2. In pas cu vremurile curente artistice in arta monumentelor din Bihor 2.1. Studiu de caz: Oradea 2. In pas cu vremurile curente artistice in arta… [302295]

Raportul III

2. In pas cu vremurile curente artistice in arta monumentelor din Bihor

2.1. Studiu de caz: Oradea

2. In pas cu vremurile curente artistice in arta monumentelor din Bihor

Monumentele de for public sunt de obicei parte integrată a [anonimizat]-[anonimizat], piațetele, squarurile sau spațiile gen corso.

[anonimizat]-[anonimizat]. Fiecare din aceste zone de interes integrează unul sau mai multe monumente de for public.

[anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], monumente dedicate în cinstea unor evenimente cu impact social. [anonimizat].

-monumentul dedicat Sf. [anonimizat]

2.1. Studiu de caz: Oradea

Bustul lui Iosif Vulcan apare datare în numarul 10 din 1925 al revistei orădene ,,Cele 3 Crișuri’’, [anonimizat], care a fost redactor al ,,Familiei’’, Gheorghe Tulbure pledează pentru ridicarea unui bust al acestuia ,,într-unul din parcurile Oradiei’’. Este relatat faptul că s-a alcătuit un comitet de acțiune care a lucrat cu o deosebită energie și care a [anonimizat]. Reuniunea ,, Cele 3 Crișuri’’ [anonimizat] a organizat în Oradea și în alte orașe serbări commemorative. De exemplu,, la cea din Oradea au ținut o conferință despre ,,[anonimizat]’’ de către cunoscutul poet Octavian Goga.

Sculptorul craiovean Anghel Chiciu încheie contractul de lucru pe data de 27 mai 1927, [anonimizat]. O comisie anume alcătuiă a preluat bustul la data de 4 septembrie 1927. Ceremonia de inaugurare și dezvelire a acestia a avut loc la data de 13 noiembrie 1927 în prezența unui ,,[anonimizat]’’ și a reprezentaților Academiei Române, a ministerului de culte și arte, a academiei de drept și Teologie din Oradea, a societății Szigligeti, a autorităților urbane și a unei delegații din satul Holod.

Conceptul bustului a fost într-o [anonimizat] o realizare tridimensională aproape exactă a fizionomiei scriitorului bihorean. Amplasamentul inițial a fost într-o [anonimizat] 15 martie 1938 [anonimizat], [anonimizat] 1940, care aveau ca scop distrugerea oricărei dovezi de cultură ale populației românești.

Bustul lui Mihai Eminescu anunțat pentru dezvelire de către primăria Oradea în luna mai a anului 1934, urmând a [anonimizat], fiind capodopera de artă a sculptorului Oscar Han. [anonimizat] a ținut o cuvântare: ,, Salut pe toți intelectualii din acest oraș cu emoție și recunoștință pentru fapta frumoasă că i s-a făcut din bronz chipul lui Eminescu. Această faptă de recunoștință pentru marele nostru poet a fost cinstită mai presus de toate celelalte orașe’’. De asemenea și acest bust a fost distrus de către autoritățile horthyste.

Bustul lui Barbu Ștefănescu Delavrancea

Cu prilejul sărbătoririi unui deceniu a reuniunii ,, Cele 3 Crișuri’’, aceștia și-au anunțat public intenția de a ,,încununa activitatea’’ marelui scriitor și luptător național Barbu Ștefănescu Delavrancea, prin ridicarea unui monument din bronz, care să îl reprezinte, în Oradea. Pentru aceasta a fost difuzat în țară un apel pentru subscripții publice care a fost semnat de către dr. Aurel Lazăr, Eugeniu Speranția, Bogdan Ionescu și alții. De asemnea s-a efectuat și o propaganda culturală de mare anvergură pentru anunțarea marelui eveniment, pentru informarea masivă a polutației despre initiative reuniunii.

La data de 17 iunie 1934 a avut loc festivitatea de inaugurare a monumentului, la care au participat: Alexandru Lapedatu, George Bogdan Duică, R. Cioculescu, Eugeniu Speranția, fiica și soția dramaturgului, alături de un public imens din Oradea, Cluj și județul Bihor. Discursul

ținut de Alexandru Lapedatu: ,,Fie deci ca în jurul modestului soclu pe care s-a ridicat acest chip să radieze veșnic iubirea și simțirea românească, să se audă mereu cuvintele sale de îmbărbătare și nadejde spre binele și folosul neamului și să cimenteze trainic legătura între aceiași frați, așa cum a voit-o și dorit-o el’’. Realizarea bustului a fost efectată de către sculptorul C. Mendrea, iar soclul de către bihoreanul Dănilă Andrițoiu. Din păcate și acest monument va suferi aceeași soartă cale celalte două mai sus menționate în septembrie 1940, fiind distrus.

Monument situat în Piața Republicii

Postament în formă de trunchi de piramidă care era învelit cu plăci de marmură albă, cu excepția suprafețelor ocupate de inscripții ce cuprind numele ostașilor căzuți, săpate în marmură neagră, pe cele 4 laturi ale sale. Soclul monumentului era compus din două trepte și un corp prismatic cu baza patrulateră, care au două suporturi laterale, purtătiare a două plăci de marmură neagră cu următoarele texte în limba rusă: 1.,, Slavă veșnică eroilor căzuți în lupta pentru libertatea și independența Unuinii Sovietice’’ 2.,, Aici se odihnesc (cei) căzuți cu vitejie în luptă pentru libertatea și independența Uniunii Sovietice- octombrie 1944, Oradea-Mare ’’. stâlpul propiu+zis are forma prismatică, fiindu-i adosate pe fețele de est și vest , două corpuri în formă de trunchi de piramidă, acoperite cu plăci de marmură roșie. În partea superioară, pe ambele fețe, eset prinsă stema Uniunii Sovietice.

Monumentul ostașului român

Capodoperă a sculptoriței Iulia Oniță, amplasată în Piața 23 August, ridicată în anul 1959, în memoria ostașilor români, care au luptat pentru eliberarea patriei. Platforma realizată în două trepte , are baza patrulateră și este acoperită cu plăci de travertin. Corpul propiu+zis cu înălținea de aproximativ 4m are formă prismatică și se leagă de postament prin intermediul unui soclu trunchiat. În părțile laterale i-au fost atașate două corpuri prismatice de formă dreptunghiulară, pe care sunt fixate câte un basorelief, reprezentând scena atacului pe câmpul de luptă, respectiv a primirii călduroase făcută soldaților eliberatori de către populația locală.

Pe fața dinspre vest a stâlpului, apropae de mijloc se poate citi următoarea inscripție: ,, Glorie ostașilor români care au luptat cu eroism împotriva fascismului, pentru eliberarea patriei, pentru liberatea și independența poporului român.’’ Deasupra monumentului se afla statuia din bronz a ostașului român eliberator în poziție de marș la umăr-compoziție robustă și deosebit de dinamică.

Obelisc, așezat în Piața Victoriei, din centrul orașului

Platformă cu bază patrulateră are formă de trunchi de piramidă și este acoperită cu plăci de marmură albă. Corpul propiu-zis cu înălțimea de 5,5m, urmează linia arhitecturală a platformei de care se leagăprin intermediul unei trepte. În partea inferioară a monumentului, pe cele 4 muchi apare un decor crenelat din ciment mozaicat de culoare neagră. Pe fețele dinspre est și vest, în spațiul liber dintre ornamentele muchiilor au fost fixate plăci de marmură cu următoarele texte în limba rusă: 1.,,Slavă veșnică eroilor căzuți în luptă pentru libertatea și indepndența Uniunii Sovietice ’’ , 2.,, Aici se odihnesc (cei) căzuți cu vitejie în luptă pentru libertatea și independența Uniunii Sovietice. Frontul 2 Ucrainian, 12 octombrie 1944’’. Deasupra plăcilor cu inscripții este prinsă câte o stemă a Uniunii Sovietice, iar în partea superioară a monumentului, pe fiecare față, o stea cu 5 brațe.

Statuia regelui Ladislau I din bronz

A fost realizată în anul 1893 de către sculptorul Tóth István.

Corpul propiu-zis cu înălțimea de 2m, stă așezat pe un piedestal cu bază patrulateră, acoperită cu plăci de marmură albă, care de asemena este așezat pe o platformă cu bază patrulateră, la capetele căreia se află câte o sculptură în formă de leu, care sunt așezați pe un postament prismatic cu baza hexagonală. Inscripția frontala de pe postamentul de marmură conține ,, Szent Laszlo Kiraly konorog ertunk ‘’.

Statuia regelui Ladislau din piatră

În anul 1738 autoritățile Imperiale Habsbugice (în acea perioadă fiind la putere Imperiul Habsburgic) au decis amplasarea unei statui a sf. Ladislau, patronul spiritualal al orașului în piața centrală a Orașului Nou pe care au denumit-o Sankt Ladislaus Platz / Szent László tér, adică Piața Sfântul Ladislau.

Statuia în stil baroc, sculptată în piatră, fără o valoare artistică prea mare a fost îndepărtată în anul 1892, fiind mutată în curțile de la Șirul Canonicilor, unde a stat peste o sută de ani. De curând, în anul 2000, statuia a fost din nou expusă, fiind amplasată pe laterarul Bazilicii Romano-Catolice, lângă intrare, unde putem s-o admirăm și azi. Nu se cunoaște autorul ei. Ea fost înlocuită la 1893 de autoritățile maghiare (vorbim deja de Imperiul Austro-Ungar, perioada Monarhiei) cu una foarte frumoasă, din bronz, un grup statuar de fapt, realizată de sculptorul Tóth István. Putem vedea în această gravură de la mijlocul secolului XIX piața orașului cu biserica Sfântului Ladislau, apoi în fața ei vechiul palat al Episcopiei Romano-Catolice, iar în mijlocul pieței vechea statuie.

Între anii 1738 și 1892 statuia din piatră a Regelui Ladislau cel Sfânt se găsea în piața centrală a orașului numită pe atunci Sankt Ladislaus Platz / Szent-László tér / Piața Sfântul Ladislau, sau Kleiner Platz / Kis tér / Piața Mică.

Oradea anii ’40 – Statuia din piatră a regelui Ladislau, care odată împodobea piața centrală a orașului, a stat ascunsă peste o sută de ani pe proprietatea Episcopiei Romano-Catolice. Este cea mai veche statuie, în stil baroc, din Oradea.

Statuia din piatră a regelui Ladislau, care odată împodobea piața centrală a orașului a fost reamplasată în anul 2000, de data aceasta pe lateralul Bazilicii Romano-Catolice. Din păcate nu a fost păstrat soclul original care era mult mai frumos și oferea monumentalitate statuii.

Oradea – Statuia Sacrificiului / Áldozatkészség szobra

Statuia sacrificiului / Áldozatkészség szobra

Oradea 17 Iunie 1917 – Prezentarea machetei Statuii Sacrificiului / Áldozatkészség szobra, dedicată militarilor orădeni și bihoreni căzuți în luptele de la Isonzo, contra Italiei.

Un mic preambul se impune:

Din analele armatei Austro-Ungare putem afla componența etincă a regimentului de infanterie cu baza la Oradea:

Nagyvárader Landwehr-Infanterie-Regiment Nr.4 (Honvéd) în anul 1914, premergător izbucnirii Primului Război Mondial. De asemenea este amintit un procentaj al etnicității populației la vremea respectivă: români 49%, maghiari 48%, alții 3%.

,,Armata austro-ungară a trimis trupele să lupte pe fronturi unde nu erau adversari conaționali. Prin urmare, regimentul din Oradea, majoritar românesc a fost trimis să lupte pe frontul din Italia, nu pe cel din România. La Isonzo, astăzi în Slovenia, s-au dat pe parcursul a peste 2 ani, 12 bătălii, unele dintre cele mai sângeroase din tot războiul, în care au pierit sute de mii de militari! În aceste bătălii s-a remarcat un tânăr locotenent, Erwin Rommel, cel care avea să devină peste ani unul dintre cei mai mari generali din istorie.’’

În cinstea militarilor orădeni și bihoreni căzuți în acele lupte, autoritățile au decis ridicarea unui monument. S-a organizat și o subscripție publică. Proiectul a fost desenat de Karácsonyi Géza, iar macheta din lemn a fost sculptată de Molnár József .

Proiectul Statuii Sacrificiului / Áldozatkészség szobra, desenat de Karácsonyi Géza, pentru strângerea de fonduri prin subscripție publică.

Oradea 17 Iunie 1917 – În fața Primăriei este prezentată macheta din lemn a Statuii Sacrificiului / Áldozatkészség szobra

Aceasta a fost dedicată militarilor orădeni și bihoreni căzuți în luptele de la Isonzo, contra Italiei. Din păcate proiectul nu a mai apucat să fie transpus în bronz, iar macheta din lemn a fost distrusă în anul 1919.

Oradea – Statuia lui Szacsvay Imre

Oradea 1908 – Statuia lui Szacsvay Imre

Szacsvay Imre a fost martir al Revoluției maghiare de la 1948. Statuia sa a fost amplasată în actualul Parc al Libertății, pe malul Crișului în anul 1907. Ea a fost turnată în bronz de maestrul italian Rafael Vignali după modelul executat de sculptorul Margó Ede.

Oradea 1914 – Statuia lui Szacsvay Imre

Oradea 1942 – Statuia lui Szacsvay Imr

Statuia din bronz a Reginei Maria

Oradea 1923

Statuia din bronz, a Reginei Maria, opera sculptorului ceh Mihai Cara, a fost amplasată în fața teatrului în anul 1921 și dezvelită în prezența Reginei. Ea fost luată de pe soclu în anul 1940 de autoritățile române și dusă la Beiuș împreună cu Statuia Ecvestră a Regelui Ferdinand.  În anii tulburi de după război statuile au dispărut. Se pare că au fost topite în anul 1948 de autoritățile comuniste venite la putere. Cei care doresc pot citi impresii ale reginei de la dezvelirea statuii din anul 1921.

Oradea 1932 Statuia Reginei Maria în piața ce-i purta numele.

Piața Regele Ferdinand de azi, fostă Bémer și-a schimbat de-a lungul timpului adesea numele:
1888-1923 Bémer Tér 
1923-1940 Piața Regina Maria
1940-1944 Bémer Tér și Horty Miklós Tér
1944-1966 Piața Stalin
1966-1995 Piața Republicii
1995-prezent  Piața Ferdinand

Oradea 1936 Statuia din bronz a Reginei Maria amplasată în fața Teatrului.

Oradea anii ’30

Oradea 1938 Piața Regina Maria cu statuia reginei amplasată în fața Teatrului.

Oradea septembrie 1940
Piața Regina Maria a fost redenumită Bémer.

Statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I

Oradea 1928 Piața Unirii cu statuia Regelui Ferdinand

Statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I, opera sculptorului orădean Mihai Kara a fost amplasată în Piața Unirii în anul 1924. Târgul care până atunci se ținea în Piața sf Ladislau,  a fost mutat în anul 1923 pe amplasamentul actualului Parc 1 Decembrie. Amenajarea pieței asa cum o știm azi, cu scuarul central, stâlpi și borduri din piatră sculptată a fost realizată între 1924 – 1926 de arhitectul bucureștean Duiliu Marcu. Piața a fost redenumită Piața Unirii. Odată cu retragerea administrației române din anul 1940 statuia a fost mutată la Beiuș, unde în anii tulburi care au urmat i s-a pierdut urma (se pare că a fost distrusă de comuniști în 1949).

Oradea 1928 Piața Unirii cu statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I

Oradea 1929 Piața Unirii cu statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I

Oradea 1933 Piața Unirii cu statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I. Putem vedea că Statuia Regelui Ferdinand avea pe lateral, în ambele părți, două fânâni arteziene.

Statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I, opera sculptorului orădean Mihai Kara a fost amplasată în Piața Unirii în anul 1924. Târgul care până atunci se ținea în Piața sf Ladislau,  a fost mutat în anul 1923 pe amplasamentul actualului Parc 1 Decembrie. Amenajarea pieței asa cum o știm azi, cu scuarul central, stâlpi și borduri din piatră sculptată a fost realizată între 1924 – 1926 de arhitectul bucureștean Duiliu Marcu. Piața a fost redenumită Piața Unirii. Odată cu retragerea administrației române din anul 1940 statuia a fost mutată la Beiuș, unde în anii tulburi care au urmat i s-a pierdut urma (se pare că a fost distrusă de comuniști în 1949).

Oradea 1934 Piața Unirii cu statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I

Oradea 1930 Piața Unirii cu statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I

Oradea 1934 Piața Unirii cu statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I

Oradea 1925 Statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I, unde putem vedea că Statuia Regelui Ferdinand avea pe lateral, în ambele părți, două fântâni arteziene.

Oradea 1928 Piața Unirii cu statuia ecvestră a Regelui Ferdinand I

Iată pe scurt istoricul pieței și a statuilor care au decorat-o de-a lungul anilor. La 1738 autoritățile Imperiale Habsbugice (la această dată vorbim de Imperiul Habsburgic) au decis amplasarea unei statui a sf Ladislau, patronul spiritualal al orașului în piața centrală a Orașului Nou și au denumit-o Sankt Ladislaus Platz / Szent László tér. Statuia în stil baroc, sculptată în piatră, fără o valoare artistică prea mare a fost îndepărtată în anul 1892, fiind mutată în curțile de la Șirul Canonicilor. Ea fost înlocuită la 1893 de autoritățile maghiare (vorbim deja de Imperiul Austro-Ungar, perioada Monarhiei) cu una foarte frumoasă, din bronz, un grup statuar de fapt, realizată de sculptorul Tóth István. În anul 1923 autoritătile române au decis mutarea ei în fața catedralei romano-catolice, unde se găsește și în prezent. Prima statuie, cea din piatră a fost și ea amplasată de câțiva ani în lateralul aceleași catedrale. Târgul care până atunci se ținea în Piața sf Ladislau, a fost mutat în anul 1923 pe amplasamentul actualului Parc 1Decembrie. Amenajarea pieței asa cum o știm azi, cu scuarul central, stâlpi și borduri din piatră sculptată a fost realizată între 1924 – 1926 de arhitectul bucureștean Duiliu Marcu. Piața a fost redenumită Piața Unirii. Odată cu retragerea administrației române din anul 1940 statuia a fost mutată la Beiuș, unde în anii tulburi care au urmat i s-a pierdut urma (se pare că a fost distrusă de comuniști în 1949). În anii Diktatului autoritățile maghiare au îndepărtat soclul statuii regelui Ferdinand și au înălțat un steag pe un obelisc care se găsea în piață la venirea lor. I-au pus și o pasăre de bronz în vârf. Piața a fost redenumită Szent László tér / Piața Sfântului Ladislau. După eliberarea orașului în anul 1944 de către trupele române și sovietice noile autorități au înlăturat obeliscul cu vechile simboluri si au ridicat altul în cinstea ostașilor sovietici. Au amplasat în piață și două tunuri. Piața a fost numită Mareșal Malinovski, apoi Victoriei, până în anul 1990, când a fost redenumită Piața Unirii, iar obeliscul a fost distrus și tunurile duse la Muzeul Militar. În anul 1994 a fost amplasată în piață statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, opera sculptorilor Alexandru Gheorghiță și Georgeta Caragiu.

Statuia din bronz ,,Înălțarea la ceruri a Mariei / Szűz Mária mennybemenetele”

Oradea – Statuia din bronz ,,Înălțarea la ceruri a Mariei  / Szűz Mária mennybemenetele”

Această minunată operă de artă se găsește în lateralul Bisericii Romano-Catolice „Sfântul Spirit”,Olosig / Barátok temploma. Opera sculptorului Kiss György a fost așezată inițial în micul parc din fața Tribunalului în anul 1888. Parcul se numea pe atunci Széchenyi, azi se numește Traian. Ea a înlocuit o mai veche statuie din piatră, cu aceeași temă, care se găsea pe aceslași amplasament din anul 1735. În anul 1960 Consiliul Popular a decis mutarea ei în lateralul Bisericii Romano-Catolice Barátok, Olosig unde o putem admira și azi. Statuia ,,a plecat’’ doar cu jumătate din soclu. Pe jumătatea de soclu rămasă în Parcul Traian a fost amplasat în anul 1960 un bust al poetului Ady Endre, operă a sculptorului Vetro Arthur.

Oradea 1902 Statuia din bronz ,,Înălțarea la ceruri a Mariei / Szűz Mária mennybemenetele” în parcul Széchenyi, azi Traian, între Tribunal și Prefectură

Oradea 1910 Statuia din bronz ,,Înălțarea la ceruri a Mariei / Szűz Mária mennybemenetele” în parcul Széchenyi, azi Traian, între Tribunal și Prefectură

Oradea 1910 Statuia din bronz ,,Înălțarea la ceruri a Mariei / Szűz Mária mennybemenetele” în parcul Széchenyi, azi Traian, între Tribunal și Prefectură

Bustul poetul Ady Endre

Oradea 1985 Bustul poetul Ady Endre

Opera sculptorului Vetro Artur este amplasat din anul 1960 pe jumătatea soclului statuii din bronz ,,Înălțarea la ceruri a Mariei / Szűz Mária mennybemenetele”. Din păcate au dispărut efigiile din bronz care împodobeau odată soclul.

Grupul statuar „Holnaposok”

Pe Strada Republicii, lângă liceul Ady Endre se găsește din anul 2012 grupul statuar „Holnaposok”, adică membrii societății literare „A holnap” (Ziua de mâine), operă a sculptorului orădean Deak Arpad. Lucrarea din bronz este inspirată dintr-un tablou  din epocă care-i reprezintă pe patru membri ai societății literare aflați la masă pe terasa cafenelei EMKE: Ady Endre, Dutka Akos, Juhasz Gyula și Emőd Tamas. În picioare Dutka Akos stă lângă un scaun gol. Astfel vizitatorii sunt invitați să se așeze la masă cu poeții și să-și facă poze cu ei.

Tablou cu cei patru poeți (scriitori) aflați pe tersa Cafenelei EMKE / Astoria

Placa de pe peretele cafenelei ne amintește ca aici și-a cunoscut marele poet Ady Endre muza, pe Léda și tot aici s-au pus bazele societății literare A Holnap (Ziua de Mâine).

Pieta Povestea unei minunate statui

Oradea 2018 Pieta

Pe vremuri în fața vechii biserici Romano-Catolice Barátok, Olosig ridicată și reconstruită succesiv între anii 1732 – 1748 se afla ,,o Pieta” fără mare valoare artistică. După reconstruirea Bisericii între 1903 – 1905 a fost amplasată în fața ei în anul 1906 o statuie cioplită în piatră, opera sculptorului Tóth István. Ea a ,,stat” acolo până în 1961 când a fost mutată în curtea bisericii, pe lateral, unde o putem admira și azi.

Oradea 1870 Vechea Pieta

Oradea 1910 Pieta opera sculptorului Tóth István

Oradea –Pieta, o stranie coincidență.
În arta religioasă există numeroase opere purtând aceeași denumire care ilustrază aceeași temă fie că vorbim de Madona, sau despre Adorația Magilor, fie de Răstignire sau despre Patimi etc. La Vatican se găsește Pieta , opera Lui Michelangelo finalizată in 1499. La Oradea există din 1906 o altă Pieta, opera sculptorului Tóth István. Ele sunt total diferite atât prin abordare cât și prin realizare. În 1972 – era în Duminica Rusaliilor când un individ necunoscut a intrat în Bazilica Sfântului Petru cu un ciocan geologic în mână și, strigând „Eu sunt Iisus Hristos, înviat din morți!”, a făcut în câteva clipe țăndări celebra capodoperă a lui Micheangelo, intitulată Pieta.

Statuia lui Gábor Áron

Statuia lui Gábor Áron, opera sculptorului Oláh Sándor a fost amplasată în 1942 în Curtea Școlii Regale de Cadeți de artilerie, din Oradea, (azi Muzeul Țării Crișurilor). În anul 1971 ea a fost reamplasată la Târgu Secuiesc unde o putem admira și azi.
Gábor Áron a fost un ofițer de artilerie, secui, revoluționar de la 1848.

Plăcuța memorială de pe soclul statuii din Târgu Secuiesc

Schița originală a statuii

Oradea 1943 Statuia lui Gábor Áron în Curtea Școlii Regale de Cadeți de artilerie (azi Muzeul Țării Crișurilor)

Oradea – Cafeneaua Müller (i se spunea si Mülleráj) a fost construită în 1869 de către  Müller Samuel (Solomon) , în stil eclectic. Aflată într-un mic parc, între Tribunal și Prefectură avea mare trecere printre avocați, funcționari, oameni de afaceri,  dar era frecventată și de intelectualii vremii, printre care și marele publicist și poet Ady Endre. În anul 1888 a fost amplasată în fața ei o statuie din bronz – ,,Ridicarea la ceruri a Mariei’’, opera sculptorului Kiss György, care a rămas aici până în anul 1960 când a fost mutată în curtea Bisericii Romano-Catolice Olosig.  În 1957 clădirea s-a transformat într-un muzeu dedicat poetului  Ady Endre.  Pe jumătatea de soclu, rămasă în picioare, a statuii mutate, și-a gasit locul în anul 1960 un bust al poetului, realizat de sculptorul Vetro Arthur.

Oradea 1887

Oradea 1902

Oradea 1910 Statuia din bronz Ridicarea la Ceruri a Mariei în fața Cafenelei Müller

Oradea 2018 Fosta Cafenea Müller, devenită Muzeul Memorial Ady Endre (partea din față). În partea din spate și la subsol funcționează o cafenea.

Oradea Bustul Poetului Ady Endre, operă a sculptorului Vetro Artur a fost amplasat în anul 1960 pe jumătatea de soclu a statuii din bronz ,, Înălțarea la ceruri a Mariei / Szűz Mária mennybemenetele”, care a fost mutată în curtea Bisericii Romano-Catolice Olosig

.

Oradea – Statuia din bronz ,,Înălțarea la ceruri a Mariei / Szűz Mária mennybemenetele”

Oradea anii ’30

Oradea 1934 Piața Regina Maria, fostă Bémer

În stânga este fostul Hotel Pannonia redenumit Palace în anii interbelici, la mijloc este Casa Goldstein, iar în dreapta Palatul Sztarill redenumit în acei ani Astoria. În fața Teatrului era amplasată din anul 1921 statuia din bronz a Reginei Maria.

Oradea 1931 Palatul Finanțelor

Oradea 1937 Palatul Primăriei și vechiul Pod Mic / Kishid

Oradea 1938 Piața Regina Maria (azi Piața Ferdinand)

Oradea 1938 Piața Regina Maria (azi Piața Ferdinand)

Oradea anii ’30 Piața Regina Maria (azi Piața Ferdinand)

Oradea 1938 Piața Regina Maria (azi Piața Ferdinand)

Statuia din bronz a Sfântului Ladislau / Szent László-szobor

Oradea 1906

Statuia din bronz a regelui Ladislau / Szent László-szobor, realizată de sculptorul Tóth István a fost amplasată în anul 1893 în piața centrală a orașului, piața ce avea să-i poarte numele: Szent-László tér / Piața Sfântul Ladislau, azi Piața Unirii. Ladislau, născut în anul anul 1040 la Cracovia (mama lui era poloneză), a devenit rege al Ungariei sub numele de Ladislau I în anul 1077 și a domnit până la moartea survenită în anul 1095, la Nitra, în Slovacia. De numele lui se leagă mai multe fapte de arme, cavalerești și măsuri juridice. A invins oștile cumanilor și pecenegilor care au invadat Transilvania. A desăvârșit încreștinarea Regatului Maghiar și a introdus coduri de legi, mai ales cele ce priveau proprietatea privată, similare celor din vestul Europei. Printre altele a înființat Episcopia de Oradea, în jurul căreia vor înflori cetatea și orașul. De aceea este considerat patronul spiritual al orașului. A fost canonizat de Biserica Catolică în anul 1192. A fost înmormântat în Cetatea Oradea, după dorința sa si după multe evenimente istorice tulburi, o parte din moaștele sale se odihnesc la loc de cinste în Bazilica Romano-Catolică din Oradea. În anul 1923, odată cu sistematizarea pieței statuia a fost mutată în fața Bazilicii Romano-Catolice unde o putem admira și azi.

Oradea 1908
Statuia din bronz a regelui  Ladislau în piața ce-i purta numele Szent-László tér / Piața Sfântul Ladislau, azi Piața Unirii. În fundal este Palatul Episcopiei Greco-Catolice construit între anii 1903 – 1905 după planurile arhitectului orădean Rimanóczy Kálmán junior.

Oradea 1911

În Piața Unirii de azi , Piața Sfântului Ladislau pe atunci era zi de târg. Până în anul 1922 târgurile (piața) se țineau aici.

Oradea 1915

Statuia din bronz a regelui  Ladislau în piața ce-i purta numele Szent-László tér / Piața Sfântul Ladislau, azi Piața Unirii.Oradea 1916
Statuia din bronz a regelui  Ladislau în piața ce-i purta numele Szent-László tér / Piața Sfântul Ladislau, azi Piața Unirii.

Oradea 1910 – Statuia din bronz a regelui  Ladislau în piața ce-i purta numele Szent-László tér / Piața Sfântul Ladislau, azi Piața Unirii. În fața sa este Biserica cu Lună, ortodoxă, iar în dreapta clădirea care adăpostea Banca Bihoreana și berăria  ,,La Coroana Maghiară”.

Statuia din bronz a regelui  Ladislau în fața Bazilicii Romano-Catolice din Oradea

Stema orașului Oradea din perioada medievală

Stema orașului Oradea din perioada medievală ne prezintă un înger care-i înmânează unui leu o bardă. Leul cu coroană este Regele Ladislau, cel care s-a ridicat pentru apărarea creștinătății, iar barda, după cum apare în toate reprezentările era arma lui preferată. De altfel în multele legende despre el era asemuit cu un leu în luptă. Îngerul apare în legende chiar de la început, când i-a indicat lui Ladislau, în vis, să întemeieze mânăstirea în locul ce avea să devină nucleul viitorului oraș Oradea. Acestea sunt legendele inserate în Cronica Pictată de la Viena, ulterioară cu 250 de ani evenimentelor narate. Cercetări arheologice mai noi se pare că duc întemeierea fortificației Varad (Cetățuie) mai departe în timp pe vremea domniei lui Ștefan I / Szent István király.

O gravură ne prezintă aducerea Regelui Ladislau la Oradea, pe ultimul său drum, pentru a fi înmormântat. Regele a murit în iulie 1095 la Nitra, în Slovacia. A fost înmormântat inițial la  Somogyvár, în Ungaria. Pe la 1134 a fost deshumat și adus la Oradea pentru a fi înmormântat în orașul lui drag, după dorința sa, exprimată în cursul vieții. În anul 1192 papa Celestin al III-lea l-a sanctificat pe Ladislau, atribuindu-i numele de Sfântul Ladislau Taumaturgul, adică vindecătorul. Astfel Cetatea Oradea a devenit un foarte importat și căutat loc de pelerinaj. Din păcate în anul 1565, pe fondul conflictelor religioase, reformații au profanat mormântul. Osemintele i-au fost împrăștiate, ajungând la Augsburg, Bologna, Zagreb, Alba Iulia, Esztergom, Győr, dar au rămas și la Oradea, fiind adăpostite în Bazilica Romano-Catolică.

Relicvariul cu moaștele Sfântului Ladislau / Szent László, operă de artă ce datează de la 1892 și se găsește în Bazilica Romano-Catolică din Oradea. Cântărește 27 de Kilograme, este din argint aurit și conține o casetă încrustată cu diamante, rubine și smaralde, care adăpostește o bucată din calota craniului Regelui. În anul 1192 papa Celestin al III-lea l-a sanctificat pe Ladislau, atribuindu-i numele de Sfântul Ladislau Taumaturgul, adică vindecătorul. Astfel Cetatea Oradea a devenit un foarte importat și căutat loc de pelerinaj.