20 PLURALISM POLITIC – VALOARE INTRINSECĂ A DEMOCRAȚIEI REPREZENTATIVE drd. lect. asist. Ion Ciobanu Rec.: dr. conf. univ. Boris Coroliuc Pluralismul… [630172]

20 PLURALISM POLITIC – VALOARE INTRINSECĂ
A DEMOCRAȚIEI REPREZENTATIVE
drd. lect. asist. Ion Ciobanu
Rec.: dr. conf. univ. Boris Coroliuc
Pluralismul politic reprezintă o multitudine de factori ce stabilesc ideile,
mecanismele și regulile jocului politic în societate. Evoluția acestui concept inconfundabil
datează antichitatea și parcurge toate etapele până în prezent, impactul său asupra societate
fiind interpretat de literatura juridică și de specialitate.
Orice regim democratic nu poate funcționa în absența acestui principiu fundamental.
În acest sens, Constituția Republicii Moldova declară pluralismul politic valoare supremă
garantată .
De asemenea, prin pluralism politic percepem posibilitatea cetățenilor de a se asocia
în diferite organizații social -politice, a- și exprima voința politică prin reprezentanții săi,
dreptul de a alege și de a fi ales etc.
***
Pluralismul ca fenomen social nu a apărut într-un mod spontan, ci a constituit un
produs al evoluției societăților antice. Inițial, Conceptul de pluralism a apărut la greci, în
antichitate. Filosofii eleni se co ncentrau asupra dezbaterii asupra Unului și Multiplului în
cadrul polis -ului. Exlicația dezbaterii în cauză este evidentă. Însuși alegerea formei de
guvernământ(fie ea monarhică sau democratică) a oscilat în favoarea uneia sau în
defavoarea alteia.
În acest sens, sunt relevante ideile politico- juridice ale lui Aristotel. În opera sa,
Politica , el conclude că statul este constituit din multitudinea de elemente care îl alcătuiesc.
În viziunea sa, orice stat este compus din familii, iar acestea diferă după statutul
social(săraci și bogați, funcționari sau țărani etc.) [1] De asemenea, el a fost primul care a
clasificat formele de guvernământ(monarhia, aristocrația și democrația precum și formele
lor deviante ) și multitudinea constituțiilor grecești. Tot în acest context, trebie să
menționăm că libertatea de exprimare a filosofilor în cadrul orașelor -state a garantat, în
perioada incipientă, funcționarea pluralismului sub toate aspectele, inclusiv politic,
economic și cultural.
Un impact deosebit în evoluția feno menului pluralist l-a avut renumitul filosof John
Locke. În celebra sa lucrare "Concerning Civil Government. Second Essay" , el definește
oamenii ca fiind indivizi liberi în acțiunea de alege ce le convine sau nu în toate domeniile.
Deci, omul în starea de libertate deplină este dotat cu puterea de a alege ce -i convine….dar
oamenii au șanse egale să promoveze valorile proprii fără a intra în relații de subordonare și
cu oportunități egale în declararea voinței personale cu excepția cazului când domnul și
stăpânul lor, al tuturor, i -ar plasa pe unul deasupra celuilalt printr- o declarație manifestă a
voinței sale și i-ar conferi celui dintâi, printr -o nominalizare evidentă și clară, un drept
indubitabil la dominație și suveranitate. [2] CZU: 321.7

21 Societatea modernă a oferit largi posibilități de manifes tare a diversității formelor
pluralismului: pluralismul politic, sindical, ideologic, cultural, ș.a. Fiecare dintre aceste
categorii de plura lism are un conținut aparte și, în mod evident, există separație netă, dar în
diferite cazuri ele se întrpătrund.
În viziunea lui McLennan, pluralismul comportă un idealism de facto : multipicitatea
nu poate fi concepută fără Unul. [3] În secolul XX, pluralismul politic deja consitituie un
principiu al democrației. După Primul R ăzboi Mondial, o parte a catolicilor acceptă
democrația liberală și pluralismul.
Prin pluralism se subînțelegea: pluralismul orizontal, adică multiplicitatea grupurilor
sociale, apărarea celulei familiale, puterii locale etc; pluralismul vertical însemnând
diversitatea doctrinelor politice, multiplicitatea partidelor, toleranța etc. [4]
În opinia lui I. Luca, funcțonarea democrației, garantarea dreptrurilor „sunt
condiționate de existența mai multor forțe politico -sociale(…) care să se interpună între
indivizi și stat.” [5] Apariția conceptului de pluralism și crearea unei adevărate structuri de
exprimare și garantare a acestuia s -au produs în condițiile social -politice ale sfârșitului
primului război mondial…. curentul pluralismului, care are la baza s a multiplicitatea
centrelor de interese generate de afirmarea societății civile și descentralizarea puterii. în
concepția susținătorilor pluralismului, statul nu poate fi unicul agent al deciziei politice, un
rol esențial, cel puțin în influențarea procesu lui de adoptare a acesteia, avându -1 partidele,
asociațiile, ligile, biserica, ș.a. De aceea, susținătorii pluralismului au opus statului
diversitatea grupurilor de interese autonome ale organizațiilor sociale neguvernamenale și
asociațiilor și existența l or separată de voința statului.

Trăsăturile specifice
Pluralismul nu se opune diversității, ci dimpotrivă o presupune și se bazează, pe
aceasta, lipsa diversității de interese, valori, programe politice, de concepții și valori
filozofice, etice, religioa se ș.a.m.d., însemnând și lipsa pluralismului. Pluralismul face din
diversitate un concept și practică a existenței sociale organizate și echilibrate, orientate spre
realizarea a ceea ce se denumește Binele comun.
Nici una dintre formele de pluralism enunț ate – care pot fi instituționalizate și
structurate pe modele de valori – nu este ostilă celeilalte, chiar se compensează. Fiecare are
un câmp propriu de exprimare și manifestare. Pluralismul exclude în societatea
contemporană antagonismele, confruntarea, ceea ce nu înseamnă nicidecum că forțele și
instituțiile pluraliste nu se află în competiție. Competiția se desfășoară în cadrul intern al
fiecărei specii de pluralism, după reguli bine stabilite. De pildă, în cadrul pluralismului
politic competiția struct urează forțele politice reprezentate la nivel parlamentar între
majoritate și opoziție. Competiția între acestea presupune compromisul, negocierea, regula
majorității, forme instituționalizate de exprimare a opoziției.
Pluralitatea forțelor politice nu îns eamnă separarea lor absolută, lipsa de dialog și
intoleranța, sau dimpotrivă, competiția violentă, acerbă, lupta pentru cucerirea puterii prin
orice mijloace, pentru lichidarea adversarilor. O asemenea schemă a jocului politic pentru
întâietate la guvernar e ar fi aberantă și ar echivala printr -un analogism, cu revenirea la

22 "starea naturală" a conflictului fizic între forțe competitive, care ar urmări ca unic țel
înlăturarea adversarului mai slab și împiedicarea sa pentru totdeauna de a participa la
exercita rea puterii.
O condiție esențială și, totodată, un suport al instituțiilor pluraliste îl constituie
legitimitatea acestora, sprijinul de care se bucură din partea susținătorilor (în speță a
electoratului). Valoarea socială a pluralismului constă în faptul că „datorită lui sunt
garantate abilitățile de a manifesta opiniile individului, egalitatea de posibilități,toleranța
față de diverse grupe”[6] Pluralismul, în special pluralismul politic, presupune o comunitate
umană având o organizare socială bazată pe i nterese stratificate, bine conturate și, totodată,
o anumită organizare statală. Aceste două cerințe sunt esențiale îndeosebi pentru existența
pluralismului politic. Lipsa intereselor sociale distincte și eventual concurente face inutilă,
pe de o parte, ap ariția instrumentelor prin care acestea urmează a fi exprimate și susținute,
iar, pe de altă parte, a metodelor și formelor de mediere între ele. Existența statului oferă
posibilitatea de instituționalizare, de structurare funcțională a factorilor politici autonomi
care promovează pluralitatea de interese, precum și a formelor de stabilire a unui consens
între acestea.
Formele de pluralism politic devin operabile doar în mediul statal care, totodată,
stimulează reprezentarea populației sau a anumitor segmen te ale acesteia în structurile de
guvernare. Libertatea individuală cât și cea colectivă a întregii comunități nu este opusă
autorității și ordinei instituite de stat. Ideea de libertate individuală nu poate fi asimilată cu
formula "cetățeanul împotriva pu terii" . în orice colectivitate umană organizată politic este
nevoie de ordine (inclusiv de constrângere ca modalitate extremă de impunere a acesteia)
pentru a se înlătura liberul arbitru al fiecăruia și a se garanta libertatea politică a întregii
colectiv ități. Societatea umană însumează și sintetizează interese și valori distincte
autonomizate la diferite niveluri ale acesteia.
Pluralismul politic este susținut în epoca contemporană ca o cerință obiectiv necesară
de către întreaga paletă de programe și do ctrine ideo logice. Partide de orientare creștină,
socialiste, social -democrate, con servatoare văd în pluralismul politic motorul jocului politic
democratic, sursa și mijlocul de promovare a intereselor lor specifice. Cerința garantării
pluralismului în t oate speciile sale și, în special, a pluralismului politic este, de asemenea,
subliniată într -o formă sau alta în documente și instrumente internaționale cu vocație
universală sau regională.
În viziunea juristului român Cristian Ionescu, în prezent, siste mele constituționale
occidentale sunt indisolubil legate de democrație și pluralism, bazate valori primordiale
precum:
– soluționarea pe cale pașnică, prin dialog, a disputelor de ordin
politic, economic, ideologic ș.a. între forțele politice și sociale, în tre stat
și cetățeni și realizarea pe această cale a consensului și echilibrului social;
– asigurarea pe o cale neviolentă, într -o societate aflată îhtr -o
continuă și dinamică transformare (ca proces istoric obiectiv), a unor
schimbări de natură social -politică, economică, ș.a., impuse de progresul

23 general al societății respective. Este esențial ca aceste schimbări să fie în
beneficiul întregii colectivități;
– succesiunea guvernanților la conducerea societății foi funcție devoința majorității
electoratului, ex primată prin alegeri libere și periodice la care au posibilitatea de a
propune candidați, în condițiile de egalitate, toate partidele politice legal
constituite;
– minimum de represiune socială și reglementarea prin lege în
mod strict a condițiilor în care f orța represivă a statului poate fi folosită
de organismele competente; armata și poliția să se afle în slujba națiunii
și nu a guvernanților de moment;
– dreptul cetățenilor de a controla activitatea parlamentului și a
executivului și de a cere prin mecanism ele constituționale schimbarea
guvernanților sau de a impune prin forță înlăturarea acestora dacă s -ar
face vinovați de conducere tiranică;
– diversitatea, indiferent că este vorba de o diversitate politică,
economică, culturală, etnică, ideologică ori reli gioasă;
Legea este privită în acest caz ca instrument de exprimare a intereselor fundamentale
ale colectivității și a Binelui comun al societății respective.[7] E necesar de subliniat că
doctrina pluralismului politic presupune faptul că societățile civile în statele avansate,
precum și într -o măsură mai limitată în cele posttotalitare, cunosc procese relevante de
diversificarea structurală și mobilitate socială puternică. Individul este cuprins de o vastă
rețea de raporturi sociale, la care trebuie să part icipe. Aici, se creează diferite grupuri de
interese, asociații, grupuri de presiune etc. ceea ce este caracteristic pentru o societate civilă.
Reieșind din cele menționate mai sus, putem afirma că o societate pluralistă își
constituie asemenea structuri d emocratice – în toate sferele vieții sociale – , încât aici este
firesc și un pluralism politic, echivalent cu democrația.
În concluzie, am putea afirma că pluralismul politic este un fenomen complex ce
oferă posibilitatea fiecărui cetățean de participa la afacerile publice prin reprezentanții săi ce
împărtățesc aceleași viziuni; pluralismul garantează libertatea concurenței și stabilirea unor
vectori politici prin consens dintre actorii politici. De exemplu, în adoptarea unei legi, orice
reprezentant(deput at) are dreptul la exprimare a viziunilor sale sau ale fracțiunii sale,
indiferent dacă face parte din partidul majoritar sau de opoziție. În opinia noastră,
pluralismul politic constituie un fenomen indisolubil al societății democratice, unanim
acceptat c a fiind valoare supremă în stat de drept și garantat de prevederile constituționale.
S-ar putea afirma că relația stat -pluralism este una conflictuală, însă realitatatea este cu totul
alta. Pe de o parte, pluralismul atrage după sine un grad de autonomie, dar pe de altă parte
diversitate ideilor presupune convețuirea consociațională în societate. Concurența dintre
indivizi antrenează consensul care eschivează societatea de conflicte radicale, și invers,
unanimitatea sau omogenitatea constituie o societate r igidă, închisă de alte tipuri de societăți
ce nu convin normelor sale. O societate pluralistă est una dinamică, flexibilă și eficientă
tocmai datorită existenței pluarlismului în diferite domenii: politic, economic, social,
cultural etc.

24 Note:
1. Aristotel, Politica , Cultura Națională, București, 1924,p.213 -214
2. John Locke, Concerning Civil Goverment. Second Essay , Encyclopaedia Britanica Inc., Chicago,
1993, p.25 -26
3. McLennan, Pluralismul , Ed. Du Style, Buc, 1998
4. Pisier E, Istoria doctrinelor politice, Ed. Ama rcord, Timișoara, 2000
5. Luca I, Politologie , Ed. Helicon, Timișoara, p. 97 -103
6. Maliko A. V., Теория государства и права , Ed. Iurist, M, 2000, p.97
7. Ionescu Cristian, Drept constituțional și instituții politice,Buc, Ed.