:
1. studiul intercorelațiilor dintre scalele chestionarului;
2. relațiile scalelor cu variabilele demografice (apartenența de gen, gradul de educație, locul de
reședință, rural sau urban, tipul de localitate, mică sau mare);
3. corelația cu alte metode și instrumente de evaluare consacrate;
4. analiza calitativă și corelată a configurației scalelor;
5. evidențierea trăsăturilor dominante ale personalității;
6. încercarea de explicare a determinanților manifestărilor comportamentale.

Astăzi, numărul studiilor științifice care fac apel la FPI se ridică la câteva mii, datele culese
permițând consolidarea dovezilor cu privire la validitatea chestionarului. Totuși, deși există foarte
multe studii care includ FPI în analiză, înșiși autorii testului susțin că literatura nu a reușit să
acopere complet sau parțial anumite zone de investigare a constructelor măsurate cu FPI-R
(Fahrenberg, Hampel și Selg, 2001).
FPI este unul dintre cele mai titrate chestionare de personalitate. Este un instrument pentru uz
general în evaluarea personalității, preferat în aria psihologiei clinice, dar oferă oportunități de
evaluare și în alte domenii aplicate ale psihologiei: psihoterapia, psihologia militară, psihologia
muncii/organizațională, psihologia educațională.
Cursul de formare pentru utilizarea FPI ajută practicienii să gestioneze corect demersul
aplicativ și interpretativ, luând în calcul variabilele corelate, dar și condițiile examinării.
Bibliografie
Amelang, M., & Zielinski, W. (1994).
Psychologische diagnostik und intervention
. Berlin:
Springer.
Cheek, J.M. (1982). Aggregation, moderator variables, and the validity of personality tests: A peer-
rating study.
Journal of Personality and Social Psychology
,
43
, 1254-1269.
Costa, P.T., & McCrae, R.R. (1992). Four ways five factors are basic.
Personality and Individual
Differences
,
13
, 653-665.
Eysenck, H.J., & Eysenck, S.B.G. (1969).
Personality structure and measurement
. Londra:
Routledge and Kegan Paul.
Eysenck, H.J., & Eysenck, S.B.G. (1975).
Manual of the Eysenck Personality Questionnaire
.
London: Hodder and Stoughton.
Fahrenberg, J. (1975). Die Freiburger Beschwerdenliste FBL.
Zeitschrift für Klinische
Psychologie
,
4
, 79-100.

Fahrenberg, J. (1982). Probleme der Mehrebenen-Beschreibung und Prozeβ-Forschung.
Forschungsberichte des Psychologischen Instituts der Universität Freiburg
,
8
.
Fahrenberg, J. (1987). Concepts of activation and arousal in the theory of emotionality
(neuroticism): A multivariate conceptualization. În J. Strelau & H.J. Eysenck (eds.),
Personality dimensions and arousal
(pp. 99-120). New York: Plenum.
Fahrenberg, J. (1994).
Die Freiburger Beschwerdenliste FBL. Form FBL-G und revidierte Form
FBL-R. Handanweisung.
Göttingen: Hogrefe.
Fahrenberg, J., Ewert, U., & Maier, N. (1987).
Reanalysen des Freiburger
Persönlichkeitsinventars FPL
. Raport de cercetare nepublicat. Psychologisches Institut,
Universität Freiburg i. Br.
Fahrenberg, J., Hampel, R., & Selg, H. (2001).
Das Freiburger Persönlichkeitsinvenar FPI-R mit
neuer Normierung. Handanweisung
(ed. a VII-a). Göttingen: Hogrefe.
Fahrenberg, J., Hampel, R., & Selg, H. (1985). Die revidierte Form des Freiburger
Persönlichkeitsinventars FPI-R.
Diagnostica
,
31
, 11-17.
Fahrenberg, J., Selg, H., & Hampel, R. (1973).
Das Freiburger Persönlichkeitsinventar FPI
(ed. a
II-a)
.
Göttingen: Hogrefe.
Fahrenberg, J., Selg, H., & Hampel, R. (1978).
Das Freiburger Persönlichkeitsinventar.
Göttingen:
Hogrefe.
Fahrenberg, J., Selg, H., & Hampel, R. (1983). Die bevölkerungsrepräsentative Normierung des
Freiburger Persönlichkeitsinventars FPI-A.
Diagnostica
,
29
, 336-343.
Fahrenberg, J., Foerster, F., Schneider, H.J., Müller, W., & Myrtek, M. (1986). Predictability of
individual differences in activation processes in a field setting based on laboratory measures.
Psychophysiology
,
23
, 323-333.
Fahrenberg, J., Hampel, R., Selg, H., Pitariu, H.D., & Iliescu, D. (2006).
Chestionarul de
Personalitate Freiburg: Manual tehnic
. București: Editura PsihoCover.
Ghigeanu, V., & Mitrofan, I. (1979). Personalitatea și procesul muncii. În V. Ghigeanu (ed.),
Sistemul factorilor umani ai accidentelor de muncă în industria petrolului
. București:
MMPG.
Gough, H.G. (1987).
California Psychological Inventory administrator’s guide
. Palo Alto, CA:
Consulting Psychologists Press.
Gough, H.G., & Bradley, P. (1996).
Theory and origins of a 3-vector model of personality
structure
. Lucrare susținută la întâlnirea anuală a APA, Toronto, Ontario, 13 august.
Hampel, R., & Fahrenberg, J. (1983). Zur Revision des FPI: Weitere Analysen und ergänzende
Tabellen zur 4. Auflage.
Forschungsberichte des Psychologischen Instituts der Universität
Freiburg
,
12
.
Hampel, R., & Selg, H. (1975).
F-A-F. Fragebogen zur Erfassung von Aggressivitätsfaktoren
.
Göttingen: Hogrefe.

Hollander, E.P. (1965). Validity of peer nominations in predicting a distant performance criterion.
Journal of Applied Psychology
,
49
, 434-438.
Hollander, E.P., & Webb, W.B. (1955). Leadership, followership, and friendship: An analysis of
peer nominations.
Journal of Abnormal Psychology
,
50
, 163-167.
Hollmann, H. (1988). Das Freiburger Persönlichkeitsinventar.
Diagnostica
,
34
, 277-285.
Holtermann, M. (1989). Unterschiede bei schriftlicher und mündlicher Darbietung von
Persönlichkeitsfragebogen. Zur Durchführungsobjektivität des Freiburger
Persönlichkeitsinventars.
Diagnostica
,
35
, 180-183.
Jäger, R.S. (1985). Testinformationen. Das Freiburger Persönlichkeitsinventar (FPI).
Diagnostica
,
31
, 246-250.
Jehle, M. (1988). Literaturverzeichnis zum Freiburger Persönlichkeitsinventar FPI.
Veröffentlichungen von 1983 bis 1988 (mit Nachträgen). Psychologisches Institut der Universität
Freiburg.
Kenrick, D.T., & Funder, D.C. (1988) Profiting form controversy: Lessons from the person-
situation-debate.
American Psychologist
,
43
, 23-34.
Koch, U., & Laschinsky, D. (1979). Ein Fragebogen zur Erfassung der Situation am Arbeitsplatz und
in der Familie (KOLA).
Psychologie und Praxis
,
4
, 165-173.
McCrae, R.R. (1982). Consensual validation of personality traits: Evidence from self-reports and
ratings.
Journal of Personality and Social Psychology
,
43
, 293-303.
Monden-Engelhardt, C. (1986).
Attribuierungserinnerungen und Selbstbeurteilungen in der
Personlichkeitsdiagnostik
. Dissertation bei der Universität Frankfurt. Eschborn:
Fachbuchhandlung für Psychologie.
Mummendey, H.D. (1999).
Die Fragebogen-Methode
(ed. a III-a). Göttingen: Hogrefe.
Myrtek, M. (1987). Life satisfaction, illness behaviour, and rehabilitation outcome: Results of a one
year follow-up study with cardiac patients.
International Journal of Rehabilitation Research
,
10
, 373-382.
Myrtek, M., Kreutel, K., Wilk, D., Welsch, M., & Herzog, M. (1987). Lebenszufriedenheit und
Rehabilitationsverlauf. Eine Untersuchung an Herz-Kreislauf-Patienten.
Rehabilitation
,
26
, 119.
Norman, W.T. (1963). Toward an adequate taxonomy of personality attributes: Replicated factor
structure in peer nomination personality ratings.
Journal of Abnormal and Social Psychology
,
66
, 574-583.
Ostendorf, F. (1997). Freiburger Persönlichkeitsinventar – Revidierte Fassung (FPI-R).
Zeitschrift
für Differentielle und Diagnostische Psychologie
,
18
, 81-85.
Ostendorf, F., Angleitner, A., & Ruch, W. (1986).
Die Multitrait-Multimethod Analyse.
Konvergente und diskriminante Validität der Personality Research Form
. Göttingen: Hogrefe.
Pitariu, H.D. (1986). Adaptarea și experimentarea inventarului de personalitate Freiburg (FPI).
Revista de Psihologie
,
32
, 282-293.

Pitariu, H.D., & Iernuțan, L. (1984). Utilizarea inventarului de personalitate Freiburg (FPI) în
investigarea capacității de adaptare la viața militară.
Revista sanitară militară
,
1
, 47-55.
Potreck, F. (1983). Kommentiertes Literaturverzeichnis zum Freiburger Persönlichkeitsinventar FPL
Veröffentlichungen seit 1978.
Forschungsberichte des Psychologischen Instituts der
Universität Freiburg
,
11
.
Ray, J.J. (1987). The validity of self-reports.
Personality Study și Group Behaviour
,
7
(
1
), 68-70.
Schwenkmezger, P. (1987). Freiburger Persönlichkeitsinventar (FPI). Revidierte Fassung FPI-R.
Zeitschrift für Differentielle und Diagnostische Psychologie
,
8
, 152-153.
Seidenstücker, G. (1985). Testbesprechung. Das Freiburger Persönlichkeitsinventar in der vierten
Auflage. Was ist neu? Was bringt es dem Klinischen Psychologen.
Zeitschrift für Klinische
Psychologie
,
14
, 242-246.
Titus, H.E. (1968). F scale validity considered against peer nomination criteria.
The Psychological
Record
,
18
, 395-403.
Tränkle, U. (1983). Fragebogenkonstruktion. În H. Feger & J. Bredenkamp (eds.),
Datenerhebung,
Enzyklopädie der Psychologie. Forschungsmethoden
(Band 2, pp. 222-301). Göttingen:
Hogrefe.
Zielke, M. (1993).
Wirksamkeit stationärer Verhaltenstherapie
. Weinheim: Beltz, Psychologie
Verlags-Union.

Partea a II-a
Inventare
Big Five

Capitolul 6
Inventarul de Personalitate NEO (NEO PI-R)
Cătălin Nedelcea
NEO PI-R
(
NEO Personality Inventory, Revised
) este cel mai popular instrument de evaluare a personalității generat
în cadrul curentului
Big Five
. Inventarul a fost tradus și studiat în peste 50 de culturi ale lumii. Această bogăție de date
recoltate în context intercultural este fără precendent în domeniul evaluării personalității, ea generând investigații extensive
asupra validității inventarului.
Acesta măsoară cele cinci dimensiuni consacrate ale personalității umane, respectiv Nevrotismul, Extraversiunea,
Deschiderea către experiență și Conștiinciozitatea, în cadrul fiecăreia dintre aceastea fiind investigate câte șase fațete.
Rezultă astfel un număr total de 35 de scale, care permit utilizatorului analize diferențiate și multiple asupra scorurilor
individuale. Timpul mediu de răspuns la cei 240 de itemi ai inventarului este de 30-40 minute, făcând din acesta un
instrument atractiv pentru multiple domenii aplicative. Administrarea inventarului se poate realiza atât în varianta creion-
hârtie, cât și computerizat. Scorarea și generarea rapoartelor incluzând profilurile de scoruri se poate realiza
computerizat, asigurând o economie consistentă de timp și un risc scăzut de erori în procesarea răspunsurilor.
NEO PI-R este un instrument destinat evaluării adulților și adolescenților. Deși în mod esențial este un instrument
destinat evaluării personalității normale, există dovezi care arată utilitatea sa în contexte clinice. Ultima versiune propune
câteva optimizări ale instrumentului în sine, pentru utilizarea în context clinic, realizate de către autori. El este util de
asemenea în organizații, în cadrul proceselor de resurse umane, în special de selecție și management al talentelor, dar și
în contexte educționale, cu precădere în cadrul proceselor de consiliere vocațională.
6.1. Prezentarea generală
Consacrat ca un chestionar-etalon al modelului
Big Five
asupra personalității, NEO PI-R urmărește
evaluarea sistematică a celor cinci dimensiuni teoretizate de model: Nevrotismul (N),
Extraversiunea (E), Deschiderea către experiență (O), Agreabilitatea (A) și Conștiinciozitatea (C)
(Costa și McCrae, 1992a). Este de menționat, în primul rând, faptul că inventarul urmărește
evaluarea trăsăturilor personalității normale, nefiind așadar un instrument clinic. În cel de-al doilea

rând, testul este destinat evaluării personalității adulte, fiind aplicabil începând cu vârsta de 16 ani.
În sfârșit, precizăm faptul că evaluarea fiecărei dimensiuni de personalitate se realizează prin
intermediul a șase fațete, rezultând un număr total de 35 scale ale testului, după cum este prezentat
în tabelul 6.1 – din această perspectivă, se încadrează în categoria instrumentelor
multidimensionale (
broadband
).
Tabelul 6.1.
Structura scalelor NEO PI-R
N – Nevrotism
E – Extraversiune
O – Deschidere către experiență
A – Agreabilitate
C – Conștiinciozitate
N1 – Anxietate
E1 – Căldură
O1 – Fantezie
A1 – Încredere
C1 – Competență
N2 – Ostilitate
E2 – Spirit gregar
O2 – Estetic
A2 – Onestitate
C2 – Ordine
N3 – Depresie
E3 – Asertivitate
O3 – Sentimente
A3 – Altruism
C3 – Simțul datoriei
N4 – Timiditate
E4 – Activism
O4 – Acțiuni
A4 – Complianță
C4 – Dorință de realizare
N5 – Impulsivitate
E5 – Căutarea stimulării
O5 – Idei
A5 – Modestie
C5 – Autodisciplină
N6 – Vulnerabilitate
E6 – Emoții pozitive
O6 – Valori
A6 – Blândețe
C6 – Deliberare

Ceea ce face din NEO PI-R chestionarul etalon al modelului
Big Five
este volumul uriaș de
date de cercetare cu privire la validitatea acestuia acumulat de la data publicării. Astfel,
chestionarul este tradus în peste 50 de limbi și investigat din perspectiva validității în tot atâtea
contexte culturale distincte. Un asemenea volum de date privind validitatea unui instrument
psihometric este fără precedent în domeniul evaluării personalității, poate cu excepția unor mari
chestionare cu o istorie de peste 50 de ani, cum ar fi
Minnesota Multiphasic Personality Inventory
(MMPI) sau
California Psychological Inventory
(CPI). Există dovezi ample din studii
transculturale privind faptul că NEO PI-R surprinde foarte bine cele cinci mari domenii ale
personalității în diferitele sale traduceri (McCrae
et al
., 2005).
NEO PI-R este un chestionar cu 240 de itemi redactați la persoana I, timpul prezent, modul
afirmativ, care relatează comportamente și reacții relevante pentru dimensiunile măsurate. Fiecărei
fațete îi sunt alocați câte opt itemi, iar fiecărei dimensiuni largi a personalității câte 48 de itemi.
Fiecare item este alocat exclusiv unei scale (fațete), fapt care asigură puritatea acestora și un nivel
rezonabil de scăzut al intercorelațiilor dintre scale. Colectarea răspunsurilor de la persoanele
evaluate se face cu ajutorul unei scale de tip Likert în cinci trepte: acord puternic, acord, neutru,
dezacord și dezacord puternic. Sarcina respondentului este de a-și exprima gradul de acord sau
dezacord cu conținutul itemilor. Deoarece chestionarul nu dispune de modalități cantitative de
detectare a distorsiunilor introduse de respondenți, este important ca în administrarea sa
participanții să fie motivați să adopte o atitudine orientată spre dezvăluirea, fără disimulare, a
adevăratelor lor sentimente și cogniții.
Celor 240 itemi li se adaugă trei întrebări cu rol de control asupra validității protocoalelor,

care cer respondentului să declare dacă: a) a răspuns corect și sincer la toate întrebările; b) a
răspuns la toate întrebările; c) răspunsurile au fost bifate în zonele indicate. NEO PI-R se prezintă
în două forme: Forma S destinată autoevaluării (
self report
) și Forma R destinată heteroevaluării.
Deși este disponibilă și forma de heteroevaluare a inventarului, în practică se folosește cu
precădere Forma S, destinată autoevaluării. De asemenea, există și o formă scurtă a chestionarului,
cunoscută sub numele de NEO FFI (
NEO Five Factor Inventory
), constând dintr-un subset de 60 de
itemi ai NEO PI-R, destinați să evalueze în manieră globală cele cinci dimensiuni ale personalității
umane. NEO FFI este prezentat într-o secțiune distinctă a acestui volum, motiv pentru care nu
insistăm aici asupra lui. Răspunsurile la NEO PI-R, la fel ca și la NEO FFI, necesită un nivel
minim de înțelegere a limbajului, de nivelul clasei a VI-a, din partea respondenților.
Kitul testului include, în mod uzual, manualul tehnic și interpretativ, caietele de test
(chestionarele propriu-zise pentru Formele R și S), foile de răspuns (pentru scorare manuală și
electronică), foile de profil și foaia de rezumat, care oferă respondentului o imagine sintetică
asupra celor cinci dimensiuni evaluate. În practică există, în principal, două sisteme de scorare,
preferința pentru unul sau altul determinând conținutul efectiv al kitului. Așadar, pe de-o parte
există opțiunea pentru sistemul manual de scorare, care include manualul testului, caietul de testare,
o foaie de răspuns de tip autocopiativ cu grila de corecție și calcul al scorurilor, precum și o foaie
special destinată trasării profilului de scoruri. În România însă, utilizarea sistemelor manuale de
scorare este într-o anumită măsură restrictivă, din cauza tendințelor de fraudă din partea
utilizatorilor, precum și a unei formări insuficiente a acestora cu privire la aspectele legale
implicate în activitatea de evaluare psihologică. Pe de altă parte, există sistemele electronice de
scorare care, în mod obișnuit, sunt de două tipuri: cele în care scorarea se realizează într-un sistem
informatic local (
software
) instalat pe calculatorul utilizatorului și cele în care scorarea se face
prin intermediul unei platforme on-line la care se conectează persoanele licențiate, cu ajutorul unui
nume de utilizator și al unei parole, la platforma editorului testului, introduc răspunsurile date de
persoana evaluată la test și apoi își generează singuri profilurile (rapoartele). În cazul utilizării
sistemelor electronice de scorare, nu sunt necesare foi de răspuns de tip autocopiativ și nici foi
speciale pentru trasarea profilurilor de scoruri, ele fiind generate electronic. Folosirea acestora
presupune un timp mai scurt pentru calculul scorurilor și trasarea profilurilor, asigurând și o mai
mare precizie și corectitudine în calcularea acestora. În special varianta de scorare realizată direct
de psiholog prin platforma on-line a început să capete tot mai multă popularitate printre psihologi,
aceasta și datorită modului facil de gestionare a bazei de date electronice.
În forma sa actuală, NEO PI-R a fost publicat în 1992, autori fiind P.T. Costa și R.R. McCrae
(1992a). Deși în 2005 au fost publicate versiunile NEO PI-3 și NEO FFI-3 ale celor două
chestionare (McCrae, Costa și Martin, 2005), majoritatea covârșitoare a psihologilor și
cercetătorilor utilizează în continuare NEO PI-R și NEO FFI. Adaptarea românească a NEO PI-R a
fost realizată de un colectiv de cercetători români (Mihaela Minulescu, Dragoș Iliescu, Cătălin

Nedelcea și Dan Ispas), fiind publicată în 2008 (McCrae, Costa, Iliescu, Minulescu, Nedelcea și
Ispas).
Inventarul are o istorie relativ consecventă în spațiul cultural românesc, la momentul demarării
procesului formal de adaptare existând cinci traduceri, realizate independent de psihologi din
diferite centre universitare. Desigur, niciuna dintre ele nu a fost considerată adecvată – de exemplu,
nu au avut indici psihometrici satisfăcători, nu au fost întocmite pe baza procedurilor prescrise de
recomandările curente în domeniul adaptării de teste psihologice (ITC, 2005). Totuși, procesul de
adaptare s-a bazat, într-o primă fază, pe aceste traduceri inițiale, iar o parte dintre specialiștii care
au lucrat la acele forme incipiente au fost cooptați în echipa de adaptare a NEO PI-R în limba
română. Mai mult, adaptarea chestionarului în sensul asigurării echivalenței măsurării în raport cu
varianta originală s-a dovedit un proces destul de laborios. Pornind de la aceste traduceri inițiale,
echipa de adaptare a rafinat maniera de formulare a itemilor, pentru a se asigura că itemii aceleiași
fațete au sensuri suficient de apropiate, aspect relevant pentru o bună consistență internă a scalei.
Traducerea rezultată a trecut printr-un proces independent de retroversiune, varianta obținută fiind
trimisă pentru analiză autorilor testului, proces în urma căruia au rezultat o serie de reformulări
suplimentare la nivelul unor itemi. Primul studiu-pilot, realizat cu această traducere pe un eșantion
de 224 de persoane, a pus în evidență 21 de itemi problematici pentru scalele cărora erau alocați.
Ei au fost reformulați, chestionarul fiind apoi supus unei noi testări, pe un eșantion de 253 de
persoane, testare ce a relevat că, în continuare, șase dintre cele 30 fațete măsurate de chestionar
sunt problematice (N2, C4, O1, O4 și O6), deși modul de funcționare a unora dintre itemii
reformulați s-a îmbunătățit. În continuarea procesului de adaptare, împreună cu autorii
chestionarului, s-a decis urmarea unei strategii duble, ceea ce însemna, pe de o parte, reformularea
itemilor problematici și, pe de altă parte, formularea a câte patru itemi noi pentru cele trei fațete
problematice ale factorului Deschidere către experiență: O1, O4 și O6 (doi cu scorare directă și
doi cu scorare inversă pentru fiecare fațetă). Astfel, a rezultat o versiune de 252 de itemi care a fost
supusă unei noi pilotări, realizată cu ajutorul unui eșantion de 477 de respondenți. Analizele
statistice subsecvente celui de-al treilea studiu-pilot au pus în evidență că itemii noi nu aduc un
increment relevant în funcționarea psihometrică a scalelor și că ultimele reformulări aduse itemilor
originali generează indici psihometrici rezonabili, motiv pentru care această ultimă formă a fost
utilizată în culegerea datelor normative pentru România.
6.2. Considerentele istorice
Istoria inventarelor din spectrul NEO începe în 1978, când Costa și McCrae au publicat prima
versiune a testului sub numele de NEO I:
Neuroticism Extraversion Openness Inventory
. Până în
prezent, inventarul a cunoscut trei revizuiri, respectiv NEO PI (1985), NEO PI-R (1992) și NEO

PI-3 (2005), în prezent fiind folosite atât versiunea NEO PI-R, cât și versiunea NEO PI-3 a
chestionarului. Spre deosebire de alte inventare psihometrice de evaluare a personalității, unde
reviziile ulterioare au fost realizate uneori de alți cercetători decât constructorul propriu-zis al
testului, istoria NEO PI-R este legată în întregime de numele celor doi autori ai săi, Paul T. Costa și
Robert R. McCrae, care semnează toate versiunile testului publicate până în prezent. Înainte însă de
a prezenta sumar versiunile anterioare ale inventarului, precizăm câteva elemente de context
teoretic și metodologic relevante pentru evoluția acestuia.
Menționăm în primul rând că dezvoltarea inventarelor din spectrul NEO este asociată în mod
intrinsec cu dezvoltarea modelului
Big Five
al personalității (Goldberg, 1990, 1992; Digman,
1990; McCrae și John, 1992), model care a întrunit un acord fără precedent în istoria investigării
personalității umane, fiind acceptat pe scară largă ca un model valid de descriere a personalității
umane normale. La rândul său, modelul
Big Five
necesită considerarea a trei repere fundamentale
în vederea unei înțelegeri corecte:
•
Big Five
este un model al trăsăturilor de personalitate, deci o modalitate de concepere și
descriere a personalității umane în termenii unui set de trăsături stabile. NEO PI-R măsoară
constructele consacrate ale modelului
Big Five
. Autorii NEO PI-R propun o viziune asupra
trăsăturilor de personalitate organizate ierarhic, de la cea mai cuprinzătoare la cea mai
amănunțită, cu multiple niveluri explicative. În construcția chestionarului s-a pornit de la
domeniile largi, iar ulterior au fost selectate fațete pentru a descrie aspectele relevante ale
acestor domenii. În definirea fațetelor a fost utilizată analiza de itemi.
• Modelul
Big Five
derivă din abordările de tip lexical în studiul personalității, având la bază
ipoteza că diferențele interindividuale semnificative pe plan social și comportamental vor fi
encodate în limbajul vorbit. Primul care a încercat o descriere a personalității în termeni
lingvistici a fost Klages, în 1926, urmat apoi de cercetători precum Allport și Odbert, Cattell,
Gough, Eysenck etc. (Minulescu, 1997). O parte dintre aceste abordări se înscriu pe linia
deschisă de analiza factorială, altele aparțin mai degrabă curentului empirist. Facem aici
precizarea că cei doi autori ai NEO PI-R au fost interesați mai ales de dezvoltarea unui
instrument de evaluare, deci de valorificarea practică a acestei direcții de cercetare, și nu de
explorarea în sine a ipotezei lingvistice.
• Construcția instrumentelor de evaluare a personalității de tip
Big Five
, implicit a NEO PI-R, este
bazată pe utilizarea analizei factoriale. După munca de pionierat întreprinsă de autori precum
Eysenck sau Cattell, modelul
Big Five
este cel care a consacrat utilizarea analizei factoriale în
studiul personalității și construcția de instrumente psihometrice de evaluare. Analiza factorială
a fost utilizată în construcția NEO PI-R atât în etapa de selecție a itemilor chestionarului, cât și
pentru testarea validității de construct. Astfel, în utilizarea NEO PI-R se va ține cont de
specificitatea scalelor derivate factorial, mai precis de caracterul bipolar al acestora.

În al doilea rând, amintim că istoria dezvoltării chestionarelor NEO este legată în mod direct de
două studii de amploare derulate în SUA. Este vorba despre studiul
Normative Aging Study
(NAS),
derulat în Boston (Bell, Rose și Damon, 1972), în urma căruia a fost dezvoltat modelul inițial cu
trei factori (N, E, O), precum și despre studiul numit
Augmented Baltimore Longitudinal Study of
Aging
(ABLSA), dezvoltat pe baza
Baltimore Longitudinal Study of Aging
(BLSA), realizat în
1980 de National Institute on Aging (Shock
et al
., 1984), în care a fost inclus NEO PI. Față de
eșantionul de veterani cuprins în studiul BLSA, ABLSA a însemnat dezvoltarea lotului de
participanți prin includerea unui lot de egali (prieteni, vecini și rude) și a unui grup suplimentar de
participanți din BLSA (Costa și McCrae, 1988b). Datele culese în cadrul ABLSA au fost utilizate
pentru dezvoltarea domeniilor A și C (care nu sunt cuprinse în NEO PI), precum și a fațetelor
măsurate prin inventarul NEO PI-R.
Dezvoltarea chestionarelor din spectrul NEO a fost ghidată atât de strategii raționale, cât și de
rezultatele analizelor factoriale. Selecția itemilor care compun scalele, pornind de la baza rațională
inițială, s-a făcut pe baza unor analize mai extinse și având în vedere rațiuni de natură
psihometrică. A fost urmărită, în primul rând, echilibrarea numărului de itemi cu cheie de scorare
directă și inversată, pentru a putea controla efectele anumitor patternuri de răspuns. Apoi a fost
urmărită distribuția itemilor în câte o singură scală, pentru a evita corelațiile artificiale între
scalele care împart itemi. Astfel, toți itemii NEO PI-R fac parte exclusiv dintr-o singură scală de
tip fațetă. Analiza factorială a fost utilizată pentru selecția finală a itemilor din structura fiecărei
scale, aceasta permițând identificarea relativ ușoară a itemilor ce prezintă o validitate convergentă
cu ceilalți itemi ai factorului din care fac parte și o validitate divergentă cu ceilalți itemi. Într-o
primă fază, analizele au urmărit conturarea domeniilor mari, apoi explorarea fațetelor existente în
interiorul acestora. În final, o serie de analize de tip Procrustes au condus către identificarea
rotației factoriale optime, care să corespundă modelului teoretic al
Big Five
(Costa, McCrae și
Dye, 1991; McCrae și Costa, 1983).
Răspunsurile la itemi sunt interpretate ca indicatori ai trăsăturilor măsurate, fapt care se
bazează pe supoziția că respondenții pot și doresc să răspundă sincer la itemi, adică așa-numita
atitudine de autodezvăluire. Prima versiune a inventarelor din spectrul NEO a fost așadar NEO I
(Costa și McCrae, 1978), un chestionar ce conținea scale bazate pe cercetări intensive, destinate să
evalueze trei dintre cele cinci mari domenii ale personalității, respectiv Nevrotism, Extraversiune
și Deschidere către experiență, precum și câte șase fațete ale acestora. Acronimul rezultat (NEO) a
fost păstrat și preluat în edițiile ulterioare ale testului ca un nume propriu, în această manieră fiind
utilizat și în prezent.
NEO PI (Costa și McCrae, 1985) a înlocuit chestionarul NEO I, adăugând față de scalele
acestuia din urmă două scale a câte 18 itemi, destinate evaluării globale a dimensiunilor
Agreabilitate și Conștiinciozitate. În 1989 au fost aduse o serie de optimizări și completări
chestionarului NEO PI, chiar dacă el a rămas neschimbat ca structură de bază (Costa și McCrae,

1989).
NEO PI-R (Costa și McCrae, 1992a) a completat dezvoltarea instrumentului prin adăugarea
scalelor de fațetă pentru domeniile Agreabilitate și Conștiinciozitate. Dezvoltarea acestor fațete a
fost anunțată explicit de autori în suplimentul manualului la NEO PI, publicat în 1989 de Costa și
McCrae. Modificările aduse instrumentului original prin intermediul suplimentului din 1989 nu se
rezumă la adăugarea scalelor de fațetă pentru cele două domenii. Astfel, 10 itemi originali ai
scalelor N, E și O au fost înlocuiți în NEO PI-R pentru a permite o măsurare mai precisă a fațetelor
celor trei domenii.
NEO PI-3 (McCrae, Costa și Martin, 2005), cea mai recentă versiune a inventarelor NEO, nu
aduce propriu-zis nicio modificare față de NEO PI-R în structura scalelor, numărul itemilor utilizați
sau formatul de culegere a răspunsurilor, ci propune utilizatorilor o serie de optimizări de altă
natură. În primul rând, acesta vine cu o extensie a normelor până la vârsta de 12 ani, deschizând
astfel multiple posibilități de utilizare a chestionarului. Extinderea s-a bazat pe o reanalizare
subsecventă a itemilor, atât din perspectiva modului în care sunt înțeleși de persoanele mai tinere,
cât și din cea a corelației lor cu scorul total la scală, precum și cu o serie de reformulări ale
acestora. Deoarece analizele anterioare puseseră în evidență existența unui număr total de 48 de
itemi problematici distribuiți în 20 dintre scalele de tip fațetă ale NEO PI-R (De Fruyt, Mervielde,
Hoekstra și Rolland, 2000; McCrae
et al
., 2002; Baker și Victor, 2003; McCrae și Costa, 2004), în
generarea noii forme a testului autorii s-au axat pe optimizarea funcționării acestora. Astfel, au fost
găsite soluții acceptabile de înlocuire pentru 37 dintre cei 48 de itemi problematici, ceea ce a
condus la o îmbunătățire a caracteristicilor psihometrice (McCrae, Costa și Martin, 2005). În plus,
noua versiune propune norme separate pentru grupele de vârstă 12-20 de ani și peste 21 de ani.
Dintr-o perspectivă diferită, NEO PI-3 propune cel puțin două optimizări semnificative privind
utilizarea. Astfel, acesta încearcă să faciliteze activitatea clinicienilor prin intermediul unei liste de
verificare, NEO Probleme de viață (
NEO Problems in Living Checklist
), care oferă indici
adiționali extrași din răspunsurile la chestionar și oferă sugestii privind continuarea evaluării și
planificarea tratamentului. În mod specific, această listă de verificare indică ariile problematice ale
persoanei, ca bază pentru definirea obiectivelor de intervenție. În sfârșit, este urmărită optimizarea
modalității de a oferi feedback respondenților, prin intermediul caietului NEO Grafic de Stil (
NEO
Style Graph Booklet
). Fiecare grafic arată clientului modul particular în care rezultatele obținute
pentru cele cinci domenii evaluate relaționează, conturând arii personale diferite, și poate fi util în
contexte ocupaționale sau clinice.
6.3. Caracteristicile psihometrice
6.3.1. Fidelitatea

Fidelitatea NEO PI-R a fost examinată atât din perspectiva consistenței interne a scalelor, cât și a
stabilității temporale a rezultatelor. În continuare, sunt prezentate principalele informații legate de
aceste aspecte.

a) Consistența internă
Tabelul 6.2 prezintă coeficienții de consistență internă obținuți în SUA și România pentru
domenii și fațete la Forma S, calculați pe baza datelor colectate pentru studiul performanței în
muncă (Costa, McCrae și Dye, 1991; McCrae
et al
., 2008). Tabelul include și coeficienții Alfa
pentru domeniile și fațetele Formei R, calculați pe baza eșantionului cu evaluări oferite de către
rude și prieteni (Costa și McCrae, 1992b). Pentru SUA, valorile coeficienților variază între 0,56 și
0,81 pentru autoevaluări și între 0,60 și 0,90 pentru heteroevaluări. Deși nu sunt ideale, valorile pot
fi considerate acceptabile pentru fațete, care au doar câte opt itemi fiecare, fiind bine cunoscut
faptul că scăderea numărului de itemi dintr-o scală atrage după sine scăderea coeficientului Alfa.
Scalele de tip domeniu, spre exemplu, care au câte 48 de itemi, obțin coeficienți între 0,86 și 0,92.
Alte investigații realizate cu NEO PI au pus în evidență valori similare pentru bărbați și femei
(McCrae și Costa, 1983), pentru grupuri clinice (Fagan
et al
., 1991) sau pentru grupuri de studenți
(Piedmont, McCrae și Costa, 1992). Pentru România, se poate observa că, deși sunt ușor mai mici
decât cei obținuți pentru varianta americană, coeficienții de fidelitate obținuți pentru versiunea
românească a NEO PI-R sunt comparabili cu cei obținuți în SUA și în alte culturi în care a fost
adaptat inventarul.
Tabelul 6.2.
Indicii de consistență internă Alfa pentru scalele NEO PI-R, pentru Statele Unite și
România
SUA
România
Forma S
Forma R
Forma S
Forma R
Domeniile NEO PI-R
Nevrotism
0,92
0,93
0,91
0,93
Extraversiune
0,89
0,90
0,85
0,92
Deschidere către experiență
0,87
0,89
0,83
0,88
Agreabilitate
0,86
0,95
0,85
0,89
Conștiinciozitate
0,90
0,92
0,90
0,92
Fațetele Nevrotismului
N1: Anxietate
0,78
0,82
0,77
0,81
N2: Furie-Ostilitate
0,75
0,86
0,72
0,81
N3: Depresie
0,81
0,81
0,78
0,75
N4: Timiditate
0,68
0,73
0,68
0,79
N5: Impulsivitate
0,70
0,69
0,68
0,92

N6: Vulnerabilitate
0,77
0,81
0,74
0,69
Fațetele Extraversiunii
E1: Căldură
0,73
0,81
0,71
0,70
E2: Spirit gregar
0,72
0,79
0,68
0,86
E3: Asertivitate
0,77
0,76
0,74
0,81
E4: Activism
0,63
0,77
0,63
0,75
E5: Căutarea senzațiilor
0,65
0,74
0,70
0,84
E6: Emoții pozitive
0,73
0,82
0,73
0,79
Fațetele Deschiderii către experiență
O1: Deschidere spre fantezie
0,76
0,72
0,74
0,83
O2: Deschidere spre estetică
0,76
0,81
0,75
0,70
O3: Deschidere spre sentimente
0,66
0,69
0,63
0,67
O4: Deschidere spre acțiune
0,58
0,60
0,55
0,55
O5: Deschidere spre idei
0,80
0,87
0,74
0,76
O6: Deschidere spre valori
0,67
0,69
0,63
0,75
Fațetele Agreabilității
A1: Încredere
0,79
0,90
0,75
0,78
A2: Onestitate
0,71
0,84
0,70
0,79
A3: Altruism
0,75
0,80
0,71
0,67
A4: Complianță
0,59
78
0,57
0,49
A5: Modestie
0,67
0,83
0,72
0,78
A6: Blândețe
0,56
0,69
0,57
0,75
Fațetele Conștiinciozității
C1: Competență
0,67
0,73
0,66
0,76
C2: Ordine
0,66
0,71
0,64
0,77
C3: Simțul datoriei
0,62
0,70
0,69
0,62
C4: Dorința de realizare
0,67
0,70
0,65
0,69
C5: Autodisciplină
0,75
0,82
0,72
0,68
C6: Deliberare
0,71
0,73
0,71
0,86
Notă
: Adaptat după Costa, McCrae și Dye (1991), Costa și McCrae (1992b) și McCrae
et al
. (2008). SUA: N = 1.539 pentru Forma
S, N = 277 pentru Forma R. România: N = 1.100 pentru Forma S, N = 229 pentru Forma R.

Pentru versiunea românească a chestionarului, Forma S, coeficienții Alfa de consistență internă
pentru scalele de tip fațetă variază între minim 0,55 (pentru fațeta O4) și maxim 0,78 (pentru fațeta
N3). Cele mai mici valori au fost obținute pentru fațetele factorului Deschidere către experiență, la
fel ca și în cazul altor adaptări culturale ale NEO PI-R. Valorile coeficienților de consistență
internă pentru domenii sunt mult mai mari, variind între 0,77 și 0,91. Două dintre scalele asociate
factorilor obțin coeficienți peste 0,90, respectiv Nevrotismul și Conștiinciozitatea, ceea ce

deschide posibilitatea utilizării acestora în situații de evaluare cu miză înaltă (
high stake
), în
special în domeniul industrial-organizațional.
Pentru Forma R a inventarului, coeficienții de consistență internă au fost calculați în România
pe baza lotului de 229 de participanți descris mai sus. Patternul este similar cu cel obținut pentru
Forma S a chestionarului, coeficienții fiind chiar ușor mai mari. Pentru eșantionul combinat,
coeficienții de consistență variază între minim 0,49 (pentru fațeta A4) și maxim 0,92 (pentru fațeta
N5).

b) Fidelitatea test-retest
O bună convergență a măsurătorilor realizate asupra aceluiași respondent la două momente
diferite este esențială din perspectiva stabilității în timp a rezultatelor obținute, din moment ce
scalele testului măsoară trăsături de personalitate stabile. Din păcate, datele privind stabilitatea în
timp a rezultatelor disponibile pentru versiunea americană sunt parțiale și într-o oarecare măsură
lacunare. Astfel, manualul original al testului (Costa și McCrae, 1992a) nu furnizează date privind
fidelitatea test-retest a scalelor NEO PI-R.
Totuși, există o serie de date de cercetare disponibile care susțin stabilitatea scalelor,
demonstrând astfel că testul evaluează preferințe stabile. Astfel, un studiu realizat pe un eșantion de
31 de participanți cu ajutorul NEO-PI a pus în evidență coeficienți de fidelitate test-retest cu valori
cuprinse între 0,66 și 0,92 pentru fațete și 0,87, 0,91 și 0,86 pentru domeniile N, E și O (McCrae și
Costa, 1983). Un alt studiu, bazat pe analiza răspunsurilor unui număr de 208 studenți incluși în
eșantionul de normare al NEO PI-R, care răspunseseră la NEO FFI cu trei luni înainte, a pus în
evidență coeficienți de fidelitate test-retest de 0,79; 0,79; 0,80; 0,75 și 0,83 pentru domeniile N, E,
O, A și C.
Există, de asemenea, câteva studii care s-au focalizat pe investigarea stabilității scorurilor pe
termen lung. Un studiu longitudinal întins pe 6 ani a pus în evidență coeficienți de fidelitate test-
retest cu valori între 0,68 și 0,83 pentru domeniile N, E și O, atât pentru autoevaluări, cât și pentru
evaluările realizate între soți. Coeficienții test-retest obținuți pentru un interval de trei ani s-au
plasat între valorile 0,63 și 0,79 pentru versiunile scurte ale domeniilor A și C (Costa și McCrae,
1988b). Un alt studiu longitudinal de 7 ani, efectuat cu NEO-PI asupra heteroevaluărilor realizate
de rude și prieteni, a generat coeficienți de stabilitate cu valori între 0,51 și 0,82 pentru cele 18
fațete ale N, E și O și între 0,63 și 0,81 pentru cele cinci domenii (Costa și McCrae, 1992b).
Coeficienții de fidelitate test-retest pentru versiunea românească (McCrae
et al
., 2008), Forma
S, au fost calculați pe baza răspunsurilor provenind de la un eșantion de 126 de studenți, dintre care
69 de gen masculin și 57 de gen feminin, cu vârste între 19 și 29 de ani (
M
= 22,06,
SD
= 2,41).
Colectarea datelor pentru retest a fost realizată la două săptămâni după prima administrare. La
nivel de fațete, coeficienții de fidelitate test-retest variază între minim 0,67 (pentru fațeta E5) și
maxim 0,93 (pentru fațeta E6). Un fapt interesant este acela că unele fațete care prezintă niveluri

mai reduse ale consistenței interne dispun de o stabilitate temporală bună, cum ar fi cazul fațetelor
C4 sau C2. La nivelul domeniilor, coeficienții de stabilitate test-retest obținuți au fost 0,79, 0,83,
0,83, 0,78 și 0,73, pentru scalele N, E, O, A, respectiv C.
6.3.2. Validitatea
Validitatea NEO PI-R a fost examinată printr-un număr mare de studii, folosind multiple
perspective asupra validității. În continuare, prezentăm pe scurt datele existente cu privire la
diferitele tipuri de validitate. Atragem însă atenția asupra faptului că validitatea nu este un concept
static și absolut, valorile obținute pentru coeficienții de validitate putând fi influențați de diferite
variabile de natură contextuală, cum ar fi populațiile pe care sunt realizate investigațiile, situația și
modul de administrare a evaluării sau obiectivele avute în vedere de investigație. Totodată,
precizăm că o bună validitate a testului nu atrage automat după sine și o bună validitate a evaluării,
în sensul că orice test valid va genera rezultate invalide dacă este utilizat în mod inadecvat. Astfel,
validitatea testului este o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru validitatea evaluării, ea
trebuind analizată în contextul procesului de evaluare, din perspectiva surselor de eroare posibile
(Urbina, 2004).

Structura factorială
Analiza factorială a fost utilizată pentru examinarea convergenței cu modelul
Big Five
în sine,
această convergență fiind necesară din punctul de vedere al validității. Pentru versiunea americană,
o analiză factorială exploratorie de extragere a cinci componente principale, cu rotație Varimax, a
pus clar în evidență cele cinci dimensiuni ale personalității, corelațiile obținute între scorurile la
factori și domeniile N, E, O, A și C fiind de 0,91, 0,89, 0,95, 0,95, respectiv 0,89 (Costa, McCrae
și Dye, 1991a). Tabelul 6.3 prezintă rezultatele analizei factoriale derulate pentru eșantioanele de
normare american și românesc. Se poate constata că fiecare fațetă este saturată puternic în factorul-
țintă și că, acolo unde apar saturații secundare semnificative, acestea sunt pertinente din punctul de
vedere al semnificației psihologice. Analizele realizate pentru versiunea americană au evidențiat și
faptul că NEO PI-R prezintă o bună validitate factorială, chiar în situațiile în care analizele
urmăresc variabile adiționale, cum ar fi genul, rasa, populațiile specifice sau grupa de vârstă
(Costa, McCrae și Dye, 1991).
Tabelul 6.3.
Structura factorială a scalelor NEO PI-R pentru Statele Unite și România
SUA
România
Fațete
N
E
O
A
C
N
E
O
A
C
Fațetele Nevrotismului
N1: Anxietate
0,81
0,02
–0,01
–0,01
–0,10
0,76
–0,04
–0,05
0,05
–0,11

N2: Furie-Ostilitate
0,63
–0,03
0,01
–0,48
–0,08
0,55
–0,12
–0,05
–0,44
–0,27
N3: Depresie
0,80
–0,10
0,02
–0,03
–0,26
0,71
–0,14
0,00
0,01
–0,35
N4: Timiditate
0,73
–0,18
–0,09
0,04
–0,16
0,65
–0,20
0,07
–0,11
–0,09
N5: Impulsivitate
0,49
0,35
0,02
–0,21
–0,32
0,50
0,18
0,09
–0,35
–0,24
N6: Vulnerabilitate
0,70
–0,15
–0,09
0,04
–0,38
0,51
–0,20
–0,04
–0,08
–0,61
Fațetele Extraversiunii
E1: Căldură
–0,12
0,66
0,18
0,38
0,13
–0,10
0,61
–0,09
0,23
0,38
E2: Spirit gregar
–0,18
0,66
0,04
0,07
–0,03
–0,22
0,67
–0,03
0,21
0,15
E3: Asertivitate
–0,32
0,44
0,23
–0,32
0,32
–0,32
0,41
–0,14
–0,33
0,37
E4: Activism
0,04
0,54
0,16
–0,27
0,42
–0,04
0,39
0,01
–0,16
0,48
E5: Căutarea senzațiilor
0,00
0,58
0,11
–0,38
–0,06
0,10
0,56
0,04
–0,28
–0,11
E6: Emoții pozitive
–0,04
0,74
0,19
0,10
0,10
–0,11
0,64
0,22
–0,10
0,17
Fațetele Deschiderii către experiență
O1: Deschidere spre fantezie
0,18
0,18
0,58
–0,14
–0,31
0,12
0,07
0,73
0,00
–0,08
O2: Deschidere spre estetică
0,14
0,04
0,73
0,17
0,14
0,17
0,40
0,34
–0,01
0,15
O3: Deschidere spre sentimente
0,37
0,41
0,50
–0,01
0,12
0,37
0,31
0,38
–0,14
0,25
O4: Deschidere spre acțiune
–0,19
0,22
0,57
0,04
–0,04
–0,17
0,46
0,22
–0,12
–0,29
O5: Deschidere spre idei
–0,15
–0,01
0,75
–0,09
0,16
–0,04
0,25
0,26
0,00
0,36
O6: Deschidere spre valori
–0,13
0,08
0,49
–0,07
–0,15
–0,34
–0,04
0,60
0,09
0,24
Fațetele Agreabilității
A1: Încredere
–0,35
0,22
0,15
0,56
0,03
–0,18
0,46
–0,13
0,41
0,18
A2: Onestitate
–0,03
–0,15
–0,11
0,68
0,24
–0,28
–0,15
0,09
0,55
0,37
A3: Altruism
–0,06
0,52
–0,05
0,55
0,27
0,00
0,24
0,15
0,46
0,57
A4: Complianță
–0,16
–0,08
0,00
0,77
0,01
–0,15
–0,13
0,03
0,72
0,19
A5: Modestie
0,19
–0,12
–0,18
0,59
–0,08
–0,01
–0,06
0,01
0,56
–0,11
A6: Blândețe
0,04
0,27
0,13
0,62
0,00
0,12
0,29
–0,17
0,55
0,27
Fațetele Conștiinciozității
C1: Competență
–0,41
0,17
0,13
0,03
0,64
–0,27
0,13
0,04
0,03
0,72
C2: Ordine
–0,04
0,06
–0,19
0,01
0,70
–0,09
0,01
0,08
0,14
0,69
C3: Simțul datoriei
–0,20
–0,04
0,01
0,29
0,68
–0,18
0,01
0,06
0,22
0,79
C4: Dorința de realizare
–0,09
0,23
0,15
–0,13
0,74
–0,04
0,15
0,07
0,03
0,74
C5: Autodisciplină
–0,33
0,17
–0,08
0,06
0,75
–0,39
0,09
–0,04
0,16
0,72
C6: Deliberare
–0,23
–0,28
–0,04
0,22
0,57
–0,23
–0,11
–0,30
0,27
0,57
Sursa
: Adaptat după McCrae
et al
. (2008).
Pentru lotul românesc de normare s-a folosit aceeași procedură de extracție ca și în cazul
versiunii americane, prezentată mai sus (extragerea componentelor principale, urmată de o rotație
Varimax). Soluția în cinci factori prezentată în tabelul 6.3 cumulează 53% din varianța datelor,

fiecare factor explicând 14,75%, 12,16%, 9,24%, 8,91%, respectiv 7,93%. După cum se poate
observa, fațetele se grupează în mod destul de coerent pe cele cinci domenii. Toate fațetele au
saturații mari în factorii de care aparțin, dar există totodată câteva fațete care au saturații puternice
duble, încărcând și un alt factor decât cel țintă. De exemplu, fațeta O2 (Estetică) este saturată 0,34
în factorul Deschidere către experiență și 0,40 în Extraversiune, putându-se astfel afirma că
deschiderea către domeniul estetic este de tip extravert, la fel ca și deschiderea spre acțiune (O4),
care este saturată 0,22 în factorul Deschidere către experiență și 0,46 în Extraversiune.
Deschiderea spre idei (O5), în schimb, poate fi interpretată ca o deschidere conștiincioasă, fiind
saturată 0,26 în Deschiderea către experiență și 0,36 în factorul Conștiinciozitate. Mai menționăm
faptul că ordinea de extracție a factorilor pentru versiunea românească este diferită de cea
constatată în studiul american, din perspectiva procentului din varianță explicat. Astfel, ordinea de
extracție în cazul studiului românesc a fost următoarea: Conștiinciozitate, Nevrotism, Agreabilitate,
Extraversiune și Deschidere către experiență.
O serie de aspecte interesante privind structura factorială a versiunii românești pot fi
evidențiate și din analiza patternurilor de intercorelații constatate între scalele chestionarului,
prezentate în anexele manualului românesc (McCrae
et al
., 2008). În primul rând, se constată
corelații relativ mari în interiorul dimensiunilor. De exemplu, coeficienții de corelație obținuți
între fațeta N1 (Anxietate) și fațetele N3 (Depresie), respectiv N4 (Timiditate/Conștiință de sine
exacerbată) sunt de 0,60, respectiv 0,51. Corelația N1 – N4 poate fi explicată la nivel conceptual,
timiditatea reflectând un caz special de anxietate, iar corelația N1 – N3 este concordantă cu studiile
care investighează comorbiditatea anxietate-depresie. Se poate spune că există corelații în general
negative între fațetele Nevrotismului și domeniile Extraversiune, Agreabilitate și Conștiinciozitate,
fapt de altfel foarte plauzibil din punct de vedere conceptual. De asemenea, se constată corelații
ceva mai reduse între fațetele factorului Deschidere către experiență, ceea ce indică relativa
independență a acestora. În sfârșit, pot fi constatate o serie de corelații existente între fațete
aparținând unor domenii diferite, cum ar fi cazul fațetei A5 (Modestie), care corelează la nivel –
0,25 cu fațeta E3 (Asertivitate), sau al fațetei O3 (Sentimente), care corelează la nivel 0,24 cu
fațeta A3 (Altruism).
În literatură există o serie de date disponibile despre structura factorială a inventarului, care
provin din studii internaționale. Ele au utilizat analiza factorială cu rotație Procrustes –
recomandată de autorii testului (McCrae
et al
., 1996) –, care permite calcularea unor coeficienți de
congruență cu structura inițială, obținută pe eșantionul american. Astfel, structura factorială a NEO
PI-R a fost replicată cu succes în țări/culturi precum Germania, Anglia, Coreea, Croația, Estonia,
Franța, Israel, Islanda, Japonia, Olanda, Norvegia, Filipine, Portugalia, Rusia, Serbia, Italia, China
(McCrae și Costa, 1995; Rolland, 2002; Terraciano, 2003; Wu
et al
., 2008) sau pe eșantioane
clinice (Egger
et al
., 2003). Cel mai relevant studiu de acest tip, numit
Personality Profiles of
Cultures
, a cuprins 51 de țări și mai mult de 11.000 de participanți. Principala concluzie a studiului

a fost aceea că structurile factoriale sunt reproductibile și coerente la nivel intercultural,
coeficienții de congruență fiind 0,98 pentru factorul N și 0,97 pentru restul factorilor (E, O, A, C).
94% din numărul total de factori analizați la nivel de țări au atins pragul de congruență de 0,85
(McCrae
et al
., 2005).
Rezultatele analizei bazate pe rotația Procrustes efectuate asupra factorilor extrași din datele
recoltate de la eșantionul normativ românesc indică o convergență de 0,98, 0,96, 0,90, 0,96 și 0,96
pentru factorii N, E, O, A și C. Fațeta O6 (Valori) are un coeficient de convergență de 0,81, sub
valoarea de 0,85 acceptată drept criteriu minimal de convergență (McCrae
et al
., 2008).
Validitatea celor cinci factori
Investigarea validității celor cinci factori a fost realizată, în principal, din două direcții, cu
toate că acestea sunt cât se poate de inegal reprezentate din perspectiva numărului de investigații
realizate în cadrul fiecăreia. Astfel, o primă direcție, care cumulează un număr destul de mare de
studii, are în vedere convergența domeniilor măsurate de NEO PI-R cu factorii obținuți cu ajutorul
listelor de adjective de tip
Big Five
, rezultate în urma studiilor lingvistice care au condus la
consacrarea acestui model. Dovezile consistente acumulate din această direcție de investigație
susțin validitatea modelului factorial al NEO PI-R (McCrae, 1990; Goldberg, 1989; Trapnell și
Wiggins, 1990; Ostendorf, 1990). Cea de-a doua direcție, mai puțin robustă, din păcate, a urmărit
investigarea convergenței factorilor NEO PI cu modele rezultate din conceptualizări alternative ale
modelului cu cinci factori ai personalității, mai precis California Q-Set (Block, 1961) și Inventarul
de Personalitate Hogan (Hogan, 1986). Datele existente în această direcție indică și ele o bună
validitate de construct a NEO PI (Goldberg, 1989; McCrae, Costa și Busch, 1986).
Validitatea convergentă și discriminativă a fațetelor
Deoarece demersul de a realiza o sinteză a datelor disponibile din această perspectivă nu este
posibil în spațiul de față, ne vom limita la a menționa că, în general, studiile indică o bună
validitate convergentă și discriminativă a fațetelor, precum și la câteva studii relevante. Unul dintre
acestea a utilizat datele recoltate în cadrul BLSA și a corelat fiecare fațetă cu 116 scale diferite din
12 inventare distincte. Corelațiile obținute în studiu aduc dovezi solide privind validitatea
convergentă și discriminativă a fațetelor (Costa și McCrae, 1997). O altă cercetare a avut în vedere
corelarea fațetelor NEO PI-R cu adjectivele din ACL (Gough și Heilbrun, 1983). Pentru fiecare
fațetă a NEO PI-R au fost identificate câte șapte adjective din listă cu corelație mare cu scorul la
fațete, mai puțin pentru fațeta O6 (Valori), pentru care au fost găsite doar patru adjective cu
corelație înaltă. Tiparul acestor corelații este suficient de specific pentru ca pe baza lui să poată fi
identificate în mod clar fațetele (McCrae și Costa, 1992). În sfârșit, validitatea convergentă și
discriminativă a inventarului a fost verificată și pe baza convergenței cu instrumente de evaluare
mai puțin structurate, cum ar fi probele de completare de propoziții (de exemplu,
The Twenty

Statements Test
– TST, Kuhn și McPartland, 1954 sau
Washington University Sentence
Completion Test
– WUSCT, Loevinger și Wessler, 1970). Aceste studii indică, de asemenea, o bună
validitate de construct a testului (McCrae și Costa, 1980; McCrae și Costa, 1988; McCrae
et al
.,
2008).
Convergența autoevaluărilor cu evaluările realizate de alte persoane
Acest tip de validitate este esențial pentru orice instrument de autoevaluare, unde există
posibilitatea apariției unor erori de evaluare, care pot ține fie de dispoziții inconștiente ale
respondentului, fie de o strategie personală de prezentare, fie de factori contextuali, cum ar fi miza
evaluării. Primele date existente în această direcție au arătat existența unei bune convergențe între
autoevaluări și cele realizate de soți (McCrae, 1982) sau între autoevaluări și cele realizate de rude
ori prieteni (McCrae și Costa, 1987). Alte studii raportează, în mod similar, existența unor corelații
semnificative între autoevaluări și heteroevaluări: de exemplu, Mutén (1991) a raportat corelații
convingătoare între autoevaluările unor pacienți și evaluările realizate de soții/soțiile acestora.
Două studii realizate de autorii testului prezintă date sistematice în această direcție (Costa și
McCrae, 1992b; McCrae, 1991), punând în evidență existența unui acord între evaluatori diferiți,
între autoevaluările și heteroevaluările realizate de prieteni, precum și între autoevaluările și
heteroevaluările realizate de soți. Deși un număr redus de participanți au fost evaluați pe baza
răspunsurilor oferite de evaluatori externi multipli (soți, prieteni și rude), s-a constatat existența
unor corelații semnificative între evaluările prietenilor și cele ale soților pentru factorii N (
r
=
0,54), O (
r
= 0,44) și C (
r
= 0,35) (
N
= 37,
p
< 0,05).
Adaptarea românească a NEO PI-R a inclus și un studiu care a verificat convergența
autoevaluărilor cu heteroevaluările pentru două grupuri de studenți, în două contexte diferite, în
care heteroevaluările au fost realizate de părinți sau de profesori. Analizele au pus în evidență o
convergență vizibil mai bună între autoevaluări și evaluările realizate de prieteni, față de situația în
care acestea au fost realizate de părinți. Dincolo de semnificația corelațiilor pentru validitatea
chestionarului, diferența constatată în cele două situații poate fi explicată parțial prin diferențele de
volum între cele două eșantioane (McCrae
et al
., 2008).
Validitatea de criteriu (predicția unor criterii)
Capacitatea inventarelor din spectrul NEO de a prezice diferite criterii a fost investigată în
multiple studii. Prezentăm în continuare câteva dintre datele relevante în această direcție, cu
mențiunea că o serie de referiri la corelațiile între scorurile NEO PI-R sunt făcute și în secțiunea
care tratează interpretarea scorurilor. Menționăm că acest tip de validitate este esențial din
perspectiva utilității practice a testului, oferind repere pentru utilizare lui corectă în diferite
contexte aplicative. NEO PI-R a fost pus în raport cu o varietate de criterii externe, dintre care
enumerăm confortul psihologic, coping-ul și mecanismele defensive, nevoile și motivațiile și

tipurile jungiene (Costa, Zonderman și McCrae, 1991; McCrae și Costa; 1989a, 1991a; Piedmont,
McCrae și Costa, 1991).
Autorii testului au propus un model al confortului psihologic (
well-being
) bazat pe ideea că
afectele pozitive sunt legate de factorul E, cele negative de factorul N, iar fericirea individului ar
depinde, în mod simultan, de cele două categorii (Costa și McCrae, 1980). Aceste idei au fost
confirmate și pentru formele R și S, studiul în cauză sugerând că persoanele cu note ridicate la
factorul O sunt deschise la o gamă mai largă de sentimente spre deosebire de persoanele cu scoruri
mici la O (Costa și McCrae, 1984). Un alt studiu a inclus în investigație și domeniile A și C
(McCrae și Costa, 199l), arătând că și scorurile înalte la factorii O și C sunt capabile să prezică
confortul psihologic.
În ceea ce privește strategiile de coping utilizate, datele existente arată fără echivoc faptul că
strategiile de coping sunt influențate de trăsăturile de personalitate. Astfel, un studiu realizat pe
două subeșantioane din ABLSA relevă că unele mecanisme de coping, considerate din punct de
vedere teoretic nevrotice sau imature (evadarea în reverie, indecizia, autoacuzarea și reacțiile
ostile), sunt legate în mod semnificativ de scorurile înalte la factorul N (McCrae și Costa, 1986b).
Un alt studiu derulat pe participanții la ABLSA (Costa, Zonderman și McCrae, 1991) a
examinat relațiile dintre cele cinci domenii și trei chestionare concentrate pe mecanisme defensive
(Bond, Gardner, Christian și Sigal, 1983; Haan, 1965; Ihilevich și Gleser, 1986). Factorul N este
asociat cu reactivitatea psihică, cu îndoiala și cu tipare de acțiune neadaptative. E este corelat
pozitiv cu negarea și negativ cu îndoiala. O este corelat pozitiv cu mecanismele defensive de tip
adaptativ, în timp ce A este corelat negativ cu mecanismele defensive care se concentrează pe
distorsionarea imaginii (de exemplu, mimarea superiorității) și este corelat pozitiv cu mecanismele
defensive care presupun autosacrificiul. În sfârșit, C este legat pozitiv de centrarea pe problemă și
negativ de „regresie” și, în general, de tiparele comportamentale dezadaptative.
Scorurile NEO PI-R au fost corelate și cu instrumente de evaluare construite din perspectiva
teoriei motivației a lui Murray (1938). Conform acesteia, trăsăturile de personalitate se dezvoltă ca
modalități de răspuns la nevoile fundamentale ale persoanei. În practică, există multiple
instrumente psihometrice de evaluare care se bazează pe modelul teoretic propus de Murray, mai
specific, pe listele sale de nevoi. Printre acestea menționăm
Personality Research Form – PRF
(Jackson, 1984),
Edwards Personal Preference Schedule – EPPS
(Edwards, 1959),
Adjective
Check List – ACL
(Gough și Heilbrun, 1983),
Nonverbal Personality Questionnaire – NPQ
(Paunonen, Jackson și Ashton, 2004) sau tehnici proiective, cum ar fi Testul Apercepției Tematice –
TAT (Murray, 1938). În trei studii distincte, NEO PI a fost corelat cu PRF, EPPS și ACL (Costa și
McCrae, 1988a; Piedmont, McCrae și Costa, 1991a, 1992). S-a evidențiat astfel faptul că scalele
NEO PI și PRF acoperă o varianță similară din domeniul diferențelor interindividuale, precum și
domenii similare de evaluare (Costa și McCrae, 1988a). Deși Edwards, pe de o parte, și Gough și
Heilbrun, pe de-altă parte, au utilizat conceptualizări diferite asupra nevoilor descrise de Murray,

tipare corelaționale similare celui constatat în studiul cu PRF au fost observate și în corelațiile
NEO PI cu EPPS și ACL (Piedmont, McCrae și Costa, 1991, 1992).
Dachowski (1987) a emis ipoteza similitudinii conceptuale între scalele MBTI și patru dintre
cele cinci scale ale NEO PI. Extraversiunea este foarte apropiată între cele două operaționalizări.
Deschiderea către experiență are o zonă de similitudine conceptuală cu Intuiția (
vs
Senzație).
Agreabilitatea este similară cu Sentimentul (
vs
Gândire), iar Conștiinciozitatea cu Judecata (
vs
Percepție).
Modelul circumplex interpersonal, măsurat cu IAS-R (
Interpersonal Adjective Scale – Revised
,
Wiggins, Trapnell și Phillips, 1988), a fost pus, de asemenea, în relație cu scorurile NEO PI.
Comparația între scorurile IAS-R și NEO PI pe eșantionul ABLSA a pus în evidență un paralelism
între cercul interpersonal și modelul celor cinci factori, în sensul că planul cercului interpersonal
este definit prin dimensiunile Extraversiunii și Agreabilității (McCrae și Costa, 1989), acestea
fiind plasate între axele Iubire și Statut ale modelului interpersonal. Astfel, este posibilă
localizarea de principiu a unei persoane pe circumplex, pe baza scorurilor la E și A.
Alte constructe relevante cu care au fost asociate scorurile NEO PI sunt gândirea divergentă și
creativitatea. Datele din studiul ABLSA indică o relație clară între factorul Deschidere către
experiență (O) și gândirea divergentă, ceea ce nu este cazul pentru niciuna dintre celelalte
dimensiuni
Big Five
măsurate. De asemenea, dimensiunea Deschidere către experiență pare să fie
în mod clar relaționată cu creativitatea, aceasta din urmă nefiind legată de vreo altă dimensiune
Big
Five
, la fel ca și gândirea divergentă.
6.4. Administrarea și scorarea
6.4.1. Cerințe pentru utilizatori
Din perspectiva clasificării utilizate pentru multă vreme de APA, NEO PI-R este un instrument de
clasă B, adică unul destinat uzului de către persoane care au absolvit un curs de psihometrie la
nivel de master și au urmat un training specializat supervizat. Prin echivalență, în România, NEO
PI-R este disponibil pentru psihologi și alte categorii profesionale înrudite (asistență socială,
psihosociologie, psihopedagogie specială), cu condiția ca pregătirea profesională a acestora să
includă evaluarea psihologică și psihometria.
Dincolo de cerințele educaționale formale, utilizarea corectă a chestionarului necesită
înțelegerea modelului
Big Five
, capacitatea de operare cu noțiuni psihometrice, cunoașterea exactă
a semnificației scalelor și a dovezilor existente privind validitatea. Utilizarea corectă a
inventarului necesită nu doar interpretarea fiecărei scale a testului, ci și capacitatea de a corela
două sau mai multe scale și de a extrage semnificațiile care apar astfel la convergența mai multor

subscale, precum și capacitatea de a integra în interpretare evaluarea oferită de test cu date
provenind și din alte surse (de exemplu, interviu anamnestic, date comportamentale sau de istoric
etc.). În sfârșit, recomandăm un minim de practică supervizată, astfel încât proaspătul utilizator de
NEO PI-R să-și poată valida modul de înțelegere a testului și scalelor sau de interpretare a
rezultatelor.
6.4.2. Administrarea
Administrarea NEO PI-R este un proces simplu, chestionarul prezentându-se ca un caiet care
conține itemii, cu foaie de răspuns dedicată și instrucțiuni foarte clare. Facem în această direcție
două recomandări de care utilizatorul ar trebui să țină cont atunci când administrează chestionarul,
în vederea creșterii validității evaluării. Acestea urmăresc obținerea unor seturi de răspunsuri
neafectate de tendințele conștiente sau inconștiente la distorsiune pe care le pot manifesta
respondenții. În primul rând, se recomandă o bună responsabilizare din partea respondentului, în
sensul înțelegerii obiectivelor evaluării și al obținerii unei bune motivații pentru evaluare. În al
doilea rând, este recomandată asigurarea unei atitudini de tip autodezvăluire (
self-disclosure
) din
partea respondentului. Pentru utilizarea în cazul persoanelor cu deficit de vedere sau cu slabe
abilități de lectură, se poate accepta administrarea NEO PI-R în condițiile în care itemii sunt citiți
cu voce tare respondenților.
De asemenea, este necesar ca spațiul fizic în care se derulează evaluarea să ofere condiții
decente de iluminat, confort termic și sonor și să fie lipsit de stimuli care pot distrage respondenții.
Totodată, este necesar ca respondentul să dispună de un spațiu de scris (birou, masă etc.), precum și
de un instrument de scris (creion, pix etc.). Dacă respondentul poartă ochelari, este recomandată
utilizarea lor pe durata cât se răspunde la chestionar. În sfârșit, facem precizarea că NEO PI-R
poate fi administrat atât individual, cât și mai multor persoane simultan (testări colective).
NEO PI-R poate fi administrat și în formă computerizată, respectiv on-line. Respondentul
primește din partea evaluatorului un mesaj-invitație pe e-mail, prin care este direcționat către
platforma on-line a editorului testului, i se pun la dispoziție un nume de utilizator (adresa de e-
mail) și o parolă pentru conectarea la platformă și accesul la chestionar. După ce respondentul
finalizează chestionarul, datele sunt preluate în contul utilizatorului (evaluatorul), care va primi un
mesaj de informare pe e-mail. Această modalitate de administrare a NEO PI-R prezintă o serie de
avantaje și necesită precauții legate de lipsa contactului cu respondentul.
Evaluatorul va trebui să găsească o modalitate de a comunica în prealabil cu respondentul, în
vederea asigurării celor menționate mai sus, în primul paragraf dedicat administrării. Individul va
trebui informat despre scopul evaluării, modalitatea de evaluare și condițiile de derulare a
acesteia. În plus, evaluatorul va trebui să găsească o soluție pentru gestionarea eventualelor
neînțelegeri din partea respondenților, în condițiile lipsei unei comunicări directe. Datele obținute

din investigarea validității evaluărilor psihologice realizate on-line sunt însă încurajatoare și
această modalitate de administrare a testelor capătă o răspândire tot mai mare.
Această modalitate de aplicare a testelor implică aspecte logistice și legate de accesul la
informații. Utilizatorul este înregistrat în platforma on-line a editorului de teste, unde dispune de un
cont personal și de o bază de date atașată acestuia, în care sunt stocate datele respondenților.
Evaluatorul își va accesa contul on-line, autentificându-se cu parola, pentru a face operațiuni, cum
ar fi trimiterea de invitații către respondenți, generarea de profiluri, căutări în baza de date sau
descărcarea acesteia într-un sistem informatic local. Asigurarea securității datelor stocate în
conturile de utilizatori revine editorului, în timp ce cea a datelor digitale descărcate de pe
platformă (rapoarte/profiluri, baze de date etc.) revine utilizatorului.
Atragem atenția asupra a trei aspecte legate de folosirea testelor, relevante pentru cei care
lucrează cu ele. În primul rând, această modalitate de utilizare creează economie de timp, prin
faptul că specialistul elimină timpul pe care l-ar fi dedicat supravegherii completării inventarului
de către persoana testată; de asemenea, astfel se ajunge la scurtarea semnificativă a timpilor de
scorare și generare a profilurilor. În al doilea rând, pentru că scorarea este un proces algoritmizat,
sunt eliminate riscurile de eroare în calcularea scorurilor și în trasarea profilurilor. În sfârșit,
această modalitate de utilizare are și alte facilități, precum efectuarea unor analize la nivel de grup,
analize comparative sau corelarea rezultatelor testului cu diferite criterii.

6.4.3. Instrucțiunile
Respondentul primește un caiet de itemi NEO PI-R, o foaie de răspuns și un instrument de scris.
Instructajul poate fi comunicat respondentului de către evaluator ori acesta din urmă poate citi
instrucțiunile de completare de pe prima pagină a caietului cu itemi. Persoana evaluată va trebui să
completeze datele sale de identificare în secțiunea dedicată a foii de răspuns. În cazul utilizării
Formei R, respondentul va trebui să completeze și datele de identificare pentru persoana evaluată.
Examinatorul trebuie să asigure completarea corectă a informațiilor de identificare pe foaia de
răspuns. După completarea datelor și comunicarea instructajului, evaluatorul va trebui să
gestioneze eventualele nelămuriri sau neînțelegeri din partea persoanei testate.
Deoarece respondentul nu are de îndeplinit o sarcină rezolutivă, NEO PI-R nu prezintă un timp-
limită de răspuns. Timpul mediu de răspuns (pentru majoritatea respondenților) este de 30-40 de
minute. Monitorizarea acestuia este importantă din perspectiva validității procesului de evaluare,
din moment ce timpii de răspuns foarte scurți, respectiv foarte lungi sunt indicatori ai răspunsului la
întâmplare, respectiv ai distorsiunii pozitive, așa cum este descris în secțiunea dedicată
interpretării.

6.4.4. Scorarea
Verificarea validității
Spre deosebire de alte instrumente psihometrice destinate evaluării personalității, cum ar fi marile
inventare clinice precum MMPI-2 (Butcher
et al
., adaptat de Munteanu, Livinți, și Iliescu, 2013)
sau MCMI (Millon
et al
., adaptat de David, 2011) sau bine cunoscutul CPI (Gough
et al
., 2006),
NEO PI-R nu dispune de mijloace cantitative formale pentru detectarea invalidității răspunsurilor
date de persoanele evaluate. Ca atare, facem precizarea că asigurarea unei bune motivații pentru
evaluare și a unei atitudini de autodezvăluire din partea respondentului sunt critice pentru
asigurarea validității evaluării, acestea fiind responsabilitatea psihologului. În continuare,
prezentăm, pe scurt, procesul de examinare a validității răspunsurilor la NEO PI-R.
Înainte de calcularea propriu-zisă a scorurilor, autorii testului recomandă examinarea
prealabilă a foii de răspuns din perspectiva aprecierii validității răspunsurilor. Primul criteriu al
acestei evaluări urmărește răspunsurile lipsă, un număr de 41 sau mai mare din totalul de 240
atrăgând după sine imposibilitatea calculării scorurilor.
Cei trei itemi de validitate prezentați la finalul administrării oferă câteva informații în această
direcție. Itemul A cere respondentului să precizeze dacă a răspuns la toate întrebările sincer și
precis. În principiu, un răspuns de tipul dezacord puternic sau dezacord la acest item atrage după
sine invalidarea protocolului, deși pot exista cazuri în care acest răspuns nu are neapărat
semnificație de invaliditate. Itemul B cere respondentului să precizeze dacă a răspuns la toate
întrebările. Un răspuns negativ oferă evaluatorului posibilitatea de a explora, printr-un dialog cu
respondentul, motivațiile acestor răspunsuri lipsă și astfel să obțină informații suplimentare
relevante pentru evaluare. Itemul C solicită respondentului să precizeze dacă a răspuns în spațiile
indicate (potrivite). Un răspuns negativ atrage după sine imposibilitatea de calculare a scorurilor,
indicând răspunsul aleatoriu.
Tendința spre aprobare (
acquiescence
) trebuie, de asemenea, investigată ca parte a examinării
validității. Un număr mai mare de 150 de răspunsuri de tip acord și acord puternic atrage după sine
suspiciunea distorsionării rezultatelor, ceea ce este un rezultat foarte puțin frecvent, din moment ce
99% dintre voluntarii participanți la un studiu au dat mai puțin de 150 de răspunsuri de acord
(Costa, McCrae și Dye, 1991).
Tendința spre dezaprobare este, la rândul său, examinată ca parte a investigării validității
răspunsurilor. În studiul menționat mai sus, s-a observat faptul că 99% dintre respondenți au dat
mai mult de 50 de răspunsuri de acord și acord puternic. Astfel, acest scor poate fi considerat
critic, valorile mai mici ridicând suspiciunea de distorsionare din perspectiva negării.
Răspunsurile date la întâmplare invalidează, practic, administrarea în cauză, iar procedurile de
scorare și interpretare devin irelevante, deoarece datele culese nu conțin informații relevante
despre persoana evaluată, cu excepția faptului că nu s-a implicat în sarcină. Astfel, dacă

respondentul alege varianta dezacord puternic la mai mult de șase itemi consecutiv, varianta
dezacord la mai mult de nouă itemi consecutiv, neutru la mai mult de 10 itemi consecutiv, acord la
mai mult de 14 itemi consecutiv sau acord puternic la mai mult de nouă itemi consecutiv, protocolul
este considerat afectat de răspunsul la întâmplare și, în consecință, nescorabil și neinterpretabil
(Costa, McCrae și Dye, 1991).
Dincolo de utilizarea acestor modalități formale indicate de autorii chestionarului, recomandăm
utilizatorilor evaluarea foilor de răspuns și a profilurilor de scoruri rezultate și din perspectiva
celorlalți indicatori tipici de validitate pentru chestionarele de personalitate. De exemplu, un
indicator relevant pentru răspunsul aleatoriu este timpul foarte scurt de răspuns, insuficient pentru
citirea și înțelegerea adecvată a itemilor. Alți indicatori relevanți în acest sens pot fi: prezența unor
patternuri pe foia de răspuns, un număr mare de răspunsuri lipsă sau obținerea de scoruri
contrastante la scale corelate, de exemplu la fațete diferite ale aceluiași domeniu.
Timpul de răspuns foarte lung poate fi un indicator relevant al distorsiunii în sensul
dezirabilității sociale, respondentul fiind preocupat ca prin răspunsurile date la itemi să creeze o
impresie pozitivă despre sine. În mod similar, prezența a numeroase corecturi pe foaia de răspuns,
scorurile foarte ridicate la scale (peste nota T 70) sau variabilitatea redusă a scorurilor interscale
pot indica același tip de distorsiune.
Tendința la distorsiunea negativă (
fake bad
) poate fi suspectată în condițiile în care scorurile
din profil iau valori, în general, sub medie sau dacă se obțin scoruri scăzute la scalele care
evaluează stima/imaginea de sine a persoanei.
Calcularea scorurilor
Pentru situația de scorare manuală se utilizează foi duble de tip autocopiativ, dintre care cea de
deasupra conține doar răspunsurile date de persoană (foaia de răspuns), iar cea de dedesubt,
accesibilă numai după ce foaia de răspuns propriu-zisă este îndepărtată, conține indicațiile de
calculare a scorurilor, adică modul de cotare pentru fiecare item și spații indicate pentru calcularea
scorurilor brute la fațete. Foaia de răspuns NEO PI-R este structurată pe opt coloane, fiecare având
câte 30 de rânduri; practic, fiecare linie conține cei opt itemi aferenți unei fațete, iar fiecare
coloană câte un item din fiecare fațetă (30 în total). Această modalitate de scorare nu este
disponibilă pentru versiunea românească a chestionarului.
În cazul scorării electronice nu se utilizează foile de răspuns de tip autocopiativ, ci foi de
răspuns simple. Scorarea în această situație se va face prin intermediul platformei on-line a
editorului testului, mai precis cu ajutorul unui software dedicat. Utilizatorul va trebui să introducă
răspunsurile date de persoana evaluată în programul care realizează calculele și trasarea
profilurilor. Această modalitate este cea mai rapidă și mai puțin vulnerabilă la erori umane, fiind
un proces automatizat.

Trasarea profilurilor de scoruri
Deși pentru versiunea românească a NEO PI-R nu este disponibilă scorarea manuală, care
presupune calculul manual și trasarea manuală a profilului, aceasta este varianta standard de
utilizare a chestionarului și o menționăm ca atare aici. Formularele de profil furnizează
corespondența între scorurile brute și scorurile standardizate (note T) pentru diferite etaloane și
permite ilustrarea vizuală a scorurilor și a raporturilor existente între acestea în cadrul profilului.
În cazul versiunii americane există foi de profil separate pentru Formele S și R. La Forma S există
foi de profil separate pentru adulți și pentru adolescenți, iar la Forma R există foi de profil doar
pentru adulți.
În versiunea românească, sistemul de scorare electronică al editorului realizează automat și
generarea/trasarea profilurilor, precum și unele dintre analizele implicate în verificarea validității
răspunsurilor, cum ar fi tendința la aprobare sau dezaprobare. Utilizatorul va trebui să selecteze
etalonul aplicabil pentru fiecare protocol de evaluare pentru care se generează un profil.
Calcularea scorurilor factoriale
Scorurile agregate la cele cinci domenii de evaluare (N, E, O, A, C) sunt aproximări ale celor
cinci factori ideali definiți de modelul
Big Five
. Totuși, scorurile la factorii
Big Five
identificați
prin analiza mai multor instrumente, inclusiv a NEO PI-R, pot prezenta unele avantaje psihometrice
față de scorurile la cele cinci domenii NEO PI-R și ca atare calcularea lor poate fi justificată în
unele situații aplicative. Cum studiile au indicat faptul că fațetele dispun de încărcături factoriale
secundare, în calcularea acestor scoruri factoriale este preluat un input informațional practic din
fiecare fațetă, în manieră ponderată. Manualul furnizează indicații pentru calcularea acelor scoruri
factoriale pentru Formele R și S (Costa și McCrae, 1992a; McCrae
et al
., 2008). În cazul versiunii
românești, serviciul de scorare on-line realizează implicit aceste calcule pentru scorurile factoriale
și le utilizează pentru vizualizarea profilului.
6.5. Interpretarea scorurilor
6.5.1. Strategia de interpretare
În interpretarea scorurilor, utilizatorul va trebui să țină cont atât de reperele generale definite în
literatura de specialitate, cât și de indicațiile specifice prezentate de manualul testului. Mai jos,
prezentăm considerentele generale privind interpretarea și prezentăm indicațiile specifice ale
manualului.
Dintr-o perspectivă mai largă, interpretarea scorurilor obținute la NEO PI-R ar trebui să
urmeze o strategie similară cu cea utilizată în general în interpretarea scorurilor la inventarele de

personalitate (Nedelcea și Ion, 2014), respectând pașii unui proces progresiv, de la general la
particular, și având ca element central o interpretare corelativă. Interpretarea corelativă are în
vedere considerarea simultană a mai multor scoruri (a unei configurații de scoruri), în vederea
înțelegerii semnificației psihologice a acestora. Manualul testului, la fel ca și studiile care au pus în
relație scorurile NEO PI-R cu o serie de criterii, oferă numeroase sugestii privind diferite asocieri
de scoruri la scale, care dispun de validitate predictivă în raport cu multiple criterii și pot fi
utilizate ca bază în interpretarea corelativă. Un demers progresiv în interpretare are în vedere
integrarea treptată, într-o perspectivă unitară asupra persoanei evaluate, a datelor provenite din alte
surse, din utilizarea altor metode sau de la evaluatori diferiți.
Din perspectivă acțională, putem sintetiza pașii parcurși în procesul de interpretare corelativă a
scorurilor NEO PI-R după cum este precizat în continuare, asumând că examinarea validității și
calcularea scorurilor au fost realizate în prealabil.
a) Interpretarea scorurilor la scalele individuale, în funcție de intensitatea acestora. Pentru o
bună înțelegere a semnificației scorurilor sunt necesare, pe de o parte, semnificația exactă a
nivelurilor înalte și scăzute de scoruri (scoruri mari și mici) pentru fiecare scală, precum și cele
cinci niveluri de intensitate a scorurilor bazate pe modelul normal de distribuție.
Facem în acest context precizarea că NEO PI-R este un instrument normativ, în sensul că
stabilirea nivelului de intensitate a scorurilor obținute de persoana evaluată este determinat în baza
unui proces de comparare cu un set de norme, mai precis cu media și abaterea standard constatate
în eșantionul de normare. Pentru versiunea românească a inventarului, eșantionul total de normare
asigură reprezentativitate pentru populația adultă a României, fiind format din 2.200 de persoane,
jumătate de gen masculin și jumătate de gen feminin. Manualul testului furnizează norme atât pentru
ambele forme ale inventarului (S și R), cât și pentru cele două genuri (masculin și feminin),
existând și posibilitatea raportării scorurilor brute la eșantionul combinat (masculin + feminin).
Manualul prezintă totodată distribuția eșantionului de normare pe vârste, mediu de proveniență și
zone statistice, în raport cu structura populației României (McCrae
et al
., 2008).
Scorurile standardizate la NEO PI-R sunt exprimate în scoruri T, care sunt distribuite pe curba
normală și au media 50 și abaterea standard 10. Astfel, un scor mediu este unul plasat în intervalul
dintre notele T 40 și 60, adică media +/– abaterea standard, interval în care găsim aproximativ
68,26% din populație. Scorurile înalte, respectiv scăzute, sunt cele care se abat de la medie mai
mult decât valoarea unei abateri standard și mai puțin decât două abateri standard, deci scorurile
cuprinse în intervalele 60-70 și 30-40 (note T). În fiecare dintre cele două intervale de scoruri se
plasează aproximativ 13,59% din populație. Scorurile extreme (foarte înalte și foarte scăzute) sunt
cele care se abat de la medie cu mai mult de două abateri standard, respectiv scorurile plasate
peste valoarea T 70 sau sub valoarea T 30. Întrucât ambele tipuri de scoruri extreme sunt fenomene
care se constată cu frecvență redusă în cadrul populației (aproximativ 2,27%), prezența lor între
profiluri indică necesitatea de a realiza investigații suplimentare pentru a le înțelege cu exactitate

semnificația. De exemplu, un scor T 72 pe domeniul N poate indica prezența unei tulburări
nevrotice, dar această semnificație patologică nu este obligatorie.
Precizăm că scorurile medii sunt mai degrabă lipsite de conținut informațional specific, ele
semnalând faptul că persoana evaluată este similară cu majoritatea celorlalte persoane din
populația de referință sub raportul dezvoltării/manifestării variabilei investigate. În cazul în care
un respondent obține, de exemplu, un scor T 52 la factorul E, nu se va putea afirma nici orientarea
extravertită, nici cea introvertită. La fel, dacă un respondent obține un scor mediu la factorul N,
vom putea afirma că are un nivel mediu sau normal al nevrotismului, că este la fel de stabil sau
instabil emoțional ca majoritatea oamenilor, dar nu vom putea identifica dacă persoana este
înclinată spre echilibru sau dezechilibru emoțional. În consecință, în interpretare ne vom baza în
special pe scorurile care se abat de la media populației de referință și care definesc nota de
individual a persoanei evaluate.
b) Analiza grupajelor de scale definite de autori, respectiv analiza corelată a scorurilor la
fațetele fiecărui factor. Instrumentul principal de lucru în această etapă este emiterea de ipoteze
interpretative, ca explicații pentru configurațiile de scoruri constatate.
Putem testa ipotezele interpretative emise analizând modul în care scalele interacționează una
cu alta. Un scor obținut la o scală poate fi complet înțeles din punctul de vedere al semnificației
psihologice numai prin raportare la celelalte scoruri relevante constatate la nivelul grupării. Modul
de manifestare a unei trăsături evaluate prin chestionar va fi nuanțat de celelalte trăsături care obțin
scoruri relevante. De exemplu, asocierea de scoruri înalte la fațetele N1 – Anxietate și N3 –
Depresie are altă semnificație psihologică decât asocierea N1 – Anxietate și N4 – Timiditate,
anxietatea în sine (măsurată de N1) având, probabil, forme diferite de manifestare în cele două
cazuri. În prima situație vorbim mai degrabă despre o anxietate cu accente depresive, iar în cea de
a doua, despre anxietatea socială.
c) Analiza și interpretarea altor grupări de scoruri, fie ele semnalate de literatura de cercetare,
fie pur și simplu constatate în cadrul profilurilor. Așa cum arătam mai sus, cercetările din domeniu
furnizează o serie de astfel de grupări de scale cu valoare predictivă, o parte dintre ele fiind
menționate pe parcursul acestui capitol.
Pe de altă parte, pot exista configurații de scoruri constatate de evaluator în cadrul profilurilor
și considerate de acesta ca fiind potențial relevante, fără ca o astfel de interpretare să fie neapărat
sprijinită prin cercetări. Când interpretarea se face în acest fel, accentul va fi pus pe analiza
interacțiunilor dintre scale sau analiza de pattern, însoțită de corelarea cu informații din alte surse,
ceea ce va permite verificarea sensurilor sau concluziilor identificate în urma evaluării.
d) Elaborarea unor concluzii parțiale privind personalitatea persoanei evaluate, bazate pe
interpretarea corelativă a scorurilor și adoptarea unor decizii privind continuarea procesului de
evaluare. Psihologul evaluator poate decide, de exemplu, că este necesară colectarea unor
informații suplimentare în vederea validării ipotezelor interpretative emise sau, ca un alt exemplu,

să valideze unele concluzii sau ipoteze prin intermediul unui dialog cu persoana evaluată.
Stricto sensu
, putem considera că interpretarea scorurilor obținute la NEO PI-R este epuizată în
acest punct. Dar situațiile reale de evaluare în care se folosește exclusiv NEO PI-R sunt rare, la
limită inexistente, inventarul fiind, de regulă, parte a unui proces de evaluare mai larg. Ca atare,
procesul de interpretare nu se poate opri în acest punct, fiind necesară integrarea informațiilor
recoltate și a concluziilor desprinse în urma administrării NEO PI-R în ansamblul datelor recoltate
în procesul de evaluare, din perspectiva scopului evaluării.
e) Corelarea cu informații din alte surse, provenind din utilizarea unor metode diverse, de la
evaluatori diferiți sau din multiple momente, reprezintă o componentă fundamentală a procesului de
interpretare a datelor recoltate în procesul de evaluare. Raportarea la scopul și întrebările
fundamentale ale evaluării este o condiție obligatorie în această etapă, ele direcționând modalitatea
de corelare a informațiilor recoltate. În acest sens, putem descrie procesul de interpretare ca pe
unul de integrare progresivă a informațiilor colectate în procesul de evaluare, în vederea înțelegerii
semnificației psihologice a acestora, din perspectiva scopurilor evaluării.
f) Pot exista situații în care, după analiza datelor disponibile, psihologul evaluator conchide că
atingerea scopului evaluării nu este posibilă, deoarece nu dispune de suficiente informații. Dacă
este cazul, el poate decide culegerea unor informații suplimentare în completarea celor deja
recoltate, așa încât să fie posibil un răspuns rezonabil de valid la întrebările din evaluare. Acest tip
de decizie este responsabilitatea psihologului și va fi întotdeauna luată contextual, în funcție de
scopul și miza evaluării.
g) Reinterpretarea rezultatelor obținute este un pas obligatoriu, din moment ce semnificațiile
psihologice derivate pe baza scorurilor se pot modifica din perspectiva integrării informațiilor
culese din alte surse sau cu ajutorul altor metode. Astfel, semnificația scorurilor va trebui revizuită
de fiecare dată când în evaluare sunt introduse informații noi. De exemplu, un scor foarte înalt la
dimensiunea Nevrotism nu implică în mod necesar prezența unei tulburări nevrotice, fiind vorba, în
principiu, despre o dimensiune a personalității normale. Dacă însă persoana evaluată vine cu un
istoric de tratament psihiatric, interpretarea scorului trebuie făcută clar din această perspectivă.
Acest demers de reinterpretare a rezultatelor are rolul de a asigura reducerea erorii și creșterea
validității evaluării.
h) După caz, procesul de interpretare se poate finaliza cu elaborarea de concluzii și
recomandări privind persoana evaluată, precum și în funcție de contextul și scopul pentru care este
realizată evaluarea. De exemplu, în cazul selecției profesionale, concluziile extrase vor urmări
gradul de potrivire dintre caracteristicile persoanei și specificațiile postului sau ale rolului
profesional. Dacă evaluarea este realizată în scopul dezvoltării persoanei evaluate sau pentru orice
alt tip de intervenție, concluziile și recomandările vor urmări identificarea potențialului de
dezvoltare, adică a opțiunilor sau a celui mai favorabil traseu de evoluție în carieră pentru
persoana evaluată.

6.5.2. Scalele
Interpretarea corectă a NEO PI-R necesită cunoașterea cu exactitate a semnificației scorurilor
înalte și scăzute la scale, la fel ca și în cazul altor scale derivate factorial. Atragem aici atenția
asupra faptului că semnificația celor doi poli ai scalelor factoriale (scoruri înalte
vs
scoruri
scăzute) este uneori contraintuitivă și nu poate fi întotdeauna dedusă pe baza opoziției sau
contrastului semantic. Astfel, dacă un scor scăzut la dimensiunea Extraversiune (E) poate fi
interpretat destul de corect în sensul afirmării unei orientări introvertite a persoanei evaluate,
lucrurile nu sunt la fel de clare în cazul altor scale, cum ar fi dimensiunea Deschidere către
experiență (O), unde un scor scăzut indică mai degrabă un spirit conservator și orientarea către
valori tradiționale.
Scorurile la scale sunt interpretate, de preferință, prin descrierea caracteristicilor tipice pentru
scorurile foarte ridicate sau foarte scăzute (extreme). Cu toate acestea, există destul de puțini
indivizi care vor obține scoruri extreme sau vor prezenta toate caracteristicile descrise de ele.
Scorurile individuale vor reprezenta cel mai frecvent grade ale trăsăturilor de personalitate
descrise prin scorurile extreme. Un scor mai apropiat de o extremă indică o mai mare probabilitate
ca persoana evaluată să fie caracterizată de respectivele trăsături, în timp ce un scor mai apropiat
de medie indică cel mai frecvent faptul că persoana evaluată este caracterizată de o nuanțare a
trăsăturii evaluate.
Atragem atenția asupra faptului că nu este indicat ca scorurile la scale să fie interpretate în
termeni de tipuri sau categorii, așa cum mulți utilizatori ar putea fi tentați să procedeze. Scalele
reprezintă dimensiuni continue, fiecare scor reprezentând o combinație, în proporții diferite, de
caracteristici tipice pentru scorurile foarte înalte și foarte scăzute. De exemplu, un scor înalt (T =
60, centila 84) pe scala E pune în evidență preferința către o orientare de tip extravertit și nu
apartenența la tipul extravertit.
În continuare, prezentăm scalele NEO PI-R și semnificațiile nivelurilor ridicate și scăzute de
scoruri, așa cum sunt descrise de autorii chestionarului (Costa și McCrae, 1992).
6.5.3. Cele cinci domenii
Primul pas în interpretarea profilurilor NEO PI-R este examinarea scorurilor la cele cinci domenii
mari, pentru a înțelege personalitatea individului evaluat la nivel global.
a) Nevrotismul – N (
Neuroticism
)
Acest factor descrie adaptarea sau stabilitatea emoțională, în opoziție cu instabilitatea

emoțională sau nevrotismul. Dincolo de specificitatea tulburărilor emoționale descrise în literatura
clinică, numeroase studii au demonstrat că indivizii care au dezvoltat astfel de tulburări aveau, în
general, și caracteristici tipice pentru alte stări patologice (Costa și McCrae, 1992a). Tendința
generală de a resimți afecte negative, precum cele de teamă, tristețe, jenă, furie, culpabilitate sau
dezgust, constituie esența factorului N. Scala surprinde însă mai mult decât tendința spre emoții
neplăcute: deoarece acestea interferează, de cele mai multe ori, cu capacitatea de adaptare a
persoanei, ea surprinde un factor general de vulnerabilitate și lipsă de reziliență. Astfel, persoanele
care obțin scoruri înalte prezintă, de regulă, și tendința de a dezvolta idei iraționale, de a-și
controla mai greu impulsurile și de a avea dificultăți în gestionarea stresului. Pacienții
diagnosticați cu tulburări din zona Axei 1 a
DSM
au în general scoruri mai mari la N (Eysenck și
Eysenck, 1964). Cu toate acestea, scala măsoară o dimensiune a personalității normale,
semnificația patologică a scorurilor înalte nefiind obligatorie sau implicită. Persoanele care obțin
scoruri ridicate la factorul N pot prezenta riscul dezvoltării unor probleme de ordin psihiatric, dar
scala nu trebuie considerată o măsură a patologiei emoționale și nici un predictor infailibil al
acesteia.
Dacă obțin scoruri scăzute la scala N, de regulă sunt stabile emoțional și dispun de o bună
capacitate de autoreglaj emoțional. Sunt în general calme, cu dispoziții egale, destinse și capabile
să facă față stresului într-o manieră constructivă.
b) Extraversiunea – E (
Extraversion
)
Dimensiunea E nu trebuie înțeleasă în sensul tipologiei jungiene Extraversiune – Introversiune
(Jung, 1923/1971), ci mai degrabă în sensul orientării către relațiile sociale, în cazul scorurilor
înalte, sau către viața internă și relațiile private, în cazul scorurilor scăzute.
Persoanele care obțin scoruri înalte sunt sociabile, apreciază oamenii, sunt sigure pe sine,
active și comunicative. Trăiesc cu plăcere interacțiunile sociale, cum ar fi petrecerile, și au
tendința de a fi predominant bine dispuse, energice și optimiste. Scorurile înalte la scala E sunt
puternic corelate cu interesul pentru profesiile de tip antreprenorial (Costa, McCrae și Holland,
1984).
Nu la fel de simplu sunt descrise persoanele care obțin scoruri scăzute, orientarea introvertită
fiind lipsită de bogăția de aspecte diferențiale caracteristică orientării extravertite. Din această
perspectivă, orientarea introvertită trebuie înțeleasă, mai degrabă, ca o lipsă a extraversiunii și nu
ca opusul acesteia. Persoanele introvertite pot fi descrise ca fiind mai degrabă rezervate decât
neprietenoase, mai mult independente decât taciturne sau mai degrabă constante și calculate decât
leneșe sau apatice. Ele pot fi considerate și timide, din moment ce deseori preferă solitudinea și
evită grupurile largi, chiar dacă nu suferă neapărat de anxietate socială. Deși nu dispun de
exuberanța extravertiților, persoanele introvertite nu sunt nici nefericite și nici pesimiste.

c) Deschiderea către experiență – O (
Openness to experience
)
Chiar dacă joacă un rol esențial în dinamica personalității, dimensiunea O este mai puțin
cunoscută printre psihologi. Fiind definită ca dimensiune intelectuală a personalității, reunește
elemente fundamentale ca imaginația activă, sensibilitatea estetică, atenția acordată propriilor
sentimente, preferința pentru varietate, curiozitatea intelectuală și independența judecăților
realizate de persoană.
Persoanele care obțin scoruri înalte sunt curioase și interesate de ceea ce se întâmplă în
universul lor intern și extern, viața lor fiind mai bogată în experiențe. Sunt dispuse și chiar
doritoare să exploreze domenii ideatice noi și preferă să adopte valori neconvenționale. Trăiesc
mai intens emoțiile, atât cele pozitive, cât și cele negative, decât persoanele care obțin scoruri
scăzute. Numeroși psihologi consideră deschiderea înaltă ca fiind un indicator de maturitate și de
sănătate mintală. Deschiderea înaltă este legată de unele aspecte ale intelectului, cum ar fi gândirea
divergentă, care contribuie la creativitate (McCrae, 1987). În niciun caz însă Deschiderea către
experiență nu poate fi considerată echivalentă cu inteligența.
Persoanele care obțin scoruri mici la factorul O au tendința de a fi conservatoare și
convenționale în opinii și comportament. Preferă situațiile familiare celor noi, reacțiile lor
emoționale sunt deseori inhibate și au arii mai restrânse de interese. Deși au tendința de a fi
conservatoare pe plan politic și social, persoanele cu scoruri scăzute nu pot fi considerate ca fiind
în mod automat și autoritare. Un scor scăzut nu implică, în mod necesar, o intoleranță ostilă sau o
agresivitate dominatoare, aspecte care sunt descrise mai degrabă de nivelurile scăzute ale
agreabilității. De asemenea, un scor scăzut nu poate fi interpretat în sens de dezadaptare sau
patologie.
d) Agreabilitatea – A (
Agreeableness
)
La fel ca extraversiunea, agreabilitatea furnizează informații despre modalitățile de adaptare
socială preferate de persoana evaluată; dacă extraversiunea indică mai degrabă orientarea
fundamentală a persoanei către domeniul relațiilor sociale sau private, agreabilitatea descrie mai
degrabă modalitatea de a relaționa, calitatea contactelor sociale ale persoanei.
Persoana care obține scoruri înalte este prietenoasă, cooperantă, modestă, altruistă, dispusă să-i
ajute pe ceilalți și înclinată spre compromis în situațiile conflictuale interpersonale. Prin contrast,
persoana care obține scoruri scăzute este mai degrabă conflictuală, ostilă, egocentrică, suspicioasă,
se îndoiește de intențiile celorlalți și are o orientare competitivă.
Având o influență semnificativă asupra adaptării sociale a persoanei, agreabilitatea este uneori
interpretată în mod eronat ca fiind asociată unor atribute valorice de tip virtute, bine sau rău.
Scorurile extreme la această scală, indiferent de polul în care sunt plasate, prezintă un anumit tip de
risc în ceea ce privește sănătatea mintală; astfel, scorurile scăzute sunt asociate cu personalități

narcisiste, antisociale sau paranoice, în timp ce scorurile ridicate sunt asociate cu o personalitate
dependentă (Costa și McCrae, 1990). Chiar dacă a fi agreabil facilitează adaptarea și aprecierea
persoanei la nivel social, există și dezavantaje ale nivelurilor înalte, cum ar fi în situațiile de
competiție sau luptă. De asemenea, pot fi identificate o serie de avantaje ale nivelurilor scăzute de
agreabilitate, cum ar fi capacitatea persoanei de a-și apăra propriile interese sau gândirea critică.
e) Conștiinciozitatea – C (
Conscientiousness
)
Conștiinciozitatea este o măsură a capacității de control asupra propriei persoane, în sensul
unui proces activ de planificare, organizare și executare a sarcinilor, la fel ca și al unui spirit de
autodisciplină și ordine.
Persoanele cu scoruri înalte la conștiinciozitate sunt reflexive, meticuloase, punctuale, fiabile și
caracterizate de o voință puternică. Dacă obțin scoruri scăzute, manifestă mai puțină exactitate în
aplicarea principiilor morale, sunt mai nonșalante în urmărirea obiectivelor, mai hedoniste și mai
interesate de sexualitate (McCrae, Costa și Busch, 1986).
Chiar dacă nivelurile înalte de conștiinciozitate sunt asociate cu performanța, cum ar fi reușita
școlară sau profesională, există și dezavantaje ale acestora, cum ar fi o exigență exagerată, nevoia
compulsivă de ordine și curățenie sau tendința de epuizare în muncă. În ceea ce privește nivelurile
scăzute de conștiinciozitate, chiar dacă în literatură sunt descrise ca fiind mai degrabă predictori
nefavorabili pentru performanță, prezintă la rândul lor avantaje care țin de capacitatea persoanei de
a trăi experiențe plăcute și, în general, de a se bucura de viață.
6.5.4. Fațetele celor cinci domenii
Fiecare dintre cele cinci mari domenii ale personalității este măsurat prin intermediul a șase fațete,
respectiv scale cu nivel mult mai înalt de specificitate, care furnizează informații despre structura
internă a domeniilor. Astfel, interpretarea realizată la nivelul fațetelor permite observarea unor
diferențe individuale semnificative în interiorul aceluiași factor. Analiza fațetelor permite o
înțelegere mai fină a persoanelor sau grupurilor, aspect foarte util în special în situațiile când
scorul obținut pe un factor se situează la medie. De exemplu, un scor mediu la dimensiunea N poate
fi compus din patru fațete cu scor mediu, una cu scor ridicat și una cu scor scăzut, aceste diferențe
nefiind sesizabile în scorul global pe factor. În continuare, prezentăm pe scurt cele 30 de fațete
măsurate de NEO PI-R și semnificațiile scorurilor ridicate și scăzute obținute la acestea. În această
prezentare urmăm îndeaproape, în mod firesc, indicațiile din manualul tehnic al testului (Costa
et
al
., 2008, pp. 47-53).
a) Fațetele Nevrotismului (
Neuroticism
)
N1 – Anxietate
(Anxiety
). Persoanele cu scoruri mari sunt temătoare, nervoase, tensionate și

neliniștite, cu tendința de a manifesta o anxietate difuză, în timp ce persoanele cu scoruri mici sunt
mai degrabă calme și destinse. Scala nu investighează temeri specifice, cum este cazul fobiilor.
N2 – Furie-Ostilitate (
Angry Hostility
). Scorurile mari indică tendința de a resimți cu ușurință
furie și emoții negative, în timp ce scorurile mici indică o persoană amabilă și rareori furioasă.
Exprimarea furiei depinde de nivelul agreabilității, persoanele dezagreabile având deseori scoruri
ridicate la această scală.
N3 – Depresie (
Depression
). La scoruri ridicate, persoanele au predispoziție spre
autoculpabilizare, tristețe, sentimente de neputință și descurajare. Dacă au scoruri mici, resimt
rareori emoții din spectrul depresiv, fără a avea neapărat tendința de a fi vesele, aspect care ține de
factorul Extraversiune. Scorurile mici pot fi interpretate ca un indicator general al confortului
psihologic.
N4 – Timiditate (
Self-consciousness
). Persoanele cu scoruri mari nu se simt confortabil în
situații sociale, sunt sensibile la felul în care sunt văzute de ceilalți, au sentimente de inferioritate și
anxietate socială. Dacă au scoruri mici sunt mai puțin perturbate de situațiile sociale jenante, fără a
dispune neapărat de prezență socială sau de o ușurință de a gestiona situațiile.
N5 – Impulsivitate (
Impulsiveness
). Persoanele cu scoruri mari au, în general, dorințe
imperioase și pofte cărora le este adesea dificil să reziste. La scoruri mici, rezistă bine
impulsurilor și tentațiilor, au toleranță la frustrare și capacitatea de a-și amâna gratificațiile.
Impulsivitatea nu trebuie confundată cu spontaneitatea, asumarea riscurilor sau viteza în luarea
deciziilor.
N6 – Vulnerabilitate (
Vulnerability
). În cazul scorurilor înalte, scala evidențiază
vulnerabilitatea la stres și incapacitatea de a gestiona stresul, fiind însoțite de dependență și
sentimente de disperare și panică în situații dificile. Persoanele cu scoruri mici se simt capabile să
facă față adversităților și au adesea sentimentul încrederii în propriile capacități adaptative.
b) Fațetele Extraversiunii (
Extraversion
)
El – Căldură (
Warmth
). Persoanele cu scoruri mari au tendința de a fi afectuoase și prietenoase,
sunt iubitoare de oameni și stabilesc cu ușurință relații. La scoruri scăzute sunt mai formaliste,
rezervate și distante, fără a le lipsi în mod necesar căldura umană. Căldura este acea fațetă a
extraversiunii care se apropie cel mai mult de agreabilitate.
E2 – Spirit gregar (
Gregariousness
). Persoanele gregare (scoruri înalte) apreciază compania
celorlalți și prezența multor persoane în jurul lor. Dacă au scoruri mici, sunt mai degrabă solitare,
nu caută și de multe ori chiar evită stimulările sociale.
E3 – Asertivitate (
Assertiveness
). Persoanele cu scoruri mari la această scală au tendința de a
fi dominante, energice și ambițioase pe plan social, vorbesc fără ezitări și preiau adesea inițiativa
și conducerea în grupurile din care fac parte. Cele care au scoruri mici preferă să-i lase pe alții să
vorbească sau să-și asume inițiativa și responsabilitatea pentru deciziile manageriale sau de grup.

E4 – Activism (
Activity
). Un scor ridicat este caracteristic persoanelor cu un ritm de viață
rapid, viguroase, energice și care simt nevoia de a acționa. Dacă au scoruri mici, sunt caracterizate
de un ritm mai lent și preferă o viață mai liniștită și mai puțin alertă, fără a fi neapărat apatice sau
leneșe.
E5 – Căutarea senzațiilor (
Excitement-seeking
). Persoanele cu scoruri mari resimt o nevoie
puternică de animație și stimulare, apreciază culorile vii și mediile zgomotoase, au tendința de
căutare a senzațiilor. Persoanele cu scoruri mici nu resimt în prea mare măsură această nevoie de
stimulare și duc o viață care multora le-ar putea părea plictisitoare.
E6 – Emoții pozitive (
Positive emotions
). Persoanele care obțin scoruri mari la această scală
râd ușor și des, sunt vesele și optimiste, au tendința de a trăi bucurie, dragoste și exaltare. Cele
care au scoruri scăzute nu sunt neapărat nefericite, ci doar mai puțin exuberante. Dintre toate
fațetele extraversiunii, E6 este cel mai bun predictor al confortului psihologic.
c) Fațetele Deschiderii către experiență (
Openness
)
Fațetele deschiderii indică domenii ale experienței umane față de care persoana poate
manifesta deschidere într-o măsură mai mare sau mai mică.
O1 – Fantezie (
Fantasy
). Persoanele cu scoruri mari au o imaginație vie și activă, evadează în
reverii pentru a-și crea o lume interioară interesantă, își dezvoltă imaginarul și cred că imaginația
este importantă pentru a avea o viață mai bogată și mai creativă. Persoanele cu scoruri mici sunt
mai prozaice și preferă să se rezume la realitate.
O2 – Estetică (
Aesthetics
). Persoanele cu scoruri mari apreciază arta și au, în general, o
sensibilitate față de frumos, fiind emoționate de poezie, muzică și atrase de arte. La scoruri mici,
sunt mai degrabă insensibile la artă și frumusețe sau foarte puțin interesate de acestea.
O3 – Sentimente (
Feelings
). Persoanele cu scoruri mari au o emoționalitate nuanțată și
profundă, consideră că înțelegerea emoțiilor constituie o parte importantă a vieții și resimt o gamă
mai largă de stări emoționale Persoanele cu scoruri mici nu acordă importanță stărilor emoționale,
afectele lor par a fi ascunse și deseori imposibil de citit pentru cei din jur și chiar și pentru ei
înșiși.
O4 – Acțiuni (
Actions
). Scorurile mari indică voința afișată de a încerca activități diferite, de a
vizita locuri noi sau de a gusta mâncăruri necunoscute, preferința pentru noutate și varietate.
Persoanele cu scoruri mici consideră schimbările, experimentele și situațiile noi ca fiind dificile și
preferă să rămână ancorați în ceea ce deja cunosc și apreciază.
O5 – Idei (
Ideas
). Scorurile înalte indică interes pentru speculații și căutări intelectuale și
totodată deschiderea spre spiritualitate și spre idei noi și, uneori neconvenționale. Persoanele cu
scoruri mici au o curiozitate limitată și, chiar dacă sunt foarte inteligente, au tendința de a-și
concentra potențialul pe domenii bine delimitate, adesea relativ înguste.
O6 – Valori (
Values
). Scorurile înalte indică disponibilitatea de a pune sub lupă valorile

sociale sau pe cele religioase. Scorurile mici indică tendința de a accepta autoritatea și de a
respecta tradițiile, un spirit conservator. Deschiderea către valori poate fi considerată ca fiind
opusă dogmatismului.
d) Fațetele Agreabilității (
Agreeableness
)
Al – Încredere (
Trust
). Persoanele cu scoruri ridicate au tendința de a-i învesti pe ceilalți cu
încredere, de a gândi că interlocutorii și, în general, cei din jurul lor sunt onești și bine intenționați.
Dacă au scoruri mici, tind să fie cinice și sceptice, pornind de la ideea că ceilalți pot fi necinstiți
sau periculoși.
A2 – Onestitate (
Straightforwardness
). Persoanele cu scoruri ridicate sunt deschise și sincere.
Cele cu scoruri mici sunt mai degrabă dispuse să-i manipuleze pe ceilalți prin flatări, viclenie sau
înșelătorie, considerând că astfel de tactici sunt necesare în societate. Scorurile mici nu pot fi
interpretate în sens de necinste, nici ca scală de minciună și nici ca măsură a validității testului.
A3 – Altruism (
Altruism
). Persoanele cu scoruri înalte se preocupă activ de binele celorlalți,
manifestă considerație pentru cei din jur, prețuire pentru demnitatea umană și dorința de a ajuta.
Persoanele care obțin scoruri mici sunt centrate pe ele însele, pe propriile interese și, cel mai
frecvent, nu sunt înclinate să se implice în problemele altora.
A4 – Complianță (
Compliance
). Persoanele cu scoruri mari au tendință spre compromis, de a
se supune voinței celorlalți, de a-și inhiba agresivitatea, de a ierta și uita, fiind docile în multe
situații de interacțiune sau conflict. La scoruri mici, sunt mai agresive, preferă competiția și nu
cooperarea, neezitând să-și manifeste furia atunci când consideră că este necesar.
A5 – Modestie (
Modesty
). Persoanele cu scoruri mari sunt umile și retrase, fără a le lipsi în
mod necesar încrederea în sine sau stima de sine. La scoruri mici, au o imagine pozitivă despre sine
și pot fi percepute ca fiind arogante și pretențioase,
in extremis
putând manifesta caracteristici
narcisiste.
A6 – Blândețe (
Tender-mindedness
). Persoanele care obțin scoruri ridicate sunt simpatetice,
sensibile la nevoile celorlalți și preocupate de aspecte umane. Dacă au scoruri mici, sunt mai dure
și mai puțin înclinate să resimtă milă față de cei din jur, având tendința de a se considera realiste
sau de a susține faptul că iau decizii raționale, la rece.
e) Fațetele Conștiinciozității (
Conscientiousness
)
C1 – Competență (
Competence
). Persoanele cu scoruri mari se consideră pregătite pentru a
face față provocărilor, capabile și raționale. În cazul unor scoruri mici, au opinii deficitare despre
propria competență, de multe ori considerând că nu sunt bine pregătite sau prea capabile.
Competența se asociază cu stima de sine și cu un loc al controlului intern (Costa, McCrae și Dye,
1991).
C2 – Ordine (
Order
). Persoanele cu scoruri mari sunt organizate, ordonate și îngrijite, atât pe

plan intern – mintal –, cât și extern – în mediul în care acționează. La scoruri mici, au dificultăți în
a se organiza și se percep ca fiind lipsite de meticulozitate sau organizare. Scorurile extrem de
înalte pot indica o tulburare de tip obsesiv-compulsiv.
C3 – Simțul datoriei (
Dutifulness
). Persoanele care obțin scoruri ridicate au un dezvoltat simț
al datoriei, aderă strict la principiile etice și își îndeplinesc scrupulos sarcinile. La scoruri mici,
sunt mai dezinvolte și pot fi puțin responsabile, de multe ori nestatornice, instabile sau cu un
sentiment ceva mai vag al responsabilizării față de valori sau obligații.
C4 – Dorința de realizare (
Achievement striving
). Cei cu scoruri ridicate au niveluri înalte de
aspirație și muncesc susținut pentru a-și atinge scopurile, fiind conștiincioși și calculați. Persoanele
care obțin scoruri mici sunt nonșalante sau chiar leneșe, le lipsește ambiția și pot da impresia că nu
au scopuri în viață. Scorurile foarte înalte implică vulnerabilitatea de a dezvolta dependență de
muncă.
C5 – Autodisciplină (
Self-discipline
)
.
Persoanele cu scoruri mari au o capacitate accentuată de
a se motiva pentru a duce la bun sfârșit ceea ce au de făcut, în ciuda plictiselii sau a distractorilor.
În cazul în care au scoruri mici, sunt caracterizate de tendința de a amâna munca și se pot descuraja
ușor; uneori înclină să abandoneze sarcinile, nedând dovadă de perseverență. Lipsa autodisciplinei
indică un slab control al sinelui.
C6 – Deliberare (
Deliberation
). Persoanele care obțin scoruri ridicate sunt prudente și
calculate, luând decizii în baza unui proces deliberativ grijuliu și îndelungat;
in extremis
pot fi
incapabile să ia decizii. Dacă au scoruri scăzute, sunt precipitate, vorbesc și acționează fără a se
gândi la consecințe, în cel mai bun caz fiind spontane și capabile să ia decizii rapide.
6.5.5. Interpretarea multinivelară
Probabil cel mai important aspect privind interpretarea scorurilor la NEO PI-R este caracterul
multinivelar, din perspectiva modelului teoretic asupra personalității propus de autorii testului, și
definește trei niveluri explicative principale: a) nivelul comportamentelor observabile sau
biografia obiectivă a persoanei (nivelul cel mai superficial); b) nivelul adaptărilor caracteristice
(având rol determinativ esențial în raport cu comportamentele); și c) nivelul tendințelor bazale ale
personalității, care dispun, la rândul lor, de o bază biologică (Minulescu, 1997). Relația dintre
nivelul comportamental observabil și nivelul trăsăturilor fundamentale ale personalității este
așadar una indirectă și distală (Minulescu, 1997). Implicit, cunoașterea și evaluarea acestor
trăsături de bază nu se va putea realiza direct, ci intermediat. Astfel, itemii testului pot fi priviți ca
un set standardizat de observații la nivel comportamental (biografia obiectivă), prin a căror
însumare derivăm concluzii despre adaptările caracteristice preferate de persoană, în procesul de
interpretare a scorurilor obținute la cele 30 fațete. Abia după analiza, înțelegerea și însumarea
acestor forme specifice de valorificare a tendințelor bazale – adică a scorurilor la fațete –,

devenim capabili, în cadrul proceselor interpretative, să facem inferențe asupra trăsăturilor de bază
în sine, adică a scorurilor globale la cele cinci domenii evaluate.
6.5.6. Feedbackul pentru respondenți
Standardele etice (APA, 2010) recomandă ca psihologii să nu furnizeze informații neinterpretate
persoanelor evaluate, cu unele excepții în practica clinică sau educațională, și să ofere feedback
persoanelor în urma evaluării, în mod obligatoriu dacă persoana îl solicită. În majoritatea cazurilor,
persoanele evaluate apreciază feedbackul, considerându-l benefic. Foaia de rezumat NEO,
prezentată sintetic mai jos, a fost creată special pentru a servi acestui scop. Ea este generată și
completată automat în cazul utilizării scorării electronice. Foaia de rezumat conține descrierea
propriu-zisă a scorurilor, a testului (sumară) și a obiectivului său. Textul tipărit în acest sens pe
foaia de rezumat este următorul (Costa și McCrae, 1992a; McCrae
et al
., 2008):

Inventarul de personalitate NEO măsoară cinci mari domenii sau dimensiuni ale personalității.
Răspunsurile pe care le-ați dat la afirmațiile despre gândurile, sentimentele și scopurile
dumneavoastră pot fi comparate cu cele ale altor adulți, pentru a vă descrie personalitatea.
La fiecare dintre cele cinci domenii sunt oferite în cele ce urmează descrieri pentru diferite
scoruri. Descrierile marcate oferă detalii despre dumneavoastră, pe baza răspunsurilor la
întrebările inventarului.
Inventarul NEO măsoară diferențe între indivizi normali. Nu este un test de inteligență sau de
abilități și nu e destinat să dea un diagnostic al problemelor de adaptare sau al celor care țin de
sănătatea mintală. Totuși, menirea sa este aceea de a vă ajuta să vă creați o idee despre ceea ce
vă face să fiți unic(ă) în felul dumneavoastră de a gândi, de a simți și de a interacționa cu
ceilalți. Acest rezumat vă oferă o idee generală despre termenii în care ar putea fi descrisă
personalitatea dumneavoastră, dar nu reprezintă un raport detaliat. Dacă ați mai completat acest
inventar, este posibil să descoperiți anumite diferențe. Totuși, pentru majoritatea persoanelor,
trăsăturile de personalitate au tendința de a rămâne stabile în viața adultă. Exceptând cazurile în
care treceți prin schimbări majore sau faceți eforturi deliberate de a vă schimba, acest rezumat
ar trebui să fie relativ neschimbat pe parcursul întregii vieți de adult.

În continuare, prezentăm un exemplu de feedback/foaie de rezumat. Datorită faptului că
„ridicat” poate fi interpretat de către respondenți ca „bun”, formularul de rezumat nu caracterizează
scorurile ca fiind ridicate sau scăzute (McCrae
et al
., 2008).
Tabelul 6.5.
Foaia de rezumat NEO
În comparație cu răspunsurile altor persoane, răspunsurile dumneavoastră sugerează că ați putea fi descris ca:

Sensibil, emotiv și înclinat spre emoții
negative.
În general calm și capabil să faceți față stresului,
însă uneori resimțiți sentimente precum mânia,
vinovăția sau tristețea.
Sigur pe sine, rezistent și, în general,
relaxat, chiar și în condiții de stres
prelungit.
Extravert, deschis, activ și entuziast.
Preferați să vă petreceți majoritatea
timpului în compania celorlalți.
Moderat în activitate și în entuziasm. Compania
altor persoane vă face plăcere, dar, în același timp,
prețuiți intimitatea.
Introvert, rezervat și serios. Preferați să
fiți singur sau în compania a doar câtorva
prieteni foarte apropiați.
Deschis spre noi experiențe, aveți
interese diversificate și sunteți foarte
imaginativ.
Pragmatic, dar deschis spre noi modalități de
acțiune. Căutați echilibrul dintre vechi și nou.
Cu picioarele pe pământ, pragmatic,
tradiționalist și destul de stabil în
obiceiuri.
Milos, bine intenționat și orientat spre
cooperare, spre evitarea conflictelor.
De obicei generos, de încredere și agreabil, puteți fi
uneori încăpățânat și competitiv.
Încăpățânat, sceptic, orgolios și
competitiv. Aveți tendința de a vă
exprima mânia în mod fățiș.
Conștiincios și bine organizat. Aveți
aspirații înalte și vă străduiți de fiecare
dată să vă îndepliniți scopurile.
Sunteți de nădejde și suficient de bine organizat. În
general, aveți scopuri bine definite, dar vă puteți
detașa de munca dumneavoastră.
Comod, nu prea bine organizat, uneori
delăsător. Preferați să nu vă faceți
planuri.

Rezumatul NEO poate fi util în multiple domenii aplicative, cum ar fi cel educațional, în
cercetări sau clinică. Psihologul care utilizează testul este responsabil pentru a decide dacă această
formă de a oferi feedback este potrivită pentru persoana evaluată și contextul particular de
evaluare. Mai multe informații despre modalitățile de a oferi feedback respondenților pot fi
consultate în Nedelcea și Ion (2014).
6.6. Utilizarea și aplicațiile
NEO PI-R este un instrument de evaluare a personalității care a fost utilizat pe larg atât în
cercetarea personalității, în special în designuri corelaționale, cât și în domeniile aplicate majore
ale psihologiei. În continuare, trecem în revistă principalele modalități în care inventarul își
găsește utilitatea în psihologia clinică, aplicată sau educațională.
6.6.1. Autoevaluarea
vs
heteroevaluarea
Orice discuție privind aplicabilitatea inventarului trebuie să pornească, în mod logic, de la
considerarea faptului că acesta dispune de două forme, una destinată autoevaluării (S) și una
destinată heteroevaluării (R). Investigațiile empirice disponibile indică, în primul rând, faptul că
între cele două forme există doar un nivel parțial de convergență, autoevaluările fiind în general
considerate superioare heteroevaluărilor în ceea ce privește capacitatea de a prezice criterii
independente (Schrauger și Osberg, 1981). Nivelul de convergență, atât între autoevaluări și
heteroevaluări, cât și între heteroevaluările realizate de observatori diferiți, depinde într-o măsură
semnificativă de nivelul cunoașterii persoanei-țintă de către observatorii externi, cele mai bune

heteroevaluări provenind de la persoane apropiate persoanei-țintă.
Chiar și în aceste condiții, utilizatorul va trebui să fie conștient de faptul că, în practică, pot
exista contexte semnificative în care utilizarea heteroevaluării este preferabilă autoevaluării, de
exemplu atunci când persoana evaluată se află, dintr-un motiv sau altul, în incapacitatea de a
răspunde în mod coerent la chestionar sau atunci când există motive întemeiate pentru a suspecta
tendința de falsificare a răspunsurilor, cum ar fi unele situații de evaluare cu miză înaltă pentru
persoana evaluată.
În plus, analiza convergenței dintre autoevaluări și heteroevaluări se poate dovedi un procedeu
foarte util în multe situații de evaluare în care scopul este înțelegerea persoanei evaluate, de regulă
contexte clinice sau de consiliere. Investigarea suplimentară a zonelor de divergență/discrepanță în
profilurile individuale obținute prin autoevaluare și heteroevaluare le permite clinicienilor o
înțelegere aprofundată a cazului și de multe ori poate oferi explicații pentru dificultățile de natură
interpersonală cu care se confruntă persoana evaluată.
6.6.2. Utilizarea NEO PI-R în context clinic
Inventarul este în mod principal destinat evaluării trăsăturilor personalității normale, însă încă de
la primele sale forme poate fi utilizat și în contexte clinice (McCrae și Costa, 1986a; McCrae și
Costa, 1991b; Costa, 1991).
În majoritatea situațiilor de consiliere psihologică, utilizarea unui instrument de evaluare ca
NEO PI-R poate fi preferabilă utilizării inventarelor clinice consacrate, deoarece, aici, populația-
țintă este formată din persoane încadrabile în domeniul larg al normalității psihice. Scorurile îi pot
permite consilierului înțelegerea preferințelor sau a tendințelor relativ stabile ale persoanei, astfel
fiind facilitat procesul de consiliere, iar feedbackul oferit persoanei evaluate poate contribui la
dezvoltarea personală, prin facilitarea autocunoașterii și înțelegerea de sine.
În situațiile clinice propriu-zise, lucrurile sunt mai nuanțate, evaluarea având în principal un
scop diagnostic care, în principiu, se bazează pe inventarierea simptomelor manifestate de persoană
și raportarea acestora la un model nosologic psihiatric, cum ar fi
DSM
sau
ICD
. Dovezile existente
indică utilitatea scorurilor la chestionarele din spectrul NEO pentru orientarea diagnosticului clinic
sau pentru excluderea unor diagnostice, de exemplu în diagnosticarea tulburărilor de personalitate
(Costa și Widiger, 1994). Chiar dacă NEO se poate dovedi un instrument inadecvat pentru
evaluarea anumitor cazuistici clinice, cum ar fi copiii, pacienții psihotici sau cei aflați în stadii
avansate de demență, el este cu siguranță un instrument util pentru alte categorii cazuistice, cum ar
fi persoanele cu adicții (Brooner
et al
., 1997), parafilicii (Wise, Fagan, Schmidt, Ponticas și Costa,
1991), pacienții din domeniul medicinei comportamentale (Mutén, 1991) sau violatorii (Lehne,
1994). Alte investigații au stabilit, de exemplu, că există asocieri semnificative între scorurile la
NEO și cele obținute la instrumente clinice de referință (Mutén, 1991) sau între scorurile obținute

la factorul Nevrotism și tulburările descrise în
DSM-III-R
deja diagnosticate (Miller, 1991).
Dincolo de valoarea diagnostică, scorurile NEO pot oferi informații relevante pentru procesul
terapeutic, cum ar fi selectarea formei de intervenție adecvate pentru persoană sau înțelegerea
zonelor de focalizare pentru intervenția de tip psihoterapie. Prin dezvoltările propuse în ultima
formă a chestionarului, NEO PI-3, menționate anterior în acest capitol, valoarea sa pentru practica
psihoterapeuților și consilierilor a fost în mod semnificativ augmentată.
Profesionistul care realizează evaluarea trebuie să știe că administrarea NEO PI-R nu poate
substitui un proces de evaluare clinică, el putând necesita utilizarea interviului clinic, examinarea
stării mintale, a funcționării neuropsihologice sau chiar analize de laborator.
Scopurile utilizării chestionarelor NEO în contexte clinice
a)
Înțelegerea clientului
este facilitată de evidențierea preferințelor emoționale,
interpersonale, experiențiale, atitudinale și motivaționale ale acestuia și este o condiție esențială
pentru o terapie eficientă. În plus, analiza profilului de scoruri va permite înțelegerea resurselor
sau a zonelor de vulnerabilitate personală a clientului, completând astfel o evaluare focalizată pe
simptomatologie.
b)
Stabilirea diagnosticului
clinic poate fi de asemenea facilitată de scorurile NEO PI-R, în
special în domeniul tulburărilor de personalitate (Costa și Widiger, 1994; Wiggins și Pincus, 1989)
și al tulburărilor din spectrul nevrozelor, asociate cu scorurile înalte la factorul Nevrotism
(Widiger și Trull, 1992). În primul rând, scorurile obținute pot sugera un posibil diagnostic,
respectiv pentru a avansa ipoteze diagnostice, care vor trebui ulterior verificate prin investigații
clinice suplimentare. În cel de-al doilea rând, cunoașterea trăsăturilor de personalitate poate
contribui la înțelegerea și contextualizarea dificultăților manifeste ale clientului.
c)
Anticiparea cursului terapiei
este, de asemenea, posibilă într-o anumită măsură, pe baza
scorurilor obținute de client. Astfel, scorurile scăzute la Nevrotism și scorurile ridicate la
Conștiinciozitate sunt asociate cu o evoluție mai bună a clienților în psihoterapie (Miller, 1991).
Agreabilitatea ridicată pare, în mod similar, să faciliteze evoluția clienților în psihoterapie,
implicând o mai mare disponibilitate pentru a accepta sugestiile psihoterapeutului, în timp ce
scorurile extreme la Agreabilitate indică cel mai adesea evoluții problematice, fie în sensul
dependenței de terapeut (scoruri foarte mari), fie al rezistenței și respingerii tratamentului (scoruri
foarte mici).
d)
Stabilirea strategiei optime de intervenție
poate fi la rândul său ghidată pe baza analizei
scorurilor obținute de client. Chiar dacă orice abordare terapeutică a cazurilor clinice este, în
ultimă instanță, de natură integrativă sau cel puțin eclectică, ea va fi cel mai bine ghidată de
înțelegerea naturii problemei clientului, în contextul structurii sale de personalitate. De exemplu,
extraversiunea ridicată pare să indice o responsivitate mai bună a pacienților depresivi pentru
terapiile interpersonale, în defavoarea medicației antidepresive (Shea, 1988). Domeniile

Extraversiune și Deschiderea către experiență (O) par să aibă o importanță particulară în alegerea
strategiei optime de intervenție/a terapiei celei mai potrivite. Astfel, clienții extravertiți răspund
mai bine la formele de psihoterapie care solicită o verbalizare spontană sau angajarea în
interacțiuni interpersonale, în timp ce introvertiții la formele de psihoterapie directivă. În ceea ce
privește deschiderea către experiență, s-a constatat o responsivitate mai bună a clienților cu scoruri
înalte pentru terapiile mai puțin convenționale sau abordările bazate pe metaforă și imaginație și o
responsivitate mai bună a clienților cu scoruri scăzute pentru intervențiile centrate pe suport
emoțional, sfaturile bazate pe bun-simț sau biofeedback (Miller, 1991; Qualls și Sheehan, 1979).
e)
Empatia și comunicarea terapeut-client
pot fi în mod semnificativ îmbunătățite de
perspectiva internă asupra structurii personalității clientului pe care și-o poate construi clinicianul
pe baza scorurilor. Acesta va putea furniza cu mai mare ușurință clientului o abordare bazată pe
empatie și înțelegere, care facilitează construcția și dezvoltarea alianței de lucru terapeutic. Pe de
altă parte, clientul care se simte înțeles în cadrul relației terapeutice va manifesta o mai mare
deschidere și receptivitate față de intervenția propusă de terapeut.
f)
Feedback și insight
. Comunicarea către client a rezultatelor obținute (feedback) poate
reprezenta un prim pas foarte important pentru optimizarea înțelegerii de sine a acestuia. Analiza
realizată împreună cu clientul a convergenței și discrepanțelor între scorurile obținute prin
autoevaluare și heteroevaluare poate conduce la concluzii interesante. Din această perspectivă,
oferirea de feedback clientului poate fi privită ca o parte intrinsecă a procesului de intervenție în
sine și ca atare o recomandăm specialiștilor din domeniul consilierii și psihoterapiei.
Utilizarea NEO PI-R în medicina comportamentală și psihologia sănătății
Modelul celor cinci factori poate fi utilizat pentru a avea o mai bună înțelegere a unor concepte
vehiculate în psihologia sănătății, aparent diversificate, dar suprapuse într-o măsură semnificativă
în realitate (Smith și Williams, 1992), precum și pentru clarificarea semnificației scorurilor la alte
scale care măsoară constructe specifice psihologiei sănătății. Un prim exemplu relevant se referă la
comportamentul de tip A, pentru care dimensiunile Nevrotism, Agreabilitate și Conștiinciozitate se
pot dovedi predictive (Costa și McCrae, 1987). Un alt exemplu se referă la capacitatea predictivă a
dimensiunii Nevrotism pentru tulburările somatice și tendințele ipohondre.
Poate cel mai relevant exemplu din domeniul medicinei comportamentale este cel al Ostilității,
care pare să fie un bun predictor al bolii coronariene (Costa, Stone, McCrae, Dembroski și
Williams, 1987). Atât studii bazate pe administrarea de chestionare (Barefoot, Dahlstrom și
Williams, 1983), cât și studii bazate pe interviuri (Dembroski, McDougall, Costa, și Grandits,
1989) au indicat faptul că ostilitatea este în relație directă cu infarctul miocardic, afecțiunile
coronariene și stenoza arterială. Alte studii au pus în evidență un aparent paradox, demonstrând că
manifestarea furiei și agresivității, concept aparent asociat ostilității, nu este corelată sau este
corelată negativ cu gravitatea afecțiunii coronariene (Siegman, Dembroski și Ringel, 1987).

Modelul celor cinci factori poate contribui la soluționarea acestui paradox prin identificarea a două
tipuri de ostilitate: ostilitatea nevrotică, măsurată în special prin fațeta N2, și ostilitatea
antagonistă, măsurată în special prin fațetele factorului Agreabilitate. Ostilitatea de tip antagonic
pare să fie cea cu potențial predictiv, scorurile la factorul Agreabilitate fiind asociate cu
interviurile care evaluează ostilitatea ce prezice bolile coronariene (Costa, McCrae și Dembroski,
1989). Astfel, chiar dacă un scor scăzut la factorul Agreabilitate nu poate fi utilizat în mod direct ca
predictor al bolii coronariene, el ar trebui privit în mod cert ca un factor de risc.
Obiceiurile și atitudinile legate de sănătate definesc un alt domeniu în care constructele de
personalitate se pot dovedi predictive. Persoanele cu scor ridicat la Nevrotism sunt mai predispuse
la fumat și mai puțin predispuse să renunțe la fumat (McCrae, Costa și Bossé, 1978).
Conștiinciozitatea înaltă este corelată pozitiv cu obiceiurile bune legate de propria sănătate (Booth-
Kewley și Vickers, 1990, 1994).
6.6.3. Utilizarea NEO PI-R în consilierea vocațională și în psihologia muncii și
organizațională
Personalitatea este un domeniu esențial pentru evaluările psihologice destinate consilierii
vocaționale, alături de interesele vocaționale și aptitudinile cognitive (Iliescu, Minulescu și
Nedelcea, 2005). Este dificil și, în același timp, deficitar din punctul de vedere al bunelor practici
în consilierea vocațională ca psihologul să furnizeze recomandări privind cariera în absența
cunoașterii obiective a structurii de personalitate a persoanei evaluate.
Utilitatea instrumentelor de evaluare a personalității, în general, și a NEO PI-R, în special, se
leagă în acest context, la fel ca și în cazul domeniului industrial-organizațional, de capacitatea
predictivă a trăsăturilor de personalitate în raport cu performanța în muncă. Chiar dacă valoarea
predictivă a trăsăturilor măsurate prin NEO PI-R pentru performanța în sarcină poate fi
controversată, atunci când performanța este conceptualizată într-un sens mai extins și include
comportamente civice sau contraproductive, cele cinci domenii și fațetele lor pot deveni predictori
relevanți (Iliescu, Nedelcea și Ion, 2015). Cercetările existente în domeniu au adus suficiente
dovezi empirice privind capacitatea de predicție a trăsăturilor de personalitate pentru performanța
în muncă (Barrick și Mount, 1991; Tett, Jackson și Rothstein, 1991; Ones, Dilchert, Viswesvaran și
Judge, 2007).
Datorită similitudinilor existente în felul în care evaluarea personalității contribuie la aceste
două domenii aplicative diferite, ele sunt tratate aici în cadrul aceluiași subcapitol. Facem,
totodată, precizarea că unele diferențieri sunt necesare între cele două domenii, la nivelul deciziilor
care sunt fundamentate pe baza evaluării personalității. Astfel, în contextul consilierii vocaționale,
evaluarea este utilizată pentru a fundamenta recomandările privind cariera viitoare, care sunt
furnizate persoanei evaluate și, implicit, deciziile acesteia de dezvoltare viitoare. Această situație

este, într-o mare măsură, asemănătoare cu evaluările din organizații ce au ca scop dezvoltarea
angajaților care urmăresc identificarea nevoilor și direcțiilor de dezvoltare sau fundamentarea
deciziilor de carieră. Situațiile de selecție profesională – principala arie în care evaluarea
personalității este valorificată în context organizațional – ridică unele probleme specifice, care vor
fi menționate mai jos. În toate aceste situații însă, evaluarea urmărește nivelul de potrivire între
profilurile individuale și un set de cerințe și specificații ale unei ocupații, profesii sau rol
profesional. Mai mult, în toate aceste situații, evaluarea personalității realizată cu ajutorul NEO PI-
R poate fi utilă în sensul nuanțării și înțelegerii cât mai precise ale altor rezultate obținute de
persoanele evaluate, cum ar fi de exemplu la testele de aptitudini și, în special, la inventarele de
interese vocaționale.
Trăsăturile de personalitate evaluate prin NEO PI-R și, în general, domeniile modelului cu cinci
factori (în special Extraversiune – E și Deschidere către experiență – O) sunt în mod clar legate de
interesele vocaționale (Costa, McCrae și Holland, 1984). NEO PI-R nu poate substitui evaluarea
intereselor vocaționale în procesele de consiliere și orientare în carieră, însă informațiile furnizate
de inventar pot oferi date relevante pentru înțelegerea preferințelor persoanei. De exemplu,
persoanele cu niveluri înalte ale O vor alege, de regulă, cariere în domenii deschise spre
creativitate și investigație, vor avea interese pentru o varietate mai mare de ocupații, pot manifesta
dorința de a-și păstra opțiuni alternative sau chiar de a face schimbări majore în carieră, de regulă
în zona vârstei de mijloc (McCrae și Costa, 1985). În cazul factorului Extraversiune (Mount și
Barrick, 1998; Judge și Erez, 2007), lucrurile par să fie și mai clare – persoanele extravertite vor
avea tendința să se adapteze mai bine în contexte de carieră cu expunere socială crescută, în timp
de persoanele introvertite vor prefera contextele care presupun muncă solitară sau cu un număr mai
redus de contacte interumane.
Alte trăsături evaluate de NEO PI-R, în special domeniile Nevrotism și Conștiinciozitate, deși
nu sunt relaționate cu interesele vocaționale, oferă informații predictive în raport cu performanța în
muncă și adaptarea în organizații (Judge, Higgins, Thoreson și Barrick, 1999). Persoanele
nevrotice, de exemplu, vor avea tendința generală de a nu simți satisfacție și de a avea o
vulnerabilitate relativ ridicată la stres, aspecte care își pun în mod relevant amprenta asupra
adaptării lor în context organizațional (Judge și Erez, 2007). Posturile sau carierele care necesită
eforturi susținute, un spirit de autodisciplină sau niveluri înalte de aspirație necesită, de regulă, un
nivel înalt al Conștiinciozității (Witt, Burke, Barrick și Mount, 2002), aceasta discriminând, de
exemplu, între liderii militari eficienți și mai puțin eficienți (Piedmont, McCrae și Costa, 1991).
Scorurile la factorul Agreabilitate și la fațetele acestuia, pe de altă parte, oferă informații
importante despre adaptarea persoanei la echipe și, în general, la mediile sociale, care
condiționează major performanța contextuală (Borman și Motowidlo, 1993; Witt, Burke, Barrick și
Mount, 2002).
NEO PI-R este și un instrument foarte interesant pentru selecția de personal, în special datorită

numărului mare de scale și al posibilităților ample de interpretare care rezultă. Cunoscută fiind
predilecția psihologilor români pentru utilizarea testelor de personalitate în selecția de personal,
dar și riscul de a utiliza în mod abuziv scorurile la scalele de personalitate pentru fundamentarea
recomandărilor de selecție, facem aici câteva precizări necesare pentru utilizarea corectă a NEO
PI-R în selecția de personal.
În primul rând, utilizatorul trebuie să cunoască importanța reală a personalității ca predictor al
performanței (Hough și Dilchert, 2010; Iliescu
et al.
, 2015) și să-i acorde, în consecință, o pondere
adecvată în recomandările de selecție. Scorurile la inventar nu vor fi utilizate niciodată ca
predictori unici, ci în manieră integrată cu alți predictori mai puternici ai performanței, cum ar fi
aptitudinile cognitive. În al doilea rând, este necesară cunoașterea configurațiilor de scoruri
relevante pentru diferite ocupații sau roluri profesionale, aspect care presupune un proces prealabil
de analiză a muncii. În sfârșit, este de amintit relativa vulnerabilitate a NEO PI-R la eventualele
tendințe de falsificare din partea persoanelor evaluate. Distorsiunea pozitivă (
fake good
) este de
așteptat în situații de selecție profesională, datorită mizei pe care o are procesul de selecție.
Utilizatorul va trebui așadar să asigure o atitudine de onestitate din partea respondentului și să
examineze validitatea protocoalelor prin toate modalitățile disponibile.
6.6.4. Utilizarea NEO PI-R în psihologia educațională
Dintre domeniile personalității investigate cu ajutorul NEO PI-R, Deschiderea către experiență (O)
și Conștiinciozitatea (C) sunt în mod deosebit relevante pentru domeniul educațional, deoarece au
un rol în performanța academică și succesul școlar (Paunonen și Ashton, 2001).
O este corelată într-o măsură mai mică cu inteligența și într-o măsură mai mare cu gândirea
divergentă, abilitate ce contribuie la abordările de tip creativ (McCrae, 1987). O este corelată cu
Realizarea prin independență (Gough, 1987), care este un predictor clar al rezultatelor academice
(McCrae, Costa și Piedmont, 1993). Studenții conștiincioși sunt organizați, determinați și
perseverenți, dovezile existente sugerând că aceste trăsături sunt asociate cu obținerea unor
rezultate academice mai bune (Digman și Takemoto-Chock, 1981). C este corelată cu Realizarea
prin conformism (Gough, 1987), care este un bun predictor al performanței școlare până la liceu în
sistemele educaționale clasice. Indivizii conștiincioși se consideră pe sine și, totodată, sunt
percepuți și de către ceilalți ca fiind mai inteligenți (McCrae, 1987). Scorurile la C pot
complementa datele provenite din evaluarea aptitudinilor în predicția succesului școlar și
academic.
Bibliografie

American Psychological Association (2010).
Ethical principles of psychologists and code of
conduct
. http://www.apa.org/ethics/code/principles.pdf.
Baker, S.R., & Victor, J.B. (2003, august).
Adolescent self-reports of personality and
temperament: NEO-PI-R and TPQ
. Paper presented at the XI
th
European Conference on
Developmental Psychology, Milan, Italy.
Barefoot, J.C., Dahlstrom, W.G., & Williams, R.B., Jr. (1983). Hostility, CHD incidence and total
mortality: A 25-year follow-up study of 255 physicians.
Psychosomatic Medicine
,
45
, 59-63.
Barrick, M.R, & Mount, M.K. (1991). The Big Five personality dimensions and job performance: A
meta-analysis.
Personnel Psychology
,
44
, 1-26.
Bell, B., Rose, C.L., & Damon, A. (1972). The normative aging study: An interdisciplinary and
longitudinal study of health and aging.
International Journal of Aging and Human
Development
,
3
, 5-17.
Block, J. (1961).
The Q-sort method in personality assessment and psychiatric research
.
Springfield: Charles C. Thomas.
Bond, M., Gardner, S.T., Christian, J., & Sigal, J.J. (1983). Empirical study of self-rated defense
styles.
Archives of General Psychiatry
,
40
, 333-338.
Booth-Kewley, S., & Vickers, R.R., Jr. (1990).
Personality and health behavior; A lifestyle
approach.
Unpublished manuscript, Navy Personnel Research and Development Center, San
Diego, CA.
Booth-Kewley, S., & Vickers, R.R. (1994). Associations between major domains of personality and
health behaviour.
Journal of Personality
,
62
, 281-298.
Borman, W.C., & Motowidlo, S.J. (1993). Expanding the criterion domain to include elements of
contextual performance
.
În N. Schmitt & W.C. Borman (eds.).
Personnel selection in
organizations
(pp. 71-98). San Francisco: Jossey-Bass.
Brooner R.K., King V.L., Kidorf M., Schmidt C.W., & Bigelow G.E. (1997). Psychiatric and
substance use comorbidity in treatment-seeking opioid abusers.
Archives of General
Psychiatry
,
54
, 71-80.
Costa, P.T., Jr. (1991). Clinical use of the five-factor model: An introduction.
Journal of
Personality Assessment
,
57
, 393-398.
Costa, P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1976). Age differences in personality structure: A cluster analytic
approach.
Journal of Gerontology
,
31
, 564-570.
Costa, P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1978). Objective personality assessment. În M. Storandt, I.C.
Siegler & M.F. Elias (eds.),
The clinical psychology of aging
(pp.119-143). New York:
Plenum.
Costa. P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1980). Influence of extraversion and neuroticism subjective well-
being: Happy and unhappy people.
Journal of Personality and Social Psychology
,
38
, 668-
678.

Costa, P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1984). Personality as a lifelong determinant of well-being. În C.
Malatesta & C. Izard (eds.),
Affective processes in adult development and aging
(pp. 141-
157). Beverly Hills, CA: Sage.
Costa, P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1985).
The NEO Personality Inventory manual
. Odessa:
Psychological Assessment Resources.
Costa, P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1987). Personality assessment in psychosomatic medicine: Value
of a trait taxonomy. În G.A. Fava & T.N. Wise (eds.),
Advances in psychosomatic medicine:
Vol. 17. Research paradigms in psychosomatic medicine
(pp. 71-82). Basel: Karger.
Costa, P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1988a). From catalog to classification: Murray’s needs and the
five-factor model.
Journal of Personality and Social Psychology
,
55
, 258-265.
Costa, P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1988b). Personality in adulthood: A six-year longitudinal study of
self-reports and spouse ratings on the NEO Personality Inventory.
Journal of Personality and
Social Psychology
,
54
, 853-863.
Costa, P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1989).
The NEO-PI/NEO-FFI manual supplement
. Odessa:
Psychological Assessment Resources.
Costa, P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1990). Personality disorders and the five-factor model of
personality.
Journal of Personality Disorders
,
4
, 362-371.
Costa, P.T. Jr., & McCrae, R.R. (1992a).
Revised NEO Personality Inventory (NEOPI-R) and NEO
Five-Factor Inventory (NEO-FFI) professional manual
. Odessa: Psychological Assessment
Resources.
Costa, P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1992b).
Trait psychology comes of age
. În T.B. Sonderegger
(ed.),
Nebraska Symposium on Motivation: Psychology and Aging
. Lincoln: University of
Nebraska Press.
Costa, P.T., Jr., & McCrae, R.R. (1997). Longitudinal stability of adult personality. În R. Hogan, J.
A. Johnson & S.R. Briggs (eds.),
Handbook of personality psychology
(pp. 269-290). San
Diego: Academic Press.
Costa, P.T., Jr., & Widiger, T.A. (eds.) (1994).
Personality disorders and the five-factor model of
personality
. Washington: American Psychological Association.
Costa, P.T., Jr., McCrae, R.R.. & Dembroski, T.M. (1989). Agreeableness vs. antagonism:
Explication of a potential risk factor for CHD. În A. Siegman & T.M. Dembroski (eds.),
In
search of coronary-prone behavior: Beyond Type A,
(pp. 41-63). Hillsdale: Lawrence Erlbaum
Associates.
Costa, P.T., Jr., McCrae, R.R., & Dye, D.A. (1991). Facet scales for Agreeableness and
Conscientiousness: A revision of the NEO Personality Inventory.
Personality and Individual
Differences
,
12
, 887-898.
Costa, P.T., Jr., McCrae, R.R., & Holland, J.L. (1984). Personality and vocational interests in an
adult sample.
Journal of Applied Psychology
,
69
, 390-400.

Costa, P.T., Jr., Zonderman, A.B., & McCrae, R.R. (1991).
Personality, defense, coping, and
adaptation in older adulthood
. În E.M. Cummings, A.L. Greene & K.H. Karraker (eds.),
Life-
span developmental psychology: Perspectives on stress and coping
(pp. 277-293). Hillsdale:
Lawrence Erlbaum Associates.
Costa, P.T., Jr., Stone, S.V., McCrae, R.R., Dembroski, T.M., & Williams, R.B., Jr. (1987).
Hostility, agreeableness-antagonism, and coronary heart disease.
Holistic Medicine
,
2
, 161-
167,
Dachowski, M. McC. (1987). A convergence of the tender-minded and the tough-minded?
American
Psychologist
,
42
, 886-887.
De Fruyt, F., Mervielde, I., Hoekstra, H.A., & Rolland, J.P. (2000). Assessing adolescents’
personality with the NEO PI-R.
Assessment
,
7
, 329-345.
Dembroski., T.M., MacDougall, J.M., Costa, P.T., Jr., & Grandits, G. (1989). Components of
hostility as predictors of sudden death and myocardial infarction in the Multiple Risk Factor
Intervention Trial.
Psychosomatic Medicine
,
51
, 514-522.
Digman, J.M. (1990). Personality structure: Emergence of the five-factor model.
Annual Review of
Psychology
,
41
, 417-440.
Digman, J.M., & Takemoto-Chock, N.K. (1981). Factors in the natural language of personality: Re-
analysis, comparison, an interpretation of six major studies.
Multivariate Behavioral Research
,
16
, 149-170.
Edwards, A.L. (1959).
Edwards personal preference schedule manual
. New York: The
Psychological Corporation.
Egger, J.I.M., De Mey, H.R.A., Derksen, J.J.L., & Staak, van der, C.P.F. (2003). Cross-cultural
replication of the Five Factor Model and comparison of the NEO-PI-R and MMPI-2 PSY-5
scales in a Dutch psychiatric sample.
Psychological Assessment
,
15
, 81-88.
Eysenck, H.J., & Eysenck, S.B.G. (1964).
Manual of the Eysenck Personality Inventory
. Londra:
University Press.
Fagan, P.J., Wise.T.N., Schmidt, C.W., Ponticas, Y., Marshall, R.D., & Costa, P.T., Jr. (1991). A
comparison of five-factor personality dimensions in males with sexual dysfunction and males
with paraphilia.
Journal of Personality Assessment
,
57
, 434-448.
Goldberg, L.R. (1989, mai).
Standard markers of the Big Five factor structure
. Paper presented at
the First International Workshop on Personality Language, Groningen, The Netherlands.
Goldberg, L.R. (1990). An alternative „Description of personality”: The Big-Five factor structure.
Journal of Personality and Social Psychology
,
59
, 1216-1229.
Goldberg, L.R. (1992). The development of markers for the Big-Five factor structure,
Psychological Assessment
,
4
, 26-42.
Gough, H.G. (1987).
California Psychological inventory administrator’s guide
. Palo Alto:
Consulting Psychologists Press.

Gough, H.G., & Heilbrun, A.B., Jr. (1983).
Adjective Check List manual
. Palo Alto: Consulting
Psychologists Press.
Gough, H., Pitariu, H., Iliescu, D., Tureanu, V., & Peleașă, C. (2006).
Inventarul Psihologic
California: Monografie
(A CPI monography). București: PsihoCover.
Haan, N. (1965). Coping and defense mechanisms related to personality inventories.
Journal of
Consulting Psychology
,
29
, 373-378.
Hogan, R. (1986).
Hogan Personality Inventory manual
. Minneapolis: National Computer
Systems.
Hough, L., & Dilchert, S. (2010). Personality: Its measurement and validity for employee selection.
În J.L. Farr & N.T. Tippins (eds.),
Handbook of Employee Selection
(pp. 299-319). New York:
Routledge.
Ihilevich, D., & Gleser, G.C. (1986).
Defense mechanisms: Their classification, correlates, and
measurement with the Defense Mechanism Inventory
. Owosso: DMI Associates.
Iliescu, D., Minulescu, M., & Nedelcea, C. (2005).
Chestionare nonverbale de personalitate.
NPQ – Nonverbal Personality Questionnaire și FF NPQ – Five Factor Nonverbal
Personality Questionnaire
(manual tehnic și interpretativ). București: Psiho Cover.
Iliescu, D., Nedelcea, C., & Ion, A.G. (2015). Evaluarea psihologică în context organizațional. În
I.D. Ciorbea (coord.),
Evaluarea psihologică aplicată
. București: Editura Trei.
Institutul Național de Statistică (2011).
Recensământul populației și al locuințelor
.
http://www.recensamantromania.ro.
International Test Commission (2005).
ITC Guidelines for Translating and Adapting Tests.
http://www.intestcom.org/files/guideline_test_adaptation.pdf.
Jackson, D.N. (1984).
Personality Research Form manual
(ed. a III-a). Port Huron: Research
Psychologists Press.
Judge, T.A., & Erez, A. (2007). Interaction and intersection: The constellation of emotional stability
and extraversion in predicting performance.
Personnel Psychology
,
60
, 571-594.
Judge, T.A., Higgins, C.A., Thoreson, C.J., & Barrick, M.R. (1999). The big five personality traits,
general mental ability, and career success across the life span.
Personnel Psychology
,
52
, 621-
652.
Jung, C.G. (1923/1971).
Psychological types
(H.G. Baynes Translation, revised by R.F.C. Hull).
Princeton: Princeton University Press.
Kuhn, M.H., & McPartland, T.S. (1954). An empirical investigation of self-attitudes.
American
Sociological Review
,
19
, 68-76.
Lehne, G.K. (1994).
The NEO-PI and MCMI in the forensic evaluation of sex offenders
. În P.T.
Costa, Jr. & T.A. Widiger (eds.),
Personality disorders and the five-factor model of
personality
(pp. 269-282). Washington: American Psychological Association.
Loevinger, J., & Wessler, K. (1970).
Measuring ego development I: Construction and use of a

sentence completion test.
San Francisco: Jossey-Bass.
McCrae, R.R. (1982). Consensual validation of personality traits: Evidence from self-reports and
ratings.
Journal of Personality and Social Psychology
,
43
, 293-303.
McCrae, R.R. (1987). Creativity, divergent thinking, and openness to experience.
Journal of
Personality and Social Psychology
,
52
, 1258-1265.
McCrae, R.R. (1990). Traits and trait names: How well is Openness represented in natural
languages?
European Journal of Personality
,
4
, 119-129.
McCrae, R.R. (1991, august).
The counterpoint of personality assessment: Self-reports and
ratings
. Invited address presented at the meeting of the American Psychological Association,
San Francisco.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1980). Openness to experience and ego level in Loevinger’s
sentence completion test: Dispositional contributions to developmental models of personality.
Journal of Personality and Social Psychology
,
39
, 1179-1190.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1983). Joint factors in self-reports and ratings: Neuroticism,
extraversion, and openness to experience.
Personality and Individual Differences
,
4
, 245-255.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1985). Openness to experience. În R. Hogan & W.H. Jones (eds.),
Perspectives in personality
(vol. 1, pp. 145-172). Greenwich: JAI Press.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1986a). Clinical assessment can benefit from recent advances in
personality psychology.
American Psychologist
,
41
, 1001-1010.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1986b). Personality, coping, and coping effectiveness in an adult
sample.
Journal of Personality
,
54
, 385-405.
McCrae, R.R., & Costa, P. ., Jr. (1987). Validation of the five-factor model of personality across
instruments and observers.
Journal of Personality and Social Psychology
,
52
, 81-90.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1988). Age, personality, and the spontaneous self-concept.
Journal of Gerontology: Social Sciences
,
43
, 177-185.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1989). The structure of interpersonal traits: Wiggins’s circumplex
and the five-factor model.
Journal of Personality and Social Psychology
,
56
, 586-595.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1991a). Adding Liebe und arbeit: The full five-factor model and
well-being.
Personality and Social Psychology Bulletin
,
17
, 227-232.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1991b). The NEO Personality Inventory: Using the five-factor
model in counseling.
Journal of Counseling and Development
,
69
, 367-376.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1992). Discriminant validity of NEO PI-R facet scales.
Educational and Psychological Measurement
,
52
, 229-237.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1995).Trait explanations in personality psychology.
European
Journal of Personality
,
9
, 231-252.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (2004). A contemplated revision of the NEO Five-Factor
Inventory.
Personality and Individual Differences
,
36
, 587-596.

McCrae, R.R., & John, O.P. (1992). An introduction to the five-factor model and its applications.
Journal of Personality
,
60
, 175-215.
McCrae, R.R., Costa, P.T., Jr., & Bossé, R. (1978). Anxiety, extraversion, and smoking.
British
Journal of Social and Clinical Psychology
,
17
, 269-273.
McCrae, R.R., Costa, P.T., Jr., & Busch, C.M. (1986). Evaluating comprehensiveness in personality
systems: The California Q-Set and the five-factor model.
Journal of Personality
,
54
, 430-446.
McCrae, R.R., Costa, P.T., & Martin T.A. (2005). The NEO-PI-3: A more readable revised NEO
personality inventory.
Journal of Personality Assessment
,
84
, 261-270.
McCrae, R.R., Costa, P.T., Jr., & Piedmont, R.L. (1993). Folk concepts, natural language, and
psychological constructs: The California Psychological Inventory and the five-factor model.
Journal of Personality
,
61
, 1-26.
McCrae, R.R., Zonderman, A.B., Costa, P.T., Jr, Bond, M.H., & Paunonen, S.V. (1996). Evaluating
replicability of factors in the Revised NEO Personality Inventory: Confirmatory factor analysis
versus Procrustes rotation.
Journal of Personality and Social Psychology
,
70
, 552-559.
McCrae, R.R., Costa, P.T., Jr., Iliescu, D., Minulescu, M., Nedelcea, C., & Ispas, D. (2008).
NEO
PI-R. Manual tehnic
. Cluj Napoca: Sinapsis.
McCrae, R.R., Costa, P.T., Jr, Terracciano, A., Parker, W.D., Mills, C.J., De Fruyt, F., & Mervielde,
I. (2002). Personality trait development from age 12 to age 18: Longitudinal, cross-sectional,
and cross-cultural analyses.
Journal of Personality and Social Psychology
,
83
, 1456-1468.
McCrae R.R., Terracciano, A., & 79 Members of the Personality Profiles of Cultures Project.
(2005). Personality Profiles of Cultures: Aggregate Personality Traits.
Journal of Personality
and Social Psychology
,
89
, 407-425.
Miller, T. (1991). The psychotherapeutic utility of the five-factor model of personality: A
clinician’s experience.
Journal of Personality Assessment
,
57
, 415-433.
Millon, T., Millon, C.M., Davis, R., Grossman, S., adaptat de David, D. (coord.) (2011).
Millon
Clinical Multiaxial Inventory III (Inventarul clinic multiaxial Millon)
. Cluj Napoca:
Sinapsis.
Minulescu, M. (1997).
Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică
. București:
Garell.
Mount, M.K., Barrick, M.R., & Stewart, G.L. (1998). Five-factor model of personality and
performance in jobs involving interpersonal interactions.
Human Performance
,
11
, 145-165.
Murray, H.A. (1938).
Explorations in personality
. New York: Oxford Press.
Muten, E. (1991). Self-reports, spouse ratings, and psychophysiological assessment in a behavioral
medicine program: An application of the five-factor model.
Journal of Personality Assessment
,
57
, 449-464.
Nedelcea, C., & Ion, A. (2014).
Evaluare psihologică. Introducere în evaluarea psihologică.
Evaluarea psihologică a personalității
. Craiova: Stech.

Ones, D.S., Dilchert, S., Viswesvaran, C., & Judge, T.A. (2007). In support of personality
assessment in organizational settings.
Personnel Psychology
,
60
, 995-1027.
Ostendorf, F. (1990).
Sprache und personlichkeitsstruktur: Zur Validität des Fünf-Faktoren-
Modells der Persönlichkeit
. Regensburg: S. Roderer Verlag.
Paunonen, S.V., & Ashton, M.C. (2001). Big Five predictors of academic achievement.
Journal of
Research in Personality
,
35
, 78-90.
Paunonen, S.V., Jackson, D.N., & Ashton, M.C. (2004).
NPQ manual. Nonverbal Personality
Questionnaire and Five-Factor Nonverbal Personality Questionnaire
. Port Huron: Sigma
Assessment Systems.
Piedmont, R.L., McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1991). Adjective Check List scales and the five-
factor model.
Journal of Personality and Social Psychology
,
60
, 630-637.
Piedmont, R.L., McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1992). An assessment of the Edwards Personal
Preference Schedule from the perspective of the five-factor model.
Journal of Personality
Assessment
,
58
, 67-78.
Qualls, P.J., & Sheehan, P.W. (1979). Capacity for absorption and relaxation during
electromyograph biofeedback and no-feedback conditions.
Journal of Abnormal Psychology
,
88
, 652-662.
Rolland, J.P. (2002). Cross-cultural generalizability of the Five Factor Model of Personality. În
R.R. McCrae & J. Allik (eds.).
The Five Factor Model of personality across culture
(pp. 5-
29). New York: Springer.
Schrauger, J.S., & Osberg, T.M. (1981). The relative accuracy of self-predictions and judgments by
others in psychological assessment.
Psychological Bulletin
,
90
, 322-351.
Shea, M.T. (1988, august).
Interpersonal styles and short-term psychotherapy for depression
.
Paper presented at the meeting of the American Psychological Association, Atlanta, GA.
Shock, N.W., Greulich, R.C., Andres, R., Arenberg, D., Costa, P.T., Jr., Lakatta, E.G., & Tobin, J.D.
(1984).
Normal human aging: The Baltimore Longitudinal Study of Aging
(NIH Publication
No. 84-2450). Bethesda: National Institutes of Health.
Siegman, A.W., Dembroski, T.M., & Ringel, N. (1987). Components of hostility and the severity of
coronary artery disease.
Psychosomatic Medicine
,
49
, 127-135.
Smith, T,W., & Williams, P.G. (1992). Personality and health: Advantages and limitations of the
five-factor model.
Journal of Personality
,
60
, 395-423.
Terracciano, A. (2003). The Italian version of the NEO PI-R: conceptual and empirical support for
the use of targeted rotation.
Personality and Individual Differences
,
35
, 1859-1872.
Tett, R.P., Jackson, D.N., & Rothstein, M. (1991). Personality measures as predictors of job
performance: A meta-analytic review.
Personnel Psychology
,
44
, 703-742.
Trapnell, P.D., & Wiggins, J.S. (1990). Extension of the Interpersonal Adjective Scales to include
the Big Five dimensions of personality.
Journal of Personality and Social Psychology
,
59
,

781-790.
Urbina, S. (2004).
Essentials of psychological testing
. Hoboken: John Wiley & Sons.
Widiger, T.A., & Trull, T.J. (1992). Personality and psychopathology: An application of the five-
factor model.
Journal of Personality
,
60
, 363-393.
Wiggins, J.S., & Pincus, A.L. (1989). Conceptions of personality disorders and dimensions of
personality.
Psychological Assessment: A Journal of Consulting and Clinical Psychology
,
1
,
305-316.
Wiggins, J.S., Trapnell, P., & Phillips, N. (1988). Psychometric and geometric characteristics of the
Revised Interpersonal Adjective Scales (IAS-R).
Multivariate Behavioral Research
,
23
, 119-
134.
Wise, T.N., Fagan, P.J., Schmidt, C.W., Ponticas, Y., & Costa, P.T., Jr. (1991). Personality and
sexual functioning of transvestitic fetishists and other paraphilics.
Journal of Nervous and
Mental Diseases
,
179
, 694-698.
Witt, L.A. Burke, L.A., Barrick, M.R., & Mount, M.K. (2002). The interactive effects of
conscientiousness and agreeableness on job performance.
Journal of Applied Psychology
,
87
,
161-169.
Wu, K., Lindsted, K.D, Tsai, S-Y., & Lee, J.W. (2008). Chinese NEO-PI-R in Taiwanese
adolescents.
Personality and Individual Differences
,
44
, 656-667.

Capitolul 7
Inventarul NEO în Cinci Factori (NEO FFI)
Andrei Ion
Inventarul NEO în Cinci Factori (
NEO Five Factor Inventory
, NEO FFI) este unul dintre cele mai populare instrumente de
evaluare a personalității, fiind dezvoltat în cadrul paradigmei celor cinci mari factori de personalitate (
Big Five
). Varianta
revizuită a chestionarului surprinde cei cinci factori ai personalității: Nevrotism, Extraversiune, Deschidere, Agreabilitate și
Conștiinciozitate. NEO FFI este forma scurtă a chestionarului canonic al modelului în cinci factori, NEO PI-R.
NEO FFI a fost tradus și adaptat în peste 30 de culturi. Popularitatea acestui instrument este explicată și de timpul
extrem de redus necesar completării, NEO FFI având doar 60 de itemi. Astfel, el devine util în special în contextele de
evaluare în care este necesară obținerea rapidă a unor informații generale despre preferințele persoanelor în domeniul
gestionării emoțiilor, al stilurilor de interacțiune, atitudinale și motivaționale. Chestionarul utilizează o scală de răspuns în
cinci trepte.
NEO FFI este un inventar construit pentru a surprinde preferințele normale de personalitate ale adulților și adolescenților
și poate fi utilizat eficient în diferite arii ale psihologiei aplicate, cum ar fi psihologia educațională, selecția de personal sau
psihologia sănătății. Fiind un instrument care oferă o estimare fidelă și validă a dimensiunilor modelului
Big Five
, NEO FFI
poate fi utilizat pentru a fundamenta decizii și recomandări, pentru a oferi un feedback individualizat care să permită
înțelegerea preferințelor personale sau pentru selectarea intervențiilor psihologice compatibile cu preferințele individuale ale
clienților.
7.1. Introducere
Modelul celor cinci mari factori (
Five Factor Model
) reprezintă una dintre cele mai populare
abordări structurale și de măsurare a personalității. Deși primele studii în cadrul cărora au fost
identificate structuri de personalitate în cinci factori s-au derulat încă din perioada 1960-1970 (de
exemplu, Norman, 1963; Tupes și Christal, 1961), modelul în cinci factori a devenit foarte popular
la începutul anilor 1990. În această perioadă, numărul studiilor independente ale căror rezultate au
susținut existența acestei structuri a crescut considerabil. Astfel, modelul
Big Five
a ocupat un loc
central în cercetarea modernă a personalității, iar în final până și cei mai înverșunați oponenți ai

săi au recunoscut rolul lui central (Block, 2010).
Validitatea modelului a fost investigată într-o multitudine de contexte și culturi. De exemplu, o
serie de cercetări transculturale de amploare au identificat în diverse culturi structuri de
personalitate similare cu cele specifice modelului în cinci factori (McCrae, 2002; McCrae,
Terracciano
et al
., 2005; Schmitt
et al
., 2007). Întrucât modelul în cinci factori s-a dovedit a fi
replicabil în cadrul unor populații diverse, au existat autori care l-au considerat ca fiind o
operaționalizare universală a personalității. Acest model este susținut nu doar de rezultatele
studiilor interculturale, ci și de cele derulate în domeniul biologiei, respectiv al geneticii
comportamentale (Bouchard și Loehlin, 2001; Yamagata
et al
., 2006). Structuri de personalitate în
cinci factori au fost observate și la specii neumane, în cercetări din domeniul psihologiei
animalelor (King și Figueredo, 1997).
Acest model a contribuit semnificativ la revigorarea domeniului trăsăturilor în psihologie, fiind
de departe cel mai intens studiat în domeniul psihologiei personalității. Modelul în cinci factori a
fost identificat ca fiind util în diferite arii ale psihologiei, cum ar fi selecția personalului,
psihologia militară, psihologia educațională sau consilierea și psihoterapia.
Acest model conține următoarele componente: Extraversiunea, definită ca orientare spre
interacțiuni sociale, propensiunea de a fi în centrul atenției celorlalți, siguranță de sine și energie
manifestată în contexte sociale; Nevrotismul, definit ca tendința de a resimți frecvent afecte
negative (teamă, jenă, tristețe sau furie); Deschiderea către experiență, definită prin elemente
precum imaginație bogată, orientare estetică, curiozitate în plan cognitiv, dar și în domeniul
experiențelor; Agreabilitatea, definită ca orientare interpersonală altruistă, lipsa egocentrismului și
a suspiciunii, orientare spre colaborare și spre a oferi susținere și ajutor; și Conștiinciozitatea,
definită ca fiind capacitatea de controla propriile pulsiuni și tentații, de a amâna gratificațiile,
incluzând elemente precum determinarea, ambiția sau dorința de reușită, precum și un stil personal
caracterizat de ordine și structurare (Costa, McCrae, Iliescu, Minulescu, Nedelcea și Ispas, 2008).
Modelul în cinci factori a stat la baza construirii a numeroase instrumente psihometrice. Unul
dintre cele mai populare instrumente dezvoltate în cadrul acestei paradigme este
NEO Personality
Inventory – Revised
, NEO PI-R (Costa și McCrae, 1992). Acest instrument a fost construit cu
scopul de a surprinde o structură ierarhică a personalității, structură caracterizată de existența a
cinci dimensiuni globale: Nevrotism, Extraversiune, Deschiderea către experiență, Agreabilitate și
Conștiinciozitate, precum și a unui număr de șase fațete aferente fiecărei dimensiuni globale. Odată
cu dezvoltarea acestui chestionar, a fost construit și unul mai scurt, care conține doar 60 de itemi,
cu ajutorul căruia pot fi surprinse cele cinci dimensiuni globale. Acronimul acestui chestionar
popular este Inventarul NEO în Cinci Factori (
NEO Five Factor Inventory
) – NEO FFI.
7.2. Descrierea testului

7.2.1. Considerentele istorice
Instrumentul NEO FFI a fost publicat în anul 1990, ca parte componentă a versiunii extinse a
instrumentului NEO PI-R. Informațiile despre istoricul, modalitatea de construcție și versiunile
instrumentelor din familia NEO PI-R pot fi consultate în capitolul 6.
7.2.2. Obiectivele
Instrumentul a fost creat cu scopul de a oferi o evaluare rapidă a celor cinci mari dimensiuni
globale de personalitate, măsurate și de NEO PI-R. Construirea unei forme scurte a NEO PI-R a
avut în vedere oferirea posibilității de utilizare mai eficientă a instrumentului, fie în contexte de
psihologie aplicată (de exemplu, în selecția personalului), fie în cercetare. Acest instrument se
adresează utilizatorilor care doresc o evaluare rapidă a dimensiunilor globale menționate anterior,
păstrând în același timp un nivel ridicat al preciziei măsurării (fidelitate). Recomandăm utilizarea
lui în acele contexte în care specialiștii pot lua decizii doar pe baza evaluării dimensiunilor
globale, fără a fi nevoie de informații diferențiale specifice în cadrul celor cinci domenii.
7.2.3. Componența
Materialele testării
Materialele necesare utilizării NEO FFI sunt similare cu cele utilizate pentru majoritatea
instrumentelor de evaluare a personalității: manualul instrumentului, caietul cu itemi și foaia de
răspuns (Costa
et al
.
,
2008). În România, acest instrument poate fi administrat și scorat în format
electronic, prin intermediul accesării unei platforme on-line.
Manualul testului
Versiunea românească a manualului tehnic și interpretativ al instrumentului a fost publicat ca
parte a manualului NEO PI-R (Costa și McCrae, 1992). Aici sunt prezentate informații
fundamentale despre materialele necesare testării, despre administrare și scorare, despre
interpretarea corectă a scalelor și a profilurilor în ansamblu, precum și date despre procesul de
adaptare culturală a chestionarului. Recomandăm tuturor specialiștilor care doresc să utilizeze
acest instrument, fie în contexte de psihologie aplicată, fie în cercetare, să parcurgă manualul tehnic
și interpretativ, pentru o utilizare corectă a sa.
Caietul cu itemi utilizat pentru versiunea românească a NEO FFI
Include instrucțiunile de administrare pe care trebuie să le parcurgă persoana care urmează a fi
evaluată, precum și toate întrebările chestionarului. Acest caiet este disponibil într-o versiune

reutilizabilă. Deși instrumentul NEO PI-R este disponibil atât în format de tip autoevaluare, cât și
în format heteroevaluare, NEO FFI are o singură formă: autoevaluarea.
Foaia de răspuns
Conține o secțiune special construită pentru înregistrarea răspunsurilor la cei 60 de itemi ai
chestionarului. Foile de răspuns sunt considerate materiale consumabile, pentru fiecare
administrare fiind necesară utilizarea unei noi foi de răspuns.
7.3. Caracteristicile psihometrice
Caracteristicile psihometrice ale versiunii românești a NEO FFI au fost investigate pe baza unui
eșantion voluminos, alcătuit din 1.100 de participanți de gen masculin și 1.100 de participanți de
gen feminin. Dat fiind că NEO FFI are în componența sa itemi preluați integral din NEO PI-R,
caracteristicile psihometrice ale instrumentului au fost calculate pe baza aceluiași eșantion
normativ. Informații suplimentare despre structura eșantionului pot fi consultate în cadrul
capitolului dedicat instrumentului NEO PI-R.
În cadrul acestei secțiuni vor fi prezentate în paralel caracteristicile psihometrice ale versiunii
nord-americane, respectiv românești a NEO FFI. Aceste informații au fost preluate din manualele
tehnice și interpretative ale celor două versiuni.
7.3.1. Fidelitatea
Pentru instrumentele construite în cadrul teoriei clasice a testării, fidelitatea este stabilită, de
obicei, prin calcularea consistenței interne și a corelației test-retest pentru fiecare dintre
dimensiunile pe care respectivele instrumente le măsoară. Prin urmare, pentru versiunea
românească a NEO FFI au fost calculate fidelitatea de tip consistență internă și cea test-retest.
Consistența internă a domeniilor măsurate de NEO FFI a fost calculată prin intermediul
coeficientului α-Cronbach, pe baza întregului eșantion normativ (N = 2.200 participanți), precum și
pentru eșantionul masculin (N = 1.100), respectiv feminin (N = 1.100 participanți). Coeficienții α
pentru cele cinci dimensiuni ale NEO FFI se situează, pentru valoarea de prag recomandată, la
valoarea 0,70. Valorile acestora pot fi consultate în cadrul tabelului 7.1. Cea mai mică valoare a
coeficientului α a fost înregistrată pentru domeniul Deschiderea către experiență, în cadrul
eșantionului masculin, 0,70. Cea mai ridicată valoare a acestui coeficient a fost de 0,81, pentru
scala Conștiinciozitate, în cadrul eșantionului masculin.
Pentru estimarea fidelității de tip test-retest a fost utilizat un eșantion de studenți ai unei
universități politehnice din România. Eșantionul include un număr total de 143 de participanți,

dintre care 68 de gen masculin; vârsta participanților a variat între 18 și 28 de ani, vârsta medie
fiind de 22,26 de ani, iar abaterea standard de 2,89 de ani (Costa
et al
., 2008). Coeficienții de
corelație între cele două sesiuni de testare aflate la o distanță de patru săptămâni sunt în general
ridicați. Cea mai mică valoare a fost înregistrată pentru domeniul Deschidere către experiență, în
cadrul eșantionului masculin (
r =
0,64). Cea mai înaltă valoare a fost înregistrată pentru domeniul
Nevrotism, în cadrul eșantionului feminin (
r =
0,88). Valorile pentru eșantionul combinat au fost
situate între
r =
0,73 și
r
= 0,85 (Costa
et al
., 2008). Coeficienții de corelație test-retest au fost
incluși în tabelul 7.1.
Tabelul 7.1.
Fidelitatea consistență internă și test-retest a NEO FFI, în România
Consistență internă
Test-retest
Domeniu
Masculin (N =
1.100)
Feminin (N =
1.100)
Combinat (N =
2.200)
Masculin (N =
68)
Feminin (N =
75)
Combinat (N =
143)
Nevrotism
0,78
0,81
0,81
0,83
0,88
0,86
Extraversiune
0,75
0,75
0,75
0,75
0,77
0,76
Deschidere către
experiență
0,70
0,74
0,73
0,64
0,79
0,73
Agreabilitate
0,75
0,79
0,77
0,84
0,77
0,81
Conștiinciozitate
0,83
0,81
0,82
0,85
0,85
0,85
Sursa
: Costa
et al
. (2008).
7.3.2. Validitatea
Adaptarea culturală a NEO FFI a implicat derularea mai multor tipuri de analize și proceduri
statistice. Toate aceste informații au fost incluse în manualul interpretativ al instrumentului (Costa
et al
., 2008). În cadrul acestei secțiuni vor fi prezentate analizele derulate în cadrul procesului de
adaptare culturală.
Întrucât itemii NEO FFI se regăsesc integral în cadrul NEO PI-R, fiind selectați în baza
încărcărilor pe care le prezintă în raport cu factorul din care fac parte (Iliescu
et al
., 2008), a fost
posibilă analiza corelațiilor între auto- și heteroevaluările colectate cu ajutorul formei S a NEO PI-
R. Aceste corelații descriu puterea asocierii dintre cele cinci domenii evaluate de participanți și de
o altă persoană semnificativă, cum ar fi soțul/soția participantului sau prieteni ai acestuia. Datele
colectate pentru 84 de heteroevaluări ale partenerilor de viață (soț/soție) prezintă corelații
semnificative și moderate între auto- și heteroevaluări ale acelorași constructe. Cea mai scăzută
corelație a fost înregistrată pentru dimensiunea Conștiinciozitate (r = 0,44), iar cea mai ridicată
pentru Deschidere către experiență (r = 0,64).
Pentru a examina relația pe care o au scorurile la cele cinci dimensiuni ale NEO FFI cu

variabilele demografice, cum ar fi genul, vârsta sau nivelul educațional, au fost calculate corelații
între fiecare dintre dimensiunile măsurate de acest instrument și variabilele menționate anterior.
Aceste corelații au fost preluate din manualul NEO FFI, fiind calculate pe baza eșantioanelor
normative utilizate în cadrul procesului de adaptare culturală a instrumentului (Iliescu
et al
., 2008).
Se poate constata faptul că vârsta prezintă o asociere pozitivă cu dimensiunile Conștiinciozitate și
Agreabilitate, scorurile observate la aceste dimensiuni tinzând să crească odată cu înaintarea în
vârstă. Deloc surprinzător, Deschiderea către experiență și Conștiinciozitatea prezintă o asociere
semnificativă cu nivelul educațional.
Tabelul 7.2.
Corelațiile autoevaluărilor cu heteroevaluările pentru scorurile NEO FFI
Heteroevaluările partenerului (N=84)
1
2
3
4
5
Nevrotism
0,52
***
–0,23
*
0,06
–0,37
***
–0,29
**
Extraversiune
–0,01
–0,64
**
0,43
***
0,24
*
0,20
Deschiderea către experiență
–0,01
0,26
*
0,65
***
0,11
–0,03
Agreabilitate
–0,17
0,28
*
0,24
*
0,63
***
0,15
Conștiinciozitate
–0,12
0,13
0,07
0,33
**
0,44
***
Heteroevaluările unui prieten (N = 250)
Nevrotism
0,36
***
–0,03
0,01
–0,15
*
–0,07
Extraversiune
–0,05
0,39
***
0,17
**
–0,01
0
Deschiderea către experiență
0,10
0,11
0,48
***
0,00
–0,12
Agreabilitate
–0,07
–0,19
**
–0,02
0,40
***
–0,14
*
Conștiinciozitate
–0,15
*
–0,06
–0,02
0,09
0,33
***
Notă
: Semnificația corelațiilor * p < 0,05; ** p < 0,01; *** p < 0,001.
Sursa
: Costa
et al
. (2008).
Tabelul 7.3.
Corelațiile cu vârsta, genul și nivelul educațional pentru scorurile NEO FFI
Vârstă
Gen
Educație
N:
Nevrotism
–0,16
0,26
–0,16
E:
Extraversiune
–0,02
–0,05
0,09
O:
Deschiderea către experiență
0,09
0,10
0,24
A:
Agreabilitate
0,28
0,10
0,14
C:
Conștiinciozitate
0,30
–0,01
0,25
Notă
: Semnificația corelațiilor * p < 0,05; ** p < 0,01; *** p < 0,001.
Sursa
: Costa
et al
. (2008).

Pentru a identifica măsura în care itemii NEO FFI se grupează în dimensiunile măsurate de
acest instrument, pe baza eșantionului normativ românesc a fost derulată o analiză factorială
exploratorie. Analiza a utilizat o metodă de extracție de tip analiza componentelor principale,
împreună cu o rotație ortogonală Varimax (Iliescu
et al
., 2008). Autorii adaptării culturale a NEO
FFI au utilizat două criterii de selecție a factorilor:
screetest
(criteriul lui Cattell) și valori
supraunitare (
eigenvalues
) (Iliescu
et al
., 2008). În baza ambelor criterii, a fost recomandată
selecția unui număr de cinci componente. În total, soluția în cinci factori a explicat aproximativ
33% din varianță. Procentajele de varianță aferente factorilor sunt 8,24% Conștiinciozitate, 7,64%
Nevrotism, 6,17% Agreabilitate, 5,77% Extraversiune și 4,88% Deschidere către experiență. Deși
fiecare item al instrumentului manifestă și o încărcare secundară în cadrul altei dimensiuni față de
cea de care aparține, majoritatea itemilor prezintă încărcarea principală în cadrul domeniului pe
care trebuie să-l măsoare. Singura excepție o reprezintă itemul 8, acesta prezentând încărcarea
principală (0,33) în cadrul factorului Conștiinciozitate, și nu în cadrul Deschiderii către experiență.
7.4. Administrarea și scorarea
7.4.1. Calificarea utilizatorilor
Pentru a obține informații detaliate despre condițiile legale ale utilizării acestui instrument,
recomandăm consultarea companiei editoriale care deține drepturile de comercializare și
distribuție pe teritoriul României. La fel ca NEO PI-R, NEO FFI este un instrument de clasă B
(AERA, APA, și NCME, 2014). Aceasta înseamnă că poate fi interpretat și utilizat pentru
formularea unor recomandări sau luarea unor decizii doar de către utilizatorii profesioniști. Trebuie
menționat că, deși interpretarea instrumentului poate fi realizată numai de către specialiști,
administrarea lui nu presupune restricții în ceea ce privește calificarea utilizatorilor. Instrumentul
poate fi autoadministrat sau procesul de administrare poate fi implementat fără a fi necesară
parcurgerea unor etape de instruire sau de pregătire specializate (Iliescu
et al
., 2008).
7.4.2. Procedurile de administrare
Fiind un instrument construit pentru măsurarea personalității, administrarea NEO FFI trebuie să
respecte principiile general aplicabile evaluărilor de acest tip, evaluări care nu implică o
performanță maximă.
NEO FFI poate fi administrat fie individual, fie în grup, iar procedura nu presupune utilizarea
unor materiale speciale. Persoana care coordonează procesul de administrare trebuie să ofere
participanților instrumente de scris și să se asigure că au la dispoziție o suprafață plană, cum ar fi o

masă sau un birou, pe care pot așeza atât caietul de testare, cât și foaia de răspuns. Dorim să
atragem atenția asupra faptului că persoana care coordonează administrarea are responsabilitatea
completării corecte și a verificării datelor de identificare prevăzute în rubricile foii de răspuns.
Pentru derularea optimă a procesului de administrare, recomandăm administratorilor să acorde o
atenție specială verificării răspunsurilor lipsă și validității răspunsurilor. Mai exact, atunci când
sunt identificate răspunsuri lipsă sau răspunsuri multiple, persoana care coordonează procesul de
administrare ar trebui să solicite respondenților un răspuns la respectivele întrebări. Dacă
respondentul menționează că nu a înțeles conținutul anumitor întrebări, atunci persoana care
administrează instrumentul poate oferi lămuriri. Trebuie avut în vedere faptul că, dacă persoana
evaluată nu a oferit răspunsuri specifice la mai mult de zece itemi individuali, atunci chestionarul
nu mai poate fi scorat, iar procesul de evaluare trebuie anulat sau reluat (Iliescu
et al
., 2008). În
cadrul manualului interpretativ se recomandă înlocuirea răspunsurilor lipsă cu răspunsul neutru. La
fel ca în cazul NEO PI-R, ultimele trei întrebări ale NEO FFI solicită participantului să declare
dacă a răspuns la toate întrebările, dacă a completat corect foaia de răspuns și dacă a răspuns onest
la întrebări (Iliescu
et al
., 2008). Dacă participantul declară că nu a completat corect foaia de
răspuns sau că nu a răspuns sincer, atunci persoana care administrează instrumentul nu ar trebui să
continue procesul de scorare și interpretare (Iliescu
et al
., 2008).
7.4.3. Instrucțiunile de administrare
Pentru administrarea NEO FFI, se recomandă ca instrucțiunile să fie citite persoanei evaluate în
timp de aceasta urmărește textul inclus pe prima pagină a caietului de testare. Acest text este redat
în cele ce urmează (Iliescu
et al
., 2008).

Vă rugăm să citiți cu atenție aceste instrucțiuni înainte de a începe. Marcați toate răspunsurile
pe foaia specială de răspuns și scrieți numai acolo unde vă este indicat. Acest chestionar
conține 60 de afirmații. Vă rugăm să citiți fiecare afirmație cu atenție și să încercuiți acel
răspuns care exprimă cel mai bine acordul sau dezacordul dumneavoastră.
Notați cu „TD” dacă afirmația este complet falsă sau dacă sunteți în dezacord puternic cu ea.
Notați cu „D” dacă afirmația este mai degrabă falsă sau dacă sunteți în dezacord cu ea.
Notați cu „N” dacă afirmația este în măsură egală și adevărată și falsă sau dacă sunteți neutru
față de ea.
Notați cu „A” dacă afirmația este mai degrabă adevărată sau dacă sunteți în acord cu ea.
Notați cu „TA” dacă afirmația este clar adevărată sau dacă sunteți în acord puternic cu ea.
Nu există răspunsuri corecte sau greșite și nu este nevoie să fii „expert” pentru a completa acest
chestionar. Descrieți-vă cât mai sincer și exprimați-vă părerile cât mai clar.
Răspundeți la fiecare afirmație și asigurați-vă că ați umplut complet fiecare cerculeț de pe

foaia de răspuns. Asigurați-vă că marcați răspunsul la numărul potrivit. Dacă faceți o greșeală,
ștergeți răspunsul cu guma și apoi marcați răspunsul potrivit. După ce ați răspuns la cele 60 de
întrebări, vă rugăm să răspundeți și la cele trei întrebări de pe foaia de răspuns, numerotate cu
A, B și C.
7.5. Interpretarea
Dimensiunile măsurate de NEO FFI și-au demonstrat utilitatea în diverse contexte de psihologie
aplicată, cum ar fi psihologia clinică și psihologia sănătății, psihologia educațională și psihologia
organizațională.
7.5.1. Interpretarea NEO FFI în psihologia clinică și psihologia sănătății
Psihologie clinică
În psihologia clinică, în psihoterapie și în consilierea psihologică, NEO FFI poate fi utilizat
eficient în cadrul etapelor de diagnoză și intervenție. Acest chestionar oferă informații diferențiale
importante despre beneficiarii serviciilor de diagnoză sau intervenție (consiliere și psihoterapie).
Utilizarea lui oferă specialiștilor informații care permit construirea unei imagini globale cu privire
la preferințele persoanelor referitoare la stilul emoțional, la stilul de interacțiune interpersonală
sau în legătură cu dinamica motivațională sau Deschiderea către experiență.
NEO FFI a fost construit cu scopul de a surprinde dimensiuni ale personalității normale. De
asemenea, caracteristicile psihologice ale instrumentului au fost investigate pe baza unor eșantioane
extrase din populația generală. Prin urmare, nu este recomandată utilizarea acestui instrument pentru
a stabili un diagnostic clinic sau nivelul de intensitate al unei tulburări. Cu toate acestea, poate oferi
informații interesante, fie din punct de vedere diagnostic, dimensiunile de personalitate fiind
relaționate diferențiat cu anumite tulburări, fie pentru optimizarea unor intervenții.
Dat fiind că este un instrument creat cu scopul de a măsura eficient și rapid cele cinci mari
dimensiuni, NEO FFI poate fi utilizat pentru depistarea unor profiluri de risc specifice anumitor
tulburări. De exemplu, există o asociere semnificativă, în rândul tinerilor și adolescenților, între
scorurile scăzute la Agreabilitate și Conștiinciozitate și scorurile ridicate la instabilitate
emoțională și tulburările de conduită, respectiv abuzul de substanțe (Anderson, Tapert, Moadab,
Crowley și Brown, 2007). Același tipar al asocierii a fost pus în evidență în rândul adulților care
prezintă dependență de substanțe (McCormick, Dowd, Quirk și Zegarra, 1998). Dimensiunile
măsurate de NEO FFI nu sunt relevante doar în raport cu abuzul și cu dependența de substanțe, ci și
cu tulburările comportamentului alimentar. Există o relație semnificativă între instabilitatea
emoțională și abuzul de alcool sau mâncare (
binge eating
) (Rush, Becker și Curry, 2009).

Dispozițiile negative aparținând constructului instabilitate emoțională sunt asociate cu abuzul de
alcool (Todd, Armeli și Tennen, 2009).
Dimensiunile surprinse de NEO FFI prezintă relații semnificative cu diferite tulburări din
spectrul tulburărilor de dispoziție, cum ar fi depresia. De exemplu, o investigație empirică derulată
în rândul pacienților care au suferit un atac vascular a constatat faptul că riscul debutului
simptomelor depresive este de 4,6 ori mai ridicat la persoanele cu scoruri înalte ale instabilității
emoționale (Aben, Denollet, Lousberg, Verhey, Wojciechowski și Honig, 2002). Extraversiunea și
Nevrotismul prezintă, de asemenea, relații semnificative cu elementele specifice tulburărilor
depresive, cum ar fi ruminația (Bagby și Parker, 2001). Pacienții diagnosticați cu episod depresiv
major prezintă scoruri ridicate pentru Nevrotism și scoruri scăzute pentru Extraversiune (Bagby,
Joffe, Parker, Kalemba și Harkness, 1995). La o lună de la momentul începerii tratamentului, pentru
aceiași pacienți au fost identificate modificări semnificative ale scorurilor obținute pentru
dimensiunile menționate anterior, creșterea Extraversiunii și scăderea instabilității emoționale
(Bagby
et al
., 1995). Dimensiunile de personalitate oferă informații importante și despre alte
tulburări din registrul dispoziției, cum ar fi anxietatea sau fobiile. De exemplu, există o relație
negativă între Extraversiune și fobia socială, agorafobie și distimie (Bienvenu, Samuels, Costa,
Reti, Eaton și Nestadt, 2004). Scorurile ridicate la Deschidere către experiență sunt asociate
semnificativ cu tulburarea obsesiv-compulsivă. Instabilitatea emoțională pare a fi relaționată cu
majoritatea tipurilor de tulburări, fiind în același timp un predictor stabil al intensității tulburărilor
(Bienvenu
et al
., 2004).
Sănătate, stres și confort psihologic
Diferite studii au pus în evidență rolul critic pe care dimensiunile de personalitate măsurate de
NEO FFI îl joacă în psihologia sănătății. De exemplu, Nevrotismul, prin intermediul asocierii cu
orientarea către stare, este relaționat cu o capacitate scăzută de a regla emoționalitatea negativă
(Baumann și Kuhl, 2002). Alte investigații au ilustrat o legătură semnificativă între Nevrotism și
tulburarea de stres posttraumatic sau depresie (Borja, Callahan și Rambo, 2009). Nevrotismul pare
să fie asociat nu numai cu diferite tulburări în plan psihologic sau chiar psihiatric, ci și cu modul în
care persoanele resimt experiențele traumatice (de exemplu, Gunthert, Cohen și Armeli, 1999).
NEO FFI a fost utilizat nu numai în cercetări care au investigat asocierea dintre dimensiunile de
personalitate surprinse în cadrul instrumentului și anumite tulburări, ci și relația pe care aceste
dimensiuni o au cu reziliența sau stilurile de coping. De exemplu, Campbell-Silis, Cohan și Stein
(2006) au identificat o asociere pozitivă între reziliență, Extraversiune și Conștiinciozitate. În
cadrul aceluiași studiu a fost raportată o asociere negativă între Nevrotism și reziliență. Există
studii care au investigat relația dintre dimensiunile modelului celor cinci factori, așa cum sunt
conceptualizate și măsurate cu ajutorul NEO FFI, și stilurile de coping evidențiind relații
diferențiate. Mai specific, Nevrotismul are o corelație semnificativă cu stilul de coping evitant,

Agreabilitatea are o relație negativă semnificativă cu stilul confrontativ, iar Conștiinciozitatea
prezintă o relație semnificativă pozitivă cu stilul de coping de tip rezolvarea problemelor și una
negativă cu cel de evitare (McCormick
et al
., 1998). De asemenea, persoanele care prezintă
niveluri ridicate ale Nevrotismului își activează mai frecvent strategii mai puțin adaptative de
coping, cum ar fi furia sau reacțiile ostile (Gunthert
et al
., 1999). Alte investigații au identificat
asocieri puternice între Nevrotism și emoționalitatea negativă (de exemplu, Porter, Smith, Strobel
și Zautra, 2002). După cum se poate constata, cele mai multe cercetări care au analizat relația
dintre trăsăturile de personalitate surprinse de NEO FFI și stres, respectiv coping, subliniază rolul-
cheie jucat de Nevrotism în frecvența și intensitatea acestor fenomene.
Cercetări relativ recente indică faptul că, deși nu manifestă o relație directă cu stresul, celelalte
dimensiuni ale NEO FFI sunt asociate semnificativ cu procese mintale care pot atenua efectele
negative ale stresului sau emoționalității negative. De exemplu, un studiu metaanalitic coordonat de
Giluk (2009) indică faptul că nu doar Nevrotismul este asociat cu atenția persoanelor la momentul
prezent (
mindfulness
), ci și Conștiinciozitatea. Dimensiunile de personalitate măsurate de NEO FFI
sunt asociate și cu fenomene psihologice globale, cum ar fi satisfacția față de viață. De pildă,
acestea explică aproximativ 25% din varianța satisfacției față de viață și aproximativ 42% din
varianța stimei de sine (Halama și Dědová, 2007). Rezultate similare au fost raportate în cadrul
altor investigații empirice, care au măsurat dimensiunile de personalitate tot cu ajutorul NEO FFI,
dar au utilizat alte operaționalizări ale satisfacției vieții (de exemplu, Hayes și Joseph, 2003).
Dimensiunile de personalitate măsurate cu ajutorul NEO FFI sunt considerate printre cele mai
relevante variabile pentru confortul psihologic. Dimensiunile de personalitate care prezintă puterea
predictivă cea mai ridicată pentru nivelul confortului psihologic sunt Nevrotismul și Extraversiunea
(Gutierrez-Gonzalez, Jimenez, Hernandez și Puente, 2005).
7.5.2. Interpretarea NEO FFI în psihologia organizațională
Modelul în cinci factori a fost intens studiat în diverse arii aplicative ale psihologiei muncii,
industriale și organizaționale, precum: selecția personalului, predicția performanței, sănătatea
ocupațională sau studiul comportamentelor deviante la locul de muncă. În anii 1960, însăși
utilitatea chestionarelor de personalitate în psihologia organizațională a fost pusă sub semnul
întrebării (Guion și Gottier, 1965). Redescoperirea rolului fundamental pe care personalitatea îl are
în raport cu consecințele relevante la locul de muncă a fost strâns legată de apariția și
popularizarea modelului celor cinci factori. Acesta a oferit o operaționalizare unanim acceptată a
personalității, practicienii și cercetătorii fiind încurajați să utilizeze un model unitar de
operaționalizare. Utilizarea aceleiași operaționalizări într-o multitudine de investigații a permis
cercetătorilor derularea unor studii metaanalitice care au integrat un număr impresionant de studii
(Schmidt și Hunter, 1998). Trebuie menționat faptul că investigațiile care urmăresc identificarea cât

mai precisă a validității dimensiunilor de personalitate în raport cu diferite rezultate relevante la
locul de muncă nu s-au oprit la începutul anilor 2000, când Barrick și Mount (2000) concluzionau:
„Da, personalitatea contează”. Investigații recente demonstrează impactul pe care dimensiunile care
nu erau percepute ca având efect direct asupra performanței, cum ar fi Deschiderea către
experiență, contribuie la predicția unor parametri importanți de performanță, precum stabilitatea ei
temporală (Minbashian, Earl și Bright, 2013). Acest capitol nu vizează prezentarea exhaustivă a
progresului științific înregistrat în domeniu, de aceea secțiunile următoare vor viza prezentarea
modului în care NEO FFI poate fi utilizat eficient în raport cu cele mai frecvente activități ale
psihologilor specializați în psihologie organizațională: selecția, consilierea în carieră sau
leadershipul.
Selecția personalului
Cea mai importantă întrebare la care trebuie să răspundă psihologii în contextul utilizării NEO
FFI în procesul de selecție este legată de validitatea de criteriu a acestui chestionar de
personalitate: „În ce măsură dimensiunile acestui chestionar pot să prezică criterii relevante în
contexte organizaționale?”. Unul dintre cele mai importante criterii vizate în psihologia muncii și în
cea organizațională este performanța profesională. Vom prezenta în continuare principalele
rezultate ale studiilor care au investigat relația dintre performanța profesională și dimensiunile
măsurate de NEO FFI.

a) Nevrotismul sau instabilitatea emoțională. Deși studiile metaanalitice timpurii raportau o
validitate scăzută a Nevrotismului în raport cu performanța profesională, operaționalizată fie ca
performanță contextuală, fie ca performanță în sarcină, studii recente prezintă o imagine diferită.
Validitatea operațională a acestei dimensiuni pentru diferite grupuri ocupaționale a fost estimată
între 0,08 (Barrick, Mount și Judge, 2001) și 0,12 (Hurtz și Donovan, 2000). Cu toate acestea,
investigații empirice recente raportează relații pozitive și semnificative între stabilitatea
emoțională și comportamentul civic organizațional (Judge, Rodell, Klinger, Simon și Crawford,
2013). De asemenea, studiile metaanalitice au estimat validitatea operațională a instabilității
emoționale pentru predicția comportamentelor contraproductive la locul de muncă în jurul valorii
de 0,20 (de exemplu: Chiaburu, Oh, Berry, Li și Gardner, 2011). Rezultatele diverselor investigații
empirice arată faptul că instabilitatea emoțională este relevantă în special pentru predicția altor
parametri edificatori pentru performanța individuală, în afară de performanța în îndeplinirea
sarcinilor. Se poate considera că instabilitatea emoțională are un impact indirect asupra
performanței, fiind relaționată fie cu alți parametri, fie moderând relația dintre alte dimensiuni de
personalitate, cum ar fi Agreabilitatea și comportamentul civic organizațional sau conflictele
interpersonale (Judge, Simon, Hurst și Kelley, 2014).
b) Validitatea operațională a Extraversiunii în raport cu performanța profesională este una

relativ scăzută, diferite studii metaanalitice raportând coeficienți situați între 0,10 și 0,13 (Barrick
et al
., 2001; Judge
et al
., 2013). Studiile metaanalitice raportează concluzii convergente în ceea ce
privește validitatea Extraversiunii și în raport cu alte criterii relevante pentru performanță, cum ar
fi comportamentul civic organizațional sau comportamentele contraproductive. Ca și în cazul altor
dimensiuni de personalitate, atunci când preferințele comportamentale specifice Extraversiunii sunt
relaționate cu activități sau acțiuni specifice anumitor roluri profesionale (potrivirea criteriu-
predictor), validitatea dimensiunii poate crește semnificativ (Hogan și Holland, 2003).
c) Dintre toate dimensiunile măsurate în cadrul modelului
Big Five
, Deschiderea către
experiență are validitatea operațională cea mai scăzută, atât în raport cu performanța generală, cât
și cu celelalte componente ale performanței – comportamentul civic organizațional și
comportamentele contraproductive (de exemplu, Judge
et al
., 2013). În același timp, alte
investigații empirice au identificat faptul că Deschiderea către experiență reprezintă singura
dimensiune de personalitate relaționată pozitiv cu stabilitatea în timp a performanței (de exemplu,
Minbashian, Earl și Bright, 2013). La fel ca în cazul stabilității emoționale, putem concluziona
faptul că Deschiderea către experiență are un impact indirect asupra performanței.
d) Agreabilitatea a fost pusă în relație în special cu frecvența și intensitatea comportamentelor
proactive și a comportamentului civic organizațional (Chiaburu
et al
., 2011; Judge
et al
., 2013).
Validitatea operațională a acestei dimensiuni pentru comportamentul civic organizațional este
cuprinsă între 0,17 și 0,18 (Chiaburu
et al
., 2011; Judge
et al
., 2013). În același timp,
Agreabilitatea nu are relații directe și semnificative cu performanța în sarcină, deși este relevantă
pentru sarcini ce presupun munca cu publicul, clienții (vezi în Schmitt, 2014, pp. 223-234).
e) Încă din 1991, Barrick și Mount au identificat Conștiinciozitatea drept cel mai important
predictor al performanței, independent de tipul de nivel ierarhic al posturilor, estimând validitatea
operațională a acesteia la 0,22. Un volum impresionant de studii empirice și metaanalitice au
demonstrat rolul critic pe care Conștiinciozitatea îl joacă în raport cu diferite criterii de
performanță. Spre deosebire de celelalte componente ale modelului în cinci factori,
Conștiinciozitatea are un efect direct asupra celor mai importante dimensiuni ale performanței, cum
ar fi performanța în sarcină (Judge
et al
., 2013), comportamentul civic organizațional (Hurz și
Donovan, 2000) și comportamentele contraproductive (Berry, Ones și Sackett, 2007).
Leadershipul
Există studii care au evidențiat o legătură puternică între diferite dimensiuni de personalitate și
emergența unor forme de leadership. De exemplu, Extraversiunea și Instabilitatea emoțională,
dimensiuni pe personalitate reprezentate în cadrul NEO FFI, prezic emergența leadershipului
transformațional (Balthazard, Waldman și Warren, 2009). Relația dintre domeniile măsurate de
NEO FFI și leadership a fost explorată și în alte tipuri de organizații, cum ar fi cele militare.
Eficiența în leadership în cadrul acestor organizații este asociată cu scoruri ridicate pentru

Conștiinciozitate și, surprinzător, scoruri scăzute pentru Extraversiune (McCormack și Mellor,
2002). Alte investigații au demonstrat rolul pe care alte dimensiuni ale NEO FFI, aparent
nerelaționate cu eficiența în leadership, cum ar fi Deschiderea către experiență, sunt relaționate
indirect cu leadershipul, exercitând o influență asupra experiențelor personale relevante pentru
dezvoltarea leadershipului (Popper și Amit, 2009). Un alt studiu a investigat relația dintre
trăsăturile NEO FFI și eficiența în leadership în cadrul a trei culturi: China, Statele Unite ale
Americii și Thailanda (Silverthorne, 2001). Deși există anumite diferențe atât în funcționarea
modelului celor cinci factori, cât și în relația dintre dimensiunile modelului și leadership,
managerii din cele trei culturi se descriu ca fiind mai degrabă extravertiți, agreabili și conștiincioși
(Silverthorne, 2001). În cadrul unei alte investigații empirice a fost analizată relația dintre
percepțiile subordonaților despre tranzacțiile lider-membru (
leader-member exchange
, LMX) și
personalitatea liderilor (Bernerth, Armenakis, Feild, Giles și Walker, 2007). În cadrul acestei
cercetări, tranzacțiile lider-membru sunt influențate de nivelul agreabilității și al conștiinciozității
liderului (Bernerth
et al
., 2007).
7.5.3. Interpretarea NEO FFI în psihologia educațională
Dimensiunile de personalitate reprezentate în cadrul NEO FFI au fost folosite pentru a prezice
diferite implicații relevante în domeniul educațional, cum ar fi realizările academice sau alegerile
educaționale. De exemplu, dintre cele cinci domenii, Conștiinciozitatea prezintă o relație pozitivă
și semnificativă cu performanța academică exprimată în note (de exemplu, De Fruyt și Mervielde,
1996). Legătura semnificativă dintre Conștiinciozitate și rezultatele academice poate fi explicată,
cel puțin parțial, prin impactul autocontrolului și autodisciplinei asupra procesului de învățare
(Kanfer și Ackerman, 1996). Diferite investigații au identificat asocieri pozitive între performanța
academică și diferite componente măsurate de NEO FFI. Metaanaliza coordonată de Ackerman și
Heggestad (1997) raportează o relație pozitivă și semnificativă între Deschiderea către experiență
și performanța academică, deși magnitudinea corelației este moderată. Conard (2006) raportează o
relație semnificativă (
r
= 0,17) între Agreabilitate și notele la diferite materii. Relații asemănătoare
au fost raportate și în cadrul altor investigații empirice (de exemplu, Gray și Watson, 2002).
Investigații empirice care au utilizat alte criterii de operaționalizare a performanței academice,
cum ar fi nota la examinările finale de absolvire a studiilor universitare, raportează relații
semnificative între Conștiinciozitate (
r
= 0,39), respectiv Nevrotism (
r
= – 0,35) și performanța în
cadrul examinărilor finale (Chamorro-Premuzic și Furnham, 2003). În cadrul aceleiași investigații,
Nevrotismul și Conștiinciozitatea au prezentat relații semnificative cu performanța academică
operaționalizată ca medie anuală. O relație semnificativă între performanța academică și
Nevrotism a fost raportată și în studiul coordonat de Bauer și Liang (2003). Dintre toate
dimensiunile măsurate de NEO FFI, doar Conștiinciozitatea prezintă o asociere semnificativă cu

performanța academică, independent de modul în care ea este operaționalizată.
Utilitatea și aplicabilitatea NEO FFI în domeniul educațional nu se limitează la predicția
performanței academice. De exemplu, dimensiunile de personalitate au un rol semnificativ în
preferințele pe care studenții le manifestă în raport cu profesorii. Chamorro-Premuzic și
colaboratorii săi (2008) au identificat faptul că studenții preferă profesorii care prezintă scoruri
similare cu cele ale studenților la Conștiinciozitate și Deschiderea către experiență, precum stiluri
de predare compatibile cu propriile trăsături de personalitate. Dimensiunile de personalitate joacă
un rol important și în conturarea preferințelor vocaționale, influențând astfel deciziile individuale
privind specializările academice (de exemplu, Sullivan și Hansen, 2004).
7.6. Concluzii
NEO FFI este un instrument care oferă o estimare rapidă a celor cinci dimensiuni de bază ale
modelului în cinci factori. Principalul său avantaj constă în timpul scurt de administrare. Datorită
acestei caracteristici, NEO FFI se dovedește a fi extrem de util în contextele aplicate în cadrul
cărora evaluarea globală a celor cinci dimensiuni este suficientă pentru a lua decizii sau a formula
recomandări specifice. Pe lângă avantajele practice, NEO FFI este un instrument care a fost intens
studiat în diferite contexte specifice, cum ar fi selecția de personal, psihologia clinică, stresul și
confortul psihologic sau psihologia educațională. Volumul ridicat de studii publicate cu ajutorul
acestui instrument oferă practicienilor repere cu privire la modul în care pot lua decizii sau formula
recomandări în contexte specifice domeniului de specializare.
Bibliografie
Aben, I., Denollet, J., Lousberg, R., Verhey, F., Wojciechowski, F., & Honig, A. (2002). Personality
and vulnerability to depression in stroke patients: A 1-year prospective follow-up study.
Stroke
,
33
, 2391-2395.
Ackerman, P.L., & Heggestad, E.D. (1997). Intelligence, personality, and interests: Evidence for
overlapping traits.
Psychological Bulletin
,
121
, 219-245.
American Educational Research Association, American Psychological Association, & National
Council on Measurement in Education (2014).
Standards for educational and psychological
testing
. Washington, DC: American Educational Research Association.
Anderson, K.G., Tapert, S.F., Moadab, I., Crowley, T.J., & Brown, S.A. (2007). Personality risk
profile for conduct disorder and substance use disorders in youth.
Addictive Behaviors
,
32
,
2377-2382.
Bagby, R.M., & Parker, J.D.A. (2001). Relation of rumination and distraction with Neuroticism and

Extraversion in a sample of patients with major depression.
Cognitive Therapy and Research
,
25
, 91-102.
Bagby, R.M., Joffe, R.T., Parker, J.D.A., Kalemba, V., & Harkness, K.L. (1995). Major depression
and the Five-Factor Model of Personality.
Journal of Personality Disorders
,
9
, 224-234.
Balthazard, P.A., Waldman, D.A., & Warren, J.E. (2009). Predictors of the emergence of
transformational leadership in virtual decision teams.
The Leadership Quarterly
,
20
, 651-663.
Barrick, M.R., & Mount, M.K. (1991). The big five personality dimensions and job performance: A
meta-analysis.
Personnel Psychology
,
44
, 1-26.
Barrick, M.R., & Mount, M.K. (2000).
Select on conscientiousness and emotional stability
. În
E.A. Locke (ed.),
Handbook of principles of organizational behavior
(pp. 15-28). Malden:
Blackwell Publishers.
Barrick, M.R., Mount, M.K., & Judge, T.A. (2001). The FFM personality dimensions and job
performance: meta-analysis of meta-analyses. Invited submission to a special „selection” issue
of
International Journal of Selection and Assessment
,
9
, 9-30.
Bauer, K.W., & Liang, Q. (2003). The effect of personality and precollege characteristics on first-
year activities and academic performance.
Journal of College Student Development
,
44
, 277-
290.
Baumann, N., & Kuhl, J. (2002). Intuition, affect, and personality: Unconscious coherence
judgments and self-regulation of negative affect.
Journal of Personality and Social
Psychology
,
83
, 1213-1223.
Bernerth, J.B., Armenakis, A.A., Feild, H.S., Giles, W.F., & Walker, H.J. (2007). Is personality
associated with perceptions of LMX? An empirical study.
Leadership and Organization
Development Journal
,
28
, 613-631.
Berry, C.M., Ones, D.S., & Sackett, P.R. (2007). Interpersonal deviance, organizational deviance,
and their common correlates: A review and meta-analysis.
The Journal of Applied Psychology
,
92
, 410-424.
Bienvenu, O.J., Samuels, J.F., Costa, P.T., Jr., Reti, I.M., Eaton, W.W., & Nestadt, G. (2004).
Anxiety and depressive disorders and the Five-Factor Model of Personality: A higher- and
lower-order personality trait investigation in a community sample.
Depression and Anxiety
,
20
,
92-97.
Block, J. (2010). The Five Factor Framing of Personality and beyond: Some ruminations.
Psychological Inquiry
,
21
, 2-25.
Borja, S.E., Callahan, J.L., & Rambo, P.L. (2009). Understanding negative outcomes following
traumatic exposure: The roles of Neuroticism and social support.
Psychological Trauma:
Theory, Research, Practice, and Policy
,
1
, 118-129.
Bouchard, T.J., & Loehlin, J.C. (2001). Genes, evolution, and personality.
Behavior Genetics
,
31
,
243-273.

Campbell-Sills, L ., Cohan, S.L., & Stein, M.B. (2006). Relationship of resilience to personality,
coping, and psychiatric symptoms in young adults.
Behaviour Research and Therapy
,
44
, 585-
599.
Chamorro-Premuzic, T., Furnham, A., Christopher, A.N., Garwood, J., & Martin, G.N. (2008).
Birds of a feather: Students’ preferences for lecturers’ personalities as predicted by their own
personality and learning approaches.
Personality and Individual Differences
,
44
, 965-976.
Chiaburu, D.S., Oh, I.-S., Berry, C.M., Li, N., & Gardner, R.G. (2011). The Five-Factor Model of
personality traits and organizational citizenship behaviors: A meta-analysis.
Journal of Applied
Psychology
,
96
, 1140-1166.
Conard, M. (2006). Aptitude is not enough: How personality and behavior predict academic
performance.
Journal of Research in Personality
,
40
, 339-346.
Costa, P.T. Jr., & McCrae, R.R. (1992).
The Revised NEO Personality Inventory (NEO PI-R) and
NEO Five-Factor Inventory (NEO FFI) professional manual
. Psychological Assessment
Resources, Odessa, FL.
Costa, P.T. Jr., McCrae, R.R., Iliescu, D., Minulescu, M., Nedelcea C., & Ispas, D. (2008).
Manualul tehnic al NEO PI-R
. Cluj-Napoca: Sinapsis.
De Fruyt, F., & Mervielde, I. (1996). Personality and interests as predictors of educational
streaming and achievement.
European Journal of Personality
,
10
, 405-425.
Giluk, T.L. (2009). Mindfulness, Big Five personality, and affect: A meta-analysis.
Personality and
Individual Differences
,
47
, 805-811.
Gray, E., & Watson, D. (2002). General and specific traits of personality and their relation to sleep
and academic performance.
Journal of Personality
,
70
, 177-204.
Guion, R.M., & Gottier, R.F. (1965). Validity of personality measures in personnel selection.
Personnel Psychology
,
18
, 135-164.
Gunthert, K.C., Cohen, L.H., & Armeli, S. (1999). The role of neuroticism in daily stress and
coping.
Journal of Personality and Social Psychology
,
77
, 1087-1100.
Gutierrez-Gonzalez, J.L., Jimenez, B.M., Hernandez, E.G., & Puente, C.C. (2005). Personality and
subjective well-being: Big Five correlates and demographic variables.
Personality and
Individual Differences
,
38
, 1561-1569.
Halama, P., & Dědová, M. (2007). Meaning in life and hope as predictors of positive mental health:
Do they explain residual variance not predicted by personality traits?
Studia Psychologica
,
49
,
191-200.
Hayes, N., & Joseph, S. (2003). Big 5 correlates of three measures of subjective well-being.
Personality and Individual Differences
,
34
, 723-727
.
Hogan, J., & Holland, B. (2003). Using theory to evaluate personality and job-performance
relations.
Journal of Applied Psychology
,
88
, 100-112.
Hurtz, G.M., & Donovan, J.J. (2000). Personality and job performance: The Big Five revisited.

Journal of Applied Psychology
,
85
, 869-879.
Judge, T.A., Simon, L.S., Hurst, C., & Kelley, K. (2014). What I experienced yesterday is who I am
today: Relationship of work motivations and behaviors to within-individual variation in the
five-factor model of personality.
Journal of Applied Psychology
,
99
, 199-221.
Judge, T.A., Rodell, J.B., Klinger, R.L., Simon, L.S., & Crawford, E.R. (2013). Hierarchical
representations of the Five-Factor Model of personality in predicting job performance:
Integrating three organizing frameworks with two theoretical perspectives.
Journal of Applied
Psychology
,
98
, 875-925.
Kanfer, R., & Ackerman, P.L. (1996). A self-regulatory skills perspective to reducing cognitive
interference. În I.G. Sarason, B.R. Sarason & G.R. Pierce (eds.),
Cognitive interference:
Theories, methods, and findings
(pp. 153-171). Hillsdale, NJ: Erlbaum.
King, J.E., & Figueredo, A.J. (1997). The Five-Factor Model plus Dominance in chimpanzee
personality.
Journal of Research in Personality
,
31
, 257-271.
McCormack, L., & Mellor, D. (2002). The role of personality in leadership: An application of the
Five Factor Model in the Australian military.
Military Psychology
,
14
, 179-197.
McCormick, R.A., Dowd, E.T., Quirk, S., & Zegarra J.H. (1998). The relationship of NEO-PI
performance to coping styles, patterns of use, and triggers for use among substance abusers.
Addictive Behaviors
,
23
, 497-507.
McCrae, R.R. (2002). Cross-cultural research on the Five-Factor Model of Personality.
Online
Readings in Psychology and Culture
,
4
.
McCrae, R.R., Terracciano, A., & 79 members of Personality Profiles of Cultures Project. (2005).
Personality profiles of cultures: Aggregate personality traits.
Journal of Personality and Social
Psychology
,
89
, 407-425.
Minbashian A., Earl, J., & Bright, J.E. (2013). Openness to experience as a predictor of job
performance trajectories.
Applied Psychology: An International Review
,
62
, 1-12.
Norman, W.T. (1963). Toward an adequate taxonomy of personality attributes: Replicated factor 54
structure in peer nomination personality ratings.
Journal of Abnormal and Social Psychology
,
66
, 574-583.
Popper, M., & Amit, K. (2009). Attachment and leader’s development via experiences.
The
Leadership Quarterly
,
20
, 749-763.
Porter, P.T., Smith, B.W., Strobel, K.R., & Zautra, A.J. (2002). Interpersonal workplace stressors
and well-being: A multi-wave study of employees with and without arthritis.
Journal of Applied
Psychology
,
87
, 789-796.
Rush, C.C., Becker, S.J., & Curry, J.F. (2009). Personality factors and styles among college students
who binge eat and drink.
Psychology of Addictive Behaviors
,
23
, 140-145.
Schmidt, F.L. & Hunter, J.E. (1998). The validity and utility of selection methods in personnel
psychology: Practical and theoretical implications of 85 years of research findings.

Psychological Bulletin
,
124
, 262-274.
Silverthorne, C. (2001). Leadership effectiveness and personality: A cross-cultural evaluation.
Personality

and Individual Differences
,
30
, 303-310
.
Sullivan, B.A, & Hansen, J.-I.C. (2004). Mapping associations between interests and personality:
Toward a conceptual understanding of individual differences in vocational behavior.
Journal of
Counseling Psychology
,
51
, 287-298.
Todd, M., Armeli, S., & Tennen, H. (2009). Interpersonal problems and negative mood as
predictors of within-day time to drinking.
Psychology of Addictive Behaviors
,
23
, 205-215.
Tupes, E.C., & Christal, R.E. (1961). Recurrent personality factors based on trait ratings.
USAF
ASD Technical Report
, 61-97.
Yamagata, S., Suzuki, A., Ando, J., Ono, Y., Kijima, N., Yoshimura, K., & Jang, K.L. (2006). Is the
genetic structure of human personality universal? A cross-cultural twin study from North
America, Europe, and Asia.
Journal of Personality and Social Psychology
,
90
, 987-998.

Capitolul 8
Chestionarul
Big Five
(BFQ)
Daniela Vercellino
Tatiana Radu
BFQ (
Big Five Questionnaire
, Caprara, Barbaranelli și Steca, 2005) este un chestionar de personalitate dezvoltat
pornind de la modelul
Big Five
, larg utilizat în Europa. Adaptarea sa culturală în România a fost realizată de Horia Pitariu,
Dragoș Iliescu și Daniela Vercellino (2008).
Un avantaj al acestui chestionar față de alte chestionare
Big Five
îl constituie numărul relativ redus de itemi – 156. În
cazul BFQ, aproape toți (cei cinci factori) au fost denumiți diferit de modelul clasic, iar aceștia sunt: Energie – având drept
corespondent factorul Extraversiune, Amicalitate (Agreabilitate), Conștiinciozitate, Stabilitate emoțională (Nevrotism) și
Deschidere mintală (Deschiderea către experiență), fiecare conținând două subscale. Scala Energie este compusă din
subscalele Dinamism și Dominanță, scala Agreabilitate este formată din Cordialitate și Cooperare, scala Conștiinciozitate
este compusă din Scrupulozitate și Perseverență, Stabilitatea emoțională se compune din subscalele Controlul emoțiilor și
Controlul impulsurilor, iar scala Deschidere mintală se compune din subscalele Deschidere către cultură și Deschidere
către experiență. În completarea modelului celor cinci factori, BFQ are încorporată și o scală pentru Minciună.
Fiecare subscală conține câte 12 itemi, jumătate dintre aceștia constând în afirmații pozitive, iar ceilalți în afirmații
negative, pentru a evita distorsiunea. Itemii se scorează pe o scală Likert cu cinci trepte.
Administrarea chestionarului durează aproximativ 20 de minute și poate fi utilizat pentru evaluarea personalității atât în
domeniul organizațional, cât și cel clinic și educațional.
8.1. Introducere
Apariția modelului celor cinci mari factori (
Five Factor Model
, FFM), care are ca scop descrierea
structurii trăsăturilor de personalitate, a constituit obiectul de studiu al mai multor cercetători
(Digman, 1990; John, 1990; Goldberg, 1990, 1993; John, Angleiter și Ostendorf, 1988; McCrae și
John, 1992; Wiggins și Pincus, 1992). Acest model pare să se reproducă într-o mare varietate de
contexte metodologice, indiferent de modalitatea de evaluare a indivizilor (hetero-
vs
autoevaluare), de metoda statistică pe care se bazează determinarea structurii factoriale (extracția

simplă sau rotirea factorilor) și, mai ales, de caracteristicile lotului de participanți (de vârste și
genuri diferite) sau de cultura de proveniență a acestora; de altfel, FFM a fost testat în mai multe
medii culturale, provenind din mai multe națiuni, extrem de diferite, precum Marea Britanie
(Goldberg, 1990), Germania (Ostendorf, 1990), Olanda (DeRaad, Hendricks și Hofstee, 1992),
China (Yang și Bond, 1990), Filipine (Church și Katigbak, 1989), Japonia (Bond, Nakazato și
Shiraishi, 1975) și Italia (Caprara și Perugini, 1994). Desigur, în ciuda numeroaselor cercetări care
confirmă validitatea și capacitatea de replicare a modelului, acesta a fost supus și unor critici (de
exemplu, Block, 1995; Pervin, 1994).
Big Five
reprezintă, la modul general, o taxonomie a trăsăturilor de personalitate: un sistem
menit să mapeze trăsăturile care se încadrează în descrierea personalității. El este un fenomen
empiric, și nu o teorie a personalității. Factorii
Big Five
au fost descoperiți printr-o procedură
statistică, și anume prin analiză factorială, care a fost utilizată pentru a demonstra modalitatea în
care diferite trăsături de personalitate se corelează în descrierea personalității individului.
Există cercetători care preferă terminologia
Five Factor Model
în locul
Big Five
. În termeni
științifici, cuvântul „model” se referă fie la un cadru descriptiv pentru ceea ce s-a observat, fie la o
explicație teoretică a cauzelor și consecințelor. În acest sens, FFM este un model descriptiv.
Apariția sintagmei „Big Five” se datorează cercetătorului Lewis Goldberg și a fost inițial asociat
cu studiile privind trăsăturile de personalitate utilizate în limbajul natural. Cele două arii de
cercetare au generat, de cele mai multe ori, rezultate asemănătoare și de aceea, în prezent, cei doi
termeni sunt sinonimi în utilizare.
Teoria
Five Factor
, postulată inițial de Robert McCrae și Paul Costa, reprezintă un cadru
explicativ al rolului modelului
Big Five
al personalității.

8.2. Prezentarea generală a chestionarului
8.2.1. Descrierea
Chestionarul
Big Five
(BFQ) a fost conceput în concordanță cu argumentele teoretice care
sugerează că modelul celor cinci factori are un statut privilegiat în comparație cu alte modele, el
fiind construit pe baza experienței lui McCrae și Costa și având scopul de a fi mai adecvat.
În acest sens, când au construit chestionarul, autorii și-au propus următoarele obiective:
– economia în privința numărului de itemi și a subdimensiunilor celor cinci suprafactori;
– congruența cu operaționalizarea tradițională a celor cinci factori și a subdimensiunilor lor;
– completarea celor cinci suprafactori cu o măsură a tendinței de a furniza o imagine falsă despre
sine sub forma scalei L (Minciună,
Lie
).

Cei cinci factori au fost denumiți: Energie (
Energia
), Agreabilitate (
Amicalità
),
Conștiinciozitate (
Coscienziosità
), Stabilitate emoțională (
Stabilità emotiva
) și Deschidere
mintală (
Apertura mentale
).
Pentru fiecare factor au fost identificate două subdimensiuni, fiecare făcând referire la aspecte
ușor diferențiate ale aceluiași factor: Dinamism și Dominanță pentru Extraversiune, Cordialitate și
Cooperare pentru Agreabilitate, Meticulozitate și Perseverență pentru Conștiinciozitate, Controlul
impulsurilor și Controlul emoțiilor pentru Stabilitate emoțională și Deschidere către cultură și
Deschidere către experiențe pentru Deschidere mintală. În plus, chestionarul are o scală de
Dezirabilitate socială ce evaluează răspunsurile distorsionate.
Fiecare dintre aceste subdimensiuni are câte 12 itemi și pentru fiecare subdimensiune jumătate
dintre afirmații sunt formulate în sens pozitiv față de sensul scalei, iar jumătate în sens negativ.
Acest procedeu are scopul de a controla posibilele distorsiuni ale răspunsurilor.
În plus, față de cei cinci suprafactori BFQ conține și o scală de Minciună (L,
Lie
) formată tot
din 12 itemi, ce are scopul de a identifica acele persoane care au tendința de a răspunde la itemii
chestionarului prezentând o imagine de sine falsificată.
În cele ce urmează vom prezenta definițiile celor cinci factori măsurați de BFQ.
a) Factorul Energie (E)
Factorul Energie (E,
Energia
), așa cum este el conceptualizat în BFQ, este în acord cu
indicațiile lui Watson și Clark (1997) și face referire la ceea ce în literatura de specialitate este
definit ca Extraversiune (McCrae și Costa, 1997). Denumirea Energie a fost preferată de către
autori, fiind asociată mai coerent cu semnificația reală a scalei, în contextul lingvistic italian
(Caprara și Perugini, 1990; 1991b). Factorul Energie are în BFQ două componente (subscale), și
anume Dinamism și Dominanță. Persoanele care obțin un punctaj mare la acest factor tind să se
descrie pe sine ca fiind dinamice, active, energice, dominante și vorbărețe. Cele care obțin scoruri
mici sunt cele care se descriu ca fiind puțin dinamice, inactive și lipsite de energie, supuse și
tăcute.
b) Factorul Agreabilitate (A)
Factorul Agreabilitate (A,
Amicalità
) face referire la dimensiuni similare, regăsite în literatura
de specialitate sub denumiri precum Agreabilitate (McCrae și Costa, 1987) sau Agreabilitate
vs
Ostilitate (Digman, 1990). Factorul Agreabilitate are în BFQ două componente (subscale),
Cordialitatea și Cooperarea. Persoanele care obțin un punctaj mare la acest factor se consideră
cooperante, amabile, altruiste, prietenoase, generoase, empatice. Pe de altă parte, cele care obțin un
punctaj mic se descriu ca fiind puțin cooperante sau amabile, lipsite de altruism, neprietenoase,
lipsite de generozitate și de empatie.

c) Factorul Conștiinciozitate (C)
Factorul Conștiinciozitate (C,
Coscienziosità
) face referire la capacitatea de autoreglare și
autocontrol, adică se concentrează atât asupra elementelor de inhibiție, cât și asupra aspectelor
proactive (McCrae și Costa, 1989; Digman, 1990). Factorul Conștiinciozitate are în BFQ două
componente (subscale): Scrupulozitate și Perseverență. Persoanele care obțin scoruri mari la acest
factor cred despre sine că sunt meticuloase, scrupuloase, ordonate, precise, perseverente. Cele care
obțin scoruri mici se consideră lipsite de meticulozitate, dezordonate, lipsite de perseverență și
fără interes pentru aspecte legate de precizie și ordine.
d) Factorul Stabilitate emoțională (S)
Factorul Stabilitate emoțională (S,
Stabilità emotiva
) se concentrează asupra la
caracteristicilor cunoscute ca „afectivitate pozitivă” și care se află la polul opus al „afectivității
negative” (Watson și Tellegen, 1985; McCrae și Costa, 1987). Factorul Stabilitate emoțională are
în BFQ două componente (subscale), Controlul impulsurilor și Controlul emoțiilor. Persoanele care
obțin scoruri mari la acest factor se descriu ca fiind lipsite de anxietate și de neliniști, lipsite de
emotivitate, de angoase și de vulnerabilități, răbdătoare, robuste, greu de iritat.
e) Factorul Deschidere mintală (M)
Factorul Deschidere mintală (M,
Apertura mentale
) face trimitere la dimensiuni pe care alți
autori le-au denumit Cultură (Norman, 1963), Intelect (Goldberg, 1990) sau Deschidere către
experiență (Costa și McCrae, 1985). Acest factor acordă o atenție specială caracteristicilor care,
în contextul lingvistic italian, sunt asociate conceptului de „deschidere intelectuală” (Caprara și
Perugini, 1990). Factorul Deschidere mintală are în BFQ două componente (subscale), Deschidere
către cultură și Deschidere către experiență. Persoanele care obțin scoruri mari la această
dimensiune tind să se considere culte, informate, interesate de lucruri, cunoștințe și experiențe noi,
deschise ideii de a intra în contact cu noi culturi și cu obiceiuri diferite. Pe de altă parte, cele care
obțin scoruri mici la această scală se descriu ca fiind mai puțin culte și informate, mai puțin
interesate de lucruri și experiențe noi, refractare la ideea de a intra în contact cu obiceiuri și culturi
diferite, mai opace în privința acceptării diversității și mai puțin tentate să caute noutatea.
f) Scala Minciună (L)
Scala Minciună (L,
Dezirabilitá sociale
,
Lie
) are scopul de a furniza un indicator al tendinței
subiectului de a oferi un profil distorsionat, de a reflecta o imagine greșită a propriei persoane.
Scala L a BFQ indică probabilitatea existenței unor distorsiuni, atât când acestea sunt realizate în
sens pozitiv, cât și atunci când sunt realizate în sens negativ. Scala este formată din itemi care fac
trimitere la diverse comportamente dezirabile din punct de vedere social. Itemii sunt formulați în

așa fel încât răspunsul cu acord total sau dezacord total să fie extrem de improbabil. Scorurile
foarte mari la această scală indică tendința, mai mult sau mai puțin intenționată, de a furniza o
imagine de sine artificial pozitivă, iar scorurile foarte scăzute sunt considerate a indica o tendință,
mai mult sau mai puțin intenționată, de a furniza o imagine de sine artificial „negativă”.
8.2.2. Considerentele istorice
BFQ a fost dezvoltat cu scopul de a măsura cei cinci mari factori (Caprara, Barbaranelli și
Borgogni, 1993; Caprara, Barbaranelli, Borgogni și Perugini, 1993). Modelul Celor Cinci Factori
este considerat în literatura de specialitate drept o structură unificatoare pentru descrierea și
evaluarea dimensiunilor personalității. Deși energia (sau extraversiunea), prietenia (sau
agreabilitatea), conștiinciozitatea, stabilitatea emoțională și deschiderea s-au dovedit a fi
dimensiunile principale care înglobează trăsăturile importante utilizate în descrierea personalității,
Big Five
poate însuma, la nivel general, taxonomii alternative, precum taxonomia lui Eysenck
(McCrae și Costa, 1985), taxonomia lui Guilford (McCrae, 1989) și a lui Cattell (Boyle, 1989).
BFQ a fost dezvoltat utilizând o abordare de tip raționament deductiv (de sus în jos). Odată ce
au fost identificați cei cinci mari factori, factorii supraordonați – care sunt considerați factorii cei
mai recurenți în sfera personalității –, fațetele sau dimensiunile au fost identificate prin parcurgerea
literaturii de specialitate; itemii pentru BFQ au fost generați astfel încât să măsoare aceste
constructe. Spre deosebire de alte chestionare atitudinale care au fost construite pentru a măsura
Modelul Celor Cinci Factori, cum ar fi Inventarul de Personalitate NEO (NEO PI) și Inventarul de
Personalitate Revizuit NEO (NEO PI-R, Costa și McCrae, 1985, 1992), BFQ a fost construit astfel
încât să fie o măsură mai restrânsă și mai economică a modelului.
Proprietățile psihometrice ale BFQ au fost validate în context italian pe un lot de peste 1.000 de
participanți (Caprara
et al
., 1993; Caprara, Barbaranelli și Livi, 1994). Validitatea de construct a
scalelor BFQ a fost demonstrată prin corelarea lor cu scale analogice ale NEO PI, atât pentru
versiunea italiană, cât și pentru cea americană (Barbaranelli, Caprara și Maslach, 1997; Caprara
et
al
., 1993). În acest moment, BFQ se bucură pe piața internațională de validare în mai multe
contexte culturale și naționale, precum cel francez, spaniol, sloven, maghiar, ceh, olandez, german,
polonez și suedez. Versiunea în limba bulgară este în curs de adaptare.

8.3. Caracteristicile psihometrice
Caracteristicile psihometrice discutate aici se bazează pe statisticile raportate în manualul
românesc al testului (Caprara
et al
., 2008), care raportează atât eșantioanele italiene, cât și cele

românești, ca și studiile realizate pe marginea lor. Pentru Italia, caracteristicile psihometrice ale
BFQ au fost analizate pe baza datelor provenite de la șase eșantioane diferite (vezi Caprara
et al
.,
2008). Pentru România, au fost colectate prin administrare creion-hârtie și on-line, în perioada mai
2007 – ianuarie 2008, în total 2.606 chestionare. Dintre acestea au fost selectate aleatoriu 2.100,
astfel încât colecția de date rezultată să reflecte cât mai bine cu putință distribuția populației
României, așa cum este aceasta prezentată de Recensământul Populației din 2002. Cele 2.100 de
chestionare formează eșantionul normativ al BFQ în România, din care 1.050 sunt de sex feminin și
1.050 de sex masculin. Detalii despre compoziția acestui eșantion, precum și despre restul
procesului de adaptare culturală pot fi obținute din Caprara
et al
. (2008).
8.3.1. Fidelitatea
Fidelitatea subscalelor și a celor cinci dimensiuni principale din BFQ a fost examinată prin
calculul coeficientului de consistență internă α-Cronbach, dar și prin calculul coeficientului de
stabilitate test-retest. În tabelul 8.3 pot fi consultate rezultatele analizelor mai sus menționate, care,
după cum se poate observa, atestă fidelitatea scalelor. Se poate observa că majoritatea subscalelor
și scalelor BFQ prezintă indici
α
≥ 0,70, excepții înregistrându-se la nivelul subscalelor
Dominanță (
α =
0,66), Scrupulozitate (
α =
0,64) și Deschidere către experiență (
α =
0,68), dar
care se plasează, oricum, la un nivel bun și apropiat de pragul de 0,70.
Tabelul 8.1.
Coeficienții de fidelitate pentru scalele BFQ, calculați pentru Italia și România
Scala
Italia
România
Alfa
Test-retest
Alfa
Test-retest
Di
Dinamism
0,72
0,87
0,66
0,83
Do
Dominanță
0,74
0,82
0,74
0,80
Cp
Cooperare
0,60
0,68
0,77
0,72
Cp
Cordialitate
0,63
0,79
0,73
0,66
Sc
Scrupulozitate
0,78
0,80
0,64
0,73
Pe
Perseverență
0,78
0,81
0,72
0,78
Ce
Controlul emoțiilor
0,86
0,83
0,78
0,86
Ci
Controlul impulsurilor
0,82
0,80
0,75
0,87
Ac
Deschidere către cultură
0,67
0,75
0,68
0,77
Ae
Deschidere către experiență
0,64
0,74
0,80
0,87
E
Energie
0,81
0,86
0,81
0,87
A
Agreabilitate
0,73
0,77
0,85
0,80
C
Conștiinciozitate
0,81
0,84
0,79
0,78
S
Stabilitate emoțională
0,90
0,83
0,86
0,91

M
Deschidere mintală
0,75
0,77
0,84
0,87
L
Minciună
0,74
0,74
0,81
0,83
Sursa
: Caprara
et al
., (2008).
Un indicator important al fidelității unui test este comparația scorurilor obținute de același
eșantion de persoane în două momente diferite (T
1
și T
2
). Într-o astfel de situație, ipoteza este că,
de-a lungul unei perioade de timp relativ scurte, anumite caracteristici de personalitate nu se
modifică substanțial în cazul participanților. Astfel, dacă rezultatele chestionarului administrat la
același grup de persoane, la anumite intervale de timp, nu prezintă diferențe semnificative statistic,
se poate atesta stabilitatea chestionarului în timp. În România, stabilitatea scorurilor BFQ a fost
evaluată la un interval de timp de 14 zile, lotul utilizat pentru calcularea indicelui de stabilitate
fiind de 96 de participanți. Dintre aceștia, 40 (41,67%) au fost de sex masculin și 56 (58,23%) de
sex feminin. Vârstele au fost cuprinse între un minimum de 19 ani și un maximum de 45 de ani (
M
=
32,14,
SD
= 7,51). După cum se poate observa, majoritatea indicilor de stabilitate se plasează, în
versiunea românească a BFQ, peste pragul de 0,70, cu o singură excepție, în cazul subscalei
Cordialitate, unde indicele de stabilitate este de 0,66. Scorul maxim este obținut la scala de
Stabilitate emoțională, unde indicele test-retest prezintă valoarea 0,91.
8.3.2. Validitatea
Validitatea internă: structura factorială
Analiza structurii factoriale a chestionarului nu a fost realizată plecând direct de la itemi, ci pe baza
scorurilor la cele zece subdimensiuni ale testului. Această procedură, cunoscută și sub numele de
analiză a punctajului cumulat ori de analiză a clusterelor de itemi (
parcel analysis
) a fost legitimată
de o serie de cercetători, care i-au demonstrat validitatea și beneficiile (Epstein, 1979; Comrey,
1970; Hogan, 1986). Utilizarea punctajului cumulat al scalei garantează, atunci când este comparată
cu utilizarea itemilor punctuali, în special o varianță mai mare și deci o fidelitate mai bună a
variabilelor considerate ca intrări în analiză.
Matricea coeficienților de corelație între cele zece subdimensiuni a fost supusă unei analize
factoriale cu o extracție în componentele principale, pe baza algoritmilor dezvoltați de Comrey
(1973a; Comrey și Lee, 1992). Ca prag inițial de comunalitate pentru fiecare variabilă, s-a utilizat
coeficientul de corelație cel mai înalt indicat de celelalte nouă variabile rămase. Au fost necesare
trei iterații pentru convergența soluției. Astfel, au fost extrași cinci factori principali.
Matricea inițială a fost supusă unei proceduri de rotație ortogonală. Această metodă permite
rotirea ortogonală a matricii saturațiilor, pe baza informațiilor conținute în matricea originală a
intercorelațiilor între variabilele analizate. Această metodă se articulează în două faze. Prima fază
(Criteriul I) permite distribuirea varianței extrase pe cel mai mic număr de factori posibili, cu

specificarea că toate variabilele care saturează același factor trebuie să fie corelate în tabelul
inițial. A doua fază (Criteriul II) se aplică, de obicei, pe matricea de saturații obținută prin criteriul
1 și permite distribuirea varianței extrase în așa fel încât să se aproximeze o „structură simplă”,
adică o soluție în care variabilele necorelate nu apar ca fiind saturate pe același factor. Așadar,
aplicarea Criteriului I a confirmat prezența unui număr de cinci factori latenți, ca bază a celor zece
subdimensiuni. Matricea rezultată în urma aplicării Criteriului I a fost supusă unei rotații
suplimentare, pe baza Criteriului II.
Prin examinarea saturațiilor factoriale, prezentate și în tabelul 8.2, se poate observa că structura
celor cinci dimensiuni este confirmată fără tăgadă, cu argumente substanțiale. Fiecare
subdimensiune prezintă, după cum se poate observa, saturații ridicate în factorul corect și saturații
mult mai scăzute în ceilalți patru factori. Unica excepție este subdimensiunea Perseverență, din
factorul Conștiinciozitate, care are saturații aproape la fel ridicate în factorul Energie (E) ca și în
factorul Conștiinciozitate (C).
Tabelul 8.2.
Saturații factoriale și procentul de varianță explicată, pentru soluția factorială în
cinci factori, bazată pe scalele BFQ
S
E
A
M
C
Comunalitate
Di
Dinamism
0,06
0,67
0,28
0,36
0,07
0,67
Do
Dominanță
0,10
0,67
–0,22
0,19
0,24
0,59
Cp
Cooperare
0,07
0,00
0,61
0,26
0,16
0,48
Co
Cordialitate
0,15
0,03
0,72
0,09
0,04
0,55
Sc
Scrupulozitate
0,05
–0,05
0,03
–0,06
0,66
0,45
Pe
Perseverență
0,10
0,48
0,09
0,21
0,50
0,54
Ce
Controlul emoțiilor
0,79
0,23
0,02
0,09
0,10
0,70
Ci
Controlul impulsurilor
0,79
–0,07
0,23
0,04
0,17
0,71
Ac
Deschidere către cultură
0,09
0,02
0,08
0,61
0,32
0,49
Ae
Deschidere către experiență
0,01
0,27
0,19
0,65
–0,01
0,53
%VS
130,2
120,6
110,2
100,9
90,2
Notă
: Sunt evidențiate saturațiile subdimensiunilor relative la factorul principal: S = Stabilitate emoțională; E = Energie; A =
Agreabilitate; M = Deschidere mintală; C = Conștiinciozitate; HSQ = Comunalitate; %VS = Procent de varianță explicat.

După cum se poate observa din analiza tabelului 8.3, cele 10 subdimensiuni se grupează – în
baza analizei factoriale exploratorii, efectuată prin metoda componentelor principale, cu rotire de
tip Varimax și normalizare de tip Kaiser – în cinci factori. Incluzând în cadrul analizei factoriale și
scorurile obținute la scalele principale, putem observa că structura factorială propusă de autorii
chestionarului se replică și în eșantionul normativ românesc. Astfel, în factorul 1 se grupează

subscalele Cordialitate (0,86) și Cooperare (0,83) și scala Agreabilitate (0,92); tot în cadrul
Factorului 1, resturi de saturație mai prezintă și subscalele Dinamism (0,37) și Deschidere către
experiență (0,33); în factorul 2 se grupează subscalele Dinamism (0,74) și Dominanță (0,84) și
scala Energie (0,89); se poate observa că există subscale care prezintă resturi de saturații în
factorul doi, acestea fiind Perseverența (0,46) și scala Conștiinciozitate (0,33); în factorul 3 se
grupează subscalele Controlul impulsurilor (0,88) și Controlul emoțiilor (0,88) și scala Stabilitate
emoțională (0,96); în factorul 4 se grupează subscalele Deschidere către cultură (0,85) și
Deschidere către experiență (0,67) și scala Deschidere mintală (0,88); iar în factorul 5 se grupează
subscalele Scrupulozitate (0,84) și Perseverență (0,65) și scala Conștiinciozitate (0,86).

Tabelul 8.3.
Analiza factorială exploratorie pentru eșantionul românesc
1
2
3
4
5
1
Di
Dinamism
0,37
0,74
0,15
0,26
0,15
2
Do
Dominanță
0,03
0,84
0,17
0,15
0,23
3
Co
Cordialitate
0,86
0,19
0,18
0,17
0,11
4
Cp
Cooperare
0,84
0,14
0,10
0,22
0,26
5
Sc
Scrupulozitate
0,23
0,09
0,10
0,24
0,84
6
Pe
Perseverență
0,17
0,46
0,25
0,15
0,65
7
Ci
Controlul impulsurilor
0,23
0,02
0,88
0,14
0,16
8
Ce
Controlul emoțiilor
0,03
0,29
0,88
0,08
0,10
9
Ac
Deschidere către cultură
0,16
0,11
0,17
0,85
0,29
10
Ae
Deschidere către experiență
0,33
0,43
0,08
0,67
0,09
11
E
Energie
0,23
0,89
0,18
0,24
0,21
12
A
Agreabilitate
0,92
0,18
0,15
0,21
0,20
13
C
Conștinciozitate
0,23
0,33
0,21
0,22
0,86
14
S
Stabilitate emoțională
0,15
0,16
0,96
0,12
0,14
15
M
Deschidere mintală
0,27
0,29
0,15
0,88
0,23
Notă
: Extragere în componentele principale, însoțită de rotire Varimax cu normalizare de tip Kaiser.

Confirmarea structurii factoriale a chestionarului poate merge la un nivel superior, prin
examinarea statistică a adecvării acestei structuri. Pentru a examina adecvarea structurii factoriale
a fost discutată corespondența dintre structura factorială obținută empiric, pe de o parte, și, pe de
altă parte, structura teoretică postulată pentru chestionar. Au fost calculați coeficienții de corelație
între factori, pe baza tabelului saturațiilor, prezentat mai sus, precum și coeficienții de corelație
obținuți pe baza cheii de scorare a testului. Corelațiile care au rezultat între aceste proceduri

diferite de scorare sunt egale cu 0,99 pentru Stabilitate emoțională, 0,93 pentru Energie, 0,93 pentru
Agreabilitate, 0,97 pentru Deschidere mintală și 0,88 pentru Conștiinciozitate, atestând astfel o
clară suprapunere a conceptelor acoperite de factorii extrași pe bază empirică și de scorurile
„teoretice”.
Structura factorială care stă la baza chestionarului este așadar confirmată substanțial. Totuși,
menționăm faptul că subdimensiunea Perseverență, care în literatura de specialitate este
considerată a fi un aspect fundamental al Conștiinciozității (Goldberg, 1990; Digman, 1990) și care
a fost inclusă în BFQ pe baza acestor fundamentări teoretice și argumente convingătoare, pare să
reflecte și aspecte importante ale dimensiunii numite de autori Energie. Pentru a clarifica acest
aspect, care ar putea induce o anumită distorsiune, s-a recurs la analiza factorială confirmatorie
(Bolen, 1989), ce permite evaluarea gradului de potrivire a unei structuri factoriale ipotetice cu
datele observate. Rezultatele confirmă un grad foarte puternic de corespondență a datelor observate
cu structura factorială teoretică, detalii despre modelele testate și rezultatele numerice obținute
putând fi regăsite în Caprara
et al
. (2008).
Stabilitatea soluției factoriale obținute prin analiza factorială a celor zece subdimensiuni a fost
examinată pe baza indicelui de potrivire (Gorsuch, 1983) a soluțiilor care au fost obținute în urma
unui număr de șase factoriale, pe eșantioane diverse. Indicii medii de potrivire care au rezultat au
valoarea 0,97 pentru primul factor (Stabilitate emoțională), 0,96 pentru al doilea factor (Energie),
0,96 pentru al treilea factor (Agreabilitate), 0,91 pentru al patrulea factor (Deschidere mintală) și
0,87 pentru al cincilea factor (Conștiinciozitate). Soluția factorială este așadar stabilă, chiar în
condiții diferite de administrare și pe grupuri diferite de participanți (studenți, adulți, bărbați,
femei etc.).
Relații documentate cu alte sisteme sau instrumente de evaluare ale personalității
Autorii au cercetat în profunzime validitatea de construct a BFQ. În acest scop, ei au efectuat
mai multe studii, în mai multe state europene, pe diferite grupe de participanți, studii care au
investigat relațiile dintre dimensiunile chestionarului și conceptele măsurate de alte chestionare,
centrate pe trăsături de personalitate similare sau diferite de cele măsurate de BFQ.
Dintre chestionarele utilizate pentru a trasa relații care validează semnificația scalelor BFQ,
enumerăm NEO PI (Costa și McCrae, 1985) și NEO PI-R (Costa și McCrae, 1992), EPQ (Eysenck
și Eysenck, 1976), CPS (Comrey, 1970, 1980, 1991), 16PF – Forma A (Cattell, Eber și Tatsuoka,
1970), MPQ (Tellegen, 1982), RTTI (Zawadski și Strelau, 1991), STAI (Spielberger, 1989),
STAXI (Spielberger, 1992), Inventarul de Ostilitate Buss-Durkee (Buss și Perry, 1992), Scala de
Individualizare INDIV (Maslach
et al
., 1985), precum și multe alte teste și scale. Rezultatele sunt
discutate în Caprara
et al
. (2008), precum și în diferite articole științifice. Aceste rezultate nu
numai că atestă o validitate convergentă crescută a scalelor BFQ, dar scot în evidență și validitatea
divergentă care rezultă din faptul că nu se manifestă corelații ridicate cu dimensiuni de

personalitate care sunt diferite de semnificațiile cuprinse în intențiile scalelor.
În concluzie, BFQ este un chestionar cu caracteristici psihometrice foarte bune, o fidelitate
excelentă și o validitate probată în zeci de studii. Este un chestionar care pe baza acestor
caracteristici poate fi recomandat pentru activități de evaluare cu miză mare.
8.4. Administrarea și scorarea
BFQ poate fi administrat atât individual, cât și în grup. Instrucțiunile sunt tipărite pe prima pagină a
fiecărui chestionar și pot fi citite cu voce tare, fiind însoțite de lămuriri suplimentare, dacă este
cazul. Nici afirmațiile chestionarului, nici instrucțiunile nu pot fi modificate. Dacă este nevoie,
afirmațiile și întrebările chestionarului pot fi citite participanților, având grijă să nu se inducă
sugestii privind răspunsul. Atunci când anumite persoane nu înțeleg semnificația cuvintelor sau a
afirmațiilor, explicațiile date de persoana care supraveghează administrarea nu trebuie să inducă un
răspuns anume. Este important să se recomande participanților să răspundă la toate afirmațiile
tipărite pe foaia de răspuns. În plus, subiectul trebuie să fie atent să completeze foaia de răspuns cu
toate informațiile solicitate (nume, data nașterii, sexul, profesia, tipul de studii etc.).
Atunci când chestionarul este aplicat în situații de selecție de personal, în faza de prezentare
este indicat să se sublinieze importanța sincerității în răspunsurile date la întrebări, precum și
faptul că aceasta este verificată de către chestionar prin proceduri speciale. Este, de asemenea,
important să se evidențieze participanților la testare că nu există răspunsuri corecte sau greșite și
nici un profil de personalitate care să fie absolut dezirabil sau indezirabil. În plus, subiectului
trebuie să i se precizeze faptul că e indicat să răspundă în mod spontan și sincer, iar atunci valoarea
informativă a rezultatelor chestionarului va fi superioară și benefică pentru el.
O premisă-cheie în aplicarea, dar mai ales în interpretarea corectă a BFQ este familiaritatea
persoanei care administrează chestionarul cu teoria
Big Five
, cu chestionarul de față și cu
conținutul acestuia. De aceea, este indicat ca specialistul care decide utilizarea BFQ – indiferent de
domeniul în care se dorește aplicarea sa – să fie familiarizat și instruit în sensul utilizării
chestionarului. În acest sens, este de dorit parcurgerea manualului, precum și familiarizarea cu o
serie de concepte psihometrice.
BFQ poate fi aplicat atât prin administrare în grup, cât și prin administrare individuală.
Instrucțiunile care se regăsesc la începutul chestionarului sunt simple și clare și, în principiu, nu
diferă de instrucțiunile standard, tipice pentru un chestionar de personalitate. Când BFQ este
administrat în grup, este totuși dezirabil ca instrucțiunile să fie citite cu voce tare, astfel încât, dacă
apar întrebări sau neclarități referitoare la aceste instrucțiuni, specialistul să poată răspunde la
începutul sesiunii de testare. Din momentul în care este clar că instrucțiunile au fost înțelese,
respondenții sunt rugați să înceapă. În cadrul ședințelor de aplicare în grup, participanții sunt rugați

să adreseze toate întrebările înainte de începerea efectivă a completării testului, însă, dacă sunt
întrebări care apar pe parcurs, este de preferat ca respondenții să solicite prezența specialistului
prin ridicarea mâinii și deplasarea acestuia la fiecare în parte, pentru a nu perturba completarea
chestionarului de către ceilalți respondenți.
Completarea BFQ durează, în medie, 20-30 de minute. Dacă un subiect examinat nu reușește să
finalizeze chestionarul în cadrul acestui interval, va fi lăsat să îl completeze atât timp cât este
necesar, astfel încât toate afirmațiile chestionarului să aibă răspuns. Se va insista pe ideea că astfel
de chestionare de personalitate nu au răspunsuri corecte sau greșite și că scala în cinci puncte
utilizată de BFQ le permite nuanțarea răspunsului. Dacă participanții examinați nu înțeleg o
anumită afirmație, ei pot solicita ajutorul specialistului care supraveghează aplicarea
chestionarului, în sensul explicării anumitor cuvinte sau semnificații ale cuvintelor utilizate în
cadrul chestionarului. Este de reținut că aplicația furnizată de specialist nu trebuie să influențeze
răspunsul subiectului și de aceea este bine ca tonalitatea vocii să fie neutră și să nu se sugereze
răspunsul. Dacă respondenții sunt nesiguri în alegerea răspunsurilor, ei ar trebui să fie încurajați să
încerce alegerea unei variante care se potrivește cel mai bine modului în care văd ei lucrurile.
Studiile efectuate în România au demonstrat că participanții cu vârsta minimă de 13 ani sunt
capabili să înțeleagă și să răspundă la toți itemii BFQ, fără instrucțiuni speciale. Se întâmplă totuși
ca participanții examinați să omită un item pentru că nu înțeleg pe deplin sensul acestuia sau pentru
că nu îi văd relevanța pentru ei. De aceea, este important ca, în momentul preluării chestionarului
completat, examinatorul să verifice dacă toți itemii au un singur răspuns. În cazul în care unul sau
mai mulți itemi nu au răspuns sau respondenții au furnizat mai multe răspunsuri, examinatorul
trebuie să-i ceară subiectului să revadă acei itemi și să încerce să răspundă corespunzător, conform
instrucțiunilor prezentate inițial.
Respondenții trebuie consiliați în privința răspunsului sincer la chestionar. Studiile arată că, în
situații de evaluare sau de selecție, respondenții au tendința – uneori implicită – de a furniza
răspunsuri dezirabile social. De aceea, este bine ca ei să fie informați că testul permite
identificarea acestor distorsiuni.
Persoanele examinate trebuie, de asemenea, instruite să-și treacă pe formular, la sfârșitul
completării chestionarului, datele personale, în special sexul și vârsta, acestea fiind absolut
necesare pentru aplicarea etalonului corespunzător.
8.5. Interpretarea scorurilor
În cele ce urmează, vom prezenta recomandări privind interpretarea pentru scalele și subscalele
BFQ, urmând îndeaproape sugestiile de interpretare făcute de autorii testului în manualul acestuia
(Caprara
et al
. 2008). Scalele pot fi interpretate și chiar trebuie interpretate și de sine stătător

(fiecare scală separat), dar în momentul în care se realizează interpretarea unui profil BFQ este
indicat să se coroboreze scorurile între scalele și subscalele chestionarului. De asemenea, este
indicat ca datele obținute în urma aplicării BFQ să fie coroborate cu date provenite din alte surse,
cum ar fi observații, interviu sau ale chestionare.
8.5.1. Scala E (Energie,
Energia
)
Obiectivele scalei E
Scala E a fost construită cu scopul de a identifica persoanele care se integrează cu ușurință în
comunitate, relaționează ușor cu cei din jur și care sunt capabile să stabilească căi de comunicare
eficiente cu cei din preajmă.
Descrierea scalei E
Factorul E a fost construit în acord cu indicațiile lui Watson și Clark (1997) și face referire la
ceea ce în literatura de specialitate este definit ca Extraversiune (McCrae și Costa, 1997) sau
Origine/Sorginte (Goldberg, 1990). Denumirea Energie a fost agreată de autorii testului, prin
raportarea acesteia la alte denumiri și concepte tipice în contextul lingvistic latin, unde
extraversiune este mai degrabă o denumire tehnică și lipsită de semnificație reală pentru cea mai
mare parte a vorbitorilor (Caprara și Perugini, 1990, 1991b,
apud
Caprara
et al
., 2008).
La polul pozitiv, scala identifică indivizi competitivi, care socializează ușor și dau dovadă de
un nivel de energie ridicat. La polul negativ, scala identifică indivizi sedentari, preferând
activitățile liniștite; aceștia nu interacționează foarte mult cu alte persoane, preferă să nu fie în
centrul atenției, nu doresc să fie băgați în seamă, ci mai degrabă să treacă neobservați.
Indivizii care obțin un punctaj ridicat la această scală tind să se descrie ca persoane dinamice,
active, energice, dominante și vorbărețe, în timp ce aceia care obțin scoruri mici la această scală se
consideră mai degrabă lipsiți de dinamism, pasivi, retrași, astenici, supuși și tăcuți (Caprara
et al
.,
2008).
Scala E este un predictor de succes pentru profesii precum cele de manageri și vânzători.
Deoarece interacțiunea cu alte persoane reprezintă un aspect important pentru astfel de ocupații,
este de la sine înțeles că trăsături precum sociabilitatea, aptitudinile de comunicare și asertivitatea
sunt condiții importante pentru performanțe profesionale superioare în aceste poziții din mediul
organizațional.
a) Subscala Di (Dinamism,
Dinamismo
)
Obiectivele subscalei Di
Subscala Di are ca obiectiv măsurarea acelor aspecte ale comportamentului social care sunt

legate de ușurința în comunicare, de entuziasm și de energie. Subscala Di identifică persoane
implicate în activitățile grupului din care fac parte, care se simt în largul lor să vorbească în public
și să-și exprime punctele de vedere, dezbătându-le cu ceilalți.
Descrierea subscalei Di
Subscala Di identifică, la polul pozitiv, persoane energice, dinamice și flexibile, deschise către
interacțiune, care preferă contexte sociale diverse, se pot integra cu ușurință în colectiv și sunt în
căutarea activităților dinamice.
În cadrul acestei subscale, persoanele cu scoruri ridicate sunt caracterizate de cei din jur ca
fiind sociabile și cu o capacitate mare de integrare în grupuri diferite. Ele comunică și
interacționează cu ușurință și își susțin punctul de vedere în mod eficient. De obicei, la locul de
muncă vor căuta să își îmbunătățească în mod constant performanța. Scorurile foarte ridicate pot fi
un indicator al unei flexibilități extreme ori chiar al unei oarecare inconstanțe în comportament.
Persoanele cu scoruri scăzute sunt introvertite și preferă să nu iasă în evidență, sunt retrase și
deseori reticente în privința comunicării cu ceilalți, mai ales cu persoanele din afara cercului
apropiat de prieteni. Sunt reținute în cadrul activităților de grup, preferând mai degrabă să stea
retrase și să observe.
b) Subscala Do (Dominanță,
Dominanza
)
Obiectivele subscalei Do
Obiectivul acestei subscale este identificarea acelor persoane cărora le place să inițieze
diverse activități și să-și asume rolul de lider sau de coordonator. Subscala descrie persoanele
cărora le place să fie în centrul atenției și care agreează competițiile. Ele își susțin puternic și în
mod convingător punctul de vedere și caută, de obicei, să își impună preferințele și ideile.
Descrierea subscalei Do
Această subscală a fost creată cu scopul de a identifica persoanele asertive, convingătoare,
dominante, care îi influențează cu ușurință pe cei din jur, fiind capabile să preia conducerea când
situația o cere. Subscala are rolul de a identifica persoanele competitive sub diverse forme,
indivizi care fac tot posibilul ca ideile pe care le emit să fie implementate sau testate.
Persoanele cu scoruri ridicate sunt, în general, descrise ca fiind capabile să-și susțină cu tărie
ideile. Ele sunt foarte eficiente în modul în care interacționează cu cei din jur, influențându-i pentru
ca ideile să le fie acceptate de către aceștia. Astfel, pot fi adevărați lideri de opinie, știind cum să-
și susțină punctul de vedere în funcție de interlocutori. În general, aceste persoane nu se dau bătute
cu ușurință, sunt perseverente și fac tot posibilul ca ceea ce susțin să fie acceptat.
La scoruri scăzute, în general nu le place să atragă atenția asupra lor, deseori fiind percepute ca

fiind submisive, neavând dorința de a-i convinge pe cei din jur să le adopte ideile sau poziția
legată de anumite aspecte. Nu doresc să intre în competiție și din această cauză nu au nici
deprinderi foarte combative în momentele în care sunt puși în situații de competiție. Astfel, în
mediul organizațional, ele pot fi regăsite mai degrabă în poziții de subordonare. Este posibil ca un
scor scăzut la această scală să descrie și persoane cooperante, calde și altruiste, însă, în general,
scorurile scăzute la subscala Do indică lipsă de încredere în forțele proprii și lipsa dorinței de a-și
depăși propria performanță (Caprara
et al
., 2008).
8.5.2. Scala A (Agreabilitate,
Amicalità
)
Obiectivele scalei A
Scala A din cadrul chestionarului BFQ a fost construită cu scopul de a identifica acele persoane
care știu să se facă plăcute, reușesc să lege cu ușurință relații de prietenie și doresc și știu cum să
interacționeze în mod agreabil cu cei din jur. Agreabilitatea corespunde tendinței de fi în armonie
cu ceilalți, de a construi și menține relații de prietenie și de colaborare (Caprara
et al
., 2008).
Descrierea Scalei A
Scala A descrie un concept care este principial opus ostilității. Ea a fost construită prin prisma
a două subscale, și anume subscala de Cordialitate (Co) și subscala de Cooperare (Cp). Acestea
măsoară, pe de o parte, aspecte legate de capacitatea de a prevedea trebuințele celor din jur și a
veni în întâmpinarea acestora, capacitatea de a coopera eficient cu ceilalți și, pe de altă parte,
aspecte legate de încrederea în ceilalți și deschiderea față de ceilalți.
Scala identifică, prin scorurile mari, persoanele care știu cum să câștige și să acorde încrederea
celor din jur, care pot lega relații sociale bazate pe respect și empatie reciproce. Această scală
identifică, de asemenea, persoanele care se pot integra în diferite contexte sociale, cărora le place
compania altora. Sunt, în general, iertătoare și oricând disponibile pentru cei din jur, dezvoltă
relații bazate pe cooperare, nu pe competiție, considerând că vor obține rezultatele cele mai bune
prin sprijin reciproc. În încercarea de a-i înțelege pe cei din jur pun accent pe rezonanța
emoțională cu interlocutorii lor, umanizează nu doar relațiile, ci și percepțiile și deciziile proprii și
încearcă să privească orice problemă din mai multe unghiuri și perspective.
Persoanele care obțin un punctaj mare la această dimensiune tind să se descrie ca fiind foarte
cooperante, amabile, altruiste, prietenoase, generoase, empatice. Pe de altă parte, cele care obțin un
punctaj mic se descriu ca necooperante, lipsite de amabilitate și altruism, neprietenoase, lipsite de
generozitate și de empatie, centrate mai degrabă pe propriile nevoi decât pe ale altora.

a) Subscala Co (Cordialitate,
Cordialità
)

Obiectivele subscalei Co
Subscala Co are ca obiectiv identificarea persoanelor calde, prietenoase, care sunt dispuse să
acorde încredere celor din jur și știu să câștige încrederea celorlalți. Subscala Co măsoară, de
asemenea, disponibilitatea față de problemele celorlalți și propensiunea pentru
a acorda atenție
nevoilor altora (Caprara
et al
., 2008).
Descrierea subscalei Co
Subscala Co indică măsura în care o persoană este percepută ca amabilă în diverse contexte
sociale și profesionale, având dorința și capacitatea de a dezvolta relații cordiale, bazate pe
prietenie. Subscala identifică gradul în care o persoană manifestă încredere față de cei din jur și, de
asemenea, toleranță față de aceștia. Subscala are rolul de a diferenția între indivizii care au
tendința de a fi distanți sau ostili față de cei din jur și cei care investesc în relații caracterizate de
căldură, prietenie și, în general, bunăstarea emoțională a altora.
Scorurile ridicate în cadrul acestei subscale indică persoanele care pot câștiga încrederea
celorlalți, sunt amabile și binevoitoare chiar și cu acele persoane pe care nu le cunosc foarte bine.
Pun mare preț pe buna-credință și sinceritatea celorlalți, pornind de la premisa că și cei din jur vor
manifesta aceeași atitudine. Aceste persoane vor păstra, de exemplu, un secret, indiferent de prețul
pe care-l presupune un asemenea fapt, fiind de altfel percepute ca bune confidente. Valorile lor sunt
de natură umanistă, altruistă, emoțională.
Scorurile scăzute la subscala Co sugerează faptul că persoana evaluată tinde să fie mai degrabă
bănuitoare și să nu acorde încredere celor din jur. În general, aceste persoane sunt suspicioase,
bănuitoare, iar încrederea lor va fi câștigată fie foarte greu, fie niciodată. Aceste persoane nu pot
acorda o a doua șansă, împărtășesc informații personale cu greu și, de aceea, pot părea celor din
jur, uneori chiar și celor mai apropiați, ca fiind interiorizate, taciturne, reci și distante.
b) Subscala Cp (Cooperare,
Cooperatività
)
Subscala Cp a fost creată cu scopul de a identifica acele persoane orientate spre participarea în
diverse grupuri și activități, spre colaborare și relaționare cu cei din jur și care manifestă o
sensibilitate generală și o atenție sporită față de nevoile de cooperare ale celorlalți. De asemenea,
subscala surprinde capacitatea indivizilor evaluați
de a identifica nevoile celorlalți și a de veni în
întâmpinarea acestora.
Descrierea subscalei Cp
Subscala Cp identifică acele persoane care reușesc să obțină respectul și încrederea celorlalți.
Sunt percepute ca persoane amabile, care reușesc să dea dovadă de empatie, săritoare și dornice
să-i ajute pe ceilalți. Aceste persoane colaborează eficient, valorifică aportul celor din jur și le

place să împartă cu aceștia succesul obținut.
Scorurile ridicate în cadrul acestei scale identifică persoanele altruiste și tolerante, care fac tot
posibilul pentru a câștiga încrederea celor cu care interacționează și sunt întotdeauna disponibile
pentru a ajuta. Disponibilitatea lor este sinceră și, de aceea, de multe ori există riscul ca ceilalți să
profite de acest lucru. Aceste persoane exprimă ceea ce gândesc și, în general, acționează fără a se
preface sau a avea gânduri ascunse. Sunt loiale, percepute ca fiind de încredere și cărora li se pot
comunica secrete. Manifestă înțelegere față de situația celorlalți și față de evenimentele trăite de
fiecare, empatizând și încercând să găsească cea mai bună cale de a fi de ajutor celor din jur. Pun
mare preț pe acordarea ajutorului, fiind indivizi săritori și orientați spre interacțiunea bazată pe
cooperare cu ceilalți.
Scorurile scăzute la subscala Cp identifică persoane percepute ca lipsite de sensibilitate și care
nu par a se lăsa influențate de aspecte emoționale în ceea ce privește luarea deciziilor. Ele au
tendința de a fi egoiste, preocupându-se în mod exagerat de interesele lor personale și neținând
seama de cele ale celorlalți. În plan comportamental, această propensiune se traduce printr-o
preferință pentru munca individuală și pentru asumarea individuală a recompensei. Nu sunt
orientate spre cooperare și mai degrabă evită interacțiunile și participarea. De obicei, iau în calcul
doar beneficiul personal și pot ignora interesele colectivului din care fac parte sau în care își
desfășoară activitatea. Preferă munca individuală deoarece nu le place să împărtășească cu cei din
jur roadele muncii și succesele obținute. Nu pun mare preț pe ce gândesc cei din jur și nu acordă
atenție dacă cineva este lezat de atitudinea lor. Pot fi percepute de cei din jur ca fiind necioplite,
lipsite de tact, având o atitudine jignitoare (Caprara
et al
., 2008).
8.5.3. Scala C (Conștiinciozitate,
Coscienziosità
)
Obiectivele scalei C
Factorul Conștiinciozitate (C) face referire la capacitatea de autoreglare și autocontrol, adică se
referă atât la aspectele care țin de inhibiția și controlul anumitor impulsuri, cât și la aspectele
proactive, care țin de concentrarea asupra anumitor intenții (McCrae și Costa, 1989; Digman, 1990,
apud
Caprara
et al
., 2008). Scala C identifică persoanele care se organizează în mod eficient, sunt
atente la detalii și evaluează toate aspectele unei probleme înainte de a lua o decizie. Aceste
persoane planifică, de obicei, în mod riguros timpul și sarcinile, încercând să controleze ceea ce
trebuie să realizeze, fiind punctuale în livrarea rezultatelor. Un alt scop al scalei este acela de a
identifica persoanele dedicate și perseverente, care nu renunță odată ce întâmpină obstacole și care
perseverează în atingerea obiectivelor propuse. Scala C măsoară gradul în care persoana evaluată
știe să-și gestioneze energia și timpul pentru a realiza ceea ce și-a propus, menținându-și
concentrarea și dedicarea până la finalizarea unei sarcini sau activități, fără a se lăsa inhibată de

eventuale obstacole și aspecte negative.
Descrierea scalei C
Scala C măsoară caracteristici precum autoreglarea, responsabilitatea, precizia, punctualitatea,
stăruința în sarcină, capacitatea de planificare și control, tenacitatea (Caprara
et al
., 2008). Ea
vizează capacitatea de autoreglare atât în ceea ce privește inhibarea, cât și proactivitatea și
cuprinde două subscale:
Scrupulozitatea
(Sc) și
Perseverența
(Pe).
Scrupulozitatea
(Sc)
evaluează autodisciplina, calitatea de a fi perceput ca fiind de încredere de către ceilalți, de a
acorda atenție detaliilor, de a manifesta o preferință puternică pentru ordine și precizie și de a
aborda sarcinile cu meticulozitate.
Perseverența
(Pe) evaluează capacitatea de a persista în
îndeplinirea sarcinilor, de a-și mobiliza energia pentru atingerea obiectivelor și de a nu ceda în fața
obstacolelor sau dificultăților.
Persoanele care obțin scoruri mari la această dimensiune tind să se descrie ca fiind
meticuloase, scrupuloase, ordonate, precise, perseverente.
Cele care obțin scoruri mici la această dimensiune se descriu ca fiind lipsite de scrupulozitate
și meticulozitate, dezordonate, neobsedate de precizie și nu foarte perseverente (Caprara
et al
.,
2008)
Scorurile ridicate la scala C indică faptul că persoana evaluată preferă o planificare riguroasă.
De aceea, ele au un randament ridicat și mai degrabă obțin rezultate bune în mediile de muncă ce
sunt caracterizate de o structură clară și organizare. În situații de haos sau dezorganizare, aceste
persoane nu trec la acțiune înainte de a-și structura un plan detaliat referitor la ce și cum vor face.
Tind să fie chiar meticuloase în urmărirea planului, verificând fiecare stadiu și comparându-l cu
planul inițial și cu timpii estimați. Nu renunță în fața obstacolelor sau aspectelor neprevăzute, ci
perseverează în îndeplinirea sarcinii.
În cadrul acestei scale, scorurile scăzute identifică acele persoane care nu planifică sau
organizează propria muncă, ci preferă să muncească după direcții mai generale și mai puțin
riguroase. Pentru ele, organizarea și planificarea reprezintă o pierdere de timp și de aceea dau
randament mai degrabă în medii de muncă mai puțin riguroase și organizate, medii fluide, care să le
permită să simtă libertatea. Este foarte important de menționat faptul că un scor mic la scala
Conștiinciozitate nu reprezintă flexibilitate comportamentală, ci poate avea conotații negative
legate de lipsa de seriozitate și responsabilitate. Aceste persoane preferă de multe ori să se
sustragă sarcinilor care presupun o responsabilitate ridicată, ceea ce le face să fie caracterizate
deseori de cei din jur ca fiind delăsătoare sau neserioase. Ele preferă acel tip de muncă în care nu
apar obstacole ce trebuie să fie depășite. Dacă, totuși astfel de obstacole apar, au tendința de a se
da ușor bătute, preferând mai degrabă să renunțe sau să transfere responsabilitatea. Pot fi cu
ușurință distrase, chiar și atunci când munca este foarte importantă și solicită atenție și dedicare. În
general, aceste persoane preferă să trateze activitățile cu ușurință și să le expedieze, prestând de

multe ori o muncă de slabă calitate, doar pentru a o finaliza. De asemenea pot fi inconstante în
capacitatea lor de a depune efort. Informațiile pe care le transmit mai departe pot fi imprecise,
aceste persoane tinzând să nu verifice validitatea informațiilor cu care operează.
a) Subscala Sc (Scrupulozitate,
Scrupulosità
)
Obiectivele subscalei Sc
Subscala Sc a fost construită cu scopul de a măsura aspecte legate de meticulozitate, atenție
pentru cele mai mici detalii și pasiunea pentru ordine. Subscala identifică persoanele cărora le
place să planifice totul în detaliu, să ia în considerare fiecare aspect al problemei și care vor să
anticipeze modul în care se vor desfășura evenimentele (Caprara
et al
., 2008).
Descrierea subscalei Sc
Subscala Sc identifică persoanele care valorifică munca bine organizată și încadrarea în
termenele-limită, acordând atenție detaliilor și, în general, respectarea angajamentelor luate. De
obicei sunt foarte muncitoare, persoane pe care te poți baza și nu le place să aibă „timpi morți” în
activitățile desfășurate. Astfel, ele preferă să planifice și ulterior să evalueze modul în care au
realizat o anumită activitate. Încearcă să anticipeze eventualele probleme pe care le pot întâmpina
și nu predau o lucrare înainte de a o verifica.
În cadrul acestei subscale, scorurile ridicate indică faptul că persoanele evaluate au tendința de
a respecta programele și planificările pe care și le fac și, în general, sunt considerate de cei din jur
ca fiind de încredere și responsabile. Scorurile foarte ridicate indică persoane care pot duce ideea
de perfecționism la un nivel superior. În aceste situații, există posibilitatea de a se pierde în detalii
și de a scăpa din vedere imaginea de ansamblu a problemei cu care se confruntă.
Scorurile scăzute indică persoane care preferă să lucreze fără a avea un plan bine stabilit.
Realizează activitățile în ordinea în care le sunt cerute sau pur și simplu după cum le dictează
impulsul de moment, nu acordă o mare atenție detaliilor, se mulțumesc cu un nivel minim de
calitate, nu privesc amănuntele unei probleme sau ale muncii lor și adesea omit să verifice detaliile
chiar și atunci când ele sunt prescrise de un regulament sau de o procedură. Dacă munca pe care
trebuie să o realizeze presupune prea multă planificare, au tendința să renunțe. Sunt dezordonate în
modul în care implementează sarcinile sau efectuează activitățile ce le revin.
b) Subscala Pe (Perseverență,
Perseveranza
)
Obiectivele subscalei Pe
Subscala Pe a fost creată în scopul de a identifica acele persoane care sunt încăpățânate și nu
renunță până când sarcina nu a fost dusă la bun sfârșit. Ele reușesc de fiecare dată să găsească

motivația necesară și resursele solicitate pentru a nu lăsa munca făcută doar pe jumătate sau în mod
superficial. În general, dau dovadă de o mare tenacitate și persistență în sarcină, motiv pentru care
sunt văzute de cei din jur ca fiind luptătoare și dedicate.
Descrierea subscalei Pe
Subscala Pe identifică persoanele perseverente, decise, tenace și care nu se dau înapoi atunci
când le apar în cale obstacole care să le blocheze planurile. Pun mare preț pe finalizarea
activităților întreprinse, caută în mod constant să-și pună în aplicare planurile și să le ducă la bun
sfârșit. Tenace, ele caută în mod constant noi căi de a-și îmbunătăți performanțele. Sunt genul de
persoane pe care cei din jur se pot baza. Când își iau angajamente, le tratează cu maximă seriozitate
și nu se dau înapoi atunci când intervine ceva în planurile lor, indiferent de greutățile cu care se
confruntă.
Persoanele cu scoruri ridicate la subscala Pe sunt, în general, foarte motivate și muncitoare.
Sunt dispuse să muncească ore suplimentare și să renunțe la activități colaterale pentru a livra la
timp un proiect de calitate. Fiind extrem de responsabile, știu că pentru a reuși e nevoie de multă
eficiență și de aceea caută întotdeauna să găsească rute de optimizare în realizarea activității. Sunt
tenace și urmăresc în permanență să identifice cea mai bună cale de realizare a activităților pe care
le întreprind. Se caracterizează prin faptul că înfruntă dificultățile și obstacolele prin depunerea
unui efort mare. Sunt în stare să-și orienteze întreaga atenție asupra activității în care sunt implicate
și nu se lasă ușor convinse în a nu rezolva o sarcină importantă. Au, de asemenea, de cele mai multe
ori o capacitate superioară de concentrare a atenției și a efortului și multă putere de muncă. Înfruntă
dificultățile apărute pentru că depun un efort mare și au o mare capacitate de stăruință.
Scorurile scăzute la subscala Pe identifică persoanele delăsătoare și mai degrabă leneșe. Fiind
uneori supuse și docile, se lasă ușor influențate de mediul exterior și renunță cu ușurință în fața
tentațiilor apărute sau a obstacolelor întâlnite. De aceea, se întâmplă deseori ca, atunci când nu
reușesc din prima încercare în ceea ce și-au propus, să se dea bătute și să nu mai încerce să atingă
obiectivul. Ele cedează cu ușurință în fața presiunii sociale și de aceea pot fi văzute ca persoane
maleabile sau uneori chiar delăsătoare. Cei din jur le pot percepe ca persoane neserioase, care
prestează o muncă de proastă calitate. Sunt persoane care cedează în fața dificultăților și preferă să
se implice în alte sarcini decât să persiste când dau de greu.
8.5.4. Scala S (Stabilitate emoțională,
Stabilità emotiva
)
Obiectivele scalei S
Factorul Stabilitate emoțională (S) face referire la caracteristicile aflate la opusul „afectivității
negative” (Watson și Tellegen, 1985; McCrae și Costa, 1987). Scala S măsoară acele aspecte ce

vizează vulnerabilitatea persoanei, emotivitatea acesteia și anxietatea pe care o percepe în
situațiile cu care se confruntă. Scopul scalei este acela de a identifica persoanele percepute ca fiind
foarte calme, care nu se enervează când lucrurile nu merg așa cum și-au propus și care nu se pierd
cu firea în fața situațiilor neprevăzute sau problematice. Scala mai identifică și măsura în care
indivizii își pot controla emoțiile și modul în care reușesc să manifeste comportamente coerente și
constante, fără modificări datorate stării emoționale.
Descrierea scalei S
Această scală măsoară acele caracteristici precum capacitatea de control al reacțiilor
emoționale proprii, absența afectelor negative și confortul psihologic. Este formată din două
subdimensiuni:
Controlul emoțiilor
(Ce), care măsoară aspecte legate de controlarea stărilor de
tensiune care au legătură cu experiența emoțională și cu emotivitatea în general, și
Controlul
impulsurilor
(Ci), care măsoară aspecte referitoare la capacitatea de a menține controlul propriului
comportament chiar și în situații de disconfort, conflict sau pericol.
Astfel, scala S identifică persoanele ce rămân calme atunci când se confruntă cu probleme, care
își pot gestiona în mod eficient chiar și cele mai puternice emoții și știu cum să facă față situațiilor
neprevăzute. Nu sunt emotive, ci mai degrabă raționale, iar în acțiunile lor se poate observa tot
timpul starea de echilibru emoțional. Reușesc să se controleze și să-și gestioneze reacțiile chiar și
în situațiile în care resimt disconfort. În acest sens, sunt echilibrate și dau dovadă de un
comportament rațional, inclusiv în situații care pentru alții sunt anxiogene.
În general, persoanele cu scoruri scăzute sunt percepute ca fiind nemulțumite de viața lor și pot
vorbi cu ușurință despre acest aspect. Se poate întâmpla ca astfel de persoane să semnaleze în mod
constant aspectele care le creează disconfort și să-și exteriorizeze supărările și grijile pe care le
resimt. În cele mai multe cazuri reacționează impulsiv, sub acțiunea emoțiilor pe care le trăiesc. În
astfel de situații, raționalitatea lor este diminuată și pot acționa în modalități neobișnuite, atât
pentru ele, cât și pentru situația respectivă.
Persoanele cu scoruri ridicate la scala S sunt indivizi care știu cum să gestioneze trăirile
anxioase, reușind să se manifeste în mod calm chiar dacă situația cu care se confruntă este
neobișnuită sau conflictuală. Perseverează și tind să fie raționali, indiferent de gravitatea situație.
În general, sunt mulțumiți de stilul lor de viață și prezintă un grad înalt de dezirabilitate socială în
comportamentele manifestate.
a) Subscala Ce (Controlul emoțiilor,
Controllo delle emozioni
)
Obiectivele subscalei Ce
Subscala Ce a fost generată pentru a măsura capacitatea de evitare a stărilor de anxietate sau a
diverselor sentimente disforice de vulnerabilitate, disconfort sau depresie.

Descrierea subscalei Ce
Subscala Ce identifică persoanele care reușesc să fie echilibrate și stabile și nu prezintă
vulnerabilitate emoțională, chiar dacă situația cu care se confruntă este nouă sau dificilă. Sunt genul
de persoane optimiste, care încearcă să privească latura pozitivă a evenimentelor pe care le trăiesc
și a experiențelor pe care le au. Se acceptă pe sine așa cum sunt și de aceea primesc cu încredere
chiar și feedbackuri negative, știind că acestea le pot ajuta să evolueze (Caprara
et al
., 2008)
În cadrul acestei subscale, persoanele cu scoruri ridicate sunt percepute ca fiind mulțumite de
modul în care și-au construit și își trăiesc viața. Ele privesc viitorul în mod optimist, manifestă
echilibru și pot reacționa în mod controlat în cadrul situațiilor cu care se confruntă. Sunt sigure pe
resursele proprii și își pot inhiba emoțiile puternice. Persoanele cu scoruri scăzute la această
subscală sunt percepute ca fiind nemulțumite de stilul lor de viață, vulnerabile și lipsite de
siguranță de sine. De cele mai multe ori, nu cunosc modul în care ar trebui să reacționeze și de
aceea există posibilitatea să caute în mod constant sprijinul celor din jur sau să acționeze în mod
impulsiv și neadaptat. Sunt persoane emotive ce pot reacționa imprevizibil, manifestând agitație
extremă sau depresie, în funcție de situație. De cele mai multe ori, aceste persoane sunt neliniștite
și preocupate, chiar și în situațiile uzuale, nesimțindu-se în largul lor.
b) Subscala Ci (Controlul impulsurilor,
Controllo degli impulsi
)
Obiectivele subscalei Ci
Subscala Controlul impulsurilor a fost creată pentru a măsura capacitatea de a controla reacțiile
impulsive, cum ar fi reacțiile de iritare, supărare sau anxietate. Acest control se manifestă atât în
situații de normalitate, când apar astfel de reacții, cât și în situații de disconfort emoțional
prelungit. Subscala Ci identifică persoanele care se enervează greu, și care, chiar dacă o fac,
reușesc să controleze exteriorizarea stărilor lor emoționale. Aceste persoane sunt echilibrate
emoțional (Caprara
et al
., 2008)
Descrierea subscalei Ci
Subscala Ci identifică persoanele care reușesc să acționeze cu calm, răbdare și într-un mod
rațional, indiferent de situația în care se află.
Persoanele cu scoruri ridicate la subscala Ci dau dovadă de calm și răbdare în orice
circumstanțe. Preferă să dea dovadă de bunăvoință, mai degrabă decât să pornească vreun conflict.
Chiar și confruntându-se cu situații neplăcute sau imprevizibile, ele încearcă să-și mențină
echilibrul și să nu acționeze sub impulsul momentului. Prețuiesc rațiunea și nu se lasă pradă
emoțiilor de moment, reușesc să-și inhibe emoțiile chiar și atunci când sunt criticate sau atacate
verbal, preferă să cugete, să evalueze și să tragă concluzii înainte de a acționa.
Persoanele cu scoruri mici sunt percepute ca persoane impulsive, ce reacționează fără a analiza

consecințele. Au tendința să reacționeze de multe ori fără a sta pe gânduri și fără a analiza atent
situația cu care se confruntă. Sunt ușor iritabile și își manifestă supărarea într-un mod evident și
pentru cei din jur. Sunt suspicioase și mai tot timpul pun la îndoială ceea ce spun cei din jur. De
multe ori, reacțiile pe care le au sunt exagerate sau neobișnuite. Reacționează în mod impulsiv, fără
să evalueze posibilele consecințe. În momente de tensiune, acțiunile lor se pot situa la limită.
8.5.5. Scala M (Deschidere mintală,
Apertura mentale
)
Obiectivele scalei M
Factorul Deschidere mintală (M) face referire la dimensiuni pe care alți autori le-au denumit drept
Cultură (Norman, 1963), Intelect (Goldberg, 1990) sau Deschidere către experiență (Costa și
McCrae, 1985) și acordă o atenție specială caracteristicilor care în contextul lingvistic italian sunt
asociate cu denumiri precum „cult”, „deschis la minte” sau „intelectual” (Caprara și Perugini,
1990; Caprara
et al
., 2008).
Scopul scalei M este acela de a identifica persoanele care preferă să fie la curent cu noutățile
din domeniul în care activează, cu informațiile cele mai recente din diverse domenii. Scala M
evaluează gradul în care o persoană este atrasă de tot ceea ce este nou, de posibilitatea de a încerca
experienței noi și stimulative din punct de vedere intelectual. Această scală trebuie înțeleasă ca o
măsură de evaluare a diversității, a nonconformismului și nontradiționalismului. În același timp,
măsoară gradul în care persoana este înclinată spre a descoperi și testa noi moduri de abordare a
diverselor situații, noi orizonturi și perspective.
Descrierea scalei M
Scala M măsoară caracteristici precum diversitatea intereselor culturale, toleranța față de
diversitate, creativitatea și curiozitatea. Persoanele caracterizate de scoruri mari la această scală
sunt indulgente și tolerante și de aceea încearcă să accepte puncte de vedere distincte. Scala
identifică acele trăsături care sunt asociate cu creativitatea și cu preferința pentru variație,
manifestată atât în viața profesională, cât și în cea personală. Aceste persoane caută mereu soluții
inovatoare, noi, care permit diverse abordări ale situației cu care se confruntă.
Scala globală M cuprinde două subdimensiuni, și anume
Deschidere către cultură
(Ac) și
Deschidere către experiență
(Ae). Deschiderea către cultură (Ac) măsoară, în viziunea autorilor
(Caprara, Barbaranelli și Borgogni, 2005,
apud
Caprara
et al
., 2008), aspecte legate de
propensiunea de a se menține informat, de interesul față de lectură, de interesul pentru dobândirea
de cunoștințe noi. Deschiderea către experiență (Ae) măsoară acele aspecte legate de Deschiderea
mintală care se referă la dispoziția favorabilă față de noutate, la capacitatea de a lua în considerare
mai multe perspective ale aceleiași probleme, la atitudinea favorabilă față de valori, stiluri, moduri

de viață și culturi diferite.
Persoanele care dau dovadă de deschidere mintală sunt acelea care se află într-o permanentă
căutare de soluții noi și ingenioase, care explorează orizonturi și soluții noi pentru problemele
existente. Încearcă să identifice și să exploreze tot ceea ce este nou și inedit. Au un mod
neconvențional de a gândi și resimt mulțumire atunci când descoperă căi de acțiune originale. Dau
dovadă de imaginație, de creativitate, sunt persoane curioase, pline de originalitate și au interese
largi, vaste.
În cadrul acestei dimensiuni, persoanele cu scoruri mari tind să se descrie ca fiind culte,
informate, interesate de lucruri și experiențe noi, fiind deschise la ideea de a intra în contact cu noi
culturi. Explorează idei inedite și preferă să implementeze strategii și soluții creative. Citesc
noutățile în domeniile de care sunt interesate, caută să fie mereu informate, vizionează programe
culturale și educative, urmărind să-și dezvolte cultura generală.
Pe de altă parte, persoanele care obțin scoruri mici se descriu ca fiind mai puțin culte, mai
puțin informate, comune și convenționale, conservatoare, relativ dezinteresate de lucruri și
experiențe noi, refractare la ideea de a intra în contact cu obiceiuri și culturi diferite și deseori
intolerante față de diversitate. Sunt, în general, conservatoare, au interese bine direcționate în
sensul cutumelor uzuale, pot uneori chiar să manifeste prejudecăți și o reticență crescută față de
diverse aspecte ce țin de tradițional și convențional. Nu vor dori să testeze aproape niciodată noi
strategii și nici să abordeze problemele din mai multe perspective.
a) Subscala Ac (Deschidere către cultură,
Apertura alla cultura
)
Obiectivele subscalei Ac
Subscala Ac a fost creată de autori (Caprara, Barbaranelli și Borgogni, 2005,
apud
Caprara
et
al
., 2008) cu scopul de a măsura varietatea nevoilor și intereselor culturale. De asemenea, această
subscală este o măsură a interesului persoanei evaluate de a fi la curent cu noutățile din domeniile
sale de interes (și nu numai) și a dorinței de a achiziționa cunoștințe și deprinderi noi.
Descrierea subscalei Ac
Subscala Ac identifică acele persoane care dau dovadă de curiozitate și manifestă o nevoie
accentuată de a fi la curent cu noutățile din domeniile lor de interes. Ele caută mereu oportunități de
a învăța lucruri noi și de a se autodepăși, sunt motivate de dorința de cunoaștere chiar și în domenii
adiacente celor ce ar presupune interes profesional sau personal direct. Nevoia lor de a ști cât mai
multe este însoțită de un puternic spirit analitic care, asociat cu intuiția, poate produce cunoștințe
valoroase.
Această subscală indică, de asemenea, măsura în care persoanele manifestă interes pentru ceea
ce fac. Ele caută în permanență să-și satisfacă pe deplin curiozitatea și să afle lucruri noi, vor dori

în permanență să-și satisfacă interesele culturale variate, vor urmări emisiuni științifice, vor citi
reviste de specialitate, vor fi la curent cu ceea ce se întâmplă în diverse sfere ale vieții sociale,
culturale, politice sau științifice.
În cadrul acestei subscale, scorurile ridicate înregistrate sugerează că persoana evaluată este
interesată de aspecte și perspective noi, căutând în permanență informații de actualitate privind
domeniile sale de interes. Acestea sunt, în general, receptive la ceea ce e nou, însă caută să
integreze aspectele noi într-o schemă logică, rațională și ușor aplicabilă. În permanență avide de
informații noi și captivante, preferă să-și petreacă timpul liber citind, vizionând emisiuni culturale
sau informative, căutând să asimileze cât mai multe cunoștințe.
Scorurile scăzute la subscala Ac indică acele persoane care preferă să nu analizeze lucrurile în
profunzime, ci să rămână la un nivel de suprafață în zonele pentru care prezintă totuși interes. Fiind
considerate superficiale, se bazează mult pe cunoștințele deja achiziționate, demonstrând un interes
scăzut pentru a descoperi și învăța lucruri noi. Nefiind foarte doritoare să caute lucruri și informații
de actualitate, ele preferă să se bazeze pe informațiile deja cunoscute sau aflate la îndemână. De
asemenea, și interesele lor culturale pot fi reduse, preferând să opereze cu aspecte concrete sau
rutiniere.
b) Subscala Ae (Deschidere către experiență,
Apertura all’esperienza
)
Obiectivele subscalei Ae
Subscala Ae are ca scop măsurarea gradului în care persoana evaluată manifestă deschidere
față de aspectele noi, de inovație. De asemenea, subscala este o măsură a toleranței față de
diversitate, a deschiderii față de valori, stiluri, moduri de viață și culturi diferite de cele personale,
precum și a măsurii în care persoana ia în considerare mai multe perspective ale aceleiași
probleme.
Descrierea subscalei Ae
Subscala identifică persoanele care preferă să opereze cu informații noi, care sunt caracterizate
de o orientare proactivă și manifestă curiozitate față de aspectele noi, care au capacitatea de a lua
în considerare diverse perspective și de a tolera și aprecia diversitatea din toate punctele de
vedere.
Această subscală indică gradul în care persoana se orientează proactiv spre căutarea unor
experiențe noi și măsura în care apreciază situațiile și lucrurile neconvenționale. Astfel de
persoane consideră că explorarea situațiilor noi este o oportunitate de a progresa, subscala fiind și
un bun indicator al gradului în care cel evaluat manifestă toleranță față de necunoscut și puncte de
vedere diferite de cele personale.
Scorurile ridicate la subscala Ae sugerează că persoana este nonconformistă și deschisă spre

lucruri, activități și experiențe inedite. În acest sens, asemenea persoane pot da dovadă de o mare
originalitate și imaginație în activitățile întreprinse, sunt orientate spre dezvoltare și schimbare,
țintind deseori spre perfecțiune prin inovațiile propuse sau practicate. Datorită acestei propensiuni
spre noutate și inedit reușesc să-și atingă deseori obiectivele propuse, dar este la fel de posibil ca
o astfel de deschidere extremă să devină o piedică în calea dezvoltării lor, întrucât se pot plictisi
rapid în situațiile în care nu există oportunitatea de a afla sau încerca lucruri noi, iar ele nu pot
contribui coerent la o construcție de lungă durată și stabilă. Aceste persoane vor căuta în
permanență să vadă lucrurile din mai multe perspective, să dea valențe noi lucrurilor uzuale și
tradiționale, și de aici orientarea lor către domenii care le permit astfel de manifestări, cum ar fi
publicitatea, arta, cultura sau marketingul.
Scorurile scăzute în cadrul acestei subscale identifică acele persoane reticente față de noutate.
Ele sunt convenționale și conservatoare și caută în permanență să mențină starea actuală, depunând
eforturi în așa fel încât să nu schimbe nimic din rutina dobândită. Sunt conservatoare și atașate de
tradiție. Atunci când apar schimbări majore, tind să respingă noul mod în care se desfășoară
lucrurile și vor căuta în permanență să restabilească vechea organizare ori vechile obiceiuri. Vor
construi adesea pe strategii convenționale, sunt adepte ale tradiției, despre care consideră că
trebuie păstrată cu orice preț. Situațiile nonconformiste sau neobișnuite sunt puternic anxiogene și
pot trezi în ele sentimente de frustrare, depresie, melancolie față de ceea ce a fost (Caprara
et al
.,
2008)
8.6. Ariile de aplicare
Psihologia aplicată poate regăsi beneficiile aplicării BFQ, atât ca model teoretic, cât și ca
instrument de psihodiagnostic, în vederea evaluării.
În continuare, prezentăm anumite concluzii sugerate de cercetările ce au vizat modelele
Big
Five
și BFQ, evidențiind aplicabilitatea lor în câteva arii din sfera psihologiei, organizațională,
clinică și educațională.
8.6.1. Psihologia organizațională
Relevanța modelului
Big Five
a fost evidențiată în cadrul diverselor cercetări ce urmăreau
examinarea validității predictive și concurente. Astfel, Hogan (1986) relevă faptul că
Extraversiunea, Stabilitatea emoțională și Agreabilitatea sunt corelate pozitiv cu anumite criterii
vizate în mediul organizațional.
Una dintre cele mai importante contribuții ale modelului
Big Five
este reducerea diferențelor
dintre autoevaluare și evaluarea utilizând chestionarul de personalitate.

O altă contribuție importantă a modelului adusă practicii din zona organizațională este aceea că
permite evaluarea personalității prin utilizarea unui limbaj asemănător celui cotidian, simplificând
înțelegerea și utilizarea lui în procesele de selecție, evaluare și formare, chiar și pentru persoanele
care nu sunt specializate în psihologie. Multe cercetări au relevat existența unei congruențe între
autoevaluarea utilizând liste de adjective și chestionar, în cadrul modelului
Big Five
(McCrae și
Costa, 1987; Borkenau și Ostendorf, 1989; Peabody și Goldberg, 1989).
8.6.2. Psihologia clinică și psihologia sănătății
Tulburările de personalitate prezintă un spectru larg de simptome ce nu se caracterizează doar prin
una dintre cele cinci dimensiuni ale personalității, examinate prin prisma modelului
Big Five
, însă
pot fi analizate mai corect dacă sunt luate în considerare ca extreme ale dimensiunilor
Big Five
.
Energia
corelează mai ales cu tulburările de tip histrionic și narcisist decât cu tulburările de tip
pasiv-agresiv și de evitare, acestea fiind asociate
Introversiunii
.
Agreabilitatea
corelează mai curând cu tulburările de tip dependent (polul pozitiv) decât cu
tulburările de tip paranoid, antisocial și narcisist (polul negativ), care sunt mai ales asociate cu
Ostilitatea
.
Conștiinciozitatea
contrastează mai degrabă cu tulburările de tip compulsiv (polul pozitiv)
decât cu tulburările de tip antisocial și pasiv-agresiv (polul negativ), care sunt în general asociate
cu
Non-Conștiinciozitatea
(Caprara
et al
., 2008).
Stabilitatea emoțională
este factorul care, în tulburări precum cea de tip borderline, pasiv-
agresiv, dependent și de evitare, reprezintă partea patologică (polul pozitiv).
Deschiderea mintală
este factorul care, în tulburări precum cea de tip schizoid, reprezintă
partea patologică (polul pozitiv).
Este important de punctat faptul că, deși prin utilizarea dimensiunilor modelului
Big Five
se pot
contura anumite aspecte ale personalității ce pot deveni factori predispozanți pentru dezvoltarea
tulburărilor de personalitate, există o diferență în ceea ce privește influența acestora. Astfel,
Stabilitatea emoțională
este o trăsătură comună majorității tulburărilor de personalitate, în timp ce
factori precum
Deschiderea mintală
și
Conștiinciozitatea
nu au o influență atât de mare.
8.6.3. Psihologia educațională
În cadrul psihologiei educaționale, modelul
Big Five
a fost analizat prin prisma relației dintre cei
cinci factori și adaptarea și performanța școlară. Cercetători precum Digman și Inouye (1986) și
Graziano și Ward (1992) au examinat importanța
Deschiderii către experiență
și a
Conștiinciozității
, relevând corelații pozitive mari cu performanța școlară. O posibilă explicație
este aceea că persoanele conștiincioase își organizează mai bine materialele și sunt mai

responsabile, iar cele mai deschise către experiențe tind să utilizeze toate oportunitățile de învățare
disponibile în mediul academic.
Bibliografie
Barbaranelli, C., & Caprara, G.V. (2000). Measuring the Big Five in self-report and other ratings: A
multitrait-multimethod study.
European Journal of Psychological Assessment
,
16
, 31-43.
Barbaranelli, C., Caprara, G.V., & Maslach, C. (1997). Individuation and the Five Factor Model of
personality traits.
European Journal of Psychological Assessment
,
13
, 75-84.
Barrick, M.R., & Mount, M.K. (1991). The Big Five personality dimensions and job performance:
A meta-analysis.
Personnel Psychology
,
44
, 1-26.
Block, J. (1995). A contrarian view of the five-factor approach to personality description.
Psychological Bulletin
,
117
, 187-215.
Bollen, K.A. (1989).
Structural Equations with Latent variables
. New York: John Wiley & Sons.
Bond, M.H., Nakazato, H., & Shiraishi, D. (1975). Universality and distinctiveness in dimensions
of Japanese person perceptions.
Journal of Cross-Cultural Psychology
,
6
, 346-357.
Borkenau, P., & Ostendorf, F. (1989). Comparing exploratory and confirmatory factor analysis: A
study on the 5-factor model of personality.
Personality and Individual differences
,
11
, 515-
524.
Boyle, G.J. (1989). Re-examination of the major personality-type factors in the Cattell, Comrey and
Eysenk Scales: Were the factor solutions by Noller
et al
. optimal?
Personality and Individual
Differences
,
10
, 1289-1299.
Buss, A.H., & Perry, M. (1992). The aggression questionnaire.
Journal of Personality and Social
Psychology
,
63
, 452-459.
Caprara, G.V., & Laeng, M. (eds.) (1988).
Indicatori e precursori della condotta aggressiva
.
Roma: Bulzoni.
Caprara, G.V., & Perugini, M. (1990).
Personality described by adjectives: Could the “Big Five”
be extended to the Italian context?
Lucrare prezentată în cadrul Congresului European asupra
Personalității, ediția a V-a, iunie, Ariccia (Italia).
Caprara, G.V., & Perugini, M. (1991a). L’Approccio psico-lessicale e l’emergenza dei Big Five
nello studio della personalità.
Giornale Italiano di Psicologia
,
18
, 721-747.
Caprara, G.V., & Perugini, M. (1991b). Il ruolo dei „Big Five” nella descrizione della personalità:
eEstendibilita al contesto italiano.
Comunicazioni Scientifiche di Psicologia Generale
,
6
, 83-
101.
Caprara, G.V., & Perugini, M. (1994). Personality described by adjectives: The generalizability of
the Big Five to the Italian lexical context.
European Journal of Personality
,
8
, 357-369.

Caprara, G.V., Barbaranelli, C., & Borgogni, L. (1997).
BFQ: Cuestionario
„
Big Five” Manual
.
Madrid: TEA.
Caprara, G.V., Barbaranelli, C., & Borgogni, L. (2005).
Alter Ego. Les cinq facteurs fundamenteux
de la personalité
. Paris: Editions et Applications Psychologiques.
Caprara G.V., Barbaranelli, C., & Livi S. (1994). Mapping personality dimensions in the Big Five
Model.
European Rewiew of Applied Psychology
,
44
, 9-15.
Caprara, G.V., Barbaranelli, C., Borgogni, L., & Perugini, M. (1993). The „Big Five
Questionnaire”: A new questionnaire to assess the five factor model.
Personality and
Individual Differences
,
15
, 281-288.
Caprara, G.V., Perugini, M., Pastorelli, C., & Barbaranelli, C. (1990). Esplorazione delle
dimensioni comuni della colpa e dell’aggressività.
Giornale Italiano di Psicologia
,
17
, 665-
681.
Caprara, G.V., Barbaranelli, C., Borgogni, L., Pitariu, H., Vercellino, D., & Iliescu, D. (2008).
Manual tehnic pentru chestionarul BFQ
. Cluj-Napoca: Odiseea.
Cattell, R.B., Eber, H.W., & Tatsuoka, M.M. (1990).
The handbook of the Sixteen Personality
Factor Questionnaire. Institute for Personality and Ability Testing
. IL: Campaign.
Church, A.T., & Katigbak, M.S. (1989). Internal, external, and self-report structure of personality in
a non-Western culture: An investigation of cross-language and cross-cultural generalizability.
Journal of Personality and Social Psychology
,
57
, 857-872.
Comrey, A.L. (1970). Tandem Criteria and Analytic rotation in factor analysis.
Psychometrika
,
32
,
143-154.
Comrey, A.L. (1973a).
A first course in factor analysis
. NY: Academic Press.
Comrey, A.L. (1973b).
The Comrey Personality Scales
. San Diego, CA: EdITS Publishers.
Comrey, A.L. (1980).
Handbook for the interpretation of the Comrey Personality Scales
. San
Diego, CA: EdITS Publishers.
Comrey, A.L. (1991). CPS:
Scale di Personalita di Comrey. Manuale
. (Versiunea italiană realizată
de Caprara, G.V., Barbaranelli, C., Perugini, & M., Comrey, A.L.). Firenze: O.S. Organizzazioni
Speciali.
Comrey, A.L., & Lee, H.B. (1992).
A first course in factor analysis
(ed. a II-a), Hillsdale, NJ:
Lawrence Erlbaum Associates.
Costa, P.T., & McCrae, R.R. (1985). Neuroticism, somatic complaints, and disease: Is the bark
worse than the bite?
Journal of Personality
,
55
, 299-316.
Costa, P.T., & McCrae, R.R. (1985).
The NEO Personality Inventory Manual
. Odessa, FL:
Psychological Assessment Resources.
Costa, P.T., & McCrae, R.R. (1990). Personality disorders and the Five Factor Model of
Personality.
Journal of Personality Disorders
,
4
, 362-371.
Costa, P.T., & McCrae, R.R. (1992).
Revised NEO Personality Inventory (NEO-PI-R) and NEO

Five Factor Inventory (NEO-FFI) professional manual
. Odessa, FL: Psychological
Assessment Resources.
De Raad, B., Hendriks, A.A.J., & Hofstee, W.K.B. (1992). Towards a refined structure of
personality traits.
European Journal of Personality
,
6
, 301-319.
Digman, J.M. (1990). Personality structure emergence of the Five Factors Model.
Annual Review of
Psychology
,
41
, 417-440.
Digman, J.M., & Inouye, J. (1986). Further specification of the five robust factors of personality.
Journal of Personality and Social Psychology
,
50
, 116-123.
Epstein, S. (1979). The stability of behavior: On predicting most of the people much of the time
.
Journal of Personality and Social Psychology
,
37
, 1097-1126.
Eysenck, H.J., & Eysenck, S.B.G. (1976).
Manual for the Eysenck Personality Questionnaire
. San
Diego, CA: EdITS.
Goldberg, L.R. (1990). An alternative „Description of personality”: The Big Five factor structure.
Journal of Personality and Social Psychology
,
59
, 1216-1229.
Goldberg, L.R. (1993). The structure of phenotypic personality traits.
American Psychologists
,
48
,
26-34.
Gorsuch, R. L. (1983).
Factor Analysis
(ed. a II-a). Hillsdale, NJ: Lawrence Erlbaum Associates.
Graziano, W.G., & Ward, D. (1992). Probing the Big Five in adolescence: Personality and
adjustement during a developmental transition.
Journal of Personality
,
60
, 425-439.
Guilford, J.S., Zimmerman, W., & Guilford, J.P. (1976).
The Guilford-Zimmerman temperament
survey handbook.
Palo Alto, CA: Consulting Psychological Press Inc.
Hogan, R. (1986).
Hogan Personality Inventory manual. National Computer Systems
,
Minneapolis, MN.
Hough, L.M., Hanser, L.M. & Eaton, N.K. (1988).
Literature review: Utility of temperament,
biodata and interest assessment for prediction job performance.
Alexandria: U.S. Army,
Research Institute for the Behavioral and Social Science (ARI research note 88-02).
John, O.P. (1990). The „Big Five” factor taxonomy: Dimensions of personality in natural language
and in questionnaires. În L.A. Pervin (ed.),
Handbook of personality: Theory and research
.
New York: Guilford.
John, O.P., Angleitner, A., & Ostendorf, F. (1988). The lexical approach to personality: A historical
review of trait taxonomy research.
European Journal of Personality
,
2
, 171-203.
Kuhl, H., & Beckmann, J. (1985).
Action control: From cognition to behavior
. New York:
Springer Verlag.
Lee, H.B., & Comrey, A.L. (1979). Distortions in a commonly used factor analysis procedure.
Multivariate Behavioral Research
,
14
, 301-321.
Maslach, C. Stapp, J., & Santee, R.T. (1985). Individuation: Conceptual analysis and assessment.
Journal of Personality and Social Psychology
,
49
, 729-783.

McCrae, R.R. (1989). Why I advocate the Five Factor Model: Joint analysis of the NEO-PI and
other instruments. În D.M. Buss & N. Cantor (eds.),
Personality Psychology: Recent trends
and emerging directions
(pp. 237-245). New York: Springer Verlag.
McCrae, R.R., & Costa, P.T. (1986). Clinical assessment can benefit from recent advances in
personality psychology.
American Psychologist
,
41
, 1001-1003.
McCrae, R.R., & Costa, P.T. (1987). Validation of the Five Factor Model of personality across
instruments and observers.
Journal of Personality and Social psychology
,
52
, 81-90.
McCrae, R.R., & Costa, P.T. (1989). Rotation to maximize the construct validity of factors in the
NEO-PI.
Multivariate Behavioral Research
,
24
, 107-124.
McCrae, R.R., & Costa, P.T., Jr. (1997). Personality trait structure as a human universal.
American
Psychologist
,
52
, 509-516.
McCrae, R.R., & John, O.P. (1992). An introduction to the Five-Factor Model and its applications.
Journal of Personality
,
60
, 175-215.
McHenry, J.J., Hough, L.M., Toquam, J.L., Hanson, M.A., & Ashworth, S. (1990). Project A
validity results; The relationship between predictor and criterion domains.
Personnel
Psychology
,
43
, 335-367.
Myers, I.B., & McCaulley, M.H. (1985).
Manual: A guide to the development and use of the
Myers-Briggs Type Indicator
. Palo Alto, CA: Consulting Psychological Press Inc.
Norman, W.T. (1963). Toward and adequate taxonomy of personality attributes: Replicate factor
structure in peer nomination personality ratings.
Journal of Abnormal and Social Psychology
,
66
, 574-583.
Ostendorf, E. (1 990).
Sprache und Persönlichkeitsstruktur: Zur Validität des Fünf-Faktoren-
Modells der Persönlichkeit
. Regensburg: S. Roderer Verlag.
Peabody, D., & Goldberg, L.R. (1989). Some determinants of factor structures from personality trait
descriptors.
Journal of Personality and Social Psychology
,
57
, 552-567.
Pervin, L.A. (1994). A critical analysis of current trait theory.
Psychological Inquiry
,
5
, 103-113.
Schneider, B.S. (1983). An interactionist perspective on organizational effectiveness. În
K.S. Cameron & D.A. Whetten (eds.),
Organizational effectiveness
(pp. 27-54). New York:
Academic Press.
Schneider, B.S. (1987). The people make the place.
Personnel Psychology
,
40
, 437-453.
Spielberger, C.D. (1989
). Inventario per l’ansia di «stato» e di «tratto». Manuale
(versiunea
italiană realizată de către L. Pedrabissi și M. Santinello). Firenze: O.S. Organizzazioni
Speciali.
Spielberger, C.D. (1992).
STAXI – State-Trait Anger Expression Inventory. Manuale
(versiunea
italiană realizată de A. L. Comunian). Firenze: O.S. Organizzazioni Speciali.
Strelau, J. (1983).
Temperament – Personality – Activity
. Londra: Academic Press.
Strelau, J., & Plomin, R. (1992). A tale of two theories of temperament. În G.V. Caprara & G. Van

Heck (eds.).
Modern Personality Psychology
(pp. 327-351). Londra: Harvester Wheatsheaf.
Tellegen, A. (1982).
Brief manual for the differential personality questionnaire
. Manuscris
nepublicat, University of Minnesota.
Tett, R.P., Jackson, D.N., & Rothstein, M. (1991). Personality measure as predictors of job
performance: A meta-analytic review.
Personnel Psychology
,
44
, 703-742.
Watson, D., & Tellegen, A. (1985). Toward a consensual structure of mood.
Psychological
Bulletin
,
98
, 219-235.
Watson, D., & Clark, L.A. (1997). Extraversion and its positive emotional core. În S.R. Briggs,
W.H. Jones & R. Hogan (eds.),
Handbook of personality psychology
(pp. 446-496). New York:
Academic Press.
Wechsler, D. (1981).
Manual for the Wechsler Adult Intelligence Scale
. NY: Psychological
Corporation.
Widiger, T.A., & Trull, T.J. (1992). Personality and psychopathology: An application of the Five-
Factor Model.
Journal of Personality
,
43
, 473-504.
Yang, K., & Bond, M.H. (1990). Exploring implicit personality theories with indigenous or
imported constructs: The Chinese case.
Journal of Personality and Social Psychology
,
58
,
1087-1095.
Zawadski, B., & Strelau, J. (1991).
The Regulative Theory of Temperament Inventory (RTTI):
preliminary information concerning the strategy of a tool construction and properties of
measurement
. Lucrare prezentată în cadrul Workshop on Cross Cultural Studies on
Temperament, Polonia: Nieborow.
Zevon, M.A., & Tellegen, A. (1982). The structure of mood change: An idiographic/nomothetic
analysis.
Journal of Personality and Social Psychology
,
43
, 111-120.

Capitolul 9
Adjectivele
Big Five
(BFA)
Andreea Butucescu
Daniela Vercellino
Adjectivele
Big Five
(
Big Five Adjectives
, BFA) (Caprara, Barbaranelli și Steca, 2002) este forma adjectivală a BFQ (
Big
Five Questionnaire
, Caprara, Barbaranelli și Borgogni, 2005), un exponent italian al teoriei
Big Five
cu o influență puternică în
Europa. Adaptarea culturală a chestionarului în România a fost realizată de Horia D. Pitariu, Dragoș Iliescu și Daniela
Vercellino (2008).
Cercetările psiholingvistice intense au permis obținerea unor dovezi consistente privind adjectivele prin care pot fi
descrie conduite sau preferințe în cadrul tuturor celor cinci domenii: Energie, Agreabilitate, Conștiinciozitate, Stabilitate
emoțională, Deschidere mintală. BFA măsoară așadar, pe baza adjectivelor, cele cinci domenii amintite, fiecărui domeniu
fiindu-i asociate în mod egal câte două subdimensiuni, care își aduc contribuția în explicarea modului în care funcționează
domeniul general. Astfel, scala Energie cuprinde subscalele Dinamism și Dominanță, scala Agreabilitate cuprinde
subscalele Cordialitate și Cooperare, scala Conștiinciozitate este definită de subscalele Perseverență și Scrupulozitate,
scala Stabilitate emoțională de Controlul emoțiilor și Controlul impulsurilor, iar Deschidere mintală de subscalele Deschidere
către cultură și Deschidere către experiență. În plus, BFA conține și o scală de identificare a dezirabilității sociale.
În total, BFA conține 175 de itemi (adjective) evaluabili pe o scală în șapte pași și acoperă cele cinci domenii ale
modelului, precum și cele zece subscale componente. Completarea chestionarului nu durează mai mult de 15 minute.
Avantajul semnificativ al acestei abordări de măsurare a personalității prin liste adjectivale în comparație cu chestionarele
„clasice” este acela al unei flexibilități mai mari, fapt ce îi conferă o aplicabilitate extinsă chiar și în domenii interdisciplinare,
cum ar fi marketingul sau psihologia consumatorului. BFA este de asemenea foarte avantajos în toate situațiile în care, pe
lângă autoevaluare, este necesară și heteroevaluarea.

9.1. Introducere
Big Five Adjectives
(BFA) este un instrument de evaluare a personalității normale adulte, construit
în spiritul tradiției modelului
Big Five
, măsurând cei cinci factori: Extraversiune, Agreabilitate,
Conștiinciozitate, Stabilitate emoțională și Deschidere mintală. BFA este organizat ca o listă de 175

de adjective și reprezintă o măsură rapidă și ușoară de evaluare a personalității. Fiecare adjectiv
este evaluat pe o scală – de preferință – de la unu la șapte.
Fiecare dintre cei cinci factori este evaluat cu ajutorul a două subscale: Dinamism și Dominanță
pentru Extraversiune, Cordialitate și Cooperare pentru Agreabilitate, Meticulozitate și Perseverență
pentru Conștiinciozitate, Controlul impulsurilor și Controlul emoțiilor pentru Stabilitate emoțională
și Deschidere către cultură și Deschidere către experiență pentru Deschidere mintală. În plus,
chestionarul are o scală de Dezirabilitate socială ce evaluează răspunsurile distorsionate.
BFA poate fi utilizat ca instrument de autoevaluare în contexte organizaționale, clinice și
educaționale. Marele avantaj al listelor de adjective și implicit al BFA constă în faptul că pot fi
utilizate nu doar în autoevaluarea personalității, ci și în heteroevaluare, ca grilă de observație care
să ajute în descrierea personalității altor persoane (spre exemplu, personalitatea unui candidat în
cadrul unui centru de evaluare). Datorită flexibilității sale, precum și a faptului că itemii nu se
raportează la un context specific – cum este cazul itemilor atitudinali – BFA poate fi utilizat cu
succes în contexte variate, chiar și în psihologia consumatorului, psihologia sportivă sau marketing.
Alt avantaj asociat chestionarelor bazate pe liste adjectivale, așa cum reiese din observațiile
practicienilor, dar și ale cercetătorilor, se referă la faptul că, spre deosebire de chestionarele
bazate pe itemi, primele permit, pe de o parte, încorporarea unui număr mai mare de markeri
lexicali descriptivi, iar pe de altă parte, timpul de completare chiar și în această situație este mult
redus.
Acest capitol realizează o prezentare succintă a testului, prezentare care se bazează, în mare
parte, pe varianta românească a manualului (Caprara, Barbaranelli, Steca, Pitariu, Vercellino și
Iliescu, 2008).
9.2. Construcția
9.2.1. Considerentele istorice legate de măsurarea personalității prin adjective
Modelul
Big Five
este punctul de întâlnire dintre diferite tradiții și abordări psihometrice, în mod
special fiind rezultatul abordării psiholingvistice și a celei factoriale.
La baza perspectivei psiholingvistice se află ipoteza „lexicală” sau cea a sedimentării
lingvistice, susținută de-a lungul timpului de cercetători precum Klages (1926), Allport (1937),
Cattell (1943), Norman (1963) și Goldberg (1982), conform cărora „acele diferențe dintre indivizi
care sunt mai evidente și mai relevante social în viața lor și a celor din jur vor sfârși prin a fi
codificate în vocabularul limbajului natural: cel mai probabil este ca ele să fie exprimate prin
cuvinte singulare” (John, Angleitner și Ostendorf, 1988, p. 174). Din aceste ipoteze derivă
convingerea că vocabularul reprezintă sursa la care cercetătorii pot să recurgă pentru a identifica

termenii utili în descrierea personalității.
Începând cu studiile lui Klages (1926), Baumgarten (1933) și Allport și Odbert (1936), o serie
de psihologi și-au îndreptat atenția spre limbajul natural, ca sursă importantă și utilă în descrierea
personalității. Această muncă, alături de extragerea din dicționar a termenilor relevanți pentru
personalitate, a fost ghidată de paradigma lexicală (John
et al.
, 1988; Saucier și Goldberg, 1996).
Ipoteza lexicală susține că majoritatea caracteristicilor de personalitate sunt codate în limbajul
natural (Allport, 1937).
Analiza vocabularului, considerat sursa principală a tuturor descriptorilor posibili pentru
personalitate, a dus la construirea unor liste multiple de termeni, mai ales adjective, care sunt, într-
un fel sau altul, legate de examinarea diferențelor individuale.
Studiul relațiilor dintre diferiții descriptori ai personalității a arătat în mod repetat emergența a
cinci mari factori, această structură manifestându-se independent de tehnicile factoriale, procedura
de evaluare (autoevaluare
vs
heteroevaluare), caracteristicile demografice (sex, vârstă etc.) sau
contextele lingvistice și culturale (Statele Unite, Germania, Olanda, Italia, Japonia, Filipine,
Taiwan etc.). Pentru detalii, sugerăm cititorului interesat să consulte autori precum: John
et al
.
(1988), Caprara și Perugini (1990), Saucier, Hampson și Goldberg (2000).
La acești cinci factori, se pare, se pot reduce dimensiunile personalității identificate în spiritul
tradiției factoriale de autori precum Cattell, Guilford, Eysenck și Comrey, prin intermediul unor
chestionare de genul Testului de Personalitate în 16 Factori, al Chestionarului de personalitate
Guilford-Zimmerman (GZTS), al Chestionarului de personalitate Eysenck (EPQ) sau Scalelor de
Personalitate Comrey (CPS) (Ostendorf și Angleitner, 1992).
O atenție sporită s-a acordat măsurării celor cinci factori ai
Big Five
. Instrumentele utilizate
inițial pentru măsurarea
Big Five
au constat în liste de adjective, unipolare sau bipolare,
selecționate prin studiul dicționarelor sau realizate cu ajutorul cercetărilor psiholingvistice. Scopul
acestora a fost de a stabili taxonomii exhaustive și bine structurate de termeni descriptivi pentru
personalitate. Listele de adjective cel mai frecvent citate și utilizate sunt următoarele, așa cum
precizează și Briggs (1992):
Cele 20 de perechi de adjective (Norman, 1963).
Cei 75 de clusteri semantici (Norman, 1967).
Cele 57 de perechi de adjective opuse semantic (Peabody, 1984; 1987).
Cele 100 de perechi de sinonime (Goldberg, 1982).
Big Five Observer
(BFO) (Caprara, Barbaranelli și Borgogni, 1994), care cuprinde 40 de
perechi de adjective bipolare, derivate din studiile lingvistice ale lui Caprara și Perugini (1990,
1994).
9.2.2. Dezvoltarea

Dezvoltarea BFA s-a bazat pe o muncă de cercetare fundamentată pe paradigma psiholingvistică și
pe studiile asupra personalității realizate de Caprara și Perugini privind lexicologia italiană
(1993). Considerăm oportun să menționăm, în linii mari, caracteristicile fundamentale ale acestui
studiu, precum și rezultatele principale la care s-a ajuns, deoarece ele constituie argumente pentru
adaptarea BFA la contextul românesc, care este, din punct de vedere lingvistic, unul foarte
asemănător cu cel italian.
Într-o fază preliminară au fost alese 8.532 de adjective din dicționarul limbii italiene
contemporane. Apoi patru evaluatori experți au examinat în mod individual acele adjective,
evaluându-le utilitatea în descrierea personalității. Pe baza punctajului mediu al utilității, a rezultat
o listă mai redusă, de 1.337 de adjective. Păstrându-se același criteriu, al utilității, lista a fost
supusă unei noi analize, realizată acum de 22 de evaluatori, care au păstrat în final doar 492 de
adjective.
Într-o fază ulterioară, lista adjectivală a fost utilizată pentru a obține 274 de autoevaluări din
partea unui lot de adulți. Analiza factorială a autoevaluărilor culese a permis identificarea celor
cinci factori în care s-au grupat cele 492 de adjective. Primul factor rezultat a fost compus din
adjectivele tipice pentru Conștiinciozitate, înțeleasă ca dimensiune asociată cu perseverența și
meticulozitatea; al doilea factor a fost compus din adjectivele tipice pentru Energie/Extraversiune,
înțeleasă ca dimensiune asociată cu sociabilitatea, dominanța interpersonală; al treilea factor a fost
compus din adjectivele tipice pentru Stabilitatea emoțională, înțeleasă mai ales ca fiind capacitatea
de autocontrol a afectelor negative și de menținere a stării de calm; al patrulea factor a fost compus
din adjectivele tipice pentru Agreabilitate sau Amiabilitate, înțeleasă mai ales ca altruism, tendință
opusă egoismului; și în cele din urmă al cincilea factor a fost compus din adjectivele tipice pentru
Deschiderea mintală, înțeleasă ca intelectualitate, diversitate, nonconformism și nontradiționalism.
Identificarea adjectivelor care constituie BFA s-a realizat urmărind rezultatele studiului lui
Caprara și Perugini (1990, 1994). Într-o primă fază, a fost examinată lista de 492 de adjective care
formează cei cinci factori și apoi s-a urmărit o metodologie bazată pe corelarea cu un indicator
consacrat al modelului
Big Five
, pentru spațiul cultural italian, și anume cu chestionarul de
evaluare a personalități de tip atitudinal BFQ (
Big Five Questionnaire
, Caprara, Barbaranelli și
Borgogni, 1993).
Urmărind această strategie, din lista de 492 de adjective au fost identificate cele care prezentau,
la nivel empiric, corelațiile cele mai ridicate cu cele cinci dimensiuni principale și cu cele zece
subdimensiuni ale BFQ. Astfel, au fost identificate 125 de adjective, 25 pentru fiecare dintre cele
cinci dimensiuni principale. Dintre acestea, 10 adjective reprezentau fiecare subdimensiune, însă au
fost incluse și câte cinci adjective suplimentare, tipice doar pentru suprafactorii generali. Acestor
adjective li s-au adăugat alte 15, care sunt indicatori ai dezirabilității sociale, și 35 de adjective
complementare, care țin de dimensiuni mai complexe, ce nu se suprapun perfect cu niciunul dintre
cei cinci suprafactori luați izolat, dar care reprezintă combinații ale acestora.

Conform autorilor variantei originale a testului (2002), scopul celor 35 de adjective
complementare este de a extinde aria BFA spre zone care țin de combinația dimensiunilor
principale, acesta fiind un teren fertil în care ar putea fi prefigurate noi scale, care să completeze
scalele canonice ale modelului în cinci factori. Un alt efect pe care îl are prezența acestor 35 de
adjective complementare este echilibrarea secvenței complete a adjectivelor care sunt prezentate
persoanei testate, cu un posibil efect de estompare a posibilelor distorsiuni.
9.3. Caracteristicile psihometrice
Datele discutate în acest capitol se bazează pe statisticile raportate în manualul italian (Caprara,
Barbaranelli și Steca, 2002) și în cel românesc (Caprara, Barbaranelli, Steca, Pitariu, Vercellino și
Iliescu, 2008) al testului.
9.3.1. Etalonarea
Eșantioanele utilizate sunt descrise pe larg în sursele indicate. Colecțiile de date sunt consistente,
în context cultural italian BFA fiind administrat unui eșantion de 1.925 de participanți, iar în context
românesc unui eșantion de 2.200 de participanți.
Eșantionul românesc a fost selectat prin extracție aleatorie dintr-un cadru mai larg de 5.000 de
participanți. Din perspectiva genului, eșantionul este perfect echilibrat, cuprinzând 1.100 de bărbați
și 1.100 de femei. Subiecții incluși au vârste cuprinse între 13 și 66 de ani.
Distribuția eșantionului din perspectiva zonei economice, dar și a mediului de proveniență
reflectă distribuția în cadrul populației României.
Volumele sunt diferite ca număr de participanți și în funcție de criteriul educație: N (educație
elementară) = 9, adică 0,4%; N (școală gimnazială) = 233, adică 10,6%; N (studii liceale) = 100,
adică 4,6%; N (școală profesională) = 1.029, adică 47,0%; N (școală postliceală) = 714, adică
32,6%; N (studii universitare) = 103, adică 4,7%; și 12 persoane, adică 0,5%, cu statut educațional
nedeclarat.
În funcție de distribuția eșantionului, s-a apelat la transformarea scorurilor brute în scoruri T.
Tabelele de conversie a scorurilor brute în scoruri T se regăsesc în anexele manualului
utilizatorului, care sunt diferențiate în funcție de gen, dar și de contextul evaluării, anume în situații
normale, fără miză, și în situații de competiție sau selecție. Analizele în cele două condiții de
testare (situații neutre și situații competitive) relevă diferențe semnificativ crescute în a doua
condiție, atât pe subeșantionul investigat în Italia, cât și pe cel din România, la nivelul tuturor
subscalelor. Diferențele de gen analizate în eșantionul colectat în situații de competiție au rezultat a
fi și ele semnificative, astfel încât raportarea diferențiată propusă de autori și facilitată

practicianului prin tabele distincte de norme reprezintă un alt atu al utilizării cu încredere a
chestionarului BFA.
Diferențe între subgrupurile eșantionului normativ românesc în funcție de gen
S-a efectuat o analiză pentru a se realiza dacă există diferențe între scorurile medii obținute
pentru diverse subgrupuri, în funcție de genul participanților.
Diferențele de gen evidențiază faptul că bărbații obțin scoruri medii semnificativ mai mari
decât femeile la scala Stabilitate emoțională, dar și în mod diferențiat, la ambele subscale
componente. Diferențe mici în favoarea bărbaților observăm la nivelul subscalei Dominanță,
precum și la nivelul scalelor Energie și Conștiinciozitate, dar și Dezirabilitate socială. Bărbații
obțin însă scoruri mai mici decât femeile la scala Agreabilitate și subscala componentă, Cooperare.
Tabelul 9.1.
Diferențe între subgrupurile eșantionului normativ românesc în funcție de gen
Scala
Total
(N = 2.200)
Masculin
(N = 1.100)
Feminin
(N = 1.100)
M
AS
M
AS
M
AS
Di
Dinamism
50,01
8,14
49,94
7,81
50,08
8,46
Do
Dominanță
50,10
7,29
51,18
6,69
49,02
7,70
Co
Cordialitate
52,72
7,61
52,92
7,64
52,52
7,58
Cp
Cooperare
53,74
6,85
52,92
6,78
54,56
6,82
Sc
Scrupulozitate
49,90
7,51
50,34
7,42
49,46
7,57
Pe
Perseverență
54,21
7,73
54,77
7,66
53,65
7,76
Ci
Controlul impulsurilor
49,24
8,68
50,63
8,05
47,86
9,00
Ce
Controlul emoțiilor
46,96
8,01
48,55
7,74
45,38
7,09
Ac
Deschidere către cultură
53,06
7,20
53,61
6,62
52,52
7,69
Ae
Deschidere către experiență
47,56
6,94
47,82
6,78
47,30
7,10
E
Energie
125,75
16,59
126,98
15,72
124,51
17,34
A
Agreabilitate
134,24
15,58
133,24
15,69
135,24
15,42
C
Conștiinciozitate
131,49
17,29
132,47
17,05
130,52
17,49
S
Stabilitate emoțională
114,45
12,43
116,59
11,64
112,30
12,82
M
Deschidere mintală
123,86
14,31
124,70
13,66
123,03
14,88
Ds
Dezirabilitate socială
79,22
9,55
80,34
9,76
78,10
9,20
Sursa
: Caprara
et al
. (2008).
9.3.2. Fidelitatea
Fidelitatea scalelor utilizate pentru măsurarea celor zece subdimensiuni, a celor cinci dimensiuni

principale, precum și a scalei Dezirabilitate socială a fost examinată utilizându-se calculul
consistenței interne și calculul coeficientului de stabilitate test-retest. Aceste rezultate sunt
prezentate în tabelul 9.2.
Tabelul 9.2.
Coeficienții de fidelitate ai BFA, prezentați comparativ pe populația românească și
cea italiană
Italia
România
Alfa
Test-retest
Alfa
Test-retest
1
Di
Dinamism
0,86
0,84
0,76
0,84
2
Do
Dominanță
0,81
0,89
0,72
0,76
3
Co
Cordialitate
0,80
0,81
0,68
0,83
4
Cp
Cooperare
0,78
0,83
0,75
0,71
5
Sc
Scrupulozitate
0,82
0,82
0,72
0,81
6
Pe
Perseverență
0,78
0,81
0,80
0,71
7
Ce
Controlul emoțiilor
0,83
0,76
0,74
0,88
8
Ci
Controlul impulsurilor
0,82
0,71
0,79
0,84
9
Ac
Deschidere către cultură
0,80
0,81
0,82
0,63
10
Ae
Deschidere către experiență
0,77
0,85
0,66
0,70
11
E
Energie
0,91
0,90
0,86
0,85
12
A
Agreabilitate
0,87
0,88
0,85
0,85
13
C
Conștinciozitate
0,89
0,83
0,89
0,90
14
S
Stabilitate emoțională
0,90
0,76
0,67
0,83
15
M
Deschidere mintală
0,86
0,87
0,83
0,79
16
Ds
Dezirabilitate socială
0,73
0,78
0,79
0,84
Sursa
: Caprara
et al
. (2008).

Pentru calcularea coeficientului Alfa de consistență internă a fost luat în considerare lotul
normativ total, atât în cazul analizelor originale, cât și al celor realizate în România. Pentru
calcularea coeficientului test-retest în cazul analizelor realizate în Italia a fost utilizat un
subeșantion de 87 de participanți, la care BFA a fost administrat succesiv la un interval de două
săptămâni. În România, stabilitatea scorurilor BFA a fost evaluată la un interval de timp cuprins
între 14 și 19 zile, lotul utilizat pentru calcularea indicelui de stabilitate fiind de 83 de participanți.
Din punctul de vedere al distribuției eșantionului pe variabila gen, acesta este distribuit în mod
relativ uniform, 38 de participanți fiind de gen masculin (45,8%) și 45 fiind de gen feminin
(54,2%). Vârsta participanților este cuprinsă între 18 și 36 de ani (M = 27,54, AS = 4,75).
Se poate observa că majoritatea indicilor obținuți pe populația românească se situează la valori

bune și foarte bune și, chiar în cele mai nefericite cazuri, în limite acceptabile. Eventuale excepții
pot fi observate pentru coeficienții obținuți la nivelul subscalelor Cordialitate (
α
= 0,68) și
Deschidere către experiență (
α
= 0,66), precum și pentru scala de Stabilitate emoțională (
α
= 0,63).
Totuși, și acești coeficienți Alfa se află la un nivel acceptabil și apropiat de pragul de 0,70; în plus
pentru cele trei scale, indicele de stabilitate test-retest se plasează la un nivel mai înalt.
Putem concluziona astfel că BFA are o consistență internă și o stabilitate test-retest bună, atât
pentru factorii de bază, cât și pentru subscalele acestora. Indicii recomandă chestionarul pentru a fi
utilizat în situații diverse, inclusiv în situații de evaluare cu miză mare.

9.3.3. Validitatea
Validitatea de construct
Validitatea de construct, convergentă, a fost evaluată prin compararea cu dimensiunile
chestionarului BFQ (
Big Five Questionnaire
, Caprara, Barbaranelli și Borgogni, 1993).
Rezultatele indică relații omonime între scalele corespondente. Astfel, Energia are o corelație
de 0,72; Agreabilitatea 0,59, Conștiinciozitatea 0,64, Stabilitatea emoțională 0,76, iar Deschiderea
mintală 0,63.
De asemenea și coeficienții obținuți la nivelul subscalelor atestă o convergență semnificativă
între cele două instrumente.
Corelația cu criteriile comportamentale
Rezultatele unui studiu raportat de autori în manualul BFA (2008), realizat pe 1.322 de
participanți, indică faptul că anumite comportamente manifestate în arii diverse corelează în mod
diferențiat cu scalele din BFA. Spre exemplu, practicarea exercițiilor fizice corelează cu scala
Energie,
comportamentele ce intră în sfera preocupărilor literare (scrisul, lectura) corelează cu
scala Deschidere mintală, activitățile specifice din timpul liber sunt asociate scalei Energie etc.
Scala Agreabilitate corelează într-adevăr cu acele comportamente care sunt asociate conceptului de
prietenie.
Structura factorială
În continuare, vom analiza pe scurt aspecte ale validității interne a BFA, adică structura sa
factorială.
Analiza structurii factoriale a chestionarului a fost efectuată luându-se în considerare scorurile
globale obținute de participanți la fiecare dintre cele zece subdimensiuni. Această procedură (care
face referire la conceptul de „punctaj însumat”) și-a dobândit legitimarea printr-o serie de

contribuții ce i-au evidențiat validitatea și valoarea (Comrey, 1970; Epstein, 1979; Hogan, 1986).
În special utilizarea punctajelor însumate față de utilizarea itemului singular, mult mai sărac în
varianță, garantează o fidelitate și o consistență internă mai mari ale scorurilor obținute la test,
precum și o stabilitate mai mare a soluției factoriale astfel obținute.
Matricea coeficienților de corelație între cele zece subdimensiuni a fost supusă unei analize
factoriale prin tehnica componentelor principale (Comrey și Lee, 1992). Ca o modalitate de
evaluare inițială a comunalității pentru fiecare scală, a fost luat în considerare coeficientul de
corelație cel mai ridicat prezentat de scala respectivă, cu toate celelalte scale incluse în analiză.
Extragerea factorială a fost oprită pe baza inspecției vizuale a graficului saturațiilor (
scree test
).
Matricea nerotită obținută în urma acestei proceduri a fost supusă unei rotații oblice prin metoda
Oblimin
.
Cei cinci factori explică aproximativ 68% din varianța totală a datelor. Primul factor explică
aproximativ 14% din varianță și este saturat în cele două subdimensiuni ale Energiei, Dinamism și
Dominanță, dar prezintă și o saturație relativ mare în subdimensiunea Controlul emoțiilor. Al
doilea factor explică ceva mai mult de 14% din varianță și este saturat în cele două subdimensiuni
ale Stabilității emoționale, Controlul emoțiilor și Controlul impulsurilor. Al treilea factor explică
aproximativ 13% din varianță și este saturat în cele două subdimensiuni ale Conștiinciozității,
Scrupulozitate și Perseverență. Al patrulea factor explică cca 13% din varianță și este saturat în
cele două subdimensiuni ale Agreabilității: Cooperare și Amabilitatate. Al cincilea factor explică
aproape 14% din varianță și este saturat în cele două subdimensiuni ale Deschiderii mintale:
Deschidere către cultură și Deschidere către experiență, dar prezintă o saturație relativ mare și în
subdimensiunea Dominanță. Din analiza saturațiilor factoriale se poate constata o confirmare
substanțială a modelului bazat pe cele cinci dimensiuni. Fiecare pereche de subdimensiuni prezintă,
de altfel, saturații crescute mai ales într-unul din acești factori și saturații sensibil mai scăzute în
alți factori, chiar dacă există unele scale care prezintă saturații secundare apreciabile în factori
diferiți față de cel principal. Corelațiile între factori sunt sub nivelul de r = 0,30, în afară de
corelația dintre Energie și Deschidere mintală, care este r = 0,38.
Corespondența structurii ipotetice a modelului
Big Five
cu structura factorială obținută empiric
a fost analizată prin calculul coeficienților de corelație dintre scorurile factoriale ale fiecăruia
dintre cei cinci factori extrași și scorurile fiecărei dimensiuni principale a BFA. Acest scor este
definit drept
coeficient de validitate factorială
(Cattell și Tatsuoka, 1964). Corelațiile au rezultat
ca fiind egale cu 0,93 pentru Energie, 0,95 pentru Agreabilitate, 0,96 pentru Conștiinciozitate, 0,94
pentru Stabilitate emoțională și 0,95 pentru Deschidere mintală, atestând o suprapunere clară între
scorurile factorilor extrași și scorurile „teoretice”. Structura factorială a BFA este astfel
demonstrată empiric ca fiind o structură similară cu cea postulată pentru modelul
Big Five
al
personalității.
Analizele discutate mai sus au fost reproduse și pe baza datelor obținute în România cu BFA,

aceste date fiind supuse unui proces de analiză factorială, prin metoda componentelor principale și
rotație de tip
Direct

Oblimin
. Tabelul 9.3 prezintă matricea factorială obținută.
Tabelul 9.3.
Matricea factorială rezultată pentru eșantionul normativ românesc prin rotație de
tip
Direct Oblimin
1
2
3
4
5
Di
Dinamism
0,43
0,40
–0,92
0,40
–0,40
Do
Dominanță
0,24
0,59
–0,82
0,46
–0,63
Co
Cordialitate
0,78
0,34
–0,52
0,68
–0,59
Cp
Cooperare
0,93
0,36
–0,29
0,41
–0,49
Sc
Scrupulozitate
0,47
0,25
–0,33
0,56
–0,93
Pe
Perseverență
0,53
0,52
–0,61
0,54
–0,85
Ce
Controlul emoțiilor
0,55
0,24
–0,21
0,92
–0,52
Ci
Controlul impulsurilor
0,27
0,24
–0,59
0,87
–0,55
Ac
Deschidere către cultură
0,46
0,79
–0,44
0,43
–0,70
Ae
Deschidere către experiență
0,25
0,92
–0,39
0,20
–0,22
E
Energie
0,37
0,58
–0,95
0,46
–0,58
A
Agreabilitate
0,95
0,42
–0,46
0,58
–0,61
C
Conștinciozitate
0,56
0,44
–0,49
0,60
–0,97
S
Stabilitate emoțională
0,48
0,31
–0,38
0,98
–0,56
M
Deschidere mintală
0,38
0,98
–0,46
0,30
–0,47
Sursa
: Caprara
et al
. (2008).
9.4. Administrarea și scorarea
BFA poate fi administrat atât on-line, cât și în varianta tradițională de tip creion-hârtie. În varianta
tradițională, instrucțiunile sunt imprimate pe prima pagină a fiecărui chestionar. Acestea pot fi citite
cu voce tare participanților și pot fi însoțite de eventuale clarificări, dacă este cazul. Este evident
că nu pot fi schimbate nici adjectivele din listă și nici instrucțiunile de completare a chestionarului.
Dacă este nevoie, adjectivele pot fi citite participanților, avându-se grijă să nu se ofere sugestii de
răspuns. Dacă unii participanți nu înțeleg semnificația adjectivelor, explicațiile furnizate de cel
care aplică testul nu trebuie să influențeze în vreun fel răspunsul. Este important să atragem atenția
participanților să răspundă la toate adjectivele chestionarului.
Când lista de adjective este utilizată cu scop de selecție de personal, în faza de prezentare a
chestionarului, este important să se ia toate măsurile posibile pentru a inhiba distorsiunile datorate
unei posibile tendințe de prezentare într-o lumină exagerat de pozitivă a propriei imagini. Este bine,

deci, să se sublinieze importanța furnizării unui răspuns spontan și sincer, lăsând candidatul să
înțeleagă că există posibilitatea controlării veridicității răspunsurilor prin intermediul unor
proceduri specifice. În genere, se consideră că, dacă participanții sunt conștienți de faptul că
răspunsurilor lor pot fi verificate prin indici de consistență, sunt mult mai puțin înclinați să
distorsioneze.
Este important, de asemenea, să atragem atenția candidatului că nu există nici o rațiune să
furnizeze răspunsuri care duc la falsificarea profilului propriu, atât timp cât nu există răspunsuri
corecte sau greșite.
9.4.1. Calificarea profesională
În concordanță cu normele APA (American Educational Research Association, American
Psychological Association, National Council on Measurement in Education, 1985), este bine ca un
profesionist calificat să realizeze interpretarea scorurilor scalelor și subscalelor BFA, însă nu este
necesar ca acest specialist să aibă o formare profesională în psihologie. În mod direct însă,
interpretarea în profunzime și utilitatea maximă sunt obținute dacă specialistul care realizează
interpretarea are cunoștințe solide în domeniul psihologic sau, cel puțin, în sfera de aplicabilitate a
chestionarului.
În privința calificării celui care administrează chestionarul BFA, acesta nu trebuie să posede
cunoștințe de ordin psihologic specifice sau de psihometrie, însă trebuie să se asigure că cel
examinat a înțeles instrucțiunile de completare. De asemenea, cel care administrează chestionarul
trebuie să se asigure că are acordul privind completarea chestionarului din partea celui examinat și
să poată furniza informații, cel puțin cu caracter general, referitoare la scopul administrării
chestionarului, rezultatele care se obțin în urma completării lui și modul în care vor fi utilizate
datele obținute.

9.4.2. Mediul evaluării
BFA poate fi administrat atât individual, cât și în grup, în funcție de nevoile cercetătorului, ale
consultatului sau psihologului. Mediul testării ar trebui să respecte condițiile ergonomice, adică să
aibă o iluminare adecvată și să fie lipsit de stimuli ce ar putea distrage atenția respondentului etc.
De asemenea, ar trebui să fie luate toate măsurile necesare protejării confidențialității
examinatului.
9.4.3. Scala de evaluare
Pentru evaluarea frecvenței comportamentelor descrise în cadrul chestionarului, BFA utilizează o

scală în șapte puncte, fiecare punct fiind descris de către o ancoră. Aceste ancore utilizate pentru
evaluarea itemilor BFA sunt:
1 = deloc;
2 = puțin;
3 = într-o anumită măsură;
4 = într-o măsură medie;
5 = destul de mult;
6 = mult;
7 = foarte mult.
9.4.4. Timpul necesar administrării
În medie, completarea chestionarului durează aproximativ 15 minute. În principiu, unei persoane cu
studii medii, motivată pentru completarea chestionarului, nu ar trebui să îi ia mai mult de 20 de
minute pentru completarea cu acuratețe a chestionarului. Acest timp scade în cazul persoanelor cu
studii superioare sau al celor care nu sunt prea aplecate spre introspecție sau analiză. De asemenea,
timpul poate scădea în cazul persoanelor care sunt deja obișnuite cu astfel de practici de
completare a chestionarelor.
9.5. Interpretarea
În cele ce urmează, vom sumariza modalitatea în care fiecare dimensiune și subdimensiune a BFA
poate fi interpretată prin prisma modului în care acestea au fost dezvoltate și gândite de către
autorii testului. Totuși, se recomandă ca pentru o analiză de profunzime să se ia în considerare
profilul global obținut de respondent. Analiza intercorelațiilor dintre scale poate aduce o valoare
adăugată interpretării unui profil BFA.
9.5.1. Scala E (Energie,
Energia
)
Scala Energie este corespondentă scalei Extraversiune din celelalte chestionare bazate pe modelul
canonic
Big Five
(
NEO Psychological Inventory Revised
, Costa și McCrae, 1992;
Nonverbal
Personality Questionnaire
, Paunonen, Jackson și Ashton, 2004 etc.).
Redenumirea factorului Extraversiune, respectiv și a scalei corespondente, a fost propusă ca
urmare a analizelor psiholingvistice întreprinse de Caprara și Perugini (1994). Alegerea autorilor
este justificată de proporția semnificativă a adjectivelor asociate acestui factor, care surprind
aspecte temperamentale precum nivelul de activism, tempoul, forța, excitabilitatea etc.
Chintesența scalei Energie constă în întrepătrunderea celor două axe principale: nivelul de

dinamism și de dominanță al individului. Astfel, scala explică disponibilitatea persoanei de a
investi și de a-și extrage resurse de energie din lumea exterioară, dar și de a exercita influență sau
control asupra ei.
Există o serie de adjective asociate acestei scale, care descriu persoanele evaluate ca fiind:
dinamice
vs
lipsite de energie, dezinvolte
vs
inhibate, comunicative
vs
tăcute etc. Scala Energie are
în componență două subscale: Dinamism și Dominanță.
a) Subscala Di (Dinamism,
Dinamismo
)
Persoanele cu scoruri ridicate la subscala Di sunt animate de mediile sociale pe care le caută
activ și în cadrul cărora se remarcă, în general, prin lejeritatea de a comunica sau rapiditatea de a
construi relații. Sunt percepute ca fiind pline de viață, vorbărețe, cu o mare siguranță de sine chiar
și în cadrul evenimentelor sociale formale. Persoanele cu scoruri scăzute la subscala Di sunt de
obicei mai rezervate atunci când intră în contact cu persoane noi sau iau parte la evenimente sociale
complexe. Pot fi mai puțin încrezătoare în sine sau efectiv mai puțin preocupate de a se evidenția
prin interacțiuni ample.
b) Subscala Do (Dominanță,
Dominanza
)
Persoanele cu scoruri ridicate la subscala Do sunt, în general, dornice de a se impune, de a-și
susține cu tărie propriile puncte de vedere sau pe ale grupului pe care îl reprezintă. Le place să dea
indicații sau să preia responsabilitatea de a-i organiza pe cei din jur. Sunt percepute ca fiind
persoane cu inițiativă, cărora le place să dețină controlul și să preia conducerea. Cei cu scoruri
scăzute, preferă să îi lase pe ceilalți să preia controlul situațiilor care solicită acest lucru. Se simt
inconfortabil în situațiile ce presupun dezbateri, convingerea celorlalți sau impunerea propriilor
păreri. Preferă să adopte opiniile și direcțiile de acțiune propuse de alte persoane.
9.5.2. Scala A (Agreabilitate,
Amicalità
)
Scala
Agreabilitate
vizează caracteristicile personale care țin de cooperare și de grija față de
ceilalți, fiind corespondentul factorului Agreabilitate din modelul
Big Five
. În esență, această scală
surprinde caracteristici precum atitudinea prosocială, altruismul, agreabilitatea, atitudinile opuse
ostilității. Principalele adjective care descriu persoanele testate sunt: încrezător
vs
suspicios,
amabil
vs
ostil, abordabil
vs
distant, generos
vs
egoist etc. Scala Agreabilitate cuprinde două
subscale, Cordialitatea și Cooperarea.
a) Subscala Co (Cordialitate,
Cordialità
)
Scorurile ridicate la subscala Co indică acele persoane care manifestă în majoritatea situațiilor
o atitudine binevoitoare și politicoasă față de ceilalți. Se raportează la cei din jur cu îngăduință, le

acordă încredere și pornesc de la premisa că oamenii sunt bine intenționați și onești. La rândul lor,
sunt percepute ca fiind de nădejde, loiale și altruiste. Scorurile scăzute la subscala Co indică acele
persoane care sunt mai rezervate în privința laturii pozitive a naturii umane. Preferă să își păstreze
o doză de scepticism cu privire la intențiile celorlalți. La extrem, sunt suspicioase, cinice și chiar
ostile în interacțiuni. Sunt percepute ca fiind critice, distante și dificil de abordat.
b) Subscala Cp (Cooperare,
Cooperatività
)
Scorurile ridicate identifică persoanele care nutresc sentimente de compasiune, fiind ușor
impresionabile de problemele celor din jur. Sunt interesate de bunăstarea acestora, cel mai adesea
dispuse să se implice pentru a-și oferi sprijinul. Preferă să lucreze în echipă și încurajează
colaborarea între membrii acesteia. Personale care obțin scoruri scăzute rămân detașate față de
nevoile sau dificultățile celorlalți, fiind mai degrabă egocentrice. Preferă competiția în detrimentul
colaborării sau munca și recompensele individuale.
9.5.3. Scala C (Conștiinciozitate,
Coscienziosità
)
Scala C se referă la modul în care individul își controlează, reglează și direcționează energia în
scopul atingerii scopurilor propuse. Adjectivele care sintetizează trăsăturile surprinse de această
scală sunt: sistematic
vs
inconstant, meticulos
vs
imprecis, ordonat
vs
dezordonat, responsabil
vs
nechibzuit etc. În cadrul acestei scale sunt definite ca fațete două subscale, Scrupulozitatea și
Perseverența.
a) Subscala Sc (Scrupulozitate,
Scrupulosità
)
Scorurile ridicate la subscala Sc indică persoane cărora le place să lucreze în mod disciplinat,
să păstreze ordinea, să verifice foarte atent pentru a evita erorile, având o abordare structurată și
riguroasă. Preferă să își organizeze minuțios timpul. Cele care obțin scoruri scăzute sunt mai puțin
orientate spre detalii, flexibile în respectarea anumitor parametri de calitate, dezordonate în modul
în care implementează activitățile. Preferă să se adapteze din mers schimbărilor, fără o planificare
sistematică.
b) Subscala Pe (Perseverență,
Perseveranza
)
Persoanele care obțin scoruri mari muncesc din greu și fac tot posibilul pentru a finaliza ceea
ce și-au propus, în ciuda obstacolelor întâmpinate. Se asigură că respectă termenele-limită, își
asumă responsabilități pe care le duc la bun sfârșit, rezistă în fața tentațiilor, nu abandonează
indiferent de natura sarcinii asumate. Dacă obțin scoruri scăzute, se pot demotiva ușor în fața
dificultăților, când sarcinile devin neplăcute, nu se simt stimulate sau anticipează un posibil eșec.

9.5.4. Scala S (Stabilitate emoțională,
Stabilità emotiva
)
Stabilitatea emoțională este înțeleasă ca fiind capacitatea persoanei evaluate de a-și ține sub
control emoțiile intense, de a rămâne calmă și detașată chiar și în momentele tensionate.
Adjectivele frecvent asociate acestei scale sunt: liniștit
vs
anxios, echilibrat
vs
vulnerabil, stabil
vs
fragil emoțional, calm
vs
nervos etc. Scala S are două subscale componente: Controlul emoțiilor și
Controlul impulsurilor.
a) Subscala Ce (Controlul emoțiilor,
Controllo delle emozioni
)
Persoanele cu scoruri ridicate la această subscală sunt, în general, mulțumite, relaxate,
optimiste, sigure pe forțele proprii, afectate doar în mică măsură de presiunile externe. Suportă
bine situațiile stresante, se mobilizează ușor și nu exteriorizează afectele negative. Scoruri scăzute
obțin mai degrabă persoanele fragile emoțional, tensionate și frământate de emoții negative. Se
demoralizează ușor și tind să aibă o părere negativă despre sine. Își exprimă deschis frustrările.
b) Subscala Ci (Controlul impulsurilor,
Controllo degli impulsi
)
Persoanele cu scoruri ridicate la subscala Ci au o bună capacitate de autocontrol, rezistă în fața
tentațiilor, sunt atente la ceea ce spun și la modul în care reacționează. Preferă mai degrabă să dea
dovadă de bunăvoință și să fie împăciuitoare decât să declanșeze conflicte. Dacă au scoruri scăzute
la subscala Ci, sunt predispuse la excese, le este dificil să facă față impulsurilor puternice. Au
tendința de a reacționa disproporționat în raport cu situațiile, sunt ușor iritabile și pot genera
situații conflictuale.
9.5.5. Scala M (Deschidere mintală,
Apertura mentale
)
Scala M vizează măsura în care o persoană este orientată spre activități intelectuale, creative,
culturale sau estetice. Acestei scale îi sunt asociate adjective ce descriu persoanele ca fiind
nonconformiste
vs
tradiționale, originale
vs
previzibile, receptive
vs
închise, convenționale,
curioase
vs
lipsite de interes. Scala M conține două subscale: Deschidere către cultură și
Deschidere către experiență.
a) Subscala Ac (Deschidere către cultură,
Apertura alla cultura
)
Persoanele care obțin scoruri ridicate la această scală au interese vaste, sunt curioase și le
place să fie la curent cu noutățile din domeniile lor de interes. Caută oportunități de a se dezvolta,
sunt motivate de cunoaștere și de evoluție. La scoruri scăzute, nu simt nevoia de stimulare
intelectuală, au interese reduse și nu investesc timp sau resurse în dezvoltarea personală.
b) Subscala Ae (Deschidere către experiență,
Apertura all’esperienza
)

Persoanele care obțin scoruri ridicate sunt tentate să experimenteze lucruri noi, să jongleze cu
idei nonconformiste, să se abată de la normele și valorile tradiționale. Dacă au scoruri scăzute, sunt
mai degrabă rezistente la schimbare, preferă să construiască pe abordări convenționale, deja
testate. Le place siguranța obiceiurilor și a procedurile cunoscute.

Validarea protocolului se realizează cu o ajutorul unei scale suplimentare de Dezirabilitate
socială (Ds), care permite identificarea tendinței de distorsiune a rezultatelor prin proiectarea unei
imagini diferite față de realitate. La fel ca și celelalte scale, Dezirabilitatea socială este evaluată cu
ajutorul unei liste adjectivale. Candidatul este pus în ipostaza de a-și atribui calități dezirabile sau
indezirabile, iar răspunsurile sunt raportate la media populației. Interpretarea se realizează în
funcție de scorul T obținut.
Scorurile foarte scăzute la scala Ds (T < 35) identifică respondenți a căror imagine de sine este
foarte negativă, care au tendința de a se autocritica excesiv, trec printr-o perioadă dificilă sau
efectiv nu au o cunoaștere suficientă a propriei peroane. Falsificarea profilului în sens negativ
apare destul de rar în contexte de selecție profesională, dar este mai răspândită în situații de
diagnostic clinic. Autorii testului nu exclud posibilitatea ca, într-o astfel de situație, respondentul
chiar să fie implicat într-o serie de activități reprobabile, iar profilul negativ să fie o consecință
firească a unei atitudini oneste.
Scoruri foarte crescute la scala Ds (T > 65) pot indica fie o deformare pozitivă conștientă, în
sensul în care respondentul încearcă în mod deliberat să ofere răspunsuri pe care le percepe a fi
valorizate sau potrivite contextului, fie poate indica o deformare pozitivă inconștientă, de tipul
autoamăgirii. Deformarea pozitivă apare mai des în contexte cu miză ridicată, cum ar fi selecția de
personal.
Deoarece există mai multe interpretări ale unui scor extrem, evaluatorul are responsabilitatea
unei investigații aprofundate pentru validarea sau invalidarea rezultatelor.
9.6. Aria de aplicabilitate
Bazele taxonomiei pe care este fundamentat asigură chestionarului BFA premise excelente în
privința aplicabilității în toate ariile psihologiei, dar și a puterii de generalizare a rezultatelor
obținute. Deși este utilizat extensiv în diferite domenii în România, datele colectate nu sunt
sistematizate în studii disponibile, care să vină în sprijinul susținerii puterii psihodiagnostice
pentru scopurile investigate.
Principalele arii de intervenție psihodiagnostică în care a fost testat modelul conținut sunt:
psihologia organizațională, psihologia clinică, psihologia educațională, orientarea școlară și
profesională. Redăm sumar direcțiile prognostice, în funcție de ariile menționate, așa cum reies din

numeroase studii. De vreme ce chestionarul măsoară, după cum am văzut, cu rezultate excelente
trăsăturile de personalitate asociate modelului
Big Five
, aplicarea lui este posibilă și recomandată
în toate ariile în care s-a demonstrat că modelul
Big Five
este util.
Astfel, scorurile BFA pot fi utilizate pentru a aplica actualele cunoștințe despre validitatea
dimensiunilor
Big Five
în domeniul psihologiei muncii și organizaționale. Discutăm mai jos foarte
pe scurt cele mai importante astfel de arii, bazându-ne mai degrabă pe literatura tipică pentru
întregul model
Big Five
și pe câteva articole în care s-a utilizat în mod specific BFA.
În domeniul organizațional, Conștiinciozitatea s-a dovedit a fi cel mai puternic predictor al
randamentului măsurat obiectiv (Barrick și Mount, 1991; McHenry, Hough, Toquam, Hanson și
Ashworth, 1990). Aceleași studii evidențiază faptul că Extraversiunea este un bun predictor al
succesului pentru manageri și vânzători, iar Deschiderea către experiență un predictor semnificativ
al capacității de învățare în faza de formare profesională. În mod surprinzător, rezultatele unei
metaanalize realizate de Tett, Jackson & Rothstein (1991) indică faptul că, în raport cu măsurătorile
subiective ale performanței, cum ar fi percepția superiorului, nici Conștiinciozitatea și nici
Extraversiunea nu joacă un rol important în succesul la locul de muncă. Nevrotismul a fost corelat
negativ cu succesul organizațional.
Conexiunile între dimensiunile personalității normale și diverse tipuri de psihopatologie indică
o serie de corespondențe clare între factorii
Big Five
și tulburările clinice (Costa și McCrae, 1990;
Costa și Widiger, 1993; Widiger, 1993). Aceste studii evidențiază asocieri negative între
Agreabilitate și tulburarea de personalitate de tip paranoid, tulburarea de personalitate de tip
narcisist, tulburarea de personalitate de tip antisocial, și asocieri pozitive cu tulburarea de
personalitate de tip dependent. Extraversiunea este corelată negativ cu tulburările de personalitate
de tip schizoid, schizotipal, evitant, antisocial, și pozitiv cu tulburările de personalitate de tip
histrionic, narcisist. Nevrotismul este corelat pozitiv cu tulburări de tip schizotipal, borderline,
dependent, evitant, compulsiv. Conștiinciozitatea se corelează negativ cu personalitate de tip
antisocial și cu Personalitatea de tip pasiv-agresiv, și pozitiv cu personalitatea de tip compulsiv.
Deschiderea către experiență este asociată personalității de tip schizotipal.
În sfera terapiei și a psihologiei clinice, modelul
Big Five
își găsește aplicabilitatea în
identificarea vulnerabilităților, dar și a resurselor personale, care se pot transforma în mecanisme
eficiente de producere a schimbării și reajustării individului în raport cu realitatea și cu sine însuși.
Studiile din domeniul psihologiei educaționale și consilierii vocaționale (de exemplu, Digman și
Inouye, 1986; Graziano și Ward,1992), realizate pe diferite grupuri de elevi, evidențiază că diverse
dimensiuni ale
Big Five
, în special Conștiinciozitatea și Nevrotismul, se corelează cu diferiți
indicatori de adaptare școlară. Deschiderea către experiență este corelată cu succesul școlar,
Agreabilitatea este corelată pozitiv cu comportamentul în clasă și cu relații bune cu colegii
(Graziano, Jensen-Campbell și Finch, 1997). Tulburările de externalizare, precum agresivitatea,
tulburările de atenție, corelează negativ cu Agreabilitatea și Conștiinciozitatea și pozitiv cu

Instabilitatea emoțională, în timp ce tulburările de internalizare, cum ar fi anxietatea, retragerea
socială, corelează pozitiv doar cu Instabilitatea emoțională (Barbaranelli, Caprara și Rabasca,
1998). Aceste cercetări evidențiază aplicabilitatea modelului
Big Five
în sfera psihologiei
educaționale pentru explicarea diverselor fenomene adaptative sau dezadaptative asociate vieții
școlare.
Trebuie menționat însă că BFA are o versatilitate mai mare și, din acest motiv, o aplicabilitate
mai bună decât chestionarele clasice, care conțin enunțuri, într-o seamă de domenii și contexte. În
mod special listele de adjective sunt ideale pentru validarea de construct a altor chestionare, căci
nu doar scalele, ci și itemii (adjectivele) pot fi utilizate ca markeri sau pentru a trasa rețele
nomologice. BFA, ca listă de adjective, a fost utilizat de multiple ori în acest sens, cu rezultate
excelente.
BFA are de asemenea un avantaj serios în toate situațiile în care, pe lângă autoevaluare, este
necesară heteroevaluarea. De foarte puține ori chestionarele bazate pe enunțuri au atât o formă de
autoevaluare, cât și o formă de heteroevaluare (evaluare din partea unor observatori externi
persoanei evaluate). Chiar și atunci când există o astfel de formă, ea este rareori completă sau
convingătoare: deseori enunțurile care funcționează bine în formă de autoevaluare (de exemplu, „eu
cred despre mine că…”) nu funcționează bine în formă de heteroevaluare chiar dacă sunt frazate în
sensul adecvat (de exemplu, „el/ea crede despre sine că…”). În primul rând, acest lucru se
întâmplă pentru că forma originală, de autoevaluare, nu conține doar comportamente observabile
ale persoanei evaluate, ci de asemenea stări interne (de exemplu, „mă simt mâhnit/ă”), cogniții (de
exemplu, „uneori cred despre mine că…”), motivații (de exemplu, „sunt animat de gândul că…”)
sau alte asemenea fenomene care sunt greu de cunoscut corect de un observator extern, oricât de
apropiat ar fi de persoana evaluată. Adjectivele însă pot fi aplicate în exact aceeași formă și în
cazul autoevaluării și în cazul heteroevaluării, iar atribuirea unei caracteristici adjectivale este mai
bazală decât procesarea cognitivă de către observator a unui item verbal sub formă de enunț.
BFA ca listă de adjective face de asemenea posibilă utilizarea în contexte în care chestionarele
sub formă de enunț nu pot fi utilizate, cum ar fi, de exemplu, psihologia reclamei și consumatorului.
Personalitatea unui produs sau brand, așa cum este aceasta evaluată de consumatori, considerentele
legate de poziționare sau alte asemenea fenomene nu pot fi surprinse prin chestionarele clasice, dar
pot fi foarte ușor surprinse de o listă de adjective precum BFA.
În concluzie, chiar dacă BFA, ca listă de adjective, nu este preferat neapărat în comparație cu
chestionarele „clasice”, cu itemi sub formă de enunț, BFA are o versatilitate mai bună în anumite
situații de evaluare și contexte, ceea ce îi conferă o aplicabilitate bună și îl fac nelipsit din
portofoliul psihologului.
Bibliografie

Allport, G.W. (1937).
Personality: A psychological interpretation
. New York, NY: Holt.
American Educational Research Association, American Psychological Association, & National
Council on Measurement in Education (1985).
Standards for educational and psychological
testing
. Washington DC: American Psychological Association.
Allport, G.W., & Odbert, H.S. (1936). Trait-names: A psycho-lexical study.
Psychological
Monographs
,
47
, 211-218.
Barrick, M. R., & Mount, M.K. (1991). The big five personality dimensions and job performance:
A meta-analysis.
Personnel Psychology
,
44
, 1-26.
Baumgarten, F. (1933). Die Charaktereigenschaften. În
Beiträge zur Charakter- und
Persönlichkeitsforschung
. Berna: Rascher.
Briggs, S. (1992). Assessing the Five Factor Model of personality description.
Journal of
Personality
,
60
, 254-293.
Buss, A.H., & Plomin, R. (1984).
Temperament: Early developing personality traits
. Hillsdale,
NJ: Lawrance Erlbaum Associates.
Caprara, G.V., & Perugini, M. (1990).
Personality described by adjectives: Could the „Big Five”
be extended to the Italian context?
Lucrare prezentată în cadrul Congresului European asupra
Personalității, ediția a V-a, iunie, Ariccia (Italia).
Caprara, G.V., & Perugini, M. (1994). Personality described by adjectives: Generalizability of the
„Big Five” to te Italian lexical context.
European Journal of Personality
,
8
, 357-369.
Caprara, G.V., Barbaranelli, C., & Borgogni, L. (1993).
BFQ – Big Five Questionnaire. Manuale
(ed. a II-a, 2000). Firenze: O.S. Organizzazioni Speciali.
Caprara, G.V., Barbaranelli, C., & Steca, P. (2002).
Big Five Adjectives (Manuale)
. Firenze: OS
Organizzazioni Speciali.
Caprara, G.V., Barbaranelli, C., Borgogni, L., & Perugini, M. (1993). The „Big Five
Questionnaire”: A new questionnaire to assess the five factor model.
Personality and
Individual Differences
,
15
, 281-288.
Caprara, G.V., Barbaranelli, C., Steca, P., Pitariu, H., Vercellino, D., & Iliescu, D. (2008).
Manual
tehnic pentru Lista de Adjective Big Five (BFA)
. Cluj-Napoca: Odiseea.
Cattell, R.B. (1943). The description of personality: I. Foundations of trait measurement.
Psychological Review
,
50
, 559-594.
Cattell, R.B., & Tsujioka, B. (1964). The importance of factor-trueness and validity, versus
homogeneity and orthogonally, in test scales.
Educational and Psychological Measurement
,
24
,
3-30.
Comrey, A.L. (1970).
The Comrey Personality Scales
. San Diego, CA: EdITS Publishers (ed.
italiană: Caprara, G.V., Barbaranelli, C., Perugini, M. & Comrey, A., 1991, Scalele de
personalitate Comrey. Firenze: O.S. Organizzazioni Speciali).
Comrey, A.L. (1980).
Handbook for the interpretation of the Comrey Personality Scales
. San

Diego, CA: EdITS Publishers.
Comrey, A.L., & Lee, H.B. (1992).
A first course in factor analysis
(ed. a II-a). Hillsdale, NJ:
Lawrence Erlbaum Associates.
Costa, P.T., & McCrae, R.R. (1985).
The NEO Personality Inventory Manual
. Odessa, FL:
Psychological Assessment Resources.
Costa, P.T., & McCrae, R.R. (1990). Personality disorders and the Five Factor Model of
Personality.
Journal of Personality Disorders
,
4
, 362-371.
Costa, P.T., & McCrae, R.R. (1992).
Revised NEO Personality Inventory (NEO-PI-R) and NEO
Five Factor Inventory (NEO-FFI) professional manual
. Odessa, FL: Psychological
Assessment Resources.
Costa, P.T., & Widiger, T.A. (1993). Personality disorders and the five factor model of personality.
Washington, DC: American Psychological Association.
Digman, J.M. (1990). Personality structure emergence of the Five Factors Model.
Annual Review of
Psychology
,
41
, 417-440.
Digman, J.M., & Inouye, J. (1986). Further specification of the five robust factors of personality.
Journal of Personality and Social Psychology
,
50
, 116-123.
Epstein, S. (1979). The stability of behavior: An predicting most of the people much of the time
.
Journal of Personality and Social Psychology
,
37
, 1097-1126.
Fiske, D.W. (1994). Two cheers for the Big Five!
Psychological Inquiry
,
5
, 123-124.
Goldberg, L.R. (1982). From Ace to Zomble: Some exploration in the language of personality. În C.
Spielberger & J. Butcher (eds.),
Advances in personality assessment
(vol. 1). Hillsdale, NJ:
Lawrence Erlbaum Associates.
Goldberg, L.R. (1990). An alternative „Description of personality”: The Big Five factor structure.
Journal of Personality and Social Psychology
,
59
, 1216-1229.
Goldberg, L.R. (1992). The development of the markers of the Big Five factor structure.
Psychological Assessment
,
4
, 26-42.
Graziano, W.G. & Ward, D. (1992). Probing the Big Five in adolescence: Personality and
adjustement during a developmental transition.
Journal of Personality
,
60
, 425-439.
Graziano, W.G., Jensen-Campbell, L.A. & Finch, J.A. (1997). The self as a mediator between
personality and adjustment.
Journal of Personality and Social Psychology
,
73
, 392-404.
Guilford, J.P. (1975). Factors and factors of personality.
Psychological Bulleting
,
82
, 802-814.
Guilford, J.S. & Zimmerman, W.S. (1949).
The Guilford-Zimmerman Temperament Survey.
Manual.
Sheridan Supply, Beverly Hills, CA (ed. italiană: E. Rivolta, O. S. Organizzazioni
Speciali, 1981).
Hogan, R. (1986).
Hogan Personality Inventory manual
. National Computer Systems,
Minneapolis, MN.
John, O.P., Angleitner, A., & Ostendorf, F. (1988). The lexical approach to personality: A historical

review of trait taxonomy research.
European Journal of Personality
,
2
, 171-203.
Klages, S. (1926).
The science of character
. Londra: Allen and Unwin.
McHenry, J.J., Hough, L.M., Toquam, J.L., Hanson, M.A., & Ashworth, S. (1990). Project A
validity results; The relashionship between predictor and criterion domanins.
Personnel
Psychology
,
43
, 335-367.
Norman, W.T. (1963). Toward and adequate taxonomy of personality attributes: Replicate factor
structure in peer nomination personality ratings.
Journal of Abnormal and Social Psychology
,
66
, 574-583.
Norman, W.T. (1967).
2,800 personality trait descriptors: Normative operating characteristics
for a university population
. University of Michigan, Department of Psychology, Ann Arbor.
Ostendorf, F. & Angleitner, A. (1992). On the generality and comprehensiveness of the Five-Factor
Model of personality: Evidence of Five Robust Factors in Questionnaire data. În G.V. Caprara
& G. Van Heck (eds.),
Modern personlity psychology
. Londra: Harvester Wheatsheaf.
Paunonen, S.V., Jackson, D.N., & Ashton, M.C. (2004).
Manual of the Nonverbal Personality
Questionnaire
. Port Huron, MI: Research Psychologists Press.
Peabody, D. (1984). Personality dimensions through trait inferences.
Journal of Personality and
Social Psychology
,
46
, 384-403.
Peabody, D. (1987). Selecting representative trait adjectives.
Journal of Personality and Social
Psychology
,
52
, 59-71.
Saucier, G., & Goldberg, L.R. (1996). The language of personality: Lexical perspectives on the
five-factor model. În J.S. Wiggins (ed.),
The Five-Factor Model of personality: Theoretical
perspectives
(pp. 21-50). New York: Guilford Press.
Saucier, G., Hampson, S.E., & Goldberg, L.R. (2000). Cross-language studies of lexical personality
factors. În S.E. Hampson & L.R. Goldberg (eds.),
Advances in personality psychology
(vol. 1).
Hove: Psychology Press.
Tett, R.P., Jackson, D.N. & Rothstein, M. (1991). Personality measure as predictors of job
persformance: A meta-analytic review.
Personnel Psychology
,
44
, 703-742.
Widiger, T.A. (1993). The DSM-III-R categorical personality disorder diagnosis: A critique and an
alternative.
Psychological Inquiry
,
4
, 75-90.

Partea a III-a
Inventare nonverbale, tipologice și autohtone

Capitolul 10
Chestionarul Nonverbal de Personalitate (NPQ) și Chestionarul
Nonverbal de Personalitate în Cinci Factori (FF-NPQ)
Bogdan Oprea
Chestionarul Nonverbal de Personalitate și Chestionarul Nonverbal de Personalitate în Cinci Factori sunt două
instrumente nonverbale construite pentru măsurarea unor constructe ale personalității umane normale. Primul are la bază
teoria personalității elaborată de Murray (1938), iar al doilea structura în cinci factori a personalității din modelul
Big Five
.
Itemii celor două chestionare sunt stimuli vizuali reprezentați de ilustrații naive în creion, alb-negru, fiecare având în
centrul său un personaj principal, care se află într-o anumită situație sau manifestă un anume comportament. Persoana
care completează chestionarele trebuie să evalueze, utilizând o scală Likert în șapte trepte, probabilitatea de a se implica în
comportamentul prezentat în fiecare ilustrație. NPQ conține 136 de astfel de desene, iar FF-NPQ 60.
Proprietățile psihometrice ale celor două chestionare nonverbale au fost studiate în diferite contexte transculturale, iar
rezultatele au indicat faptul că ambele sunt fidele și valide. NPQ și FF-NPQ sunt administrate de obicei sub forma creion-
hârtie, dar există și o formă electronică a celor două chestionare, care permite administrarea on-line.
Evaluarea nonverbală a personalității oferă câteva avantaje în studierea comportamentului uman: permite testarea unui
model universal al structurii personalității, fără traducerea itemilor dintr-o limbă în alta, dă posibilitatea studierii modului în
care oamenii percep comportamentul celorlalți, iar chestionarele pot fi aplicate unor persoane pentru care este dificilă
înțelegerea itemilor verbali (de exemplu, din cauza problemelor de citire, analfabetismului, dizabilităților de învățare sau
vârstelor mai reduse).
Evaluarea personalității prin intermediul NPQ și FF-NPQ are o aplicabilitate importantă în trei domenii vaste: consiliere și
psihoterapie, orientare vocațională și consultanță în carieră, activitatea în domeniul resurselor umane (Paunonen
et al
.,
2006). În ceea ce privește resursele umane, cele două chestionare pot fi utilizate pentru a răspunde la cel puțin trei nevoi
specifice: selecția de personal, orientarea și consilierea în dezvoltarea carierei și evaluarea și echilibrarea echipelor de lucru.
10.1. Introducere
Chestionarul Nonverbal de Personalitate (
Nonverbal Personality Questionnaire
, NPQ) este un
instrument nonverbal creat pentru măsurarea unor constructe ale personalității umane normale.
Acesta are la bază teoria personalității elaborate de Murray (1938), care pornește de la faptul că

oamenii au anumite nevoi, iar pentru îndeplinirea lor ei manifestă anumite comportamente, care, în
ansamblu, reprezintă personalitatea. Având nevoi diferite, oamenii au personalități diferite. Așadar,
NPQ a fost construit pentru a măsura aceste nevoi. Ca și NPQ, Chestionarul Nonverbal de
Personalitate în Cinci Factori (
Five-Factor Nonverbal Personality Questionnaire
, FF-NPQ) este
un instrument nonverbal construit pentru a măsura personalitatea umană normală, structurată în cinci
factori, având la bază modelul
Big Five
care include: Extraversiunea, Agreabilitatea,
Conștiinciozitatea, Nevrotismul și Deschiderea către experiență. FF-NPQ reprezintă o versiune
prescurtată a NPQ, cu 60 de itemi, dintre care doar 10 nu se regăsesc și în NPQ.
NPQ este structurat pe 16 scale, la care se adaugă o scală de validitate. Fiecare conține opt
itemi, numărul total de itemi fiind de 136. Chestionarul măsoară 16 dintre cele 27 de trăsături de
personalitate descrise de Murray (1938) în teoria sa dedicată nevoilor umane: Reușită
(
Achievement
), Afiliere (
Affiliation
), Agresiune (
Aggression
), Autonomie (
Autonomy
), Dominanță
(
Dominance
), Rezistență (
Endurance
), Exhibiție (
Exhibition
), Căutarea aventurii (
Thrill-Seeking
),
Impulsivitate (
Impulsivity
), Altruism (
Nurturance
), Ordine (
Order
), Joacă (
Play
), Senzorialitate
(
Sentience
), Recunoaștere socială (
Social

recognition
), Nevoia de ajutorare (
Succorance
) și
Înțelegere (
Understanding
).
Ambele chestionare sunt nonverbale. Astfel, itemii nu sunt întrebări, afirmații sau alte tipuri de
stimuli verbali, cum se întâlnește la majoritatea instrumentelor de evaluare a personalității, ci sunt
stimuli vizuali reprezentați de ilustrații naive în creion, alb-negru, fiecare având aproximativ 6 × 9
cm. Toate ilustrațiile au în centrul lor câte un personaj principal, singurul personaj din imagine care
are părul desenat, pentru a putea fi diferențiat. El se află într-o anumită situație sau manifestă un
anumit comportament. Persoana care completează chestionarul trebuie să evalueze pe o scală Likert
în șapte trepte probabilitatea de a se implica în comportamentul prezentat în fiecare ilustrație.
Punctajele mici indică o probabilitate mică, iar cele mari o probabilitate ridicată de implicare a
respondentului în respectivele comportamente sau situații, răspunsul „4” fiind considerat neutru.
Evaluarea nonverbală a personalității oferă câteva avantaje în studierea comportamentului
uman, spre deosebire de cea verbală. Evaluările verbale standard ale personalității se pot limita la
respondenți care pot citi și înțelege itemii, însă uneori este necesară evaluarea unor grupuri sau
persoane care nu pot înțelege semnificațiile itemilor verbali, cum ar fi copiii care nu au dobândit
încă abilitatea de a citi. NPQ și FF-NPQ pot fi aplicate la vârste mici, mergând chiar până la 7 ani,
în timp ce majoritatea chestionarelor de personalitate pot fi administrate doar persoanelor de peste
11-12 ani (Paunonen, Jackson, Ashton, Iliescu, Minulescu și Nedelcea, 2006). Alte cazuri sunt cele
clinice, în care respondenții au un deficit de atenție și nu se pot concentra suficient de mult pentru a
răspunde la itemi verbali prea lungi, cele ale adulților nealfabetizați sau care nu au învățat să
citească suficient de bine încât să înțeleagă itemii și cele ale persoanele a căror limbă maternă nu
este cea folosită în chestionarele verbale și astfel nu pot înțelege itemii.
Un alt avantaj este acela că permite testarea unui model universal al structurii personalității, în

literatura de specialitate existând un interes major pentru explorarea asemănărilor și diferențelor
transculturale în raport cu structura personalității (Rolland, 2002; Triandis și Euh, 2002). Dovezile
sugerează că dimensiunile personalității din modelul
Big Five
sunt replicabile în orice cultură
(McCrae
et al
., 2005; McCrae și Costa, 1997; De Raad și Peabody, 2005). Cu toate acestea,
majoritatea studiilor s-au bazat pe instrumente verbale de măsurare a personalității. Așadar, NPQ și
FF-NPQ oferă o alternativă în cercetarea diferențelor transculturale, având avantajul că itemii nu
trebuie traduși și, prin urmare, nu apar probleme majore legate de echivalența acestora în diferite
limbi.
Cele două chestionare nonverbale sunt utile și în studierea schimbării cadrului cultural
(
cultural frame switching
, CFS) (Hong
et al
., 1997, 2000). Având în vedere faptul că în momentul
de față oamenii sunt expuși la influențe culturale variate, psihologii sunt din ce în ce mai interesați
de efectele pe care acestea le pot avea asupra evaluării personalității. De exemplu, Ramírez-
Esparza și colaboratorii săi (2006) au vrut să verifice dacă indivizii care vorbesc atât engleză, cât
și spaniolă își evaluează diferit personalitatea atunci când sunt folosite instrumente de măsurare în
limbi diferite. Rezultatele au arătat că cei care vorbesc două limbi s-au evaluat ca fiind mai
extravertiți, agreabili și conștiincioși când le-a fost administrat un instrument în limba engleză, în
comparație cu autoevaluarea pe baza instrumentului în limba spaniolă. Folosind cele două
chestionare nonverbale, se poate verifica dacă diferențele legate de autoevaluare se datorează
semnificației itemilor în sine, cauzate de o adaptare slabă a instrumentelor la diferite limbi, sau
unor autoevaluări în raport cu diferitele culturi la care au fost expuse persoanele evaluate.
Nu în ultimul rând, NPQ și FF-NPQ pot fi folosite în studierea modului în care oamenii percep
comportamentul celorlalți. Inițial, cartonașele folosite în cele două chestionare nonverbale au fost
utilizate pentru a cerceta percepția asupra altora (Paunonen și Jackson, 1979). La început,
subiecților li s-au prezentat anumite caracteristici de personalitate care descriau o persoană
ipotetică. Acestea erau prezentate verbal unor persoane, sub formă de afirmații, și nonverbal altora,
sub formă de ilustrații folosite în NPQ și FF-NPQ. Apoi, persoanele erau rugate ca pe baza
informațiilor pe care le-au primit despre persoana ipotetică să deducă în ce alte comportamente s-
ar putea implica aceasta. Comportamentele respective erau prezentate fie nonverbal, folosind
cartonașele, fie verbal, folosind afirmații scrise. Paunonen și Jackson (1979) au vrut să verifice în
acest studiu dacă semnificațiile cuvintelor folosite în descrierea persoanei ipotetice pot influența
modul în care participanții la testare deduc ce alte comportamente ar putea avea persoana
respectivă. Rezultatele au indicat atribuiri comportamentale similare pentru ambele condiții,
infirmând ipoteza conform căreia cuvintele utilizate în itemii verbali scad acuratețea evaluării
personalității.
10.2. Considerentele istorice

Interesul pentru dezvoltarea unui chestionar nonverbal de măsurare a pornit de la nevoia de a
clarifica o controversă legată de teoria evaluării personalității. Această controversă se referea la
întrebarea dacă nu cumva structura factorială a personalității identificată de majoritatea
instrumentelor de măsurare este de fapt influențată de cuvintele folosite în itemii chestionarelor
(Paunonen și Jackson, 1979). Din acest motiv, un artist a primit sarcina de a desena aproximativ
200 de cartonașe în care era reprezentată o persoană ce manifesta anumite comportamente.
Cartonașele au fost folosite inițial de Paunonen și Jackson (1979) într-un studiu privind percepția
comportamentelor, în care participanții au fost rugați să estimeze probabilitatea ca o persoană
ipotetică să se implice în fiecare comportament ilustrat.
Trăsăturile reprezentate de cartonașe au fost dezvoltate pe baza itemilor din PRF (
Personality
Research Form
) (Jackson, 1984), un instrument construit în raport cu sistemul de nevoi al lui
Murray (1938). Conștientizând valoarea acestor cartonașe în evaluarea personalității, cercetătorii
au decis să le folosească pentru construirea unui chestionar nonverbal. Pornind de la cei 202 itemi
nonverbali, au testat o formă primară a chestionarului nonverbal de personalitate pe patru
eșantioane de studenți în an terminal, trei grupuri din America de Nord și unul din Finlanda. În
acest studiu inițial, fidelitatea scalelor a fost, în general, acceptabilă, cu un coeficient mediu de
fidelitate Alfa de 0,71, considerat ca fiind mai degrabă ridicat, având în vedere faptul că scalele
aveau o dimensiune redusă, cu un număr de itemi cuprins între 9 și 16 (Paunonen, Jackson și
Keinonen, 1990).
În continuare, autorii au analizat itemii cu scopul de a-i identifica și selecta pe cei mai puternici
dintre cei 202 inițiali. Aceștia și-au propus să selecteze opt itemi pentru fiecare scală. Procesul
pentru selecția itemilor a presupus o procedură de ordonare secvențială, după proprietățile
psihometrice ale itemilor și eliminarea acelora care nu atingeau anumite standarde. Produsul final a
fost NPQ, un chestionar cu 136 de itemi, conținând 16 scale a câte opt itemi și o scală construită
pentru a verifica validitatea răspunsurilor. În ultima versiune a NPQ (Paunonen, Jackson și Ashton,
2004), scala pentru verificarea validității răspunsurilor a fost redenumită Scala de devianță (De,
Deviation
) și s-a concluzionat că ea măsoară tendința persoanelor de a se implica în
comportamente deviante, cum ar fi furtul sau distrugerea de bunuri.
Adaptarea NPQ în România a început în anul 2004 și a presupus un efort de aproape un an.
Instrumentul de evaluare a personalității a fost testat pe diverse segmente de populație. După
culegerea datelor, au fost analizați itemii cu scopul de a-i detecta pe cei slabi, dar și imagini a
căror semnificație ar fi putut fi înțeleasă în mod diferit de anumiți respondenți. Acest lucru a fost
realizat pentru a evita răspunsurile distorsionate și o fidelitate scăzută a chestionarului. În urma
analizei datelor, a reieșit că nu există itemi slabi, iar fidelitatea NPQ este la nivelul eșantioanelor
nord-americane (Paunonen
et al
., 2006).
Având în vedere că, uneori, evaluarea personalității pe baza modelului
Big Five
este necesară
sau de dorit, autorii NPQ au decis să dezvolte un instrument de evaluare a celor cinci factori

folosind itemi nonverbali de tipul celor utilizați în NPQ. În construcția FF-NPQ, decizia autorilor a
fost aceea de a nu genera itemi noi, ci de a folosi cât mai mulți dintre cei 136 de itemi ai NPQ. Din
acest motiv, Paunonen și colaboratorii săi (2004) au încercat să stabilească relevanța fiecărei scale
a NPQ pentru modelul
Big Five
prin corelarea acestora cu măsurări ale celor cinci factori de
personalitate, folosind NEO PI-R și NEO FFI (Costa și McCrae, 1992), două instrumente
consacrate pentru evaluarea factorilor acestui model.
În prima etapă, NEO FFI a fost administrat împreună cu NPQ unui eșantion format din 304
studenți nord-americani (Paunonen, Ashton și Jackson, 2001). Înainte de distribuirea
chestionarelor, cei trei autori au fixat o corelație de minim 0,30, necesară pentru ca o scală a NPQ
să fie asociată unuia dintre cei cinci factori. Pe baza acestui criteriu, au fost realizate următoarele
asocieri ale trăsăturilor din NPQ cu cei cinci factori
Big Five
: scalele de Afiliere (Af), Dominanță
(Do) și Exhibiție (Ex) au fost asociate factorului Extraversiune (E); scala de Altruism (Nu) și cea
de Agresiune (Ag – scorată invers) au fost asociate cu factorul Agreabilitate (A); scalele de Reușită
(Ac), Rezistență (En), Ordine (Or) și Impulsivitate (Im – scorată invers) au fost asociate factorului
Conștiinciozitate (C); scala Nevoie de sprijin (Su) a fost asociată factorului Nevrotism (N);
Autonomie (Au), Senzorialitate (Se) și Înțelegere (Un) au revenit factorului Deschidere către
experiență (O) (Paunonen
et al
., 2006).
Din procesul de selectare a itemilor pentru FF-NPQ au fost excluse trei scale: cea de Căutare a
aventurii (Ts), cea de Recunoaștere socială (Sr) și cea de Joacă (Pl), deoarece nu au corelat
suficient cu nici una dintre cele cinci dimensiuni ale NEO FFI (Paunonen
et al
., 2004). Autorii au
decis să construiască câte o scală formată din 12 itemi pentru fiecare dintre cei cinci factori de
personalitate
Big Five
, selectând itemi relevanți din NPQ, cu condiția ca respectivii itemi să
coreleze puternic cu factorii din NEO FFI. În ceea ce privește factorul N, Nevrotism, singura scală
care s-a dovedit relevantă și din care au putut fi extrași itemi a fost scala de Nevoie de sprijin (Su).
Din acest motiv, cei opt itemi ai acestei scale au fost singurii incluși automat în scala experimentală
inițială de Nevrotism, ceea ce a făcut ca în prima formă de FF-NPQ factorul N să fie reprezentat
doar de opt itemi.
Atunci când au construit scalele pentru FF-NPQ, autorii au selectat din NPQ pentru
Extraversiune trei itemi din scala de Afiliere (Af), trei din scala de Dominanță (Do) și șase din
scala de Exhibiție (Ex). Pentru Agreabilitate, autorii au selectat cinci itemi din scala de Altruism
(Nu) și șapte din scala de Agresiune (Ag) scorați invers. Pentru Conștiinciozitate au fost selectați
patru itemi din scala de Reușită (Ac), trei din scala de Rezistență (En) și cinci din scala de Ordine
(Or). Pentru Deschiderea către experiență au fost selectați trei itemi din scala de Autonomie (Au),
cinci din scala de Senzorialitate (Se) și patru din scala de Înțelegere (Un). Pentru Nevrotism,
autorii au decis să aleagă doar opt itemi din scala Nevoia de sprijin (Su).
Următorul pas a fost acela de a aduce scala de Nevrotism la aceeași dimensiune cu restul
scalelor (Paunonen și Ashton, 2002). Au fost desenați 13 noi itemi nonverbali, care să aibă un

conținut relaționat cu semnificația conceptului de Nevrotism, aceștia făcând referire la depresie,
fobii sau anxietate. Pentru a selecta cei mai buni itemi pentru această scală, autorii au administrat
unui eșantion de 178 de studenți cei 13 itemi noi împreună cu cei 56 selectați deja pentru FF-NPQ.
În plus, a fost administrat și NEO-FFI, pentru a evalua validitatea concurentă. Analiza factorială a
datelor a evidențiat patru factori ai Nevrotismului: comportamentul fobic, paranoia, depresia și
nevoia de sprijin. În cele din urmă, scala pentru Nevrotism a fost construită din cei mai buni trei
itemi ai celor patru factori, având în final tot 12 itemi, la fel ca și restul scalelor. Versiunea curentă
a FF-NPQ este formată din 60 de itemi, cu câte 12 pentru fiecare scală factorială
Big Five
.
Ca și în cazul NPQ, adaptarea FF-NPQ în România a început în anul 2004, având la bază un
studiu corelațional între scalele acestui chestionar și scalele NEO PI-R. În plus, scalele FF-NPQ au
fost corelate cu adjectivele cuprinse în
Adjective Check List
(ACL, Gough și Heilbrun, 1983), cu
scopul de a stabili rețeaua nomologică a celor cinci factori măsurați de FF-NPQ. Detalii despre
aceste analize, care au demonstrat că FF-NPQ are caracteristici psihometrice asemănătoare cu
variante ale chestionarului folosite în alte culturi, pot fi regăsite în Paunonen și colaboratorii săi
(2006).
10.3. Caracteristicile psihometrice
Proprietățile psihometrice ale celor două chestionare nonverbale au fost studiate în diferite
contexte transculturale (Paunonen
et al
., 1990, 1992, 1996, 2000, 2006; Amelang
et al
., 2002; Lee
et al
., 2000). Datele pentru aceste studii au fost culese din țări precum Polonia, Finlanda,
Germania, Rusia, Coreea sau România. Un avantaj al acestei varietăți este acela că le permite
cercetătorilor să verifice dacă proprietățile psihometrice ale celor două instrumente pot fi
generalizate la mai multe culturi. În plus, eșantioanele diversificate permit compararea dintre
grupuri în raport cu genul, vârsta, țara sau cultura din care provin respondenții.
De exemplu, pentru cele 17 scale ale NPQ, în urma analizelor realizate pe baza eșantionului
normativ românesc, a reieșit faptul că bărbații din România au scoruri medii mai accentuate la
scalele Ag, Ts, Ex, Pl, Do, Au, Im, Sr, De, putând fi descriși ca fiind mai înclinați spre agresivitate,
spre căutarea aventurii și a senzațiilor, spre dominanță, autonomie și independență, spre exhibiție,
joacă și impulsivitate, accedere la recunoaștere socială și spre devianță și nonconformism. Scoruri
mai ridicate pentru femei se observă la scalele Or, Af, Nu, Se, Su, Un, descrise ca fiind în primul
rând mai ordonate și organizate, mai calde, mai altruiste, mai deschise spre domeniul estetic, mai
neajutorate și în căutare de afecțiune și mai înclinate spre introspecție (tabelul 10.1) (Paunonen
et
al
., 2006).
Tabelul 10.1.
Mediile și dispersiile scalelor NPQ pentru eșantionul normativ românesc

Masculin (N = 900)
Feminin (N = 900)
Combinat (N = 1800)
Medie
Dispersie
Medie
Dispersie
Medie
Dispersie
Ac
32,19
7,22
33,73
7,43
32,96
7,37
Af
36,48
7,31
37,21
7,36
36,85
7,34
Ag
26,96
8,56
23,55
8,30
25,25
8,60
Au
32,83
7,19
32,42
7,05
32,63
7,12
Do
30,94
6,76
29,06
6,99
30,00
6,94
En
32,64
7,46
33,10
7,82
32,87
7,64
Ex
27,26
8,58
25,63
9,18
26,44
8,92
Ts
27,76
8,18
23,96
8,81
25,86
8,71
Im
28,57
8,09
27,07
7,15
27,82
7,67
Nu
36,25
8,56
41,05
8,41
38,65
8,81
Or
31,96
8,16
37,24
7,98
34,60
8,49
Pl
32,93
7,22
28,93
8,01
30,93
7,88
Se
34,99
7,30
37,73
8,04
36,36
7,80
Sr
30,23
8,04
28,93
7,45
29,58
7,77
Su
29,74
7,75
31,96
7,71
30,85
7,81
Un
31,28
9,00
34,72
8,10
33,00
8,73
De
21,37
9,13
18,51
8,46
19,94
8,91
Sursa
: Paunonen
et al
. (2006), p. 28.

În ceea ce privește FF-NPQ, analizând datele din eșantionul normativ românesc, se evidențiază
faptul că bărbații din România au valori mai ridicate la scala de Extraversiune (E), iar femeile la
toate celelalte patru scale, în cazul scalei de Conștiinciozitate (C) și a celei de Agreabilitate (A)
diferențele fiind chiar foarte mari (tabelul 10.2) (Paunonen
et al
., 2006). În plus, dispersia
scorurilor este fundamental diferită pentru bărbați în cazul scalei de Nevrotism (N), ceea ce indică
o împrăștiere mult mai mare a scorurilor și o uniformitate mai scăzută a acestora.
Tabelul 10.2.
Mediile și dispersiile scalelor FF-NPQ pentru eșantionul normativ românesc
Masculin (N = 900)
Feminin (N = 900)
Combinat (N = 1.800)
Medie
Dispersie
Medie
Dispersie
Medie
Dispersie
N
41,66
11,62
47,15
10,87
44,40
11,58
E
43,99
10,39
42,52
10,63
43,26
10,53
O
51,65
11,07
54,53
11,03
53,09
11,14
A
54,63
10,31
61,58
10,79
58,11
11,11
C
47,80
11,31
55,35
10,50
51,58
11,54
Sursa
: Paunonen
et al
. (2006), p. 104.

10.3.1. Fidelitatea
Cu toate că NPQ și FF-NPQ folosesc exact aceiași itemi pentru toate culturile, este important să fie
verificate transcultural proprietățile psihometrice ale celor două scale, deoarece pot exista
diferențe legate de modul în care respondenții interpretează itemii în diferite culturi. Un studiu cu
acest scop a fost realizat de Paunonen și colaboratorii săi (1996), în care a fost raportată fidelitatea
pentru toate cele 17 scale ale NPQ în șase țări (una din America de Nord, patru din Europa și una
din Asia). Cu toate că rezultatele susțin, în general, faptul că testul poate fi folosit în aceste state,
fidelitatea câtorva scale este relativ scăzută în unele dintre acestea. În special în Hong Kong, de
unde au fost culese datele din Asia, scalele Ac, Im, Or, Su, Un și In nu ating nivelul de 0,60 (tabelul
10.3). De aici ar putea să reiasă faptul că NPQ este mai puțin aplicabil în culturile asiatice, spre
deosebire de culturile europene sau americane. Cu toate acestea, o limitare a studiului este faptul că
eșantioanele sunt relativ mici, fiecare fiind compus din aproximativ 100 de participanți, motiv
pentru care este nevoie de mai multe studii pentru a ajunge la o concluzie.
În cazul României, niciuna dintre cele 17 scale ale NPQ nu are indici Alfa de consistență
internă mai mici de 0,50 (tabelul 10.3). Aceasta este consistența internă a scalei de dominanță (Do)
și este cea mai scăzută. De asemenea, scoruri mai scăzute au scalele Af (0,53), Au (0,53) și Ac
(0,55), iar scoruri mari se semnalează la scalele De (0,78), Nu (0,73), Ag (0,72) și Un (0,72).
Indicele mediu de consistență internă pentru întregul test este de 0,64, ceea ce semnifică un indice
bun și în consonanță cu rezultatele studiilor multiculturale realizate pentru NPQ.
Tabelul 10.3.
Consistența internă a scalelor NPQ
Scală NPQ
Coreea
(N = 220)
Canada
(N = 94)
Hong Kong
(N = 100)
Finlanda
(N = 92)
Polonia
(N = 100)
Germania
(N = 90)
Rusia
(N = 99)
România
(N = 1800)
Reușită (Ac)
0,66
0,58
0,38
0,59
0,48
0,52
0,60
0,55
Afiliere (Af)
0,64
0,75
0,63
0,70
0,70
0,70
0,61
0,53
Agresiune (Ag)
0,75
0,83
0,68
0,71
0,71
0,66
0,78
0,72
Autonomie (Au)
0,72
0,82
0,64
0,61
0,68
0,67
0,72
0,53
Dominanță (Do)
0,64
0,63
0,60
0,62
0,69
0,70
0,61
0,50
Rezistență (En)
0,65
0,66
0,60
0,55
0,71
0,57
0,63
0,60
Exhibiție (Ex)
0,75
0,83
0,69
0,79
0,68
0,65
0,76
0,71
Căutarea aventurii (Ts)
0,84
0,91
0,78
0,82
0,82
0,79
0,82
0,71
Impulsivitate (Im)
0,64
0,52
0,54
0,58
0,47
0,65
0,73
0,65
Altruism (Nu)
0,70
0,83
0,76
0,72
0,87
0,75
0,78
0,73
Ordine (Or)
0,77
0,73
0,47
0,73
0,70
0,71
0,56
0,69
Joacă (Pl)
0,66
0,74
0,64
0,64
0,67
0,70
0,66
0,58
Senzorialitate (Se)
0,64
0,74
0,67
0,66
0,51
0,72
0,63
0,65
Recunoaștere socială (Sr)
0,72
0,83
0,66
0,73
0,74
0,70
0,61
0,64

Nevoia de ajutorare (Su)
0,71
0,76
0,48
0,46
0,65
0,58
0,62
0,60
Înțelegere (Un)
0,71
0,81
0,59
0,71
0,67
0,56
0,68
0,72
Devianță (De)
0,71
0,75
0,39
0,49
0,68
0,74
0,67
0,78
Notă
: Bazat pe Lee
et al
. (2000), Paunonen
et al
. (1996) și Paunonen
et al
. (2006).

Indicii de fidelitate ai NPQ calculați pentru populația din România prin metoda test-retest pe un
eșantion de 91 de participanți, dintre care 40 de bărbați și 51 de femei, supuși la retest după un
interval de 16 zile de la primul test, au avut o medie de 0,83 (tabelul 10.4) (Paunonen
et al
., 2006).
Cu toate acestea, valoarea ridicată a mediei indicilor de fidelitate test-retest se poate datora
faptului că stimulii vizuali pot fi memorați mai ușor decât stimulii verbali.
Tabelul 10.4.
Fidelitatea test-retest pentru NPQ în România
Scala
Test-retest* (N = 91)
Reușită (Ac)
0,77
Afiliere (Af)
0,82
Agresiune (Ag)
0,85
Autonomie (Au)
0,79
Dominanță (Do)
0,77
Rezistență (En)
0,83
Exhibiție (Ex)
0,82
Căutarea aventurii (Ts)
0,86
Impulsivitate (Im)
0,83
Altruism (Nu)
0,90
Ordine (Or)
0,83
Joacă (Pl)
0,82
Senzorialitate (Se)
0,87
Recunoaștere socială (Sr)
0,83
Nevoia de ajutorare (Su)
0,88
Înțelegere (Un)
0,87
Devianță (De)
0,81
Notă
: * Retestul a fost efectuat după două săptămâni.
Sursa
: Paunonen
et al
. (2006), p. 28.

În cazul FF-NPQ, indicii de consistență internă pentru cele cinci scale, calculați pe eșantionul
românesc complet, de 1.800 participanți, au fost cuprinși între valoarea 0,50 pentru Agreabilitate
(A) și 0,75 pentru Conștiinciozitate (C), cu un indice Alfa mediu de 0,68 (Paunonen
et al
., 2006).

Pentru Nevrotism (N), indicele de consistență internă a fost de 0,74, pentru Extraversiune (E) 0,69,
iar pentru Deschidere către experiență (O) 0,73. Aceste valori sunt dovada unei fidelități foarte
bune a FF-NPQ, chiar semnificativ mai ridicate decât în cazul formei lungi, NPQ.
10.3.2. Validitatea
În general, validitatea convergentă dintre NPQ și PRF a fost satisfăcătoare (Paunonen
et al
., 1990,
1992, 1996, 2000; Amelang
et al
., 2002), cu o medie de
r
= 0,43 pentru loturile studiate. Nu este de
așteptat să existe o validitate convergentă foarte ridicată între cele două instrumente, deoarece
descrierile nonverbale ale personalității, în comparație cu cele verbale, se restrâng doar la
comportamente observabile, iar acestea nu pot să reprezinte anumite tendințe cognitive sau afective,
cum ar fi unele preferințe, dorințe sau stări emoționale. Acest lucru poate atenua corelațiile dintre
scalele celor două instrumente.
S-a observat că există diferențe între culturi în ceea ce privește validitatea convergentă dintre
NPQ și PRF. Cele mai ridicate niveluri ale validității convergente au fost evidențiate în cazul
eșantioanelor din Canada, cu un
r
mediu de 0,50, și în cazul eșantioanelor din Europa, cu un
r
mediu de 0,43, iar cele mai scăzute niveluri ale validității convergente au fost evidențiate în cazul
eșantioanelor din Hong Kong, cu un
r
mediu de 0,28, respectiv din Israel, cu un
r
mediu de 0,27.
Aceste diferențe pot fi cauzate atât de traducerea nepotrivită a itemilor care compun PRF în alte
limbi, cât și de faptul că anumite ilustrații din NPQ pot avea alt sens pentru culturi diferite. Totuși,
validitățile convergente rezonabil de bune în culturile de tip european și nord-american arată că
semnificația desenelor din itemi este relativ identică în aceste culturi.
În cazul FF-NPQ, validitatea convergentă cu scalele corespondente din NEO PI-R (Costa și
McCrae, 1992) a fost, de asemenea, ridicată, corelațiile variind în funcție de eșantion și scală de la
0,42 la 0,66, cu o medie de 0,53. Aceste valori sunt asemănătoare cu cele care se obțin, de obicei,
când se fac corelații între două instrumente care măsoară cei cinci mari factori ai personalității.
Pentru lotul românesc, indicii de corelație între FF-NPQ și scalele omonime ale NEO PI-R sunt
plasați la un nivel acceptabil, deși sunt mai scăzuți decât cei raportați de Paunonen și colaboratorii
săi (2004). Acești indici de validitate convergentă sunt cuprinși între 0,42 pentru scala N și 0,59
pentru scala O, cu o medie de 0,48, valori care demonstrează un tipar asemănător cu cel obținut în
studiile transculturale anterioare. Indicii de validitate convergentă au fost de 0,47 pentru E, 0,51
pentru A și 0,43 pentru C (Paunonen
et al
., 2006).
Atunci când este evaluată calitatea unui test psihometric, este importantă și validitatea de
criteriu, mai ales în predicția unor variabile comportamentale. Validitatea de criteriu a FF-NPQ a
fost analizată folosind Formularul de raportare a comportamentului (
Behavior Report Form
, BRF)
(Paunonen, 1998, 2003; Paunonen și Ashton, 2001). BRF este un chestionar prin care persoanele
testate raportează comportamente obiective în care se implică, printre care consumul de alcool sau

tutun, numărul mediu de petreceri la care aceștia participă pe lună, dacă fac sport sau nu etc.
Paunonen și colaboratorii săi (2001) au raportat faptul că FF-NPQ și BRF prezintă corelații
asemănătoare cu cele dintre NEO FFI și BRF, ceea ce sugerează că validitatea de criteriu a scalelor
nonverbale este echivalentă cu cea a scalelor verbale care măsoară personalitatea.
10.3.3. Considerentele factoriale
În urma analizei factoriale a datelor culese pe lotul normativ masculin românesc, a fost evidențiată
o grupare în cinci factori, care este reprezentativă pentru 73,8% din varianța totală a datelor, dar
care diferă, într-o anumită măsură, de grupările tradiționale pentru
Big Five
. Primul factor este
încărcat de itemi ce țin de Conștiinciozitate și Ordine (scalele Ac, En, Or, Au, Se și Un), al doilea
factor este încărcat de itemi ce țin de Agresivitate, Dominanță și Impulsivitate (Ag, Do, Im, De), al
treilea se referă la Extraversiune (Af și Pl), al patrulea factor cuprinde perfect fațeta de Nevrotism
(Sr și Su), iar cel de-al cincilea se referă la Căutarea aventurii (Ex, Ts și De) și se corelează destul
de puternic cu cel de-al doilea factor (Paunonen
et al
., 2006).
Analiza factorială realizată asupra eșantionului normativ feminin duce la reproducerea aceleiași
structuri factoriale în cinci factori. Așadar, se poate observa păstrarea intactă a factorului
Nevrotism din soluția anterioară, ca și păstrarea grupării comune a majorității scalelor ce țin de
fațetele de Conștiinciozitate (C) și Ordine (O) într-un singur factor. Se manifestă, de asemenea,
aceeași grupare principială într-un singur factor pentru scalele de Agresivitate (Ag), Dominanță
(Do) și Impulsivitate (Im). Cu toate acestea, există și anumite diferențe, în special legate de factorul
care descrie Extraversiunea și cel care descrie Căutarea aventurii. Concluziile enunțate anterior
pentru soluțiile factoriale calculate separat în cazul eșantionului feminin și al celui masculin se
confirmă și în situația în care se rulează analiza factorială pentru lotul compozit (tabelul 10.5)
(Paunonen
et al
., 2006). Analiza factorială confirmă gruparea în cinci factori a celor 17 scale ale
NPQ, cu diferențe relativ mici în raport cu cei cinci factori din modelul
Big Five
.
Tabelul 10.5.
Soluția analizei factoriale asupra eșantionului normativ românesc
Scală
Factor 1
Factor 2
Factor 3
Factor 4
Factor 5
A1
Nu
0,62
0,03
–0,33
0,09
0,45
A2
Ag
–0,14
0,81
0,34
0,18
–0,11
A3
Do
0,33
0,71
0,21
0,13
0,05
C1
Ac
0,63
0,09
0,19
0,20
0,25
C2
En
0,78
0,18
0,05
0,09
–0,03
C3
Or
0,62
0,12
–0,33
–0,01
0,31
C4
Im
–0,02
0,52
0,53
0,28
0,10
E1
Af
0,25
0,07
0,23
0,07
0,83

E2
Ex
0,10
0,20
0,77
0,17
–0,03
E3
Pl
0,09
0,19
0,73
0,10
0,28
N1
Sr
0,08
0,35
0,37
0,64
0,16
N2
Su
0,35
0,10
0,02
0,82
–0,04
O1
Au
0,57
0,25
0,25
0,10
–0,01
O2
Ts
0,32
0,19
0,71
0,02
–0,31
O3
Se
0,73
–0,10
0,07
0,11
0,37
O4
Un
0,83
–0,15
0,05
0,18
–0,03
V1
De
–0,26
0,46
0,45
0,25
–0,37
N
0,26
0,27
0,23
0,88
0,08
E
0,19
0,21
0,80
0,16
0,45
O
0,87
0,06
0,39
0,15
–0,01
A
0,43
0,80
0,10
0,21
0,22
C
0,77
0,34
0,15
0,21
0,24
Sursa
: Paunonen
et al
. (2006), p. 33.
10.4. Administrarea și scorarea
10.4.1. Calificarea utilizatorilor
Atât NPQ, cât și FF-NPQ, sunt instrumente de clasă B (AERA, APA și NCME, 2014). Astfel,
evaluările pe baza celor două instrumente pot fi interpretate și folosite în formularea unor
recomandări sau luarea unor decizii doar de către utilizatori profesioniști. Cu toate acestea, NPQ și
FF-NPQ pot fi administrate fără a fi necesară parcurgerea unor instrucțiuni sau pregătiri speciale,
neexistând restricții legate de calificarea utilizatorilor. Totuși, pentru a obține informații detaliate
despre condițiile legale în care se folosesc aceste instrumente se recomandă consultarea companiei
editoriale care deține drepturile de comercializare și distribuție pe teritoriul României.
10.4.2. Procedurile de administrare și instructajul
NPQ și FF-NPQ sunt administrate de obicei sub forma creion-hârtie, dar există și o formă
electronică a celor două chestionare, care permite administrarea on-line. Acestea nu sunt teste de
performanță și nu există răspunsuri corecte sau greșite la itemii lor. Cele două instrumente de
evaluare a personalității se compun dintr-un caiet de testare sau un set de cartonașe care conțin
itemii nonverbali ai testelor și o foaie de răspuns. Caietul de testare este reutilizabil și poate fi
folosit pentru mai mulți indivizi, pe când foile de răspuns se pot utiliza o singură dată. Persoana
privește itemii din caietul de testare sau cartonașele cu stimulii vizuali, însă completează

răspunsurile sale pe foaia de răspuns, unde se trec, de asemenea, și o serie de date demografice.
Atât NPQ, cât și FF-NPQ se aplică fără limită de timp, ceea ce înseamnă că fiecare persoană poate
lucra în propriul său ritm pentru a oferi răspunsurile cele mai reprezentative pentru ea. Cu toate
acestea, administrarea NPQ rareori durează mai mult de 20-25 de minute, iar cea a FF-NPQ nu mai
mult de 10 minute.
Deși utilizează itemi vizuali, în instructajul celor două chestionare persoanele sunt invitate să
răspundă la fiecare item folosind o scală cu variante de răspuns. Persoana testată este invitată să
privească fiecare dintre cele 136 de imagini, să înțeleagă semnificația comportamentului ilustrat și
să evalueze pe o scală Likert cu șapte trepte probabilitatea de a se implica într-un comportament
similar. Un scor de „1” semnifică faptul că persoana evaluată privește implicarea sa într-un
comportament precum cel din imagine ca fiind extrem de improbabilă, pe când un scor de „7” arată
că privește implicarea sa în respectivul comportament ca fiind extrem de probabilă. Punctul de
mijloc al scalei este punctul „4”, care este similar unei evaluări neutre sau nehotărâte, de tipul „nici
improbabil, nici probabil”.

10.4.3. Procedurile de scorare
Profilul unei persoane care a completat NPQ sau FF-NPQ constă în două tipuri de scoruri: brute și
standardizate. Scorurile brute rezultă din însumarea scorurilor obținute de individ pentru fiecare
scală a testului. Cele 17 scale ale NPQ au scoruri brute cuprinse între 8 și 56, iar cele cinci scale
ale FF-NPQ, între 12 și 84. Scorurile brute nu țin cont de structura normelor testului și de
caracteristicile populației din care face parte persoana evaluată, motiv pentru care nu pot fi
utilizate pentru evaluări individuale sau comparații între indivizi. Același scor brut la o scală poate
avea o semnificație diferită de la un grup normativ la altul sau de la o populație la alta. Scorurile
brute trebuie utilizate cu atenție, numai pentru scopuri de cercetare, analize corelaționale sau
multivariate.
În interpretarea profilurilor NPQ și FF-NPQ se vor utiliza scorurile standardizate, cele care țin
cont de caracteristicile populației din care face parte persoana. Acestea rezultă din analiza
statistică a răspunsurilor tuturor participanților din lotul normativ care, pentru populația
românească, este format din 1.800 de persoane, dintre care 900 de femei și 900 de bărbați
(Paunonen
et al
., 2006). Atât profilurile NPQ, cât și cele ale FF-NPQ sunt raportate și vizualizate
pe baza a două etaloane diferite. Pe de o parte se raportează scorurile standardizate, calculate pe
baza etalonului compozit, rezultat din eșantionul normativ complet, iar pe de altă parte se
raportează scorurile calculate pe baza etalonului specific genului persoanei, calculat așadar doar pe
baza celor 900 de femei, respectiv 900 de bărbați ce compun lotul normativ românesc. În funcție de
utilizarea profilului și a evaluării psihologice, specialistul va lua în considerare una sau alta dintre

cele două norme. Etalonul compozit este, de obicei, folosit mai intens în situații în care este
necesară compararea profilurilor, cum ar fi în mediul pedagogic sau în cadrul unei selecții de
personal, pe când etalonul specific genului persoanei își găsește o utilizare mai intensă în
consilierea individuală, în dezvoltarea personală, psihoterapie etc. Scorurile unui profil NPQ sau
FF-NPQ pot fi împărțite teoretic într-una dintre cele trei clase simple: scoruri scăzute (sub
percentila 40), scoruri medii (între centilele 40 și 60) și scoruri înalte (peste centila 60).
O problemă clasică în evaluarea personalității este validitatea sau acuratețea răspunsurilor unui
individ la chestionare, deoarece există multe situații în care respondenții ar putea fi tentați să
disimuleze răspunsurile fie în mod pozitiv, pentru a se pune într-o lumină mai favorabilă, fie în mod
negativ, pentru a exagera unele probleme personale, fie total aleatoriu, din grabă sau
superficialitate. În acest sens, scopul scalei De este de a detecta persoanele la care există un număr
prea mare de răspunsuri neconvenționale, neașteptate pentru o persoană adaptată vieții sociale,
pentru care răspunsurile deviază de la tiparul obișnuit de completare a chestionarelor. Nu există o
limită a scalei care afirmă invaliditatea protocolului, psihologul având libertatea de a hotărî, în
funcție de fiecare situație în parte, dacă un scor mare pe scala De este un semnal de invaliditate sau
nu. Trei dintre cele 17 scale sunt reprezentate în profil în sens invers: scala de Agresivitate (Ag),
cea de Dominanță (Do) și cea de Impulsivitate (Im). Scopul acestei reprezentări inverse este acela
de a ține în partea superioară a graficului scorurile consonante cu semnificația factorului
Big Five
din care face parte scala. Prin inversarea celor trei scale în vizualizarea profilului NPQ se atinge
un obiectiv important, acela de a face cât mai accesibilă psihologului semnificația de ansamblu a
profilului.
10.5. Interpretarea
10.5.1. Scalele NPQ și semnificațiile acestora
a) Reușită (Ac,
Achievement
)
Scala Ac se referă la nevoia întâlnită, într-o măsură mai mică sau mai mare, la orice individ, de a
avea realizări, succes, de a face lucrurile bine, de a depăși obstacole, de a realiza mai mult și mai
bine (McClelland
et al
., 1953; Murray, 1938; Paunonen
et al
., 2004). Persoanele cu o nevoie
crescută de realizare sau reușită își stabilesc lor înseși, precum și echipei pe care o conduc
obiective înalte, dar realiste; preiau cu ușurință responsabilitatea personală în rezolvarea
problemelor; calculează cu grijă riscurile; cer în mod frecvent feedback din cât mai multe surse
asupra felului în care acționează și nu amână luarea deciziilor (McClelland
et al
., 1953).
Scala Ac conține opt itemi ce fac referire la următoarele aspecte: competiție; autodepășire și
întrecerea propriilor limite; refuz de a se angrena în activități frivole sau ludice; dorință de

recunoaștere a propriei munci din partea superiorilor; aspirații academice și vocaționale înalte
(Paunonen
et al
., 2006). Această scală identifică, prin scorurile mari, indivizi ce pot fi descriși ca
fiind harnici, întreprinzători, productivi, ambițioși, studioși, cu aspirații înalte și cu rezultate
deosebite, iar prin scorurile scăzute, indivizi ce pot fi descriși ca fiind neproductivi, leneși,
nemotivați, lipsiți de ambiție și delăsători (Paunonen
et al
., 2004).
b) Afiliere (Af,
Affiliation
)
Scala Af din NPQ are scopul de a detecta indivizii cu un comportament orientat spre cei din jur,
care caută relații interpersonale calde, plăcute, prietenoase; persoane gregare, cu prezență socială
plăcută, care se simt bine în medii sociale și, prin urmare, au o tendință bine conturată spre a căuta
în mod activ aceste situații sociale (Paunonen
et al
., 2006). Persoanele cu un nivel crescut al nevoii
de afiliere petrec mai mult timp analizându-și interacțiunile sociale, zâmbesc și râd mai mult,
stabilesc mai des contact vizual și încep conversații mai des decât persoanele cu un nivel scăzut al
acestei nevoi (McAdams, 1982).
Scala Af conține opt itemi care fac referire la următoarele aspecte: muncă în grup, împreună cu
prietenii; distracție zgomotoasă, petrecere într-o colectivitate extinsă; vizite din partea prietenilor;
situații sociale în care petrec împreună cu cei apropiați, cum ar fi să ia masa împreună; aventură și
șotii realizate în comun cu prietenii (Paunonen
et al
., 2006). Scala Af identifică, prin scorurile
mari, indivizi ce pot fi descriși ca fiind calzi, prietenoși, gregari, sociabili, amiabili, extravertiți,
ospitalieri, deschiși. Scorurile scăzute identifică indivizi ce pot fi descriși ca fiind necomunicativi,
nesociabili, introvertiți, inabordabili, laconici (Paunonen
et al
., 2004).
c) Agresiune (Ag,
Aggression
)
Scala Ag are scopul explicit de a identifica persoane cu un nivel ridicat de agresivitate față de
cei din jur, persoane care se enervează cu ușurință, sunt colerice și labile, lipsite de autocontrol și
care se exprimă violent verbal sau fizic atunci când sunt provocate. Scala Ag conține opt itemi ce
fac referire la următoarele aspecte: rezistență scăzută la frustrare; violență fizică față de obiecte
sau animale; violență fizică față de persoane aflate pe picior de egalitate; agresivitate față de
persoane mai slabe, mai neajutorate; violență verbală (Paunonen
et al
., 2006).
Scala Ag identifică, prin scorurile mari, indivizi ce pot fi descriși ca fiind certăreți, iritabili,
agresivi, ostili, combativi, distructivi, temperamentali, amenințători, iar prin scoruri scăzute,
indivizi ce pot fi descriși ca fiind pacifiști, calmi, reținuți, controlați și supuși (Paunonen
et al
.,
2004). Persoanele caracterizate de scoruri ridicate la scala Ag sunt gata să-i agreseze pe ceilalți,
verbal sau fizic, atunci când sunt supărate; sunt deranjate sau enervate cu mare ușurință; au o
rezistență scăzută la frustrare și tendința de „a-și descărca nervii” asupra obiectelor neînsuflețite,
dar și asupra animalelor sau persoanelor din jurul lor. Cei care obțin scoruri scăzute la scala Ag
sunt manierați și blânzi, evită confruntările verbale sau fizice, intră rareori în competiție cu ceilalți,

îi iartă pe ceilalți și evită conflictele, chiar și atunci când sunt provocați (Paunonen
et al
., 2006).
d) Autonomie (Au,
Autonomy
)
Paunonen și colaboratorii săi (2004) au gândit scala Au în raport cu semnificația pe care
conceptul de autonomie o are în sistemul psihologic al lui Murray (1938), cu scopul de a surprinde
continuumul dependență-independență. Acest concept diferențiază persoanele singuratice, care
preferă să trăiască și să muncească mai degrabă singure, care au comportamente ce nu țin cont de
cutume, norme sau de propria imagine în ochii celorlalți, de persoanele integrate social și normativ,
care iau în considerare și țin cont de normele sociale și de așteptările celorlalți (Paunonen
et al
.,
2006).
Scala Au identifică, prin scorurile mari, indivizi ce pot fi descriși ca fiind independenți,
autonomi, care se bazează pe sine, nonconformiști, individualiști. Scorurile scăzute identifică
indivizi ce pot fi descriși ca fiind dependenți, conformiști, convenționali, care se bazează pe
ceilalți și sunt supuși (Paunonen
et al
., 2004). Scala conține opt itemi care fac referire la
următoarele aspecte: preferința pentru activități singuratice, aventuroase; preferința pentru o viață
singuratică, în natură; tendința de a sta deoparte și de a fi retras chiar și atunci când este în mijlocul
unui grup; lipsa interesului față de opiniile altora despre propria persoană (Paunonen
et al
., 2006).
e) Dominanță (Do,
Dominance
)
Scala Do din NPQ a fost construită pe baza conceptului de dominanță din teoria lui Murray
(1938). Aceasta surprinde continuumul comportamental dominanță-supunere. Astfel, scala Do
identifică persoane ce pot fi caracterizate ca fiind proactive, asertive, centrate pe roluri de
conducători, pline de forță și de vitalitate (Paunonen
et al
., 2006). Cu toate că NPQ nu conține o
scală care să adreseze direct nevoia de putere, scala Do este cea care se apropie cel mai mult de
acest aspect, iar cele mai multe dintre semnificațiile nevoii de putere pot fi transferate conceptului
de dominanță. Nevoia de putere (
Power
) a fost studiată intens de David Winter în anii 1970 (1973)
și este definită de acesta, în conformitate cu Murray (1938), ca fiind dorința de a domina oameni și
resurse, atingând astfel un statut social înalt.
Scala Do conține opt itemi ce fac referire la următoarele aspecte: mobilizarea unei mulțimi;
coordonarea unei activități lucrative; coordonarea unei activități sportive; vorbitul în fața unui
public larg; medierea unui conflict; asumarea spontană a poziției de conducător în cazul unei crize
(Paunonen
et al
., 2006). Scala Do identifică, prin scorurile mari, indivizi ce vor fi descriși de cei
din jur ca fiind puternici, dominanți, asertivi, autoritari, controlând situațiile, persuasivi. Scorurile
scăzute identifică persoane ce vor fi descrise de cei din jur ca fiind pasive, nepersuasive,
neasertive, neinfluențate, supuse, lipsite de autoritate (Paunonen
et al
., 2004).
f) Rezistență (En,
Endurance
)

În NPQ, Scala En are scopul de a detecta indivizi persistenți, energici, obișnuiți să nu renunțe,
chiar încăpățânați, care își găsesc întotdeauna energia mintală și fizică de a continua ceea ce își
propun, fiind în conformitate cu conceptul de rezistență din teoria lui Murray (1938). Aceasta
conține opt itemi ce fac referire la următoarele aspecte: rezistență fizică mai mare decât a celorlalți
în activități recreative, dar și în muncă fizică; putere de muncă superioară în sarcini intelectuale sau
de învățare; capacitate de concentrare superioară în sarcini intelectuale; puterea de a lucra cu
perseverență, de a se dedica unui obiectiv și de a respinge tentațiile sau recreerea, până la
îndeplinirea acestuia (Paunonen
et al
., 2006).
Scala En identifică, prin scorurile mari, indivizi ce pot fi descriși ca fiind persistenți, hotărâți,
perseverenți, neabătuți, neobosiți, energici, rezistenți. Scorurile scăzute identifică indivizi ce pot fi
descriși ca fiind obosiți, letargici, distrași, lipsiți de energie, chiar leneși (Paunonen
et al
., 2004).
Persoanele care obțin scoruri mari la scala En sunt percepute și caracterizate de cei din jur ca fiind
controlate și stăpâne pe sine. Ele sunt originale, independente, neconvenționale, deseori exaltate,
toate aceste atribute conturând ideea de temperament creativ. De asemenea, sunt văzute ca fiind
foarte active și orientate către acțiune, fiind caracterizate prin adjective precum întreprinzătoare,
neastâmpărate, temerare și cutezătoare. Persoanele cu scoruri mici pe scala En sunt percepute de
cei din jur ca fiind afectuoase, necombative, manierate, liniștite și politicoase, retrase, sfioase,
inhibate, anxioase și grijulii. Toate acestea conturează ideea de lipsă de activism social și un nivel
scăzut de energie. Totuși, sunt persoane exigente și eficace (Paunonen
et al
., 2006).
g) Exhibiție (Ex,
Exhibition
)
Scorurile mari la scala Ex identifică persoane volubile, care resimt plăcere din a fi în centrul
atenției. Au spirit teatral, le place să se manifeste în fața unei audiențe, deseori se angajează în
comportamente umoristice sau în manifestări riscante doar pentru a fi remarcate de cei din jur și
pentru a ajunge în centrul atenției. Persoanele caracterizate de scoruri mici la scala Ex nu sunt
ostentative, dimpotrivă, preferă să se piardă în mulțime, evită să se afle în centrul atenției, precum
și situațiile și comportamentele care ar putea să le atragă atenția celorlalți, sunt deseori comune,
convenționale (Paunonen
et al
., 2006). Scala Ex are scopul de a detecta persoanele care au tendința
și dorința de a se afirma și de a fi în centrul atenției, fiind inclusă în NPQ în conformitate cu teoria
nevoilor a lui Murray (1938).
Scala Ex conține opt itemi ce fac referire la următoarele aspecte: preferința pentru activități
ludice, distractive și de recreere; tendința de implicare în acțiuni riscante, cu scopul de a fi validat
de ceilalți; tendința de manifestare a unor comportamente ilare pentru a fi remarcat; abilități
teatrale și capacitatea de a se manifesta artistic, în modalități formale și informale (Paunonen
et al
.,
2006). Scala identifică, prin scorurile mari, indivizi ce pot fi descriși ca fiind expresivi, dramatici,
demonstrativi, cu talent actoricesc, spirituali, șarmanți, exhibiționiști. Scorurile scăzute identifică
indivizi ce pot fi descriși ca fiind rezervați, modești, retrași, timizi, rușinoși, reticenți sau tăcuți

(Paunonen
et al
., 2004).
h) Căutarea aventurii (Ts,
Thrill-Seeking
)
Scala Ts a fost introdusă în NPQ pentru a detecta comportamente aventuroase, caracterizate de
lipsa grijii pentru propria siguranță sau sănătate și de desconsiderarea riscului personal (Paunonen
et al
., 2006). Conceptul de nevoie de aventură a fost preluat din sistemul psihologic al lui Murray
(1938). Indivizii cu scoruri mari pe scala Ts sunt aventuroși, resimt plăcere din a se implica în
activități incitante, riscante sau periculoase. Ei nu sunt în mod excesiv (uneori chiar deloc)
preocupați de siguranța personală și pot fi caracterizați de cei din jur ca fiind neechilibrați sau
lipsiți de instanțe de control în ceea ce privește riscul. Atracția pentru risc se manifestă nu doar în
aspectele sale fizice, în activități recreative, ci deopotrivă în deciziile vieții de zi cu zi, în muncă
etc. Persoanele cu scoruri mici evită activitățile și comportamentele care ar putea fi riscante sau
periculoase. Cele cu scoruri foarte mici sunt atât de calculate și resping atât de puternic riscul încât
pot fi uneori caracterizate de cei din jur drept fricoase (Paunonen
et al
., 2006).
Scala Ts identifică prin scorurile mari indivizi ce pot fi descriși ca fiind neînfricați, bravi,
curajoși, aventuroși. Scorurile scăzute identifică acele persoane ce pot fi caractertizate drept
timorate, neaventuroase, fricoase, ezitante sau timide (Paunonen
et al
., 2004). Aceasta conține opt
itemi care fac referire la următoarele situații: implicarea în activități sportive periculoase;
implicarea în activități cu animale periculoase; participarea la jocuri care implică risc (Paunonen
et al
., 2006).
i) Impulsivitate (Im,
Impulsivity
)
Scala Im detectează persoanele caracterizate prin comportamente impulsive, nevrotice,
necontrolate, care evită instanțele de control rațional și țin cont, în principal, de dorințele lor de
moment. Aceasta conține opt itemi cu referire la următoarele aspecte: cedarea impulsului de
moment la cumpărături; cedarea la tendințele impulsive agresive ca expresie a frustrării; renunțarea
la obiective atunci când apar atracții; cedarea la impulsuri de moment, care contravin flagrant
normelor sociale, formale sau informale, și comportamentului celor din jur (Paunonen
et al
., 2006).
Scala Im identifică prin scorurile mari indivizi ce pot fi descriși ca fiind grăbiți, repeziți,
neinhibați, nerăbdători sau imprevizibili, iar prin scorurile scăzute identifică persoane ce pot fi
caracterizate drept prudente, previzibile, planificate, calculate, controlate (Paunonen
et al
., 2004).
Dacă au scoruri mari la scala Im, reacționează cu rapiditate în fața oricărei situații, fără să se
gândească prea mult sau fără să planifice și tind să aibă rezistență scăzută la frustrare. Sunt
persoane impulsive și repezite. Scorurile mici la scala Im indică faptul că sunt cugetate, acționează
numai după o analiză îndelungă a situației, își planifică grijuliu acțiunile, tind să fie răbdătoare, dar
nu și spontane (Paunonen
et al
., 2006).

j) Altruism (Nu,
Nurturance
)
Scala Nu a fost inclusă în NPQ cu scopul explicit de a detecta comportamente altruiste, calde,
feminine, grijulii, de ajutorare sau caritabile. Această scală conține opt itemi ce fac referire la
următoarele aspecte: dragostea față de copii și animale; ajutorarea celor bolnavi și a persoanelor
cu handicap; oferirea de sprijin persoanelor apropiate care sunt în dificultate sau obosite (Paunonen
et al
., 2006).
Scala Nu identifică prin scorurile mari indivizi ce pot fi descriși ca fiind caritabili, grijulii,
săritori, benevolenți, altruiști, iar prin scorurile scăzute persoane caracterizate ca fiind insensibile
și nepăsătoare (Paunonen
et al
., 2004). Dacă au scoruri mari la scala Nu, sunt calde, feminine,
necombative, apropiate. Resimt plăcere ajutând copiii, animalele sau pe cei din jur, sunt oricând
gata să sară în ajutorul celor bolnavi sau care au nevoie de ajutor. În general, comportamentul lor
este axat pe ajutorare și sprijin, de aceea sunt considerate calde, altruiste, apropiate, prietenoase,
omenoase. Scoruri mici la scala Nu arată că sunt rareori înclinate să îi ajute pe cei care au nevoie
de ajutor, sunt distante, reci, insensibile la nevoile și problemele celorlalți. De aceea, deseori sunt
caracterizate ca fiind masculine, agresive, lipsite de altruism, excesiv de raționale, lipsite de
emoționalitate (Paunonen
et al
., 2006).
k) Ordine (Or,
Order
)
Scala Or conține opt itemi care fac referire la următoarele aspecte: ordonarea încăperii de
lucru, a lucrurilor personale și păstrarea curățeniei printre acestea; mustrarea celorlalți pentru că
nu își ordonează lucrurile personale; observarea continuă a regularităților sau neregularităților din
mediul propriu; ordinea și păstrarea curățeniei chiar și în acele situații care nu au presupus un aport
din partea sa (Paunonen
et al
., 2006). Aceasta a fost inclusă în NPQ pentru a detecta persoanele
disciplinate și caracterizate de un puternic simț al ordinii și structurii.
Scala Or identifică, prin scorurile mari, indivizi ce pot fi descriși ca fiind conștiincioși, curați,
ordonați, calculați, metodici, disciplinați. Scorurile scăzute identifică acele persoane caracterizate
ca fiind dezorganizate, haotice, nestructurate, nedisciplinate (Paunonen
et al
., 2004). Persoanele cu
scoruri mari preferă să trăiască și să muncească într-un mediu curat, organizat, structurat. Le
displac dezordinea și confuzia, acordă mult timp și depun eforturi considerabile pentru a evita
situațiile caracterizate de lipsa ordinii și a structurii ori pentru a le ordona atunci când totuși se
confruntă cu ele. Atitudinea aceasta se manifestă puternic și din punct de vedere cognitiv, astfel de
persoane funcționând bine în sarcini intelectuale structurate, când obiectivele sunt clar evidențiate,
când există standarde clare de performanță și metode clare de evaluare a propriilor rezultate.
Persoanele cu scoruri mici nu sunt preocupate de curățenie și organizare, muncesc și trăiesc în
medii neorganizate, nestructurate, nu sunt neapărat murdare, dar nu acordă importanță nici
aspectelor fizice și nici celor cognitive de structurare și ordine (Paunonen
et al
., 2006).

l) Joacă (Pl,
Play
)
Scala Pl a fost inclusă în NPQ cu scopul special de a detecta persoanele cu un spirit ludic
accentuat, orientate către plăceri și mai degrabă spre joacă decât spre activități sobre și austere.
Persoanele caracterizate de scoruri mari pe scala Pl caută plăcerea și activitățile lejere, precum
jocurile și sportul, le plac glumele și șotiile, activitățile frivole și care nu presupun seriozitate
excesivă. La acestea, atitudinea pro joacă este fundamentală, nefiind atrase de activitățile sportive,
ci de cele recreative. Acest lucru înseamnă că, deseori, chiar în sport sau joacă evită un spirit
excesiv de combativ și preferă să joace de dragul jocului și nu pentru succes sau afirmare.
Scorurile mici pe scala Pl indică faptul că nu caută să se angreneze în activități sportive sau altfel
plăcute, tind să fie serioase și nu le prea plac glumele. Sunt persoane deseori caracterizate de cei
din jur ca fiind ascetice, rezervate, controlate (Paunonen
et al
., 2006).
Scala Pl identifică prin scorurile mari indivizi ce pot fi descriși ca fiind jucăuși, joviali,
căutători de plăceri, veseli, sportivi. Scorurile scăzute identifică persoane ce pot fi considerate
conservatoare, serioase, convenționale, lipsite de umor, sobre, stabile, austere (Paunonen
et al
.,
2004). Aceasta conține opt itemi ce fac referire la următoarele aspecte: dispoziția naturală spre
jocuri, fie solitare, fie de echipă, și aplecare spre glume, mai ales când sunt făcute pe seama
celorlalți (Paunonen
et al
., 2006).
m) Senzorialitate (Se,
Sentience
)
Scopul scalei Se este acela de a detecta persoanele estetice, care caută senzații fizice, fiind
deschise către experiențe senzoriale, în acord cu semnificația conceptului de senzorialitate în teoria
lui Murray (1938). Scala Se conține opt itemi ce fac referire la următoarele aspecte: preferința
pentru a asculta muzică; pentru a simți mirosul florilor; dorința de a simți mirosul și gustul
mâncării; petrecerea timpului în mijlocul naturii; interesele estetice și culturale; participarea la
manifestări artistice (Paunonen
et al
., 2006).
Scala Se identifică prin scorurile mari indivizi ce pot fi descriși ca estetici, care caută senzații
fizice, sensibili, simțitori, deschiși către experiențe. Scorurile scăzute identifică indivizi ce pot fi
caracterizați ca fiind detașați, insensibili (Paunonen
et al
., 2004). Scorurile mari la scala Se îi
angrenează pe indivizi în activități care incită simțurile, cum ar fi gustul mâncării, mirosul florilor,
sunetul muzicii, vizionarea artei etc. Sunt așadar indivizi cu interese estetice bine conturate și care
pun un accent puternic pe trăirile senzoriale. La scoruri mici, persoanele nu sunt preocupate de
situațiile și comportamentele care incită simțurile, nu au interese estetice sau senzoriale, ci sunt, de
cele mai multe ori, orientate spre trăiri raționalizate, seci, de intensitate scăzută (Paunonen
et al
.,
2006).
n) Recunoaștere socială (Sr,
Social Recognition
)

Scala Sr detectează acele persoane cu o tendință puternică de a obține recunoașterea și
respectul celor din jur. Dacă au scoruri mari la scala Sr, sunt orientate spre recunoaștere socială, în
sensul în care încearcă să capete recunoașterea celorlalți și atrag în mod activ și ostentativ atenția
asupra realizărilor și posesiunilor proprii. Sunt deseori considerate ca fiind lipsite de modestie, cu
o probabilitate mare de a se supune normelor și presiunilor sociale, precum și așteptărilor
celorlalți privind propriul comportament. Persoanele cu scoruri mici la scala Sr nu sunt preocupate
de obținerea recunoașterii sociale, nu sunt motivate să îi impresioneze pe ceilalți sau să
demonstreze un statut social elevat (Paunonen
et al
., 2006).
Scala Sr identifică prin scorurile mari indivizi ce pot fi descriși ca fiind motivați de obținerea
unui statut social elevat, ostentativi, sensibili la aspecte de ordin social. Scorurile scăzute identifică
acele persoane caracterizate ca fiind individualiste, insensibile din punct de vedere social,
neostentative (Paunonen
et al
., 2004). Scala Sr conține opt itemi ce fac referire la următoarele
situații: competitivitate în toate situațiile de viață; ostentativitate în etalarea posesiunilor; vanitate,
achiziția de obiecte, dar nu pentru valoarea lor personală, ci pentru prețul lor și pentru valoarea pe
care o vor conferi posesorului; interes pentru imaginea fizică, nu doar pentru cea socială;
angrenarea în acțiuni și comportamente dezirabile, nu din altruism, ci doar pentru recunoașterea
socială și felicitările care vor urma (Paunonen
et al
., 2006).
o) Nevoia de sprijin (Su,
Succorance
)
Scala Su conține opt itemi care fac referire la următoarele aspecte: nevoia de a fi susținut de
prieteni pentru a avea succes; de a fi îmbărbătat în eșecuri amoroase sau școlare; de a fi ajutat
atunci când a avut un accident sau este, din alte motive, imobilizat (Paunonen
et al
., 2006). Scala Su
identifică prin scorurile mari indivizi ce pot fi descriși ca fiind neajutorați, căutând sprijin,
afecțiune, fiind nesiguri pe sine. Scorurile scăzute vor caracteriza persoane ce pot fi descrise ca
autosuficiente, descurcărețe și sigure pe sine (Paunonen
et al
., 2004).
Persoanele cu scoruri mari la scala Su sunt în permanență în dificultate și au nevoie de sprijinul
celor din jur. Ele caută în mod frecvent ajutorul celorlalți, sprijin emoțional și, deseori, chiar și
numai confortul cognitiv pe care îl au din faptul că se pot baza pe ceilalți. Dacă au scoruri mici la
scala Su, nu se sprijină pe alți oameni pentru ajutor, sfaturi sau simpatie, ci preferă să își rezolve
problemele singure (Paunonen
et al
., 2006).
p) Înțelegere (Un,
Understanding
)
Scala Un a fost inclusă în NPQ pentru a detecta persoanele caracterizate de curiozitate, porniri
intelectuale și dorința acerbă de a înțelege legăturile care există între lucruri, evenimente, situații.
Scala Un conține itemi ce fac referire la următoarele aspecte: aplecarea spre cercetare științifică;
participarea la conferințe sau prelegeri științifice; studiul sistematic, aprofundat; interesele
intelectuale și cognitive (Paunonen
et al
., 2006).

Scala Un identifică prin scorurile mari indivizi ce pot fi descriși ca fiind curioși, analitici,
intelectuali, investigativi. Scorurile scăzute identifică indivizi ce pot fi caracterizați drept
neacademici, lipsiți de curiozitate, dezinteresați, fără spirit analitic (Paunonen
et al
., 2004). La
scoruri mari pe această scală, persoanele sunt interesate să acceadă la cunoaștere și înțelegere prin
observare și lectură sau să experimenteze în științe ori artă. Sunt interesate de domeniul rațiunii și
al intelectului, sunt curioase și înclinate să pună întrebări, să caute activ semnificații în mediul
înconjurător. De cele mai multe ori sunt înclinate și spre raționalizări abstracte, filosofice. Dacă au
scoruri scăzute pe scala Un, nu sunt înclinate spre a se angaja în activități academice sau în lecturi
ce le-ar lărgi orizonturile cognitive. Trăiesc clipa, dar fără a avea curiozitatea și propensiunea de a
pătrunde înțelesurile manifestărilor, evenimentelor și lucrurilor cu care se confruntă (Paunonen
et
al
., 2006).
q) Devianță (De,
Deviation
)
Scala De are în principal rolul de a detecta invaliditatea protocolului NPQ prin stabilirea
tiparelor de răspuns aleatorii. Scala De este compusă din itemi la care o parte extrem de mare a
eșantionului normativ răspunde prin „fals”, astfel încât un răspuns afirmativ sistematic la mai mulți
itemi ai scalei poate fi asociat cu o completare aleatorie a chestionarului.
Scala De conține opt itemi cu referire la următoarele aspecte: furtul de obiecte; pătrunderea
prin efracție într-o locuință; fumatul într-un loc interzis; incendierea sau distrugerea unor bunuri;
nealinierea la cerințele sociale ale grupului de apartenență; refuzul de a acorda ajutor unor
persoane care au nevoie, atunci când acest ajutor poate fi acordat cu ușurință (Paunonen
et al
.,
2006). Scala De identifică prin scorurile mari indivizi ce pot fi descriși ca rebeli, devianți,
refractari. Scorurile scăzute se referă la persoane supuse, normale, convenționale (Paunonen
et al
.,
2004).
Scala De detectează la scoruri înalte indivizi cu tendințe delincvente, agresive, lipsite de
respect pentru cei din jur și pentru normele formale de conviețuire. La scoruri joase, scala De
descrie indivizi supuși normelor și cutumelor sociale, persoane convenționale și lipsite de tendințe
comportamentale delincvente sau deviante. Scorurile înalte la această scală caracterizează
persoane care au avut, au sau sunt susceptibile să aibă comportamente deviante social, precum
furtul sau distrugerea unor obiecte. Scorurile mici la scala De demonstrează o integrare socială
coerentă și lipsa unor pulsiuni asociate comportamentelor deviante social, fiind așadar tipice pentru
persoane convenționale, comune, normale, integrate normei.
10.5.2. Scalele FF-NPQ și semnificațiile acestora
a) Nevrotism (N,
Neuroticism
)

Scala N din FF-NPQ măsoară fațeta „Nevrotism” a modelului
Big Five
. Ea detectează indivizi cu
accente nevrotice puternice, cu o emoționalitate accentuată, în special în partea sa negativă, care au
frici, angoase, temători, depresivi și care necesită sprijin afectiv pentru a trece peste astfel de
momente (Paunonen
et al
., 2006). Scala are în vedere continuumul dezechilibru emoțional
vs
echilibru emoțional.
Scala N conține 12 itemi care fac referire la următoarele aspecte: frica de animale mici
(șoareci, păianjeni, șerpi); stări de tristețe sau deprimare care durează relativ mult; coșmaruri;
nevoia de sprijin emoțional și atribuirea unor gânduri ostile altor persoane (Paunonen
et al
., 2006).
Scala N identifică prin scorurile mari indivizi ce pot fi descriși ca fiind fricoși, anxioși, nervoși,
depresivi, dependenți, plângăcioși. Scorurile scăzute identifică indivizi ce pot fi descriși ca fiind
neînfricați, lipsiți de griji, relaxați, siguri pe sine, puternici, stabili (Paunonen
et al
., 2004).
Scala N detectează la scoruri înalte indivizi care sunt deseori animați de obsesii și frici, chiar
și atunci când acestea nu sunt justificate. Au o teamă inexplicabilă de animale mici, cum ar fi
păianjeni, șerpi sau șoareci și au, de asemenea, o teamă nejustificată de cei din jur, pe care îi
bănuiesc în mod fals de o atitudine ostilă. Sunt indivizi deseori chinuiți de coșmaruri și trec cu
mare greutate peste stările de tristețe sau deprimare. La scoruri mici, scala descrie indivizi care
resimt rareori emoții negative precum frica, teama, anxietatea sau depresia, care nu se tem de
animale sau de străini, nu sunt puși în dificultate de emoțiile negative și au doar puțină nevoie de
sprijin emoțional din partea celor din jur (Paunonen
et al
., 2006).
b) Extraversiune (E,
Extraversion
)
Scala E din FF-NPQ măsoară fațeta „Extraversiune” a modelului
Big Five
. Aceasta surprinde
continuumul extraversiune-introversiune (Paunonen
et al
., 2006) și detectează indivizi
comunicativi, sociabili, vorbăreți, cu prezență socială, capabili de o verbalizare deosebită, care se
simt bine în medii sociale și caută, din acest motiv, interacțiunile cu alți oameni (Paunonen
et al
.,
2004).
Scala E conține 12 itemi ce fac referire la următoarele situații: petrecere, distracție, dans;
participarea la o scenetă de teatru în fața unui public numeros; vorbitul de la tribună, la o adunare,
în fața unui public; conducerea altora spre atingerea obiectivelor lor; munca desfășurată împreună
cu prietenii sau crearea unor situații hazlii, pentru a-i distra pe ceilalți (Paunonen
et al
., 2006).
Persoanele cu scoruri ridicate la scala E pot fi descrise ca fiind sociabile, asertive, vorbărețe,
prietenoase, curajoase sau glumețe, iar la scoruri scăzute, drept tăcute, timide, rușinoase,
retrase/rezervate, pasive și distante (Paunonen
et al
., 2004).
Un scor ridicat la scala E indică faptul că persoana care a completat FF-NPQ este
comunicativă, volubilă, activă, cu inițiativă, care deseori îi conduce sau distrează pe ceilalți, este
în largul ei la petreceri sau alte reuniuni sociale. Scorurile înalte caracterizează indivizii vorbăreți,
care preferă conversația și își fac cu ușurință noi prieteni. La scoruri mici, scala descrie persoane

care evită rolul de conducător, nu le place să fie în centrul atenției, tind să evite reuniunile și, în
general, interacțiunea socială, preferă să se piardă în fundal și ezită să facă noi cunoștințe. Sunt
necomunicative și lipsite de inițiativă socială (Paunonen
et al
., 2006).
c) Deschidere către experiență (O,
Openness to experience
)
Scala O din FF-NPQ măsoară fațeta „Deschidere către experiență” a modelului
Big Five
. Ea
detectează indivizi deschiși către experiențe senzoriale, cu simț artistic, înclinați spre muzică sau
arte plastice, cu interese intelectuale, cu o curiozitate științifică, în special în științele naturale,
apropiați de natură și atrași de drumeții și, în general, de o viață în armonie cu natura și frumosul
(Paunonen
et al
., 2006).
Scala O conține 12 itemi ce fac referire la următoarele aspecte: apropierea de natură, preferința
pentru ieșiri solitare în natură; simț artistic, interes pentru muzică, arte plastice, de natură
intelectuală în general și curiozitate științifică (Paunonen
et al
., 2006). Persoanele cu scoruri mari
la scala O sunt descrise ca fiind imaginative, curioase, artistice, citite, intelectuale și aventuroase,
iar dacă au scoruri mici pot fi descrise drept convenționale, necreative, insensibile, simple și
nesofisticate (Paunonen
et al
., 2004).
Scala O detectează la scoruri înalte indivizi cu interese artistice și intelectuale, care apreciază
diferite forme de artă, cum ar fi muzica, pictura, sculptura, citesc mult, sunt interesați de
descoperiri științifice și, în general, de cercetarea științifică și care caută contactul cu natura
(Paunonen
et al
., 2006). Persoanele cu scoruri ridicate pe scala O nu sunt doar deschise către
experiențe senzoriale, ci au și o atitudine care produce aceste experiențe, motiv pentru care au
interese și deseori chiar aptitudini artistice (Paunonen
et al
., 2004). La scoruri scăzute, scala O
identifică indivizi cu o deschidere redusă către experiențe senzoriale sau intelectuale, care nu au
decât un interes vag în arta vizuală, în muzică sau literatură, sunt lipsiți de curiozitate științifică sau
intelectuală, citesc foarte puțin sau deloc și evită natura (Paunonen
et al
., 2006).

d) Agreabilitate (A,
Agreeableness
)
Scala A din FF-NPQ măsoară fațeta „Agreabilitate” a modelului
Big Five
. Această scală
detectează indivizi agreabili, neagresivi, plăcuți, animați de sentimente plăcute față de copii,
animale și, în general, față de cei din jur, care au rezistență la frustrare și nu o exprimă prin acte de
agresivitate fizică sau verbală (Paunonen
et al
., 2006). Scala de Agreabilitate, la fel ca și cea de
Extraversiune, are în vedere acele dimensiuni ale personalității implicate în relațiile sociale,
făcând referire la cât de prietenoasă este o persoană în interacțiunile cu ceilalți.
Scala A conține 12 itemi, dintre care șapte sunt scorați invers, aceștia făcând referire la
următoarele aspecte: tristețe, dezamăgire, deprimare; grijă față de copii și persoane bolnave; grijă
față de prieteni și cei apropiați, chiar și atunci când aceștia nu o cer; petrecerea timpului împreună

cu cei apropiați; exprimarea verbală a furiei și ostilității față de alte persoane; exprimarea fizică a
agresivității față de obiecte, animale, persoane sau comportamente agresive prin care să aibă un
ascendent sau prioritate în fața celorlalți, atunci când merită (Paunonen
et al
., 2006).
Indivizii cu scoruri mari la scala A sunt descriși ca fiind plăcuți, manifestând sentimente de
simpatie pentru cei din jur, sunt altruiști, calzi, iertători, cu inimă bună, gentili, politicoși,
cooperanți, agreabili, în timp ce indivizii cu scoruri mici la scala A pot fi descriși drept duri,
nepoliticoși, critici, antagonici, reci, nemiloși, agresivi (Paunonen
et al
., 2004). Scala A detectează
la scoruri scăzute indivizi care au tendința de a nu-i ajuta pe ceilalți, nu acordă decât rareori, sau
chiar deloc, sprijin material sau emoțional celor care au nevoie de el, își exprimă cu ușurință furia
sau critica și, în general, pulsiunile agresive, atât în formă verbală, cât și în formă fizică. La scoruri
înalte, scala A surprinde indivizi calzi și altruiști, care acordă ajutor și sprijin celor din jur, își
asumă deseori rolul de sprijin la nevoie, evită confruntările cu ceilalți, nu își exprimă agresivitatea,
nici fizic și nici verbal (Paunonen
et al
., 2006).
e) Conștiinciozitate (C,
Conscientiousness
)
Scala C din FF-NPQ măsoară fațeta Conștiinciozitate a modelului
Big Five
. Aceasta detectează
indivizi ordonați, organizați, care preferă medii de lucru bine structurate și controlate, capabili de
muncă susținută și de concentrare îndelungată a energiei către îndeplinirea obiectivelor propuse, cu
interese mai degrabă intelectuale și științifice, pentru care sunt dispuși să muncească mult, ignorând
tentațiile (Paunonen
et al
., 2006). Conștiinciozitatea este asociată cu reușita profesională de nivel
superior, indiferent de domeniul de activitate, iar la polul opus Conștiinciozității se află tendința
spre hedonism și o manieră neconsecventă de urmărire a scopurilor (Costa și McCrae, 1992).
Scala C din FF-NPQ conține 12 itemi ce fac referire la următoarele aspecte: curățenie,
păstrarea unui mediu de muncă și de viață curat și ordonat; îndemnul către cei din jur de a face la
fel, tendința de a munci în locul lor pentru a-și păstra mediul de muncă ordonat și curat; aplecarea
spre lectură și cercetare științifică; capacitatea de a munci susținut și concentrat la proiecte
complicate și care cer mult timp; capacitatea de a nu se lăsa distras de tentații; aderarea la
obiective înalte și clar conturate (Paunonen
et al
., 2006).
Scala C identifică prin scorurile mari indivizi care pot fi descriși ca fiind organizați, muncitori,
serioși, disciplinați și axați pe scop, iar prin scorurile mici indivizi leneși, dezordonați, haotici și
lipsiți de scop (Paunonen
et al
., 2004). Persoanele cu scoruri mari pe scala C sunt muncitoare,
serioase, ordonate, grijulii și meticuloase; sunt cooperante și neagresive, caracterizate prin prisma
unor atribute ca pașnic, împăciuitor, loial și destins. Au interese variate, intelectuale și artistice,
fiind caracterizate de cei din jur drept artistice, interesate de multe lucruri, spirituale. La polul opus
se află cele cu scoruri mici pe scala C, ce sunt considerate dezordonate, deseori lipsite de un țel
clar conturat, uneori leneșe, mai întotdeauna haotice, însă pot fi creative, flexibile și tolerante; sunt
anxioase și pesimiste, descurajate și animate de sentimente de vinovăție (Paunonen
et al
., 2006).

10.5.3. Aplicabilitatea
Paunonen și colaboratorii săi (1990) au sugerat că NPQ și FF-NPQ pot fi utilizate eficient pentru
testarea persoanelor analfabete, în grupurile în care se vorbesc limbi diferite și pentru indivizi
dislexici. În plus, NPQ și FF-NPQ au avantajul de a le permite cercetătorilor să facă diverse
comparații transculturale, fără a mai fi nevoie să traducă itemii dintr-o limbă în alta. Toate aceste
aspecte le oferă chestionarelor nonverbale de evaluare a personalității o gamă largă de aplicații
practice. În manualul celor două teste sunt identificate trei domenii vaste în care evaluarea
personalității prin intermediul NPQ și FF-NPQ ar putea avea o aplicabilitate importantă: a)
consiliere și psihoterapie; b) orientare vocațională și consultanță în carieră; și c) resursele umane
(Paunonen
et al
., 2006).
10.5.4. Consilierea și psihoterapia
Consilierii și psihoterapeuții pot folosi NPQ și FF-NPQ pentru o înțelegere aprofundată a cazurilor
cu care se confruntă, deoarece pe baza scorurilor obținute se pot identifica factori determinanți
interni, responsabili de anumite manifestări comportamentale disfuncționale. Având în vedere faptul
că NPQ și FF-NPQ nu sunt chestionare clinice, cele două instrumente nu pot fi folosite pentru a
pune un diagnostic, însă pot oferi informații de ansamblu despre structura personalității persoanelor
evaluate, pe baza cărora consilierii sau terapeuții pot lua decizii pertinente privind procesul de
intervenție. Interpretarea scorurilor la cele două teste poate oferi detalii legate de predispozițiile
persoanelor, vulnerabilitățile lor și resursele de care dispun în procesul de schimbare.
De exemplu, în cazul unei persoane care lucra de 10 ani într-un domeniu comercial competitiv
și a început să manifeste anxietate, tulburări de somn, perturbări ale relațiilor sociale și o scădere a
eficienței pe plan profesional, în urma administrării unui test de personalitate, a reieșit faptul că
avea scoruri ridicate la Nevrotism și Deschidere către experiență și un scor scăzut la
Conștiinciozitate. Activitatea la locul de muncă presupunea respectarea unor termene stricte și
competiție, persoana respectivă devenind suprasolicitată, deoarece îi era greu să facă față acelor
cerințe din cauza nivelului scăzut de Conștiinciozitate. Ca atare, consilierul a explorat posibilitatea
schimbării locului de muncă și orientarea către un domeniu în care Deschiderea către experiență
crescută a acesteia ar putea fi folosită ca o resursă importantă (Paunonen
et al
., 2006).
NPQ și FF-NPQ pot fi utilizate și în terapia de cuplu, cu scopul de a identifica metode de
gestionare a conflictelor dintre parteneri. Scorurile la cele două instrumente pot fi folosite pentru a
găsi o explicație legată de unele manifestări, trăiri sau comportamente pe baza convergenței sau
divergenței trăsăturilor de personalitate și pentru a evidenția riscurile cuplului, vulnerabilitățile
sau resursele de care acesta dispune, în vederea identificării unor strategii și direcții de intervenție.
În manualul testului (Paunonen
et al
., 2006) este prezentat exemplul unui cuplu în care ambii

parteneri raportau lipsa unor preocupări comune și a sentimentului de protecție și securitate în
relație. În urma evaluării personalităților celor doi, a fost evidențiat faptul că el are o Deschidere
către experiență foarte ridicată și o Conștiinciozitate scăzută, iar ea o Deschidere către experiență
scăzută și o Conștiinciozitate ridicată. Astfel, a reieșit că principala vulnerabilitate a cuplului este
lipsa similarității celor două fațete ale personalității, iar pe baza acestei observații terapeutul
poate construi o intervenție pentru identificarea unor zone de similitudine.
10.5.5. Orientarea vocațională și consultanța în carieră
Având în vedere că în orientarea vocațională este fundamental să se cunoască structura
personalității, cele două chestionare nonverbale reprezintă instrumente importante pentru centrele
de orientare vocațională și pentru consilierii școlari. Ele au câteva avantaje majore, printre care
faptul că sunt aplicabile începând chiar de la 8 ani și sunt independente de conținuturile culturale
sau educaționale. Din acest motiv, NPQ și FF-NPQ pot fi utilizate în orientarea vocațională atât
pentru persoanele din diferite medii culturale, cât și pentru cele cu niveluri de educație diferite,
ceea ce permite compararea scorurilor la cele două chestionare fără influența acestor doi factori.
Cele două instrumente le permit practicienilor să identifice, pe baza structurii de personalitate a
indivizilor evaluați, anumite tendințe care le-ar putea ghida procesul de orientare vocațională.
În manualul celor două teste sunt prezentate câteva aspecte de care psihologul evaluator trebuie
să țină cont atunci când lucrează cu adolescenți (Paunonen
et al
., 2006). Recomandările sunt
valabile pentru toate testele de personalitate. În primul rând, adolescența presupune o anumită
instabilitate la nivelul personalității, care nu este cristalizată suficient, iar toate procesele de
maturizare se desfășoară rapid la această vârstă. În al doilea rând, răspunsurile participanților la
testare și, prin urmare, scorurile acestora la scalele chestionarului, pot fi influențate de criza de
dezvoltare specifică adolescenței. De exemplu, un scor foarte scăzut al unui adolescent pe scala
Agreabilitate (A) poate reprezenta doar o tendință de afirmare a identității și nu una antisocială.
10.5.6. Activitatea în domeniul resurselor umane
Cele două chestionare pot fi utilizate în acest domeniu pentru a răspunde la cel puțin trei nevoi
specifice: a) selecția de personal; b) orientarea și consilierea în dezvoltarea carierei; și c)
evaluarea și echilibrarea echipelor de lucru (Paunonen
et al
., 2006).
Trăsăturile de personalitate sunt predictori pentru performanța la locul de muncă (Barrick și
Mount, 1991; Hurtz și Donovan, 2000), motiv pentru care evaluarea lor prin intermediul
chestionarelor nonverbale se poate dovedi foarte eficientă în selecție. Cu toate acestea, este
important să se aibă în vedere aspectul etic al utilizării testelor de personalitate, deoarece nu este
recomandat ca participanții la testare să fie discriminați folosind drept criteriu structura de

personalitate. Scopul selecției este de a identifica persoana care poate să aibă cel mai ridicat nivel
de performanță pentru un anumit post, iar acest lucru depinde și de alți factori, printre care
cunoștințele, aptitudinile sau experiența. În concluzie, psihologul evaluator nu va lua decizii de
selecție, ci va face mai degrabă recomandări în această privință. Cele două teste nonverbale de
personalitate pot fi folosite și pentru selecția personalului pentru funcții cu un grad înalt de
complexitate și responsabilitate, cum ar fi cele manageriale și executive.
NPQ și FF-NPQ pot fi utilizate în orientarea și consilierea în carieră a angajatului, fără să fie
folosit un profil ocupațional sau un profil al postului, ci în baza analizei compatibilității dintre
situație și persoană. De exemplu, în cazul unui angajat în vânzări, a cărui performanță a fost în mod
regulat mai scăzută decât cea a colegilor și care era criticat de șeful direct pe motiv că nu este
destul de motivat, chestionarele de personalitate au indicat faptul că acesta era de fapt introvertit. În
timpul procesului de consiliere în carieră, angajatul și-a dat seama că încearcă să aibă succes într-o
ocupație care nu i se potrivește și a decis să se transfere pe o poziție administrativă din cadrul
departamentului de vânzări (Nathan și Hill, 2006).
Cele două chestionare de evaluare nonverbală a personalității pot fi folosite și pentru unele
decizii legate de construirea echipelor, pentru echilibrarea grupurilor, diminuarea conflictelor sau
implementarea unor programe de instruire. De exemplu, în cazul conflictelor dintre doi șefi de
secție de la o fabrică de automobile, evaluarea structurii de personalitate a celor doi și discuțiile
pe baza acestei evaluări au dus la un nivel mai ridicat de înțelegere reciprocă și la stabilirea unor
reguli de relaționare care au făcut interacțiunea dintre ei mai productivă și mai puțin conflictuală
(Howard și Howard, 1995).
Bibliografie
Amelang, M., Schäfer, A., & Yoush, S. (2002). Comparing verbal and non-verbal personality
scales: Investigating the reliability and validity, the influence of social desirability, and the
effects of fake good instructions.
Psychologische Beiträge
,
44
, 24-41.
American Educational Research Association, American Psychological Association, & National
Council on Measurement in Education (2014).
Standards for educational and psychological
testing
. Washington, DC: American Educational Research Association.
Barrick, M.R., & Mount, M.K. (1991). The big five personality dimensions and job performance: A
meta-analysis.
Personnel Psychology
,
44
, 1-26.
Costa, P.T., & McCrae, R.R. (1992). The Five Factor Model of personality and its relevance to
personality disorders.
Journal of Personality Disorders
,
6
, 343-359.
De Raad, B., & Peabody, D. (2005). Cross-culturally recurrent personality factors: Analyses of
three factors.
European Journal of Personality
,
19
, 451-474.

Gough, H.G., & Heilbrun, A.B. (1983).
Adjective Check-List Manual
. Palo Alto, CA: Consulting
Psychologist Press.
Hong, Y., Chiu, C., & Kung, T.M. (1997). Bringing culture out in front: Effects of cultural meaning
system activation on social cognition. În K. Leung, Y. Kashima, U. Kim & S. Yamaguchi (eds.),
Progress in Asian social psychology
(vol. 1, pp. 135-146)
.
Singapore: Wiley.
Hong, Y., Morris, M.W., Chiu, C., & Benet-Martínez, V. (2000). Multicultural minds: A dynamic
constructivist approach to culture and cognition.
American Psychologist
,
55
, 709-720.
Howard, P.J., & Howard, J.M. (1995).
The Big Five quickstart: An introduction to the five-factor
model of personality for human resource professionals.
Charlotte, NC: Centre for Applied
Cognitive Studies.
Hurntz, G.M., & Donovan, J.J. (2000). Personality and job performance: The Big Five revisited.
Journal of Applied Psychology
,
85
, 869-879.
Jackson, D.N. (1984).
Personality research form manual
. Port Huron, MI: Research Psychologists
Press.
Lee, K., Ashton, M.C., Hong, S., & Park, K.B. (2000). Psychometric properties of the Nonverbal
Personality Questionnaire in Korea.
Educational and Psychological Measurement
,
60
, 131-
141.
McAdamas, D.P. (1982). Experiences of intimacy and power: Relationships between social
motives and autobiographical memory.
Journal of Personality and Social Psychology
,
42
, 292-
301.
McClelland, D.C., Atkinson, J.W., & Lowell, E.L. (1953).
The achievement motive
. New York:
Irvington.
McCrae, R.R., & Costa, P.T. Jr. (1997). Personality trait structure as a human universal.
American
Psychologist
,
52
, 509-516.
McCrae, R.R.
et al
. (2005). Universal features of personality traits from the observer’s
perspective: Data from 50 cultures.
Journal of Personality and Social Psychology
,
88
, 547-
561.
Murray, H.A. (1938).
Explorations in personality.
New York: Oxford Press.
Nathan, R., & Hill, L. (2006).
Career counselling
(ed. a II-a). Londra: Sage.
Paunonen, S.V. (1998). Hierarchical organization of personality and prediction of behavior.
Journal
of Personality and Social Psychology
, 74, 538-556.
Paunonen, S.V. (2000). Construct validity and the search for cross-situational consistencies in
personality. În R.D. Goffin & E. Helmes (eds.),
Problems and Solutions in Human Assessment:
Honoring Douglas N. Jackson at Seventy
(pp. 123-140). Norwell, MA: Kluwer.
Paunonen, S.V. (2003). Big Five factors of personality and replicated predictions of behavior.
Journal of Personality and Social Psychology
,
84
, 411-424.
Paunonen, S.V., & Ashton, M.C. (2001). Big Five factors and facets and the prediction of behavior.

Journal of Personality and Social Psychology
,
81
, 524-539.
Paunonen, S.V., & Ashton, M.C. (2002). The nonverbal assessment of personality: The NPQ and the
FFNPQ. În B. De Raad & M. Perugini (eds.),
Big Five assessment
(pp. 171-194). Göttingen:
Hogrefe & Huber.
Paunonen, S.V., Ashton, M.C., & Jackson, D.N. (2001). Nonverbal assessment of the Big Five
personality factors.
European Journal of Personality
,
15
, 3-18.
Paunonen, S.V., & Jackson, D.N. (1979). Nonverbal trait inference.
Journal of Personality and
Social Psychology
,
37
, 1645-1659.
Paunonen, S.V., Jackson, D.N., & Ashton, M.C. (2004).
Manual of the Nonverbal Personality
Questionnaire, and the Five-Factor Nonverbal Personality Questionnaire
. Port Huron, MI:
Sigma Assessment Systems.
Paunonen, S.V., Jackson, D.N., & Keinonen, M. (1990). The structured nonverbal assessment of
personality.
Journal of Personality
,
58
, 481-502.
Paunonen, S.V., Jackson, D.N., Trzebinski, J., & Forsterling, F. (1992). Personality structure across
cultures: A multimethod evaluation.
Journal of Personality and Social Psychology
,
62
, 447-
456.
Paunonen, S.V., Jackson, D.N., Ashton, M.C., Iliescu, D., Minulescu, M., & Nedelcea, C. (2006).
Chestionarele nonverbale de personalitate
. Cluj-Napoca: Odyseea.
Paunonen, S.V., Keinonen, M., Trzebinski, J., Forsterling, F., Grishenko-Roze, N., Kouznetsova, L.,
et al
. (1996). The structure of personality in six cultures
. Journal of Cross-Cultural
Psychology
,
27
, 339-353.
Ramírez-Esparza, N., Gosling, S.D., Benet-Martínez, V., Potter, J.P., & Pennebaker, J.W. (2006). Do
bilinguals have two personalities? A special case of cultural frame switching.
Journal of
Research in Personality
,
40
, 99-120.
Rolland, J.-P. (2002). Cross-cultural generalizability of the Five-Factor model of personality. În
R.R. McCrae & J. Allik (eds.),
The Five-Factor Model of personality across cultures
(pp. 7-
28). New York: Kluwer Academic/Plenum.
Triandis, H.C., & Euh, E.M. (2002). Cultural influences on personality.
Annual Review of
Psychology
,
53
, 133-160.
Winter, D. G. (1973).
The Power Motive
. New York: Free Press.

Capitolul 11
Inventarul de Manifestare Tipologică Singer-Loomis (SL-TDI)
Lavinia Țânculescu
Aflat la a cincea versiune, Inventarul de Manifestare Tipologică Singer-Loomis (
Singer-Loomis Type Deployment
Inventory
, SL-TDI) este rezultatul revizuirii instrumentului alcătuit de June Singer și Mary Loomis în 1984, Singer-Loomis
Inventory of Personality (SLIP). Este unul dintre instrumentele cu fundament teoretic în scrierile lui Carl Gustav Jung despre
tipurile psihologice.
SL-TDI este un instrument de dată mai recentă, mult îmbunătățit comparativ cu celebrul său contracandidat,
Myers-
Briggs Type Indicator
(MBTI). Performanțele sale superioare sunt generate de diferența conceptuală principală dintre cele
două inventare, diferență care rezidă în eliminarea principiului bipolarității.
Instrumentul este construit sub forma a 20 de situații cu opt variante de răspuns, fiecare aferentă uneia dintre cele opt
moduri tipologice studiate. Aceste opt moduri tipologice sunt un rezultat al combinației dintre atitudinile fundamentale
studiate de instrument (extraversiunea și introversiunea) și cele patru funcții descrise de teoria lui Jung, dintre care două
sunt considerate a fi funcții iraționale, de colectare a informației, respectiv Senzorialitatea și Intuiția, iar două sunt
considerate funcții raționale, de decriptare/interpretare a informației culese prin intermediul funcțiilor iraționale.
SL-TDI se poate administra în format creion-hârtie, dar și on-line. Participanților la evaluare li se solicită să se raporteze
la maniera în care ar prefera să acționeze (într-un caz ideal) și nu în care au acționat sau vor acționa în situația concretă
descrisă, iar scala Likert în cinci trepte a instrumentului susține acest tip de alegere: 1 = Nu aș face acest lucru niciodată; 2
= Aș face acest lucru ocazional; 3 = Aș face acest lucru în jumătate dintre ocazii; 4 = De obicei aș acționa în acest mod; 5 =
Întotdeauna aș acționa în acest mod.
SL-TDI este un instrument care poate fi utilizat într-o gamă variată de situații, asociate însă mai puțin cu deciziile
cantitative (precum selecția de personal,
screening-
ul sau diagnosticul clinic) și mai degrabă cu dezvoltarea individuală. De
asemenea, se folosește cu succes în analiza și dezvoltarea dinamicii echipelor de lucru, în gestionarea relațiilor de cuplu și
în zona consilierii vocaționale și dezvoltării adolescenților.
11.1. Prezentarea generală
Scopul inițial al acestui instrument a fost să măsoare (într-o manieră îmbunătățită comparativ cu
instrumentele similare existente până în momentul lansării sale) stilurile cognitive ale persoanelor,
ca modalitate de expresie a personalității unui individ, și să genereze profiluri individualizate

pentru participanții la evaluare.
Avându-și fundamentul teoretic în scrierile lui Carl Gustav Jung despre tipurile psihologice,
Inventarul de Manifestare Tipologică Singer-Loomis (
Singer-Loomis Type Deployment Inventory
,
SL-TDI; Singer, Loomis, Kirkhart și Kirkhart, 2008) este rezultatul revizuirii instrumentului alcătuit
de June Singer și Mary Loomis în 1984, numit Singer-Loomis Inventory of Personality (SLIP).
Până în momentul apariției SLIP, alte două instrumente au marcat pionieratul probelor
fundamentate pe teoria tipurilor descrisă de Jung (1971):
Grey-Wheelwright Jungian Type Survey
(GWJTS; Wheelwright, Wheelwright și Buehler, 1964) și
Myers-Briggs Type Indicator
(MBTI;
Myers, 1975).
În 1996, Jackson, Parker și Dipboye remarcau că Myers-Briggs Type Indicator (MBTI) este,
după toate probabilitățile, instrumentul care înregistrează cel mai evident succes din punct de
vedere comercial, 1,5-2 milioane de persoane fiind evaluate anual prin intermediul lui. Celebritatea
MBTI se datorează, în parte, aplicațiilor diverse pe care practicienii le-au identificat lucrând cu
acest instrument. De la dinamica personală, la dinamica grupului de lucru, la cea a cuplului sau a
identificării stilurilor de învățare ori de gestionare a timpului, MBTI a identificat, prin intermediul
practicienilor care l-au dezvoltat, răspunsuri ușor de înțeles pentru utilizatorul comun, nespecializat
în teoriile personalității, fără certificare în vreun domeniu sociouman.
Ușurința utilizării, a interpretării și a înțelegerii MBTI a determinat popularitatea acestuia,
astfel încât, în prezent, există domenii mult extinse dincolo de limitele cunoașterii de sine și
dezvoltării personale care pot fi acoperite pornind de la rezultatele MBTI. În cartea lor,
Please
Understand Me: Character and Temperament Types
, vândută, încă de la prima ediție, în peste
două milioane de exemplare, David Keirsey și Marilyn Bates pornesc de la teoria lui Jung și ajung
la formularea a patru tipuri temperamentale cu aplicațiile acestora, fiind foarte centrați pe aspectele
practice ale vieții, unele aparent neimportante, dar care pot genera tensiuni nedorite în relații:
dorința unui partener de a aranja cărțile în ordine alfabetică pe un raft, reacțiile explozive ale unui
șef care consumă energia persoanelor din jurul său, insistența unui copil de a pune constant
întrebări care poate da dureri de cap părintelui. Autorii își construiesc întreaga pledoarie
referitoare la cunoașterea tipurilor psihologice pe promisiunea că cineva își poate îmbunătăți viața
dacă renunță la proiectele de tip Pygmalion (încercări de a-i schimba pe ceilalți) și o înlocuiește cu
încercarea de a-i înțelege și de a-i accepta așa cum sunt (Keirsey și Bates, 1978).

11.2. Considerentele istorice
Ca proiect individual de cercetare, condus începând cu anul 1975, SL-TDI pornea de la
presupunerea că, prin eliminarea ipotezei bipolarității, rezultatele generate ar avea un grad de

acuratețe ridicat în descrierea personalității. În 1980, Loomis și Singer au condus un exercițiu de
evaluare pe un lot eterogen format din 218 participanți, din care au făcut parte elevi și absolvenți
de colegiu, profesioniști din domeniul medicinei, persoane care urmau cursuri de formare pentru
adulți și artiști profesioniști. Acest exercițiu presupunea eliminarea variantelor de răspuns bazate
pe alegere dihotomică sau forțată și introducerea unei scale Likert în cinci trepte. Ulterior a fost
generată prima variantă modificată a inventarului, diferența majoră față de varianta originală fiind
renunțarea la răspunsurile dihotomice și introducerea variațiunilor oferite de scala Likert în cinci
trepte. Noua variantă avea să fie mult mai apropiată de spiritul scrierilor lui Jung. Acesta discută în
repetate rânduri faptul că procesul de maturizare a personalității (pe care el îl numește individuare)
presupune integrarea mai multor funcții și nu doar utilizarea unidirecțională a funcției dominante,
eventual susținută de funcția auxiliară – cu alte cuvinte, scrierile lui Jung susțin mai degrabă
variabilitatea decât dihotomizarea tipurilor psihologice.
Așadar, o structură de personalitate dezvoltată, matură, îi permite persoanei să utilizeze anumite
elemente pentru a se adapta în diverse situații și, prin urmare, să nu rămână rigidă într-o anumită
formă, determinată genetic sau/și din interacțiunea cu mediul. Indicațiile sale conduc spre concluzia
că atribuirea unui singur tip, aparent fix, de personalitate nu evidențiază aspecte despre dinamica
personalității unui individ, ci mai degrabă arată cum este el într-un anumit moment. Instrumente
precum MBTI și GWJTS oferă rezultate referitoare la
un tip de personalitate
asociat fiecărui
individ, ceea ce conduce la ideea că persoana nu poate sau nu ar exercita vreodată acțiuni
caracteristice unui tip opus celui care îl caracterizează în momentul evaluării. Spre exemplu, dacă
persoana este caracterizată de Gândirea Extravertită, nu ar putea manifesta comportamente
specifice tipului Afectivitate Introvertită. Nimic mai fals, ar fi spus Singer și Loomis, care își
bazează întregul concept al noului lor inventar pe convingerea că orice persoană poate, ipotetic
vorbind, într-o măsură mai mare sau mai mică, să manifeste comportamente caracteristice tuturor
funcțiilor, în mod dinamic, pe parcursul vieții.
În cadrul unui experiment desfășurat de cele două autoare, s-a comparat versiunea originală cu
versiunea modificată și s-a ajuns la concluzia că „structura cu răspunsuri forțate generează
clasificări inadecvate ale tipurilor dominante în peste 50% dintre cazuri și a tipurilor mai puțin
dezvoltate în peste 40% dintre cazuri” (Singer
et al
., 2010, p. 14).
Prin urmare, generarea în 1979 a inventarului SLIP a dizolvat constrângerea legată de alegerea
forțată a uneia sau alteia dintre versiunile de răspuns propuse în cadrul chestionarului inițial.
Primele trei versiuni ale noului instrument au fost generate în următorii patru ani, iar versiunea a
treia a fost publicată pentru distribuție comercială în perioada 1984-1995.
Începând cu 1996, chestionarul a suferit alte două modificări majore, prima fiind constituită de
modificarea numărului de itemi, a situațiilor și a modului în care erau descrise rezultatele
inventarului, prin implicarea a trei alți analiști jungieni, Martha Newell, Elizabeth Kirkhart și Larry
Kirkhart. În acest fel, s-a născut a patra versiune a instrumentului, care a primit și un nume diferit:

Singer-Loomis Type Deployment Inventory (SL-TDI), versiune a chestionarului cu performanțe
tehnice, psihometrice și de utilizare mult îmbunătățite (Arnau, Rosen și Thompson, 2000).
A doua modificare majoră a condus la generarea versiunii a cincea, pe baza unor studii
demarate începând cu anul 2001, pentru a fi folosită în Australia, și a presupus revizii minore de
limbaj, atât în itemii, cât și în situațiile chestionarului. A fost testată pe teren în Canada și Australia,
iar într-o versiune puțin modificată în America de Nord, până în 2007, când SL-TDI Versiunea 5 a
devenit accesibil psihologilor din întreaga lume.
În România, chestionarul a fost tradus, adaptat și testat în teren în perioada 2008-2010, structura
lui suferind o serie de modificări la 6 dintre cele 20 de situații care alcătuiesc instrumentul,
respectiv la itemii acestor situații, pentru a fi potrivit mentalului colectiv românesc. „În acest
demers, principala preocupare a fost păstrarea fondului itemilor pentru a reuși să surprindem cât
mai bine posibilele reacții din același registru investigat și de itemii incluși în versiunea originală
a instrumentului. Cu alte cuvinte, un item care dorea să surprindă preferința pentru un mod de
acțiune de tip Gândire Extravertită a fost înlocuit cu un item care, chiar dacă era complet modificat,
surprindea același tip de acțiune, respectiv Gândirea Extravertită etc.” (Singer
et al
., 2010, p. 126;
vezi exemplele de înlocuire completă a itemilor cu alți itemi de același tip jungian din tabelul
11.1).
Tabelul 11.1.
Exemple de itemi originali, modificați în limba română
Situație
Versiune originală (în limba engleză)
Versiune modificată (în limba
română)
17
I am aware I do not have as much control as I would like over a certain habit (for
example, eating, smoking, drinking or overworking). My response to this awareness is
to…
Sunt în căutarea unui nou
serviciu. Aș…
Gândire Extravertită:
132.
Examine what causes me to fall into this undesirable pattern.
Gândire Extravertită:
132. Examinează cauzele care
au condus la această situație.
Afectivitate Extravertită:
133.
Seek help from a professional with a solid reputation.
Afectivitate Extravertită:
133. Cere ajutorul unui specialist
experimentat în Resurse
Umane.
Sursa
: Singer
et al
., 2010, p. 130.

Este foarte important de menționat faptul că cele douăzeci de situații-stimul au fost concepute în
linie cu descoperirile făcute de Hunt (1965), care a susținut că cele mai bune predicții ale
comportamentului sunt făcute atunci când se iau în considerare atât factorii situaționali, cât și cei
care se referă la trăsăturile interne. Ce trei factori: modalitatea de răspuns, situația și variabilele
personale au fost luați în considerare atunci când au fost definite cele douăzeci de situații

componente ale inventarului. Fiecare situație are opt variante de răspuns și se referă „la o stare
afectivă particulară, specifică pentru cel care răspunde. Fiecare dintre cele opt alegeri alternative
aferente oricărei situații corespunde unuia dintre modurile cognitive ale lui Jung. Aceste opt moduri
măsoară variabila personală” (Singer
et al
., 2010, p. 20).
11.3. Caracteristicile psihometrice
11.3.1. Fidelitatea
Pentru versiunea originală a testului, scorurile obținute pentru coeficientul Alfa de consistență
internă pentru fiecare scală (mod cognitiv), fiecare funcție și atitudine tipologică se încadrează în
intervalul 0,65 (acceptabil) și 0,91 (excelent) (Singer
et al
., 2010, p. 119). Fidelitatea test-retest a
versiunii americane a SL-TDI este cuprinsă la nivelul celor opt tipuri cognitive între 0,62 pentru IF
și 0,79 pentru IT. Pentru celelalte elemente (Senzorial – S, Intuiție – N, Gândire – T, Afect – F,
Extravertit – E, Introvertit – I, Percepție – P și Judecată – J), rezultate din combinarea a două sau
mai multe tipuri, stabilitatea test-retest este cuprinsă între 0,67 pentru Afectivitate și 0,80 pentru
Gândire (Arnau, Rosen și Thompson, 2000).
La calcularea consistenței interne a versiunii românești a SL-TDI s-a utilizat un lot constituit
din 1.145 de persoane, ale căror caracteristici demografice (gen, vârstă și nivel de educație) sunt
prezentate în detaliu în manualul tehnic (Singer
et al
., 2010, p. 142). Versiunea românească a SL-
TDI înregistrează coeficienți de consistență internă cuprinși între 0,69 și 0,81 la nivelul celor opt
moduri cognitive, respectiv între 0,80 și 0,92 la nivelul superior de analiză ce cuprinde atitudinile
generale (Introversiune
vs
Extraversiune) și funcțiile psihice (Senzație, Intuiție, Gândire și
Afectivitate). Aceste informații, împreună cu date provenite de la eșantionul american, sunt
prezentate în tabelul 11.2.
Tabelul 11.2.
Mediile, abaterile standard, coeficienții de consistență internă pentru versiunea
românească a SL-TDI
Scala vizată
Nr.
itemi
M
SD
Alfa SUA
(N = 1.202)
Alfa Ro
(N = 1.202)
Alfa Ro
Masculin
(N = 494)
Alfa Ro
Feminin
(N = 651)
Senzorialitate Introvertită (IS)
20
64,46
9,57
0,64
0,73
0,73
0,73
Senzorialitate Extravertită (ES)
20
63,61
9,73
0,71
0,72
0,75
0,70
Intuiție Introvertită (IN)
20
58,82
11,61
0,57
0,81
0,81
0,81
Intuiție Extravertită (EN)
20
61,78
10,32
0,66
0,74
0,74
0,73
Afectivitate Introvertită (IF)
20
63,22
8,65
0,56
0,69
0,68
0,70
Afectivitate Extravertită (EF)
20
63,81
8,94
0,62
0,71
0,70
0,71

Gândire Introvertită (IT)
20
64,84
9,81
0,68
0,75
0,76
0,74
Gândire Extravertită (ET)
20
62,09
10,05
0,66
0,75
0,76
0,74
Gândire (T)
40
126,94
18,81
0,80
0,86
0,87
0,86
Afect (F)
40
127,87
15,72
0,73
0,81
0,80
0,82
Senzorial (S)
40
127,87
17,60
0,80
0,83
0,84
0,82
Intuiție (N)
40
120,60
20,50
0,76
0,87
0,87
0,87
Extravertit (E)
80
251,10
33,80
0,88
0,91
0,91
0,91
Introvertit (I)
80
251,34
34,69
0,85
0,92
0,92
0,92
Percepție (P)
80
248,47
36,25
0,85
0,92
0,92
0,92
Judecată (J)
80
253,96
32,13
0,86
0,91
0,91
0,91
Sursa
: Singer
et al
., 2010, p. 143.
11.3.2. Validitatea de conținut
Șase dintre cele douăzeci de situații componente ale instrumentului au fost reformulate în întregime
pentru versiunea se românească. Restul de 14 situații, preluate ca atare din versiunea originală, au
fost traduse de trei profesioniști, fiind apoi confruntate variantele obținute pentru a asigura
păstrarea spiritului în care a fost inițial formulat itemului și transpunerea în limba română a exact
tipului de reacție pe care itemul original dorea să îl declanșeze în respondent. Toate situațiile
ambigue rezultate în urma traducerii au fost parafrazate și validate cu autorii testului, pentru a
asigura o adaptare cât mai fidelă a instrumentului.
Autorii manualului românesc al probei au procedat la analizarea structurii factoriale a acestuia,
obținându-se, ca în cazul versiunii americane a SL-TDI (N = 1.233), patru factori, doi raționali (din
sfera judecății – reflexiv
vs
activ) și doi non-raționali (din sfera percepției). Factorii evidențiați
prin analiza factorială pe lotul de 1.145 de participanți români au explicat un total al varianței de
22,20%. Autorii explică faptul că primul factor conține trei dintre itemii cu cea mai ridicată
saturație (similar cu cel din eșantionul american ca fiind judecată reflexivă). Aceștia sunt: „Petrec
timpul gândindu-mă la întrebările pe care să le adresez doctorului” (115); „Am în minte tot feluri de
lucruri care s-ar putea întâmpla dacă nu mă ridic din pat” (105); „Dezvolt scenarii de tipul
dacă-
atunci
, gândindu-mă la ceea ce cred că s-ar putea petrece” (99). Pe al doilea factor, care
corespunde ideii de abordare rațională activă, identificat și în populația americană, încarcă itemi
cu cel mai ridicat nivel de saturație în acest factor precum: „Mi-aș argumenta poziția, prezentând
motivele pentru care o consider justificată” (12); „Le-aș arăta ce am de câștigat dacă fac ceea ce
mi-am propus” (76); „Aș discuta pentru a vedea cum ne-am putea înțelege” (60). Al treilea și al
patrulea factor extrași în eșantionul românesc vizează aspecte perceptive din sfera Extraversiunii
(factorul 3) și a Introversiunii (factorul 4). De pildă, între itemii cu cea mai ridicată saturație în
factorul 3 regăsim: „Mi-aș petrece timpul cu prietenii (46)”, „Aș decide să-mi petrec timpul cu

prietenii care îmi împărtășesc preferințele (152)”, „Voi invita prietenii să facem împreună ceva ce
lor le-ar face plăcere (5)”. În cazul celui de-al patrulea factor, găsim printre itemii cu cea mai
ridicată saturație: „Aș citi o carte pe care plănuiam să o citesc, pentru a mă relaxa (51)”, „Aș
începe să plănuiesc lucrări legate de casă (148)”, „Voi face ceva care mă va solicita, cerându-mi să
fiu atent la ce se petrece în jurul meu (7)”.

11.3.3. Validitatea de construct
Pentru testarea validității de construct a versiunii românești a SL-TDI s-au comparat corelațiile
dintre rezultatele obținute între SL-TDI și patru instrumente bazate pe modelul celor cinci factori ai
personalității:
Big Five Questionnaire
(BFQ-2, Caprara, Barbaranelli și Borgogni, 2005),
Big
Five Adjectives
(BFA, Caprara, Barbaranelli și Steca, 2002),
NEO Personality Inventory –
Revised
(NEO PI-R, Costa și McCrae, 1992) și Deschiderea, Extraversiunea, Conștiinciozitatea,
Agreabilitatea și Stabilitatea emoțională (DECAS, Sava, 2008), toate fiind adaptate pentru
populația românească.
Așa cum arată autorii manualului tehnic,

în toate aceste cazuri s-a apelat la un coeficient de corelație neparametric, coeficientul
Spearman de corelație a rangurilor, fiind vorba de corelații între variabile numerice (scorurile
brute la diferite scale ale modelului
Big Five
) și variabile ordinale (rangurile celor opt tipuri
SL-TDI codate după cum urmează: 4 – tip dominant; 3 – tip auxiliar; 2 – tip de mijloc; 1 – tip
inferior (cel mai puțin dezvoltat). În aceste condiții, corelațiile pozitive indică faptul că
indivizii cu un anumit tip modal dominant au în mai mare măsură caracteristicile asociate, iar o
corelație negativă indică o situație inversă (Singer
et al
., 2010, p. 129).

Corelațiile dintre cele opt moduri tipologice și factorii de personalitate FFM măsurați prin
BFQ-2, DECAS și NEO PI-R, BFA indică validitatea de construct a SL-TDI. Corelația pozitivă
între nivelul de conștiinciozitate și scala Gândire Introvertită, precum și cea dintre conștiinciozitate
și modul cognitiv Senzorialitate Extravertită – toate cele trei variabile având în comun atenția
pentru detalii – demonstrează validitatea de construct a SL-TDI. De asemenea, s-au obținut și
corelații pozitive între aspectele de introversiune, evidențiate prin SL-TDI, și nevrotism (ca revers
al stabilității emoționale), la fel ca și în cazul eșantionului american. Trei dintre cele patru scale
care includ introversiunea (IS, IN și IF) se corelează negativ cu stabilitatea emoțională, în două
dintre situații acestea fiind semnificative chiar la un prag
p
< 0,01.
În acest context este importantă însă investigarea manierei în care sunt operaționalizate și
măsurate anumite scale în modelul
Big Five
, cum ar fi Stabilitatea Emoțională și Extraversiunea. În

cazul Extraversiunii, de exemplu, precum menționează și autorii manualului românesc al SL-TDI,
este surprinsă „lipsa unor asocieri mai intense între extraversiunea măsurată prin SL-TDI și cea
identificată prin modelul
Big Five
, acestea datorându-se, cel mai probabil, modului diferit de a
conceptualiza extraversiunea în cele două teorii (în viziunea jungiană fiind vorba în special de
preluarea energiei dinspre exterior, în timp ce în modelul
Big Five
sunt accentuate aspectele de
căutare a recompensei)” (Singer
et al
., 2010, p. 131).
Similar cu studiile care vizează legăturile dintre SL-TDI și instrumentele ce măsoară
personalitatea pe baza teoriei
Big Five
, pe populația românească au fost derulate analize care s-au
concentrat pe: a) legătura dintre tipurile de personalitate identificate prin SL-TDI și factorii de
personalitate evidențiați prin două chestionare dezvoltate de Eysenck și Eysenck (1991): EPQ-R
(
Eysenck Personality Questionnaire – Revised
) și IVE (
Impulsiveness-Venturesomeness-
Empathy
); b) legătura dintre SL-TDI și inteligența emoțională, evaluată cu EQi (BarOn, 2004); și;
c) legătura dintre SL-TDI și stilurile de gândire ale lui Sternberg (Cristea, 2009; Fluture, 2009;
Macsinga, Paloș și Maricuțoiu, 2002). Analizele au în vedere identificarea aspectelor comune
dintre modurile cognitive evaluate prin SL-TDI și constructele măsurate cu instrumentele
menționate, discuția rămânând însă deschisă despre asemănarea conceptuală a constructelor
analizate. O corelație necesară pe care autorii formei românești a instrumentului o aduc în discuție,
însă pentru care nu sunt prezentate date, ține de datele privitoare la legătura dintre SL-TDI și
MBTI, obținute pe eșantionul american. Aceste date ar fi fost important să fie prezentate datorită
„similarității teoretice destul de importante dintre cele două probe”; autorii justifică însă această
absență prin faptul că „niciuna dintre formele MBTI nu este validată și adaptată pe populația
românească pentru a permite comparația directă la noi în țară” (Singer
et al
., 2010, p. 129).
11.4. Administrarea și scorarea
SL-TDI poate fi administrat și interpretat doar de persoane care au absolvit studii universitare cu
profil psihologic sau asimilate acestora ori au o competență certificată pe baza unui curs intensiv
despre utilizarea acestui instrument de evaluare. Pot exista voci care să conteste o asemenea
necesitate, dar lor li se poate răspunde că persoana care administrează, interpretează și, mai ales,
oferă asistență în înțelegerea rezultatelor evaluării trebuie să fie capabilă să clarifice orice
întrebare legată de acest instrument, atât înainte de a se începe administrarea instrumentului, cât și
pe parcursul întregii interacțiuni cu persoana evaluată. Acesta este motivul pentru care cunoștințele
de bază în testare și evaluare psihologică sunt obligatorii, la fel ca și pregătirea în vederea
asistenței în procesul de primire a rezultatelor.
Instrumentul se poate administra în format creion-hârtie, dar și on-line. În ambele situații,
persoanei care parcurge instrumentul îi sunt aduse la cunoștință informațiile necesare pentru

completarea chestionarului. Ele sunt descrise detaliat în manualul testului și sunt menite să ofere
tuturor participanților la evaluare aceleași informații de bază, pentru a elimina din start
posibilitatea ca diferențele individuale în răspunsuri să fie determinate de condițiile de examinare
sau de lipsa unor informații de la momentul începerii parcurgerii chestionarului.
Participanților la evaluare li se pune în vedere că acest instrument se bazează pe autodescriere
și oferă informații legate de personalitate și nu alte dimensiuni (de exemplu, inteligență). De
asemenea, se menționează că nu există răspunsuri corecte sau greșite, nici un termen-limită de
completare a instrumentului, dar că ar fi de dorit ca participantul să nu petreacă prea mult timp
analizând situațiile prezentate. Răspunsurile ce se doresc a fi oferite sunt acelea care se referă la
maniera în care participantul ar reacționa cu adevărat în situațiile prezentate și nu într-o manieră
ideală, pe care acesta și-o imaginează ca fiind cea mai potrivită sau cea mai acceptată social. Este
esențial să li se precizeze acest lucru participanților, ca o măsură minimală de eliminare a
posibilelor răspunsuri dezirabile pe care instrumentul, din cauza lipsa unei scale de evaluare a
dezirabilității sociale, nu le poate identifica precis.
De asemenea, participanților la evaluare li se pune în vedere că pot să treacă peste o anumită
situație, în cazul în care nu își pot imagina cum ar reacționa în aceal caz, încurajându-i însă să
încerce să răspundă la fiecare dintre situațiile prezentate. Este drept că acuratețea evaluării scade
în cazul în care, de exemplu, participantul răspunde la 15 situații în loc de 20, dar evaluarea este
încă posibilă. Nu este precizat un număr minim de situații care este necesar a fi abordate pentru ca
evaluarea să fie validă.
Un alt aspect care li se aduce în atenție participanților la evaluare este acela al probabilității cu
care participantul ar acționa în modul descris de situația oferită. De altfel, scala Likert, în cinci
trepte – 1 = Nu aș face acest lucru niciodată; 2 = Aș face acest lucru ocazional; 3 = Aș face acest
lucru în jumătate dintre ocazii; 4 = De obicei, aș acționa în acest mod; 5 = Întotdeauna aș acționa în
acest mod – susține că participanților li se solicită să se raporteze la maniera în care ar prefera să
acționeze (într-un caz ideal) și nu în care au acționat sau vor acționa în situația concretă descrisă.
Ca exemplu, una dintre cele 20 de situații face referire la modul în care participantul s-ar comporta
de ziua sa. Intenția autorilor instrumentului a fost să evalueze cum
ar prefera
participantul să se
desfășoare de ziua sa și nu cum
ar trebui
să se desfășoare.
Scorarea electronică se desfășoară în timp real, pe baza numelui de utilizator și a parolei
primite de fiecare utilizator legal al testului la momentul achiziției licenței de utilizare. Astfel, se
generează automat un raportul interpretativ care va sta la baza procesului de feedback din partea
psihologului certificat în interpretarea rezultatelor către participant.
Unul dintre beneficiile acestui instrument este constituit de partea de completare și scorare
manuală a acestuia. Foaia de răspuns conține un formular de autoscorare, participantul la evaluare
având la dispoziție instrucțiuni clare legate de înregistrarea scorurilor, calcularea scorurilor brute
și a celor procentuale, raportarea rezultatelor și realizarea profilului grafic al persoanei evaluate.

Dincolo de ușurința generării scorurilor finale, exprimate procentual pentru fiecare dintre
dimensiunile (modurile cognitive/tipologice) evaluate, beneficiul constă în faptul că astfel persoana
înțelege maniera în care sunt alcătuite și generate modurile cognitive. De exemplu, înțelege că
modurile tipologice care au în componență
funcții iraționale
(pe baza cărora se culege informația),
respectiv IS (Senzorialitate Introvertită), ES (Senzorialitate Extravertită), IN (Intuiție Introvertită)
și EN (Intuiție Extravertită), contribuie împreună la generarea scorului total al manierei de utilizare
a informației bazate pe Percepție (
Perceiving
). De asemenea, se obține scorul general al manierei
de utilizare a informației bazate pe Judecată (
Judging
) adunând valorile obținute în dreptul
modurilor tipologice care au în componență
funcții raționale
(pe baza cărora se interpretează
informația), respectiv IT (Gândire Introvertită), ET (Gândire Extravertită), IF (Afectivitate
Introvertită) și EF (Afectivitate Extravertită). La fel, generarea scorului general pentru
Extraversiune și Introversiune se bazează pe însumarea modurilor tipologice care au în componență
funcții extravertite, respectiv introvertite.
Un aspect important de menționat este faptul că scorurile pentru inventarul SL-TDI sunt
ipsative. Așa cum se precizează și în manualul tehnic al chestionarului, caracterul ipsativ al
scorurilor înseamnă că

scorurile procentuale ale unui individ indică numai proporția în care respectiva persoană
utilizează un mod tipologic în raport cu celelalte moduri tipologice. Gradul de dezvoltare a
fiecărui mod tipologic nu poate fi stabilit. Aceasta semnifică faptul că o persoană care are un
scor mediu pentru un anumit mod tipologic poate fi mai dezvoltată și mai pricepută în utilizarea
acelui mod decât o altă persoană, pentru care acel mod tipologic este cel mai dezvoltat (Singer
et al
., 2010, p. 46).
În cadrul raportului, SL-TDI prezintă rezultatele într-o manieră grafică excelentă ce permite o
interpretare primară aproape spontană a rezultatelor. Pe această bază vizuală se pot face două tipuri
de comparații între persoane: fie pe baza așa-numitului grafic de desfășurare a modurilor tipologice
(
Type Mode Deployment Graphic
), fie pe baza clasamentului utilizării modurilor tipologice
(indiferent de valorile scorurilor pe care fiecare persoană le-a obținut). Astfel, nu valoarea
scorurilor este prioritară în interpretare, ci ordinea în care se clasifică modurile tipologice.
Cele opt moduri tipologice (IS, ES, IN, EN, IT, ET, IF și EF) sunt măsurate prin intermediul
celor opt variante diferite pe care fiecare dintre cele 20 de situații aferente testului le propun. Acest
lucru face posibilă atribuirea unui scor brut și procentual pentru fiecare dintre cele opt moduri
tipologice și nu pe alegere, așa cum se întâmplă în cazul MBTI, care aplică principiul bipolarității.
Instrucțiuni detaliate cu privire la înregistrarea scorurilor pe fișa de răspuns, de transformare a
acestora în procente în vederea generării clasamentului sunt oferite în manual tehnic și pot fi urmate
cu ușurință.
Odată calculate scorurile brute care ajută la determinarea scorurilor procentuale, respectiv

realizarea profilului tipologic (clasamentul celor opt moduri tipologice) și a reprezentării lui
grafice, se pot determina și scorurile celor patru funcții prin însumarea, pentru fiecare dintre
acestea, a modurilor cognitive corespondente. Pentru a calcula scorurile atitudinilor (Extraversiune
și Introversiune), se însumează scorurile înregistrate la toate acele moduri cognitive care sunt de
orientare extravertită, respectiv introvertită. Diferența absolută dintre scorul atitudinii extravertite
și scorul atitudinii introvertite indică puterea preferinței cu scorul mai ridicat. Aceeași manieră de
calcul se aplică și pentru a obține scorurile pentru modurile tipologice ce țin de Judecată și de
Percepție.
Există patru tipuri de etichete pe care, în funcție de scorurile procentuale și poziția în
clasament, un mod tipologic le poate avea: dominant, auxiliar, mediu și inferior. Prima poziție în
clasament este ocupată de modul tipologic dominant. Modul tipologic situat pe locul doi este cel
auxiliar. Pe ultimul loc se clasează modul tipologic inferior. Modurile tipologice situate pe locurile
3-7 poartă eticheta de moduri tipologice medii.
11.5. Semnificația și interpretarea scalelor
La începutul acestui capitol a fost menționat faptul că una dintre diferențele de calitate între
utilizarea MBTI și a SL-TDI rezidă în numărul profilurilor generate în urma testării. MBTI propune
o clasificare a tuturor persoanelor în 16 tipuri psihologice, în timp ce SL-TDI propune peste 6
milioane de combinații posibile ale ordinii în care modurile tipologice (care se regăsesc în cadrul
tipurilor psihologice generate de MBTI) sunt clasificate din punctul de vedere al priorității
utilizării lor în comparație cu restul modurilor tipologice. Cu alte cuvinte, componentele care
formează toate tipurile psihologice generate de MBTI sunt ordonate în funcție de probabilitatea cu
care o anumită persoană ar utiliza aceste aspecte. Diferența dintre rezultatele generate de cele două
instrumente se datorează faptului că aplicarea SL-TDI permite practicienilor care au utilizat MBTI
până acum să primească și tipul psihologic pe care l-ar obține aplicând MBTI, dar și ceva în plus.
Acest aspect suplimentar este posibil pentru că SL-TDI nu se bazează pe ipoteza bipolarității
funcțiilor psihologice, ci susține utilizarea, cu diferențe în gradul de prioritate, a tuturor modurilor
tipologice presupuse de teoria lui C.G. Jung.
Înainte de a explica în detaliu modurile atitudinale generale și cele funcționale, dorim să facem
câteva precizări cu privire la pașii ce trebuie urmați în interpretarea profilului SL-TDI, după
realizarea clasamentului celor opt moduri cognitive. Raportul generat în urma aplicării on-line a
instrumentului prezintă, în secțiunea interpretativă, în primă instanță, expresia grafică a structurii
profilului de personalitate obținut care oferă un tablou asupra modurilor cognitive preferate și deci
cel mai des utilizate, precum și asupra celor mai puțin preferate. Urmează apoi o secțiune cu
explicații generale despre toate cele opt moduri cognitive, autorii instrumentului precizând că

simpla lecturare a acestora, reflectarea asupra modului în care se aplică experienței fiecăruia și
conturarea unor posibilități de dezvoltare sunt suficiente pentru ca persoana care își citește profilul
să identifice informații utile.
Secțiunile următoare ale raportului vorbesc despre trei aspecte centrale în înțelegerea profilului
personal: scalele agregate, profilul tipologic, posibilitățile de dezvoltare și, nu în ultimul rând,
abuzul și insuficienta utilizare a modurilor tipologice.
Prima secțiune centrală tratează, pe scurt, problema scalelor agregate. Acestea sunt scalele care
explică sursa energiei psihice – Extraversiunea și Introversiunea – și scalele care explică modul de
colectare, organizare și utilizare a informației – Judecata și Percepția. Fiecare dintre cele patru
scale se numește agregată pentru că sunt obținute ca urmare a contribuției a patru moduri cognitive,
diferite în funcție de specificul scalelor agregate.
Scorurile scalelor Extraversiune și Introversiune sunt obținute din adunarea scorurilor obținute
la modurile tipologice extravertite (ES, EN, ET și EF), pentru Extraversiune, respectiv a modurilor
tipologice introvertite (IS, IN, IT și IF) pentru Introversiune. Rezultatul diferenței dintre scorurile
agregate pentru Extraversiune și Introversiune oferă indicii cu privire la direcția în care este
îndreptată energia psihică a unei persoane. În mod similar, se calculează și scorurile scalelor
agregate ce țin de colectarea, organizarea și utilizarea informației; diferența absolută dintre scorul
agregat al scalelor funcțiilor iraționale, implicate în Percepție (ES, IS, EN, IN), și scorul agregat al
scalelor funcțiilor raționale, implicate în Judecată (ET, IT, EF, IF), generează un scor ce indică tipul
de tendință al unei persoane față de genul de activități în care investește energie, respectiv în a
acumula informație (Percepție), a gestiona acea informație și a trage concluzii (Judecată).
Am dori să aducem în atenția cititorului o serie de clarificări cu privire la vocabularul utilizat,
pentru a putea face o distincție clară între elementele cu care operează acest instrument. Detalierea
acestor elemente componente va urma în continuare. Vom discuta despre tipuri atitudinale generale
(atitudini), respectiv Extraversiunea și Introversiunea. De asemenea, despre cele patru funcții –
iraționale (Senzorialitatea și Intuiția) și raționale (Gândirea Logică și Afectivitatea), despre cele
opt moduri tipologice rezultate din combinația atitudinilor (Extraversiune și Introversiune) cu cele
patru funcții (Senzorialitate, Intuiție, Gândire Logică și Afectivitate) și despre cele două însumări
de către patru moduri (raționale – care generează Judecata – și iraționale – care generează
Percepția). Combinația celor patru elemente – atitudine (E/I), funcție irațională (S/N), funcție
rațională (T/F) și însumare de moduri (J/P) – generează tipul psihologic.
11.5.1. Tipurile atitudinale generale (Extraversiune și Introversiune)
Asocierea tipurilor funcționale cu tipurile atitudinale generale
Pentru a clarifica încă o dată ce înseamnă tipuri atitudinale generale (Extraversiune și

Introversiune) și tipuri funcționale (Senzație și Intuiție, Gândire și Afectivitate), trebuie să ne
întoarcem la maniera în care C.G. Jung definea elementele componente ale tipurilor psihologice.
Jung face o primă precizare menită să clarifice posibilele confuzii ulterioare cu privire la tipurile
funcționale (Gândire și Afectivitate) și atitudinile fundamentale (Extraversiune și Introversiune),
spunând că introversiunea și extraversiunea sunt atitudini fundamentale generale și în mod necesar
diferite de tipurile funcționale (Jung, 2004). În încercarea de a oferi o serie de linii directoare în
înțelegerea și interpretarea tipurilor psihologice, vom analiza fiecare dintre aceste componente pe
rând și vom discuta distincțiile esențiale dintre ele.
În primul rând, este prezentată diada Extraversiune – Introversiune. Pentru înțelegerea clară a
acesteia, trebuie să ne referim, în esență, la relația subiectului (persoanei) cu obiectul (exterior
acestuia) și la maniera în care energia psihică a persoanei circulă dinspre obiect spre subiect (în
cazul Introversiunii) sau dinspre subiect către exterior, spre obiect (în cazul Extraversiunii). Dacă
este înțeleasă această distincție în sine, spiritul celor două atitudini fundamentale este perceput,
fapt care ajută la înțelegerea și interpretarea asocierii tipurilor funcționale (Senzorialitate, Intuiție,
Gândire, Afectivitate) cu cele două tipuri atitudinale generale.
Jung explică faptul că extravertitul preferă să își raporteze atitudinea la obiectele din jurul său,
bazându-și actele cele mai frecvente și mai importante pe împrejurări obiective și nu pe păreri
subiective. Spre deosebire de el, introvertitul preferă să se comporte abstractiv față de obiect,
strecurând o opinie personală între percepția obiectului și propria sa acțiune referitoare la acesta
(Jung, 2004, p. 395, par. 620-621).
Un exemplu oferit tot Jung în încercarea sa de a explica tipurile psihologice (Jung, 2007) este
ilustrativ pentru diferența discutată. Acesta face referire la modul în care un introvertit și un
extravertit ar reacționa într-o călătorie, la întâlnirea unui castel: Extravertitul ar fi extrem de atras
de posibilitatea vizitării acelui castel, pe care l-ar parcurge în grabă, de care s-ar plictisi în scurt
timp și din care ar ieși la fel de repede precum a intrat pentru a-și rezerva restul zilei descoperirii
altor atracții (exterioare), pe când Introvertitul ar fi la început reticent în a vizita (încă) un castel,
dar, odată intrat în acesta, ar sta ore în șir, ar explora fiecare colț al clădirii și ar fi interesat să
studieze în detaliu și manuscrisele depozitate în arhiva muzeului castelului.
Este necesar de asemenea să realizăm distincția dintre cele două categorii de tipuri funcționale,
între tipurile funcționale iraționale (Senzație și Intuiție), precum și între tipurile funcționale
raționale (Gândire și Afectivitate).
Primul set de funcții le are în vedere pe cele care sunt responsabile cu colectarea informației
din mediul exterior și/sau interior, colectare care se face într-o manieră nemijlocită de procese
logice, ci au la bază doar mecanisme inconștiente, de captare a informației: pe de o parte, cele
cinci simțuri (auditiv, vizual, tactil, gustativ, olfactiv), care descriu funcția Senzorialitate (sau, în
unele traduceri, Senzație,
Sensing
), și, pe de altă parte, Intuiția, care, în accepția lui Jung, permite
„percepții prin intermediul inconștientului” (Jung, 2004, p. 477, par. 780).

Prin urmare, funcțiile iraționale se bazează în întregime pe „forța absolută a percepției” (Jung,
2004, p. 392, par. 616), iar superioritatea lor rezidă în gestionarea caracterului întâmplător,
neașteptat al percepției. Ele sunt numite iraționale, după cum explică autorul, „neîntemeindu-se în
nici un fel pe principiul rațiunii și pe postulatul ei (…), dar ar fi cu desăvârșire incorect să le
considerăm «neraționale» pentru că subordonează judecata percepției. (…) Ele se întemeiază
exclusiv pe experiență și o fac atât de exclusiv, încât judecata lor nu poate, de cele mai multe ori,
să țină pasul cu experiența” (Jung, 2004, p. 392, par. 616).
Al doilea set de funcții are în vedere decriptarea informației culese prin intermediul funcțiilor
iraționale, colectoare de informații, și presupun procese conștiente, raționale, de operaționalizare a
informației și de luare de decizii. Cele două funcții sunt Gândirea logică și Afectivitatea (sau, în
unele traduceri, Simțirea,
Feeling
). Recomandăm numirea acestei funcții Afectivitate, pentru că ea
descrie un proces mai amplu care ține de atribuirea unei etichete valorice, ce adaugă greutate
informației în procesarea acesteia. „Simțirea” se poate referi și la trăirea unor emoții primare, ce
nu presupune gradul de procesare ridicat al „Afectivității”. Funcția Gândire este responsabilă de
înțelegerea și atribuirea unui sens informațiilor colectate (Fordham, 2001, p. 30).
Astfel, funcțiile raționale au în vedere actul de judecată, de luare a deciziilor ca urmare a
înțelegerii și atribuirii unui sens informațiilor culese prin intermediul funcțiilor iraționale, pe baza
unor criterii (exterioare sau interioare, respectiv obiective sau subiective, de natură factuală, atunci
când vorbim despre Gândire) sau valorică (atunci când vorbim despre Afectivitate).
Fiecare dintre cele patru funcții, fie ele raționale sau iraționale, devin – prin influența unui tip
de atitudine extravertit sau introvertit – moduri cognitive, prin care lumea (interioară și/sau
exterioară) este percepută și gestionată. În ciuda opozițiilor vizibile, prezente în diadele discutate:
Extraversiune – Introversiune; Senzorialitate – Intuiție; Gândire – Afectivitate, toate cele opt
moduri cognitive se regăsesc în structura de personalitate, diferența fiind făcută de caracterul
prioritar pe care unul sau altul dintre aceste moduri cognitive îl are pentru răspunsul dat de individ
și pentru adaptarea acestuia la realitate.
În continuare sunt prezentate cele opt moduri cognitive rezultate prin combinarea unui tip de
atitudine, Extraversiune sau Introversiune, cu cele patru funcții: Senzorialitate, Intuiție, Gândire și
Afectivitate. Pentru fiecare dintre modurile dominante descrise sunt prezentate caracterizările
propuse de autorii manualului, lor fiindu-le adăugate aspecte considerate esențiale pentru
poziționarea în linie cu gândirea lui C.G. Jung din momentul descrierii tipurilor psihologice, dar și
pentru a înțelege mai profund care este cauza formării unui anumit mod cognitiv și de unde provin
anumite descrieri pe care autorii manualului tehnic al instrumentului aleg să le formuleze.
Mai departe, sunt prezentate o serie de considerații legate de insuficienta utilizare a fiecăruia
dintre cele opt moduri cognitive, respectiv a situației în care un anumit mod cognitiv este inferior
sau, după cum spun psihologii formați în tradiția lui Jung, se află „în umbră”. Acolo unde va fi
cazul, se vor puncta aspecte legate de abuzul unui anumit mod cognitiv, respectiv vor fi explicate

situațiile în care acesta se plasează cu mult peste următorul cel mai preferat mod cognitiv (< 3%),
pe o poziție dominantă în clasamentul ce prezintă structurarea personalității ca top al celor opt
moduri cognitive.
Modurile cognitive extravertite
a) Senzorialitatea Extravertită (
Extraverted Sensing
)
Manualul instrumentului caracterizează persoanele care au acest tip cognitiv dezvoltat drept
realiste, care fac rar greșeli, au o bună capacitate de a gestiona detaliile, experimentează fiecare
moment la maximum, savurează viața din plin (mâncare, artă, muzică, sport, frumusețea naturii).
Sunt considerate relaxate, tolerante, calme, adeseori abile în folosirea echipamentelor mecanice, a
uneltelor de tâmplărie și în activitatea artistică, indiferent dacă aceasta presupune decorațiuni, artă
grafica, artă culinară, modă sau orice altă activitate ce impune atenție la detalii, experimentează
momentul în contact direct cu particularitățile lumii exterioare (Singer
et al.
, 2010, p. 59).
Un lucru este esențial în înțelegerea modului cognitiv care ține de Senzorialitatea Extravertită,
adică relația evidentă a senzorialității cu obiectul, de care aceasta depinde, obiectul exterior fiind,
de fapt, obiectul percepției. Evident că putem avea și senzații interioare, subiective, dar
senzorialitatea este de principiu determinată de obiect, deci externă.
Prin urmare, ca o concluzie în cazul acestui mod cognitiv, precizăm că este „subjugat” de
realitatea obiectului, pe care îl învestește cu o forță supremă, fiind cu totul tributar calităților lui,
bune sau rele. Fiind un mod irațional, este extrem de importantă funcția cu care se asociază (din
categoria celor raționale), funcție care îl va putea „civiliza” și feri de rămânerea într-un stadiu al
realității nereflectate, preluate și înghițite nediferențiat.
b) Intuiția Extravertită (
Extraverted Intuition
)
În cadrul manualului instrumentului, acest tip cognitiv caracterizează

persoanele spontane, inovative, care au inițiativă, nonconformiste și versatile; capabile să
identifice posibilitățile practice într-o situație; generează soluții rapide și creative, cred
profund în schimbare, sunt interesate de situații în ansamblul lor, de completitudinea imaginilor
și modelelor din lumea exterioară; aceste persoane sunt vizionare, flexibile, răbdătoare cu
complexitatea, adaptabile și capabile să învețe ușor noi abilități (Singer
et al
., 2010, p. 60).

Comparativ cu senzorialitatea, în cazul intuiției, obiectul percepției nu este concret, palpabil,
perceptibil cu unul dintre cele cinci simțuri, ci este plasat în zona inconștientului, precum spuneam
mai devreme, Jung (2004, p. 477, par. 780) definind intuiția ca permițând „percepții prin
intermediul inconștientului”. În această situație, este și mai interesantă combinația dintre intuiție (al
cărei obiect perceput este plasat în/provine din inconștient, respectiv în/din interior) și caracterul

extravertit, care presupune plasarea în exterior a obiectului perceput. Și asta dacă tindem să privim
obiectul exclusiv prin lentila unui tip Senzorialitate extravertită, care vede caracteristicile concrete
ale acestuia și este fascinat, preluat, dominant în acțiunile sale de ele. Intuitiv, extravertitul este
acela care nu vede caracteristicile obiectului, ci posibilitățile de transformare ale acestuia. Tot
ceea ce ține de posibilități, de viitoare dezvoltări ale obiectului, de modificări și tranziții la alte
etape de dezvoltare îl interesează pe intuitivul extravertit.
c) Gândirea Extravertită (
Extraverted Thinking
)
Conform manualului instrumentului, Gândirea Extravertită caracterizează acele persoane care

organizează și înscriu faptele în categorii logice, cu înțeles; susținătoare fervente ale legilor,
obiectivelor, criteriilor, politicilor și regulilor; persoane guvernate de logică și nu de emoție;
aflate într-o cursă permanentă către atingerea perfecțiunii, bazându-se pe o lege sau un ideal
universal; au comportament judicativ la adresa celorlalți, comportament ce se bazează pe un
„model ideal”; îi tratează pe ceilalți corect și impersonal; doresc să găsească un înțeles al
vieții și al lumii; interesate să planifice și să facă lucrurile cu un consum minim de timp și
energie” (Singer
et al
., 2010, p. 61).

Jung menționează despre acest mod cognitiv faptul că este crucial să oferim, în vederea
stabilirii tipului de atitudine ce însoțește gândirea (dacă e extravertit sau introvertit), răspunsul la
două întrebări. O primă întrebare ar fi: de unde provin ideile care se utilizează în procesul de
gândire, din exterior – din tradiție, din educație, din familie sau din orice altă formă caracteristică
mediului exterior persoanei (ceea ce o face să aibă o gândire de tip extravertit) – sau din mediul
interior persoanei? Prin urmare, Jung atrage atenția că nu faptul că ideile sunt concrete face un tip
de gândire să fie extravertit (de altfel, spune el, și o idee abstractă poate fi apanajul unei gândiri de
natură extravertită), ci mediul de proveniență (extern sau intern persoanei).
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că persoana care preferă cu prioritate modul de
gândire extravertit tinde să își subordoneze manifestările vieții concluziilor pe care mintea sa le
produce în raport cu obiectul și mediul exterior, nu tolerează excepțiile, fiind un fervent apărător al
legii, pentru că aceasta, la rândul ei, ca „obiect” exterior o protejează și îi dă sens, putând deveni
un adevărat tiran dacă cineva îi contestă acest adevăr absolut la care aderă. În secțiunea dedicată
abuzului de tip sau lipsei de uz al acestuia, vom vedea ce efecte pot avea amplificarea acestei
preferințe și circumscrierea întregii vieți acestui stil de gândire. Din acest motiv, SL-TDI-ul este un
instrument valoros, pentru că descurajează complet atribuirea doar unui singur tip (cel dominant) un
caracter generalizator pentru modul de acțiune preferat al persoanei. Cu toate că discută despre
tipurile dominant, auxiliar, inferior, SL-TDI oferă posibilitatea ca o anumită persoană să aibă două
sau chiar trei moduri cognitive dominante și poate nici unul cu adevărat inferior, ci doar mai multe

moduri cognitive mediu dezvoltate.
Pentru a concluziona, tipul Gândire Extravertită preferă să decripteze informația și să îi dea
sens doar prin intermediul obiectului exterior (fie că acesta este cadru legal, atmosferă din mediu,
lege morală sau impunere parentală). Este extrem de important pentru purtătorul acestui mod
cognitiv ca dominant să poarte stindardul a ceea ce se face și a ceea ce nu se face, a ceea ce este
scris a fi bine și a ceea ce nu este permis, pentru a da sens alegerilor pe care le face.
d) Afectivitatea Extravertită (
Extraverted Feeling
)
Manualul instrumentului descrie persoanele care preferă cu prioritate acest mod cognitiv drept

calde, prietenoase, sensibile; valorizează relațiile cu ceilalți, opiniile lor și caută acceptarea
acestora; au tact și încearcă să le facă celorlalți pe plac; aliniate la valorile sociale și
compliante cu comportamentele general acceptate; sunt energice și entuziaste, capabile să își
exprime trăirile liber; sunt foarte conștiente de ceea ce societatea evaluează ca fiind acceptabil
și inacceptabil; sunt persoane armonioase, care reușesc să stabilească relații empatice cu
ceilalți (Singer
et al
., 2010, p. 61).

Dacă în cazul persoanelor cu modul cognitiv dominant tip Gândire Extravertită, cadrul legal era
cel mai important punct de sprijin pentru decriptarea, înțelegerea informației și luarea deciziilor, în
cazul persoanelor care au modul cognitiv dominant Afectivitate Extravertită, relațiile cu oamenii
sunt pilonul de siguranță. Aceste relații aparțin, de asemenea, cadrului extern, dar cei din jur și
comunitatea, în general, determină setul de valori pe care acest tip de persoană îl consideră ca
determinant pentru a da un sens existenței sale. Veți auzi destul de des de la aceste persoane faptul
că „trăiesc pentru alții”, „prin alții” și că „doar în relație cu alții au sens.”
Esența modului cognitiv Afectivitate Extravertită este modul în care subiectul (persoana) ia
decizii pe baza caracteristicilor exterioare obiectului și stabilește că „îi place sau îi displace”,
„corespunde sau nu valoric sieși” doar pentru calitățile obiective percepute în obiectul extern.
Revenind la necesitatea acestui tip de a intra în relație cu cei din jurul său, Jung avertizează: „Cum
acest tip ține mai presus de orice la stabilirea unui raport afectiv cu cei din preajma sa, sunt
necesare eforturi duble pentru a învinge rezerva acestora” (Jung, 2004, p. 379, par. 599). Cu alte
cuvinte, dacă acest tip de afectivitate extravertită este exacerbat (este pe o poziție extrem de
dominantă în structura de personalitate a unui individ), putem asista la prezența unei persoane care
ajunge să urască aceeași persoană pe care susține că o iubește, doar pentru că aceasta nu îi
împărtășește profunzimea și „corectitudinea” sentimentului său.
Modurile cognitive introvertite
a) Senzorialitatea Introvertită (
Introverted Sensing
)

Manualul tehnic al instrumentului spune despre cei care au acest mod ca prim mod cognitiv
preferat că sunt

persoane ce conștientizează profund propriile senzații, atât fizice, cât și emoționale; au
capacitatea de a genera imagini interne, de cele mai multe ori necircumstanțiale, eterne, fără
relaționare temporală; formele sunt percepute doar în prezent; gestionează bine rutina, sunt
dificil de distras, perseverente; au o memorie bună și o bună capacitate de rememorare; sunt
fidele propriei percepții asupra realității, ceea ce-i poate nemulțumi pe ceilalți; apreciază de
cele mai multe ori formele abstracte de artă; au abilitatea de a înțelege momentul, de a avea
așa-numita „inspirație de moment” (Singer
et al
., 2010, p. 59).

Principala dificultate a acestui mod cognitiv, specifică tuturor modurilor introvertite, dar foarte
accentuată în cazul senzorialității introvertite, este legătura cu obiectul extern. Este mai accentuată
în cazul senzorialității, deoarece stimulul este extern, este necesar a fi perceput, respectiv este
necesar ca un anumit tip de relație să se petreacă între subiect și obiectul extern. Dacă în cazul
senzorialității de tip extravertit, acest tip de relație ține de caracteristicile proprii obiectului extern
perceput ca atare, în cazul senzorialității de tip introvertit obiectul extern este perceput prin
intermediul imaginii percepute în interiorul subiectului despre acel obiect extern. Mai concret, este
luată în considerare părerea subiectivă, maniera personală de percepție a obiectului extern, ce
evocă acest obiect extern în subiect și apoi, doar dacă persoana dorește, exprimă în exterior
maniera perceptivă în care obiectul extern a fost preluat în câmpul conștient. De ce manualul indică
faptul că aceste persoane „apreciază formele abstracte de artă”? Pentru că sunt singurele pe care le
pot crea în mod spontan. Abstract este spațiul lor interior, și, așa cum explică Jung, dacă mai mulți
artiști privesc același obiect, cu siguranță produsul lor artistic diferă, deoarece este adăugat
elementul subiectiv de percepție. Așa este persoana care are ca mod cognitiv principal
senzorialitatea introvertită: o persoană care vede în realitate ceea ce rezonează cu imaginile ei
interioare și care poate distorsiona realitatea (evident, nu în mod conștient, senzorialitatea face
parte dintre funcțiile iraționale, persoana nu își dorește să perceapă realitatea distorsionat,
imaginile sale interioare sunt, de cele mai multe ori, extrem de puternice, astfel încât pot opaciza
contactul cu calitățile obiectului). În cazuri extreme, se pot cufunda într-o lume complet ireală, în
care obiectele percepute nu au legătură cu realitatea obiectivă, persoana se îndepărtează foarte mult
de obiect, retrăgându-se în sine (Jung, 2004, p. 419, para 654).
b) Intuiția Introvertită (
Introverted Intuition
)
Persoanele la care este dominant acest mod cognitiv sunt caracterizate de manualul
instrumentului astfel:

Persoane ghidate de propriile imagini interioare; rareori aderă pentru o lungă perioadă de timp
la o singură perspectivă; cu o viață interioară bogată în fantezii, povestiri sau scenarii; pot avea
o înclinație către intuiții profetice, dar pot avea dificultăți în a comunica aceste lucruri cu
ceilalți; au o bună înțelegere a situațiilor complexe; sunt adesea adepte ale utilizării
metaforelor pentru a explica ceea ce doresc să spună și pentru a explora posibilitățile
potențiale; creative, au o înțelegere spontană a potențialului relațiilor cu ceilalți sau între
lucruri, bazându-se pe o percepție interioară completă asupra acestor lucruri (Singer
et al
.,
2010, p. 60).

Caracterizarea oferită de manualul tehnic pentru persoana cu o intuiție introvertită ca mod
cognitiv dominant este sintetică și corectă, în principiu. Sunt însă o serie de nuanțe care se impun a
fi subliniate și explicate, pentru a înțelege spiritul unui astfel de mod cognitiv. Această persoană are
dificultăți în a comunica intuițiile pe care le are, prezintă o înțelegere spontană a potențialului
relațiilor cu ceilalți, dar nu reușește să concretizeze aceste relații (cel puțin, nu în mod
spontan/natural). Pentru realizarea acestor relații, precum și pentru a comunica, această persoană
trebuie să reușească să depășească dificultatea legată de raportarea la obiect.
În continuare sunt punctate caracteristicile acestui mod cognitiv. În primul rând, este foarte
important să menționăm că, în cazul intuiției introvertite, persoana nu este interesată cu prioritate de
stimulul care a condus la formarea unei imagini, de exemplu, ca în cazul senzorialității introvertite.
Senzorialitatea introvertită permite persoanei să identifice acel „ce” care s-a petrecut, a declanșat
imaginea sau starea sau intuiția. Intuiția introvertită nu este interesată de „ce” s-a petrecut, ci
„percepe mai curând imaginea interioară care a provocat fenomenul ce o exprimă” (Jung, 2004, p.
420, par. 656).
În al doilea rând, este esențial de amintit că, pentru acest tip, este la fel de dificil să se
conecteze cu obiectul extern precum îi este tipului senzorialitate extravertită să nu se conecteze cu
obiectul extern. Cu alte cuvinte, există posibilitatea ca persoana cu acest mod cognitiv dominant să
nu perceapă neapărat legătura sa cu obiectul extern, respectiv stimulul care a produs o anumită
imagine interioară și, paradoxal, să nu perceapă că este vorba despre ea însăși, cea care a avut
acea imagine formată.
Intuitivul introvertit extrapolează la lumea interioară irațională (lumea arhetipurilor) obiectele
sale interioare (stări, imagini, percepții, intuiții) și poate că, în cazul unei îndepărtări extreme de
obiect, „imaginile dispar ca desprinse de subiect și ca existând pentru sine, fără legătură cu
persoana” (Jung, 2004, p. 421, par. 657). Această dinamică este datorată, explică Jung,
„indiferenței ciudate” pe care intuitivul extravertit o are față de obiectele exterioare, iar intuitivul
introvertit față de obiectele interioare. În cazul intuitivului extravertit explicam comportamentul său
prin atracția acestuia de a identifica posibilități infinite cu privire la obiectele exterioare, fapt care
nu-i permite o stabilizare asupra unei finalități privitoare la obiectul extern. În cazul intuitivului

introvertit se petrece o dinamică similară, dar cu imaginile interioare, între care persoana dominată
de acest mod aleargă „fără a stabili nici o corelație între sine însuși și imagine” (Jung, 2004, p.
421, par. 658).
Partea pozitivă a acestui tip rezidă în aceea că, în situația în care persoana reușește, într-un mod
coerent și forțat (pentru că altfel nu poate și nici nu este neapărat interesată să o facă), să exprime
ceea ce intuiește, ideile respective pot îmbrăca aspecte vizionare, profetice, izvorâte direct din
sursa arhetipală care, fără știrea sau voia persoanei, a reușit să aducă în planul conștient aceste
idei. Jung arată că structura complexă a modului cognitiv intuiție introvertită, pe care îl și numește
„cea mai străină lumii exterioare, din câte funcții există”, se datorează subiectivității extreme pe
care se fundamentează aceasta.
Ca o concluzie legată de acest mod cognitiv se poate rezuma că acesta este cel mai îndepărtat
tip de lumea exterioară, iar dificultatea de relaționare a subiectului cu obiectul este nu doar
prezentă față de obiectul exterior, ci inclusiv față de obiectul interior (care, teoretic, ar putea avea
același tip de descriere cu singura particularitate că este interior și nu spre exterior). Intuiția
introvertită se referă la perceperea posibilităților care derivă nu din obiectul interior și cu atât mai
puțin din obiectul exterior, ca stimul, ci din arealul inconștientului colectiv, ce reprezintă, în sine,
depozitul tuturor posibilităților, legate, în virtualitate, de toate procesele, imaginile, stările,
evenimentele.
c) Gândirea Introvertită (
Introverted Thinking
)
Manualul instrumentului descrie persoanele cu acest mod cognitiv ca mod dominant preferat ca:

analizând lumea bazându-se pe convingeri interioare și noțiuni, concepte, categorii abstracte,
care nu sunt înțelese cu ușurință de ceilalți; savurează analiza critică, ideile abstracte,
preocupările și activitățile din aria filosofiei, matematicii, jocurilor logice; au idei ferme; se
bazează pe principii fundamentale; nu sunt neapărat interesate de aplicabilitatea practică a
muncii lor; interesate de conexiunile conceptuale dintre idei; deseori preferă să lucreze pe cont
propriu și pot fi timide în relație cu ceilalți; deseori au idei creative care propun semnificații
noi (Singer
et al
., 2010, p. 60).

În explicarea acestui mod de gândire, Jung subliniază importanța opiniei față de obiectul
exterior (fapt obiectiv), opinie care se formează ca un dat subiectiv, și mai puțin a faptului obiectiv
în sine. De asemenea, autorul atenționează cu privire la pericolul la care este expusă persoana care
alege, cu precădere, să perceapă lumea prin lentila modului cognitiv de tip gândire introvertită,
pericol care constă în ignorarea faptelor obiective concrete, până la neglijarea totală a acestora și
imersarea în lumea „produsului propriei fantezii” (Jung, 2004, p. 403, par. 629). Este, de asemenea,
explicat faptul că o astfel de persoană ar putea, în mod simplu, să susțină, fără a le opune o

cauzalitate exterioară sau vreun aspect practic al lor, valabilitatea adevărurilor sale interioare și nu
ar greși cu nimic, pentru că acestea provin din valabilitatea arhetipului. Acesta este însă inconștient
și lipsa procesului de reflectare și de experiențiere a conținutului imaginii arhetipale conduce
persoana la o „gândire mistică și la fel de sterilă ca o gândire care se desfășoară doar în cadrul
faptelor obiective” (Jung, 2004, p. 403, par. 629).
Prin urmare, persoana al cărei mod cognitiv dominant este de tip gândire introvertită este
condusă de propriile imagini și idei interioare. Poate fi percepută de ceilalți ca fiind arogantă,
datorită faptului că atribuie o valoare inferioară obiectului exterior (fie el și persoană), comparativ
cu propria sa subiectivitate. Tot ceea ce ține de lumea exterioară pare neimportant pentru cel
caracterizat de o gândire introvertită, ceea ce face ca lumea să îl vadă rece, detașat, inflexibil și
neglijent cu cei din jur, interesat doar să își prezinte ideile, fiind deranjat dacă acestea nu se
dezvoltă în direcția intenționată de el și indiferent dacă lumea le apreciază sau nu. Care lume,
oricum? O lume plină de umbre și contururi, întrucât, pentru această persoană, important este să se
aibă pe sine și să se îngrijească de sine, nicidecum de ceilalți pe care, extrem de rar, dacă nu
niciodată, nu încearcă să îi atragă de partea sa. O poate face, din politețe și extrem de discret,
constrâns de contexte pe care nu le poate alege, dar preferința sa este să își conserve supremația
turnului său de fildeș, din care nu înțelege de ce s-ar da jos. Ce este extrem de pozitiv însă la acest
tip de gândire este că persoanele care-l posedă se concentrează pe îmbunătățirea personală
permanentă, pe executarea sarcinilor și amână gratificarea exterioară (de care nici nu sunt, în mod
particular, interesate). Este întâlnită la unii dintre cei mai mari gânditori, generatori de idei
inovatoare și concepte revoluționare. Social însă, dacă acest tip devine extrem, poate fi un
dezastru, astfel de persoane nefiind interesate să se alăture lumii, pentru că ele sunt cele ce dețin
adevărul, disciplina, percep realitatea și au idei, lumea nefiind interesată să li se alăture decât
pentru fascinația pe care o exercită cunoștințele lor vaste, cultivate ani la rând pentru sine.
d) Afectivitatea Introvertită (
Introverted Feeling
)
Persoanele care preferă cu prioritate acest tip cognitiv

folosesc propriile standarde pentru a judeca oamenii și lucrurile și nu se supun presiunilor de
grup sau tendințelor actuale. Sunt indivizi loiali, devotați, care știu perfect ceea ce le place și
ceea ce le displace, deseori sunt idealiști, muncind pentru o cauză sau un scop; nu sunt extrem
de afectuoși, manifestându-și tandrețea într-o manieră rezervată; deseori consideră că ei îi
înțeleg pe ceilalți, dar se percep pe șine că fiind neînțeleși; au un puternic atașament față de
valorile personale și etică, care nu sunt neapărat împărtășite de ceilalți (Singer
et al
., 2010, p.
61).

Definiția prezentă în manualul tehnic al instrumentului discută despre faptul că aceste persoane

sunt loiale și devotate. Sunt într-adevăr astfel, dar numai față de propria persoană. Ceea ce este
„ideea” pentru persoana cu mod cognitiv dominant Gândire Introvertită este pentru persoana cu mod
cognitiv dominant Afectivitate Introvertită „valoarea simțirii sale”. Acesta este standardul după
care se orientează o astfel de persoană, iar lumea o vede prin lentila propriilor judecăți valorice,
fiind caracterizate de aceeași notă de indiferență față de obiectul extern (fie acesta și persoană),
precum este persoana cu o gândire introvertită. Se percepe pe sine ca fiind neînțeleasă pentru că nu
are prea mare interes să explice celorlalți valorile personale și viața sa interioară, sentimentul de
autosuficiență legat de aceste standarde valorice fiind, la fel ca în cazul Gândirii Introvertite,
extrem de pregnant și prezent.
Esența acestui mod cognitiv rezidă în faptul că, în relație cu această persoană, obiectul exterior
(cealaltă persoană din relație) se simte devalorizat. Orice trăire afectivă crește în interior, în
profunzime și este greu să fie exprimată și expandată în exterior. Persoanele caracterizate dominant
de acest mod cognitiv au nevoie să fie conștiente de faptul că, neavând o conexiune naturală cu
obiectul extern, vor fi necesare eforturi pentru a internaliza importanța acestuia (chiar și doar
impusă social). Altfel, după cum avertizează Jung, pericolul căderii în nevroză pentru persoanele
care se cufundă în lumea propriilor trăiri și le valorizează în mod extrem este suficient de mare
pentru a-i îngrijora.
11.5.2. O manieră sintetică de prezentare a modurilor cognitive: descrierile
adjectivale
În cele ce urmează vom prezenta cei mai buni descriptori adjectivali pentru persoanele cu un anumit
tip dominant de personalitate, bazându-ne pe adjectivele cuprinse într-una dintre probele care au
fost utilizate în procesul de validare culturală a SL-TDI (BFA, Caprara, Barbaranelli și Steca,
2002). Acești indicatori sunt preluați ca atare din manualul românesc al probei SL-TDI (Singer
et
al
., 2010).
a) Tipul Senzație Introvertită
O asemenea persoană tinde să aibă mai degrabă aparența unei persoane cu un nivel de
nevrotism ridicat, cel mai probabil din cauza concentrării sale excesive pe aspecte interne,
corporale și a accentului crescut acordat aspectelor de somatizare, specifice atât Senzorialității
Introvertite, cât și unui nivel ridicat de nevrotism.
Tabelul 11.3.
Lista celor mai adecvați descriptori adjectivali pentru persoane cu IS dominant
(Senzație introvertită)
Un individ având IS ca tip dominant
Tinde să fie perceput ca fiind:
Tinde să nu fie perceput ca fiind:

Stresat
Mobilizator
Irascibil
Energic
Cedează ușor
Sigur pe sine
Fricos
Întreprinzător
Arțăgos
Dinamic
Răzbunător
Vesel
Speriat
Harnic
Țâfnos
Cu interese diversificate
Fragil emoțional
Bun conducător
Nesigur
Puternic
Sursa
: Singer
et al
., 2010, p. 133.
b) Tipul Senzație Extravertită
Teoria aflată la baza acestei scale consideră persoanele cu un scor ridicat pentru modul
Senzorialitate Extravertită ca fiind realiste, foarte atente la detalii și bine structurate. Descriptorii
adjectivali menționați mai jos sprijină această viziune, așa cum se poate vedea în tabelul 11.4.
Tabelul 11.4.
Lista celor mai adecvați descriptori adjectivali pentru persoane cu ES dominant
(Senzație Extravertită)
Un individ având ES ca tip dominant
Tinde să fie perceput ca fiind:
Tinde să nu fie perceput ca fiind:
Metodic
Confuz
Meticulos
Dezordonat
Informat
Precipitat
Organizat
Indecis
Sistematic
Distrat
Ordonat
Inert
Tenace
Stresat
Răbdător
Dezinformat
Matur
Agitat
Stabil
Neglijent
Sursa
: Singer
et al
., 2010, p. 133.
c) Tipul Intuiție Introvertită
O persoană cu Intuiție Introvertită accentuată este descrisă ca având o viață interioară bogată,
cu multe frământări și fantasme, dar cu dificultăți de exprimare a acestora. Descriptorii adjectivali
identificați sprijină această perspectivă asupra Intuiției Introvertite, precum se poate vedea și în

tabelul 11.5.
Tabelul 11.5.
Lista celor mai adecvați descriptori adjectivali pentru persoane cu IN dominant
(Intuiție Introvertită)
Un individ având IN ca tip dominant
Tinde să fie perceput ca fiind:
Tinde să nu fie perceput ca fiind:
Deprimat
Stabil
Frământat
Activ
Nemulțumit
Hotărât
Instabil
Ager la minte
Vulnerabil
Sigur pe sine
Fricos
Responsabil
Neîncrezător
Eficient
Speriat
Curajos
Distrat
Dinamic
Anxios
Încrezător
Sursa
: Singer
et al
., 2010, p. 134.
d) Tipul Intuiție Extravertită
Principalele caracteristici ale persoanelor cu un scor ridicat pentru modul Intuiție Extravertită
ar trebui să fie spontaneitatea, gradul ridicat de flexibilitate și deschiderea spre provocări noi.
Aceste caracteristici par să fie susținute de datele colectate în urma corelării probei SL-TDI cu
anumiți descriptori adjectivali, cu mențiunea că în analiza noastră au fost identificate și alte
caracteristici precum încrederea, optimismul sau calitățile de bun conducător, ca fiind asociate unui
scor ridicat la modul Intuiție Extravertită.
Tabelul 11.6.
Lista celor mai adecvați descriptori adjectivali pentru persoane cu EN dominant
(Intuiție Extravertită)
Un individ având EN ca tip dominant
Tinde să fie perceput ca fiind:
Tinde să nu fie perceput ca fiind:
Harnic
Răzbunător
Încrezător
Dezinformat
Bun conducător
Inconsecvent
Conciliant
Neperseverent
Maleabil
Bădăran
Cu inițiativă
Agresiv
Eficient
Egoist

Optimist
Nechibzuit
Entuziast
Supărăcios
Flexibil
Nesigur
Sursa
: Singer
et al
., 2010, p. 134.
e) Tipul Afectivitate Introvertită
Probabil principala caracteristică definitorie a acestui tip, conform modelului jungian, este
aceea a subiectivității și a judecării lucrurilor pe baza unor standarde și valori proprii, chiar dacă
acestea nu sunt împărtășite de alții. Pornind de la aceste argumente, adjectivele caracteristice pot fi
considerate relevante pentru o asemenea persoană, orgoliile și exigențele personale având un loc
de frunte.
Tabelul 11.7.
Lista celor mai adecvați descriptori adjectivali pentru persoane cu IF dominant
(Afectivitate Introvertită)
Un individ având IF ca tip dominant
Tinde să fie perceput ca fiind:
Tinde să nu fie perceput ca fiind:
Orgolios
Întreprinzător
Spiritual
Egoist
Autoritar
Expert
Intuitiv
Entuziast
Exigent
Neperseverent
Certăreț
Generos
Frământat
Bădăran
Ager la minte
Optimist
Receptiv
Fricos
Corect
Bun conducător
Sursa
: Singer
et al
., 2010, p. 135.
f) Tipul Afectivitate Extravertită
Conform teoriei jungiene, persoanele care au Afectivitatea Extravertită ca funcție dominantă ar
căuta sprijinul celorlalți și ar arăta o oarecare dependență emoțională față de ceilalți, fiind mai
ușor influențabile de pozițiile și trăirile lor. Aceste elemente se pare că sunt percepute prin
intermediul descriptorilor adjectivali ca semne ale imaturității emoționale și ale impulsivității.
Tabelul 11.8.
Lista celor mai adecvați descriptori adjectivali pentru persoane cu EF dominant
(Afectivitate Extravertită)

Un individ având EF ca tip dominant
Tinde să fie perceput ca fiind:
Tinde să nu fie perceput ca fiind:
Dezinformat
Perseverent
Șovăielnic
Matur
Distrat
Decis
Dezordonat
Sistematic
Nesigur
Meticulos
Inconstant
Inovator
Fricos
Exigent
Îngâmfat
Metodic
Agitat
Precis
Neglijent
Constant
Sursa
: Singer
et al
., 2010, p. 135.
g) Tipul Gândire Introvertită
Pentru tipul Gândire Introvertită, spiritul său analitic și orientarea spre cunoaștere sunt două
dintre caracteristicile definitorii din perspectiva modelului jungian. Datele obținute sprijină această
viziune, elementele identificate fiind mai degrabă caracteristice unui spirit științific, logic, mereu
pregătit să se aplece critic asupra unor concepte și teorii.
Tabelul 11.9.
Lista celor mai adecvați descriptori adjectivali pentru persoane cu IT dominant
(Gândire Introvertită)
Un individ având IT ca tip dominant
Tinde să fie perceput ca fiind:
Tinde să nu fie perceput ca fiind:
Precis
Neperseverent
Conștiincios
Îngâmfat
Analitic
Arogant
Atent
Nechibzuit
Înțelegător
Neglijent
Sârguincios
Leneș
Sistematic
Pasiv
Interesat de multe lucruri
Fără principii
Logic
Bădăran
Harnic
Distrat
Sursa
: Singer
et al
., 2010, p. 136.
h) Tipul Gândire Extravertită

Conform teoriei jungiene, persoanelor cu un tip dominant de Gândire Extravertită le place să fie
sistematice, să acorde atenție regulilor și procedurilor existente și să adopte soluții convenționale,
fără să comită excese sau să ia decizii sub impulsul momentului. Datele colectate sprijină această
perspectivă, așa cum se poate vedea citind descriptorii adjectivali relevanți din tabelul următor.
Tabelul 11.10.
Lista celor mai adecvați descriptori adjectivali pentru persoane cu ET dominant
(Gândire Extravertită)
Un individ având ET ca tip dominant
Tinde să fie perceput ca fiind:
Tinde să nu fie perceput ca fiind:
Moderat
Nechibzuit
Precis
Certăreț
Stabil
Imprevizibil
Tradiționalist
Anxios
Echilibrat
Inconsecvent
Convențional
Arțăgos
Plăcut
Dezordonat
Conservator
Instabil
Corect
Agresiv
Matur
Inert
Sursa
: Singer
et al
., 2010, p. 136.
11.5.3. Modurile cognitive dominante, auxiliare și inferioare
Pe lângă modul cognitiv, care este în conștiință cel mai diferențiat sau dominant mod, există și o
funcție de suport, de susținere, de asemenea tot în plan conștient adusă, funcție care preia rolul de
control al direcției vieții conștiente atunci când, dintr-un motiv sau altul, funcția dominantă nu se
poate manifesta, fără însă a o înlocui pe aceasta din urmă.
Jung insistă asupra unui fapt care ar fi trebuit punctat în descrierea fiecăruia dintre modurile
cognitive, mai exact faptul că „produsele tuturor funcțiilor pot fi conștiente; vorbim însă doar atunci
de caracterul conștient al unei funcții, când nu numai utilizarea ei este la dispoziția voinței, ci și
principiul său este hotărâtor pentru orientarea conștiinței” (Jung, 2004, p. 426, par. 667).
Un aspect foarte important este dat de interpretarea modurilor cognitive inferioare. Acestea sunt
cele mai puțin utilizate și, prin urmare, subliniază exact dificultățile majore cu care se confruntă
respectiva persoană. În această situație, SL-TDI își dovedește încă o dată supremația dată de
finețea caracterizării persoanei, în comparație cu MBTI, ca instrument de referință pentru probele
ce iau în considerare ipoteza bipolarității. Mai exact, aranjarea modurilor cognitive în SL-TDI nu
este generată automat de opozițiile despre care vorbea Jung atunci când discuta despre cele două

diade de funcții, Senzorialitatea în opoziție cu Intuiția, în diada funcțiilor iraționale, respectiv
Gândirea în opoziție cu Afectivitatea. Și MBTI realizează cele opt moduri cognitive posibile prin
asocierea atitudinilor generale: Extraversiune și Introversiune la cele patru funcții. Însă există în
interpretarea unui profil MBTI un automatism care spune că unui anumit mod cognitiv i se opune, în
mod automat, un alt mod cognitiv, pornind de la dihotomia menționată. Să luăm spre exemplu un
profil MBTI de tipul ENFJ, respectiv Afectivitate Extravertită cu Intuiție Introvertită. În această
situație, avem Afectivitatea Extravertită (EF) ca funcție dominantă, iar Intuiția Introvertită (IN) ca
funcție auxiliară. În interpretarea profilului MBTI, funcției dominante i se opune întotdeauna funcția
inferioară, în cazul nostru, Afectivității i se opune Gândirea, Extraversiunii i se opune
Introversiunea; avem, prin urmare, ca funcție inferioară, automat dedusă pe baza principiului
bipolarității, Gândirea Introvertită (IT), iar funcției auxiliare i se opune funcția terțiară (a treia
funcție ca grad de actualizare în plan conștient), respectiv Intuiției i se opune Senzorialitatea, iar
Introversiunii i se opune Extraversiunea, prin urmare funcția terțiară este Senzorialitatea
Extravertită (ES).
În exemplul nostru am arătat cum, în urma aplicării instrumentului MBTI, aflăm despre o
persoană care are tipul psihologic MBTI, unul dintre cele șaisprezece posibil a fi generate, că are
patru moduri cognitive subliniate ca făcând parte din structura personalității sale, respectiv EF
(dominantă), IN (auxiliară), ES (terțiară) și IT (inferioară).
Dacă privim aceeași persoană din perspectiva profilului SL-TDI, structura personalității sale
este explicată mult mai nuanțat, atribuind fiecăruia dintre cele opt moduri cognitive un procent în
care acesta este prezent în preferințele sale de acțiune. În tabelul 11.11 realizăm o comparație între
structura de personalitate explicată prin intermediul SL-TDI și cea explicată prin intermediul
MBTI.
Tabelul 11.11.
Comparație între rezultatele generate de SL-TDI și MBTI pentru o persoană cu
tipul psihologic ENFJ
SL-TDI
Mod tipologic
Scor (%)
Influența globală
MBTI
Mod tipologic
Influența globală
EF
14,4
Mod dominant
EF
Mod dominant
IN
13,0
Mod auxiliar
IN
Mod auxiliar
IF
12,7
Mod mediu
ES
Mod terțiar
ET
12,7
Mod mediu
IT
Mod inferior
IT
12,2
Mod mediu
IS
11,8
Mod mediu
ES
11,6
Mod inferior
EN
11,6
Mod inferior

Din analiza rezultatelor înscrise în Tabelul 11.11 identificăm faptul că primele două moduri

tipologice se păstrează și în raportarea SL-TDI și în cea a MBTI. Diferența apare în cazul modului
inferior și al modului mediu (terțiar, în formularea MBTI). Această discrepanță, care schimbă
radical concluziile legate de ariile de dezvoltare și posibilă intervenție, este datorată în primul
rând faptului că MBTI se bazează pe ipoteza bipolarității, care opune automat unui mod tipologic
un altul, iar în al doilea rând, mai important și aproape niciodată neluat în seamă de specialiștii
familiarizați cu MBTI, este datorată amplitudinii diferenței nete dintre perechile de opuse: în cazul
subiectului de mai sus, Extraversiunea este funcție principală, cu toate că diferența netă între
extraversiune și introversiune este de doar patru puncte în favoarea Extraversiunii și de șapte
puncte în favoarea Intuiției, diferența netă între Intuiție și Senzorialitate (între 0 și 10 puncte
diferență netă, tendința este de slabă intensitate, indicând o posibilitate ridicată de alunecare înspre
cealaltă funcție, opusă celei ce a avut supremație). O diferență mai pronunțată se înregistrează, la
această persoană, în diferența dintre Gândire și Afectivitate, acolo unde Afectivitatea are un avans
de 13 puncte, iar cea mai pronunțată și clară diferență este între Judecată și Percepție, acolo unde
Judecata înregistrează 22 de puncte diferență. Este de la sine înțeles că funcțiile perceptive,
respectiv Senzorialitatea și Intuiția, se vor plasa mai jos în structura personalității decât funcțiile
legate de Judecată (raționale).
11.6. Aplicabilitatea probei SL-TDI
La ora actuală o paletă largă de instrumente este derivată din rădăcina teoriei lui Jung și inspirată
de MBTI disponibile pe piață pentru scopuri diverse. Cele mai multe sunt propuse și promovate de
CAPT (
Center for Applications of Psychological Types
). Selectăm câteva dintre aceste
instrumente: MBTI I și MBTI II – pentru descoperirea tipului psihologic –, MBTI III – pentru
dezvoltarea tipului psihologic –, KGI (
Klein Group Instrument
, Klein, 2008) – pentru identificarea
și dezvoltarea liderilor și echipelor lor de lucru –, PMAI (
Pearson-Marr Archetype Indicator
,
Pearson și Marr, 2002) – pentru identificarea arhetipurilor specifice fiecărei persoane și
înțelegerea scenariilor de viață –, MMTIC (
Murphy-Meisgeier Type Indicator for Children
) –
pentru înțelegerea tipurilor psihologice specifice copiilor.
SL-TDI are avantajul că, prin modalitatea sa de construcție și interpretare a rezultatelor,
generează o sumă impresionantă de posibile profiluri, care se adresează mult mai aplicat cazului
personal, unui participant la testare decât profilul generat din cele 16 tipologii specifice setului de
instrumente construite pe tiparul MBTI, inclusiv acesta din urmă.
Raportul prezintă în manieră vizuală gradul în care cele opt moduri tipologice sunt preferate de
participant. Este astfel generat un grafic radial în care este prezentată alcătuirea personalității din
toate cele opt „ingrediente” constituite de modurile tipologice. Tot în cadrul acestei secțiuni a
raportului se precizează tipul de influență al unui anumit mod tipologic: dacă joacă un rol dominant

(fiind modul cel mai dezvoltat), dacă joacă un rol auxiliar, un rol mediu și dacă este cel mai
nedezvoltat mod. Atragem atenția la acele structuri de personalitate care înregistrează un echilibru
aproape perfect (figura 11.1) ori au moduri vizibil extreme (figura 11.2).
În aceste cazuri, este foarte important să se discute împreună cu psihologul certificat în
utilizarea acestei probe, pe marginea secțiunilor raportului ce solicită exemple de situații
anterioare ce au condus la evocarea anumitor comportamente. Este important, de asemenea, să se
clarifice dacă sarcina completării testului a fost înțeleasă corect și nu au fost oferite răspunsuri
dezirabile social, întâmplătoare sau care să urmărească tendința centrală de răspuns.
Figura 11.1.
Grafic radial cu moduri tipologice foarte echilibrate

Figura 11.2.
Grafic radial cu moduri tipologice extreme (ES
vs
IN)
Au fost menționate o serie de cuvinte despre maniera în care este construit raportul generat în
urma aplicării on-line a acestui instrument și ce tipuri de informații conține un astfel de raport din
punctul de vedere al modurilor cognitive. De asemenea, sunt importante și precizările legate de
secțiunea intitulată „Profilul tipologic. Posibilități de dezvoltare”. Este un capitol al raportului care
vrea să transmită participantului la evaluare faptul că fiecare dintre aspectele legate de
personalitate se pot modela și integra. Este foarte adevărat că trăsăturile de personalitate au un grad
ridicat de stabilitate (Conley, 1984) și anduranță (Caspi, Roberts și Shiner, 2005), fiind
documentate originile genetice ale acestora (Johnson, McGue și Krueger, 2005) și bazele
neuropsihologice pe care acestea cresc (Pickering și Gray, 1999). Însă există voci care susțin faptul
că aspecte legate de personalitate pot fi modificate, respectiv dezvoltate.
SL-TDI este un instrument ce poate fi utilizat în identificarea acelor aspecte de personalitate ce
se pot dezvolta pornind de la postulatul procesului de individuare, respectiv a acelui parcurs care
presupune integrarea la nivel conștient a conținuturilor și funcțiilor mai puțin conștiente sau
inconștiente. Se poate face apel în special la dezvoltarea, în vederea aducerii lor în plan conștient,
a tuturor funcțiilor (în măsura în care persoana poate duce la capăt un astfel de demers), odată
identificată structura de personalitate.
Acest demers are la bază înțelegerea în profunzime a definițiilor și implicațiilor tuturor
modurilor cognitive și a impactului lor în viața fiecărei persoane. Autorii sugerează ca această

înțelegere a modurilor cognitive să se petreacă prin reflectarea asupra experienței acumulate,
respectiv prin reactualizarea situațiilor recente (de preferință, din ultimul an) în care persoana a
înregistrat succes (maniera în care a acționat a fost una excepțional de bună și rezultatele pe
măsură) sau eșec (maniera în care a acționat nu a fost deloc fericită și rezultatele nu au fost bune,
din cauza dificultăților întâlnite). Reflectarea asupra manierei în care modurile cognitive au fost
implicate conduce la conștientizarea acelor aspecte ce pot fi îmbunătățite și a acelor aspecte ce pot
fi dezvoltate încă mai mult. Autorii sugerează ca problema dezvoltării să se abordeze prin prisma a
ceea ce există deja dezvoltat, respectând și apreciind acele caracteristici ce constituie puncte forte
în structura de personalitate a fiecărei persoane. De asemenea, se atrage atenția că „procesul de
dezvoltare trebuie lăsat să meargă acolo unde acesta dorește să meargă” (Kirkhart și Kirkhart,
1996a, p. 9), în înțelesul în care nu trebuie forțat, ci lăsat să evolueze în mod natural. Autorii
propun modalități dialectice diferite în cazul modurilor plasate în structura de personalitate în
poziții diferite. Modul cognitiv dominant este cel mai dezvoltat mod, fiind spațiul în care persoana
trăiește în cea mai mare parte a vieții sale și pe care își bazează majoritatea acțiunilor. Este cel mai
„adaptativ, flexibil și sofisticat dintre modurile tipologice” (Kirkhart și Kirkhart, 1996a, p. 8), fapt
care poate conduce la dificultatea de a-l considera atât de natural, încât să nu-i mai recunoști
prezența atunci când este implicat într-o activitate. În vederea dezvoltării, autorii sugerează o
reflecție asupra întrebărilor: „Ce ar constitui (pentru persoană) dezvoltarea acestui mod cognitiv
dominant?” și „Ce modalitate evidentă și fezabilă identifici pentru a dezvolta această capitate încă
și mai mult?”. În cazul modului cognitiv auxiliar – al doilea cel mai dezvoltat mod în structura de
personalitate, folosit atunci când, din diverse motive, modul dominant nu poate fi utilizat –, mult
mai maleabil și dezvoltat comparativ cu modurile cognitive medii sau cu cel(e) inferior
(inferioare), autorii sugerează, în vederea identificării ariilor de dezvoltare, întrebări precum: „Ce
ai putea, în mod conștient, să faci pentru a-ți îmbunătăți modul cognitiv auxiliar? Există vreun
capitol în viața ta în care a utiliza mai mult modul tău cognitiv auxiliar ar fi posibil și ar returna
rezultate pozitive pentru tine?”. Întrebarea sugerată de autori pentru cazul modurilor medii este:
„Există lucruri concrete pe care dorești să le faci pentru a îmbunătăți
unul
dintre modurile
cognitive medii?”. Ea subliniază importanța creșterii acestei zone mediu preferate, dar, în același
timp, și faptul că doar unul dintre moduri este suficient pentru ca persoana să înregistreze un
progres. Acest lucru se justifică și prin aceea că, pentru realizarea prezenței și impactului acestor
moduri cognitive medii în viața fiecăruia, o persoană trebuie să facă un efort mult mai mare de
înțelegere comparativ cu situația modurilor dominant și auxiliar. De aceea, este lăudabilă
încercarea de a dezvolta și mai mult unul dintre aceste moduri cognitive, pentru că ele sunt relativ
dificil de abordat.
Cel mai dificil însă de dezvoltat este modul cognitiv inferior, pentru că, de-a lungul vieții, a fost
cel mai puțin dezvoltat, el plasându-se de cele mai multe ori în afara zonei conștiente. Autorii
descriu acest mod ca fiind

cel mai puțin flexibil, cel mai puțin adaptativ și cel mai puțin adaptat dintre modurile cognitive.
Nu rareori, acest mod joacă un rol hotărâtor în crearea și menținerea dificultăților
interpersonale – în special când modul cognitiv dominant al unei persoane este modul cognitiv
cel mai puțin dominant al celeilalte persoane. Acest lucru poate fi periculos? Când cel mai
puțin dezvoltat mod cognitiv este adus în acțiune, de cele mai multe ori apare manifestată o
nuanță de inflexibilitate și compulsie. Acest lucru poate face, în mod neintenționat, situația și
mai dificilă. Ceea ce este necesar, în mod normal, este mai multă flexibilitate și fluiditate și nu
mai puțină” (Kirkhart și Kirkhart, 1996a, p. 10).

Întrebarea centrală la care o persoană interesată de dezvoltarea acestei arii inferioare a
personalității sale trebuie să reflecteze este următoarea: „Există vreo zonă în viața ta pe care ai
putea, prin intermediul modului tău cognitiv cel mai puțin dezvoltat, să o experimentezi, o arie care
nu ar necesita o îmbunătățire urgentă și în care ai dori să încerci o modalitate de abordare nouă?”.
Considerăm că autorii invită la reflecție în această manieră pentru că modul cognitiv inferior sau
cel mai puțin dezvoltat este aproape necunoscut persoanei, care nu este conștientă de impactul pe
care acesta îl poate avea în viața sa, iar impunerea unei presiuni de tipul „trebuie să
dezvolți/integrezi urgent acest mod de raportare la realitate” ar împinge și mai mult în zona
inconștientă acest mod, în loc să încerce să fie dezvoltat indirect, fără presiuni, în vederea
dizolvării rezistențelor posibile.
De asemenea, în afara discuției cu privire la dezvoltarea modurilor cognitive, autorii aduc în
atenție și aspectul legat de abuzul și insuficienta utilizare a unui anumit mod cognitiv, invitând
persoana să reflecteze asupra situațiilor în care se abuzează de o anumită atitudine specifică,
respectiv se evită în mod conștient o anumită atitudine, în vederea plasării într-o zonă continuă de
confort. Cu toate acestea, cititorul trebuie avertizat că astfel de atitudini extreme pot conduce la
sărăcirea câmpului conștiinței și rigidizarea personalității, generând vederi înguste și abordări
unilaterale ale vieții.
Un alt domeniu în care SL-TDI ar putea fi utilizat este acela al dinamicii de echipă și, în mod
special, al construcției și consolidării echipelor de lucru. Principalele obiective pe care autorii le
propun pentru acest scop sunt centrate în special în jurul dezideratului de „a identifica o varietate
de căi prin care performanța generală a echipei să fie îmbunătățită și să se obțină un anumit grad de
consens cu privire la cele mai atractive modalități (pentru membrii echipei) prin care această
performanță ar putea fi crescută” (Kirkhart și Kirkhart, 2007, p. 2).
Autorii propun modalități concrete de aranjare în format vizual a structurilor de personalitate
generate de SL-TDI pentru toți membrii echipei și identificarea acelor arii în care lipsește
expertiza oferită de un anumit mod cognitiv sau zone în care un anumit mod cognitiv este folosit în
exces. Pe baza acestor hărți de echipă pot fi identificate potențialele zone de expertiză, precum și

zone de conflict pe care echipa, prin intermediul membrilor ei, le presupune, astfel încât să existe o
conștientizare a „zonelor fierbinți” cu care managerul acestei echipe sau chiar fiecare membru al
acesteia, în parte, s-ar putea confrunta.
În relație cu investigarea și încercarea de îmbunătățire a dinamicii de grup, poate fi analizată și
înțelegerea cu privire la maniera în care sunt abordate sarcinile de muncă de către fiecare persoană
în funcție de modurile cognitive cel mai des utilizate. Legătura dintre cele două arii de acțiune se
bazează pe faptul că „fiecare cultură de echipă emerge din interacțiunea persoanelor ce formează
echipa și (atât timp cât nu există structuri de personalitate bune sau rele) nu există, prin urmare nici
cultură de echipă bună sau rea. Fiecare cultură de echipă se va potrivi mai bine pentru anumite
sarcini și va constitui baza unor aspecte problematice în alte tipuri de sarcini” (Kirkhart și
Kirkhart, 2007, p. 3).
Pentru analiza impactului modurilor cognitive în tipuri de sarcini diferite, autorii propun două
tipuri de abordări, în funcție de complexitatea sarcinii la care se face apel, respectiv o abordare de
evaluare unitară și o abordare de evaluare în mai mulți pași. Pentru ambele abordări, este necesar
ca sarcinile de lucru să fie definite în detaliu și să se stabilească în ce măsură fiecare dintre
sarcinile sau subsarcinile componente ale unui anumit rol/post impun folosirea unui anumit mod
cognitiv. Modurile cognitive sunt clasificate ca fiind „a) cu rol
primar
, când sunt necesare în
manieră mai mult sau mai puțin semnificativă și substanțială; b) cu rol
secundar
, dacă modul
cognitiv este necesar să fie utilizat destul de frecvent, dar nu aproape întotdeauna; c) cu rol
ocazional
, dacă este utilizat așa cum este denumit, din când în când, ocazional; și d)
cel mai puțin
,
dacă este utilizat rar” (Kirkhart și Kirkhart, 2007, p. 5)
Pe o structură radială în care în mijloc sunt dispuse modurile cognitive cel mai puțin utilizate,
iar gradual, până la exteriorul cercului, este dispusă importanța fiecărei sarcini și a rolului jucat de
modurile cognitive până la cele cu rol primar, se suprapun structura de personalitate, respectiv
modurile cognitive dominante, auxiliare, medii și inferioare. Facilitatorul sesiunii în care se poate
discuta evaluarea compatibilității dintre sarcină și tipul psihologic adresează întrebări din zona
identificării implicațiilor similarităților și lipsei de similaritate dintre cerințele sarcinii și modul
cum funcționează, de obicei, o persoană. Prin urmare, evaluarea acestor arii de compatibilitate
ajută persoana să identifice acele arii în care îi este necesară exercitarea anumitor aspecte legate de
unele moduri cognitive pentru realizarea cu succes a unei sarcini.
O zonă puțin investigată, dar care poate returna, prin analiza în oglindă a profilurilor SL-TDI,
rezultate importante în conștientizarea unor posibile zone de conflict sau de asistență/însoțire, este
cea a relațiilor de cuplu. Într-o manieră similară cu aranjarea într-o hartă a profilurilor membrilor
echipelor de lucru, se pot genera și hărți de cuplu în care se poate identifica ce tip de mod cognitiv
este dominant, respectiv inferior, în cazul unui partener comparativ cu celălalt, pentru a ajuta
partenerii cuplului să conștientizeze zonele de incapacitate ale fiecăruia în a oferi răspuns, suport și
zonele în care pot excela. În acest fel, multe dintre nelămuririle și frustrările unui cuplu legate de

ceea ce nu se petrece în cuplu pot fi cel puțin aplanate, odată explicate, și ulterior acceptate ca un
dat concret și nu ca rezultat al lipsei de dorință sau voință a celuilalt partener. Ca exemplu, lipsa de
răspuns la nevoia de atenție a unei persoane din cuplu poate fi datorată unui mod cognitiv de tip
Gândire Introvertită, care, așa cum arătam mai sus, poate fi perceput ca fiind arogant, datorită
faptului că atribuie o valoare inferioară obiectului exterior (fie el și cealaltă persoană din cuplu),
comparativ cu propria sa subiectivitate.
Maniera în care autorii invită la explorarea diferențelor și similarităților dintr-un cuplu sunt
prezentate în mai multe etape. O primă etapă constă în conștientizarea înțelesului fiecăruia dintre
profilurile de personalitate ale partenerilor de cuplu și a caracterului de unicitate a fiecărui profil.
În etapa a doua, autorii invită partenerii să răspundă la întrebări legate de situațiile în care
partenerii își folosesc funcțiile dominante și sunt invitați să le descrie. La fel și cu funcțiile
auxiliare, partenerii sunt invitați să reflecteze asupra aspectelor ce pot fi adăugate la lucrurile pe
care, prin intermediul modurilor cognitive dominante, partenerii le reușesc. Același exercițiu de
reflecție este indicat să se realizeze și în cazul modurilor cognitive inferioare, partenerii fiind
invitați să evoce situații în care celălalt a întâmpinat dificultăți în exercitarea unui anumit mod
cognitiv.
Planificarea acțiunilor viitoare în cuplu, odată înțelese diferențele și asemănarea dintre
persoana în cauză și partenera sa/partenerul său, includ sugestii punctuale de arii de reflecție
precum: „a) Mi-ar fi de folos dacă partenerul meu ar face sau ar zice următoarele lucruri; b) Ceea
ce aș putea oferi partenerului meu ca acesta să perceapă o diferență pozitivă pentru el/ea; c) Ceea
ce pot învăța de la partenerul meu, știindu-i profilul ar fi să…; d) După discutarea profilurilor
noastre individuale, ceea ce sper este ca partenerul meu să…; e) Fiind atât realist, cât și darnic cu
privire la mine însămi/însumi, ceea ce aș dori să fac pentru a mă dezvolta în continuare, să comunic
într-o manieră mai bună și să contribui la acest cuplu ar fi să…” (Kirkhart și Kirkhart, 1996b, p. 7).
Dincolo de valoarea acestui exercițiu pentru viața unui cuplu, unul dintre cele mai importante
aspecte este faptul că participanții sunt invitați să aibă o conversație deschisă și cât mai obiectivă
posibil cu partenerul său de cuplu.
Un capitol interesant la care SL-TDI ar putea să contribuie să-l dezvolte prin intermediul
rezultatelor returnate ar fi zona consilierii vocaționale și dezvoltării adolescenților în cadrul
psihologiei aplicate în școli de nivel superior (începând cu liceul). Există însă o regulă (6.12)
menționată în cadrul manualului tehnic care arată că: „În cazul administrării în școli, clinici și în
cadrul proceselor de consiliere, instrumentele dezvoltate în scop de evaluare primară (
screening
)
trebuie utilizate doar pentru identificarea subiecților care vor fi incluși într-un proces de evaluare
viitor” (Singer
et al
., 2010). SL-TDI este un instrument care prezintă structura de personalitate a
unei persoane, dar nu unul pe baza căruia să se decidă dacă o persoană este mai performantă sau nu
decât alta într-un tip de sarcină, respectiv nu este un instrument de evaluare a abilităților.

11.7. Concluzii
În prezent, SL-TDI este unul dintre cele mai complexe instrumente bazate pe teoria lui C.G. Jung.
Marele beneficiu al acestei probe este că generează profiluri de personalitate ce includ toate cele
opt moduri cognitive, precum și măsura în care sunt utilizate de individ. Prin urmare, prin
intermediul SL-TDI, persoana nu este încadrată într-un tip psihologic și/sau nu i se atribuie
caracteristica de a aparține cu precădere doar unui tip temperamental. Este unul dintre cele mai
versatile instrumente atât din perspectiva construcției, cât și din cea a rezultatelor oferite. Odată
înțelese concluziile în urma aplicării acestui instrument, persoana poate începe, într-o manieră
conștientă, dezvoltarea personală care, în plan personal, de relație sau în plan colectiv, nu va
întârzia să aducă avantaje.

SL-TDI propune un nou standard în măsurarea tipologiilor jungiene, produce un profil de
personalitate unic pentru fiecare persoană, depășește constrângerea legată de alegerea forțată
impusă de ipoteza bipolarității și măsoară capacitatea de expresie a fiecărui tip, în mod
independent, tratează personalitatea ca produsul dintre trăsăturile înnăscute și experiența de
viață a persoanei, promovează înțelegerea modului în care cele opt moduri cognitive
influențează viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi și, nu în ultimul rând, este potrivit pentru
demersuri de învățare și schimbare (Singer
et al
., 2008, p. 46).

Pe parcursul întregului capitol a fost explicată maniera în care structura de personalitate,
explicată prin intermediul SL-TDI, poate fi transformată dinamic, în funcție de interlocutor, sarcină
de lucru, aspect problematic întâlnit, astfel încât aceasta să servească persoanei în scop adaptativ,
omul purtând în sine, teoretic, toate potențialitățile oferite de cele opt moduri cognitive. Important
este însă să devină conștient de acestea prin fiecare lucru, eveniment sau persoană întâlnită și să le
dezvolte sau să le diminueze pentru a păstra un echilibru între utilizarea în exces a unei funcții și
subutilizarea acesteia.
Bibliografie
Arnau, R., Rosen, D., & Thompson, B. (2000). Reliability and validity of scores from the Singer-
Loomis Type Deployment Inventory
, Journal of Analytical Psychology
,
45
, 409-426.
Bar-On, R. (2004).
BarOn Emotional Quotient Inventory
. Toronto, ON: MHS.
Caprara, G.V., Barbaranelli, C., & Borgogni, L. (2005).
Big Five Questionnaire.
Firenze: OS
Organizzazioni Speciali.
Caprara, G.V., Barbaranelli, C., & Steca, P. (2002). Big Five Adjectives. Firenze: OS

Organizzazioni Speciali.
Caspi, A., Roberts, B.W., & Shiner, R.L. (2005). Personality development: Stability and change.
Annual Review of Psychology
,
56
, 453-484.
Conley, J.J. (1984). Longitudinal consistency of adult personality: Self reported psychological
characteristics across 45 years.
Journal of Personality and Social Psychology
,
47
, 1325-1333.
Costa, P.T., & McCrae, R.R. (1992).
Professional Manual of the Revised NEO Personality
Inventory
. Lutz, FL: PAR.
Cristea, D. (2009).
Un studiu privind relația dintre tipuri de personalitate, stiluri de gândire și
stiluri de învățare în perioada adolescenței
. Lucrare de licență nepublicată. Universitatea de
Vest din Timișoara.
Eysenck, H.J., & Eysenck, S.B.G. (1991).
Manual of the Eysenck Adult Personality Scales
.
Londra: Hodder & Stoughton.
Fluture, O. (2009).
Relația dintre stilul de gândire, stilul de învățare și tipurile de personalitate
.
Lucrare de licență nepublicată. Universitatea de Vest din Timișoara.
Fordham, M. (2001).
Innovations in analytical psychology (Makers of modern psychotherapy).
New York. NY: Taylor & Francis e-Library.
Hunt, J.McV. (1965). Traditional personality theory in the light of recent evidence.
American
Scientist
,
S3
, 80-96.
Jackson, S.L., Parker, C.P., & Dipboye, R.L. (1996). A comparison of competing models underlying
responses to the Myers-Briggs Type Indicator.
Journal of Career Assessment
,
4
, 99-115.
Johnson, W., McGue, M., & Krueger, R.F. (2005). Personality stability in late adulthood: A
behavioral genetic analysis.
Journal of Personality
,
73
, 523-551.
Jung, C.G. (1921/1971).
Psychological types.
Princeton, NJ: Princeton University Press.
Jung, C.G. (2004).
Opere complete. Volumul 6 – Tipuri psihologice
. Trad: Viorica Nișcov.
București; Editura Trei.
Jung, C.G. (2007).
Opere complete. Vol. 7 – Două scrieri despre psihologia analitică.
Trad.
Viorica Nișcov. București. Editura Trei.
Jung, C.G. (2006).
Opere complete. Vol. 17 – Dezvoltarea personalității
. Trad. Viorica Nișcov.
București: Editura Trei.
Keirsey, D., & Bates, M. (1978).
Please understand me
. Del Mar, CA: Prometheus Nemesis
Books.
Kirkhart, E., & Kirkhart, L. (1996a).
Individual type mode profiles. Workbook #1. An application
of the Singer-Loomis Type Deployment Inventory.
Gresham, OR: Moving Boundaries, Inc.
Kirkhart, E., & Kirkhart, L. (1996b).
Type and relationship. exploring similarities, differences and
developmental opportunities with a partner. An application of the Singer-Loomis Type
Deployment Inventory
. Gresham, OR: Moving Boundaries, Inc.
Kirkhart, E., & Kirkhart, L. (2007).
Teamwork and typology: Part B. Assessing implications of

individual and team patterns
. Gresham, OR: Moving Boundaries, Inc.
Klein, R.R. (2008).
KGI manual: A guide for administering the Klein Group Instrument for
effective leadership and participation in teams
. Gainesville, FL: Center for Applications of
Psychological Type.
Loomis, M., & Singer, J. (1980). Testing the bipolar assumption in Jung’s typology.
Journal of
Analitical Psychology
,
25
, 351-356.
Macsinga, I., Paloș, R., & Maricuțoiu, L. (2002). Studiu intercultural asupra teoriei autoguvernării
mentale.
Revista de Psihologie Aplicată
,
4
, 111-116.
Myers, I.B. (1975).
The Myers-Briggs Type Indicator
(Form G). Palo Alto, CA: Consulting
Psychologists Press.
Pearson, C.S., & Marr, H.K. (2002).
Introduction to archetypes. The guide to interpreting results
from the Pearson-Marr Archetype Indicator Instrument.
Florida: Center for Applications of
Psychological Type.
Pickering, A.D., & Gray, J.A. (1999). The neuroscience of personality. În L.A. Pervin & O.P. John
(eds.),
Handbook of personality: Theory and research
(ed. a II-a, pp. 277-299). New York,
NY: Guilford Press.
Sava, F.A. (coord.) (2008).
Inventarul de personalitate DECAS
. Timișoara: ArtPress.
Singer, J., & Loomis, M. (1984).
Manual: The Singer-Loomis Inventory of Personality –
Experimental edition.
Palo Alto, CA: Consulting Psychologists Press.
Singer, J., Loomis, M., Kirkhart, E., & Kirkhart, L. (2008).
SL-TDI Interpretative Guide. Version
2.0.
Gresham, OR: Moving Boundaries, Inc.
Singer, J., Loomis, M., Kirkhart, L., Kirkhart, E., Iliescu, D., Minulescu, M., Sava, F.A.,
Țânculescu, L., & Ion, A. (2010).
SL-TDI: Indicatorul de manifestare tipologică Singer-
Loomis: Manual tehnic
. Cluj Napoca: Sinapsis.
Wheelwright, J.B., Wheelwright, J.H., & Buehler, H.A. (1964)
Jungian Type Survey: The Gray
Wheelwright Test
(ed. a 18-a revizuită)
.
San Francisco: Society of Jungian Analysts of Northen
California.

Capitolul 12
Chestionare autohtone de personalitate (ABCD-M,
Big Five Plus
,
DECAS)
Andreea Butucescu
ABCD-M este singurul chestionar de personalitate realizat în România care respectă în mod sistematic abordarea
psiholingvistică în măsurarea personalității. Eforturile de peste 15 ani de construire și validare a instrumentului aparțin unei
echipe de specialiști coordonate de Mihaela Minulescu.
Studiile psiholexicale și cele centrate pe experimentarea chestionarului au condus la reținerea a cinci factori
(Extraversiune, Maturitate, Agreabilitate, Conștiinciozitate și Autoactualizare), ca fiind semnificativi în conturarea domeniului
personalității autohtone. Chestionarul permite ca, prin cele cinci scale destinate celor cinci mari domenii și prin cele 25 de
subscale conținute, să se realizeze o evaluare exhaustivă a personalității normale.
ABCD-M cuprinde 150 de itemi scurți, cu un limbaj accesibil unui vorbitor de limbă română cu nivel de școlarizare
elementar, timpul mediu de completare fiind de aproximativ 35 de minute. Consistența răspunsurilor se poate verifica prin
raportarea la un indice de frecvență a răspunsurilor. Este constituit ca un instrument solid ce permite evaluări în toate
domeniile psihologiei aplicative.

Inventarul de personalitate
Big Five

Plus
este unul dintre puținele chestionare de personalitate realizate în România.
Eforturile de construcție și optimizare aparțin unui colectiv condus de Ticu Constantin. Încă de la apariție, chestionarul este
într-un proces continuu de revizuire în scopul unei mai bune adecvări în raport cu exigențele psihometrice, dar și în scopul
lărgiri ariei de aplicabilitate.
Așa cum reiese și din denumirea propusă de autori, chestionarul este fundamentat pe modelul internațional
Big Five
(Goldberg, 1999), permițând atât o evaluare globală a celor cinci factori, cât și o evaluare exhaustivă prin raportarea la cele
30 de fațete subsumate factorilor principali.
În forma actuală,
Big Five Plus
conține 240 de itemi formulați ca aserțiuni cu două variante de răspuns. Formatul
dihotomic, de tip alegere forțată, cu ambele variante de răspuns egale ca dezirabilitate, susține preîntâmpinarea
managementului impresiei. Controlul distorsiunii rezultatelor este asigurat și de cele cinci scale suplimentare: scala pentru
răspunsurile la întâmplare, scala de deformare pozitivă conștientă, scala de deformare pozitivă inconștientă, scala de
deformare negativă conștientă, scala de deformare negativă conștientă
.
Big Five Plus
își găsește aplicabilitate în sfera psihologiei muncii și organizațională, în consiliere psihologică/psihoterapie
sau educațională. În plus față de descrierile scalelor, raportul de evaluare cuprinde și o serie de sugestii de dezvoltare, utile
psihologului practician.

Inventarul de personalitate DECAS (acronimul factorilor componenți: Deschiderea, Extraversia, Conștiinciozitatea,
Agreabilitatea și Stabilitatea emoțională) a fost conceput în 2008 de Florin Alin Sava, fiind printre primele chestionare
autohtone construite pe baza paradigmei celor cinci mari factori (
Big Five
). Este alcătuit din 18 itemi pentru fiecare dintre
cele cinci domenii, la care se adaugă încă șapte itemi de rezervă. Respondentul trebuie să răspundă cu „Adevărat” sau
„Fals”, timpul de administrare fiind de aproximativ 10 minute.
Scorurile rezultate nu oferă informații despre fațetele specifice din cadrul fiecărui domeniu. Adiacent celor cinci scale
principalele, DECAS include și trei scale filtru de examinare a validității protocolului: scala de dezirabilitate socială, scala de
identificare a răspunsurilor la întâmplare și scala de aprobare.
DECAS este foarte util în scop de
screening
, psihodiagnostic și monitorizare, adică mai ales în cazurile în care timpul
aflat la dispoziția practicianului pentru administrarea chestionarului este în mod necesar limitat, iar în scopul testării pentru
obținerea unor informații globale privind personalitatea persoanei evaluate este considerat drept suficient.
Aplicarea chestionarului este recomandată de către autor în toate ariile în care modelul
Big Five
și-a demonstrat
utilitatea.
12.1. Introducere
În cele ce urmează, vom discuta un număr de chestionare de personalitate produse în România de
cercetători autohtoni. Unele dintre ele sunt create pe baza unor teorii universale, cum ar fi teoria
Big Five
, iar altele încearcă să surprindă un profil al personalității tipic românești. Istoricul unor
asemenea preocupări este scurt și foarte sărac în evenimente. O examinare riguroasă a literaturii și
a pieței aferente testării psihologice a indicat existența a doar trei chestionare care, fiind într-o
formă avansată sau finală, pot fi menționate în cadrul unui tratat de psihodiagnostic. Criteriul de
selecție a unui chestionar, și nu a altuia, a fost acela al fundamentării sale pe o teorie solidă și pe
explorări empirice cel puțin bazale, care să-i demonstreze viabilitatea diagnostică și alinierea
principială cu alte instrumente internaționale prezentate în acest tratat.
În ordine alfabetică, cele trei chestionare ce vor fi prezentate sunt: ABCD-M,
Big Five

Plus
și
DECAS. Toate cele trei operaționalizează o structură a personalității pe baza unui model în cinci
superfactori, ultimele două chestionare fiind tributare modelului
Big Five
.
Examinarea celor mai reprezentative chestionare de personalitate construite în România impune
mențiuni în două direcții critice, și anume: a) caracterul autohton al chestionarelor și b) dovezile
științifice ale caracteristicilor psihometrice.
a) Caracterul autohton
Motivația unanimă a autorilor de a se angrena într-un demers laborios de construcție a unui
chestionar s-a bazat pe nevoia de a crea opțiuni valide în demersul psihodiagnostic. Inevitabil,
aceste demersuri s-au confruntat cu tradiționala dilemă: „Universalitate sau specificitate culturală
în testarea psihologică?”
.
Această dilemă implică o abordare transculturală și aduce în discuție
relevanța comparării trăsăturilor și a structurii personalității în culturi diferite. Astfel, preocuparea
declarată de a defini și calibra personalitatea în acord cu modul de a gândi și de a acționa al

românilor, concretizată în crearea unor itemi, urmărește să ia în considerare și structura unor
modele internaționale consacrate. Chestionarul de personalitate ABCD-M al autoarei Mihaela
Minulescu rămâne așadar singurul chestionar pentru care avem dovezi că evaluează structura
specifică a personalității românești, fiind expresia unui efort de structurare autohton care a generat
un model emic al personalității.
b) Dovezile științifice ale caracteristicilor psihometrice
Majoritatea informațiilor privind caracteristicile psihometrice sunt preluate din manualele
testelor puse la dispoziție de autorii acestora. Informațiile privind validitatea și fidelitatea
instrumentelor, deși în majoritatea cazurilor sunt adecvate și chiar se situează la un nivel foarte
ridicat în raport cu exigențele psihometrice, se probează în foarte puține studii și pe eșantioane
restrânse sau nediversificate. De aceea, acest capitol evidențiază necesitatea testării empirice a
validității predictive în raport cu criterii specifice, având în vedere că fundamentarea testului pe o
teorie consacrată, riguros demonstrată, asigură doar premise favorabile privind generalizarea
predictabilității acesteia în test.
Prezentul capitol dorește să ofere o imagine cât mai obiectivă a stadiului de dezvoltare a
chestionarelor autohtone de personalitate. Dorim totuși să atragem atenția asupra faptului că sursele
de informare au fost limitate la manualele chestionarelor și la foarte alte puține studii publicate de
către autori. Suntem conștienți că o analiză independentă presupune încorporarea unor dovezi
echilibrate, provenind din surse multiple, care să confirme, respectiv infirme perspectivele
singulare ale autorilor. Deși acest deziderat nu a putut fi atins, am optat pentru analiza și expunerea
informațiilor disponibile, în scopul promovării chestionarelor românești și al stimulării
demersurilor viitoare în această direcție.
Filtrarea informațiilor privind aplicabilitatea, limitele, dar și valoarea interpretativă îi aparțin
în totalitate autorului acestui capitol.
12.2. ABCD-M (autor: Mihaela Minulesu)
12.2.1. Prezentarea generală
Considerente istorice
Chestionarul de personalitate ABCD-M este primul instrument construit în România, fundamentat și
documentat extensiv pe abordarea psiholingvistică. Inventarul ABCD-M a fost proiectat și
experimentat de Mihaela Minulescu împreună cu o echipă de colaboratori, experți în domeniu și
studenți. De-a lungul a 15 ani, ABCD-M a fost rafinat de autor și îmbunătățit constant, demersul
laborios fiind concretizat în forma finală a chestionarului care, alături de manual, este disponibil pe

piața din România din 2008.
Dezvoltarea ABCD-M se sprijină pe mai multe cercetări publicate în forma unor articole
științifice și capitole ale unor lucrări de specialitate (Minulescu, 1995; Minulescu, 1996;
Minulescu, 1997; Minulescu, 2002 etc.). După 2008 însă, nu au mai fost identificate materiale
științifice publicate care să susțină un demers robust de testare a personalității în cadrul teoretic-
explicativ inițiat de autoare.
Activitatea de cercetare care fundamentează ABCD-M a debutat în anul 1994 și a avut două
obiective majore: a) replicarea în limba română a cercetărilor psiholexicale ale celor cinci mari
dimensiuni factoriale ale personalității; și b) construirea și experimentarea chestionarului autohton
de personalitate pe taxonomia rezultată (Minulescu, 2008). Atingerea fiecărui obiectiv a presupus
parcurgerea sistematizată a mai multor etape, prezentate mai jos.
a)
Replicarea în limba română a cercetărilor psiholexicale a celor cinci mari dimensiuni
factoriale ale personalității.
Ideea fundamentală a paradigmei psiholingvistice constă în faptul că,
în limbajul fiecărui popor, sunt stocate în mod spontan toate percepțiile, judecățile și
caracteristicile umane, care au un anumit specific cultural și prin care se poate explica natura
umană (Saucier și Goldberg, 1996). Autorii argumentează că cercetările psiholingvistice presupun
așadar studierea lexicului limbii respective și filtrarea acelor termeni descriptivi ai psihismului
individual.
Elaborarea taxonomiei descriptorilor de personalitate s-a realizat prin două metode. Prima a
presupus identificarea tuturor adjectivelor și substantivelor din
Dicționarul explicativ al limbii
române
(DEX) și reducția în două etape a termenilor care nu vizau potențiali descriptori de
personalitate. A rezultat astfel un total de 453 de termeni relevanți pentru descrierea personalității.
A doua metodă a presupus studierea limbajului folosit în situațiile reale. Astfel, unui eșantion de
100 de studenți i s-a solicitat să descrie prin intermediul adjectivelor sau substantivelor aspecte
privind: imaginea de sine, imaginea de sine ideală, aspecte respinse ale imaginii de sine și trăsături
ale unei persoane semnificative. Adjectivele păstrate au fost calculate pe bază de frecvențe. Cele
două metode de elaborare a taxonomiei au fost folosite complementar, în sensul că s-au comparat și
eliminat termenii cu un grad mare de suprapunere. Forma finală a listei adjectivale a fost examinată
de un grup de experți, care a păstrat un total de 422 de descriptori.
b)
Construirea și experimentarea chestionarului autohton de personalitate.
Construirea
chestionarului-pilot a pornit de la construcția itemilor în funcție de lista finală a descriptorilor,
împărțită în șapte categorii: descrieri de reacții comportamentale, reacțiile celorlalți la subiect,
dorințe și interese, date biografice, opinii și atitudini, atribute ale trăsăturii și elemente de bizarerie
comportamentală. Fiecare item a fost apoi evaluat și reformulat/eliminat pe baza consensului unui
grup de experți.
Studiul inițial de pilotare a chestionarului, realizat pe un eșantion de 200 de persoane, a condus
la reținerea a cinci factori (Extraversiune, Agresivitate, Agreabilitate, Conștiinciozitate și Intelect)

semnificativi în conturarea domeniului personalității, aceștia explicând o mare parte din varianța
totală, respectiv 27,5%. Față de modelul original
Big Five
(Goldberg, 1992), se constată absența
factorului Stabilitate emoțională, iar factorul Agreabilitate este împărțit în dimensiuni structurale:
Dezagreabilitate-Ostilitate și Agreabilitate-Sensibilitate. Rezultatele obținute au condus spre o
reanalizare mai profundă a conținutului psihologic al factorilor obținuți, la compararea cu
versiunile conturate în alte contexte lingvistice și la redenumirea factorilor, așa cum se va arăta
ulterior în acest capitol (Extraversiune, Maturitate, Agreabilitate, Conștiinciozitate,
Autoactualizare). S-a constatat, de asemenea, că cele două dimensiuni atipice fac referire, de fapt,
la emoționalitate, care exprimă două componente ale Nevrotismului (Minulescu, 2008).
Pilotarea formei inițiale s-a realizat succesiv, pe mai multe loturi de persoane, urmărindu-se:
stabilizarea numărului de itemi, egalizarea numărului de itemi pentru fiecare scală principală și
pentru fiecare subscală componentă, verificarea inteligibilității itemilor în cadrul populației adulte
cu un nivel de școlarizare elementar, realizarea unui studiu de control al atitudinii respondentului,
identificarea structurii ierarhice și replicarea factorială, verificarea caracteristicilor psihometrice
(Minulescu, 2008). Prin urmare, forma definitivă a chestionarului are un număr de 150 de itemi care
acoperă în mod egal cele cinci scale majore corespondente celor cinci factori identificați. Fiecare
scală cuprinde un număr de cinci subscale corespondente fațetelor. Redăm mai jos descrierile
succinte ale factorilor și fațetelor, așa cum se regăsesc în forma finală a manualului ABCD-M.
12.2.2. Descrierea factorilor
a)
Factorul Extraversiune
Factorul Extraversiune, asemănător celorlalte mari dimensiuni ale
Big Five
, este privit ca fiind
bipolar, scorurile obținute de individ situându-l fie mai degrabă spre polul Extraversiunii, fie spre
polul Introversiunii. Este de reținut faptul că situarea la un pol sau altul, spre deosebire de alte
operaționalizări ale modelului
Big Five
(de exemplu, DECAS, NEO PI-R), aduce cu sine o valoare
de judecată
per se
. În operaționalizările tradiționale, Introversiunea nu este considerată polul
negativ al Extraversiunii. În ABCD-M însă, persoanele extravertite sunt caracterizate de adjective
pozitive: energice, vesele, dornice de socializare, participative, în timp ce persoanelor introvertite
le sunt atribuite adjective precum: pasive, pesimiste, lipsite de umor etc. Factorul Extraversiune
conține cinci fațete, a căror semnificație, așa cum se regăsește în raportul interpretativ (Minulescu,
2008), o putem desprinde din descrierea succintă asociată scorurilor T scăzute (20-40), medii (40-
60) sau înalte (60-80):
– E 1. Activism
– scor scăzut (pasiv); scor mediu (energie și inițiativă moderate); scor înalt (activ);
– E 2. Optimism
– scor scăzut (pesimist); scor mediu (optimism moderat); scor înalt (optimist,
emoții pozitive);

– E 3. Umor
– scor scăzut (lipsa umorului); scor mediu (umor moderat); scor înalt (cu umor,
flexibil);
– E 4. Abilitate interpersonală
– scor scăzut (lipsit de ascendență); scor mediu (uneori participant
și abil); scor înalt (cu ascendență socială, dominant);
– E 5. Afirmare personală
– scor scăzut (dezinteresat de afirmare, conservator); scor mediu
(nevoie moderată de reușită); scor înalt (caută succesul).
b)
Factorul Maturitate
Factorul Maturitate aduce în prim-plan aspecte legate de gestionarea agresivității și a emoțiilor
negative, la polul pozitiv, și de condiția de imaturitate, la polul negativ. Scalele componente sunt
redate mai jos:
– M 1. Respect
– scor scăzut (manipulativ); scor mediu (comportament în general socializat); scor
înalt (respect față de în ceilalți);
– M 2. Adaptare
– scor scăzut (rebel); scor mediu (uneori stresat și tensionat în relațiile cu
ceilalți); scor înalt (adaptativ);
– M 3. Prietenie
– scor scăzut (despotic); scor mediu (centrare pe sine, acomodare moderată la
ceilalți); scor înalt (prietenos);
– M 4. Forța inhibiției
– scor scăzut (iritabil, excitabil); scor mediu (inhibare moderată a
tendințelor emoționale); scor înalt (controlul excitabilității);
– M 5. Forța eului
– scor scăzut (demonstrativ, egocentric); scor mediu (încredere în sine relativă,
pot apărea situații de nesiguranță); scor înalt (încredere în sine matură).
c)
Factorul Agreabilitate
Scorurile ridicate la factorul Agreabilitate descriu un comportament moral, altruist, orientat
spre ajutorarea celor din jur. Scorurile scăzute descriu un comportament lipsit de empatie,
antisocial, încăpățânat și egocentric. Fațetele componente:
– A 1. Altruism
– scor scăzut (egoist); scor mediu (uneori e gata să sară în ajutor); scor înalt
(altruist);
– A 2. Romantism
– scor scăzut (insensibil); scor mediu (ceva mai visător și sensibil la problemele
altora); scor înalt (romantic, sentimental);
– A 3. Căldură afectivă
– scor scăzut (rece, neafectiv); scor mediu (ocazional tandru, ocrotitor);
scor înalt (tandru, cald);
– A 4. Empatie
– scor scăzut (lipsit de empatie); scor mediu (capabil uneori să se pună în locul
altora); scor înalt (empatic);
– A 5. Onestitate
– scor scăzut (lipsit de onestitate); scor mediu (corectitudine moderată); scor înalt
(onest, corect).

d)
Factorul Conștiinciozitate
Scorurile mari prezintă persoane organizate, punctuale, persistente, care își urmăresc scopurile
cu tenacitate, în timp ce scorurile scăzute prezintă persoane mai puțin riguroase, care cedează
repede în fața obstacolelor, dezinteresate de perfecționare.
Scalele componente:
– C 1. Voință, perseverență
– scor scăzut (lipsit de mobilizare); scor mediu (perseverare
mediocră); scor înalt (cu voință, perseverență);
– C 2. Spirit de perfecțiune
– scor scăzut (superficial); scor mediu (spirit de perfecțiune mediu);
scor înalt (studios);
– C 3. Raționalitate
– scor scăzut (subiectiv, irațional); scor mediu (în general preferă să înțeleagă,
să conștientizeze); scor înalt (rațional, obiectiv);
– C 4. Planificare
– scor scăzut (risipitor); scor mediu (își gestionează cu relativă exactitate
condiția materială); scor înalt (planificat);
– C 5. Autodisciplină
– scor scăzut (fără autoconstrângeri); scor mediu (își gestionează normal
reacțiile emoționale); scor înalt (control emoțional, calm).
e)
Factorul Autoactualizare
Scorurile mari identifică persoanele motivate de dezvoltarea personală, de ascensiune,
transformare și autodepășire. Persoanele cu scoruri scăzute preferă mai degrabă să se raporteze la
trebuințele și nevoile imediate, sunt autosuficiente, fără a fi preocupate de evoluția personală.
Scalele componente :
– AC 1. Aprofundare
– scor scăzut (platitudine intelectuală); scor mediu (curiozitate mediocră);
scor înalt (spirit de aprofundare);
– AC 2. Toleranță
– scor scăzut (interpretativ); scor mediu (capacitate mai redusă de a aborda
lucrurile realist); scor înalt (tolerant, deschis);
– AC 3. Rafinare
– scor scăzut (rudimentar); scor mediu (preocupare mediocră de autooptimizare);
scor înalt (spirit de rafinare personală);
– AC 4. Independență
– scor scăzut (dependent); scor mediu (uneori capabil de asumarea
răspunderii); scor înalt (independent și responsabil);
– AC 5. Creativitate
– scor scăzut (lipsa creativității); scor mediu (imaginație și nevoie de
schimbare mediocră); scor înalt (creativ).

În rândurile de mai sus, pentru o redare cât mai acurată, am utilizat în mare parte terminologia
și descrierile propuse de autoare. Vrem însă să atragem atenția asupra unui fapt categoric:
chestionarele de personalitate surprind
stiluri preferențiale
autoraportate, nicidecum informații
privind
abilitățile sau capabilitățile
persoanei respective.

12.2.3. Administrarea și scorarea
ABCD-M este un instrument cu autoadministrare. Administrarea și scorarea se pot realiza de
persoane care nu au pregătire formală sau studii de specialitate, dar interpretarea rezultatelor este
doar apanajul specialiștilor, conform codului deontologic al profesiei de psiholog.
Timpul mediu de completare a chestionarului este de aproximativ 35 de minute datorită formei
facile a itemilor, nivelul de înțelegere fiind accesibil unei persoane cu studii medii. În situația în
care avem persoane care nu sunt școlarizate sau care prezintă particularități clinice, se ia în calcul
parcurgerea itemilor prin citirea lor de către administrator. Un interval de completare care
depășește 45 de minute poate indica dificultăți de înțelegere a instructajului, lentoare sau dorință
deliberată de control al rezultatelor (Minulescu, 2008).
Instructajul este esențial nu doar pentru bunul mers al testării, ci și pentru a asigura premisele
angajării unei conduite oneste din partea respondentului, neexistând o scală propriu-zisă, care să
surprindă dezirabilitate socială.
În instructaj se accentuează importanța raportării la comportamente și preferințe proprii într-o
manieră realistă, dar și faptul că nu există răspunsuri corecte sau greșite. Respondenții sunt
îndrumați să citească afirmațiile și să cântărească în ce măsură acestea le sunt caracteristice, bifând
răspunsul pe o scală în cinci trepte, care variază de la total acord la total dezacord.
Partea de administrare reprezintă oportunitatea de culegere a primelor informații despre
profilul candidatului, prin observarea directă a atitudinii manifeste, care poate denota nesiguranță
vs
siguranță de sine, tensiune
vs
relaxare etc. (Minulescu, 2008).
12.2.4. Scorarea răspunsurilor, trasarea profilului și interpretarea
Scorarea răspunsurilor și elaborarea profilului grafic se pot realiza atât automat, prin aplicația on-
line pusă la dispoziție pe site-ul furnizorului, cât și manual, de către evaluator.
Scorarea manuală se realizează după un algoritm simplu, cu ajutorul unei fișe de scorare puse la
dispoziția evaluatorului, alături de trei fișe de profil (profilul eșantionului general, al eșantionului
de gen feminin și cel al eșantionului de gen masculin).
Fișa de scorare permite însumarea rapidă a scorurilor brute obținute de respondent pentru
fiecare scală și subscală a chestionarului.
În funcție de scopul evaluării, rezultatele sunt raportate la unul dintre cele trei profiluri.
Profilurile sunt, practic, etaloanele chestionarului, exprimate în scoruri standardizate (T și centile),
care țin cont de caracteristicile populației.
Testul ABCD-M constă în manualul utilizatorului, chestionarul ABCD-M sub forma unei
broșuri, o fișă de evaluare, una de scorare, trei fișe de profil (etalonul compozit, etalonul pe
populația masculină și feminină), precum și o fișă de prezentare rezumativă a celor cinci mari

dimensiuni.
În varianta on-line, evaluatorul are acces la un raport interpretativ, care este structurat în două
părți: reprezentarea grafică și numerică a profilului candidatului și expunerea descriptivă a
profilului.
Partea inițială a raportului cuprinde un grafic liniar al scorurilor obținute de respondent. Pentru
fiecare scală și subscală a chestionarului sunt raportate scorurile brute, centilele și scorurile T.
Următoarea reprezentare grafică permite o bună vizualizare a nivelului de situare a respondentului
în raport cu etalonul specific. Expunerea descriptivă a profilului constă în rezumarea nivelurilor
extreme și a celui mediu pentru fiecare dintre cei cinci superfactori (scor înalt, scor mediu și scor
scăzut).
Înainte de interpretarea efectivă a rezultatelor, se sugerează ca în cazul oricărei testări să se
verifice veridicitatea rezultatelor, zona vulnerabilă a chestionarelor de personalitate, mai ales a
acelora construite pe baza teoriei clasice a răspunsului la itemi.
Autoarea ABCD-M a încercat să preîntâmpine tendința de fațadă încă din etapa de construcție a
itemilor, printr-o selecție rațională a modului de combinare a acestora, astfel încât respondentului
să-i fie greu să intuiască legătura dintre itemi și trăsătura țintită. Încercarea conștientă de a scora
pozitiv la o anumită trăsătură, prin alegerea itemilor presupuși a fi conformi, ar trebui să conducă la
un profil incongruent (Minulescu, 2008). Transparența sau lipsa de transparență a procesului de
mapare item-trăsătură nu este însă susținută de studii ce pot fi consultate.
Consecvența răspunsurilor este verificată prin raportarea la un indice de frecvență a
răspunsurilor pozitive (FrpA
vs
FrpB). FrpA reprezintă frecvența răspunsurilor pozitive din prima
jumătate a chestionarului (A), iar FrpB – frecvența răspunsurilor pozitive din a doua jumătate a
chestionarului (B). Abordarea complet diferită a celor două părți necesită precauție în interpretare
și, evident, o intervievare atentă a respondentului, în scopul identificării cauzei (Minulescu, 2008).
Pentru o interpretare exhaustivă, cunoașterea aprofundată a modelului
Big Five
, a ipotezei
psiholingvistice, a modului de concepere și structurare a probei este o condiție primară.
Interpretarea propriu-zisă a profilului este nuanțată în primul rând de scopul evaluării. Spre
exemplu, în situațiile de selecție profesională, obiectivul testării este acela al identificării
compatibilității dintre cerințele postului și profilul candidatului, în psihodiagnoza cuplului
obiectivul fiind identificarea similitudinii și complementarității celor doi parteneri etc.
Așa cum pertinent semnalează autoarea (2008), un psihodiagnostic precis este, în mare măsură,
dependent de competența evaluatorului, de identificarea precisă a criteriilor și de integrarea
adecvată a informațiilor din surse multiple.
12.2.5. Caracteristicile psihometrice
a)
Etalonarea

Eșantionul normativ românesc ABCD-M are un volum total de
N
= 2.015 persoane, 903 bărbați
(44,81%) și 1.112 femei (55,19%). Cei mai mulți respondenți s-au încadrat în categoria de vârstă
18-25 ani (
N
= 958), iar cei mai puțini în categoria de vârstă peste 51 de ani (
N
= 56). 10,32%
dintre chestionare au fost administrate în zone rurale, iar 89,68% în zone urbane. Din punctul de
vedere al regiunii de proveniență a respondenților, cea mai bine reprezentată, cu un procent de
22,13%, a fost zona statistică 8 (București), iar cea mai puțin reprezentată, zona 1 (Nord-Est), cu
doar 4,67%.
b)
Diferențele între subgrupurile eșantionului normativ românesc în funcție de gen și vârstă
S-a efectuat o analiză pentru a se stabili dacă există diferențe semnificative între scorurile
medii obținute pentru diverse subgrupuri, în funcție de gen și de categoria de vârstă, folosindu-se
testul
t
pentru eșantioane independente (Minulescu, 2008).
Diferențele de gen evidențiază faptul că femeile obțin scoruri medii semnificativ mai înalte
decât bărbații pe două scale: Autoactualizare (
t
= 4,01,
p
< 0,01) și Agreabilitate (
t
= 13,03,
p
<
0,01). Bărbații obțin scoruri semnificativ mai mari decât femeile pe scala Maturitate (
t
= 3,52,
p
<
0,01). Pe scalele Extraversiune și Conștiinciozitate, diferențele nu sunt semnificative din punct de
vedere statistic. Analiza mediilor la nivelul diverselor categorii de vârstă evidențiază o interesantă
evoluție odată cu înaintarea în vârstă, în sensul obținerii unor valori mai ridicate pe scalele:
Conștiinciozitate, Agreabilitate, Maturitate și Autoactualizare, respectiv valori mai scăzute pe scala
Extraversiune.
c)
Fidelitatea
Consistența internă și fidelitatea test-retest sunt cele mai utilizate proceduri psihometrice pentru
estimarea fidelității unui test psihologic (Cortina, 1993).
Consistența internă
, exprimată prin coeficientul α, măsoară gradul în care itemii componenți
țintesc același construct (Cortina, 1993). În manualul utilizatorului sunt redați coeficienții de
consistență internă atât ai scalelor, cât și ai subscalelor, pentru eșantionul general, dar și pentru
subeșantioanele definite pe bază de gen. În cazul eșantionului total, coeficienții variază de la 0,68
pentru subscala Autodisciplină la 0,76 pentru subscala Respect. Bărbații au obținut indici de
consistență internă între minim 0,62 pentru subscala Romantism și maxim 0,84 pentru scala
Raționalitate. Femeile au avut indici de consistență internă situați între un minim de 0,68 pentru
subscala Autodisciplină și un maxim de 0,68 pentru subscala Respect. Valorile indicate, deși scad
ușor sub pragul teoretic acceptat de 0,70, sunt explicabile la nivelul subscalelor, datorită totalului
scăzut de itemi componenți, în număr de șase. Scalele factoriale cu câte 30 de itemi au coeficienți
mari, între 0,86 pentru scala Agreabilitate și 0,91 pentru scala Maturitate (Minulescu, 2008).
d)
Stabilitatea test-retest

Fidelitatea test-retest evaluează măsura în care aceiași respondenți obțin rezultate similare în
urma a două aplicări ale testului despărțite de un anumit interval de timp (Popa, 2011). O bună
congruență a rezultatelor între cele două administrări oferă indicii de stabilitate a rezultatelor în
timp.
Un studiu restrâns, efectuat pe 47 de participanți, a evaluat fidelitatea test-retest a scalelor și
subscalelor ABCD-M. Fidelitățile fațetelor variază între 0,70 pentru subscala Voință și 0,80 pentru
subscala Respect. Fidelitățile scalelor Extraversiune, Maturitate, Agreabilitate, Conștiinciozitate,
Autoactualizare au fost stabilite la 0,89, 0,92, 0,86, 0,87, respectiv 0,84.
e)
Validitatea de conținut
Acest tip de validitate se referă la reprezentativitatea eșantionului de itemi din care este alcătuit
testul (Lawshe, 1975). Spre deosebire de majoritatea tipurilor de validitate, aceasta nu poate fi
cuantificată printr-un indice, ci se stabilește rațional, pe baza unei analize a plajei de
comportamente specifice constructului măsurat, prin apel la judecata experților. În cazul ABCD-M,
formularea itemilor s-a făcut ținând cont de o teorie coerentă, consacrată, procesul de filtrare și
ajustare a itemilor fiind menționat deja în secțiunea dedicată dezvoltării chestionarului.
f)
Validitatea de construct (sau conceptuală)
Validitatea de construct răspunde în esență la întrebarea: „Acest grupaj de itemi măsoară în
realitate constructul vizat?” (Aamodt, 2012). Informații despre validitatea de construct a unui test
pilotat se obțin de obicei prin raportarea la un test consacrat, dezvoltat pe aceleași fundamente
teoretice (validitatea concurentă) sau, prin contrast, prin raportarea la un test care evaluează un cu
totul alt construct (validitate divergentă).
Chestionarul ABCD-M a fost aplicat într-o cercetare-panel foarte amplă, cu un număr relativ
mare de alte teste. Studiul s-a bazat pe un total de aproximativ 2.200 de itemi aparținând unor
chestionare diverse, unui număr de 89 participanți, de ambele sexe, cu vârste cuprinse între 14 și
60 de ani.
g)
Corelațiile cu indicatori europeni ai modelului
Big Five
BFQ (
Big Five Questionnaire
, Caprara, Barbaranelli și Borgogni, 2005) indică o suprapunere
puternică între anumite scale și fațete ale ABCD-M și scale corespondente din BFQ. Cele mai
reprezentative relații de acest fel se remarcă la nivelul fațetelor Extraversiunii, dar și al fațetelor
din Agreabilitate sau Conștiinciozitate. Astfel, Activismul din ABCD-M se corelează cu
Dinamismul din BFQ (
r =
0,40;
p
≤ 0,01); Afirmarea personală din ABCD-M cu Afirmarea
personală din BFQ (
r =
0,41;
p
≤ 0,01). Fațeta Onestitate se corelează cu Cordialitate (
r
= 0,34;
p
≤ 0,01) și Cooperare (
r =
0,27;
p
≤ 0,01) din BFQ. Conștiinciozitatea, măsurată de BFQ, se
corelează puternic pozitiv și semnificativ cu scale ale ABCD-M precum Voință (
r =
0,46; p ≤

0,01), Spirit de perfecțiune (
r =
0,29;
p
≤ 0,01), Planificare (
r =
0,36;
p
≤ 0,01) și Autodisciplină
(
r =
0,28;
p
≤ 0,01). Așa cum era de așteptat, cele mai puține corespondențe regăsim pentru factorii
Maturitate și Autoactualizare din ABCD-M, cei doi factori identificați de autoare fiind mai degrabă
tipici pentru cultura românească, neregăsindu-se ca atare în modelul canonic
Big Five
. Există, de
asemenea, și câteva abateri surprinzătoare de la modelul canonic. Spre exemplu, Optimismul, care
este considerat de ABCD-M o fațetă a Extraversiunii, corelează puternic cu o fațetă a
Agreabilității, Cordialitatea (
r =
0,47;
p
≤ 0,01).
Corespondența conceptuală dintre modelul autohton cu cinci factori și modelul tradițional
Big
Five
identificată de studiul corelațional dintre ABCD-M și BFQ este, de altfel, replicată și de
studiul corelațional din ABCD-M și BFA (
Big Five Adjectives
, Caprara, Barbaranelli și Steca,
2002), varianta adjectivală a BFQ. În plus, corelațiile între scalele ABCD-M și NEO PI-R (
NEO
Psychological Inventory – Revised
, Costa și McCrae, 1992) evidențiază o serie de corespondențe
conceptuale care permit interpretări variate. Pe lângă studiile de validitate conceptuală realizate cu
cele trei chestionare menționate anterior, fundamentate pe modelul
Big Five
, s-au făcut analize
comparative și cu alte modele factoriale ale personalității, pe care doar le amintim: Scalele
Eysenck pentru Adulți: EPQ-R și IVE (Eysenck și Eysenck, 1991), Chestionarul Psihologic
California (
California Psychological Inventory
, Gough, 1982, 1996, 2005), NPQ (
Nonverbal
Personality Questionnaire
, Paunonen, Jackson și Ashton, 2004), FPI (
Freiburger
Persönlichkeitsinventar
, Fahrenberg, Hampel și Selg, 2001) etc. Aplicarea în paralel a ABCD-M
și a chestionarelor menționate identifică o serie de corelații care susțin interpretarea dată de
autoare.
12.2.6. Aplicabilitatea
Domeniile generale de aplicare, așa cum sunt recomandate în manualul chestionarului (2008), în
care ABCD-M își reflectă utilitatea, sunt psihologia organizațională și a resurselor umane,
psihologia și consilierea educațională, psihologia clinică, psihoterapia.
Fiind un chestionar fundamentat pe modelul
Big Five
, pe baza vastelor studii privind
personalitatea în context organizațional, se pot face inferențe privind puterea predictivă a ABCD-M
în procesele de selecție de personal, de identificarea a talentelor, în diagnoza echipelor etc.
În general, dintre cele cinci dimensiuni, Conștiinciozitatea este cel mai bun predictor al
productivității la locul de muncă, indiferent de specificul activității sau de contextul organizațional
(Schmidt și Hunter, 1998). Agreabilitatea este semnificativă și se corelează pozitiv cu lucrul în
echipă sau cu comportamentele subscrise comportamentelor civic-organizaționale și negativ cu
comportamentele contraproductive (Barrick, Stewart, Neubert și Mount, 1998; Berry, 2007;
Salgado, 2002). Extraversiunea este asociată cu performanța în posturi specifice care au o mare
componentă de interacțiune, spre exemplu în vânzări (Barrick și Mount, 1991; Hurtz și Donovan,

2000). Stabilitatea emoțională se corelează semnificativ cu satisfacția la locul de muncă (Judge,
Heller și Mount, 2002). Deschiderea către experiență este cel mai puțin asociată cu criteriile de
performanță (Griffin și Hesketh, 2004).
Cu toate acestea, ABCD-M nu a fost proiectat ca un instrument dedicat personalității manifeste
în contextul muncii, existând o serie de itemi ce nu pot fi asociați vreunui criteriu de performanță
(spre exemplu:
Îmi place muzica și pot spune că sunt un meloman
;
Sunt o fire romantică
) sau
care, deși își pot găsi utilitatea, nu prezintă validitate de fațadă (spre exemplu:
Mă port mereu ca
un răsculat
;
Duioșia este felul meu de a mă exprima
). Lipsesc, de asemenea, studii locale de
validare care să certifice ABCD-M ca instrument predictiv pentru criteriile specifice de
performanță în muncă.
ABCD-M nu a fost construit nici ca un chestionar dedicat psihopatologiei, chiar dacă modelul
teoretic pe care se bazează permite ipoteze privind dispoziții generale înrădăcinate diferențiat în
spectrul tulburărilor clinice sau subclinice (Minulescu, 2008). Deși există forma unor studii de caz
individuale care par să identifice comportamente subscrise ariei clinice, nu au fost efectuate studii
de validare sistematice care să susțină capacitatea predictivă pentru psihopatologie.
În contextul consilierii educaționale și vocaționale, chestionarul ABCD-M poate sprijini
înțelegerea stilului motivațional și atitudinal al persoanei evaluate, fiind adecvat pentru adolescenți
sau pentru persoanele aflate în faza de explorare a schimbării profesiei (Minulescu, 2008).
În contextul consilierii psihologice, instrumentul poate sprijini clienții în stabilizarea imaginii
de sine și, de ce nu, în evidențierea posibilelor resurse personale sau mecanisme adaptative
(Minulescu, 2008).
12.3.
Big Five Plus
(autor: Ticu Constantin)
12.3.1. Prezentarea generală
Big Five Plus
este un chestionar autohton fundamentat pe modelul cel mai larg cunoscut și utilizat în
investigarea personalității, modelul
Big Five
(Goldberg, 1999). Eforturile de construire și validare
a instrumentului îi aparțin lui Ticu Constantin și echipei sale de experți practicieni și studenți ai
Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Obiectivul echipei de cercetare a fost proiectarea
unui inventar complex de evaluare, care să surprindă specificul modului de a gândi și acționa al
românilor și care să reducă tendința de management al impresiei, problemă comună a
chestionarelor de personalitate (Constantin, Macarie, Gheorghiu, Iliescu, Fodorea și Căldare,
2008). Forma actuală este rezultatul muncii de peste nouă ani depusă de cercetători pentru definirea
și calibrarea chestionarului, asigurând bune premise pentru dezvoltarea unui instrument riguros și
util practicienilor, în acord cu exigențele științifice. Chestionarul
Big Five Plus
a fost proiectat

pentru a fi aplicat în context organizațional, Constantin (2013) recomandându-l și în scop clinic sau
educațional.
Considerente istorice
Construirea
Big Five Plus
s-a realizat în România începând cu anul 2007, versiunea curentă
fiind rezultatul reviziei realizate în anul 2008. Fundamentul operaționalizării chestionarului îl
reprezintă cei cinci factori (Extraversiune, Agreabilitate, Nevrotism, Conștiinciozitate și
Deschidere) și cele 30 de fațete ale modelului IPIP-NEO (International Personality Item Pool
Representation of the NEO PI-R), descriși de Goldberg (1999).
În etapa de construcție a chestionarului s-a pornit de la o abordare rațională și secvențială
pentru identificarea situațiilor și comportamentelor condensate în itemii componenți, ținându-se
cont atât de subfactorul analizat, cât și de factorul principal. Pentru fiecare subfactor sau fațetă,
fiecare membru al echipei de cercetare a propus câte 3-5 exemple de comportamente tipice plasate
la ambele extreme. Analiza logică de conținut a fost realizată apoi la întâlnirile periodice de lucru
(Constantin
et al
., 2008).
Pentru a controla tendința de fațadă, autorii au formulat itemi cu două variante de răspuns, egale
ca dezirabilitate sau conotație socială. Candidaților li se solicită să selecteze dintr-o pereche de
afirmații pe aceea care li se potrivește cel mai bine. Acest format, întâlnit în literatura de
specialitate și sub denumirea de ipsativ, implică „o alegere forțată” pe baza unei judecăți
comparative a minimum doi stimuli, spre deosebire de situațiile în care respondentul trebuie să
facă o judecată absolută pe o scală (de exemplu, Likert) asupra unui singur stimul (Brown și
Maydeu-Olivares, 2012). Deși această prezentare este puțin agreată de candidatul care se simte
astfel constrâns, ea este deosebit de utilă pentru situațiile în care se iau decizii importante, cum ar fi
selecția de personal, pentru a contracara efectul dezirabilității (Christiansen, Burns și Montgomery,
2005; Jackson, Wroblewski și Ashton, 2000; Bartram, 2007) sau al tendinței centrale (Cheung și
Chang, 2002).
Pentru fiecare factor au fost generați peste 200 de itemi, care au fost analizați și, după caz,
reformulați, completați sau eliminați.
Versiunea inițială a chestionarului, supusă pretestării, a conținut 306 itemi, cu câte 60 de itemi
repartizați pe fiecare dintre cei cinci factori principali. În plus, autorii au propus un nou subfactor,
Perfecționismul, dimensiune corespondentă factorului Conștiinciozitate (Constantin
et al
., 2008),
evaluat prin șase itemi, care ulterior însă a fost eliminat (Opariuc, 2013).
Dorind să păstreze principiul economicității, autorii și-au propus înjumătățirea numărului de
itemi. Filtrarea lor a ținut cont de capacitatea acestora de discriminare și de diversitatea
eșantioanelor de comportament surprinse în cadrul fiecărui subfactor (Macarie, Constantin, Orzan,
Constantin și Fodorea, 2008).
După o nouă analiză a consistenței interne la nivel de factori și subfactori și a studiilor

factoriale, structura chestionarului a fost optimizată. Astfel, varianta finală
Big Five Plus
conține în
total 240 de itemi, câte opt pentru fiecare subfactor și 48 pentru fiecare dintre cei cinci factori ai
modelului (Constantin, 2015).

12.3.2. Caracteristicile psihometrice
a)
Fidelitatea
Fidelitatea unui test este preocupată de precizia acestuia de măsurare. Fidelitatea este o
caracteristică a fiecăreia dintre scalele sau subscalele conținute de un test. Există trei moduri
principale în care fidelitatea unui chestionar de personalitate poate fi estimată, și anume:
consistența internă, metoda test-retest și metoda formelor paralele (Radu, 2003). Pentru
Big Five
Plus
nu avem la dispoziție date privind corelația formelor paralele, deoarece nu există forme
paralele ale testului.
Redăm așadar mai jos o sinteză a aspectelor principale care țin de consistența internă și de
stabilitatea test-retest, așa cum se regăsesc în documentația
Big Five Plus
.
Analiza consistenței interne a instrumentului a fost realizată în trei etape, pe seturi de date
independente (Constantin, 2015). Datele raportate obținute în urma analizelor factorilor principali
confirmă coeficienți α foarte ridicați, peste 0,80 pentru toți cei cinci factori. Calcularea
coeficienților Kuder-Richardson indică de asemenea că nu există diferențe majore între coeficienții
de consistență internă evaluați prin cele două metode (Constantin, 2015).
Există o serie de informații privind indicii de consistență internă pentru fațetele celor cinci
factori, valorile raportate variind de la un studiu la altul. Regăsim în literatură (Constantin,
Macarie, Gheorghiu, Potlog și Iliescu, 2010) câteva referințe în acest sens, raportate pentru fațetele
a două scale, care aparțin însă unor variante intermediare ale chestionarului. Coeficienții de
consistență internă raportați pentru fațetele factorului Extraversiune variază de la un minim de 0,61
(pentru subscala Sociabilitate) din varianta restrânsă a chestionarului (cinci itemi pentru fiecare
fațetă) la un maxim de 0,79 pentru aceeași subscală, însă pentru varianta inițială a chestionarului
(zece itemi pentru fiecare fațetă). În cazul factorului Deschidere, trei subfactori (Emoționalitate,
Intelect, Liberalism) nu ating pragul minim acceptat pentru ambele variante ale chestionarului.
Conform autorilor (Constantin
et al
., 2008), rezultatele prezentate au condus la formularea unor
strategii de lucru în scopul optimizării, ce urmează a fi implementate.
Într-o analiză recentă, nepublicată, realizată pe un lot de 4.647 de persoane, Opariuc (2013)
analizează consistența scalară la nivelul celor 30 de subfactori, raportând valori de peste 0,70
pentru scalele Prudență, Vulnerabilitate, Furie, Veselie și Sociabilitate, valori sub 0,50 pentru
scalele Liberalism, Intelect și Ambiție, celelalte 22 de scale având indici α cuprinși între 0,50 și

0,70.
După analizele menționate, conform autorului testului (2015), s-au construit itemi alternativi în
scopul redefinirii chestionarului. Pe un lot de 1.500 persoane s-a aplicat o versiune cu 278 de
itemi, dintre care 38 de itemi noi/alternativi, testați pentru a corecta aspecte legate de consistență.
Datele raportate în forma actuală a manualului (2015) confirmă respectarea condiției impuse în
literatura de specialitate, cea a unui minim de 0,70 ale valorilor α pentru majoritatea fațetelor.
Există încă și fațete a căror valoare este mai scăzută, spre exemplu, Intelect (0,57), Emoționalitate
(0,47).
b)
Fidelitatea test-retest
Stabilitatea scorurilor scalelor
Big Five Plus
a fost evaluată pe un eșantion de 302 participanți
(Constantin, 2013), dintre care 38,1% au fost de sex masculin, iar 55,6% de sex feminin. Din totalul
participanților la studiu, 1,7% au studii gimnaziale, 54,6% liceale și 39,7% universitare.
Participanții aveau vârste cuprinse între 15 și 77 de ani (M = 34,98; SD = 11,55). Retestul a fost
efectuat la o distanță de șase luni de la prima testare.
Pentru principalii factori, indicii de stabilitate test-retest sunt cuprinși între 0,67 (pentru
Agreabilitate) și 0,77 (pentru Nevrotism). Autorii testului explică valorile mai scăzute printr-o
potențială tendință de fațadă, specifică chestionarelor prin autoraportare, sau printr-un controlul
scăzut al modalității de administrare, care s-a făcut de către studenți. Considerăm totuși că aceste
aspecte ar fi fost surprinse prin scalele de validare conținute. În plus, unul dintre principalele
argumente aduse în favoarea alegerii formatului cu itemi dihotomici, egal dezirabili, a fost tocmai
acela al avantajului unei rezistențe mari la tendința de fațadă (Constantin
et al.,
2008).
Este de menționat faptul că instrumentul trece printr-un proces continuu de optimizare,
stabilitatea test-retest urmând a fi reconfirmată în condiții mai bine controlate și pe un eșantion
reprezentativ (Constantin, 2013).
În cazul măsurării fidelității prin metoda test-retest, nu au fost publicate informații privind
indicele niciuneia dintre subscale.
c)
Validitatea de construct
Validitatea de construct este măsura în care o scală evaluează un anumit construct ipotetic sau o
trăsătură și este de obicei demonstrată empiric prin furnizarea de dovezi convergente. Verificarea
validității convergente s-a făcut printr-un studiu în care s-au comparat patru chestionare
fundamentate pe același model teoretic (Constantin, 2015). Rezultatele studiului sunt prezentate de
autor în sprijinul susținerii validității concurente, însă datele nu au fost raportate la niciun criteriu,
designul de cercetare fiind mai degrabă tipic analizelor comparative de construct.
Studiul derulat pe un eșantion de 293 de participanți confirmă faptul că inventarul
Big Five
Plus
evaluează cei cinci factori principali ai modelului
Big Five
cel puțin la fel de bine ca oricare

dintre cele trei probe consacrate folosite ca reper, și anume: Chestionarul DECAS (Sava, 2008),
Chestionarul
Big Five-IPIP
(Goldberg, 1999) și Inventarul de Personalitate NEO PI-R (Costa și
McCrae, 1992). Corelațiile între scorurile la factorii și domeniile N, E, O, A și C au fost de: 0,79,
0,86, 0,74, 0,80 și 0,84.
d)
Validitatea de criteriu
În contextul psihologiei ocupaționale, validitatea de criteriu exprimă relația dintre rezultatele
unui test și o măsură a performanței la locul de muncă. Din punct de vedere practic, validitatea
legată de criterii este cea mai importantă formă de validitate pentru susținerea utilității
chestionarului și pentru a arăta eficiența acestuia în practica profesională. Conform lui Guion
(1977), există două tipuri de validități de criteriu: validitatea predictivă și validitatea concurentă.
În cazul validității predictive, testul administrat este corelat cu performanțele profesionale
măsurate după o perioadă de timp; un coeficient de validitate semnificativ va fi astfel un indicator
al capacității predictive a testului experimentat.
Până în acest moment, nu există studii publicate de validitate predictivă a chestionarului
Big
Five Plus
.
Validitatea concurentă presupune ca în paralel cu testarea să se solicitare și date legate de
performanța profesională a lotului investigat. Cele două seturi de date sunt supuse calculului de
corelație pentru a vedea dacă între ele există sau nu o relație semnificativă sau prin apel la
procedura statistică de regresie.
Validitatea concurentă a fost investigată într-un studiu realizat de Dimitriu și Constantin (2010)
pe 132 de angajați din cadrul unei firme de distribuție a produselor farmaceutice (113 agenți de
vânzări și 19 coordonatori sau directori de vânzări). Astfel, performanța agenților se corelează cu
Sociabilitatea (r = 0,42, p < 0,01), Nivelul de activism (r = 0,44, p < 0,01), Eficiența personală (r
= 0,34, p < 0,01), Ambiția (r = 0,35, p < 0,01), Nevoia de realizare (r = 0,38, p < 0,01),
Perseverența (r = 0,27, p < 0,01), Imaginația (r = 0,21, p < 0,01) și Intelectul (r = 0,25, p < 0,01),
în timp ce performanța directorilor de vânzări se corelează cu Sociabilitatea (r = 0,61, p < 0,01) și
cu Nivelul de activism (r = 0,47, p < 0,01).
A fost definită și o ecuație de regresie generală pe baza căreia se pot face predicții ale
nivelului de performanță pentru ambele categorii de angajați, în funcție de cei cinci factori ai
modelului
Big Five
: Performanță = 1,02 + (0,37) Conștiinciozitate + (0,20) Deschidere + (0,19)
Extraversiune.
Conform autorului testului (2013), în ultimii ani au fost realizate și alte studii similare care vin
în susținerea puterii predictive a chestionarului
Big Five Plus
, studii ce urmează a fi publicate.
e)
Normarea
Inventarul a fost etalonat în baza unui studiu derulat pe un eșantion național de 1.340 de

persoane, alcătuit în mod proporțional cu frecvența din cadrul populației României după criteriile
gen, nivel de studii, vârstă, zonă statistică (Constantin, 2015). Datele au fost culese atât prin
aplicarea metodei tip creion-hârtie (54,6%), cât și on-line (45,4%).
Eșantionul normativ românesc este alcătuit din 49% bărbați și 51% femei. Distribuția
eșantionului pe variabila nivel de studii este următoarea: 17,4% studii superioare, 41,1% studii
medii și 41,5% studii primare. Vârsta eșantionului este redată pe cinci categorii, fără raportarea
mediilor și a abaterilor standard: N (15-24 de ani) =13,9%, N (25-34 de ani) = 19,1%, N (35-44
de ani) = 19,3%, N (45-54 de ani) = 16,8%, N (55-64 de ani) = 15,4% și N (peste 65 de ani) =
14,8%.
12.3.3. Administrarea și scorarea
Chestionarul
Big Five Plus
este o probă psihologică și, deși nu se menționează în mod explicit,
accesul la el ar trebui limitat doar la utilizatorii care au o formare de specialitate, respectiv
absolvenți ai specializării psihologie.
Administrarea chestionarului se poate face atât în varianta tradițională, de tip creion-hârtie, cât
și on-line, direct de pe platforma furnizorului. În afară de instrucțiunile generale specifice
procesului de evaluare de personalitate, în ambele variante de testare persoanele evaluate sunt
instruite să aleagă una dintre cele două variante de răspuns, pe aceea care îi caracterizează. Pentru
a asigura înțelegerea și familiarizarea cu maniera de lucru, în varianta on-line candidatul trebuie să
parcurgă și două întrebări de practică. Candidaților li se menționează explicit că nu există
răspunsuri bune sau rele, ci doar opinii diferite.
Big Five Plus
poate fi administrat atât individual, cât și în grup. Mediul testării ar trebui să fie
lipsit de stimuli ce ar putea distrage atenția respondentului și, de asemenea, ar trebui să
îndeplinească toate condițiile ergonomice.
În varianta clasică, persoanei evaluate îi este pus la dispoziție formularul de testare, precum și
foaia de răspuns pe care va nota răspunsurile. Scorarea variantei imprimate presupune accesul la un
algoritm specific pus la dispoziție de furnizor. În varianta on-line, scorarea se realizează automat
de către sistemul informatic. Gruparea itemilor pe factori și sistemul de scorare sunt informații
confidențiale/tehnice care nu pot fi detaliate în manual.
În urma procesului de scorare electronică, rezultă un raport de evaluare.
Raportul de evaluare cuprinde o scurtă descriere a inventarului, un sumar al caracteristicilor
dominante, un profil grafic, analiza pe factori, indicatorii statistici (răspunsurile pe itemi) și o
secțiune liberă de concluzii finale în care practicianul trebuie să facă recomandări pe baza
concluziilor parțiale oferite în raport.
Profilul sintetic este o reprezentare grafică pe o scală de la 1 la 10 a nivelului de situare a
persoanei evaluate la toate scalele și subscalele chestionarului, inclusiv la indicatorii de

distorsiune. Analiza pe factori cuprinde, în afara reprezentării grafice întâlnite în profilul sintetic, și
descrierile aferente scorurilor scăzute, respectiv ridicate.
În forma actuală a raportului interpretativ nu se menționează grupul de referință la care sunt
raportate rezultatele respondentului.
12.3.4. Interpretarea
Primul pas în interpretarea rezultatelor chestionarului
Big Five Plus
constă în validarea
protocolului. În acest sens, inventarul de personalitate
Big Five Plus
are încorporat și un set de
scale de distorsiune sau de control, a căror semnificație o prezentăm succint în cele ce urmează:
•
Scala preferinței de răspuns
: a fost construită în scopul identificării tendinței de a alege
predominant fie prima, fie a doua variantă de răspuns. Scala ia în calcul răspunsurile de la toate
întrebările date de o persoană și, după inversarea valorilor la itemii cotați invers, calculează un
indice al probabilității preferinței de răspuns.
•
Scala de distorsiune pozitivă conștientă
: scorurile ridicate la această scală oferă indicii despre
intenția persoanei de a răspunde, așa cum percepe, că este dezirabil sau de așteptat, astfel încât
să creeze o imagine favorabilă.
•
Scala de distorsiune pozitivă inconștientă
: scoruri ridicate la această scală obțin persoanele
care nu încearcă deliberat să distorsioneze rezultatele, dar care nu au o cunoaștere suficientă a
propriei persoane, tinzând să se supraevalueze.
•
Scala de distorsiune negativă conștientă
: scorurile mari la această scală indică intenția
persoanei de a se prezenta mai degrabă într-o lumină negativă.
•
Scala de distorsiune negativă inconștientă
: scoruri mari la această scală obțin persoanele care
se autodepreciază, care sunt hipercritice cu propria persoană și care, în general, se evaluează
negativ.
•
Scala de identificare a răspunsurilor aleatoare
(
random
): identifică măsura în care răspunsurile
persoanei au fost sau nu oferite la întâmplare, fără a ține cont de conținutul itemilor. Patternul
răspunsurilor
random
poate fi evaluat la nivelul individual al factorilor sau la nivelul profilului
în ansamblu.

Scorurile scăzute la toate cele cinci scale de control indică absența distorsiunii, respectiv
existența unui profil valid. În activitatea practicianului ar fi util, de asemenea, să existe principii de
interpretare conjugată a acestor scale, pentru a ști când putem considera un profil valid, invalid sau
când se recomandă interpretarea cu precauție.
Conform autorului testului (2013), itemii care compun scalele de deformare au fost selectați
dintre itemii deja existenți în chestionar, în urma analizelor corelaționale cu scalele de
dezirabilitate socială, de evaluare a tendințelor accentuate ale stimei de sine și de minciună.

Rezultatele tuturor scalelor conținute sunt raportate în decile, iar în interpretare sunt
semnificative doar scorurile extreme, inferioare pragului de 3, sau cele care depășesc pragul de 7.
Potrivit principiului extremității, propus de Paunonen și Jackson (1985), cu cât o trăsătură se
situează mai aproape de unul sau altul dintre cele două capete ale continuumului bipolar, cu atât
trăsătura respectivă este mai predictivă. Valorile intermediare sunt corespondente „zonei gri” sau
mediei, exprimând tendințe slab conturate sau mai puțin definite.
Interpretarea factorilor și a subfactorilor
Redăm în continuare, în linii mari, principalele semnificații psihologice ale factorilor și
subfactorilor, în funcție de ambele extreme, evidențiate prin scoruri scăzute sau ridicate.
a) Agreabilitatea
Persoanele care obțin scoruri ridicate la această scală sunt orientate spre a stabili relații bune
cu cei din jur și depun eforturi pentru a-i ajuta pe ceilalți sau pentru a se face plăcuți. Acestea
valorizează relațiile interpersonale și au o viziune optimistă asupra naturii umane. Cei care obțin
scoruri scăzute acordă o importanță secundară emoțiilor sau bunăstării celor din jur. Pot fi mai
degrabă suspicioși în privința intențiilor celorlalți. Este foarte probabil să fie percepuți drept
necooperanți sau mai puțin prietenoși. Principalele fațete ale factorului Agreabilitate sunt:
Altruism, Compasiune, Cooperare, Încredere, Modestie, Simț moral.
• Altruism
: persoanele care obțin scoruri ridicate la această fațetă sunt percepute ca fiind
generoase, dispuse oricând să ofere ajutor sau sprijin celor din jur. Sunt motivate de acte de
caritate și obțin satisfacții când sunt solicitate să contribuie la bunăstarea semenilor. Cei care
obțin scoruri scăzute sunt mai puțin receptivi la nevoile celorlalți și, în general, mai puțin
dispuși să-și ofere ajutorul.
• Compasiune
: persoanele cu scoruri ridicate se raportează la ceilalți într-o manieră empatică, se
implică și le resimt problemele. Sunt impresionabile și adesea dispuse să-i ierte sau să-i
disculpe pe cei care greșesc. Dacă au scoruri scăzute, preferă să rămână detașate de problemele
celor din jur, sunt greu emoționabile și nu exclud posibilitatea de a atribui celorlalți vina, în
cazul în care percep că aceștia au greșit.
• Cooperare
: persoanele care obțin scoruri ridicate la această scală preferă să lucreze în echipă,
deciziile lor fiind adesea bazate pe dorința de a evita situațiile cu potențial conflictual între
membrii echipei, promovând armonia și buna înțelegere. Cei care au scoruri scăzute sunt mai
degrabă motivați de competiție, în detrimentul lucrului în echipă. Tind să devină ofensivi și
pregătiți să se confrunte direct cu alte persoane.
• Încredere
: persoanele cu scoruri ridicate
in extremis
pot fi naive sau ușor de amăgit. Pornesc de
la premisa că ceilalți sunt bine intenționați și onești. Cele care au scoruri scăzute tind să fie
suspicioase sau refractare în raport cu intențiile altora.

• Modestie
: persoanele care obțin scoruri ridicate la Modestie nu se simt confortabil să vorbească
despre propriile realizări. Sunt mai degrabă discrete sau chiar neîncrezătoare în propriile forțe
sau realizări. Cei care obțin scoruri scăzute la această scală discută deschis despre succesele
proprii, având chiar tendința de a-și exagera realizările sau contribuția.
• Simț moral
: scorurile ridicate descriu persoane cu o conduită onestă, care apreciază adevărul. În
general, spun direct ceea ce urmăresc și oferă cu ușurință informații acurate, chiar dacă acest
lucru le-ar aduce dezavantaje. Scorurile scăzute descriu persoane prudente atunci când oferă
informații, dacă acestea ar putea să nu fie în beneficiul lor. Sunt de părere că este mai bine să le
spui celorlalți ce vor să audă, chiar dacă e în dezacord cu propriile păreri.
b) Conștiinciozitatea
Persoanele care obțin scoruri ridicate la factorul Conștiinciozitate preferă să-și organizeze din
timp activitățile, se concentrează asupra finalizării lucrurilor de care se apucă, persistă până duc
până la final ceea ce și-au propus. În extremă, pot deveni compulsive în propria muncă. Cei care
obțin scoruri scăzute în mod obișnuit sunt pregătiți să lase anumite lucruri nefinalizate. Este foarte
probabil să-și schimbe frecvent prioritățile sau să se lase distrași de activități care le aduc
satisfacții imediate. Principalele fațetele ale factorului Conștiinciozitate sunt: Ambiție/Nevoie de
realizare, Eficiență personală, Ordine/Planificare, Perseverență, Prudență, Rigiditate morală.
• Ambiție/Nevoie de realizare
: scorurile foarte ridicate descriu indivizi care au ca principală
motivație reușita profesională. Sunt foarte determinați, își fixează obiective ambițioase, pe care
le urmăresc cu tenacitate. Persoanele cu scoruri scăzute sunt percepute ca fiind mai degrabă
comode, se mulțumesc cu un ritm de viață liniștit, fără a simți o nevoie stringentă de a avea
reușite profesionale spectaculoase.
• Eficiență personală
: persoanele cu scoruri ridicate au un loc al controlului (
locus of control
)
intern, simt și știu că pot realiza tot ce își propun. Au încredere în forțele proprii și se
responsabilizează pentru a da randament. Persoanele cu scoruri scăzute consideră că nu au
suficient control asupra propriei vieți, atribuind cauzalitatea situațiilor contextuale sau, în
general, altor factori externi. Se simt eficiente în situații deja experimentate.
• Ordine/Planificare
: persoanele cu scoruri ridicate au întotdeauna o perspectivă foarte clară a
felului în care urmează să-și petreacă timpul. Își planifică minuțios inclusiv activitățile
extraprofesionale. Persoanele cu scoruri scăzute preferă să abordeze activitățile într-o manieră
spontană, fără a avea o agendă prestabilită.
• Perseverență:
scorurile ridicate descriu persoane care muncesc din greu și nu renunță până cînd
nu-și îndeplinesc obiectivele, indiferent de dificultatea acestora și de multitudinea obstacolele
întâmpinate. Scorurile scăzute descriu persoane care se lasă ușor descurajate dacă trebuie să
depună eforturi suplimentare pentru atingerea obiectivelor. Nu sunt dispuse să investească
energie în proiecte complexe sau în activități ce presupun eforturi susținute pe termen lung.

• Prudență
: persoanelor cu scoruri ridicate le place să-și aloce timp pentru a cântări lucrurile încet
și cu grijă, alegând precauția în locul vitezei. Preferă să aibă acces la o gamă extinsă de
informații înainte de a lua o decizie. Cei care au scoruri mici tind să cântărească foarte repede
situațiile și să ia decizii rapid, fără deliberare. Pot fi pregătiți să-și asume riscuri și tind să nu
piardă prea mult timp cântărind toate opțiunile posibile.
• Rigiditate morală
: persoanele cu scoruri ridicate respectă regulile și reglementările, preferă
direcțiile clare, le este greu să încalce regulile. Au un simț al datoriei și al obligațiilor morale
foarte bine dezvoltat. În cazul unor scoruri scăzute, nu se simt îngrădite de proceduri, sunt
dispuse să încalce regulile, sunt mai degrabă permisive când vine vorba de respectarea
prescripțiilor comportamentale.

c) Deschiderea
Indivizii care obțin scoruri ridicate sunt receptivi la schimbare și au o arie diversificată de
interese. Sunt curioși din punct de vedere intelectual și le pot face plăcere provocările intelectuale,
artistice sau, în general, preocupările cu un grad ridicat de abstractizare. Indivizii cu scoruri
scăzute preferă abordările realiste, fără a fi impulsionați de dezbateri ipotetice, ambigue, pe care le
percep a fi lipsite de utilitate. Sunt mai degrabă rezistenți la schimbare. Sfera intereselor este
îngustă sau comună. Principalele fațetele ale factorului Deschidere sunt: Emoționalitate, Imaginație,
Intelect, Interes artistic, Liberalism, Spirit aventurier.
• Emoționalitate
: persoanele care obțin scoruri ridicate la această scală ajung la o bună cunoaștere
a propriului registru emoțional pe care, în general, îl valorizează. Pot să-și definească foarte
bine trăirile și sunt în permanență în contact cu propriile sentimente. Acest fapt nu înseamnă că
nu le pot ignora sau că nu se pot detașa emoțional de ele. Persoanele care obțin scoruri scăzute
sunt opace la propriile frământări emoționale, adesea neștiind efectiv ce simt. Nu își analizează
emoțiile, iar dacă le conștientizează au dificultăți în a le exprima.
• Imaginație
: persoanele care obțin scoruri ridicate aleg abordările originale, creative. Preferă să
se refugieze în reverie și să jongleze cu idei, să caute soluții utopice, mai puțin realiste. Cei cu
scoruri scăzute au o aplecare spre lucrurile concrete, îndreptate mai degrabă să construiască pe
baza unor idei preexistente, decât să genereze soluții creative.
• Intelect
: această scală nu evaluează inteligența, ci preferința spre un anumit stil de gândire.
Persoanele cu scoruri ridicate se simt confortabil să dezbată teorii, să mediteze la anumite
aspecte și să discute despre concepte abstracte. Dacă au scoruri scăzute, resping teoriile și
conceptele abstracte în favoarea abordărilor pragmatice, concrete.
• Interes artistic
: persoanele cu scoruri ridicate la această scală se conectează ușor și caută activ
frumosul, simetria, rafinamentul și bunul-gust. Fără a fi neapărat talentate, manifestă interes
pentru activități sau evenimente artistice sau apreciază armonia naturii. Cei care au scoruri
scăzute nu prezintă sensibilitate estetică, nu vibrează în fața unui act creativ, fiind preocupați

mai degrabă de utilitatea sau valoarea practică a acestuia.
• Liberalism
: persoanele care obțin scoruri ridicate sunt adepte ale adaptării și modernizării și tind
să conteste convenționalul sau valorile tradiționale. Dacă se simt îngrădite, pot contesta
autoritatea pentru obținerea libertății individuale. În cazul unor scoruri scăzute, preferă mediile
predictabile și controlate de o autoritate care să le asigure securitate și echitate. Consideră că
rolul educației este acela de a dezvolta respect față autoritate și față de mijloacele sale de
control.
• Spirit aventurier
: persoanele care obțin scoruri ridicate la această scală consideră schimbarea ca
fiind stimulatoare și se pot plictisi ușor în condiții de rutină. Sunt entuziasmate să viziteze
locuri, să cunoască oameni noi, să experimenteze situații variate. Cei care au scoruri scăzute
tolerează bine munca rutinieră și resimt un confort considerabil în a opera cu algoritmi
cunoscuți. Au obiceiuri puternic înrădăcinate și o flexibilitate scăzută.
d) Extraversiunea
Persoanele cu scoruri ridicate la Extraversiune caută compania celorlalți, își manifestă trăirile
emoționale și preferă să fie în centrul atenției. Dacă au scoruri scăzute, apreciază mai mult
discreția și intimitatea. Principalele fațete ale Extraversiunii sunt Afectivitate, Sociabilitate,
Asertivitate, Nivel de activism, Excitabilitate și Veselie.
• Afectivitate
: persoanele cu scoruri ridicate își exprimă emoțiile și sentimentele, au o atitudine
deschisă și familială cu necunoscuții. Dacă au scoruri scăzute, prezintă în general o atitudine
rezervată față de cei din jur, preferă să respecte spațiul intim al celorlalți și, desigur, au
aceleași așteptări.
• Asertivitate
: conform autorilor, persoanele care obțin scoruri ridicate la această scală sunt cele
care exprimă clar ceea ce gândesc, manifestându-și fără echivoc dezacordul, provocând chiar
discuții, dacă li se impun anumite sarcini pe care nu le doresc. În cazul unor scoruri scăzute, își
exprimă punctul de vedere doar atunci când consideră că este absolut necesar. Preferă să îi lase
pe ceilalți să preia inițiativa. Execută sarcini fără a-și exprima nemulțumirea, chiar dacă nu
sunt de acord cu ele.
• Excitabilitate
: persoanele cu scoruri ridicate caută senzații puternice, sunt animate de activități
care implică un anumit grad de risc sau incertitudine. La scoruri scăzute găsesc satisfacție în
activitățile curente, lipsite de provocări și de suspans.
• Nivel de activism/Activitate
: persoanele care obțin scoruri ridicate la această scală sunt mereu
ocupate, lucrează și își trăiesc viața într-un ritm alert. Le place să aibă mereu un program
încărcat, să muncească mai ales atunci când sunt foarte multe lucruri de făcut. Dacă au scoruri
scăzute, le place să abordeze activitatea într-un ritm lent și le displace să fie supraîncărcate cu
sarcini în muncă. Se simt foarte inconfortabil în situațiile în care au multe lucruri de făcut într-o
perioadă scurtă de timp.

• Sociabilitate
: persoanele cu scoruri ridicate sunt animate de mulțimi, preferă să fie mereu
înconjurate de oameni. Construiesc rapid relații și interacționează eficient cu toate tipurile de
personalitate. Dacă au scoruri scăzute, sunt mai degrabă rezervate social, preferă să-și petreacă
timpul singure sau în compania celor pe care le cunosc bine. Preferă să evite aglomerația și
mulțimile.
• Veselie
: persoanele care obțin scoruri ridicate la această scală sunt, de cele mai multe ori, bine
dispuse, interacționează într-o manieră entuziastă cu ceilalți, încearcă să detensioneze
atmosfera prin remarci relaxante. Cele care obțin scoruri scăzute nu sunt neapărat triste sau
supărate, ci doar rezervate sau „cu picioarele pe pământ”, considerându-se mature și serioase.
e) Nevrotism
Persoanele cu scoruri mari resimt amplificat emoțiile negative și sunt afectate foarte ușor de
evenimente care pentru alții nu au o semnificație atât de mare. Dacă au scoruri scăzute, sunt de
obicei calme și stabile emoțional, cu o emoționalitate pozitivă. Principalele fațete ale
Nevrotismului sunt: Anxietate, Depresie, Exagerare, Furie, Timiditate și Vulnerabilitate.
• Anxietate
: persoanele care obțin scoruri ridicate la această scală sunt mereu temătoare și
îngrijorate. Neliniștea resimțită nu este mereu specifică, adică nu există în mod obligatoriu un
obiect concret al îngrijorării. Sunt înclinate să supraestimeze gravitatea unor situații. Scorurile
scăzute indică persoane relaxate, calme, care experimentează rar sentimentul de teamă și care
tind să subestimeze gravitatea pericolelor.
• Depresie
: persoanele care obțin scoruri ridicate sunt lipsite de entuziasm, resimt profund
sentimentul de tristețe și, în general, sunt demoralizate. La scoruri scăzute sunt în general
mulțumite, pozitive și greu de demoralizat.
• Exagerare
: scorurile ridicate la scala Exagerare denotă dificultăți în a se autocenzura sau
controla. Asemenea persoane resimt nevoi și dorințe puternice, pe care trebuie să le satisfacă
imediat. Cei care au scoruri scăzute nu sunt predispuși la excese, rezistă în fața propriilor
dorințe de moment în favoarea satisfacțiilor pe termen lung.
• Furie
: persoanele care obțin scoruri ridicate se enervează ușor și se manifestă deschis. Pot genera
rapid situații conflictuale, devenind agresive. În cazul unor scoruri scăzute, rămân detașate în
situații dificile, uneori impasibile. Preferă să evite situațiile conflictuale.
• Timiditate
: scoruri ridicate obțin persoanele care se simt inconfortabil sau chiar rușinate atunci
când intră în contact cu oameni noi și consideră că evenimentele sociale formale creează mai
degrabă anxietate decât bună dispoziție. Dacă au scoruri scăzute nu se tem de evaluările sau
criticile celorlalți, preferă să se implice în discuții, având siguranță socială.
• Vulnerabilitate
: scoruri ridicate obțin persoanele care se lasă copleșite de evenimente și situații
stresante. La polul opus, scoruri mici obțin persoanele care nu sunt influențabile de aceste
presiuni.

12.3.5. Aplicabilitatea, concluzii, alte aspecte
Chestionarul
Big Five Plus
este fundamentat pe un model conceptual care capitalizează decenii de
cercetări și de analize asupra structurii personalității și asupra utilității sale în varii domenii. Acest
lucru îi asigură așadar legitimitatea dezideratului de a-și demonstra aplicabilitatea
psihodiagnostică. Este necesar, de asemenea, ca aceste ipoteze să fie urmate de cercetări intensive
pe eșantioane diferite.
Prin formatul itemilor, inventarul
Big Five Plus
acoperă o problemă comună a chestionarelor de
personalitate folosite ca predictori în contexte cu miză ridicată (
high-stakes decisions
), cum ar fi
selecția profesională. Formatul de tip alegere forțată, cu itemi egali ca dezirabilitate, reduce
substanțial erorile atribuite tendinței de falsificare, în comparație cu formatul scalar continuu
(Jackson
et al
., 2000; Christiansen
et al.
, 2005).
Inițial, inventarul
Big Five Plus
se recomanda a fi utilizat în context organizațional, majoritatea
aserțiunilor făcând referire directă la muncă, la contexte organizaționale și profesionale
(Constantin, 2013). Acest lucru îi poate asigura o bună validitate de aspect, element critic ce se
reflectă direct în atitudinea candidatului față de test și față de procesul de selecție în general.
Caracterul specific al itemilor îi restrângea însă aplicabilitatea în alte domenii, cum ar fi cel
educațional sau cel clinic.
În prezent, conform autorului (2015), aserțiunile inventarului
Big Five
fac trimitere la contexte
psihologice variate, personale, educaționale sau organizaționale. Rapoartele de evaluare, precum și
cele de consiliere oferă informații și descrieri utile în consiliere, indiferent de contextul evaluării
(organizațional, clinic sau educațional).
Desigur, specificitatea itemilor nu este sigura condiție pentru a recomanda utilizarea unui test
într-un context sau altul. Inventarul
Big Five Plus
nu a fost nici generat și nici normat, până în acest
moment, pentru utilizarea pe eșantioane clinice, astfel încât recomandarea de a fi folosit pentru
evaluarea personalității în context clinic trebuie interpretată restrictiv, în scop experimental sau ca
sursă de
insight
, însă nu în scop de diagnostic, ca substitut pentru instrumentele clinice consacrate.
12.4. DECAS (autor: Florin Alin Sava)
12.4.1. Prezentarea generală și considerentele istorice
DECAS este un inventar indigen de măsurare a personalității privite din perspectiva celei mai
cunoscute teoretizări – modelul
Big Five
. Denumirea propusă de autori reprezintă acronimul pentru
cele cinci dimensiuni fundamentale ale personalității, și anume: Deschidere, Extraversiune,

Conștiinciozitate, Agreabilitate și Stabilitate emoțională.
Inventarul de personalitate DECAS fost conceput în 2008 de către Florin Alin Sava și
colaboratorii săi, dorindu-se a fi printre primele chestionare bazate pe modelul
Big Five
din
România. Contextul testării psihometrice a personalității în acea perioadă fundamentează apariția
DECAS ca o oportunitate de surprindere a specificului cultural românesc, neexistând până la acea
dată o probă de personalitate autohtonă, dar și ca răspuns la nevoile practicienilor. Deși
comunitatea științifică internațională ajunsese la un consens cu privire la teoriea generală a celor
cinci factori (
Five Factor Model/Big Five
) ai personalității, interesul comunității din România era
destul de redus, existând practic, așa cum raportează autorul testului (2008), un singur chestionar
din sfera
Big Five
autorizat de Colegiul Psihologilor din România.
Un alt obiectiv al echipei de cercetare fost acela al construirii unei probe scurte, rapid de
administrat, în scop de
screening
, psihodiagnostic și monitorizare. DECAS conține 97 de afirmații
la care respondentul trebuie să răspundă cu „Adevărat” sau „Fals”, cu 18 itemi pentru fiecare dintre
cele cinci domenii
Big Five
și câțiva itemi de rezervă. Pe baza unei analize raționale, fiecărui
domeniu i-au fost alocați itemi din sfera fațetelor modelului
Big Five
. Astfel, dimensiunea
Deschidere însumează doi itemi din fațeta Fantezie, patru itemi din fațeta Estetică, un item din sfera
Sentimente, trei din fațeta Acțiuni, șapte din fațeta Idei și doi din fațeta Valori; dimensiunea
Extraversiune conține trei itemi din fațeta Căldură, cinci din fațeta Sociabilitate, doi din fațeta
Asertivitate, doi din fațeta Activism, trei din fațeta Căutare de senzații și patru din fațeta Emoții
pozitive; dimensiunea Conștiinciozitate are un item din fațeta Competență, patru din fațeta Ordine,
trei din fațeta Simțul datoriei, trei din fațeta Dorință de realizare, patru din fațeta Perseverență și
patru din fațeta Deliberare; dimensiunea Agreabilitate conține patru itemi din fațeta Încredere, trei
din fațeta Comportament direct, trei din fațeta Altruism, cinci din fațeta Bunăvoință, trei din fațeta
Modestie și itemi din fațeta Blândețe; dimensiunea Stabilitate emoțională cuprinde trei itemi din
fațeta Anxietate, unul din fațeta Mânie, patru din fațeta Depresie, doi din fațeta Conștiință de sine,
patru din fațeta Impulsivitate, cinci din fațeta Vulnerabilitate (Sava, 2008).
Numărul redus de itemi alocați fiecărei fațete nu permite inferențe exhaustive, astfel încât
analiza rezultatelor este făcută global la nivel de dimensiune, demers similar cu cel asociat formei
prescurtate a NEO PI-R, și anume NEO-FFI. Ambele chestionare sunt fundamentate pe
modelul Big
Five
, care conceptualizează diferențele referitoare la tipuri stabile de comportament ce sunt
independente unele de altele. Cele cinci mari dimensiuni sunt descrise în manualul utilizatorului
chestionarului DECAS.
În continuare, redăm pe scurt câteva informații despre cele cinci mari dimensiuni sau factori:
• Factorul Deschidere (D) este mult mai puțin studiat în literatură decât ceilalți factori, iar asupra
lui există cel mai scăzut acord. În literatura de specialitate este denumit și Imaginație, Intelect
sau Cultură (Goldberg, 1992; Saucier, 1992) și Dispoziții tandre sau Afectivitate (Brand, Egan
și Deary, 1993). Cele mai frecvente sintagme sunt Intelect sau Deschidere către experiență. Într-

un sens general, factorul Deschidere este asociat cu sensibilitatea estetică, curiozitatea
intelectuală, imaginația vivace, flexibilitatea comportamentală și atitudinile neconvenționale
(McCrae, Costa și Piedmont 1993).
• Factorul Extraversiune (E) este cea mai evidentă dimensiune a personalității și, alături de
Stabilitate emoțională/Nevrotism, se regăsește în toate modelele de referință ale personalității.
Cu toate acestea, există și opinii diferite – spre exemplu, atitudinea caldă este considerată de
Costa și McCrae (1992) o caracteristică a Extraversiunii, iar de către Goldberg (1992) una a
factorului Agreabilitate. Introspecția din tipologia lui Jung este corespondentă Introversiunii,
însă teoria
Big Five
o atribuie factorului Deschidere. Există un consens general privind factorul
Extraversiune/Introversiune, și anume că face referire la mișcare, predominant înspre lumea
interioară sau cea exterioară, transpusă
in extremis
în comportamente de căutare a companiei
celorlalți sau, din contră, de retragere socială. Comportamentului extravertit i-a fost asociată
de-a lungul timpului și o anumită emoționalitate pozitivă, în contrast cu comportamentul
introvertit, deși, dacă țintim spre o puritate conceptuală, emoționalitatea trebuie arondată
factorului Stabilitate emoțională/Nevrotism, Extraversiunea/Introversiunea fiind mai degrabă
doar un vehicul de exprimare a emoționalității.
• Factorul Conștiinciozitate (C) a fost inițial considerat un factor caracterial, asociat cu un nivel
ridicat de responsabilitate, persoanele care au un nivel ridicat de conștiinciozitate fiind
considerate de încredere, oameni pe care poți conta (Costa și McCrae, 1992). În sfera
modelului
Big Five
, conștiinciozitatea este un construct care acoperă un domeniu principal al
personalității prin două aspecte: nevoia de control și nevoia de ordonare (Minulescu, 2008).
Această dimensiune a personalității este semnificativ asociată cu competența, simțul datoriei,
dorința de reușită, determinarea și persistența (Busato, Prins, Elshout și Hamaker, 1999).
• Factorul Agreabilitate (A), alături de Extraversiune, reprezintă un exponent al comportamentului
social în general și sub această denumire este cel mai nou construct al modelului
Big Five
. Spre
deosebire de Extraversiune, Agreabilitatea se centrează pe credințe de valoare asupra naturii
umane. Comportamentul prietenos, colaborativ flexibil, modest, tolerant, plin de afecțiune este
un descriptor specific al unui scor ridicat al Agreabilității. Acest factor este puternic relaționat
cu dezirabilitatea socială, putând fi percepută și ca lipsă de autenticitate, iar nivelurile foarte
ridicate pot dezvălui o personalitate dependentă. La celălalt pol se regăsesc indivizi mai
degrabă independenți de percepțiile sociale, la limită chiar ostili, competitivi, argumentativi și
mai puțin complianți.
• Factorul Stabilitate emoțională (S) sau Nevrotism (N) este o dimensiune larg conceptualizată,
existând inventare mai ales din zona clinică, special construite pentru a surprinde acest
construct unic. Este dimensiunea care surprinde aspecte ale funcționalității psihice. Poate fi
definită ca interrelația dintre absența sau prezența tendințelor anxioase, depresive,
subapreciere, furie, vulnerabilitate. Fără a intra pe tărâmul patologiei, această dimensiune este

un cumul al experiențelor, dar mai ales al percepțiilor și credințelor cu impact asupra stării
psihosomatice de bine.

Combinarea celor cinci dimensiuni universale permite descifrarea adecvată a tuturor
trăsăturilor de personalitate. Spre exemplu, agresivitatea poate fi prezisă printr-un scor ridicat al
Extraversiunii și prin scoruri scăzute la Stabilitate emoțională și Agreabilitate (Sava, 2008). Mai
multe sugestii despre posibile combinații abordăm în secțiunea Interpretare, așa cum se regăsesc în
manualul utilizatorului.
Pe lângă aceste aspecte, autorii furnizează informații relevante despre domeniile de
aplicabilitate în general ale modelului
Big Five
și informații sumare despre caracteristicile
psihometrice ale inventarului DECAS.
Configurarea, chiar și numai succintă, a evoluției care a dus la forma actuală a Instrumentului ar
fi fost necesară pentru a creiona o perspectivă asupra demersului de generare și selecție a itemilor
pentru asigurarea reprezentativității „eșantioanelor de comportament” care sunt reprezentate de
itemi, în acord cu factorii componenți.
12.4.2. Caracteristicile psihometrice
Pentru a servi scopului selectării, un test trebuie judecat în termeni de validitate, fidelitate, putere
discriminativă și tabel de norme (Anastasi, 1982). Este obligatoriu ca toate acestea să se
regăsească în manualul tehnic sau să fie raportate în studii publicate în jurnale științifice (Radu,
2003).
a)
Fidelitatea
Calculul fidelității unui chestionar de personalitate presupune în mod curent compararea datelor
obținute fie printr-o singură aplicare (consistența inter-itemi, metoda înjumătățirii etc.), fie în urma
a două aplicări (forme paralele ale aceleiași probe sau repetarea testului după un timp). Fiecare
modalitate ne oferă indicii despre diferitele aspecte ale fidelității testului.
Astfel, consistența internă estimează fidelitatea unei scale sau subscale, precizând, de fapt,
măsura în care surprinde un construct mai degrabă omogen (consistență internă mare) sau eterogen
(consistență internă scăzută).
Consistența internă a scalelor DECAS într-un eșantion de 1.524 de respondenți variază între
0,70 pentru Conștiinciozitate și 0,75 pentru Stabilitate emoțională (Sava, 2008). Într-un studiu
independent, Vîrgă, Sulea și Zaborilă (2008,
apud
Sava, 2008) identifică valori cuprinse între 0,66
pentru scala Conștiinciozitate și 0,81 pentru Stabilitate emoțională. Sava (2008) argumentează
faptul că analizele au fost reluate pe un lot de 77 de respondenți, scala Conștiinciozitate obținând
un coeficient de 0,74, adică superior pragului α minim acceptat.

O analiză amplă (
N
= 7.047) efectuată doar pe baza evaluărilor provenite din examinări cu
impact major (selecție de personal sau evaluări psihologice pentru angajare/periodice) indică
coeficienți între 0,66 pentru scala Conștiinciozitate și 0,82 scala Stabilitate emoțională (Sava,
2011).
Indici cu valori mici pot într-adevăr să rezulte când scala are un conținut eterogen, adică nu
măsoară o singură trăsătură clară. Există și alte posibile explicații, spre exemplu formatul
dihotomic al itemilor, care afectează varianța măsurării sau utilizarea unui număr restrâns de itemi
pentru evaluarea unor constructe largi (Cortina, 1993).
Versiunea probei DECAS în limba maghiară a dovedit caracteristici psihometrice similare cu
cele ale versiunii în limba română (Sava, 2011).
Fidelitatea test-retest este tot atât de importantă ca și consistența internă. Fidelitatea test-retest
oferă o estimare a stabilității rezultatelor de-a lungul timpului. Stabilitatea este o problemă crucială
în activitatea psihodiagnostică a practicianului și îl susține pe acesta în deciziile pe care are
responsabilitatea profesională de a le lua, fără a se ascunde în spatele unor sintagme precum „apt la
momentul evaluării”. Practica din România, de a pune un astfel de diagnostic în contextul evaluării
psihologice a capacității de muncă, ar trebui să fie înțeleasă nu doar ca neetică, ci ar trebui să fie
ilegală (Iliescu
et al
., 2015).
Fidelitatea test-retest în cazul DECAS a fost verificată la un interval de șase luni pe un lot de
40 persoane. Datele indică valori cuprinse între 0,67 pentru scala Deschidere și 0,83 pentru scala
Extraversiune (Sava, 2011).
b)
Validitatea de construct
Validitatea de construct a DECAS a fost testată de autori pe baza a trei probe concurente, și
anume: Chestionarul BFQ-2 (Caprara, Barbaranelli, Borgogni și Perugini, 1993), Lista de 100 de
afirmații scurte din IPIP (Goldberg, 1992), Chestionarul Nonverbal de Personalitate FF-NPQ
(Paunonen, Jackson și Ashton, 2004). Rezultatele analizei factoriale confirmatorii realizate pe un
lot de 185 de participanți nu au probat structura așteptată pentru FF-NPQ. Analizele ulterioare
exploratorii pe celelalte trei chestionare converg însă spre o soluție cu cinci factori. Itemii au o
saturație reprezentativă în patru factori corecți: 0,74 pentru factorul Extraversiune, 0,68 pentru
factorul Deschidere, 0,71 pentru factorul Stabilitate emoțională și 0,74 pentru factorul
Conștiinciozitate, corelația pentru factorul Agreabilitate fiind de 0,32. O altă condiție a
operaționalizării modelului
Big Five
este aceea a demonstrării independenței factorilor. Din
analiza rezultată, toate cele cinci scale corelează între ele, cu valori cuprinse între 0,14, pentru
Deschidere și Conștiinciozitate, și 0,61, pentru Agreabilitate și Extraversiune.
Într-un studiu cu design similar, Constantin (2013) raportează pentru DECAS coeficienți care
variază între 0,56 pentru Agreabilitate și 0,89 pentru Conștiinciozitate.
Tot în scopul explorării validității concurente, Sava (2008) compară scalele DECAS cu scalele

din NEO PI-R, obținând relații similare între scalele corespondente, coeficienții de corelație
variind între 0,57 pentru Agreabilitate și 0,81 pentru Extraversiune.
Pentru a explora la un nivel mai complex modalitatea în care itemii se grupează structural în
cinci factori și a explora astfel validitatea chestionarului, datele cuprinse în eșantionul normativ
românesc au fost supuse unui proces de analiză factorială. Rezultatele au fost obținute prin metoda
de extracție a componentelor principale (EFA), optându-se pentru tehnica de rotație oblică
Oblimin
. În analiză au fost incluse parcele sau pachete de itemi (
item parcels
), metodă adecvată
scalelor cu itemi dihotomici (Sava, 2008). Dintre cele 30 de grupări de itemi, 29 au obținut
saturații în factorii așteptați, sprijinindu-se astfel soluția factorială cu cinci factori.
c)
Validitatea de criteriu
Valoarea unui test rezidă în capacitatea sa de a scoate în evidență relațiile semnificative cu un
criteriu extern. Aceste relații ne permit să facem inferențe valide plecând de la rezultatele
chestionarului și ne oferă informații referitoare la domeniul său de aplicabilitate.
În această secțiune vom menționa studii care dovedesc validitatea de criteriu a scalelor
DECAS în raport cu criterii externe precum agresivitatea și comportamentul agresiv la volan,
cognițiile iraționale, comportamentul elevilor în școală, emoțiile și gradul de implicare în muncă.
Analizele corelaționale evidențiate prin două studii conduse de Pogaci pe un lot de 104
participanți (2008,
apud
Sava, 2008) și de Drăgan, Gabor, Lupșan, Moțățeanu pe un lot de 58 de
participanți (2008,
apud
Sava, 2008) relevă faptul că asocierea dintre o Extraversiune ridicată și o
Conștiinciozitate și o Agreabilitate scăzute indică un profil predispus la amenzi pentru abateri în
circulație și accidente rutiere (în cazul lui A:
r
= – 0,31,
p <
0,05) și, în general, la un
comportament agresiv la volan (în cazul lui E:
r =
0,35,
p <
0,01; în cazul lui C:
r =
– 0,28,
p <
0,01; iar în cazul lui A:
r =
– 0,22,
p <
0,05).
Relația dintre cognițiile iraționale măsurate cu YSQ-S3 (Young și Brown, 2007), atitudinile
disfuncționale măsurate cu DAS-B (Weissman și Beck, 2007) și scalele DECAS a fost investigată
de Tâmplaru și Sava (2008,
apud
Sava, 2008) pe un lot restrâns de 50 de participanți. Stabilitatea
emoțională este factorul care se asociază cel mai puternic cu funcționarea adaptativă, iar
Deschiderea, cel mai puțin. Aceste relații au fost confirmate și în alt studiu întreprins de Sava
(2009). Stabilitatea emoțională, dar și Agreabilitatea au fost corelate negativ cu cognițiile
iraționale și cu atitudinile disfuncționale, măsurate cu YSQ-L2 (Young și Brown, 2007), ABS-2
(DiGiuseppe, Leaf, Exner și Robin 2007) și cu GABS-SV (Lindner, Kirkby, Wertheim și Birch
2007). Stabilitatea emoțională s-a asociat negativ cu majoritatea schemelor și credințele iraționale,
în timp ce Agreabilitatea s-a asociat negativ cu schemele implicate în externalizarea
psihopatologică.
În mediul educațional, folosind DECAS, Arsene (2008,
apud
Sava, 2008) a realizat patru
profiluri modale ale elevilor în funcție de o tipologie obținută pe baza unei tehnici similare cu cea

a testului sociometric. În cadrul categoriei elevi populari se întâlnesc două subcategorii:
rezistenții
(D+, E+, S+) și
rebelii
(C–, A–)
.
În categoria elevilor
respinși
se disting două tipologii:
melancolicii
(E–, S–) și
tiranii
(E+, A–, C–, S+)
.
În ultima categorie, acea a elevilor
victimă
,
întâlnim
fanteziștii
(D+, S+) și
refractarii
(D–, C–)
.
În mediul profesional, Pitariu, Vîrgă, Sulea și Zaborilă (2008,
apud
Sava, 2008) au investigat
relația dintre variabile precum confortul psihologic și trăsăturile de personalitate. Administrarea
DECAS a fost efectuată împreună cu Scala de implicare în muncă (Schaufeli
et al
., 2003) și cu un
instrument de evaluare a afectivității (Katwyk, Spector și Kelloway, 2000). Rezultatele studiului,
prezentate în cadrul Conferinței Naționale de Psihologie Industrială și Organizațională din 2008
(
apud
Sava, 2008), denotă faptul că Extraversiunea și Conștiinciozitatea sunt potențiali predictori
atât pentru implicarea în muncă, definită drept conjuncția dintre vitalitate, dedicare și cufundare în
muncă, cât și pentru manifestarea emoțiilor pozitive. Deschiderea corelează pozitiv cu subscala
cufundare în muncă, iar un nivel scăzut de Stabilitate emoțională și de Agreabilitate sugerează
tendința de a experimenta emoții negative la locul de muncă.
Relația dintre implicarea în muncă și dimensiunile personalității măsurate cu DECAS a fost
confirmată și de un alt studiu realizat pe un lot de 178 de participanți (Vîrgă, Zaborilă, Sulea și
Maricuțoiu, 2009). Rezultatele obținute pe lotul românesc susțin ideea asocierii între implicarea în
muncă și Extraversiune (
r
= 0,29,
p <
0,05) și Conștiinciozitate (
r
= 0,32,
p <
0,05). Deschiderea
corelează cu două componente ale implicării, anume cu vitalitatea (
r
= 0,18,
p <
0,05) și cu
implicarea în muncă (
r
= 0,16,
p <
0,05).
Un nivel ridicat de Conștiinciozitate și un nivel redus de Deschidere către experiență s-au
dovedit a fi buni potențiali predictori ai performanței profesionale a sudorilor. Aceste rezultate
provin dintr-o analiză prospectivă realizată pe un lot de 61 de noi angajați pe post de sudori la o
fabrică din Arad (Sava și Popa, 2009).
d)
Etalonarea
Metoda de eșantionare de tip multifazic, probabilistic, urmată de eșantionarea aleatorie
sistematică, a fost combinată pentru a colecta datele pentru eșantionul normativ. Datele au fost
colectate din opt zone ale României (Banat, București, Crișana-Maramureș, Dobrogea, Moldova,
Muntenia, Oltenia și Transilvania). Din punctul de vedere al mediului de rezidență, distribuția
reflectă tendința din ultimul deceniu a populației de a migra din mediul rural spre cel urban (N
rural = 592, reprezentând 46,84%, N urban = 672, reprezentând 53,16%).
Distribuția eșantionului normativ în funcție de gen este echilibrată (623 de bărbați și 641 de
femei).
Volumele sunt diferite ca număr de participanți, în funcție de nivelul de educație: N (minim 10
clase absolvite) = 443, adică 35,05%, N (liceu absolvit) = 550, adică 43,51%, N (studii
universitare absolvite) = 271, adică 21,44%. Vârsta eșantionului este redată pe trei categorii, fără

raportarea mediilor și a abaterilor standard: N (16-25 de ani) = 336, adică 26,58%, N (26-40 de
ani) = 457, adică 36,16%, N (41-60 de ani) = 471, adică 37,26%.
În funcție de distribuția acestora, s-a apelat la transformarea scorurilor brute în centile și
scoruri T. Tabelele de etalonare regăsite în manualul testului permit transformarea directă a
scorurilor brute în scoruri standard, în funcție de categoria de vârstă și de gen.
12.4.3. Administrarea și scorarea
Conform sistemului de clasificare APA a testelor psihologice, DECAS este un test profesional,
destinat psihologilor licențiați în conformitate cu regulile Colegiului Psihologilor din România.
Pentru certificarea de utilizator este nevoie de o licențiere din partea furnizorului, care, opțional,
poate asigura un training în utilizarea și interpretarea probei DECAS.
După licențiere, utilizatorii pot alege între două variante de lucru, fie un abonament anual, fie
prin sistem cu plata anticipată. Ambele variante presupun acces la un anumit număr de credite,
echivalente unui număr de aplicări.
Inventarul de personalitate DECAS se administrează fie sub formă creion-hârtie, fie electronic,
într-o variantă on-line. Administrarea creion-hârtie presupune ca evaluatul să-și încercuiască
răspunsurile pe un formular în care sunt incluși itemii testului. Formularul de completare este
disponibil în limbile română, engleză și maghiară.
Varianta on-line presupune transmiterea electronică a unei invitații de completare împreună cu
datele de acces. Limba de aplicare în această variantă poate fi româna sau engleza.
Proba este adresată publicului larg, începând cu vârsta de 16 ani, cu un nivel de alfabetizare
similar unui elev de clasa a VII-a, conform standardelor internaționale.
În instructajul standardizat se insistă asupra următoarele aspecte:
• Respondenții trebuie să citească cu atenție fiecare enunț și să cântărească dacă afirmația se referă
la o caracteristică ce se potrivește felului lor de a fi și de a acționa. Dacă enunțul se potrivește,
se apasă tasta A („Adevărat”), iar dacă enunțul nu este caracteristic, se apasă tasta F („Fals”).
• Se recomandă să se lucreze cât mai repede. Un alt accent se pune pe necesitatea adoptării unei
conduite sincere în completarea chestionarului drept condiție de validare a profilului,
menționându-se că nu există răspunsuri „corecte” sau „greșite”.

DECAS se aplică fără limită de timp, ceea ce înseamnă că fiecare respondent poate lucra în
propriul său ritm. Durata medie de completare a chestionarului este de 10 minute.
DECAS poate fi administrat individual sau în grup. Recomandările privind mediul și condițiile
testării sunt cele specifice oricărui proces de evaluare psihologică (consimțământul candidatului,
starea de sănătate/odihnă, condiții ambientale optime etc.).
Scorarea DECAS se poate realiza doar on-line, automat, în cazul aplicării electronice și prin

introducere datelor pe platforma furnizorului, în varianta creion-hârtie. Durata de introducere a
datelor este situată în jurul a 1-2 minute pentru fiecare aplicare.
În ambele variante de aplicare, utilizatorul are nevoie de acces la internet pentru a cota și a
genera rapoarte direct de pe interfața furnizorului, în baza unei identificări prealabile, cu un nume
de utilizator și parolă. În urma aplicării DECAS, rezultă patru tipuri de rapoarte (economic,
standard, business, de echipă).
Rapoartele sunt generate de calculator. Fiecare utilizator are flexibilitatea de a opta pentru
oricare dintre acestea, în funcție de scopul evaluării. Aplicația permite stocarea, sortarea,
organizarea pe fișiere și exportarea datelor în programe generale de tip Excel sau SPSS, pentru
analize ulterioare.
Pentru fiecare tip de raport, utilizatorii pot opta pentru folosirea de etaloane locale
(configurabile) sau a unui etalon standard, obținut prin eșantionare probabilistică reprezentativă la
nivel național (N = 1.250), diferențiat în funcție de gen și grupe de vârstă.
12.4.4. Interpretarea
Interpretarea rezultatelor se poate realiza optim doar de către persoane calificate, respectiv
psihologi cu atestat de liberă practică. Se recomandă ca informațiile obținute să fie validate și prin
prisma altor date despre respondent (de exemplu, colectate în interviul anamnestic).
Indiferent de tipul raportului, interpretarea rezultatelor impune ca pas inițial verificarea
validității protocolului.
Adiacent celor cinci scale principalele, chestionarul DECAS include și trei scale-filtru de
examinare a protocolului: SD (dezirabilitate socială), RD (răspunsuri la întâmplare/
random
) și AP
(aprobare), care trebuie consultate anterior interpretării efective.
•
Scala de dezirabilitate socială
reflectă măsura în care un candidat oferă răspunsuri mai degrabă
valorizate social. Prin urmare, oferă indicii cu privire la tendința acestuia de a distorsiona
răspunsurile. Scala nu distinge între cele două fațete ale dezirabilității sociale (Paulhus, 1984,
apud
Rusu, Maricuțoiu, Macsinga, Vîrgă, și Sava, 2014): tendința de autoamăgire (
self-
deceiving
) și managementul impresiei (
other-deceiving
), adică nu sunt preocupate de motivația
care stă la baza distorsiunii, ci își propune să identifice în mod pragmatic această tendință. În
acest sens, s-au realizat studii de validitate concurentă cu scale similare din chestionarele CPI,
FPI, BFQ-2, Marlowe-Crowne, coeficienții de corelație variind între 0,43 și 0,54. Validitatea
scalei este confirmată și de studiul experimental realizat de Tiuren (2008,
apud
Sava, 2008),
ale cărui rezultate relevă o creștere a scorurilor dezirabilității sociale a respondenților în cea
de-a doua etapă a testării, după ce aceștia au fost instruiți să se prezinte într-o lumină
favorabilă (Sava, 2008).
•
Scala de validare RD
. Răspunsurile aleatorii pot fi consecințe ale lipsei de implicare ori de

motivare asupra procesului de testare, ale neînțelegerii conținutului itemilor sau, pur și simplu,
ale erorilor de completare (Pitariu, Iliescu, Tureanu și Peleașă, 2006). Scala de validare a
răspunsurilor întâmplătoare compară răspunsurile respondenților cu un pattern corelațional
sesizat pe anumite perechi de itemi, rezultat în urma studiului pe un eșantion național
reprezentativ. Cu cât distanța față de pattern este mai mare, cu atât există probabilitatea ca
răspunsurile să fie bifate aleatoriu. Validitatea scalei este susținută de experimentul cu
măsurători repetate al lui Tiuren (2008,
apud
Sava, 2008), în care respondenților li s-a solicitat
fie să răspundă cu atenție, fie să bifeze răspunsurile într-o manieră întâmplătoare. Media
scorurilor scalei a crescut în cea de-a doua variantă (Sava, 2008).
•
Scala de validare AP
. Scala de aprobare evaluează tendința de a răspunde fie doar pozitiv, fie
doar negativ la itemii chestionarului. Se controlează dacă există o predominanță a răspunsurilor
„Da” sau „Nu” care ar reliefa un anumit montaj al respondentului, fapt ce ar invalida
protocolul.

După aprecierea gradului de validitate a protocolului, se recomandă ca interpretarea să țină
cont de trei niveluri: interpretarea independentă a scalelor; interpretarea bazată pe combinarea a
câte două scale; interpretarea prin luarea în calcul, simultan, a tuturor celor cinci scale. Acest
algoritm de interpretare se regăsește la baza tipurilor de rapoarte care pot fi generate automat în
urma aplicării DECAS.
a) Interpretarea independentă a scalelor
Rezultatele cantitative, exprimate în scoruri T și centile, pot fi interpretate prin prisma scurtelor
descrieri ale fiecărei scale, expuse prin prisma avantajelor și riscurilor, în funcție de cei doi poli
extremi.
Redăm mai jos o scurtă caracterizare psihologică, așa cum se regăsește în manualul testului
(2008) și în modelul de raport, pentru fiecare scală componentă.
• Scala Deschidere
Scoruri scăzute
:
– Avantaje: simț practic dezvoltat, orientat spre implementarea acțiunilor; respect pentru tradiție;
rezistență la munca rutinieră.
– Riscuri: dificultăți de adaptare la schimbări, interese limitate; excesiv de conformist față de
autorități.
Scoruri ridicate
:
– Avantaje: creativ, dotat cu simț artistic și/sau cu interese intelectuale variate; deschis la
schimbări, tolerant și orientat spre viitor.
– Riscuri: nonconformist, visător, cu o imaginație bogată; îi lipsește simțul practic, rămânând la
stadiul ideilor.

• Scala Extraversiune
Scoruri scăzute
:
– Avantaje: liniștit, preferă intimitatea în dauna reuniunilor ample; acționează independent; reflexiv
și rezistent la plictiseală.
– Riscuri: distant față de ceilalți, timid, nu știe să se bucure de viață; ezită să-și asume roluri de
conducător.
Scoruri ridicate
:
– Avantaje: entuziast, activ și optimist, intră ușor în contacte sociale cu ceilalți și este apropiat de
oameni; se face remarcat ușor.
– Riscuri: guraliv, cu tendințe de dominare și control; se plictisește repede.
• Scala Conștiinciozitate
Scoruri scăzute
:
– Avantaje: flexibilitate ridicată, toleranță la sarcini nestructurate; spontaneitate; informal în
comportament și cu spirit de aventură.
– Riscuri: nu-și valorifică potențialul; poate încălca reguli sau responsabilități, are probleme de
autodisciplinare.
Scoruri ridicate
:
– Avantaje: organizat și ambițios, cu standarde ridicate; meticulos și tenace în fața obstacolelor;
demn de încredere; prudent în decizii.
– Riscuri: se relaxează cu dificultate, poate neglija viața personală, rigid, lipsit de spontaneitate și
flexibilitate.
• Scala Agreabilitate
Scoruri scăzute
:
– Avantaje: spirit competitiv, independent în gândire; combativ, îi place să iasă în față.
– Riscuri: cinic și suspicios față de ceilalți, arogant, egoist, orientat excesiv spre sarcină în dauna
relațiilor, intră ușor în conflicte.
Scoruri ridicate
:
– Avantaje: preferă armonia și cooperarea în dauna competiției; modest, sincer, generos; are spirit
de echipă.
– Riscuri: naiv și ușor influențabil, îi este dificil să-și apere punctul de vedere și renunță adesea în
favoarea celorlalți.
• Scala Stabilitate emoțională
Scoruri scăzute
:
– Avantaje: sensibil și atent la nevoile celorlalți, își arată latura umană; prevăzător.
– Riscuri: stresat, afectat cu ușurință de problemele apărute; se simte neajutorat și temător;
pesimist, cu așteptări nerealiste.
Scoruri ridicate
:

– Avantaje: calm, relaxat, încredere în sine ridicată; face față eficient stresului și are așteptări
realiste.
– Riscuri: indiferență și lipsă de tact în relaționarea cu ceilalți, insensibil la nevoile celorlalți,
subestimează problemele apărute.

Astfel, indiferent de extremitatea trăsăturii, situarea reprezentată prin scoruri scăzute sau,
dimpotrivă, prin scoruri ridicate prezintă avantaje și riscuri. Interpretarea vine de fapt să confirme
postulatul conform căruia nu există trăsături de personalitate bune sau rele, ci doar feluri diferite de
a fi, valoarea de judecată fiind dată de context. Spre exemplu, pentru un contabil, un scor ridicat la
scala Creativitate ar putea să fie o preferință limitativă în activitate, în timp ce pentru un designer
este esențială.
b) Interpretarea bazată pe combinarea a câte două scale
Interpretarea bazată pe combinarea a câte două scale oferă o detaliere a caracterizării
psihologice în zece direcții ce vizează: orientarea în viață; orientarea în societate; stilul de
interacțiune cu oamenii, tipul de trăiri afective dominante; reacția în situații de stres; reacția în
situații de conflict; stilul cognitiv; atitudinea față de muncă; modul de implicare în sarcini și tipul
caracterial. Pentru fiecare combinație de factori sunt prezentate patru caracterizări și se oferă un set
de trei adjective descriptive. Descrierile adjectivale provin din două analize nepublicate (Sava,
2008).
Redăm mai jos, cu titlu exemplificator, o analiză a unei asemenea interacțiuni între scale.
Astfel, domeniul stilul de interacțiune reprezintă combinația unică dintre două trăsături,
Sociabilitate și Agreabilitate. În funcție de magnitudinea scorurilor, rezultă patru tipologii
aproximative. Primei tipologii, Competitorul (scor scăzut la Sociabilitate, dar și la Agreabilitate),
îi sunt caracteristice preferința de a lucra singur, independent, precum și centrarea pe sarcină.
Autoritarul (scor ridicat la Sociabilitate, dar și la Agreabilitate) preferă să dea indicații și să opună
rezistență dacă îi este contestată decizia. Popularul (scor ridicat la Sociabilitate, dar și la
Agreabilitate) preferă compania celorlalți, adeseori devine lider de grup, fiind apreciat de ceilalți.
Pune un accent mai mare pe relații și prietenii decât pe sarcini. Înțelegătorul (scor scăzut la
Sociabilitate, dar ridicat la Agreabilitate) preferă să execute ceea ce i se spune fără a chestiona.
Fiind o fire liniștită, ajunge rar în conflict deschis cu ceilalți. Pentru o analiză completă a
interacțiunilor dintre toate scalele luate câte două, se poate consulta modelul de raport disponibil
gratuit.
c) Interpretarea prin luarea în calcul simultan a tuturor celor cinci scale
Interpretarea prin luarea în calcul simultan a tuturor celor cinci scale oferă în plus posibilitatea
interpretării preferințelor de personalitate prin prisma unui sistem de competențe profesionale

propus de Howard și Howard (2001). Competențele profesionale urmărite se referă la un set de
deprinderi noncognitive care au impact asupra ușurinței indivizilor de a se adapta în context
profesional. Spre exemplu, competența Spirit antreprenorial presupune un nivel ridicat de
Deschidere, Extraversiune și Conștiinciozitate, Stabilitate emoțională, respectiv un nivel mai scăzut
de Agreabilitate.
Practic, preferințele de personalitate oferă indicii despre nivelul de dezvoltare sau potențialul
individului pentru toate cele 16 competențe profesionale vizate de autor: Leadership,
Managementul stresului, Rezolvarea de probleme, Analiză și gândire critică, Motivarea celorlalți,
Motivație pentru autodezvoltare, Abilități interpersonale, Integritate, Perseverența în munca
rutinieră, Spirit antreprenorial, Disciplină și respect față de reguli, Flexibilitate și spirit inovativ,
Muncă în echipă, Independență în muncă, Orientarea spre relații umane, Orientarea spre rezultate.
În funcție de nivelul de dezvoltare a competențelor-cheie pentru poziția țintită, se poate calcula și
un indice de potrivire cu postul. Indexul de compatibilitate cu postul este exprimat procentual și
reprezintă suprapunerea profilului respondentului cu profilul ideal.
Deși DECAS nu a fost construit special pentru surprinderea altor tipologii, universalitatea
modelul
Big Five
permite, prin analiza globală a dinamicii celor cinci factori, interpretări și prin
prisma altor taxonomii ale teoriilor personalității conform lui Sava (2008), precum: Tipurile de
personalitate după Pulkkinen (1996), Tipurile de personalitate din MBTI, tipologia lui Gough din
CPI (Pitariu
et al
., 2006), tipologia lui Block (1995), clasificarea tipologică evidențiată în
DSM-IV
(1994).
12.4.5. Aplicabilitatea, concluzii, alte aspecte
Chestionarul DECAS este recomandat de autor în toate domeniile aplicative ale psihologiei.
În sfera psihologiei muncii, poate fi util atât în etapa de analiză a muncii, cât și în testarea
efectivă, în scopul selecției profesionale. Primul pas important în realizarea unui proces de selecție
profesională este identificarea competențelor critice responsabile de succesul într-o anumită
activitate. În acest scop, autorul pune la dispoziție în manualul utilizatorului o serie de 25 de
competențe profesionale (Howard și Howard, 2001), ca punct de plecare în etapa de analiză a
muncii. Fiecărei competențe îi sunt atașate o scurtă descriere și configurația de trăsături de
personalitate corespunzătoare, care trebuie urmărită în procesele de testare. Maparea factor de
personalitate-competență este realizată pe baza rezultatelor anterioare identificate în literatura de
specialitate, și nu pe studii directe de validitate cu DECAS.
Aplicabilitatea DECAS în alte domenii, precum psihologie clinică, psihologie educațională,
consiliere școlară și a carierei, este susținută de o generalizare a utilității modelului teoretic
demonstrată de-a lungul timpului de numeroase cercetări. Astfel de inferențe asigură, desigur, o
validitatea a instrumentului principial valabilă, care trebuie însă probată extensiv.

Bibliografie
Aamodt, M. (2012).
Industrial/Organisational Psychology: An applied approach
(ed. a VII-a).
Belmont, CA: Wadsworth/Gengage.
Anastasi, A. (1982).
Psychological testing
(ed. a V-a). New York: Macmillan.
Barrick, M.R., & Mount, M.K. (1991). The Big Five personality dimensions and job performance:
A meta-analysis.
Personnel Psychology
,
44
, 1-26.
Barrick, M.R., Stewart, G.L., Neubert, M.J., & Mount, M.K. (1998). Relating member ability and
personality to workteam processes and team effectiveness.
Journal of Applied Psychology
,
83
,
377-391.
Bartram, D. (2007). Increasing validity with forced-choice criterion measurement formats.
International Journal of Selection and Assessment
,
15
, 263-272.
Berry, C.M., Ones, D.S., & Sackett, P.R. (2007). Interpersonal deviance, organizational deviance,
and their common correlates: A review and meta-analysis.
Journal of Applied Psychology
,
92
,
410-424.
Block, J. (1995). A contrarian view of the five-factor approach to personality description.
Psychological Bulletin
,
117
, 187-215.
Brand, C.R. & Egan, V. (1989). The „Big Five” dimensions of personality? Evidence from ipsative,
adjectival self-attributions.
Personality and Individual Differences
,
10
, 1165-1172.
Brown, A., & Maydeu-Olivares, A. (2012). Fitting a Thurstonian IRT model to forced-choice data
using Mplus.
Behavior Research Methods
,
44
, 1135-1147.
Busato, V.V., Prins, F.J., Elshout, J.J., & Hamaker, C. (1999). The relation between learning styles,
the Big Five personality traits and achievement motivation in higher education.
Personality and
Individual Differences
,
26
, 129-140.
Cheung, M.W.L, & Chan, W. (2002). Reducing uniform response bias with ipsative measurement in
multiple-group confirmatory factor analysis.
Structural Equation Modeling: A
Multidisciplinary Journal
,
9
, 55-77.
Christiansen, N.D., Burns, G.N., & Montgomery, G.E. (2005). Reconsidering forced-choice item
formats for applicant personality assessment.
Human Performance
,
18
, 267-307.
Constantin, T. (2013).
Chestionarul Big Five Plus – Manualul probei
. Draft (nepublicat). Iași:
Universitatea „Al. I Cuza”, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației.
Constantin, T. (2015).
Chestionarul Big Five Plus – Manualul probei.
Draft (nepublicat). Iași:
Universitatea „Al. I Cuza”, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației.
Constantin, T., Macarie, A., Gheorghiu, A., Iliescu, M., Fodorea, A., & Caldare, L. (2008).
Chestionarul Big Five PLUS – rezultate preliminare. În M. Milcu (ed.),
Cercetarea psihologică
modernă: Direcții și perspective
(pp. 46-58). București: Editura Universitară.
Constantin, T., Macarie A., Gheorghiu A., Potlog M.C., & Iliescu M. (2010). Big Five©plus Re-

Test: On the reliability of a psychological measure derived from the Five Factor Model.
Annals
of the Al. I. Cuza University: Psychology Series
,
1
, 51-64.
Cortina, J.M., (1993). What is coefficient Alpha? An examination of theory and applications.
Journal of Applied Psychology
,
78
, 98-104.
Costa, P.T. Jr., & McCrae, R.R. (1992).
Revised NEO Personality Inventory (NEO PI-R) and NEO
Five-Factor Inventory (NEO PI-FFI)
. Odessa, Fl, USA: Psychological Assessment Resources.
DiGiuseppe, R., Leaf, R., Exner, T., & Robin, M. (2007). Scala de atitudini și convingeri 2
(Romanian adaptation by Macavei, B.). În D. David (ed.).
Sistem de evaluare clinică
. Cluj-
Napoca: RTS.
Dimitriu, F., & Constantin T. (2010). Factori predictivi ai performanței personalului de vânzări. În
M. Milcu,
Cercetarea modernă în psihologie: individ, grup, organizație: studii aplicative
(pp. 59-67). București: Editura Universitară.
Eysenck, H.J., & Eysenck, S.B.G. (1991).
Manual of the Eysenck Personality Scales (EPS Adult).
Londra: Hodder & Stoughton.
Fahrenberg, J., Hampel, R., & Selg, H. (2001).
Das Freiburger Persönlichkeitsinventar FPI-R
(7.
Aufl.). Göttingen: Hogrefe.
Goldberg, L.R. (1992). The development of markers of the Big-Five factor structure.
Psychological
Assessment
,
4
, 26-42.
Goldberg, L.R. (1999). A broad-bandwidth, public domain, personality inventory measuring the
lower-level facets of several five-factor models. În I. Mervielde, I. Deary, F. De Fruyt & F.
Ostendorf (eds.),
Personality Psychology in Europe
,
7
(pg. 7-28). Tilburg, Olanda: Tilburg
University Press.
Griffin, B., & Hesketh, B. (2004). Why openness to experience is not a good predictor of job
performance.
International Journal of Selection and Assessment
,
12
, 243-251.
Gough, H.G., & Bradley, P. (1996).
California Psychological Inventory manual
(ed. a III-a). Palo
Alto, CA: Counsulting Psychologists Press.
Gough, H.G., & Bradley, P. (2005).
California Psychological Inventory CPI260 Manual
. Palo
Alto, CA: Consulting Psychologists Press.
Gough, H.G., & Heilbrun, A.B. (1983).
Adjective Check-List Manual
. Palo Alto, Ca: Consulting
Psychologist Press.
Guion, R.M. (1977). Content validity: The source of my discontent.
Applied Psychological
Measurement
,
1
, 1-10.
Howard, P.J., & Howard, J.M. (2001).
The Owner’s Manual for Personality at Work
. Austin, AT:
Bard Press.
Hurtz, G., & Donovan, J. (2000). Personality and job performance: The Big Five revisited.
Journal
of Applied Psychology
,
85
, 869-879.
Iliescu, D., Avram, E., Constantin, T., Ion, A., Iordache, R., Pătruț, L., Răducea, C., Sulea, C., &

Vîrgă, D. (2015),
Recomandări privind evaluarea psihologică a capacității de muncă
(EPCM)
. București: APIO.
Jackson, D.N., Wroblewski, V.R., & Ashton, M.C. (2000). The impact of faking on employment
tests: Does forced-choice offer a solution?
Human Performance
,
13
, 371-388.
Judge, T.A., Heller, D., & Mount, M.K. (2002). Five-Factor model of personality and job
satisfaction: A meta-analysis.
Journal of Applied Psychology
,
87
, 530-541.
Lawshe, C.H. (1975). A quantitative approach to content validity.
Personnel Psychology
,
28
, 563-
575.
Lindner, H., Kirkby, R., Wertheim, E., & Birch, P. (2007). Scala de atitudini și convingeri generale,
forma scurtă – GABS-SV (Romanian adaptation by Trip, S.). În D. David (ed.).
Sistem de
evaluare clinică
. Cluj-Napoca: RTS.
Macarie, A., Constantin, T., Orzan A., Constantin, L., & Fodorea, A. (2008). Modelul Big Five al
personalității; abordări teoretice și modelarea empirică a unui chestionar standardizat.
Psihologia Resurselor Umane
,
6
, 62-74.
McCrae, R.R., Costa, P.T. Jr., & Piedmont, R.L. (1993). The California Psychological Inventory and
the Big Five model.
Journal of Personality
,
61
, 1-26.
Minulescu, M. (1995). Metaphors vs. single-terms in expressing and assessing personality,
European Journal of Psychological Assessment
,
11
, 64-69.
Minulescu, M. (1996).
Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică
. București:
Editura Garrel.
Minulescu, M. (1997). Replicarea modelului Big Five în limba română. Specificul sociocultural
exprimat în conținutul factorilor. Chestionarul ABCD-M. În M. Zlate,
Psihologia vieții
cotidiene
. Iași: Editura Polirom.
Minulescu, M. (2002). Evaluarea trăsăturilor de personalitate și comportamentale. În B. Luban-
Plozza & B. Iamandescu (eds.).
Dimensiunea psihosocială a practicii medicale
, București:
Editura Infomedica.
Minulescu, M. (2008).
ABCD-M. Manual tehnic și interpretativ
. Cluj-Napoca: Editura Sinapsis.
Opariuc, D.C. (2013).
Construcția unui model bazat pe teoria răspunsului la item pornind de la
inventarul Big Five Plus
. Lucrare de doctorat nepublicată.
Paunonen, S.V., & Jackson, D.N. (1985). Idiographic measurement strategies for personality and
prediction: Some unredeemed promissory notes.
Psychological Review
,
92
, 486-511.
Paunonen, S.V., Jackson, D.N., & Ashton, M.C. (2004).
Manual of the Nonverbal Personality
Questionnaire
. Port Huron, MI: Research Psychologists Press.
Pitariu, H.D., Iliescu, D., Tureanu, V., & Peleașă, C. (2006).
Inventarul Psihologic California
.
București: Editura Odyseea.
Pulkkinen, L. (1996). Female and male personality styles: A typological and developmental
analysis.
Journal of Personality and Social Psychology
,
70
, 1288-1306.

Popa, M. (2011). „Infidelitățile” coeficientului de fidelitate Cronbach alfa.
Psihologia resurselor
umane
,
9
, 85-99.
Radu, I. (2003). Principii metodologice în elaborarea și utilizarea probelor psihologice.
Psihologia Resurselor Umane
,
7
, 13-21.
Rusu, S., Maricuțoiu, P.L., Macsinga, I., Vîrgă, D., & Sava, F.A. (2012). Evaluarea personalității
din perspectiva modelului Big Five. Date privind adaptarea chestionarului IPIP-50 pe un
eșantion de studenți români.
Psihologia Resurselor Umane
,
10
, 39-57.
Salgado, J.F. (2002). The Big Five personality dimensions and counterproductive behaviours.
International Journal of Selection and Assessment
,
10
, 117-125.
Saucier, G. (1992). Openness vs. intellect: Much ado about nothing?.
European Journal of
Personality
,
6
, 381-386.
Saucier, G., & Goldberg, L.R. (1996). The language of personality: Lexical perspectives on the
five-factor model. În J.S. Wiggins (ed.),
The five-factor model of personality: Theoretical
perspectives
(pp. 21-50). New York: Guilford.
Sava, F.A. (coord.) (2008)
Inventarul de personalitate DECAS
.
Manualul utilizatorului
.
Timișoara: Editura ArtPress.
Sava, F.A. (2009). Maladaptive schemas, irrational beliefs, and their relationship with the five-
factor personality model.
Journal of Cognitive and Behavioral Psychotherapies
,
9
, 135-147.
Sava, F.A. (coord.) (2011).
Inventarul de personalitate DECAS.

Manualul utilizatorului
(ed. a II-
a). Timișoara: Editura ArtPress.
Sava, F.A., & Popa, M. (2009). Predictori ai performanței profesionale a sudorilor. O analiză din
perspectiva modelului interacționist.
Revista de Psihologie Aplicată
,
11
, 1-6.
Schmidt, F., & Hunter, J. (1998). The validity and utility of selection methods in personnel
psychology: Practical and theoretical implications of 85 years of research findings.
Psychological Bulletin
,
124
, 262-274.
Van Katwyk, P.T., Fox, S., Spector, P.E., & Kelloway, E.K. (2000). Using the Job-related Affective
Well-being Scale (JAWS) to investigate affective responses to work stressors.
Journal of
Occupational Health Psychology
,
5
, 219-230.
Vîrgă, D., Zaborilă, C., Sulea, C., & Maricuțoiu, L.P. (2009). Adaptarea în limba română a Scalei
Utrecht de măsurare a implicării în muncă: examinarea validității și a fidelității,
Psihologia
Resurselor Umane
,
7
, 58-74.
Young, J., & Brown, G. (2007). Chestionarul schemelor cognitive Young. Formele YSQ-S3 și
YSQ-L2 (adaptat de Macavei, B. și Popa, S.). În D. David (coord.),
Sistem de evaluare
clinică
. Cluj-Napoca: Editura RTS.