2. PREZENTAREA ȘI JUSTIFICAREA SOLUȚIEI GENERALE DE AMENAJARE 2.1. Tema de proiectare Tema de proiectare aleasă este „Amenajarea peisageră a insulei… [310482]

2. PREZENTAREA ȘI JUSTIFICAREA SOLUȚIEI GENERALE DE AMENAJARE

2.1. Tema de proiectare

Tema de proiectare aleasă este "Amenajarea peisageră a [anonimizat]", [anonimizat] a bazei sportive "Ștrand – Cotul mic", și totodată să păstreze caracterul natural al zonei.

[anonimizat], recreere, [anonimizat].

Fig. 1.2. Vedere înspre partea de vest a insulei 2019 (arhivă personală)

Pentru a crea acest concept am pornit de la studiul vegetației existente în zona neamenajata/ sălbatică a insulei, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] a [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat].

[anonimizat]. [anonimizat]. [anonimizat], unde vegetația primește numai o parte din sursa de lumină.

[anonimizat] ([anonimizat]-bar, plaja, etc.). [anonimizat], aceasta influențează perceperea spațiilor și a volumelor. Lumina este un factor care oferă varietate compozițiilor peisagere.

Fig. 1.3. everplaces.com

Expunerea terenului destinat amenajării permite observarea unei suprafețe imense a boltei cerești, a unui cer albastru clar și insorit. Desigur, se pot observa mai multe variații ale culorii cerului în funcție de gradul de umiditate sau în condiții de ceață fină. [anonimizat]. Înroșirea cerului la apus sau la răsărit este posibilă datorită dispersiei puternice a [anonimizat].

2.2. Situația actuală și materialul dendrologic existent

După anul 1980 conducerea orașului Lugoj pune bazele construcției unui pasaj pietonal cu lungimea de 300 m care face legătura între cartierele Micro Ⅴ [anonimizat] a pune în utilitate și insula formată natural de cele două brațe ale Timișului. Astfel în anul 1983, pe o suprafață de 2 ha din totalul de 6.5 [anonimizat], de care urmează să beneficieze populația municipilui. Denumirea bazei de agrement provine de la forma sinuoasă pe care o face râul Timiș în acea zonă, denumire pe care o poartă și cartierul de blocuri și case din vecinatatea insulei pe malul stâng al Timișului.

Terenul propus pentru amenajare este situat în interiorul unui sit urban și este înconjurat de râul Timiș prin două brațe pe care acesta le formează la întâlnirea insulei. Terenul este dotat în prezent cu bar/restaurant și terasă, cu două bazine de înot, unul pentru adulți și unul pentru copii, cinci terenuri de tenis de câmp, un teren de basketball, un teren de fotbal înierbat, un teren de minigolf, teren de volei pe nisip și construcții adiacente precum: grup sanitar, un mic depozit de materiale și instalații, locuri de parcare pentru 500 de automobile pe ambele maluri ale Timișului, din cartierele Cotul-Mic, respectiv Micro Ⅴ.

Fig. 1.4. Vedere din satelit, an 2019 (Google Earth)

În prezent Insula Cotul-Mic se afla în patrioniul primăriei Lugoj și administrată de Meridian S.A., care din lipsa fondurilor nu a mai facut investiții de reabilitare, modernizare și întreținere, și a ipotecat Ștrandul de pe insulă conform extrasului de informare numărul 52634 din 11.12.2018, astfel că amenajarea existentă se află într-o stare de degradare continuă, fapt care influențează și atractivitatea locației deoarece vizitatorii sunt din ce în ce mai puțini, unii ramânând atrași de puținele activități care se mai practică pe insulă: tenis de câmp și basketball.

Alimentarea și evacuarea apei folosite în baza de agrement se face din și în râul Timiș, proces ce durează între 12-24 ore și se face prin intermediul unor pompe de mare putere și filtre pentru apă pentru prelungirea perioadei de utilizare a apei din bazine, dar și pentru creșterea calității apei și a serviciilor.

Vegetația existentă este foarte diversificată, cuprinzând multiple specii de arbori foioși și unii rășinoși, specii de plante ierboase și liane. Aceasta se va păstra, dar cu anumite lucrări de întreținere, deoarece unii arbori au o vârstă înaintată sau sunt degradați. Vegetația existentă cuprinde specii foioase precum Juglans regia, Prunus cerasifera, Salix alba, Populus alba, Morus alba, Salix nigra, Salix babilonica, Robinia pseudoacacia, Betula pendula, Catalpa bignonioides și specii rășinoase ca Picea abies, Abies alba, Juniperus horizontalis. În apropierea bazei de agrement se mai găsesc și specii ornamentale de pomi fructiferi: Prunus cerasifera var. Pisardi, Prunus cerasus, Prunus cerasifera var. Atropurpurea, Prunus fructicosa "globosa".

2.3. Descrierea stilului ales pentru amenajarea peisageră

Pentru amenajarea spațiilor verzi din zonele de recreere se vor folosi aceleași principii ca și în amenajarea spațiilor verzi urbane, având însă o pondere mult mai mare în cadrul ansamblului. Acestea pot fi amenajate în diferite scopuri, ele pot fi spații pentru odihnă, agrement, pentru sport sau plimbare. Vegetația este alcătuită predominant din specii spontane, fapt ce asigură un echilibru între zonele de umbră destinate relaxării și cu întrebuințare socială și zonele cu plaje insorite, iar accesul în baza de agrement se decorează cu diferite specii ornamentale.

2.4. Principii utilizate în proiectarea peisageră a bazei de agrement

Mediul înconjurator este un sistem de componente materiale ale universului, de care depinde funcționarea corectă a sistemelor biologice. Spațiile verzi sunt totalitatea suprafețelor amenajate în cadrul spațiului construibil, dar și în afara acestora, fondul dominant fiind vegetația la care se adaugă și unele dotări cu caracter utilitar.

Compoziția presupune amplasarea armonioasă a tuturor elementelor acestui întreg, oferind fiecaruia dintre ele o piziționare adecvată în spațiu în funcție de importanța pe care acestea le au, fapt care impune aplicarea unor principii bine stabilite. Scara este unul din elementele importante în compunerea unui proiect de amenajare, și poate fi definită ca mărimea unui ansamblu raportată la om, existând două tipuri de scară: scara umană, reprezentată de circumstanța în care elementele și componentele acestora au o marime potrivită față de a noastră și degajâ un efect plăcut atunci când întrăm în contact cu ele; și scara monumentală, reprezentată de situația în care corpurile de construcție sunt de dimensiuni mari, concepute pentru grupuri mari de oameni, și căruia îi sunt necesare căi de circulație și anexe. Datorită acestui tip de scară aceste construcții pot da un sentiment de dominare și de apăsare.

Aceste scări sunt complementare, necesare și la fel de importante deoarece omul are nevoie atât de spații largi, care să facă posibilă socializarea, cât și de spații mai mici, intime, pentru relaxare și odihnă. Tranziția între cele două scări este de primă importanță, în cazul spațiilor verzi mărimea în sine fiind benefică, deoarece se materializează prin multă vegetație, elemente cu apă și valoare ecologică ridicată.

2.4.1. Principiul funcționalității

Principiul proiectării organice sau al funcționalității presupune proporționarea funcțională a suprafețelor, volumelor și formelor planului. Acest principiu poate fi abordat din următoarele puncte de vedere: cel al amenajării ca unitate inclusă în tiparul de amenajare peisageră al zonei și cel al elementelor componente din interiorul suprafeței verzi amenajate. Prin funcționalitate se înțelege atât alcătuirea unor ansambluri care sunt compuse numai din elemente necesare funcționării, cât și calitatea condițiilor sociale, economice și psihologice ale unei anumite perioade. Se respectă faptul că funcționalitatea normală a elementelor structurale ale amenajărilor peisagere precum aleile, construcțiile decorative și utilitare în concordanță cu funcționalitatea arborilor, arbuștilor, gardurilor vii si a gazonului, trebuie să atragă și să încânte vizitatorul.

2.4.2. Principiul unității

Unitatea, interpretată ca principiu de bază pentru frumusețe, dar și ca element, este posibilă în cadrul unei amenajări prin diversitate dar și în funcție de relația dintre elemente, ierarhizarea și distribuirea maselor corectă. Aceasta este asociată unei multitudini unificate, care se bazează pe o concepție dominantă și care unește părțile componente într-un întreg. Elementul caracteristic unității este dominant iar părțile componente, chiar și diversificate, nu trebuie să atragă atenția inutil, ci să rămână omogene prin elemente comune (linii, culori, suprafețe, formă, claritate, materiale).

Pentru a cimenta bazele unei amenajări peisagere se pornește de la acest element principal în funcție de care se realizează ordonarea celorlalte elemente. Acest element se impune în planul de ansamblu prin poziționarea și importanța sa. Restul elementelor cum ar fi plantațiile și aliniamentele, rondourile cu flori, peluzele și aleile sunt alăturate și subordonate unele față de celelalte fără a se neglja ansamblul.

L.R. Hubbard indică 3 metode de compozițe care accentuează unitatea compoziției unui peisaj, dar care admit diversitatea sa:

Echilibrul presupune realizarea unei compoziții în care atenția este repartizată pe partea dreaptă și pe cea stângă a axei verticale centrale. În orice peisaj trebuie găsite acele perspective care produc un echilibru vizual. În privința echilibrului simetric pe fiecare parte a unei axe optice, a unei zone de folosință (potecă, stradă, bulevard) sau punct de sprijin (simetrie bi sau multilaterală) se găsesc mase similare și egale.

Formele simetrice ale unui plan, evocă simțul monumentalității, al disciplinei, se află în echilibru, deci în repaus. Simetria este absolută și liberă. Simetria bi, tri și multilaterală reprezintă ordine universală, prin faptul că omul simte plăcere în înțelegerea acestei ordinii.

Repetarea sau ritmul – interpretat ca simbol al vieții, ritmul contribuie la crearea impresiei de mișcare și se realizează prin repetiția unor elemente asemănătoare sau contrastante, contribuind la unitatea compozițională. Se poate manifesta ca o alternanță organizată între înălțimea, forma, coloritul arborilor sau chiar a mobilierului ales pentru amenajare, între linii, culori și texturi. Acesta este realizat în planul de amenajare prin alei geometrice, arbori plantați în rânduri sau prin amplasarea liniară a corpurilor de iluminat și a băncilor. Ritmul poate fi întâlnit în cadrul unei amenajări sub mai multe forme.

Ritmul static se obține prin succesiunea la intervale egale a elementelor componente identice ( ex. aliniament cu exemplare din aceeași specie, formă a coroanei, înălțime, plantate la distanțe egale unele de altele), iar ritmul dinamic se realizează prin alternarea elementelor componente care diferă între ele prin formă, înălțime și alte caractere vizibile sau sunt amplasate la intervale neegale. Repetările dinamice se folosesc atunci când se urmărește creșterea treptată a expresivității elementelor ritmice pentru a concentra atenția asupra unui anumit obiect.

Ritmul simplu se realizează prin repetarea constantă a acelorași elemente sau grupuri de elemente, iar ritmul compus are grupări asemănătoare din punct de vedere al compoziției și al combinării speciilor care se repetă periodic.

Ritmul liniar se realizează prin repetări pe verticală (tulpinile și coroanele columnare ale plopilor piramidali în aliniamente), iar ritmul de formă se evidențiază prin repetarea elementelor asemănătoare ca formă, repetarea volumelor încadrate în forme geometrice în plan vertical (coroanele arborilor, arbuștilor, pergole, statui, scări) și în plan orizontal (borduri, oglinzi de apă, bănci).

Ritmul de culoare sau de iluminare se obține prin alternanța regulată într-o ordine prestabilită, a elementelor de culori, nuanțe sau intensități luminoase diferite. Ritmul de culoare se poate realiza prin alternanța culorilor foliare, a florilor, scoarței arbuștilor sau a intensității culorii verzi a peluzelor și a diferitelor culori ale amenajărilor floricole într-un spațiu verde.

Consecvența – constă în realizarea unor elemente compoziționale, astfel încât trecerea de la o parte la alta a compoziției să fie ușoară și plăcută.

2.4.3. Principiul compatibilității

Principiul compatibilității funcției cu ambientul presupune alegerea vegetației, mobilierului și a utilităților de așa manieră încât să se integreze și să corespundă cu mediul înconjurător.

2.4.4. Principiul proporționalității

Proporționalitatea elementelor este obținută prin relația dintre mărimile acestora. Proporția sau dimensiunea unui ansamblu raportată la o alta, care respectă deformarea datorată perspectivei este reprezentată prin rapoarte care dacă respectă principiul proporției elementelor poate transmite o impresie de echilibru, calm și armonie. În amenajările peisagere, care ar trebui să confere un caracter liniștit și primitor, atât vegetația, cât și componentele inerte se vor realiza la scară umană. În cazul unei suprafețe întinse, amenajarea elementelor constructive la scară umană conferă apropiere de monumentalitatea spațiului.

Între grupurile de arbori, dimensiunile clădirilor și distanța până la privitor trebuie să fie un anumit raport. Pentru ca o clădire sau o specie arborescentă să fie văzută ca parte a unui ansamblu, distanța observator – obiect trebuie sa fie egală cu aproximativ 3 înălțimi. Acest reper este necesar în proiectarea traseului și a punctelor de interes dintr-o amenajare.

2.4.5. Principiul armoniei

Armonia este realizată prin asocierea unor elemente care se completează și transmit starea de liniște și au ca rezultat desăvârșirea. Aceasta poate fi exprimată în amenajare prin diferite forme și culori, prin volume și prin materiale și textura acestora.

Pentru a fi atins scopul de amenajare peisageră armonioasă, trebuie să se țină cont de structura și dinamica populației, de influența psihologică pe care diferitele tipuri de amenajări o pot avea asupra oamenilor, de dinamica economică cât și de tradiția mediului în cadrul căruia acesta se poziționează.

Se consideră armonioase următoarele combinații de culori:

combinații între culori complementare – armonia contrastului cu scop final de a pune în evidență o dominanță (între forme și dimensiuni, prin volume, culoare sau luminozitate, între suprafețe și linii și prin diferite materiale).

combinații numai între culori calde, active sau numai între culori reci, pasive.

combinații între culori diferite (pasive, active sau complementare) unificate printr-o culoare neutră – armonia legăturii.

În proiectarea amenajărilor peisagere, principiul armoniei se realizează printr-o abordare ordonată, succesiune, modularea spațiului, corelarea spațiului natural și artificial, a simplității și varietății, realizarea contrastului.

Abordarea ordonată presupune ca spațiile traversate de o persoană să fie în așa fel amenajate încât să imprime anticipat sentimente care ajung la maximă intensitate la punctul terminal al deplasării.

Succesiunea exprimă în compoziție o suită de percepții, trăiri care au o continuitate.

Succesiunea progresivă este de ascensiune și direcțională, armonia se poate obține prin alegerea și asocierea acelor specii care prezintă o succesiune a perioadei de înflorire.

Modularea spațiului permite ca prin amenajarea unor suprafețe sau volume să se obțină unitate, ordine și armonie.

În armonizarea spațiului artificial cu cel natural peisajul natural trebuie păstrat pe cât posibil. Atunci când intervențiile sunt necesare se va impune crearea unei legături armonioase. Pentru a obține armonizarea între componentele naturale și cele artificiale ale peisajelor, se introduc elemente de accentuare.

Îmbinarea armonioasă a simplității și varietății pentru crearea dinamismului presupune că

simplitatea elimină încărcarea spațiului amenajat și evită încărcarea imaginii vizuale a observatorului, permițând o descoperire progresivă și ritmată a compoziției.

Variația este folosită pentru a evita monotonia, se realizează prin forme, culori, sau prin schimbarea din timpul fiecărui anotimp.

Fig. 1.5. Perspectivă centrală a insulei Cotul-Mic (ArchiCad 22 EducationVersion)

2.4.6. Principiul economicității

Economicitatea este un principiu impus de necesitatea obiectivă a reducerii efortului uman și creșterii eficienței rezultatelor. Se urmărește elaborarea unor soluții funcționale clare și fie construcții expresive, fie compoziții cu valoare estetică și eficiență care să nu scadă prin păstrarea esențialului.

Capitolul 3. Rezultate și discuții

3.1. Funcțiile zonei de agrement

3.1.1. Funcția sanitară

(funcția de ameliorare și de protecție a mediului)

În afara localităților intervențiile în peisaje având diferite scopuri (ecologice, turistice, economice) se fac atât cu grija protecției mediului ambiant, cât și cu ameliorarea sau păstrarea calității estetice a peisajelor transformate. Vegetația poate influența direct sau indirect sănătatea oamenilor, vegetația plantată de-a lungul căilor de circulație moderează temperaturile excesive și atenuează variațiile de temperatură sezoniere și diurne, prin efectul de umbrire și prin procesul de evapotranspirație a masei foliare. O fâșie de vegetație lemnoasă, cu o lățime de 50-100 m poate răcori ambianța în zilele de vară cu 3-5° C în zilele cu temperaturi ridicate. În timpul nopții vegetația absoarbe radiațiile termice infraroșii emise de diferite suprafețe artificiale și naturale, insolate pe timpul zilei, astfel că și procesul de răcorire nocturn este mai accentuat în zonele plantate. O contribuție la procesul de termoreglare prin evaporație o au și apele prezente în peisaj și solul neacoperit de materiale de construcție. În același timp permite creșterea umidității relative a aerului cu 7-14% în masivele de arbori dar se răsfrânge și asupra zonelor învecinate.

3.1.2. Funcția recreativă

Sănătatea omului este influențată nu numai de echilibrul mediului ci și de compensarea efortului fizic și intelectual al muncii și a solicitării nervoase prin activități recreative. Pentru acestea s-au dezvoltat forme de recreere puse la dispoziția publicului prin unități specializate și organisme din sferele culturii, sportului, turismului, divertismentului. În alegerea formelor de relaxare intervin timpul liber disponibil, nivelul de trai, vârsta, preocupările și înclinațiile oamenilor. Recrearea în natură reprezentând o evadare din monotonia urbană și o modalitate de a profita direct de acțiunile binefăcătoare ale factorilor naturali. Pentru locuitori opțiunea recreării în aer liber este condiționată de facilitatea deplasării, de organizarea și dotarea spațiilor amenajate, de ambianța naturală a acestora.

Categoriile de vizitatori care beneficiază mai des de zone de agrement în timpul săptămânii sunt: tinerii, pensionarii și copiii. La sfârșitul saptămânii frecventarea se intensifică în zonele de agrement, mai ales în zilele calde. Forma de recreare în aer liber poate fi solitară sau colectivă, pasivă (plimbare, odihnă, contemplarea peisajului) sau activă (sport, jocuri active).

În funcție de mărimea teritoriului amenajat, programul zonei de agrement poate satisface numai unele dintre aceste posibilități prin dotările și amenajările specifice. Gradul de funcționalitate crește, zona de agrement poate fi funcțională 24 de ore, în care toate categoriile de vârstă pot beneficia de anumite activițăți, sport: tenis de câmp, volei, înot, activități de joacă pentru copii, spații amenajate pentru relaxare, program muzical în aer liber.

Fig. 1.6. Cascada de pe brațul stâng al Timișului 2018 (arhivă personală)

Dotările pentru recrearea în cadrul zonei de agrement sunt: terasă în aer liber, restaurant, club, terenuri de tenis și volei, bazine de înot, spații de joacă pentru copii, chioșc. Toate acestea amplasate într-un cadru peisagistic bogat în vegetație și armonios organizat astfel încât formele de recreare să nu genereze conflicte funcționale agitație și zgomot pt cei care vor calm și relaxare pasivă și contribuie la refacerea energiei și tonusului psihic necesar activitățiilor cotidiene.

Funcția decorativă

Amenajarea insulei Cotul-Mic rezultată în urma unui proces creativ artistic, după anumite principii și criterii, prin pastrarea unui stil simplu și a adaugarii vegetației ornamentale conferă varietate ansamblurilor compuse și imprimă personalitate ambianței naturale.

Contemplarea amenajării finale într-un mod armonios datorită vegetației arboricole și ierboase produce încântare, plăcere și admirație necondiționată, pentru că folosește elemente naturale care exercită o atracție spontană. Organizarea generală, funcțiunea diferitelor zone, comoditatea și accesibilitatea trebuie să fie rezultatul unui plan bine conceput. Acestea sunt corelate cu realizarea unui cadru estetic plăcut, care se exprimă prin maniera compozițională, prin limbajul grupărilor spațial volumetrice, al formelor și culorilor și prin însăși frumusețea florei cultivate.

În alcătuirea combinațiilor de specii nu contează numai calitățile ornamentale de moment dar și variația acestora în decursul unui an de vegetație ( înflorirea eșalonată, fructificație intensă, mirosul florilor, culoarea frunzelor ) și o variație a formei lor în timpul care se întinde de-a-lungul câtorva zeci de ani sau chiar mai mult. Florile, frunzele și trunchiurile arborilor alcătuiesc elemente decorative sau utilitare apelor care reflectă, nuanțe mereu schimbătoare și exercită în parcuri un efect de recomfortare psihică asupra vizitatorilor.

Succesiunea anotimpurilor este percepută ca un nou ciclu sau schimbări în viața noastră, de aceea ele sunt reprezentate în diverse culori. Primăvara natura revine la viață și simțurile noastre se trezesc, apar culorile care sunt învăluite în nenumărate nuanțe de verde. Trecerea la anotimpul de vară se face printr-o varietate de culori datorită florei care se poate găsi pe întreg parcursul acestui anotimp. În acest anotimp vizitatorul își poate echilibra întregul organism alimentându-și simțurile.

Toamna care ne așterne un covor verde ruginiu, galben ruginiu, galben auriu si multe alte nuanțe care induc o nouă stare de acumulare a energiilor pozitive. Iarna reprezintă puritatea prin albul zăpezii, toate scheletele arborilor sunt îmbrăcate în alb, amintind de satisfacția pentru împlinirile sezonului care a trecut. În fiecare anotimp putem trăi stări diferite cu transformări benefice pentru întregul nostru organism.

Fig. 1.6. Perspectivă restaurant-terasă (ArchiCad 22 EducationVersion)

3.2. Descrierea materialului plantat în cadrul

amenajării insulei Cotul-Mic

Proiectarea prevede înregistrarea elementelor neconcordante și inestetice. Unele elemente vor fi marcate sau îndeparte sau modificate. Dintre elementele naturale, cel mai ușor de manevrat e vegetația, nelipsită în alcătuirea spațiilor verzi. Pentru amenajarea spațiului cu vegetație, orientarea locului față de punctele cardinale, latitudine geografică, anotimpurile, condițiile atmosferice, determină calitățile diferite ale luminii în care sunt percepute peisajele.

Orientarea față de punctele cardinale are importanță în alegerea amplasamentului clădirilor și a vegetației și orientarea unor dotări și amenajări care necesită fie însorire continuă ( terenurile de sport ), fie numai dimineața sau după-amiaza sau care pot beneficia în plus de priveliști sub lumina terenului.

În consecință se stabilesc poziția și densitatea plantației, talia și habitatul arborilor ca generator de umbră. Tot în funcție de lumină și cerințele plantei față de acest factor, se alege sortimentul vegetației adecvate.

Relieful terenului este unul din factorii cei mai importanti ai mediului care influenteaza intreaga amenajare a parcului sau a gradinii. Teren existent este unul plan care lasă cale liberă oricărei compoziții, aceasta este definită de limitele terenului și influențează compoziția. Fiecare element vertical are o mare influență și primește un caracter arhitectural, putând fi considerat un element dominant sau un fundal pentru alte elemente cu care se găsește corelat. Pe terenurile plane, mărimea terenului condiționează tipul amenajării și scara de realizare a amenajării peisagere. Deoarece dimensiunea terenului este de 6 ha + se pot organiza spații verzi cu o funcționalitate complexă, pentru o mai mare afluență a publicului cât și pentru dezvoltarea economică eficientă a zonei.

Accesul și căile de circulație nu au restricții impuse de relief. Terenurile plane nu oferă protecție bună împotriva vântului, prafului și zgomotului, ele sunt însă des folosite în stil geometric.

Construcțiile și amenajările transmit calm și stabilitate. Ele nu reușesc să izoleze și adeseori sunt monotone, de aceea amenajările pe terenurile plane trebuie să fie îndrăznețe, materialele folosite trebuie să fie interesante și culorile vii.

Orice amenajare făcută pe astfel de terenuri trebuie să se bucure de dinamismul luminii și umbrei din cursul unei zi, de utilizarea unei vegetații cu profile interesante care să se proiecteze corespunzător pe fundalul cerului, acesta fiind un element peisagistic dominant în amenajarea de pe insula Cotul-Mic.

Pentru a crea un coridor de vegetație care să conducă vizitatorii către zona de plajă și către beach-bar am utilizat un aliniament de Pinus strobus, flancat în partea din spate de un masiv din aceeași specie. Parte partea opusă aliniamentului deschide perspectiva către plajă și zona inierbată din vecinatate, prin utilizare în număr redus (3 exemplare / 2000 mp) de Populus alba care prin coloritul frunzelor și miscarea în bataia vântului să creeze o atmosferă de euforie și relaxare.

Fig. 1.6. Foliaj de Populus alba

Vegetația lemnoasă e reprezentată de arbori, arbuști, subarbuști și liane și reprezintă unul din elementele cele mai importante din cadrul spatiilor verzi. Arborii și arbuștii din spațiile verzi au importantul rol de a contribui la mărirea impresiei de spațiu, de a permite dirijarea perspectivelor, încadrarea elementelor ornamentale, accentuarea și evidențierea elementelor estetice, mascarea celor inestetice, echilibrarea elementelor, stabilirea proporțiilor juste între lumină și umbră, filtrarea luminii, crearea de contraste, armonizarea culorilor, și al altor elemente. Pentru a nu se ajunge la situația în care speciile lemnoase să fie înlocuite în acelasi timp și să creeze mari goluri, e bine să se pregătească din timp înlocuirea arborilor care încep să îmbătrânească cu alții care îi vor putea înlocui fără să apară goluri în spațiile verzi.

Criteriile după care s-a făcut alegerea speciilor sunt:

Cerințele ecologice ale speciilor lemnoase

Particularitățile biologice ale speciilor:

– forma coroanei ( Catalpa bignonioides, Platanus acerifolia, Thuja orientalis )

– culoarea frunzelor( Acer palmatum var. Atropurpureum )

– longevitate ( Platanus acerifolia, Larix decidua )

Forma coronamentului variază în funcție de condițiile climatice, de iluminare și de altitudine. Arbrorii care au forme conice sau globuloase sunt folosite în cadrul spațiilor verzi în stil geometric. Arborii și arbuștii delimitează parterele la intrări și ieșiri și încadrează perspectivele sau unele elemente ornamentale. Arborii cu formă conică sunt valorificați atunci când sunt plantați în aliniament, profilându-se frumos pe peluză.

S-a evitat plantarea în apropierea aleilor deoarece prin creștere pot împiedica circulația.

Arborii care au formă ovoidă sau coronamentul larg (Acer palmatum, Juglans nigra) formează efecte interesante când sunt plantați în grupuri pe peluză, în fața limitelor masivelor de arbori.

Realizarea unor profile reușite e condiționată de calitățile decorative ale speciilor, de locul ales, poziția față de lumina primită de la soare, fondul contrastant ales, astfel se realizează profile și siluete interesante prin speciile: Thuja orientalis, Larix decidua, Platanus acerifolia.

O mare plasticitate au unele specii cu temperament de umbră, cu creștere înceată și forme mici care se pretează pentru a fi tăiate în forme geometrice. Speciile de arbuști folosite în amenajare care se pot tunde sunt: Taxus baccata și Thuja orientalis.

Grupurile de arbori pot începe de la asocierea a 2 sau 3 până la asocierea mai multor arbori, fiecare specie având calități ornamentale propii în cadrul asocierii. Aceste grupări se pot face dintr-o singură specie sau mai multe, asocierea arborilor, arbuștilor, subarbuștilor sau numai din arbori și arbuști. Uneori ele se alcătuiesc numai specii foioase, din specii care au caractere comune pentru a accentrua unele elemente ornamentale specifice. Uneori se asociază tocmai acele specii de arbori care au caractere contrastante și proprii care sunt scoase mai bine în evidență.

Avantajele folosirii vegetației lemnoase:

Maleabilitatea foarte mare a conturului plantelor lemnoase, care poate fi liber (propriu speciei respective) sau geometric (când se aplică mai multe tăieri pentru obținerea diferitelor forme dorite);

Diversitatea nuanțelor în verde (vara) și a celor în galben, ruginiu, roșu sau maro (toamna) la speciile cu frunze căzătoare;

Diversitatea ramurilor, frunzelor, florilor și chiar a fructelor la anumite specii sau taxoni;

Costul mai scăzut al materialului săditor și alucrărilor de întreținere în timp;

Rezistența mai mare a exemplarelor speciilor lemnoase la condițiile de mediu;

Îndeplinirea într-o măsură mult mai mare a funcției sanitare, comparativ cu speciile floricole sau cele de gazon;

Vegetația ierboasă se pastrează în cadrul amenajarii datorită varietății mari de exemplare din flora spontană, și pentru păstrarea unui cadru cât mai natural, a biodiversității existente pe insula, (specii de păsari care cuibaresc și se hrănesc de acolo, insecte, iepuri de câmp). Se vor executa tunderi ale acesteia doar in zonele dedicate activitații de picnic, și în zona vecină plajei și a beach-barului.

Fig. 1.7. Perspectivă beach-bar (ArchiCad 22 EducationVersion)

3.3. Memoriu tehnic de execuție

Executarea lucrărilor de amenajare a spațiilor plantate

Succesiunea și planificarea lucrărilor de executare a amenajării și cantitatea de material se stabilesc după finalizarea planului general de amenajare ținându-se cont de timpul cel mai potrivit și de cheltuielile necesare.

Sistematizarea terenului se începe toamna, și continuă cu executarea lucrărilor pentru introducerea rețelei de apă, instalarea corpurilor de iluminat, executarea aleilor de circulație.

Primăvara devreme se execută renovarea fațadelor clădirilor și se plantează arborii, se seamană gazonul și la sfârșit se plantează florile anuale. În urma unei astfel de planificări a lucrărilor se va obține efectul decorativ maxim într-un timp scurt.

Prima etapa a lucrărilor de executare a proiectului este pregătirea terenului. Se identifică plantatiile existente pe teritoriul ce urmează a fi amenajat, acest lucru se poate face în același timp cu executarea altor lucrări: studiul terenului necesar proiectării si măsurători topografice.

Plantațiile care se găsesc pe teren conform proiectului, se păstrează și se întrețin prin tăierea ramurilor uscate, tunderea arborilor sau arbuștilor și combaterea bolilor și dăunătorilor cu anumite substanțe.

Etapa următoare cuprinde: demolări, renunțarea la vechile fundații care nu mai au funcțiune. Pietrișul și molozul sunt strânse în cazul în care ar mai putea fi utilizate ulterior pentru fundațiile drumurilor sau a altor construcții. Tot materialul trebuie sortat și depozitat pe teren până la terminarea lucrărilor pregătitoare. Frunzele, scoarța arborilor și alte resturi vegetale sunt păstrate deoarece ele pot fi folosite la pregătirea solului în vederea înlocuirii gazonului.

Dacă este necesar se execută drenarea terenului prin care se îndepărtează apa în exces de pe terenul ce urmează a fi amenajat, prin această lucrare se îmbunătățesc proprietățile fizce ale solului. Trasarea aleilor pe plan se execută cu ajutorul țărușilor, fiecare alee este trasată independent de celelalte.

Paralel cu aceste lucrări se execută săpăturile necesare pentru instalațiile subterane, conductele de apă, canal, electricitate, care să asigure posibilitatea reparațiilor fără a produce daune plantațiillor. Pentru aceasta, instalațiile se amplasează la o distanță de 3 m față de arbori și arbuști. Conductele subterane se introduc sub suprafața de gazon deoarece după executarea săpăturilor în vederea reparațiilor, gazonul poate fi refacut mai ușor decât aleile și se instalează corpurile de iluminat. Hidranții trebuie repartizați la intervale de 40-80 cm, în raport cu presiunea apei iar conductele de apă pentru sistemul de irigat amplasate la o adâncime de 40 cm dându-le o înclinație obligatorie ca apa să nu înghețe iarna.

După terminarea lucrărilor de mișcare a pământului privind executarea aleilor, construcțiilor, instalațiilor, se trece la ameliorarea solului prin mai multe mijloace în funcție de starea de degradare a solului, de elementele care sunt în exces sau care lipsesc.

În scopul întreținerii, solul se menține afânat, se fertilizează cu îngrășăminte cu acțiune rapidă care se aplică primăvara sau la începutul verii și stimulează rezistența plantelor la atacul de boli și dăunători sau se administrează substanțe ca N, P, K.

Irigarea are un rol foarte important în întreținerea solului și se realizează în perioadele lipsite de precipitații, vegetația se udă in primii 5 ani pentru a asigura un coeficient mare de prindere si o buna dezvoltare a plantelor, printr-un sistem cu aspersoare, timp de 2-4 ore pentru ca apa să pătrundă la nivelul maximum al rădăcinilor.

O problemă importantă este și aceea a apărării arborilor și arbuștilor existenți împotriva vătămărilor ce s-ar putea produce în timpul construcției aleilor, a diferitelor rețele subterane și a clădirilor. Vegetația lemnoasă se instalează imediat după trasarea aleilor de circulatie, concomitent cu executarea unor construcții. Epoca de plantare cea mai indicată este primăvara imediat ce solul s-a dezghețat. Rășinoasele se plantează toamna, începând din octombrie ca peste iarnă să producă varietate în peisaj. Uneori arborii cu balot de pământ se transportă și se introduc în gropi săpate din toamnă urmând ca primăvara să se facă plantarea propriu-zisă, se reduce astfel parțial volumul mare al lucrărilor de primăvară.

În spațiile verzi procedeul de plantare frecvent utilizat e în gropi cu dimensiuni determinate de înălțimea speciei plantate. Se adoptă următoarele dimensiuni ale gropilor: la puieții cu talie mică 30×30 cm, pentru arbuștii de 3-5 ani 60×60 cm, puieții de talie mare 8-10 ani de 80×80 și pentru cei de peste 10 ani de 100×100 cm. La cele cu balot, dimensiunea trebuie să fie cu 10-15 cm peste cea a balotului pentru ca la așezare arborele să poată fi orientat față de punctele cardinale.

Pentru a obține efecte rapide, la început se plantează specii cu creștere mai rapidă, speciile de lumină iar apoi cele cu creștere mai înceată, cele de umbră. În cadrul amestecului speciilor de umbră, acestea sunt mai sensibile la condițiile de mediu și uneori trebuie să li se asigure o protecție sub spațiul de lumină. În momentul când umbra le stânjenește dezvoltarea trebuie să se intervină cu lucrări de întreținere. Lucrările de întreținere utilizate pentru vegetația lemnoasă sunt cele de tundere a coroanei, pentru menținerea formei ornamentale: globuloasă, conică și a gardului viu. După realizarea acestor lucrări terenul se nivelează, se seamănă cu amestec de pajiste și se udă uniform prin aspersie/ stropire în ploaie.

Natura spatiului amenajat nu ofera posibilitatea amenajării de parcări in situ dar cea mai apropiată parcare se afla la o distanță de 150 m, pe ambele maluri ale Timișului și au o capacitate totală de 500 de locuri.

În cadrul stilului peisager, aleile au jucat un rol important în cadrul unei compoziții. Ele delimitează centrele de interes și conferă liniile principale ale ansamblului, stabilesc proporțiile între zone, volumele plantate, direcția, amploarea ,adâncimea si deschiderea de perspectivei. Aleile au un traseu sinuos imbinat cu linii curbe și regulate. Mărimea aleilor este de 2 m iar cele secundare de 1m acestea avand rol de “scurtatura”. Acestea sunt realizate din mixtura de concasor tavalugită și marginita de borduri realizate cu o mașină de turnat borduri continue.

Fig. 1.8. Mașină de turnat borduri continue, în diferite forme

Vizitatorul este influențat de o serie de condiții bine determinate în deplasarea lui prin oaza de vegetație: starea sufletească din acel moment, un scop bine definit, anumite obiective înspre care se îndreaptă, un restaurant, o terasă – puncte de interes care pot să-i ofere perspective interesante asupra diferitelor elemente din cadrul amenajării, siguranța traseului care trebuie să ofere spații de odihnă și liniste, nevoie de efort redus – alegerea traseelor cele mai scurte, dorința de schimbare de la soare la umbră.

CAPITOLUL 3. CALCULE TEHNICO-ECONOMICE

3.1. Notă de calcul pentru suprafețe

Tabel 3.1.

3.2. Listă de material săditor

Tabel 3.2.

3.3. Tabel centralizator antemăsurătoare

Tabel 3.3.

3.4. Extras estimativ de materiale

Tabel 3.4.

BIBLIOGRAFIE

1.Băla Maria, 2012, Floricultură generală și specială, Editura Partos, Timișoara

2.Berar Cristian, 2010, Archicad Manual de utilizare Partea I, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara

3.Berar Cristian, 2010, Archicad Manual de utilizare Partea II, Editura Orizonturi Universitare, Timișoara

4.Ciurariu Sorin Emilian, Notă de curs, Urbanism

5.Dagmar Vișoiu, 2001, Istoria grădinilor și parcurilor, Editura Mirton, Timișoara

6.Dagmar Vișoiu, 2004, Evoluția artei grădinilor și parcurilor, Editura Mirton, Timișoara

7.Dagmar Vișoiu, 2004, Speciile lemnoase ornamentale din România, Editura Eurobit, Timișoara

8.Dagmar Vișoiu, Notă de curs, Teoria arhitecturii peisajului

9.Hassel Anthony Arhitectură Modernă Artă în detalii, 2009, Editura Vellant, București

10.Iliescu Ana- Felicia 1998, Arboricultură ornamentală, Editura Ceres, București

11.Iliescu Ana- Felicia, 2002, Cultura arborilor și arbuștilor ornamentali, Editura Ceres, București

12.Iliescu Ana- Felicia, 2008, Arhitectură peisajului, Editura Ceres, București

13.Iordănescu Olimpia, Notă de curs, Pomicultură ornamentală

14.Negruțiu Filofteia, 1980, Spații verzi, Editura Didactică și pedagogică, București

15.Niță Lucian Dumitru, 2007, Pedologie, Editura Eurobit, Timișoara

16.Poșta Daniela, Notă de curs, Tehnica de execuție a lucrărilor peisagere

17.Sonea. V, Palade L., Iliescu Ana- Felicia, 1979, Arboricultură ornamentală și arhitectură peisageră, Editura Didactică și pedagogică, București

18.Szekely Gabriel, 2012, Planificarea peisajului, Ed. Eurostampa, Timișoara

19.Szekely Gabriel, Notă de curs, Dotări utilitare

Administrația Națională Apelor Române – Cadastrul Apelor – București

Institutul de Meteorologie și Hidrologie – Rîurile României – București 1971

www.googlemaps

http://www.primarialugoj.ro/Continut_site/Despre_Lugoj/Date_geografice/date_geografice.html

http://www.primarialugoj.ro/Continut_site/Primaria/Statut_Lugoj/statul%20lugoj.pdf

http://www.cjtimis.ro/hotarari/H107_2008.pdf

http://www.cjtimis.ro/uploads/files/Strategie/SDES%20Timis_Complet_Final(3).pdf

http://www.oocities.org/timis_ro/geografie.html

http://www.scribd.com/doc/78758380/49/IV-4-BAZINUL-HIDROGRAFIC-TIMI%C5%9E-%E2%80%93-BEGA

http://www.rowater.ro/dabanat/Plan%20Management%20Banat/Capitolul%203.pdf

http://www.rosilva.ro/subsubcategorie.php?id=77&cat=14&subcat=28

http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=30431

http://meridian22lugoj.ro/index.php?page=servicii&spage=canalizare

http://www.banattour.ro/destinatie.php?content=lugoj

https://everplaces.com/gelumaty/places/274e41cde4e246399f3990b2d24ad350/