2 UNIVERSITATEA “BABEȘfBOLYAI” CLUJfNAPOCA Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT CUNOAȘTEREA ȘI STIMULAREA… [626791]

UNIVERSITATEA “BABEȘfBOLYAI” CLUJfNAPOCA
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

TEZĂ DE DOCTORAT

REZUMAT

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. Univ. dr. MIRON IONESCU
DOCTORAND: [anonimizat]. CODREANU (IORDACHE)
MIHAELAfLUMINIȚA

ClujfNapoca
2011

2 UNIVERSITATEA “BABEȘfBOLYAI” CLUJfNAPOCA
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

CUNOAȘTEREA ȘI STIMULAREA CAPACITĂȚII CREATIVE A
ȘCOLARULUI MIC

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
Prof. Univ. dr. MIRON IONESCU
DOCTORAND: [anonimizat]. CODREANU (IORDACHE)
MIHAELAfLUMINIȚA

ClujfNapoca
2011

3 CUNOAȘTEREA ȘI STIMULAREA CAPACITĂȚII CREATIVE
A ȘCOLARULUI MIC
Rezumat

CUVINTE CHEIE

Creativitate, școală, cunoaștere, stimulare, capaci tate creativă, învățământ primar,
școlar mic, învățare creativă, cadru didactic, apti tudine, metode, educație, experiment
formativ, activități extracurriculare, activități e xtrașcolare, antrenament creativ, chestionar,
ghid de interviu, teste de cunoștințe, randament șc olar.
Teza de doctorat Cunoașterea și stimularea capac ității creative a școlarului mic,
urmărește să identifice cât mai multe aspecte cu pr ivire la cunoașterea și stimularea
capacității creative a școlarului mic, prin crearea unui mediu educațional favorabil care să
hrănească curiozitatea elevilor, dezvoltându5le abi litățile creative esențiale pentru realizarea
procesul învățării.
Abordările pedagogice pentru încurajarea creativită ții elevilor includ spațiul, timpul
adecvat și un set de instrumente care să stimuleze inovarea și unicitatea prin implicarea
elevilor la un nivel superior abilităților lor de g ândire. În afara școlii, creativitatea poate fi
încurajată prin desfășurarea unor activități extraș colare și extracurriculare, ce pot completa
activitățile de învățare din clasă.
Pentru cunoașterea capacității creative a elevilor din clasele I5IV sunt necesare
instrumente specifice de natură psihologică și peda gogică. Ceea ce trebuie să menționăm este
faptul că direcționarea actului didactic în funcție de cunoașterea psihologică a capacităților,
intereselor, aptitudinilor elevilor, ne ajută să av em o acțiune educativă eficientă.
Urmărind caracteristicile generale de personalitate ale elevilor putem să cunoaștem
capacitatea creativă a acestora. Acest aspect ne de termină să considerăm capacitatea creativă
ca fiind rezultatul unui cerc larg de influențe det erminate de calitatea gândirii creative a
elevilor. Prin urmare procesul mental ce stă la baz a creativității este într5adevăr o abilitate
puternică care aduce cu ea o gamă largă de oportuni tăți și aptitudini de ordin caracterial
menite să sporească mai bine gândirea elevilor. De aceea, abilitatea de creație a elevilor este
foarte dificil de evaluat deoarece se poate manifes ta în moduri diferite. Urmărind ca fiecare
elev să aibă propria experiență, descoperim că meto dele utilizate în dezvoltarea gândirii

4 creative care funcționează bine pentru un elev pot duce la o mare frustrare pentru un alt elev.
Deci este necesar să dezvoltăm stilul propriu de gâ ndire al elevilor care îi ajută să5și exprime
gândurile și ideile creative în moduri unice. Astfe l, potențialul creativ al fiecărui elev îl
punem în valoare prin utilizarea unor metode și teh nici care oferă posibilitatea unei exprimari
cu valoare individuală și socială.
În realizarea acestui proces complex, observațiile zilnice asupra elevilor ne ajută să
descoperim punctele forte, temerile și fanteziile l or, eliberându5i de teama de a nu greși sau
de a fi greșit înțeleși. În acest context putem asi gura elevilor o învățare creativă, care să ofere
inițiativă proprie, muncă independentă, încredere î n forțele proprii și reacție pozitivă la
solicitările mediului.
Relația educațională prin atitudinea cadrelor didactice în clasă și în afara ei reprezintă
pentru elevii din învățământul primar, factorul ese nțial pentru stimularea capacității lor
creative datorită tendinței de a împrumuta de la ed ucatori opinii și sisteme de valori. De fapt,
stimulând capacitatea creativă a elevilor realizăm un demers complex ce cuprinde fenomene
de activare, antrenare, cultivare și dezvoltare a p otențialului lor creator de care pot beneficia
pe tot parcursul școlarității.
În sistemul metodelor și tehnicilor de stimulare, i maginația se identificată cu
creativitatea datorită concomitențelor afective și emoționale și a desfășurării spontane, relativ
inconștiente a mecanismelor de creație.
Desfășurarea unor activități în afara orelor de cur s în care sunt folosite metode
creative, permit elevilor ieșirea dintr5un sistem c unoscut și descoperirea altor moduri de a
gândi. Asocierile și combinările unor obiecte sau f enomene cât și aprecierea unor elemente
mai îndepărtate, simulează capacitatea creativă a e levilor ducând astfel la apariția ideilor
originale.
În Capitolul I ABORDĂRI TEORETICE PRIVIND CREATIVITATEA, ne orientăm
asupra termenului creativitate ca fenomen individua l și cultural, care întotdeauna poate
transforma posibilitățile în realitate.
Definițiile despre creativitate sunt realizate în f uncție de context, fiecare având
propriul set de scopuri și obiective care sugerează o abordare cognitivă pentru a dezvolta
raționamente despre creativitate concentrându5se pe aptitudinile generale ale persoanei

5 creatoare, pe procesul creator, cât și pe factorii subiectivi și obiectivi care duc la realizarea
produsului original.
În educație, raționamentului științific se concentr ează pe predare luând în considerare
tipul de problemă, cunoștințele și contextele în ca re abilitățile elevilor sunt folosite. Pornind
de la considerentul că fiecare copil este înzestrat cu potențialul de a fi creativ, în lucrarea de
față am încercat să descoperim prin experimentul pe dagogic, dacă și cum reușesc cadrele
didactice din învățământul primar să cunoască abili tățile latente ale elevilor, atunci când sunt
folosite metode creative. Considerăm că, creativita tea în școală implică ”jocul cu idei”, la
nivelul tuturor ariilor curriculare, drept pentru c are predarea creativă nu este restricționată la
nivelul clasei, decât de modul în care educatorul g estionează și organizează învățarea.
Creativitatea elevilor poate fi descoperită prin r ealizarea de experimente în limbă și
comunicare, matematică și științe ale naturii, în a rtă, în educație muzicală și altele care ajută
elevii în achiziționarea unor perspective de a face conexiuni neobișnuite.
Numeroasele abordări privind studierea creativități i ce cuprind orientări majore
asupra explicării acestui fenomen complex descriu n atura procesului de creație, subliniază
dezvoltarea ca o expresie a talentului creativ al e levilor, promovează comportamentul creativ,
oferă suport pentru conceptele de învățare creativă și altele.
Una dintre teoriile cu un impact profund asupra gân dirii și practicilor în domeniul
educației este teoria inteligențelor multiple conce pută și aplicată de Howard Gardner pentru a
înțelege creativitatea. Pentru el combinația fiecăr eia din aceste inteligențe completată cu
activitățile curriculare și extra5curriculare, cree ază un profil unic ce încurajează la nivel înalt
abilitățile de gândire creativă ale elevilor.
Considerând creativitatea un dar care poate înflori în perioada de început a
școlarității, facem apel la o serie de factori, cum ar fi învățarea, experiența, motivația,
imaginația și personalitatea.
Pentru că mulți elevi din clasele primare manifestă în mod spontan curiozitate,
independență, imaginație bogată, adică unele caract eristici de creativitate în formare,
comportamentul creator al acestora presupune o dezv oltare intelectuală armonioasă. De
asemenea, metodele de predare și învățare care subl iniază creativitatea pot avea un puternic
efect benefic asupra motivației elevilor, în vedere a dezvoltării comportamentului lor creator.

6 Capitolul II ȘCOALA, FACTOR IMPORTANT ÎN CUNOAȘTEREA ȘI STIMULAR EA
CAPACITĂȚII CREATIVE, se orientează pe creativitatea elevilor ca proces ș i ca produs
precum și pe metodele utilizate în vederea cunoaște rii și stimularii capacității creative a
școlarului mic.
Școala, definită prin atribute ca accesibilitate, c reativitate, flexibilitate și continuitate
(V. Chiș, 2002, p. 36), reprezintă principalul fact or care poate contribui, decisiv, la
valorificarea creativității potențiale a elevilor, la stimularea înclinațiilor lor creative și de
educarea creativității (M. Ionescu, 2007, p. 412). Școlii îi revine responsbilitatea de a acționa
pentru stimularea potențialului creativ al elevilor în următoarele direcții:
• identificarea potențialului creativ al elevilor, cr earea premiselor gnoseologice ale
activității creatoare;
• dezvoltarea posibilităților individuale de comunica re, care să înlesnească punerea
rezultatelor creației la dispoziția societății;
• dinamizarea potențialului creativ individual, în se nsul valorificării adecvate a
talentelor și a cultivării unor atitudini creative.
Prin urmare, climatul socio5cultural în care elevul crește nu influențează doar
formarea și afirmarea creativității, ci și manifest area performanțelor creatoare în unități
productive concrete.
Procesualitatea creației a constituit obiectul de c ercetare pentru numeroși psihologi și
pedagogi. Cea mai cunoscută îi aparține englezului Graham Wallas în 1926, care a stabilit că
acest proces parcurge patru etape: pregătirea, inc ubația, inspirația și verificarea.
Remarcăm faptul că produsul creației este un elemen t nou în raport cu experiența
anterioară a elevului de a găsi soluția la o proble mă. Astfel, în produsul creației apar două
criterii complementare: originalitatea și relevanța care permit autoevaluarea performanței
elevului prin comportamentul spontan al acestuia și prin produsele noi și originale realizate
de el. Prin acestea, produsul creator reflectă comp lexitatea unor corelații existente între
subiect și obiect.
Tot în capitolul al II5lea ne orientăm atenția pe a ptitudinea cadrelor didactice de a
cunoaște și stimula capacitatea creativă a școlarul ui mic prin folosirea corelată a mai multor
metode.

7 Metodele de cunoaștere psihopedagogică sunt princip alele componente structurale, în
cunoașterea personalității școlarului mic. Cu ajuto rul acestora, educatorul surprinde structura
reprezentativă a însușirilor psihice ale școlarului , putând interveni cu pondere diferită în
roluri educaționale diferite.
Pe lângă celelalte metode, metoda anchetei prin che stionar ne5a ajutat să cunoaștem
expectanțele și impresiile sincere cu privire la cu noașterea și stimularea capacității creative a
școlarului.
Chestionarul adresat elevilor este un chestionar mi xt de opinii ce conține întrebări
deschise/libere lăsând elevului posibilitatea de a formula singur răspunsul, întrebări închise
care permit alegerea unei variante de răspuns marcâ nd cu X și întrebări semiînchise care
conțin pe lângă setul de variante explicite, încă u na de tipul ”Dacă da, dați exemple, Alte
situații”.
Chestionarul adresat cadrelor didactice este un che stionar mixt de date factuale și
opinii ce conține întrebări deschise lăsând posibil itatea subiectului de a formula singur
răspunsul, întrebări semiînchise care conțin pe lân gă setul de variante explicite, încă una sau
două de tipul ”Dacă da, în ce fel/ Dacă nu, în ce f el și Alte situații” și o întrebare închisă
(trihotomică) care permite alegerea unei variante d e răspuns marcând cu X.
Metodele de stimulare a creativității, pot fi defin ite ca un sistem de procedee
specifice, polivalente, orientate spre dezvoltarea mentală a elevului, prin oferirea de
oportunități pentru a încerca idei noi, modalități noi de gândire și de rezolvare a problemelor.
Așadar, în școala primară atenția trebuie să fie di recționată pe necesitatea de a aduce
creativitatea în procesul de învățare prin promovar ea unor strategii corespunzătoare. Strategia
pentru o predare creativă în școală reprezintă orga nizarea proiectivă a unei înlănțuiri de
situații educaționale prin parcurgerea cărora elevu l dobândește cunoștințe noi, priceperi,
deprinderi și competențe. Încurajarea elevilor să î nvețe dincolo de a memora și a utiliza
niveluri mai profunde de gândire și sprijinirea cad relor didactice în aplicarea strategiilor de
predare creativă sunt benefice atât cadrelor didact ice cât și elevilor.
Prin urmare, școala primară se constituie, astfel, ca un laborator de cercetare în care
sunt aplicate noile cunoștințe deținute pe baza con ținuturilor curriculare prin folosirea unor
instrumente de lucru specifice unui mediu creativ.

8 Capitolul III ETAPA CONSTATATIVĂ, ne ajută să evid ențiem situația concretă din
unitățile de învățămât incluse în cercetare, sub as pectul radiografierii situției la clasele I5IV,
în problematica ”Cunoașterii și stimularii capacită ții creative a școlarului mic”.
Eșantionul de subiecți supuși investigației constatative a vizat două categorii
principale de subiecți, astfel, au fost chestionați 247 elevi și 52 cadre didactice și intervievați
un număr de 24 elevi.
Demersul investigativ constatativ al cercetării s5a derulat în semestrul al II5lea al
anului școlar 200852009 și la începutul anului școl ar 200952010. În această etapă s5au
identificat datele de start existente în momentul i nițierii experimentului pedagogic. Dintre
modalitățile folosite în această etapă amintim:
5 Discuții cu cadrele didactice care predau la clasel e I5IV.
5 Valorificarea datelor furnizate de observația siste matică a activității și a
comportamentului elevilor.
5 Definitivarea instrumentarului de probe de evaluare inițială (teste de cunoștințe,
grilele de evaluare, chestionare pentru cadre didac tice și elevi, ghid de interviu pentru
elevi).
5 Valorificarea rezultatelor obținute de eșantionul e xperimental și cel de control, în
urma aplicării unui test inițial.
Din datele obținute în urma aplicării instrumentaru lui de lucru, în această etapă au
rezultat următoarele:
• elevii preferă unele discipline, iar dezvoltarea gâ ndirii acestora depinde de
imaginație, mai ales în cazul combinării conceptelo r asimilate la disciplinele
pe care ei le5au ales ca find preferate;
• existența manifestării creativității în gândirea el evilor se reflectată prin
creșterea nivelului profund de gândire în abordarea problemelor întâlnite la
disciplinele din ciclul primar;
• principala caracteristică a gândirii creative a ele vilor este noutatea sau
originaliatatea soluției găsite, care poate fi cult ivată prin toate disciplinele de
învățământ;

9 • strategiilor didactice de predare5învățare aplicate de învățători îi determină pe
elevi să dobândească cunoștințe în mod independent, să găsească soluții
originale la diverse probleme și să aplice creator cunoștințele în situații
diversificate.
Capitolul IV EXPERIMENTUL FORMATIV- PROIECT ȘI REZULTATE PRIVIND
CUNOAȘTEREA ȘI STIMULAREA CAPACITĂȚII CREATIVE A ȘC OLARULUI MIC
prezintă designul experimentului formativ propus de noi.
Scopul acestei intervenții a vizat identificarea ș i valorificarea unor modalități de
perfecționare a practicii educaționale, prin dezvol tarea interesului și a motivației pentru
studiu ale elevilor din învățământul primar, în ved erea cunoașterii și stimulării capacității
creative a acestora.
Pentru atingerea acestui scop, au fost stabilite ma i multe obiective pe care le5am
conturat ca puncte de atins pe parcursul desfășurăr ii experimentului întreprins, dintre acestea
enumerăm:
• schițarea unei imagini cât mai exacte a situației r eale la disciplinele Limba și
literatura română și matematică, în urma realizării unei evaluări inițiale
raportând această situație la obiectivele specifice claselor I5IV;
• construirea și valorificarea unui evantai bogat de instrumente (teste de
cunoștințe, liste cu teme create pentru programa no uă, activități specifice
stimulării creativității, în vederea realizării eva luărilor pe parcursul etapei
experimentale;
• elaborarea unui program de intervenție, în colabora re cu învățătorii de la
clasele experimentale și părinții elevilor, ca fact ori educativi importanți în
descoperirea, deblocarea și dezvoltarea potențialul ui creativ;
• derularea unor activități care să dezvolte aptitudi nea elevilor de a rezolva
creativ problemele fără teama de a greși, de a5i în curaja în a5și pune în valoare
individualitatea, urmărindu5se transferul abilități lor creative, în sfera
procesului instructiv5educativ;

10 • evaluarea preocupării cadrelor didactice din învăță mântul primar în legătură
cu metodele și tehnicile de stimulare a capacității creative a elevilor de vârstă
școlară mică;
• planificarea și desfășurarea unor activități extraș colare și extracurriculare
complementare activităților școlare;
• constatarea modului în care viața extrașcolară infl uențează capacitatea
creativă și motivația elevilor pentru disciplinele de învățământ.
Desfășurarea etapei experimentale a avut loc pe par cursul semestrului I și al doilea la
clasa a II5 a, clasa a III5a și a IV5a, în perioada 15 octombrie – 30 mai, în anul școlar
200952010. În această etapă s5a urmărit implementar ea variabilei independente, prin acțiunile
desfășurate pe eșantionul experimental.
Eșantionul de 160 de elevi din etapa experimentală a fost împărțit în două grupuri:
unul experimental alcătuit din trei clase cu 80 de elevi și altul de control alcătuit tot din trei
clase cu 80 de elevi.
În această etapă a cercetării, ne propunem întocmir ea unor liste cu temele întâlnite în
programa actuală, în cadrul cărora vom introduce te me noi, care pot fi lucrate ca ore în plus
prin activități extracurriculare și extrașcolare.
Activitățile extracurriculare desfășurate la clasel e experimentale ca și activitățile
obligatorii curriculare, au avut deopotrivă obiecti ve formative. Avantajul acestor activități s5a
axat pe stimularea independenței în gândire și acți une a elevilor, prin dezvoltarea unui spirit
de colaborare și toleranță al acestora.
Capitolul V ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII , ne
orientează atenția asupra rezultatelor obținute în urma evaluării formative desfășurată în
etapa experimentală, postexperimentală și la distan ță (retest).
Făcând o retrospectivă a rezultatelor înregistrate de către elevii din grupul
experimental, concluziile noastre susținute și demo nstrate în toate etapele cercetării ne
conduc la formularea unor constatări importante asu pra evoluției acestui grup.
Deși nu se poate vorbi de o identificare a elevilor buni la învățătură cu cei care au un
nivel crescut de creativitate, rezultatele obținute în urma investigației ne arată că

11 antrenamentul creativ aduce modificări pozitive dor ite, atât pe planul nivelului intelectual cât
și pe cel al creativității elevilor.
Concluzii
Testele de evaluare formativă (T1, T2, T3, T4) desf ășurate pe parcursul cercetării
noastre au confirmat o evoluție ascendentă a perfor manțelor școlare la clasele experimentale.
Prin aceasta se confirmă eficiența activităților fo rmative desfășurate la nivelul grupului
experimental, care prin oportunitățile oferite de a ctivitățile extracurriculare, prin realizarea
unui antrenament creativ cu mare întindere a laturi i intelectuale au reușit să5și dezvolte
abilitățile în dobândirea de cunoștințe noi, flexib ilitate în gândire și rezolvarea problemelor în
mod creativ.
Așadar, educarea gândirii creative a elevilor prin diferite metode și tehnici de predare
folosite de învățător, determină elevii să5și folos ească imaginația, să emită soluții noi de
rezolvare a diferitelor probleme, dezvoltându5le pr opria experiență în căutarea noului și
creșterea nivelului cunoștințelor la obiectele de s tudiu preferate de fiecare dintre aceștia.
Creativitatea constituie astfel, o problemă fundame ntală a întregului proces
instructiv5 educativ din clasele I5IV și nu numai, în sensul că premisele ei native și sociale
trebuie cunoscute încă de la vârsta fragedă, pentru ca învățătorul să acționeze prin cele mai
eficiente modalități psihopedagogice și metodice, a tât în actul de predare/învățare cât și prin
activitățile din afara clasei (extradidactice).
Învățătorul este cel care trebuie să depisteze la e levi talentul creativ și să asigure
mediul de dezvoltare a capacității lor creative. El trebuie să încurajeze imaginația, fanteziile
și sugestiile creatoare ale elevilor. Când imaginaț ia elevilor trece printr5un moment de
efervescență, învățătorul trebuie să lase ideile să curgă, să observe elevii prin modul în care
rezolvă problemele neobișnuite, prin felul în care pun întrebările.
În concluzie, cunoașterea și stimularea capacității creative a școlarului mic constituie
factorul cheie în educație ce ține de personalitate a cadrului didactic și elevului, precum și de
climatul socio5afectiv în care aceștia își desfășoa ră activitatea.

12 Bibliografie

Albu, G., (1998), Introducere într5o pedagogie a li bertății, Editura Polirom, Iași.
Albulescu, I., Albulescu, M., (1999), Didactica dis ciplinelor socio5umane, Editura Napoca
Star, Cluj5 Napoca.
Allport, G., (1981), Structura și dezvoltarea perso nalității, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
Amabile, T. M., (1997), Creativitatea ca mod de via ță. Ghid pentru părinți și profesori
Editura Știință și Tehnică, București.
Bocoș, M., (2002), Instruire interactivă. Repere pe ntru reflecție și acșiune, Ediția a II5a,
revăzută, Editura Presa Universitară Clujeană, Clu j5 Napoca.
Bocoș, M., (2003), Teoria și practica cercetării pe dagogice, Editura Casa Cărții de Știință,
Cluj5 Napoca.
Bocoș, M., (2007), Teoria și practica cercetării pe dagogice, Casa Cărții de Știință,
Cluj5 Napoca.
Bruner, J. S., (1970), Pentru o teorie a instruirii , Editura Științifică, București.
Cerghit I., Neacșu I., (1982), Metodologia activită ții didactice, în Didactica (coord. D.
Salade) Editura Didactică și Pedagogică, București.
Cerghit, I., (2006), Metode de învățământ, Editura Polirom, Iași.
Chaplin, J.P., (1995), Dictyonary of Psychology, ed iția a III5a revăzută, The Bantam
Doubleday Dell Publishing Group Inc.
Chelcea, S., (2001), Metodologia cercetării sociolo gice. Metode cantitative și calitative,
Ediția a II5a, Editura Economică, București.
Chiș, V., (2002), Provocările pedagogiei contempora ne, Universitatea „Babeș5 Bolyai”, Presa
Universitară Clujeană, Cluj5 Napoca.
Chiș, V., (2005), Pedagogia contemporană5 pedagogia pentru competențe, Editură nouă
Revizuită, Colecția Științele Educației, Casa Cărți i de Știință, Cluj5 Napoca.
Cioca, V., (2007), Jocul de5a arta, Editura Limes, Cluj5 Napoca.
Cosmovici, A., Iacob, L., (2005), Psihologie școlar ă, Editura Polirom, Iași.
Crețu, C., (1997), Psihopedagogia succesului, Ed. P olirom, Iași.

13 Crețu, C., (1998), Curriculum diferențiat și person alizat, Editura Polirom, Iași.
Cristea, S., (2008), Curriculum pedagogic, Editura Didactică și Pedagogică, București.
Cucoș, C., (1996), Pedagogie, Editura Polirom, Iași .
Cucoș, C., (2000), Educația. Dimensiuni culturale ș i interculturale, Editura Polirom, Iași.
Dacey, J, S., (1989), Fundamentals of creative Thin king, Lexington Books, NY.
Dave, R. H., (1991), Fundamente ale educației perma nente, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
Davis, G. A., (1999), Barriers to Creativity and Cr eative Attitudes, Encyclopedia of
Creativity, Academic Press, vol. 1.
Davis, G. A., Rimm, S. B., (2004). Education of the Gifted and Talented (5th ed.). Bos ton:
Allyn and Bacon.
Debesse M., (1970), Psihologia copilului, Editura D idactică și Pedagogică, București.
Debesse M., (1981), Etapele educației, Editura Dida ctică și Pedagogică, București.
De Bono, E., (1967), New think; the use of lateral thinking, Basic Book, New York.
De Bono, E., (2006), Gândirea Laterală, Editura Cur tea Veche, București.
De Bono, E., (2008), Șase pălării gânditoare, Ediți a a III5 a, Editura Curtea Veche, București.
Drever, J., (1992), Dictionary of Psychology, Pengu in Books, New York.
Dulamă, M.E., (2002), Modele, strategii și tehnici didactice activizante, Editura Clusium,
Cluj5Napoca.
Gardner, H., (1982), Art, mind, and brain: A cognit ive approach to creativity. New York:
Basic Books.
Gardner, H., (1993), Frames of Mind: The theory of multiple intelligences, Basic Books,
New York.
Gardner, H. (1999), “Intelligence Reframed: Multipl e Intelligences for the 21st Century”
Basic Books, New York.
Gardner, H. (2006), “Multiple Intelligences. New Ho rizons” Basic Books, New York 5 Ediție
revizuită și completată 5 Tradusă în limba română la Ed. Sigma, București.
Gherghina, G., (1999), ”Limba Română în școala prim ară”, Editura Didactică
Nova, Craiova.

14 Golman, D., (2001), Inteligența emoțională, Editur a Curtea Veche, București.
Golu, M., (1993), Dinamica personalității, Editura Geneze, București.
Guilford, J.P., (1954), Psychometric methods. 2nd e d. McGraw5Hill series in Psychology,
New York: McGraw5Hill.
Guilford, J. P., (1967), Natura inteligenței umane, McGraw5Hill, New. York.
Guilford, J. P., (1975), Creativity: A quarter cent ury of progress. In I.A. Taylor & J.W.
Getzels (Eds.), Perspectives in creativity, Chicago : Aldine.
Iluț, P., (1997), Abordarea calitativă a sociouman ului. Concepte și metode, Editura Polirom,
Iași.
Ionescu, M., (1991), Preocupări actuale în didactic ă, Editura Universității
“Babeș5Bolyai”, Cluj5Napoca.
Ionescu, M., Chiș, V., (1992), Strategii de predare și învățare, Ed. Științifică, București.
Ionescu, M., (1998), Educația și dinamica ei, Editu ra Tribuna Învățământului, București.
Ionescu, M., (2000), Demersuri creative în predare și învățare, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj5Napoca.
Ionescu M., Radu, I., Salade, D.,(coord) (2000), St udii de pedagogie aplicată. Editura Presa
Universitară Clujeană, Cluj5Napoca.
Ionescu, M., Radu, I., (2001), Didactica modernă, E ditura Dacia, Cluj5 Napoca.
Ionescu, M., (2007), Instrucție și educație, Ediția a III5a revizuită și adăugită,
”Vasile Goldiș” University Press, Arad.
Iucu, R., (2006), Managementul clasei de elevi, Edi tura Polirom, Iași.
Ivcevic, Z., Brackett, M, A., & Mayer J. D.., Emoti onal Intelligence and Emotional
Creativity, Journal of Personality, April 2007, Bla ckwell Publishing, Inc.
Jung, C. G., (1966), The Spirit in Man, Art, and Li terature, New Jersey: Princeton University
Press / Bollingen.
Moraru, I., (1995), Știința și filosofia creației, Editura Didactică și Pedagogică, București
Moore, A.D., (1975), Invenție, descoperire, creati vitate, Editura Enciclopedică
Română, București.
Munteanu, A., (1994), Incursiuni în creatologie, Ed itura Augusta, Timișoara.
Neacșu, I., (1990), Metode și tehnici de învățare eficientă, Editura Militară, București.
Neacșu, I., Dascălu, Gh., Roșu, M., Radu, H., Roman , M., Tăgârță, V., Zafiu,

15 Gh., (1988), Metodica predării matematicii la clase le I5IV, Editura Didactică și
Pedagogică, București.
Nicola, I., (1996), Tratat de pedagogie școlară, Ed itura Didactică și Pedagogică, București.
Nicola, I., (2002), Tratat de pedagogle școlară, E ditura Aramis, București.
Oprescu, V., (1991), Aptitudini și atitudini, Editu ra Științifică, București.
Păun, E., Potolea, D., (coord.), (2002), Pedagogie. Fundamentări teoretice și demersuri
aplicative, Editura Polirom, Iași.
Planchard, E., (1992), Pedagogia școlară contempora nă, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
Popescu, G., (2007), Psihologia creativității, Edit ura Fundației România de Mâine, București.
Popescu5Neveanu, P., (1978), Dicționar de Psiholog ie, Editura Albatros, București
Popescu5Neveanu, P., Fischbain, (1971), Psihologia generală, Editura Didactică și
Pedagogică, București.
Popescu5Neveanu, P., Zlate, M., Crețu, T., (1999), Creativitatea în Psihologie5manual pentru
clasa a X5a, Editura Didactică și Pedagogică, R.A. , București.
Radu, I. T., (1981), Teorie și practică în evaluare a eficienței învățământului, Editura
Didactică și Pedagogică, București,
Roco, M., (1979), Creativitatea individuală și de g rup, Editura Academiei, București.
Roco, M., (2004), Creativitatea și inteligența emoț ională, Editura Polirom, Iași.
Roșca, Al., (1972), Creativitatea, Editura Enciclop edică Română, București.
Roșca, Al., (1981), Creativitatea generală și speci fică, Editura Academiei, București.
Rotariu, T., Iluț, P., (1997), Ancheta sociologică și sondajul de opinie, Polirom, Iași.
Rusu, E. C., (2007), Psihologie cognitivă, Editura Fundației România de Mâine, București.
Sălăvăstru, D., (2004), Psihologia educației, Editu ra Polirom, Iași.
Sillamy, N., (1983), Dictionnaire Usuel de la Psych ologie, Bordas, Paris.
Sillamy, N., (2000), Larousse. Dicționar de psiholo gie, Editura Univers Enciclopedic,
București.
Stanciu, M., (1999), Reforma conținuturilor învățăm ântului, Editura Polirom, Iași.
Starko, A. J., (1995), Creativity in the classroom. White Plains, NY: Longman.
Stoica, A., (1983), Creativitatea elevilor, Editura Didactică și Pedagogică, București.

16 Stoica, M., (2002), Pedagogie si psihologie, Editura Gheorghe Alexandru , Craiova.
Stein, M. I., (1975), Stimulating creativity, volum ul 2, Group Procedures, New York,
Academic Press.
Stroe, M., (coord.), (1999), Competența didactică. Perspectivă psihologică, Editura All,
București.
Șchiopu, U., Verza, E., (1981), Psihologia vârstelo r, Editura Didactică și Pedagogică,
București.
Șchiopu, U., (1997), Dicționar de Psihologie, Edit ura Babel, București.
Văideanu, G., (1988), Educația la frontiera dintre milenii, Editura Politică, București.
Verza, E., Verza, F. E., (2000), Psihologia vârstel or, Editura Pro Humanitas, București.
Zlate, M., (1994), Fundamentele psihologiei, Editur a XXI, București.
Zlate, M., (1999), Psihologia mecanismelor cognitiv e, Editura Polirom, Iași.
Zlate M., (2000), Introducere în psihologie, Ediția a III5a, Editura Polirom, Iași.

Documente oficiale

*** Legea învățământului nr. 1/2011, publicată în M onitorul Oficial ala României,
nr. 18 din 10 ianuarie 2011
*** Legea învățământului nr. 84/1995, republicată î n Monitorul oficial al României,
nr. 606, Partea I din 10 decembrie 1999
*** Evaluarea în învățământul primar – descriptori de performanță, SNEE, București, 1998
*** Ghid metodologic pentru aplicarea programelor d e Limbă și literatură română
învățământ primar și gimnazial, (2002), Ministerul Educației și Cercetării, C.N.C.
*** Ghid metodologic pentru aplicarea programelor d e matematică – învățământ primar și
gimnazial, (2001), Ministerul Educației și Cercetăr ii, C.N.C.
*** Programa școlară pentru clasa a II5a, Aria curr iculară ”Limbă și comunicare” și
Aria curriculară ”Matematică și Științe ale naturii ”, (2003), București, Ministerul
Educației și Cercetării, Consiliul Național pentru Curriculum
*** Programa școlară pentru clasa a III5a, Aria cur riculară ”Limbă și comunicare” și Aria
curriculară ”Matematică și Științe ale naturii”, (2 004), București, Ministerul Educației

17 și Cercetării, Consiliul Național pentru Curriculum
*** Programa școlară pentru clasa a IV –a, Aria cur riculară ”Limbă și comunicare” și
Aria curriculară ”Matematică și Științe ale naturii ”, (2005), București,
Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Națio nal pentru Curriculum.